ARGUMENT

Organele de maşini sunt piese componente ale unei maşini sau ale unui mecanism,
care au rol bine determinat, corespunzător scopului pentru care au fost create.
Organele de transmitere a mişcării de rotaţie sunt în acelaşi timp şi organe de maşini care
servesc la transmiterea de energie, de forţe şi de cupluri de la un element la altul.
Organele de maşini care transmit mişcarea de rotaţie se clasifică în următoarele categorii:
 Organe de transmitere a mişcării de rotaţie simpla propriu-zisă - osii, arbori, fusuri,
pivoţi, cuplaje;
 . Organe de susţinere - care contribuie indirect la transmiterea mişcării de rotaţie şi
au un rol static-lagărele, rulmenţii;
 . Organe de transmitere a mişcării de rotaţie - curelele de transmisie, lanţurile, roţile
pentru curele, roţile de fricţiune, roţile dinţate.
Transmisia mecanică este un sistem de elemente cinematice construite în scopul transmiterii
mişcării cu sau fără transformarea acesteia şi însoţită de transmiterea energiei mecanice.
Pentru transmiterea mişcării de la arborele conducător la arborele condus se pot folosi: -
transmisii mecanice directe sau - transmisii mecanice indirecte.
Lagărele sunt organe de maşini care, împreună cu fusurile arborilor sau ale osiilor, formează
cuple de rotaţie sau de oscilaţie.

Nr. Criteriul de Tipul de

Caracterizarea
crt. clasificare lagăr

1. tipul forţelor de cu alunecare forţele de frecare sunt de alunecare

frecare ce apar în
timpul funcţionării cu rostogolire forţele de frecare sunt de rostogolire

rezultanta forţelor este perpendiculară pe axa

radiale
geometrică a lagărului
direcţia forţelor
principale care rezultanta forţelor are aceeaşi direcţie cu axa
2. axiale
acţionează în cuplele geometrică a lagărului
cinematice
rezultanta forţelor acţionează pe o direcţie
radial-axiale
înclinată faţă de axa lagărului

Rulmenţii sunt lagăre de rostogolire, care au în construcţie un cuzinet cu o formă specială.

Mişcarea relativă dintre fus şi lagăr se realizează prin rostogolirea unor corpuri interpuse între
aceste suprafeţe, care intră în compunerea rulmentului.

[3]
 CAPITOLUL I

RULMENŢI. TIPURI. ROL FUNCŢIONAL

1.1.Generalități
Rulmenţii sunt lagăre de rostogolire, care au în construcţie un cuzinet cu o formă specială.
Mişcarea relativă dintre fus şi lagăr se realizează prin rostogolirea unor corpuri interpuse între
aceste suprafeţe, care intră în compunerea rulmentului, În schema alăturată sunt prezentate
avantajele şi dezavantajele utilizării rulmenţilor,

La acest tip de lagăre, între fusul arborelui sau al osiei şi piesa de reazem se interpune
rulmentul.
Ei pot fi montaţi atât pe fusuri orizontale, cât şi pe pivoţi. în funcţie de forţele principale pe
care le preiau, rulmenţii pot fi:
• rulmenţi radiali - când principala forţă pe care o preiau este perpendiculară pe axa fusului;
• rulmenţi axiali - când forţa preluată este paralelă cu axa fusului;
• rulmenţi radial-axiali - când forţele preluate sunt şi axiale şi radiale.
Părţile componente ale rulmenţilor diferă în funcţie de direcţia de acţionare a sarcinilor.

[4]
1. Rulmenţii radiali şi radiali-axiali - inel interior (1), inel exterior (2), corpuri de rulare(3) şi
colivie (4) (Fig.1)

Fig. 1. Elementele caracteristice rulmenților radiali

Fiecare tip de rulment are o destinaţie bine determinată, chiar dacă de multe ori domeniile
de utilizare se suprapun.
2. Rulmenţii axiali - inel inferior (1), inel superior (2), corp de rulare (3) şi colivie (4) (Fig.2)

Fig. 2. Elementele componente ale rulmenţilor axiali

Inelele rulmenţilor se execută din oţel aliat. Fiecare inel este prevăzut cu 1-2 căi de rulare, în
funcţie de numărul rândurilor corpurilor de rulare. Corpurile de rulare se execută din oţeluri

[5]
aliate de calitate.
Colivia este executată din tablă de oţel presată, materiale neferoase, materiale nemetalice şi
are rolul de menţinere a corpurilor de rulare la distanţe egale între ele.
În tabelul 1. sunt prezentate tipurile de rulmenţi şi reprezentările lor, precum şi recomandări
pentru utilizarea acestora.

