cum să-ţi faci singur apă vie pentru Feţii Frumoşi si Ilenele Cosânzenele din

gradină.

„Şi îl doborî Zmeul cel hain pe Făt-frumos cu o pălitură de paloş. Şi atunci,

vietăţile pădurii aduseră degrabă Apă Vie şi Apă Moartă sa-l puie pe picioare pe
flăcăul nost’ „.

Desigur, ţipeniile pădurii ştiau ele o sursă sigură, şi nu-şi pregăteau, acasă, Apa
vie.

Să nu mai lungesc aşteptarea, că nu este elegant.

Demult îmi stătea, în coastă, o nedumerire care-mi crea problema udării, iniţial a
plantelor de apartament, apoi a răsadurilor.

Ştiam, categoric, că apa „de robinet” este vătămătoare pentru aşa menire.

Atunci am încercat să recurg la tot felul de artificii: apa fiartă şi răcită, care
s-a dovedit a fi un fel de fâs la pahar. Am trecut la „apa plată”. Din păcate, apa
asta este foarte bine păzită, iar vânzătorii s-au dovedit teribil de curioşi şi
indiscreţi în privinţa situaţiei mele financiar-bancare. Aşa că, am renunţat
degrabă. Partea tristă este că nu prea găseşti, în metropolă, un cunoscut care să
aibă în curtea lui un puţ sau o fântână.

Aşa că, într-o bună şi norocoasă zi, stând şi răsfoind colecţia antică de
grădinărit a mamei, de prin anii…. nu contează, am dat peste un articol, înghesuit,
undeva, pe o penultimă pagină. Şi cum lucrurile valoroase, aparent, sunt lipsite de
strălucire, şi de astă dată, acest articol s-a dovedit a fi o adevărata comoară.

Cele citite, trecând cu brio proba temeiniciei, m-au îndemnat să vă destăinui

reţeta de „apă vie”, numai bună de udat răsaduri fragede şi de întremat organisme
betege.

PASUL 1.

Punem apă într-un recipient, care să intre lejer în congelator. După 2,5-3 ore,
când vom observa că o parte a lichidului a îngheţat ca o pojghiţă pe
marginile/laturile vasului, scurgem lichidul în alt recipient şi ne descotorosim de
gheaţa formată. Gheaţa aceasta nu ne va fi de trebuinţă, pentru că are concentrate
în ea substanţe nevolnice, ce ar putea face mai mult rău decât bine (ex.
deuteriul). Apa scursă o punem din nou în congelator.

PASUL 2.

După ce apa din recipient a îngheţat pe 2/3 din volum, facem, în mijloc, un
orificiu (cu un cui înfierbântat la flacără), prin care lăsăm să se scurgă apa în
forma ei lichidă. Această zeamă este ticsită cu cei 80% dintre răufăcătorii adunaţi
de prin toate cotloanele venelor instalaţiei de apă.

PASUL 3.

Gheaţa rămasă în recipient este acea „apă vie” de care avem atâta nevoie să
fericim răsadurile şi plantele de apartament. Numai că va trebui să avem mare grijă
cum topim gheaţa. O vom topi treptat, în mod natural, fără să forţăm nota cu nici
un artificiu de genul: calorifer prin apropiere, încălzire în baie la jet de apă
caldă, etc.

Prin încălzire (forţarea topirii), apa îşi pierde din proprietăţile benefice, să nu
mai vorbim dacă este fiartă. Aşadar, recipientul se va lăsa la temperatura
camerei, sau, şi mai bine, pe balcon, afară sau pe o terasă neîncălzită.

Şi, să ştiţi, nu este deloc rău, să bem şi noi câte un păhărel din această licoare.
Vom observa, chiar după o lună, că suntem mai vioi, şi mult mai activi.

Cum sa cultivăm cartofi în paie

05/28/2012

1 Comment

Picture
In cautarile mele de a gasii ceva inedit dar si practic uitati ce am gasit se pare
ca exista o metoda de a cultiva cartofi, mai putin conventionala, dar se pare la
fel de eficienta. Este o metoda folosita in trecut, dar nu prea indepartat, de
catre taranii rusi si nordici (suedezi, norvegieni, finlandezi) si de ale carei
rezultate am putea fi uimiti. Probabil metoda a fost preluata de la suedezii cu
care rusii convietuiau pe teritoriile ocupate in urma razboiului dintre Suedia si
Rusia.

