Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ghiocelul
Ghiocelul
copii
„În sfârşit veni primăvara. O altfel de primăvară. Nu se luă bine zăpada, când din pământul reavăn
răsăriră pâlcuri de floricele albe, gingaşe, ce păreau nişte fulgi încăpăţânaţi care nu doreau să devină
simple picături de apă. Cineva le-a zis Ghiocei. Primăvara devreme, ghioceii înfloreau peste tot.”
Descriere
Toate speciile genului Galanthus au bulbi, frunze liniare și tulpini erecte, lipsite de
frunze, cu o singură floare în vârf, sub formă de clopot. Galanthus nivalis are în jur de
15 cm înălțime și înflorește în ianuarie și februarie în zonele temperate nordice.
Bulbul este globulos, acoperit cu tunici brune. La baza tulpinii se află două frunze
verzi-albăstrui, liniare, plane, slab carenate. Floarea albă este actinomorfă,
bisexuată, are șase petale, cele trei exterioare fiind mai mari și mai convexe decât
cele interioare. De asemenea, cele interioare au câte o maculă verde verzuie sau
gălbuie, în funcție de specie, situată apical. Pe cele șase antere se deschid pori sau
șanțuri. Ovarul este format din trei celule, iar din el rezultă o capsulă tricelulară.
Ghiocel comun
Înmulțirea se face vegetativ (asexuat) prin bulbi, prin diviziunea atentă a lor când
planta este matură, prin mutare când planta este în hibernare, imediat după ce
frunzele se ofilesc; sexuat se înmulțește prin semințe.
Există numeroase varietăți de ghiocei, cu flori simple sau duble (Galanthus
nivalis f. pleniflorus 'Flore Pleno'), care diferă în principiu prin mărime și floare și prin
perioada de înflorire . Anunta sosirea primaverii.
Substanțe active
În 1983, Duvoisin a sugerat că planta misterioasă care apare
în Odiseea lui Homer este de fapt un ghiocel. O substanță activă din ghiocel este
numită galantamină, care, precum anticolinesteraza, putea acționa ca antidot contra
otrăvurilor lui Circe. Galantamina poate fi utilă în tratamentul bolii Alzheimer, deși nu
este un leac; substanța apare și în alte plante, precum narcisa.
Legenda Ghiocelului
A fost odată o rază de soare, era chiar fata cea mai mică și răsfățată a astrului luminos.
Și tocmai pentru că era cea mai mică și mai răsfățată, tatăl ei o lasa sa zburde pe unde îi dorea
inima. Și iată că, într-o bună zi, raza de soare a hotărât să se plimbe într-o grădină. Acolo era
Raiul pe pământ, nu altceva: flori care mai de care mai colorate și mai parfumate se unduiau
sub adierea blândă a vânticelului cald de primăvară!
– Ce-ar fi să aleg eu o floare frumoasă pe care să mi-o prind în păr? a spus raza de
soare. Și, repezită cum era, s-a năpustit asupra grădinii, a cules o floare și s-a înălțat din nou
în văzduh.
Toate florile din grădină au privit mirate către cer și au început să murmure:
– Ați văzut-o? Era frumoasă? Avea rochie de aur? Ce floare o fi ales prințesa?
– Cu siguranță a cules un trandafir, a spus un trandafir mare, catifelat și roșu, pe care
boabele de rouă străluceau ca diamantele în soare.
– Ba eu cred că a fost una dintre noi, a murmurat o lalea galbenă, iar suratele ei dădeau
din capete încântate.
– Nici vorbă de așa ceva! Le-a retezat-o un crin mândru. A fost unul dintre frații mei.
Nu vedeți ce frumoși și parfumați suntem?
Până și o violetă mică, dar într-adevăr splendidă, a susținut că raza de soare culesese o
violetă, și nu altceva.
Numai într-un colț cineva plângea. Era un ghiocel mic și firav, a cărui codiță fusese
ruptă de trena rochiei de aur a prințesei.
Cum raza de soare nu era departe, l-a auzit și i-a părut tare rău. Și a rostogolit pe
obrajii ei de aur o lacrimă ca o perlă, care a căzut pe codița cea ruptă a ghiocelului,
vindecând-o pe dată.
Dar nu a fost numai atât. Prințesa-Rază de soare a venit lângă ghiocel și i-a spus așa:
– Biată floricică firavă, îmi pare tare rău că te-am făcut să suferi! Ce dorință vrei să-ți
îndeplinesc pentru a-mi repara greșeala?