[6]
Din punctul de vedere al formei constructive a corpurilor de rulare, clasificarea rulmenţilor se
face ca în figura 3:
• rulmenţi cu bile (Fig.3., a);
• rulmenţi cu role cilindrice (Fig.3., b);
• rulmenţi cu role conice (Fig.3., c);
• rulmenţi cu role-butoi (Fig.3., d);
• rulmenţi cu ace (Fig.3., e).

Fig. 3. Clasificarea rulmenţilor

Pentru o bună alegere a tipului de rulment, trebuie să se ţină seama de următoarele reguli:

• la sarcini relativ reduse şi la viteze de rotaţie mari, se folosesc rulmenţi cu bile, iar pentru
sarcini mai mari, se folosesc rulmenţi cu role;
• dacă între lagăre poate exista o dezaxare sau dacă arborii sau axele pot căpăta deformări
prin încovoiere, se folosesc rulmenţii oscilanţi;
• pentru solicitări pur axiale, de mărime mijlocie, se recomandă folosirea rulmenţilor axiali cu
bile;
• pentru solicitări radiale şi axiale foarte mari, se folosesc rulmenţii axiali oscilanţi cu role;
• pentru turaţii mari, la maşinile-unelte ce prelucrează prin aşchiere, se folosesc rulmenţi

[7]
axiali radiali cu dublu efect;
• pentru solicitări compuse, se folosesc rulmenţi radial-axiali, cu bile pe un rând, pe două
rânduri sau cu role conice;
• pentru temperaturi ridicate, ce depăşesc 120°C, este necesară utilizarea unor rulmenţi
speciali, cu elemente componente executate din mărci speciale de oţel stabilizat prin
tratamente termice; se are în vedere şi adoptarea de soluţii constructive pentru eliminarea
căldurii, pentru a se putea asigura o ungere corespunzătoare;
• pentru aparate de uz casnic, aparate de uz medical, ascensoare sau maşini electrice de putere
mică, se utilizează rulmenţi radiali cu bile, prevăzuţi pentru condiţii speciale de zgomot.
Aceşti rulmenţi au diametrul interior, în general, de până la 50 mm.
Soluţia constructivă aleasă trebuie să permită montarea şi demontarea uşoară a
ansamblului. Acolo unde este necesar, se poate adopta soluţia folosirii rulmenţilor
demontabili sau a rulmenţilor de alezaj conic.
1.2.Asamblarea rulmenţilor
Montarea corectă a rulmenţilor determină buna funcţionare a lagărelor, dar şi siguranţa lor
în exploatare.
Respectarea regulilor de montare şi de demontare a rulmenţilor duce la creşterea preciziei
de funcţionare a ansamblului.
Durata de funcţionare a unui lagăr cu rulmenţi depinde de alegerea corectă a mărimii şi a
tipului de rulment, adecvat condiţiilor specifice de exploatare, dar şi calităţii îmbinării cu
piesele vecine.
Deteriorarea rulmenţilor înainte de expirarea timpului de funcţionare calculat se datorează
în mare măsură montării şi întreţinerii necorespunzătoare.
Depozitarea şi manipularea rulmenţilor se face cu deosebită grijă, deoarece aceştia sunt
formaţi din componente a căror precizie este de ordinul micrometrilor. De aceea, trebuie
respectate următoarele condiţii:
- depozitarea rulmenţilor în zone lipsite de praf, cu umiditate controlată şi cu variaţii minime
de temperatură;
- stivuirea rulmenţilor pe rafturi compartimentate, curate şi întreţinute corespunzător;
- menţinerea ambalajului de fabricaţie în stare intactă în timpul manipulării; în caz contrar,
este necesar să se facă o spălare şi reconservare a acestuia, folosind utilaj modern şi personal
tehnic calificat.
Pentru asigurarea condiţiilor optime de funcţionare, la montarea rulmenţilor se parcurg
etapele de mai jos:

[8]
1 - verificarea rulmenţilor;
2 - verificarea şi pregătirea fusului arborelui;
3 - verificarea şi pregătirea locaşurilor din carcasă;
4 - montarea rulmenţilor;
5 - etanşarea rulmenţilor;
6 - funcţionarea de probă.

