FUNCŢIONALISMUL ŞI INFLUENŢA ŞCOLII

AMERICANE LA DAVID MITRANY*

Mihai ALEXANDRESCU

David Mitrany este cel mai cunoscut analist al relaţiilor internaţionale, din perioada
interbelică, născut în România. Numele său este legat de abordarea funcţionalistă,
fiind considerat reprezentantul excepţional al acestui sistem de gândire. Sistemul său
de gândire a fost influenţat în mod pregnant de şcoala britanică şi de experienţa de
cercetare şi didactică din Statele Unite ale Americii.

marcată de numeroase probleme

Primii ani în
formarea lui Mitrany
David Mitrany s-a născut în
1888, în Bucureşti, fiind de origine
evreiască. Influenţat de condiţiile
sociale şi politice în care trăiau
minoritarii în România, înainte de
primul război mondial, Mitrany a
decis, în 1908, să emigreze. Citând din
memoriile lui Mitrany, publicate în
1975, profesorul Gerhard M. Ambrosi
subliniază faptul că în perioada
antebelică Europa de Sud-Est era
naţionale, ca urmare, tânărul
absolvent, analizând statutul său etnic,
considerase această zonă „mai degrabă
păgubitoare decât utilă” formării sale
ulterioare. (Ambrosi 1996)
Din acel an, drumurile sale l-au
dus spre ţări şi locuri deosebite,
cunoscând oameni care i-au marcat
formarea intelectuală şi profesională.
Din 1908, el a rămas trei ani la
Hamburg, unde a urmat cursurile de la
KolonialInstitut. De aici a plecat în
1911 spre Marea Britanie, urmând
cursurile de la London School of
Economics (LSE). Profesorii pe i-a avut

„Născut şi educat în România, am văzut masa populaţiei unei ţări cu

natură bogată trăind în condiţii mai proaste decât în mult hulita perioadă a
dominaţiei turceşti. O ţară cu un învăţământ de stat obligatoriu care avea
încă aproape 70% analfabeţi; o ţară cu un model de sufragiu avansat şi cu
cea mai mare parte a populaţiei trăind în mediul rural, care nu avea un
singur ţăran adevărat în Parlament, în vreme ce clasa ţărănească a avut
adesea purtătorii săi de cuvânt în adunările ad-hoc când trebuia să fie
împreună înainte de independenţă; o ţară în care una dintre cele mai
liberale constituţii scrise şi cu o flacără a patriotismului nestinsă nu a
dovedit nici o jenă pentru cele mai nedemne metode de guvernare.”
(Mitrany, 1975: 4)

