Diferențele dintre fraudă și eroare

În planificarea și efectuarea procedurilor de audit, precum și în evaluarea și raportarea

auditului, auditorii trebuie să ia în considerare riscul unor denaturări semnificative în situațiile
financiare, ca urmare a unor fraude sau erori.
Denaturările din situațiile financiare pot apărea fie din fraudă, fie din erori.
Termenul de eroare se referă la o denaturare involuntară a situațiilor financiare, inclusiv
omiterea unei sume sau dezvăluiri, cum ar fi:
• apariția unei erori în colectarea sau prelucrarea datelor care sunt prezentate în situațiile
financiare
• apariția unei estimări contabile incorecte din cauza ignorării sau interpretării greșite a unor
fapte;
• o eroare în aplicarea politicilor contabile legate de evaluare, recunoaștere,
clasificare, dezvăluire sau descriere.
Pot apărea erori în legătură cu recunoașterea, evaluarea, divulgarea sau descrierea elementelor
incluse în situațiile financiare. Situațiile financiare nu sunt conforme cu Directivele europene
(în România - Ordinul Ministerului Finan?elor Publice nr.1752 / 2005 pentru aprobarea
reglementărilor contabile în conformitate cu directivele europene ) în cazul în care acestea
conțin erori materiale sau imateriale făcute intenționat pentru a ajunge la o anumită prezentare
a companiei în legătură cu poziția financiară, performanța sau fluxul de numerar și o astfel de
denaturare intenționată a informațiilor dezvăluită în documentele de sinteză conduce la fraudă.
Termenul de fraudă se referă la un act intenționat de către unul sau mai mulți indivizi în rândul
conducerii, care implică folosirea înșelăciunii cu scopul de a obține un avantaj nedrept sau
ilegal. Frauda poate implica:
- manipularea, falsificarea sau modificarea înregistrărilor sau documentelor;
- alocarea inadecvată a activelor;
- negarea sau omiterea tranzacțiilor în evidențe sau documente;
- înregistrarea tranzacțiilor fără substanță;
- aplicarea incorectă a politicilor contabile.
În analiza proiectelor finanțate de bancă, Departamentul pentru Integritate Instituțională
consideră că următoarele acțiuni sunt cazuri de fraudă:
• nereguli contractuale și încălcări ale procedurilor privind achizițiile publice;
• modificarea ulterioară a termenilor contractuali existenți la data câștigării unei licitaţii;
• acordul dintre participanții la o licitație;
• substituirea produsului;
• stabilirea inadecvată a prețurilor și a parteneriatelor;
• calculul incorect al costurilor și al muncii furnizate;
• cererea de mită;
• acceptarea banilor și a altor cadouri;
• utilizarea incorectă a fondurilor sau a pozițiilor;
• furt și abuzuri;
• răzbunare;
• utilizarea irațională a fondurilor bancare.
Deși frauda este un concept juridic larg, auditorul este preocupat de frauda care provoacă o
schimbare materială în situațiile financiare. Auditorul nu face determinări legale dacă a avut
loc sau nu o fraudă.
Factorul distinctiv dintre fraudă și eroare îl reprezintă denaturarea situațiilor financiare și
anume, dacă aceasta este intenționată sau neintenționată. Spre deosebire de eroare, frauda este
intenționată și implică, în general, ascunderea deliberată a faptelor.

În planificarea activităților de audit, auditorul face investigații asupra conducerii pentru a

determina dacă denaturările semnificative se datorează fraudei sau erorilor. Auditorul este
interesat atât de evaluarea de către conducere a riscului ca situațiile financiare să fie greșit
determinate de fraudă precum și sistemele de identificare și de răspuns la riscul de fraudă, dar
și sistemele de control intern implementate pentru prevenirea și identificarea erorilor. Probleme
care trebuie discutate ca parte a proiectului acestei anchete includ:
 existența site-urilor, segmentelor de activitate, tipurile de tranzacții, soldurile conturilor
sau categoriile de situații financiare cu riscuri mai ridicate pentru erori sau pentru care
ar putea exista factori pentru aceasta
 riscul de fraudă, precum și modul în care aceste probleme sunt abordate de conducere;
 funcția de audit intern al unei societăți și dacă auditul intern a identificat frauda sau a
oricăror lacune semnificative în sistemul de control intern;
 modul în care managementul comunică angajaților opiniile sale privind afacerile
responsabile
 practicile și comportamentul etic, de exemplu prin politici sau coduri etice de conduită.
Opinia auditorului asupra situațiilor financiare se bazează pe conceptul de obținere a unei
certificari rezonabile. Astfel, într-o misiune de audit, auditorul nu garantează că se vor
identifica denaturări care rezultă fie din fraudă, fie din erori. Având în vedere limitările inerente
ale unui angajament de audit, riscul de a nu identifica o denaturare semnificativă cauzată de
fraudă este mai mare decât riscul de a nu identifica o denaturare semnificativă cauzată de erori,
deoarece frauda presupune atenta organizare, menită să le ascundă, cum ar fi omisiunea
deliberată a tranzacții sau declarații inexacte furnizate în mod intenționat auditorului.
Procedurile de audit care sunt eficiente pentru a identifica o eroare poate fi ineficientă pentru
identificarea fraudelor.