Carcinogeneza

1.Definitia carcinogenezei
Carcinogeneza - procesul multi-stadial prin care o celulă normală dobândeşte proprietăţi care permit
dezvoltarea fenotipui malign (proliferarea necontrolată, invazia locală şi metastazarea)

2.Tipuri de carcinogeni fizici-exemple si mod de producere a leziunilor AND

- radiatii ionizante electromagnetice (X si gamma) si corpusculare (protoni, particule alfa si beta)

- radiatii UV, infrarosii

Mutatiile ADN induse de radiatii pot fi: punctiforme, deletii, rearanjari sau lipsa unei gene.

3.Tipuri de carcinogeni biologici-exemple si mod de producere a leziunilor AND

Virusurile ADN (Epstein-Barr, hepatic B, papiloma) - rezultatul integrării genomului viral în cel al gazdei
este declanşarea proliferării celulare. Oncogenele implicate (specifice virusurilor) determina transcripţia
unor proteine ce interferă cu funcţiile normale ale celulei sanatoase.

Virusurile ARN (oncovirusuri) - activarea reverstranscriptazei, enzimă implicată în transcrierea copiei

lanţului ARN monocatenar viral într-un provirus ADN ce se integrează apoi în genomul celulei infectate.

4.Tipuri de carcinogeni chimici-exemple si mod de producere a leziunilor AND

a.Xenobioticele (compusi chimici gasiti in organism, dar care nu sunt produsi de catre acesta
precum – unele medicamente, toxine produse de mucegaiuri ...) Rolul normal al enz. ce acţionează în
carcinogeneza chimică este de a converti componentele străine, lipofile care s-ar acumula în organism,
în forme hidrofile ce pot fi rapid excretate. În tendinţa de a crea compuşi hidrofili, enz. implicate în
metabolismul xenobioticelor se comportă ca „o sabie cu două tăişuri”: pe de-o parte, activarea
metabolică este esenţială pentru epurarea componentelor toxice, pe de altă parte, metaboliţii generaţi
= reactivi, det. leziuni celulare.
b.Fumatul de tigarete – hidrocarburi aromatice policiclice, nitrozamine tabaco-specifice - conduc la
mutaţii genetice prin formarea de legături (adducts) cu ADN.

5.Etapele carcinogenezei
Carcinogeneza umană - proces multistadial atat la nivel fenotipic cât şi genetic (alterări genetice)
conducând la transformarea progresivă a celulei normale spre o celulă malignă. Etape:
- Initierea tumorala – proces rapid, ireversibil, se produc modificari ‘discrete’, permanente ale ADN-
ului celular sau alterarea ireversibila a structurii genetice a unei celule, rezultand o celula cu potential
evolutiv spre o clona maligna.

- Promotia tumorala – procesul prin care celula initiata dobandeste capacitatea de diviziune selectiva
si de expansiune clonala prin dereglarea cresterii si diferentierii.

- Progresia tumorala – celulele initiate si promovate achizitioneaza proprietatile malignitatii

(invazivitatea locala, angiogeneza, metastazarea).
Tratamentul in cancer
1.Ce rol are chirurgia in tratamentul cancerului?
a) profilactic
b)diagnostic
c)rol de stadializare
d)terapeutic
e)reconstructive

2.Chirurgia profilactica-cui se adreseaza?

• CANCERUL DE COLON
– Colectomia profilactică
• pacienţii cu polipoză colică familiala
• ocazional, sau la pacienţii cu risc familial de cancer de colon
nonpolipozic (sindromul Lynch II).
• CANCERUL MAMAR
– Chirurgia profilactică reduce riscul de cancer mamar şi ovarian
– la femeile cu mutaţii ale genelor BRCA 1 (san) si BRCA2 (ovar).

3.Chirurgia terapeutica-ce rol are, ce scop are, exemple.

I. CURATIVA:
• chirurgia definitivă pentru tratamentul tumorilor primare, chirurgia singură sau integrată
cu alte modalităţi adjuvante.
II. PALIATIVA:
1. chirurgia de citoreducţie ( reducere a volumului tumoral)- citoreducţie ( ex. cancerul ovarian)
2. rezecţia chirurgicală a metastazelor (metastazectomie) cu intenţie curativă ( ex. metastazele
pulmonare la pacienţii cu sarcoame, metastazele hepatice de la un cancer colo-rectal)
3. chirurgia pentru tratamentul urgenţelor oncologice.
4. chirurgia paliativă

4.Chirurgia paliativa-exemple
1.Chirurgia de citoreducţie (chirurgie pentru boala reziduală) proceduri tip “second-look”
2.Chirurgia bolii metastatice
3.Chirurgia urgenţelor oncologice
4.Chirurgia de paliaţie “ propriuzisă”
5.Chirurgia de reconstrucţie şi reabilitare

5.Radioterapia-definitie,ce sunt radiatiile ionizante,care sunt dispozitivele de radioterapie?