1
aici l-au influenţat în ceea ce priveşte
metoda de cercetare şi analiză a
societăţii atât din perspectivă
economică şi politică, dar şi
sociologică. După această perioadă, el
a manifestat un interes sporit pentru
studierea evoluţiilor sociale şi
economice din Europa Centrală.
Marele Război i-a schimbat
perspectiva, cercetările sale
îndreptându-se spre înţelegerea
sistemului internaţional şi al rolului şi
oportunităţii statelor în acest sistem.
Ca atare, el va deveni preocupat de
crearea unei scheme de organizare,
care să implice constituirea unor
instituţii internaţionale în care să existe
o reprezentare justă a statelor.
În paralel cu acestea, între 1919-
1922, Mitrany fusese corespondent la
Berlin pentru publicaţia britanică The
Manchester Guardian. Perioadă care l-a
ajutat să observe şi să analizeze în
detaliu diferite evenimente ale politicii
internaţionale.
Întâlnirea cu mediul
american
În 1922, la propunerea unuia
dintre profesorii săi de la LSE, Graham
Wallas, Mitrany s-a alăturat Fundaţiei
Carnegie pentru Pace Internaţională,
sub coordonarea lui James T. Shotwell.
Asistenta lui Mitrany, D. Anderson,
nota că activitatea din cadrul acestei
instituţii americane va constitui „baza
pentru mare parte din dezvoltarea de mai
târziu a gândirii lui Mitrany” (Anderson
1988, 278) În cadrul acestei Fundaţii,
Mitrany a fost implicat în colegiul
editorial al unei serii de volume
privind „istoria socială şi economică a
războiului mondial” (Shotwell 1927, 1-
11), publicând, în 1936, cartea The
Effects of the War in Southeastern Europe.
Activitatea din cadrul Fundaţiei
Carnegie (1922-1928) i-a dat lui David
Mitrany posibilitatea de a intra în
contact cu mediul academic american.
Prima sa vizită în Statele Unite a
realizat-o în 1924-1925 în calitate de
invitat al Fundaţiei (Anderson 1988:
279).
În ciuda experienţei dobândite
în cei şapte ani petrecuţi alături de
Shotwell şi colegiul acestuia, Mitrany
continua să-şi dorească o poziţie mult
mai stabilă. Această dorinţă îl
determină, în 1928, să candideze
pentru un post la LSE. Anumite
interese personale şi statutul de
emigrant al lui Mitrany, par a fi fost
principalele argumente pentru care
atât L.T. Hobhouse, cât şi G. Wallas l-
au refuzat. Şansa sa a venit, însă, prin
1930, când l-a întâlnit pe Abraham
Flexner, care i-a facilitat accesul în
Institutul de Studii Avansate de la
Princeton, unde s-a stabilit în 1933
(Navari 1995: 215-216) după ce îi
expirase contractul de doi ani de la
Harvard unde a fost profesor vizitator
(1931-1933). Şcoala de la Princeton
fusese creată cu ajutorul Fundaţiei
Rockefeller. Aici, Mitrany activase din
1933 până în 1958, fără a mai lua în
considerare întreruperea din timpul
celui de-al doilea război mondial. El ar
fi preferat, la început, să se dedice
studiului chestiunilor internaţionale,
însă Flexner i-a sugerat să se preocupe
de chestiunile de politică internă.
Preocupările lui D. Mitrany
legate de Statele Unite ale Americii pot
fi încadrate temporal între 1937 şi 1952.
Temele principale pe care autorul le-a
abordat au cea referitoare la politica de
neutralitate a SUA şi la programul
naţional de reconstrucţie a economiei
2
americane în contextul crizei
economice (Mitrany 1939; Mitrany
1942). Aplecarea lui D. Mitrany asupra
vieţii politice interne a Statelor Unite s-
a datorat atât interesului său cât şi
indicaţiilor venite din partea lui A.
Flexner.
În acest context, a avut
posibilitatea de a observa şi studia
evoluţia politicii Statelor Unite în
timpul Marii Crize, analizând teme
precum politica New Deal, promovată
de preşedintele Roosevelt, sistemul
constituţional american, neutralitatea
în politica externă a SUA. El a studiat
cazul Autorităţii Văii Tennessee (TVA),
pe care a văzut-o drept un model de
funcţionare specifică ce a reuşit să
determine coordonarea activităţile
dintr-un anumit domeniu. În această
perioadă petrecută în universităţile
americane, el şi-a conturat şi primele
idei ale abordării funcţionaliste,
optând pentru soluţia
funcţionalismului planificat, spre
deosebire de cel democratic
argumentat până la acea dată de
cercetătorul american Mary Parker
Follett. Exemplul TVA i-a consolidat
lui Mitrany ideile funcţionaliste. Cazul
în sine a fost important mai ales pentru
aspectele constituţionale pe care le
comportau. Fără a opera modificări în
textul constituţional, preşedintele
Roosevelt a izbutit să demonstreze
valenţa operaţională a proiectului său
guvernamental şi, astfel, pentru prima
dată guvernul de la Washington a fost
perceput ca o autoritate centrală. De la
acest exemplu, Mitrany a efectuat
coroborările necesare cu modelele
expuse în urmă cu mai bine de două
decenii de Paul S. Reinsch, întărindu-şi
argumentele pentru alternativa
funcţionalistă.
După izbucnirea războiului, în
1939, Mitrany a revenit în Marea Britanie.
Încă din 1938 el făcea parte dintr-un grup
de analiză aflat sub conducerea
Institutului Regal de Afaceri
Internaţionale (RIIA), care însă lucra
exclusiv pentru Foreign Office. Începând
din 1939, timp de trei ani, Mitrany a
pregătit numeroase documente şi
rapoarte destinate diplomaţiei britanice în