Aceasta metoda ne scuteste de o gramada de timp, pe care il putem folosi pentru

alte treburi, munci, sau, de ce nu, odihna.

Avantajele fata de metoda clasica?

nu este necesar ca pamantul sa fie sapat, arat, eventual doar usor afanat;
nu trebuie musuroit in jurul plantei;
grijile legate de atacul gandacului de Colorado se reduc considerabil;
adunatul recoltei este o placere.

Deci sa vedem ce avem de facut: -in primul rand sa ne asiguram de cu toamna de o

cantitate suficienta de paie sau fan, frunze uscate, pastrata in spatii protejate
de ploaie, zapada. Parcela pe care ne vom hotara sa punem (sau sa experimentam)
cartofi este la bunul plac sau posibilitatea fiecaruia. Aici am o remarca: puteti
aloca o suprafata mai mica, initial, sa zicem un sfert sau jumatate din suprafata
pe care in mod obisnuit plantati. Daca rezultatul va multumeste, in anul urmator
veti hotara cata suprafata va va fi utila. Suprafata se va dezburuieni lasand masa
verde pe loc, ocazie cu care pamantul, se va afana.

Este drept ca cei cu experienta intr-o astfel de metoda fac in felul urmator: pe
suprafata vizata ei seamana din toamna siderate (mustar, facelia, lupin anual,
ovaz, orz,). Cand masa verde atinge maximum-ul de maturizare dar nu a legat rod, se
coseste si se incorporeaza in pamant, lasand partea cu radacini pe loc pana la
primavara, cand, dupa iarna, reusesc sa se descompuna in mare parte. Masa verde
poate fi lasata si pe suprafata parcelei sub forma de strat de mulcire. Sau:
seamana doar pe jumatate din suprafata alocata cartofilor, pe cealalta jumatate
seamana siderate iar masa de paioase o recolteaza in doua-trei randuri pe sezon, si
astfel necesarul de strat mulcitor este asigurat. Adoptati metoda care considerati
ca este mai la indemana.Cartofii pregatiti din timp, adica pusi la crescut – tinuti
la lumina sa se inverzeasca un pic, apoi trecuti din nou la intuneric dar unde e
mai cald, precis stiti cum se face! – pana apar lastarii cam de 2cm, ii punem in
ordine de sah la distanta de 15-20 tuberculii mai mari si 10-12 cei mai micuti
(daca vreti puteti face mici adancituri). Ar fi foarte bine sa folosim drept
samanta cartofii din recolta anului precedend in nici un caz cumparati de la
hipermaketuri, “aprozare” etc, fie de la magazinele de specialitate sau statiuni de
cercetare, fie de pe la tara, ma rog… stiti voi mai bine de unde la urma urmelor.
Unii pun cartofii pe un strat (un pumn) de turba, altii de cenusa.
Picture
Cartofii pregatiti din timp, adica pusi la crescut – tinuti la lumina sa se
inverzeasca un pic, apoi trecuti din nou la intuneric dar unde e mai cald, precis
stiti cum se face! – pana apar lastarii cam de 2cm, ii punem in ordine de sah la
distanta de 15-20 tuberculii mai mari si 10-12 cei mai micuti (daca vreti puteti
face mici adancituri). Ar fi foarte bine sa folosim drept samanta cartofii din
recolta anului precedend in nici un caz cumparati de la hipermaketuri, “aprozare”
etc, fie de la magazinele de specialitate sau statiuni de cercetare, fie de pe la
tara, ma rog… stiti voi mai bine de unde la urma urmelor. Unii pun cartofii pe un
strat (un pumn) de turba, altii de cenusa.
Picture
Pentru a proteja viitoarea recolta se face astfel: foi de ceapa si usturoi(uscate)
se strang de cu toamna, coji de oua maruntite, cenusa si mranita sau compost le
amestec si pun cate un pumn de papabun sub fiecare tuberina. Apoi totul se acopera
cu un strat de paie, (fan, buruieni cosite de pe unde le gasiti, frunze) in grosime
de 20-25cm, dar nu mai putin in schimb puteti pune pana la 35 cm grosime, mai mult
nu, pentru ca exista riscul sa putrezeasca in loc sa creasca. In timp, materialul
folosit incepe sa lucreze si, in consecinta, se va micsora, asa ca aveti grija ca
cei 20-25 de cm sa fie constant prezenti prin adaugare, fireste. Apoi nu mai aveti
nimic de facut practic. Sau aproape nimic. Ce va ramane de facut va fi sa pastram
stratul la 25-30 cm constant prin adaugare fie de paie sau fan fie de masa verde
cosita de pe razor sau de unde mai aveti.