 Radioterapia (RT) este o disciplină specializată în utilizarea radiaţiilor ionizante în scopuri
terapeutice, la pacienţii cu cancere şi alte boli.
 Prin radiaţie se înţelege producerea şi propagarea prin spaţiu sau printr-un mediu oarecare a
unei energii cu anumite caracteristici.
 Radiaţiile ionizante sunt acele radiaţii care sunt capabile să producă ioni la trecerea printr-un
mediu- ejectarea de electroni orbitali determină ionizarea de atomi au molecule
6.Ce efecte au radiatiile ionizante asupra celulelor?
Leziunile directe ale ADN : deleţia primară, translocaţia, inversiunea secvenţelor de ADN, rupturi
cromozomiale cu defecte de reparare, sau amplificarea secvenţelor de ADN (mecanisme de activare a
oncogenelor).
Aceste mutaţii pot afecta genele de control al sintezei ADN sau reparării ADN, inducând instabilitate
genică, iar aceasta, la rândul său la creşterea probabilităţii erorilor în replicarea ADN în cursul ciclurilor
subsecvente.

7.Tipuri de radioterapie
-radioterapia externă (cu aceleratorul liniar)
-teleterapia (e.g., cu o sursă de cobalt-60 )
-brahiterapia- curieterapie (cu o sursa de iradiere inserata sau implantatat in pacient).

8.Clasificarea tumorilor in functie de radiosensibilitate

• Ţesuturi radiosensibile limfoame, tumori germinale
• Ţesuturi moderat sensibile: carcinoamele (celule epiteliale)
• Rezistente: SNC, ţesut conjunctiv, osos, melanom

9.Indicatiile radioterapiei
• boala Hodgkin, stadiile I şi II A;
• -cancerele laringelui
• -cancerele de col uterin;
• -cancer de prostată;
• -tumorile seminomatoase testiculare stadiile I şi IIA;
• -cancerul rectal şi canal anal;
• -cancerul pielii ( cu excepţia melanoamelor).

10.Care sunt tratamentele sistemice in cancer si exemple

1.Agenţii chimioterapici
2.Terapii moleculare ţintite
3.Immunoterapia
4.Hormonoterapia
5.Terapia genică

11.Ce este chimioterapia?

tratamentul cancerului prin agenţi chimici care distrug celulele cu ritm rapid de diviziune
12.Clasificarea agentilor citotoxici

A. dupa mecanismul de actiune :

1. Agenţii alkilanţi
2. Antimetaboliţii
3. Derivaţii naturali
a. Antibiotice antitumorale
b. Inhibitorii de topoizomerază
c. Cu acţiune asupra fusului de diviziune (agenţii antimicrotubulari)
4. Diverse

B. dupa scopul ei :

a. chimioterapia primara

b.neoadjuvanta(preoperatorie)

c.adjuvata

13.Scopul chimioterapiei

• Curativa
• vindeca anumite neoplazii
• Paliativa
• diminua simptomele la pacienţii cu cancer diseminat când beneficiile
potenţiale ale tratamentului depăşesc efectele secundare negative ale
tratamentului
14.Conditii obligatorii de administrare a tratamentului citostatic

1. Certificarea malignitatii:biopsia/ex HP
2. Leziune tinta (indicator)
3. Scor de performanță satisfăcător și de nutriție
4. Consimțământul informat semnat
5. Măduva osoasă buna
6. Functie renală, hepatică buna
(ocazional, funcția pulmonară sau cardiacă importantă)

15.Contraindicatii de administrare a tratamentului cytostatic

1. Bolile neoplazice în stadiul terminal

2. Femeile gravide (se iniţiază tratamentul numai după întreruperea sarcinii sau după
primul trimestru de sarcină)
3. Bolnavii denutriţi, caşectici, comatoşi sau cu funcţie hematologică deprimată
 4. Pacienţii cu neoplazii demonstrat curabile prin intervenţie chirurgicală cu intenţie
de radicalitate sau radioterapie curativa
5. ECOG 3-4
16.Mecanismele rezistentei la citostatice

1.Descreşterea acumulării de citostatic:

– descreşterea influxului de citostatic
– creşterea efluxului de citostatic
– perturbarea circulaţiei intracelulare a citostaticului
2.Scăderea activării metabolice
3.Creşterea inactivării citostaticului sau a metaboliţilor intermediari
4. Creşterea reparării leziunilor ADN, proteinelor induse de citostatice

5.Alterarea ţintelor citostaticelor (cantitativă şi calitativă)