care prezenta ideile şi proiectele sale
privind obţinerea păcii. Cu toate acestea,
documentele sale nu au fost luate în
considerare. În aceste condiţii, în 1942, el
a întrerupt colaborarea cu Foreign Office,
dându-şi demisia şi din grupul de lucru
de la RIIA. Un an mai târziu, folosind
materialele pe care le-a elaborat anterior,
şi-a finalizat lucrarea care i-a adus
celebritatea şi pe care a intitulat-o A
Working Peace System: An Argument for the
Functional Development of International
Organization (Anderson 1988: 279-280).
La sfârşitul războiului, Mitrany a
luat în considerare posibilitatea de a se
reîntoarce la Princeton. Din 1944, a
ocupat postul de consilier pe probleme
externe în cadrul companiei Unilever,
până în 1960. Este vorba despre aceeaşi
companie spre care s-a îndreptat, în 1929,
M. Parker Follett, când a realizat un
adevărat pionierat al profesiei de
consultant managerial (Murphy 2005: 80).
Şansa de a lucra la Unilever i-a dat lui
Mitrany posibilitatea de a rămâne la
reşedinţa sa de la Kingston Blount
(Oxford) împreună cu soţia sa, Ena
Limebeek, care la acea vreme era
invalidă, dar şi de a-şi putea continua
colaborarea cu Princeton University.
În 1957, profesorul s-a preocupat
de crearea în sistemul politic britanic a
unei instituţii noi specifice sistemului
scandinav: Ombudsman. În legătură cu
această chestiune, el a publicat două
articole în The Manchester Guardian. Alte
3
preocupări erau legate de relaţiile
instituţionale dintre sindicate şi Partidul
Laburist. În apropierea vârstei de 80 de
ani, Mitrany a făcut un tur de trei luni la
trei centre universitare americane:
Harvard, Yale şi Columbia. În această
perioadă a susţinut mai multe conferinţe,
discuţii şi interviuri televizate (Anderson
1988: 280-282). Era etapa regăsirii şi
regândirii funcţionalismului.
„În vreme ce Statele Unite ale Americii formează o unitate politică conştientă
şi Imperiul Britanic este susţinut de legăturile de origini şi tradiţii comune,
Pan-Europa nu are nimic foarte solid pe care să se clădească. Sensul medieval
al unităţii aparţine trecutului, sentimentul care a inspirat mişcările naţionale
în secolul trecut era mai degrabă unul al diferenţelor faţă de vecinii imediaţi.”
(Mitrany, 1930: 67)
Abordarea
funcţionalistă a
sistemului internaţional
Ghidaţi, poate, după aprecierile
finale ale lui Mitrany, din 1975,
exegeţii săi continuă să susţină, de la
Sewell (1966) încoace, că prima
formulare publică a alternativei
funcţionaliste asupra relaţiilor
internaţionale a fost făcută în cadrul
unor conferinţe pe care le-a susţinut la
Yale University în 1932.
În urma analizelor pe care le-am
realizat până în prezent, considerăm că
alternativa funcţionalistă în relaţiile
internaţionale a fost exprimată pentru
prima data de Mitrany într-un articol
publicat în toamna lui 1930, în
faimoasa revista americană „Current
History” (Mitrany 1930). Acest articol a
fost scris ca o reacţie la planul lui
Aristide Briand pentru Uniunea
Europeană, precum şi la schemele
pentru Pan-Europa. Ceea ce reproşa
autorul era lipsa unui spirit european
real, care să încurajeze constituirea
unei uniuni continentale. Richard
Coudenhove Kalergi a perceput
construirea acelei uniuni ca pe o
uniune vamală pentru salvarea
Europei, iar „lupta pentru Pan-Europa
este o luptă împotriva barbarismului.”
Susţinătorii mişcării pan-
continentaliste afirmau existenţa unui
pericol extern, care determina crearea
unei uniuni pan-europene. Pericolul
părea să vină atât din partea
bolşevismului din Uniunea Sovietică,
cât şi din partea Statelor Unite ale
Americii. O altă fobie alimentată la
sfârşitul deceniului al treilea al
secolului trecut era posibilul Anschluss
între Austria şi Germania. Pentru a
preveni acest act, s-au elaborat zeci de
proiecte şi scheme, iar Pan-Europa era
unul dintre acestea. Mitrany a înţeles
caracterul artificial al acestor scheme şi
a încercat să sublinieze diferenţele de
esenţă care existau între un spirit
american real şi unul european
imaginar.
Mitrany a observat că se cultiva
un sentiment al fricii ca fundament al
creării unor unităţi continentale. În
4
fapt, ceea ce propuneau schemele pan-
continentale era crearea unui nou
naţionalism, pe o scară mai înaltă, pe
baza a două principii: pericolul comun
extern şi sentimentul comunităţii
interne. Mitrany consideră că
argumentele lui Kalergi sunt specifice
concepţiei individualiste a statului,
privit ca o „teritorialitate închisă”, o
unitate politică suverană şi auto-
suficientă din punct de vedere
economic. Toate aceste planuri
„conservative” ignorau curentul
egalitarist şi universalist care se
contura tot mai evident în acea
În fine, Mitrany subliniază că
ambele forme de organizare au ca
instrumente grupurile regionale, însă
în cazul uniunilor pan-continentale
acestea ar fi folosite în scopuri
exclusiviste, iar în cel al ligii mondiale
ar fi devenit instrumente de transfer.
Aceste prime consideraţii au fost
reluate textual de Mitrany în lucrările
sale ulterioare privind alternativa
funcţionalistă.
Dincolo de aceste prime
elemente care lăsau să se întrevadă o
concepţie deja conturată asupra
modului de organizare a sistemului

