VISCOLUL

Viscolul reprezintă fenomenul atmosferic de iarnă prin care zăpada este spulberată de către
vânt fie după depunerea acesteia, fie în timpul căderii, acest lucru ducând la reducerea
vizibilității.

Viscolul poate avea loc în special în timpul iernii, el se poate produce însă și în extrasezon ,
respectiv foarte timpuriu sau foarte târziu raportat la iarnă.

Cauza principală a formării vântului este diferenţa presiunii atmosferice între două regiuni. Aerul
cald fiind mai uşor se înalţă producându-se un minim de presiune, locul lui va fi preluat de
masele de aer din zona rece (maxim de presiune atmosferică) , până când se va egala diferenţa de
presiune dintre cele două regiuni.

În tara noastra, cauza producerii vântului proprie viscolului este data, în general, de prezenta
unor gradienti barici ridicati între un câmp anticiclonic situat la nord sau nord-est de România si,
o depresiune barica adânca aflata în sud-estul Europei. În aceste conditii circulatia aerului
deasupra tarii noastre capata fie o directie dominanta estica, fie vestica. Orientarea Carpatilor
românesti determina, la nivelul suprafetei terestre, un paralelism evident al directiilor vântului cu
lantul muntos, mai ales pe dealurile si câmpiile Moldovei si Munteniei. Viteza medie a vânturilor
din timpul viscolelor din tara noastra oscileaza între 11-17 m/s (41-60 km/h).

Directia si viteza vântului în timpul viscolului

Difera în raport de pozitia fizico-geografica a regiunilor din tara noastra. În nordul Moldovei si
Dobrogea de Sud sunt prioritare viscolele dinspre nord-vest, iar în sudul Moldovei, Baragan,
Delta Dunarii si pe litoral, viscolele domina dinspre nord. În Muntenia predomina viscolele de
nordest, pâna aproape de Olt, iar în Oltenia, viscolele dinspre est, vest si nord-vest. În vestul tarii
viscolele sunt prioritare dinspre nord, iar în Transilvania dinspre nord-vest.

În anumite cazuri, viteza medie a vânturilor din timpul viscolelor a atins 20 m/s (la Botosani,
Târgoviste, Târgu-Jiu etc) si chiar 24 m/s (la Vaslui). Vitezele medii cele mai reduse ale
vânturilor, sub 11 m/s s-au înregistrat în Transilvania.

Viteza maxima absoluta a vânturilor din timpul viscolelor este cuprinsa între 24-30 m/s (80-106
km/h). Valori mai mari se observa în nordul si centrul Moldovei, pe teritoriul cuprins între
Tecuci si Bucuresti si pe litoralul Marii Negre. Probabilitatea de producere ale acestor valori
maxime absolute ale vitezei vânturilor este relativ redusa, de 2%-5%; ele sunt frecvente, în lunile
ianuarie si februarie si foarte rar, în proportie de 2%-7%, în lunile decembrie si martie.

În funcție de viteza vântului, viscolele se grupează convențional în trei categorii și anume:

- Violente-viteze mai mari de 17m/s;

-Puternice-viteze cuprinse între 17m/s și 11m/s

-Moderate- viteze cuprinse între 10m/s și 6 m/s

-Furtuni de zăpadă - viteza vântului mai mare de 17 m/s, când transportul zăpezii este foarte
intens, iar vizibilitatea este redusă; în cazul viscolelor lucrările de deszăpezire sunt întrerupte;

Ca mod de manifestare viscolele pot fi:

a) viscolul de sus (viscol sau ninsoare) - este produs de vântul puternic concomitent cu ninsoare,
antrenând zăpada în cădere;

b) viscolul de jos (viscolul de sol) - este produs de vânt puternic care spulberă zăpada afânată
căzută anterior pe suprafaţa solului;

c) viscolul general - este determinat de viscolul de sus (căderi de zăpadă), concomitent cu

viscolul de jos (antrenarea zăpezii căzută anterior).