1.2.1. Verificarea rulmenţilor. Înainte de asamblarea propriu-zisă, se realizează o verificare a

rulmentului, operaţie ce cuprinde următorii paşi:
• spălarea cu benzină pură după despachetare, pentru îndepărtarea unsorii de protecţie;
• uscarea şi depozitarea într-un loc curat, rulmenţii fiind acoperiţi cu hârtie impregnată sau cu
material plastic;
• verificarea suprafeţelor exterioare, pentru a se constata starea de curăţenie şi absenţa
petelor;
• verificarea tipului şi a dimensiunilor exterioare ale rulmentului, conform prevederilor din
proiect;
• verificarea, cu ajutorul dispozitivelor, a bătăilor radiale şi a bătăii axiale, pentru inelul
interior, faţă de inelul exterior (Fig.4.b).

Fig.4. a.Verificarea bătăii radiale şi axiale b. Verificarea

bătăii radiale şi axiale a inelului exterior, faţă de cel interior

[9]
La acest dispozitiv, inelul exterior este în consolă, iar inelul interior este fixat pe dorn. La o
rotaţie a rulmentului, se citeşte bătaia radiată la comparatorul A şi bătaia axială la
comparatorul B. în această situaţie, inelul căruia i se face verificarea este montat în consolă,
celălalt inel în corpul dispozitivului, iar la o rotaţie a rulmentului se citeşte bătaia radială pe
cadranul comparatorului A, iar la comparatorul B se citeşte bătaia axială.
• verificarea jocului radial şi axial, rulmenţii putând fi clasificaţi în:
- rulmenţi cu joc iniţial redus, folosiţi la ansambluri dificile din punctul de vedere al preciziei
de rotire şi al rigidităţii arborilor;
- rulmenţi cu joc iniţial mare, folosiţi la ansambluri cu temperatură de funcţionare de peste
100°C, deoarece la aceştia, datorită dilatărilor mari, se reduce jocul radial.
O schemă de verificare a jocului radial pentru rulmenţii radiali cu bile este prezentată în
figura 5.

Fig. 5 Controlul jocului radial pentru rulmenții radiali cu bile

Controlul se face în felul următor: se reglează comparatorul la zero, în poziţia în care inelul
interior al rulmentului este împins în sus, spre inelul exterior. După eliberare, inelul exterior
va reveni la poziţia iniţială, datorită greutăţii proprii, ceea ce face ca, pe cadranul
comparatorului, să fie indicată valoarea jocului radial.
1.2.2. Verificarea şi pregătirea fusului arborelui. Înainte de începerea operaţiei de montare a
rulmenţilor, se verifică îndeplinirea următoarelor condiţii:
• toleranţele dimensionale, de formă şi calitate ale suprafeţei fusului pe care se va monta
rulmentul să fie corespunzătoare;
• suprafaţa fusului trebuie să fie curată, netedă, să nu prezinte urme de coroziune, lovituri sau
rizuri;

[10]
• partea frontală a umerilor arborelui să nu prezinte rizuri, urme de lovituri sau bavuri, pentru
a permite o bună aderenţă a inelului rulmentului cu arborele;
• să fie respectată perpendicularitatea umerilor arborelui.

Perpendicularitatea umerilor arborelui se verifică folosind comparatorul, ca în figura 6., după

ce arborele a fost prins între vârfuri.

Fig. 6.Verificarea perpendicularității umerilor arborilor

După verificare, fusul va fi spălat, folosind petrol lampant, şi se va şterge cu cârpe uscate, din
care nu se desprind scame. Nu se vor folosi niciodată dălţi.
După operaţia de curăţare, se va trece la verificarea dimensională a fusului arborelui.
Se vor parcurge următoarele etape:
- verificarea dimensională a fusului arborelui se va face folosind un calibru-potcoavă sau un
micrometru, respectând schema prezentată în figura 7.

Fig.7. Verificarea dimensională a fusului arborelui

Măsurarea diametrului şi a abaterilor de formă se va face în mai multe plane, iar în fiecare
plan pe cel puţin trei direcţii înclinate la 120°.

[11]
- Pentru fusurile lungi, abaterile de formă se verifică plasând o riglă impregnată cu tuş pe
direcţie longitudinală. Dacă, după deplasarea înainte şi înapoi a riglei, urma lăsată de riglă
este continuă, atunci fusul este drept. Dacă fusul prezintă ondulaţii, linia rezultată va fi
întreruptă (Fig.8.).