„Renunţarea la forţa naţională nu implică în nici un caz o creştere

corespunzătoare a forţei internaţionale, ci din contră o scădere corespunzătoare a
acesteia. Când naţiunile vor simţi că fac parte dintr-un commonwealth global,
sancţiunile vor deveni un anacronism, aşa cum este în prezent în Statele Unite,
unde statele nu mai gândesc în termeni de auto-apărare. Problema noastră reală
şi profundă, este cum vom crea o acceptare a unei autorităţi internaţionale.”
(Mitrany, 1933: 171)

perioadă, sub influenţa internaţional, alternativa funcţionalistă

pragmatismului nord-american.
Concluziile la care a ajuns Mitrany, în
1930, cuprindeau şi primele argumente
în favoarea unei scheme funcţionaliste
de organizare a sistemului mondial. El
considera că, la acel moment, relaţiile
între statele independente trebuiau
aşezate pe principii funcţionale,
renunţându-se la aspectele teritoriale.
Statul renunţa la atribuţiile sale
autoritare, asumându-şi funcţii sociale.
Teritorialitatea şi frontierele deveneau
inutile în sectoare precum aviaţia sau
telecomunicaţiile. Asemenea domenii
aveau nevoie de o ajustate continuă şi
sistematică pentru a putea progresa.
Ceea ce le putea oferi şansa dezvoltării
era o ligă universală a naţiunilor.
a fost exprimată de Mitrany, în mod
concret, în timpul prelegerilor sale, din
1932, de la Yale University.
Mitrany argumenta, încă de pe
atunci, că principalul obstacol în calea
realizării unei societăţi globale se află
într-o „adorare” a frontierelor politice.
Soluţia pe care el o întrevedea era „o
integrare funcţională a activităţilor
materiale pe o scară internaţională şi un
transfer cultural pe o bază regională”
(Mitrany 1975: 103-104; Banyan 2007).
În acest context el a susţinut mai multe
conferinţe pe care le-a publicat, în
1933, sub titlul “The Progress of
International Government”, precum şi în
articolul din 1934, Political Consequences
of Economic Planning. Aceste lucrări