– Nu vreau nimic, a răspuns ghiocelul, lăsându-și frumosul căpșor în jos.
– Nu vrei frumusețea trandafirului, parfumul crinului, strălucirea lalelei? a insistat raza
de soare.
– Bine, a încuviințat ghiocelul. Dacă vrei într-adevăr să-mi faci un dar, dă-mi voie să
răsar primul dintre toate florile, de sub zăpada rece, iar parfumul meu abia simțit să-i facă pe
oameni să se bucure și să știe că a venit primăvara!
Și chiar așa a fost. Raza de soare l-a sărutat pe ghiocel și vraja a fost făcută. Apoi a
dispărut în înaltul cerului, de unde venise.
De atunci, ghiocelul este prima floare care ne zâmbește dintre peticele de zăpadă în
fiecare primăvară, și toată lumea știe că vremea cea urată este pe sfârșite.
A fost o dată demult o prinţesă foarte frumoasă. Avea părul lung şi blond, ochii verzi ca
marea şi buzele trandafirii. Locuia într-un palat nemaipomenit înconjurat de grădini cu flori şi de o
pădure deasă, dar era foarte-foarte mofturoasă.
Nu puteai să-i intri în voie în nici un fel. Toţi servitorii se temeau de ea pentru că avea
obiceiul să arunce după ei cu mâncarea care nu-i plăcea. Croitoresele tremurau când se apropiau
zilele de probat rochii pentru că prinţesa sfâşia toate materialele care nu-i conveneau. Nimeni nu
putea să o pieptăne fără să se aleagă cu vânătăi serioase.
Împăratul şi Împărăteasa nu ştiau ce să se mai facă cu ea. Ar fi fost timpul de măritiş, dar cine
oare ar fi vrut să se căsătorească cu fata lor veşnic nemulţumită?!
Azi un plânset, mâine vreo trei farfurii sparte, poimâine o duzină de rochii făcute
bucăţele…nu se mai putea! Primăvara se apropia şi Împăratul pădurii din vecinătate urma să
organizeze un bal fastuos pentru a-şi însura fiul, chiar de 1 martie. Părinţii prinţesei erau hotărâţi să-
şi mărite fata cu prinţul din vecini.
Singurul om cu care prinţesa se înţelegea era un majordom bătrân care avea la gât o cravată
din două fire goase de mătase: unul alb şi altul roşu. Împăratul şi Împărăteasa l-au implorat să discute
cu fata lor şi să o convingă să participe la balul din pădure.
Zis şi făcut! Majordomul, nu se ştie cum, i-a creat prinţesei cea mai frumoasă rochie din câte
se văzuseră vreodată. Rochia era făcută din petale de ghiocel cusute între ele cu fir de aur iar la
mijloc avea o cingătoare verde, subţireca tulpina unei flori de primăvară.
Pentru prima oară cei de la palat au văzut-o pe prinţesă bătând din palme şi râzând. Rochia îi
plăcea la nebunie aşa că a acceptat fericită să meargă la balul primăverii.
Servitoarele s-au grăbit să-i pieptăne părul lung şi blond dar prinţesa a început să ţipe şi să
dea din picioare că nu suportă să fie trasă de păr. Majordomul a salvat situaţia şi de data acesta.Şi-a
desprins de la gât cravata din fire de mătase şi i-a prins-o prinţesei în păr. Când fata s-a văzut în
oglindă a fost aşa de mulţumită încât a acceptat să îndure şi trasul de păr.
În scurt timp Împăratul, Împărăteasa şi prinţesa care acum părea ce mai frumoasă din lume
au ajuns la Balul Primăverii.
Când prinţesa a păşit aproape plutind în sala de bal, toţi cei prezenţi au înmărmurit. Părea o
zână a pădurii, mirosea a ghiocei şi a primăvară iar firele de mătase alb-roşii cu care îşi împodobise
părul luaseră ochii tuturor.
Prinţul din pădure s-a îndrăgostit de ea pe loc. A luat-o de mână şi i-a spus: „Tu eşti prinţesa
Ghiocel! De când te aşteptam!Vrei să fii soţia mea?”.
Prinţesa parcă împietrise. Nu se aştepta la o asemenea reacţie. Brusc se simţea atât de
fericită încât nimic nu mai conta.
„Da, vreau să fiu soţia ta!”.