Fig. 8. Verificarea abaterilor de formă pentru fusurile lungi

- Pentru fusurile conice, se folosesc calibre-inel. Verificarea se face prin introducerea fusului
în interiorul calibrului, după ce acesta a fost impregnat cu tuş. După scoaterea calibrului se
verifică modul în care tuşul s-a depus pe fus. Dacă tuşul s-a depus pe întreaga suprafaţă,
calitatea acestuia este corespunzătoare.
- Pentru fusuri cu diametre mai mari de 140 mm, datorită greutăţii mari a calibrelor, se
folosesc dispozitive speciale de control.
1.2.3. Verificarea şi pregătirea locaşurilor din carcasă. Pentru aceste piese, verificarea se
realizează prin câteva operaţii, şi anume:
- interiorul carcaselor se verifică folosind calibre fixe sau se măsoară cu micrometre de
interior;
- pentru carcasele din două bucăţi, se verifică finisarea suprafeţelor de contact pentru fiecare
bucată în parte şi se elimină eventualul joc existent între acestea; nu se admit suprafeţe cu
rizuri, bavuri, urme de lovituri sau pete de rugină;
- lipsa jocului dintre suprafeţele în contact după montaj se verifică folosind calibrele-lamă
(lere de grosime), care nu trebuie să pătrundă între suprafeţe;
- după montaj, se verifică forma geometrică a carcaselor, folosind calibre cilindrice, a căror
suprafaţă a fost acoperită cu vopsea.
Suprafaţa alezajului este corespunzătoare, dacă ea a fost acoperită cu vopsea pe 75% din
suprafaţă.

1.2.4. Montarea rulmenţilor.

Pentru montarea corectă a ansamblului cu rulmenţi, trebuie respectate următoarele condiţii:

- inelul cu încărcare periferică se montează pe arbore sau pe carcasă cu ajustaj cu strângere; la
[12]
montarea cu strângere, se produce dilatarea inelului interior şi comprimarea inelului exterior,
deformaţii ce sunt compensate în anumite limite de jocul interior, asigurat din fabricaţie;
trebuie să se păstreze totuşi un anumit joc pentru funcţionare;
- axele geometrice ale locaşelor rulmenţilor de pe acelaşi arbore trebuie să coincidă;
- elementele sistemului de reazem trebuie să aibă o rigiditate bună, pentru a nu se deforma
sub sarcină;
- trebuie să fie asigurată etanşarea şi să se realizeze condiţii corespunzătoare de ungere;
- montarea şi demontarea rulmenţilor să fie făcute nu prin lovire directă, ci prin intermediul
unor piese sau al unor dispozitive care au o duritate mai mică şi dimensiuni potrivite;
- se evită lovirea rulmenţilor mari, aceştia montându-se pe arbore după încălzire în baie de
ulei;
- la montaj trebuie prevăzută posibilitatea dilatării axiale a arborelui.
Asamblarea rulmenţilor pe fus sau în carcasă poate fi executată manual sau mecanic. În figura
8. este prezentată modalitatea de asamblare manuală a unui rulment. Montarea normală a
rulmenţilor se execută folosind o bucşă de montare, aşezată pe inelul rulmentului, care se
îmbină cu o contrapiesă, folosind un ciocan din oţel. Loviturile se aplică axial pe nicovala
bucşei de montare.

Fig. 9 Montarea manuală a rulmenților

Este interzisă aplicarea forţei de îmbinare prin lovire directă cu ciocanul a rulmentului,
deoarece astfel se deformează căile de rulare, ceea ce duce la distrugerea lor după un scurt
timp de funcţionare. În situaţia în care ambele inele ale rulmentului formează ajustaje cu
strângere, se foloseşte un dispozitiv ca în figura 10.

[13]
 Fig. 10 Montarea rulmenților cu ajustaj de strângere la ambele inele

Bucşa se sprijină pe suprafaţa frontală a inelelor interior şi exterior, care este prelucrată
adecvat. Pentru producţia de serie, acolo unde este necesar ca forţa de apăsare să fie aplicată
progresiv, continuu şi la valori mari, se folosesc prese mecanice (Fig.11., a) sau prese
hidraulice (Fig.11., b).