5
cuprind argumentele sale privind
tendinţele generale ale societăţii
contemporane.
Pentru Mitrany scopul unei
organizaţii politice era cel de a asigura
fericirea membrilor săi. Ţinta
demersului său era reformarea
sistemului de la Versailles. În această
logică, observăm la Mitrany păstrarea
argumentelor sale în jurul datelor
emprice din perioada interbelică.
Construcţia sa pare a fi una nouă, însă
nu face decât să ridice alte ziduri în
jurul aceloraşi piloni şi pe acceaşi
temelie fragilă încercând să o
întărească.
Mitrany susţinea necesitatea
stabilirii unui sistem legal care să
includă toate statele civilizate. Ceea ce
ar bloca acest demers era problema
constituţională privind rolul pe care
statele urmau să-l joace în guvernarea
internaţională.
În contrast cu ceea ce clamau
pan-continentaliştii, Mitrany sugera
adoptarea unei scheme graduale
pentru reformarea constituţiei
Societăţii Naţiunilor. În această schemă
se urmărea soluţionarea unei dileme:
un aranjament care să salveze Marile
Puteri de un posibil vot copleşitor al
statelor mici, dar şi să le asigure celor
din urmă participarea la guvernarea
Ligii. Scopul se putea realiza, spune
Mitrany, printr-o schema
transferului regional (Mitrany 1933,
107). Cele trei tipuri de instituţii
(legislativă, executivă sau juridică)
urmau să fie mai grupate. Membrii
Ligii erau împărţiţi în trei categorii: (a)
Marile Puteri – cu reprezentare directă;
(b) statele secundare – cu reprezentare
de grup; şi (c) statele mici – cu
reprezentare panel.
Principiul care stă la baza
acestei scheme este similaritatea.
Organele legislative, executive şi
juridice de la nivel central sunt
reproduse de o de serie de organe
secundare cu caracter similar care s-ar
înfiinţa în diverse părţi ale lumii sub
forma unor organe internaţionale.
Grupurile regionale de state nu ar fi
trebuit să cuprindă nici o Mare Putere
propriu zisă, acestea din urmă,
beneficiind de reprezentarea directă.
Cât priveşte funcţiile sistemului,
principiul fundamental era cel a
soluţionării la nivel local a chestiunilor
care privesc un anumit grup de state.
Acest principiu a fost numit de către
Mitrany, principiul transferului
(devolution). Doar în absenţa unui
acord, când una sau mai multe părţi nu
ar fi mulţumite de decizia Consiliului
sau a Curţii regionale, ori în situaţia în
care chiar organele centrale se opun, cu
majoritate de 3/4 din, deciziile
organelor locale se supuneau
dezbaterii organului central care
acţiona ca instanţă de apel (Mitrany
1933: 107-110).
Mitrany a pornit în construcţia
acestei scheme de la experienţa
Societăţii Naţiunilor, la care a observat
o problemă, nu atât în obţinerea unui
acord de principiu, cât mai ales în
transpunerea sa în acţiune. Or, acest
a transfer regional de competenţe,
prevăzut în schema funcţionalistă,
avea drept scop armonizarea
intereselor la nivel local. De exemplu,
dacă un acord a fost obţinut într-un
anumit domeniu, el putea fi aplicat în
regiunea interesată fără a fi necesar să
se aştepte ratificarea şi aplicarea sa în
întregul sistem. El venea astfel în
întâmpinarea unor solicitări similare
formulate de statele din Extremul
6
Orient, America latină, Mica
Înţelegere.
Autorul a reluat parte din
argumentaţia sa din 1930 în ceea ce
priveşte diferenţa de esenţă între
schema unei ligi mondiale şi cea a
uniunilor pan-continentale. Ceea ce a
vrut să sublinieze în plus faţă de
articolul anterior se referă la sensul
schimbării în interpretarea pe care el o
oferea spre deosebire de cea unională.
Scopul sistemului funcţional era de a
crea reguli şi a stabili un control
internaţional care să se dezvolte în
paralel cu activităţile internaţionale.
Astfel se dorea instaurarea unei ordini
bazate de egalitate, pe drepturi şi
obligaţii pozitive, spre deosebire de
sistemul de la Versailles care era
caracterizat de Mitrany ca o „ficţiune
juridică care poate doar să întărească
armele.” Acest sistem blamat de
Mitrany s-a construit pe vechea
doctrină a suveranităţii, care promova
teritorialitatea închisă, izolarea statelor
naţiune. Or, tocmai esenţa acestei
doctrine părea să fie conservată în
schemele pan-continentale.
Din nou, Mitrany afirma că în
relaţiile globale statele independente
trebuie organizate în linii funcţionale
mai degrabă decât teritoriale, iar statul
ar trebui să nu mai fie „suveran al păcii
şi ordinii publice, primind misiunea de
a îndeplini o funcţie socială,
dezvoltând servicii publice necesare
pentru bunăstarea comună” (Mitrany
1933: 117). Ceea ce Mitrany a remarcat
a fost că dacă un stat a preluat
controlul anumitor servicii, el a separat
politicul de tehnic. De aici, s-a putut
deschide calea spre coordonarea
internaţională a serviciilor. Influenţa
şcolii americane se simte în momentul
în care el avea în vedere exemplele
oferite de evoluţia agenţiilor
internaţionale specializate, create în
secolul al XIX-lea şi începutul secolului
următor. Treptat s-au conturat şi
serviciile internaţionale care aveau ca
trăsătură comună caracterul lor tehnic.
Aceste demers a fost posibil în