Cat priveste monstrii “colorazi”, se pare ca nu prea ataca astfel de culturi (nu le
prieste mirosul paielor in descompunere), iar larvele lor, care au iernat in
pamant, nu pot iesi la suprafata! Asta nu inseamna ca nu trebuie sa fim vigilenti
si sa urmarim daca ataca sau nu. Metode bio exista (stropiri cu macerat din plante
sanitar, cenusa, insisi gandacii de colorado), dar asta, poate, intr-o alta
interventie. Sa nu va ingrijoreze faptul ca lastarii vor aparea ceva mai tarziu
decat ai celor pusi in mod traditional, ei vor lua avant repede.

Picture
Si daca vara e calda si fara ploi, ce treaba avem?!Sub stratul acoperitor este
racoare si bine, si umezeala cat trebuie, pentru ca noaptea, la racoare, condensul
isi face treaba. Buruieni? Ha! Cine se poate strecura prin cei 25cm? Poate cateva
mai cu mot, dar le putem lua de ciuf imediat, fara niciun efort.
Recoltarea? O placere, nu alta. Am dat la o parte stratul de paie si scoatem
tuberinele! Sigur, nu vor fi toate mari, vor mai fi si mititele, unele chiar cat o
nuca. Le vom utiliza drept samanta la anul.

Uite cat de usor si simplu!

Sper sa va fie de folos.

PS: Imi cer scuze, dar fotografiile nu-mi apartin, asa ca voi aminti, sit-ul in
care au aparut: http://hobbygradina.ro

Reteta de bere de casa

Ingrediente: 400g boabe de orz netratate chimic, un pumn de conuri de hamei, o
lingurita de drojdie de bere.

• Se tin la frigider boabele de orz cel putin trei saptamani, apoi se aleg cele
sanatoase de cele stricate (putrede).
• Se pun boabele intr-un borcan (sa nu ocupe mai mult de o treime) si se acopera cu
apa (pana la jumatatea borcanului). Nu folositi apa cu concentratie prea mare de
clor. Se acopera apoi gura borcanului cu un celofan umezit, ca sa se lipeasca
etans. Se leaga cu o sfoara. Se pune vasul in loc intunecat si uscat (intre 15 si
20 de
grade).
• A doua zi, se goleste apa din borcan si se inlocuieste cu alta proaspata, dar
numai cat sa acopere grauntele, astfel ca sa ramana umede. Se leaga borcanul la
gura. Apa se schimba din 4 in 4 ore.
• Cand grauntele incep sa dea colt, se muta borcanul la lumina. Grauntele care n-au
incoltit se scot din borcan.
• Se scot grauntele din borcan si se zdrobesc intr-o piulita.
• Se prepara un decoct din hamei, lasand sa fiarba vreme de 5 minute, un pumn de
conuri, intr-un litru de apa. Se stinge focul si se lasa lichidul sa se raceasca
pana ajunge la circa 40 de grade Celsius.
• Se toarna lichidul peste grauntele pisate amestecand mereu. Se lasa sa mai
coboare pana la o temperatura de 30 de grade, apoi se adauga in
el o lingurita de drojdie de bere. Se lasa totul la fermentat vreme de o saptamana,
intr-un loc cald (20-25 de grade).
• Se strecoara lichidul, se trage la sticle si se infunda cu dop. Lasati-le sa se
odihneasca cel putin o luna, inainte de a le consuma.