6.Modificarea nivelelor de cofactor sau a nivelelor de metaboliţi

7.Alterarea expresiei genelor:

– mutaţii ADN, amplificări sau deleţii

– alterarea transcripţiei, translaţiei, a procesării posttranscripţie

– alterarea stabilităţii macromoleculelor

17.Strategii de combatere a rezistentei la citostatice

1. Reducerea volumului tumoral prin interventii chirurgicale sau radioterapie

2. Utilizarea de combinații care includ medicamente care afectează populațiile celulare in
G0-polichimioterapia
3. Programarea de medicamente pentru a preveni evadarea dintr-o fază a ciclului celular
sau pentru a sincroniza populațiile de celule și de a crește numarul de celule ucise

18.Pricipiile asocierii citostaticelor

1. doar agenţii cu eficacitate probată în monoterapie

2. să nu-şi sumeze toxicitatea si evita toxicitatea critică pe anumite organe
3. mecanisme de acţiune diferite sau sinergice
4. mecanisme diferite de rezistenţă
 -în doze optime, în scheme în manieră ciclică cu intervalele între cicluri cât mai scurte posibil
pentru a optimiza Intensitatea sau densitatea dozei pentru a permite refacerea ţesuturilor
normale

19.Ce inseamna tratamentul tintit sau tintit molecular?

Este tratamntul ce ataca tintele specifice celulei canceroase si sant critice pt supravietuirea ei sau pt
comportamentul ei malign

20.Care sunt tratamentele targetate si exemple

1. Anticorpii monoclonali
-panitumumab
-transtuzumab
2. Inhibitorii de tirozin kinase
-erlotinib
-imatinib
21.Ce sunt anticorpii monoclonali si exemple

• au o molecula > decat inhibitorii de TK

• sunt produsi prin inginerie genetica
• sunt Atc identici caci sant produsi de un singur tip de celule imune: LB, au un singur
parinte
22.Ce sunt inhibitorii de tirozinkinaza, exemple

• Imatinib (Glivec):leucemie mieloidă cr

• Erlotinib (Tarceva): cancer bronhopulm şi pancreatic
23.Hormonoterapia definitie,mod de actiune in ce localizari de cancer

• manipularea hormonala antitumorală

• tratamentul sistemic al cancerelor hormonodependente
• San
• Prostata
• Tumori neuroendocrine
• Tiroida
a. prin blocarea surselor hormonale
b. blocarea acţiunii hormonilor la nivel celular

24.Clasificarea hormonoterapiei

1.HT supresivă(ablativă)
2.HT aditivă
 -competitivă
-privativa
3.HT inhibitorie
-hormoni tiroidieni
-analogi de somatostatina
25.Ce este hormonoterapia ablativa(supresiva)?

=ablatia glandelor endocrine (castrare)

26.Ce este hormonoterapia aditiva?

A. Competitivă
1. Modulatori selectivi ai receptorilor estrogeni (SERM): tamoxifen,
toremifen, raloxifen
2. Blocanţi puri de receptor: formestan
3. Downregulatori ai RE:faslodex (Fulvestran)
4. Antiandrogeni: flutamid, bicalutamid, nilutamid
5. Progestative: medroxiprogesterol acetat, megestrol
6. Estrogeni: dietilstilbestrol, estradurin, clortrianisen
7. Androgeni: metiltestosteron, fluoximesteron
B. Privativa

1. Inhibitori ai funcţiei hipofizare: analogii de RH-LG(Gn-RH)

goserelin ( Zoladex), buserelin, triptorelin, leuprolid
2.Inhibitorii de aromatază (IA):
a. aminoglutetimid (generaţia I),
b. anastrazol (Arimidex) (generatia II),
c. letrozol (nonsteroidieni, generaţia III),
d. exemestan (steroidieni)

27.Ce este hormonoterapia inhibitorie?

A. HH Tiroidieni
B. Analogii de Somatostatina
 octreotid
  lanreotid
 pasireotid
28.Ce este imunoterapia, clasificare

=acţiunea mecanismelor naturale de aparare ale organismului

-Clasificare
1.IT cu celule T adaptativa (AIT)

2.IT pasiva cu anticorpi

3.IT activa specifica cu vaccinuri

29.Ce este terapia genica?

• Tehnică de introducere a materialului genetic al unei gene la un pacient care nu are acea
genă din cauza unei mutații
• Modul în care se introduce gena "normala" în celula pacientului este cu vectori
– vectori virali
– vectori nonvirali

Urgente oncologice

1.Definitia si principiile urgentelor oncologice

Conditie acută determinată de cancer sau de tratamentul său, necesitând interventie rapidă pentru a
preveni decesul /instalarea unor disfunctii severe permanente. Principii:

 Pacientii cu cancer care se prezintă cu urgente acute trebuie abordati similar cu cei cu alte boli
non-oncologice
 Înainte de a stabili un plan terapeutic adecvat se vor preciza
- stadializarea si răspunsul la tratamentul actual

- prognosticul general si dorintele pacientului si familiei.