Fig.11. Prese pentru montat rulmenţi: a - presa mecanică; b - presa

hidraulică

Fig. 12. Reglarea jocului la rulmenţii radial-axiali: a - cu piuliţă; b - cu piuliţa în corpul

carcasei

[14]
Pentru rulmenţi demontabili, inelele se montează separat pe fus şi pe carcasă, montajul
fiind avantajos în situaţia în care ambele inele sunt montate cu strângere.
Pentru rulmenţii de dimensiuni mari, deoarece sunt necesare forţe de presare mari,
montajul va fi făcut după ce aceştia au fost încălziţi. Acest lucru va evita deteriorarea
suprafeţelor în contact, dar conduce şi la mărirea efectului strângerii.
Încălzirea rulmenţilor înainte de montaj se realizează în băi de ulei, evitându-se
supraîncălzirea acestora, deoarece, la o temperatură de încălzire de peste 120 °C, pot apărea
modificări în structura oţelului.
Uleiul folosit trebuie să aibă proprietăţi anticorozive şi viscozitate mică, pentru a se scurge
uşor din rulment, de exemplu, emulsia cu 5% ulei boric.
Rezervorul se execută din tablă de oţel cu grosimea de 2-3 mm, având montată, la
înălţimea de 50-70 mm de la fundul lui, o sită sau o plasă metalică, pe care se aşează
rulmenţii în timpul încălzirii. Acest lucru evită supraîncălzirea rulmenţilor, dar şi aşezarea lor
în zona în care se depun reziduuri.
Pentru rulmenţii radial-axiali care se montează cu pretensionare jocul şi forţa de
pretensionare se reglează cu ajutorul unei piuliţe montate pe fus (Fig.12.,a) sau în corpul
carcasei (Fig.12., b).
O altă modalitate de reglare a jocului este cu ajutorul capacului carcasei (Fig.13.), când
este nevoie şi de un inel de ajustare între capac şi corpul lagărului; inelul este folosit pentru
reglarea rulmentului din exterior, iar bucşa de ajustare pentru reglarea rulmentului din
interior.

Fig.13. Reglarea rulmentului cu capacul carcasei

1.2.5. Etanşarea rulmenţilor. Etanşarea rulmenţilor este realizată în scopul asigurării unei
durate de funcţionare normale şi protejării împotriva pătrunderii elementelor nedorite (praf,

[15]
particule metalice, umiditate, acizi), dar şi pentru menţinerea lubrifiantului în interior.
Soluţia de etanşare aleasă depinde de:
- tipul de lubrifiant folosit;
- sistemul de ungere;
- condiţiile de mediu în care funcţionează lagărul;
- viteza periferică a arborelui;
- temperatura de lucru;
- soluţia constructivă aleasă pentru lagăr.
Variantele de etanşare ale lagărelor cu rulmenţi sunt grupate în două sisteme:
- etanşări cu alunecare (Fig. 14.), realizate cu inele
de pâslă, manşoane de cauciuc, cutii de etanşare;

Fig.14. Etanșări cu alunecare

- etanşări fără alunecare (Fig.15.), realizate prin canale circulare, inele-labirint, şaibe de
etanşare, inele centrifuge.

[16]
 Fig. 15. Etanșări fără alunecare

1.2.6. Funcţionarea de probă. După ce au fost montaţi şi unşi, rulmenţii sunt supuşi unei
verificări, cu scopul determinării următorilor parametri:
- zgomotul produs în timpul funcţionării;
- variaţia de temperatură produsă în timpul funcţionării.
După ce au fost făcute ultimele verificări privind strângerea şuruburilor şi a piuliţelor, se
face pornirea de probă. Tot în această etapă de verificare, se urmăreşte dacă inelele de pâslă
sunt îmbibate cu ulei şi seu. înainte de pornire, se roteşte preventiv mecanismul de câteva ori,
cu mâna.
Controlul zgomotului în timpul funcţionării se face prin ascultarea cu mijloace simple, cu
tub acustic, operaţie ce este realizată de o persoană specializată.
La o montare corectă, zgomotul este uniform, continuu, neamplificat de zgomote
particulare deosebite.
Zgomotul neuniform şi transformarea lui într-un fluierat sunt datorate defecţiunilor proprii
rulmentului, pătrunderii de impurităţi sau lipsei lubrifiantului.
încălzirea lagărelor cu rulmenţi se datorează frecării dintre elementele lagărului, care se

[17]
transformă în căldură.
Evoluţia temperaturii în timpul funcţionării unui rulment este următoarea:
- la începutul funcţionării, creşte cu 65 -75 °C peste temperatura mediului ambiant;
- după 2-3 ore de funcţionate, temperatura ajunge la maxim, apoi începe să scadă lent, cu
aproximativ 20 °C;
- la echilibru termic, temperatura se menţine constantă, în intervalul 40-60 °C.
Dacă temperatura de funcţionare trece de 100-200 °C, pentru arbore sau carcasă, se aplică
o soluţie de răcire.
Dacă temperatura de funcţionare a rulmentului continuă să crească după 2-3 ore,
funcţionarea va fi întreruptă şi vor fi stabilite cauzele care produc supraîncălzirea. Acestea
pot fi:
- s-a folosit lubrifiant în exces;
- elementul de etanşare cu alunecare freacă puternic pe fus;
- există frecare la o piesă în mişcare din lagăr;
- rulmentul nu este ales corect.