condiţiile în care şi reprezentarea în
cadrul organizaţiilor internaţionale
speciale se făcea la nivel tehnic.
Mitrany nota, în lucrarea sa din
1933, că era preocupat mai mult de
„funcţionarea unui posibil nou sistem
internaţional, decât de moralitatea acestuia
(Mitrany 1933: 117). Acelaşi autor
susţinea că „dacă s-ar crea o guvernare
internaţională, [...] utilizarea forţei de
către o asemenea guvernare ar fi
comparabilă cu utilizarea acesteia de către
miniştrii de justiţie dintr-un stat”
(Mitrany 1933: 151-152).
Acceptarea unei autorităţi
internaţionale reprezintă o altă
preocupare a lui David Mitrany.
Această chestiune, în condiţiile unui
sistem internaţional anarhic, care a
suferit mari mutaţii prin tratatele de
pace de după primul război mondial,
era abordată şi de către alţi autori ai
şcolii engleze, precum sir Norman
Angell, Leonard Woold sau Harold
Laski.
Până la urmă, era o problemă de
acceptare a unui set de principii prin
care se punea accent pe anumite
îndatoriri ale statului mai mult decât
pe drepturile sale, pe interdependenţă
mai mult decât pe independenţă. Ceea
ce era mai important în concepţia lui
Mitrany era ca aceste principii să fie
aşezate sub protecţia unei autorităţi
internaţionale care să le interpreteze şi
să le aplice.
Prin The Progress of International
Government, Mitrany susţinea ca în
locul statelor-naţiune să se creeze un
sistem de agenţii funcţionale
7
internaţionale, printr-un transfer
permanent de funcţii şi autoritate care
trebui să aibă loc între stat organele
internaţionale.
Ideea cooperării internaţionale a
fost dezvoltată de Hobhouse, apoi de
L. Woolf şi G.D.H. Cole. Raţiunea pe
care s-a construit ideea cooperării
internaţionale a fost aceea că „pacea nu
se poate rezuma doar la absenţa violenţei”.
Pe de altă parte, Mitrany susţinea că
nu se poate crea o guvernare globală
înainte de a se constitui o comunitate
globală. Naţionalismul şi anarhia
internaţională sunt considerate cauzele
fragmentării comunităţii globale în
unităţi rivale. Construcţia acestei
comunităţi este considerată soluţia
acestor probleme din sistemul
internaţional (Chryssochoou et al.
2003: 8). Această comunitate se poate
crea pe baza cooperării, a or Functional International Organization?
interdependenţei, a siguranţei.
David Long semnalează că
pentru Mitrany, ca şi pentru Cobden,
pacea şi prosperitatea înfloresc din
aranjamente funcţionale corecte (Long
1996: 186). Mitrany argumenta că în
domenii tehnice specifice, instituţiile
statului naţiune ar fi înlăturate de
organizaţii internaţionale funcţionale,
iar loialităţile popoarelor s-ar îndrepta
spre organizaţiile internaţionale care le
îndeplinesc nevoile. El a clamat ca
administratorii acestor organizaţii
funcţionale să se preocupe mai eficient
şi just de nevoile umanităţii decât
politicienii naţionali sau instituţiile
politice naţionale.
Lucrarea care i-a adus
celebritatea în lumea academică
occidentală şi în istoriografia studiului
relaţiilor internaţionale a fost cartea sa
din 1943 intitulată A Working Peace
System: An Argument for the Functional
Development of International Organization.
Cu acest titlu, practic Mitrany a intrat în
marea dezbatere teoretică de la mijlocul
secolului trecut privind evoluţia
sistemului internaţional. S-a menţinut în
acest forum de discuţii prin diferite alte
studii, precum: A road to security (1944),
The Functional Approach to World
Organization (1948), World unity and the
nations (1950), The Prospect of Integration:
Federal or Functional (1965), The
Functional Approach in Historical
Perspective (1971), A political theory of the
new society (1975).
A Working Peace System
reprezintă punctul de plecare pentru
prima dezbatere privind procesul
integrării europene din anii 1950-60. În
memoriile sale, Mitrany menţionează
momentul ianuarie 1941, când a
prezentat Foreign Office-ului un
document intitulat Territorial, Ideological,
Refuzul diplomaţiei britanice de a lua în
considerare această prezentare, l-a
determinat pe Mitrany să întrerupă
colaborarea cu Foreign Office. Prin
extinderea ideilor sale din 1941, el
publică, în 1943, cartea A Working Peace
System: An Argument for the Functional
Development of International Organization.
Într-o perioadă în care proiectele pan-
continentale europene şi americane
cunoşteau o aderenţă remarcabilă în
rândul intelectualilor şi oamenilor
politici, Mitrany propunea modelul
„extinderii reţelei” activităţilor
internaţionale şi al agenţiilor printr-un
proces gradual de integrare al tuturor
naţiunilor, numit şi procesul ramificaţiei
(Mitrany 1943: 6).
New Deal-ul promovat de
Roosevelt i-a oferit lui Mitrany
argumente pentru a demonstra cât de
rigid poate fi un sistem federal care se
fundamentează pe o constituţie scrisă.
Încă de la crearea sa, federaţia era o
8
formă inventată, care avea ca scop
centralizarea şi impunerea unor limite
în guvernare. Dincolo de critica acestei
forme de organizare politică, Mitrany a
încercat să contureze cadrul sociologic
în care „orice efort spre guvernare