Cantitatea de zăpadă căzută în timpul viscolelor :

Cele mai mari cantităţi de zăpadă cad pe majoritatea suprafeţei teritoriului ţării noastre la
viscolele cu vânturi dinspre nord si nord-vest. O excepţie o constituie litoralul şi sudul României,
unde cele mai mari cantităţi de zăpadă cad la viscolele cu vânturi dinspre nord-est şi est.
Valorile cele mai ridicate ale cantităţilor de zăpdă cazute în timpul viscolelor (>8 mm/m2) au
fost înregistrate în Oltenia de sud-est, Muntenia de sud-vest, Dobrogea de nord şi la izvoarele
Mureşului si Oltului. Ele nu coincid cu teritoriile unde viscolele ating frecvenţa maximă.

Data medie de producere a primului si ultimului viscol:

Data medie de producere a primului viscol este cuprinsă între sfârsitul lunii decembrie şi
prima jumatate a lunii ianuarie în estul şi sudul ţării şi, în ultima decadă a lunii ianuarie, pe
restul teritoriului României iar ultima zi de producere a viscolului este in prima jumatate a lunii
februarie. Viscolele cu durata de 1 zi se produc pe tot teritoriul ţării şi, în special, în
Transilvania,Oltenia de nord şi în lungul Dunării, între Turnu-Magurele şi Giurgiu. Viscolele cu
durata de 2 zile succesive sunt frecvente în Moldova de nord şi sud-est, în Dobrogea de nord şi în
centrul Transilvaniei. Viscolele cu durata de 3 zile succesive sunt specifice pentru anumite
teritorii din Moldova,Oltenia de sud-vest şi teritoriul de sud-est al ţării. Viscolele cu durata de 4
zile succesive se observa în jumătatea de sud a Moldovei şi în, general, în sudul ţării. Viscolele
cu durata mai mare de 4 zile succesive, se înregistrează în mod exceptional în Bărăgan, cu o
frecvenţă de 3%. Viscolele nesuccesive oscilează, ca durată, între mai puţin de 3 zile pe an, în
Subcarpaţi şi Oltenia de vest şi 9 zile, în Bărăgan.
Conditiile sinoptice de producere a viscolelor

Cunoasterea si clasificarea situatiilor sinoptice tipice, care favorizeaza producerea viscolelor este
indispensabila, fiind o conditie pentru prevederea acestor fenomene. Pentru teritoriul tarii noastre
sunt specifice 7 tipuri barice care favorizeaza producerea viscolelor.

Tipul baric I se distinge prin existenta unui brâu anticiclonic între Arhipelagul Azore si Siberia si
a unui câmp baric depresionar în bazinul estic al Marii Mediterane si peninsula Balcanica.

Tipuil baric II se caracterizeaza printr-o dorsala continentala a Anticiclonului Azoric, care

avanseaza pâna deasupra vestului tarii noastre si, printr-o depresiune barica situata peste Marea
Neagra.

Tipul baric III este definit de prezenta unui câmp anticiclonic continental în Europa de nord si a
unui câmp depresionar cu centrul deasupra Greciei.

Tipul baric IV se evidentiaza prin unirea anticiclonilor Azoric si Scandinav si, prin centrarea pe
sudul Italiei, a depresiunii barice din Marea Mediterana.

Tipurile barice V, VI si VII au o importanta mai redusa, în timpul lor înregistrându-se sub 7% din
viscolele produse pe teritoriul României. La toate aceste tipuri barice situatiile sinoptice se
caracterizeaza prin contraste accentuate de temperatura, care determina ninsori abundente si
viscole variate ca violenta.

Cele mai mari viscole din lume :

Marele viscol din 1888 este denumirea unei furtuni de zăpadă din perioada 11 - 14 martie 1888,
care s-a abătut asupra coastei de est a SUA unde au fost depuneri de zăpadă de până la 150 cm,
iar vântul a suflat cu viteză de până la 72 km/h.

Marele viscol din Romania 1954 unde viteza vantului a fost de 126 km/h , troienele au ajuns la 5
metri înălţime în sud-estul ţării, cantitatea maximă de zăpadă depusă: 115,9 l/mp în 24 de ore.