[18]
 CAPITOLUL II

MASURI DE SECURITATEA MUNCII, PREVENIREA ŞI STINGEREA INCENDIILOR ŞI

PROTECŢIA MEDIULUI

2.1.Norme generale de tehnica securităţii muncii

Operatiile de întretinere si reparare efectuate în halele si atelierele persoanelor juridice

sau fizice se vor executa de cãtre salariati calificati si instruiti special în acest scop,
respectându-se întocmai instructiunile tehnice, de exploatare, protectie a muncii si P.S.I.
Electricianul de instalatii electrice de fortã va fi autorizat din punctul de vedere al
protectiei muncii.
Cãile de acces din hale, ateliere si de pe platformele tehnologice vor fi întretinute în stare
bunã si vor fi prevãzute cu marcaje si indicatoare de circulatie standardizate.
Încãlzirea halelor si încãperilor de lucru va fi asiguratã în perioada anotimpului rece în
functie de temperatura exterioarã si în limitele stabilite de "Normele generale de protectie a
muncii".
. Petele de ulei si de combustibil de pe pardoselile halelor sau încãperilor vor fi acoperite
cu nisip, dupã care vor fi luate mãsuri de curãtare si evacuare a materialului rezultat în locuri
care nu prezintã pericol de incendiu.
Cârpele, câltii si alte materiale textile folosite la curãtarea si stergerea pieselor sau a
mâinilor vor fi depuse în cutii metalice cu capac de închidere si evacuate în locuri stabilite în
acest scop pentru a fi arse sau îngropate.
. În cazul încãperilor în care se gãsesc instalatii prin a cãror manevrare sau atingere se pot
produce accidente, pe usile acestora se vor fixa tãblite cu inscriptia "INTRAREA
INTERZISĂ PERSOANELOR STRĂINE". Aceste tãblite se vor fixa si pe usile încãperilor
în care sunt instalate cazane cu abur, transformatoare, redresoare.
Lucrãtorii trebuie sã poarte echipament de lucru si echipamentul de protectie
corespunzãtor lucrãrilor pe care le executã cu instalatiile si utilajele din dotare, conform cu
Normativul cadru de acordare a echipamentului de protectie aprobat de MMPS.
Sculele vor fi asezate pe suporturi speciale, amplasate în locuri corespunzãtoare si la
înãltimi accesibile. Dupã terminarea lucrului sculele vor fi curãtate, dupã care vor fi închise
în dulapuri. Ascutirea sculelor de tãiat, cioplit se va face de cãtre un lucrãtor instruit special
în acest scop.
Lucrãtorii sunt obligati ca înainte de începerea lucrului sã verifice dacã uneltele si