Şi de atunci toţi locuitorii din zonă au început să dăruiască de 1 martie şnururi albe şi roşii pentru a
sărbători venirea primăverii şi pentru a-şi împodobi soţiile, mamele, fiicele, prietenele.
Şi-am încălecat pe-un ghiocel
Şi v-am spus o poveste, mică cât el.
Ghiocelul
Ghiocelul vestitor
Ghiocelul
Buburuza şi Ghiocelul
Dimineaţa, în grădină,
A ieşit un ghiocel,
Raze blânde de lumină
Soarele-ndrepta spre el.
O roşcată buburuză,
L-a privit, l-a tot privit
Şi, c-un zâmbet cald pe buze,
Lângă el a adormit.
Nu vă fie de mirare,
Că, având doar un picior,
Ghiocelu-n grabă mare,
I-a sărit în ajutor.
Zâna Primăverii vine,
Bucuroasă, lângă ei,
V-ajutaţi? E foarte bine!
Bravo! Bravo, dragii mei.
E micuţ şi frumuşel,
Din zăpadă el se-arată
Alb şi cu codiţă verde,
Dă de veste-n toată ţara
Că soseşte primăvara.
(Ghiocelul)
Floare-i ca un clopoţel
E micuţ, dar voinicel
Scoate capul din zăpadă
Primăvara să o vadă.
(Ghiocelul)
Are bulb,
Tulpina mica,
Trei petale într-o clipă.
(Ghiocelul)
Clopoţel mititel
Cine sună lin din el?
Nimeni! Nimeni!
Numai vântul,
Clătinându-l, legănându-l,
Dă de veste-n toată ţara
Că soseşte primăvara.
(Ghiocelul)
Clopoţel mititel,
Scoate capul din zăpadă,
Primăvara să o vadă.
(Ghiocelul)
-carton verde
Mod de realizare :
• Se taie câte trei fâșii de mărimea 5,7× 0,7 cm fiecare. Se realizează din fiecare fâșie câte o
petală a ghiocelului și se lipesc între ele.
Materiale necesare:
-carton alb
-carton color verde,portocaliu
Mod de realizare :
• Se pliază pe jumătate cartonul alb .Se trasează conturul
ghiocelului pe marginea pliată,astfel încât să obținem cele două părți
unite.
• Se decupează
• Se desenează pe cartonul verde îndoit de asemenea căpșorul
ghiocelului .
• Se decupează.
• Două fâșii albe se pliază sub formă de evantai și se lipesc de-o
parte și de cealaltă a ghiocelului.
• Dintr-o fâșie colorată se realizează mânerul coșulețului.
Opțional se pot lipi floricele decupate sau chiar fluturași
Ghiocelul din lingurițe de plastic
Materiale necesare:
● 2-3 lingurițe de plastic (depinde câte petale doriți să-i realizați ghiocelului)
● paie de suflat
● plastilină galbenă
Mod de realizare:
Sugestie: Se pot face mai mulți ghiocei si se pot pune într-o vază realizată dintr-
un borcan umplut cu rumeguș
Culorile ghiocelului-Planşe de colorat
Arată-i fetiţei drumul spre ghiocei!
Ghiocelul
cântec
A ieșit un ghiocel, sus pe deal cât un pitic
Mic sfios și subțirel ca un fir de borangic
Mic sfios și subțirel ca un fir de borangic
Scuturându-și dalba haină se privește bucuros
Mult am stat eu sub zăpadă, astăzi sunt iarăși voios
Mult am stat eu sub zapadă, astăzi sunt iarăși voios
Asteptând ca primăvara să sosească cu alai
Se-așează pe-o frunză verde ca un mândru fir de crai
Se-așează pe-o frunză verde ca un mândru fir de crai.
Ghiocelul simbol al primăverii, prin gingășia și puritatea lui
reușește să aducă întotdeauna un zâmbet pe fețele noatre și un
sentiment de renaștere a speranței în suflet. Primăvara ar fi mult mai
săracă fără ghiocei.
O floare gingașă și plăpândă ,dar curajoasă în același timp deoarece e
singura ce înfruntă gerul iernii. A fost și este sursă de inspirație pentru
mulți autori și se pot realiza diverse activități în centrul cărora să fie
această floare mică dar mareață totodată ”Ghiocelul”. În această
lucrare veți afla informații despre ghiocel,legenda lui,poezii,planșe de
colorat și multe alte activități practice pe placul tuturor.