Berea de casa e mult mai gustoasa si sanatoasa decat cea din comert.
Urzica si beneficiile ei...de avut in gradina

01/31/2012

0 Comments

desi nu are un aspect placut nici fizic, nici senzorial, urzica este curativa
incepand de la radacina si pana la frunze. Inca din antichitate se bucura de un
succes garantat si de multa apreciere.
Compozitie si mod de actiune: Flavonoide, clorofila, carotinoide, saruri minerale,
acid silicic. Cu acest continuturzica are efect astringent; stimuleaza hematopoeza,
diureaza, lactatia.
Indeparteaza insectele de pe plante. Datorita substantelor hematopoietice, urzica
este un ajutor de nadejde in tratarea afectinuilor grave ale sangelui, in tratarea
clororelor si a anemiilor.
Pentru tratarea reumatismului este recomandat ceaiul de urzici pe o perioada mai
indelungata. Ceaiul de urzica are efect diuretic. Ajuta corpul sa elimine acidul
uric si bateriile care afecteaza sistemul urinar. Celor ce sufera de orice fel de
alergie, le este recomandat sa bea ceai de urzici o perioada mai indelungata.
Aceasta planta anihileaza predispozitia la raceli si combate afectiunile artritice
si reumatice. De asemenea, poate usura procesul de urinare la barbati, mai ales
daca prostata este inflamata. El vindeca si bolile si inflamatiile cailor urinare,
precum si retentia urinara patologica.
Urzicile contin un numar mare de aminoacizi, vitamine (A, B2, C, K), clorofila,
saruri minerale (calciu, magneziu, fier, siliciu, etc), substante proteice, acid
pantoteic, acid folic, amine, cetone, etc. Datorita acestui bogat continut ele sunt
folosite ca aliment precum si ca plante medicinale in cure pentru regenerarea
organismului si pentru detoxifierea lui. Avand in acelasi timp un efect usor
laxativ, este recomandabil mai cu seama pentru o cura de primavara! Valabilitatea
frunzelor de urzica pentru ceai este de doi ani. Ceaiul de urzica este foarte usor
de facut: 2 lingurite de urzici la o cana cu apa fierbinte,neindulcit. Ca sa
schimbati gustul puteti adaugati menta sau musetel. Ceaiul de urzici are o
influenta pozitiva asupra pancreasului si scade nivelul glicemiei.
Aceasta planta care apare primavara destul de timpuriu, are efecte benefice, nu
numai ca planta medicina. Ea se si gateste sub diverse forme (mancare de urzici sau
ciorba de urzici), “balsam” pentru par, detoxifiant al organismului.
Cura cu urzici nu inseamna altceva decat folosirea timp de o luna a urzicilor sub
forma de suc, ceai, ciorba sau mancare gatita. O astfel de cura este indicata pe
timpul primaverii, dupa sezonul rece, pentru a-ti intarii organismul si a-l ajuta
sa elimine toate toxinele acumulate de la mancarurile grase. Consumata ca aliment
sau preparata sub forma de ceai, macerat sau tinctura, urzica are proprietati
diuretice, hemostatice, emoliente si expectorante, antiseptice, hipoglicemiante (in
amestec cu frunze de dud, nuc si teci de fasole scade zaharul din sange la
diabetici), depurative etc.
Afectiuni in care sunt recomandate urzicile:
-afectiuni ale circulatiei sangelui;
-afectiuni renale;
-afectiuni ale pancreasului;
-afectiuni digestive: enterita, diaree, dizinterie;
-retentie urinara, uremie, incontinenta urinara;
-insuficienta galactogena;
-hemoptizie, hemoragie interna si uterina, metroragie, menstre neregulate,
vaginite, leucoree;
-retentie de apa in organism.
Unde le poti gasi? Pot fi intalnite pe langa garduri, pe langa case, pe malul
apelor si in general sunt raspandite de la campie pana la zona alpina.