[19]
utilajele pe care le folosesc sunt în stare bunã si corespund din punctul de vedere al securitãtii
muncii. Se interzice folosirea uneltelor si utilajelor care nu corespund acestor verificãri.
Înainte de începerea lucrului, locul de muncã trebuie sã fie în perfectã ordine. Nu se admite
aglomerarea locului de muncã cu materiale, scule etc.
Este interzisã modificarea sculelor prin sudarea prelungitoarelor improvizate pentru
chei în vederea mãririi cuplului.
Zilnic, înainte de începerea lucrului, maistrul si sefii de echipã vor verifica starea de sãnãtate
si obosealã a muncitorilor. Dacã acestia se aflã sub influenta bãuturilor alcoolice vor fi
îndepãrtati de la lucru.Este interzisã pãstrarea îmbrãcãmintei personale a lucrãtorilor si a
alimentelor în incinta halei sau atelierelor.
Îmbrãcãmintea se va pãstra numai în vestiar. Alimentele se vor consuma numai în
încãperile special amenajate si destinate de unitate în acest scop si numai dupã ce lucrãtorii
respectivi îsi vor spãla bine mâinile.Persoanele cu atributii de serviciu vor urmãri si vor
interzice introducerea si consumul bãuturilor alcoolice în unitate si la locurile de muncã,
cunoscând cã rãspund personal de starea si capacitatea de muncã a personalului din subordine
pe tot timpul lucrului.
Înainte de începerea lucrului, persoanele cu atributii de serviciu vor verifica
functionarea tuturor instalatiilor, utilajelor si dispozitivelor din dotare. De asemenea vor
verifica legãtura la pãmânt a tuturor utilajelor actionate electric. În cazul în care se constatã
defectiuni sau cã legãtura la pãmânt sau la conductorul de nul al retelei este întreruptã, se va
scoate utilajul de sub tensiune, vor anunta muncitorii special desemnati din unitate, vor
supraveghea remediarea defectiunii constatate si se va încuviinta folosirea utilajului
respectiv.
La repartizarea lucrãrilor pe muncitori, maistrul sau seful de echipã va indica
procedeul corect de lucru (nepericulos) si mãsurile corespunzãtoare privind utilizarea
instalatiilor, utilajelor si sculelor din dotare.
Va verifica starea echipamentului de protectie si a echipamentului de lucru care va fi
folosit de muncitor la lucrarea respectivã.
Iluminatul natural si artificial se va realiza astfel încât sã se asigure o bunã vizibilitate la locul
de muncã.
Corpurile de iluminat trebuie sã fie curãtate periodic. De asemenea, se vor face
mãsurãtori periodice asupra iluminãrii, precum si verificarea instalatiilor de iluminat.

[20]
2.2.Norme specifice de tehnica securităţii muncii la lagăre
Se vor respecta următoarele reguli:
 Se utilizează numai sculele şi dispozitivele necesare operaţiei curente;
 Manevrarea lagărelor se face cu atenţie; se vor folosi dispozitive adecvate de transport
şi de manevrare;
 Se va acorda atenţie deosebită preselor, întrucât piesele de montat pot să sară;
 Dispozitivele care servesc la montarea rulmenţilor prin bătăi de ciocan trebuie fixate
bine, iar loviturile cu ciocanul să fie centrate;
 In timpul ridicării sau al coborârii capacelor se va evita introducerea mâinilor sau a
degetelor între fus şi suprafaţa de alunecare ori între umerii de sprijin ai capacelor şi
ai părţilor interioare ale capacelor;
 Materialele inflamabile vor fi aduse numai pentru intervalul de timp necesar, în
cantităţi minime şi utilizate la distanţă de orice sursă de căldură sau foc deschis;
 Lagărele se aşează în timpul lucrului numai în locuri curate;
 Lagărele se depozitează în locuri protejate de coroziune.
2.3.Norme de prevenire şi stingere a incendiilor
Respectarea normelor P.S.I. este obligatorie pentru întreg personalul din instituţii,
întreprinderi, ateliere etc.
Pentru aceasta, este necesar ca fiecare loc de muncă să fie dotat cu aparatură de stins
incendii, formată din: stingătoare de incendiu, furtune de incendiu prevăzute cu ajutaje,
rastele cu unelte P.S.I. (găleţi, lopeţi, târnăcoape). Personalul de la locul respectiv de muncă
este obligat să cunoască locul de amplasare al aparaturii din dotare şi funcţionarea acesteia.
La fiecare loc de muncă, trebuie să fie afişat un plan de evacuare în caz de incendiu. în
planul de evacuare sunt stabilite atribuţiile personalului în caz de incendiu şi schema de
evacuare.
Pentru prevenirea incendiilor sunt interzise:
 blocarea căilor de acces;
 depozitarea de produse (materiale) inflamabile în locuri special neamenajate;
 improvizaţiile de natură electrică;
 folosirea materialelor P.S.I. în alte scopuri;
 utilizarea focului deschis în locuri neamenajate sau interzise;
 folosirea produselor petroliere pentru degresarea, spălarea pieselor, aparatelor;
 fumatul în locuri neamenajate;

[21]
  executarea de lucrări de întreţinere, reparaţii etc. la instalaţiile electrice de către
personal neautorizat.
 este interzisă spălarea mâinilor sau a pieselor cu benzină.
2.4.NORME DE PROTECŢIA MEDIULUI