internaţională să poată funcţiona”
(Mitrany 1948: 354). Guvernarea de tip
secolul XX trebuia să devină mai puţin
o divizare a puterii, ci o integrare a
funcţiilor. Până la urmă, era vorba de a
schimba dimensiunile instrumentelor
politice tradiţionale, de a le da o nouă
funcţionalitate.
Mitrany pleda pentru o abordare
funcţională care depăşeşte importanţa
graniţelor prin „creşterea naturală a
activităţilor comune şi a agenţiilor
administrative comune” (Mitrany 1933: 26-
27). Teoreticianul abordării
funcţionaliste a relaţiilor internaţionale
susţinea eficienţa transferului unei părţi
a suveranităţii economice spre „agenţii
executive internaţionale”, care aveau
precizate activităţi specifice şi clar
definite. Aceste agenţii cu caracter
economic spre deosebire de cele
militare, au şi un caracter preventiv.
Absenţa violenţei nu este suficientă
pentru a asigura o viaţă paşnică,prin
urmare, ceea ce contează sunt procesele
prin care sunt realizate condiţiile păcii:
transferul paşnic de suveranitate de la
nivel naţional la cel supranaţional,
agenţii funcţionale, comunitate
internaţională (Mitrany 1944: 16-19).
Această soluţie funcţională a
relaţiilor internaţionale postbelice a fost
dezvoltată de Mitrany în lucrările sale
ulterioare. Toate acestea au fost cuprinse
în cartea sa din 1975: The Functional
Theory of Politics.
Funcţionalismul a reprezentat
baza conceptuală pe care s-a construit, în
anii 1950-60, neo-funcţionalismul, ca
formă teoretică de explicare a procesului
integrării europene. În 1948, Mitrany
afirma că efectul final al ramificaţiei
economice şi al intensificării relaţiilor
dintre naţiuni este federaţia globală. În
acest context, el a respins ideea
federalismului regional pe care îl
considera „un argument pentru noul
naţionalism, iar nu pentru noul
internaţionalism” (Mitrany 1948: 360). La
această concepţie revine în 1965, când
critică soluţia regională a unităţii
europene. Robert O. Keohane subliniază
faptul că prin această abordare, Mitrany
a înlăturat concepţiile clasice privind
„politica de putere” şi viziunile
federaliste (Keohane 1978: 805).
Privind în ansamblu întreaga
operă a lui David Mitrany, remarcăm o
evoluţie a concepţiei sale asupra
organizării sistemului internaţional.
Experienţele sale intelectuale şi
profesionale, şansa de a participa la
dezbaterea teoretică a relaţiilor
internaţionale din perioada interbelică, i-
au oferit cadrul de modelare a concepţiei
sale privind organizarea sistemului
internaţional.
În loc de concluzii
Contribuţia lui David Mitrany la
istoriografia studiului relaţiilor
internaţionale a fost dezvoltarea unei
abordări funcţional-sociologice în
opoziţie cu cea politico-constituţională.
Experienţa eşecului Societăţii Naţiunilor
în dezvoltarea unor politici de menţinere
a păcii pe cale instituţională şi
interguvernamentală, l-a determinat pe
părintele funcţionalismului să
gândească o formă total diferită a
cooperării internaţionale care să nu
înceapă de la proiecte federaliste, ci de la
necesitatea asigurării bunăstării. El a
9
pledat pentru cooperarea internaţională.
Mitrany argumenta că interdependenţa
naţiunilor poate fi constituită prin
cooperare la nivel tehnic şi economic.
Contextul exprimării finale a
acestei alternative a fost dat de al
doilea război mondial. Mitrany şi-a
întrerupt şederea la Princeton pentru a
se întoarce la Londra, devenind
membru al Serviciului de Presă şi
Cercetări Externe din cadrul Chatham
House, aflat sub directă coordonare a
Foreign Office-ului. Aceasta a fost o
perioadă în care a debutat şi
dezbaterea idealism-realism, cel din
urmă având argumentele eşecului
sistemului de la Versailles. Autori
precum Quincy Wright semnalau, spre
exemplu, că „suveranitatea era
considerată o cauză majoră a
războiului mondial” (Wright 1942:
895). În perioada conflagraţiei s-au
scris numeroase proiecte de
reorganizare a păcii. Erau rememorate
încercările de acest gen începând de la
Dante. Lucrarea lui Mitrany era
considerată la acea vreme una de
sinteză, nu neapărat una novatoare
(Wriston 1944: 4). Spre deosebire la
Reinsch, Woolf sau Cole, Mitrany a
avut de partea sa contextul favorabil al
dezbaterii, la care s-a alăturat stăruinţa
cu care s-a preocupat de acest model
vreme de peste un deceniu. În această
logică, astăzi Mitrany este considerat,
de majoritatea exegeţilor, ca fiind
reprezentantul principal al abordării
funcţionaliste, fără a nega aportul
esenţial adus de ceilalţi funcţionalişti.
Dincolo de slăbiciunile lui Mitrany de
a nu-i fi menţionat în memoriile sale pe
toţi cei care l-au inspirat, remarcăm
faptul că el nu şi-a asumat rolul de
creator al acestui model, nedorind nici
măcar să fie considerat un teorectician.
Funcţionalismul a marcat
dezbaterea teoretică privind
reorganizarea sistemului internaţional
de la mijlocul secolului trecut. Mitrany
nu a creat o şcoală, el s-a remarcat ca
un gânditor independent, însă
alternativa pe care el a formulat-o în
analiza sistemului internaţional a stat
ca bază de lansare a unor şcoli