Problema rezidurilor activităţilor umane a luat proporţii îngrijorătoare, prin acumularea lor
provocând alterarea calităţii factorilor de mediu. Aceste alterări sunt cauza unor dezechilibre
în faună şi floră şi in sănătatea şi bunul mers al colectivităţii umane din zonele
supraaglomerate.
Prin accelerarea ritmurilor de dezvoltare, bazată pe consumarea resurselor neregenerabile de
energie, s-a ajuns, în unele ţări industrializate, la un grad de bunăstare ridicat, constatându-se
practic că apare, cu iminenţă, ameninţarea consecinţelor acţiunii umane asupra mediului,
poluarea lui la nivel global. Una din principalele acţiuni negative a omului asupra mediului
înconjurător sunt substantele poluante asa ca: apele reziduale din diferite domenii de
activitate, poluanţii bacterieni si biologici, substantele minerale, metalele grele, acizii si
sărurile neorganice, acumularile de roci goale si nămoluri, substantele radioactive, zgomotul,
poluarea electromagnetica etc.
Pentru a reduce la minimum influenta întreprinderilor industriale se vor lua următoarele
măsuri:
 emisiile în atmosfera din sistemele de ventilaţie vor fi supuse curaţirii într-un sistem
modern de filtre din pânza tip „mâneca";
 apele utilizate în procesul tehnologic si pentru necesitatile igienico - sanitare se vor
diversa în sistemul central de canalizare a localitatii;
 pentru a cunoaşte consumul de apa si a reduce la minimum cantitatea acesteia sunt
instalate contoare, iar personalul este instruit privind utilizarea cât mai raţională a
apei;
 toate teritoriile libere neasfaltate din imediata apropiere a întreprinderii vor fi
înverzite, cunoscându-se cert rolul plantelor în asanarea mediului ambiant;
 deseurile de producţie se vor acumula în containere speciale cu utilizare ulterioara;
 teritoriile aferente întreprinderii vor fi mentinute într-o curăţenie exemplara;
Se interzic persoanelor fizice si operatorilor economici:
 deversarea uleiurilor uzate în apele de suprafaţa, apele subterane, apele marii
teritoriale si în sistemele de canalizare;
 evacuarea pe sol sau depozitarea în condiţii necorespunzătoare a uleiurilor uzate,

[22]
 precum si abandonarea reziduurilor rezultate din valorificarea si incinerarea acestora;
 valorificarea si incinerarea uleiurilor uzate prin metode care generează poluare peste
valorile limita admise de legislaţia în vigoare;
 amestecarea diferitelor categorii de uleiuri uzate si/sau cu alte tipuri de uleiuri
conţinând bifenili policlorurati ori alţi compuşi similari si/sau cu alte tipuri de
substanţe si preparate chimice periculoase;
 amestecarea uleiurilor uzate cu motorina, ulei de piroliza, ulei nerafinat tip P3,
solvenţi, combustibil tip P si reziduuri petroliere si utilizarea acestui amestec drept
carburant;
 amestecarea uleiurilor uzate cu alte substanţe care impurifica uleiurile;
 incinerarea uleiurilor uzate în alte instalaţii decât cele prevăzute
Reciclarea deserilor
Deseurile rezultate in urma activitatilor industriale se vor depozita in spaţiul special amenajat
conform obligaţiilor legale in vigoare (adica selectiv) in vederea valorificării lor acolo unde
este cazul.

[23]
 BIBLIOGRAFIE

1. Ciocîrlea-Vasilescu, A., Constantin, Mariana, Organe de maşini şi mecanisme, Editura AII

Educaţional, Bucureşti, 2002.
2. Ciocîrlea-Vasilescu, A., Constantin, Mariana, Asamblarea, întreţinerea şi repararea
maşinilor şi instalaţiilor, Editura AII Educaţional, Bucureşti, 2002.
3.Ciocîrlea-Vasilescu, A., Constantin, Mariana, Mecanică aplicată, Editura
Cvasidocumentaţia
PROSER&Printech, Bucureşti, 2005.
4. Ciocîrlea-Vasilescu, A., Constantin, Mariana, Ciocîrlea-Vasilescu Ioana, Elemente de
tehnologie mecanică, Editura Cvasidocumentaţia PROSER&Printech, Bucureşti, 2005.
5. Constantin, Mariana, Ciocîrlea-Vasilescu, A., Solicitări şi măsurări tehnice, Editura AII
Educaţional, Bucureşti, 2004.
6. Constantin, Mariana, Ciocîrlea-Vasilescu, A., Asamblări şi transmisii mecanice, Editura
Editura Cvasidocumentaţia PROSER&Printech, Bucureşti, 2007.

[24]