importante în teoria relaţiilor
internaţionale. Respins de şcoala
britanică, adoptat de cea americană,
totuşi, putem spune că David Mitrany
a beneficiat de un context favorabil
expunerii alternativei funcţionaliste.
Dacă acelaşi context ar fi existat în
vremea lui Reinsch sau a lui Woolf, la
care să se adauge o perseverenţă de
neîntrerupt, probabil că Mitrany nu ar
mai fi fost astăzi considerat liderul
curentului funcţionalist. Dovada
acestui context este faptul că lucrarea
sa din 1933, care era mult mai
complexă în privinţa argumentării, nu
a beneficiat de acelaşi interes din
partea contemporanilor săi ca cea din
1943.
Deşi David Mitrany era un
intelectual de origine română,
recunoscând influenţa pe care
experienţa sa din Europa Centrală a
avut-o asupra preocupărilor sale şi a
formării gândirii sale teoretice,
istoriografia românească a relaţiilor
internaţionale nu a înregistrat acest
moment. Funcţionalismul va trebui
redescoperit în dezbaterea teoretică
din România, pentru a putea construi
un discurs teoretic fundamentat
privind viziunea românească asupra
construcţiei europen şi, implicit, a
sistemului internaţional contemporan.
10
Referinţe bibliografice
Ambrosi, Gerhard Michael (1996),
„David Mitranys Funktionalismus
als analytische Grundlage
wirtschaftlicher und politischer
Neuordnungen in Europa”, ini
Harald Hageman (Hg.): Die
deutschsprachige
wirtschaftswisseschaftliche Emigration
nach 1933, Metropolis-Verlag,
Marburg
Banyan Will (2007), Outflanking the
Nation-State. The Origins of the
“functional approach” to the New World
Order,
www.paranoiamagayine.com/outfla
nking.html
Chryssochoou Dimitris N., Michael J.
Tsinisizelis, Stelinos Stavridis,
Kostas Ifantis (2003), Theory and
Reform in the European Union,
Manchester University Press,
Keohane, Robert O. (1978), „The
Functional Theory of Politics
[review]”, in The American Political
Science Review, vol. 72, No. 21, June,
p. 805
Long, David (1996), Towards a New
Liberal Internationalism: The
International Theory of J.A. Hobson,
Cambridge University Press
Mitrany, David (1930), “The Case
Against Pan-Europa”, în Current
History, New York, vol. 33, nr. 1;
pp. 65-69
Mitrany, David (1933), The Progress of
International Government, London,
Allen & Unwin, New Haven, Yale
University Press
Mitrany, David (1933), The Progress of
International Government, London,
Allen & Unwin, New Haven, Yale
University Press
Mitrany, David (1939), “Legislation
for Neutrality in USA”, in New
Statesman and Nation, July 8.
Mitrany, David (1942), “The New
Deal: An Interpretation of its Origin
and Nature”, in Agenda, vol. I, No.
4, October.
Mitrany, David (1944),The Road to
Security, London, National Peace
Council, Peace Aims Pamphlet No.
29, December
Mitrany, David (1948), “The
Functional Aproach to World
Organization”, in International
Affairs, July.
Mitrany, David (1950), J. C. M.
Garnett and, World Unity and the
Nations, National Peace Council,
London
Mitrany, David (1965), „The Prospect
of European Integration: Federal or
Functional?”, in Journal of Common
Market Studies, vol. IV, No. 2,
December
Mitrany, David (1971),”The
Functional Approach in Historical
Perspective”, in International Affairs,
London, RIIA, vol. 47, No. 3, July
Mitrany, David (1975), „A Political
Theory for a New Society”, în Paul
Taylor and AJR Groom (ed.)
Functionalism. Theory and Practice in
International Relations, University
London Press Ltd
Mitrany, David (1975), „The Making
of the Functional Theory: A
Memoir”, in D. Mitrany, The
Functional Theory of Politics,
London: London School of
Economics & Political Science
11
 Mitrany, David (1975), The Functional Idealism Reassessed, Clarendon
Theory of Politics, London: London Press, Oxford
School of Economics & Political Sewell, James Patrick (1966),
Science Functionalism and World Politics. A
Mitrany, David (1975), The Functional Study based on United Nations
Theory of Politics, London: London Programs Financing Economic
School of Economics & Political Development, Princeton, New Jersey
Science; University Press
Mitrany, David, A Working Peace Shotwell James T. (1927), Report of the
System. An Argument for the Advisory Committee on International
Functional Development of Relations of the Social Science
International Organization, London, Research Council
1943 Wright, Quincy (1942), A Study of War,
Murphy, Craig N. (2005), Global The University Chicago Press, 1942
Institution, Marginalization, and Wright, Quincy (1955), The Study of
Development, Routledge, London Internaţional Relations, New York,
and New York Appleton-Century-Crafts
Navari, Cornelia (1995), „David Wriston, Henry M. (1944), The
Mitrany and International Functional Approach to Peace, 1944
Functionalism”, in David Long and
Peter Wilson (ed.) Thinkers of the
Twenty Years’ Crisis. Inter-War

*
Pentru citarea articolului, autorul recomandă trimiterea bibliografică spre: Mihai Alexandrescu, „Şcoala
Mitrany”, in Revista Romano-Americană, Seria a doua, nr. XXI, ianuarie 2011, pp.
208-219

12