 Prima evaluare a pacientului trebuie să fie rapidă si să includă: simptomele subiective principale,
anamneza, funcţiile vitale si examenul fizic general

2.Clasificarea urgentelor oncologice

 datorate tumorii primare, adenopatiilor, metastazelor, tratamentului

 datorate unei conditii noi sau agravării uneia preexistente, fără relatie cu cancerul
 urgente obstructive sau structurale, datorate tumorilor înlocuitoare de spatiu
 urgente datorate problemelor metabolice sau hormonale
  urgente secundare tratamentului oncologic

3.Sindromul de compresiune de vena cava superioara-fiziopatologie, etiologie, diagnostic

Apare odată ce tumora comprimă vena cavă superioară (VCS) în traseul său prin mediastinul superior.
Obstructia venoasă poate fi datorată compresiei, invaziei, trombozei sau fibrozei venei cave. Mecanism:

 crestere a presiunii venoase centrale (PVC)

 aparitia circulatiei colaterale frecvent cu derivatie prin sistemul v. azygos
Etiologie - cancerele bronho-p., limfoame si tumorile mediastinale si metastatice. O cauză cu frecventă
în la pac. oncologic este utilizarea pe scară tot mai largă a cateterelor venoase centrale.

Diagnostic:

Clinic - examenul obiectiv este sugestiv:

- edemul capului, gâtului si toracelui („edem în pelerină”)

- turgescenta jugularelor externe si venelor superficiale

- ectazii venoase superficiale pe fata anterioară a toracelui

Paraclinic – radiografia, bronhoscopia, toracotomia minimă sau toracoscopia, venografia, CT/ IRM

4.Sindromul de compresiune de vena cava superioara-prognostic, tratament

Dacă diagnosticul de certitudine nu poate fi stabilit imediat, tratamentul activ se poate amâna până la
efectuarea unei bronhoscopii sau mediastinoscopii.

 Initial, pacientii cu SCCS pot fi tratati simptomatic cu oxigenoterapie, furosemid, dexametazonă

 Odată diagnosticul stabilit, pacientul trebuie tratat cu intentie paliativă: radioterapie, CHT
Prognostic: pot exista pacienti ce nu prezintă ameliorarea simptomatologiei după tratament. Cauze:

absenta răspunsului tumoral, prezenta unei stricturi permanente, instalarea trombozei de venă cavă

Tratamentul trombolitic si alte procedee complexe trebuie rezervate pacientilor cu prognostic fav.

5.Sindromul de compresiune medulara- fiziopatologie, etiologie, diagnostic

 survine la pacientii cu cancere sistemice, atunci când tumora primară sau metastazele
determină un efect de masă sau compresiune spinală cu deficit neurologic
Etiologie: Compresiunea medulară se datorează în special metastazelor extradurale care invadează
coloana vertebrală. Localizarea cea mai frecv. este toracică, urmată de cea lombosacrată si cervicală.
Frecventa: cancerul de sân, prostată, plămân, metastazele cu punct de plecare neprecizat, neoplasmul
renal, limfomul, mielomul si melanomul

Diagnostic:

Istoricul si examenul neurologic

Semne precoce - durerea

semne intermediare - astenia, tulburari senzoriale

semne tardive - tulburari de mers, retentie de urina, constipatie

6.Sindromul de compresiune medulara-tratament

Obiective:

 recuperarea si mentinerea functiilor neurologice normale

 controlul local al tumorii
 stabilizarea coloanei vertebrale
 controlul durerii
 evitarea complicatiilor
Alegerea tratamentului:

- starea pacientului în momentul diagnosticului,posibilitatea obtinerii diagnosticului histologic

- evolutia clinică a bolii, tipul de neoplazie, localizarea la nivelul coloanei vertebrale

- stabilitatea coloanei, tratamentul anterior

Corticosteroizii - dextrametazona

Radioterapia (RT) - rezultatele depind de radiosensibilitatea tumorii

Chimioterapia (CHT)

Chirurgia – rezectia corpului vertebral afectat/ laminectomie simpla/ chirurgia de citoreductie initială,
urmată de RT si eventual CHT

7.Boala tromboembolica-incidenta, factori de risc, cauze, fiziopatologie

 tromboza venoasă acută (TVA)

 tromboza venoasă profundă (TVP)
 embolia pulmonară (EP)
 survin în relatie cu boala malignă
 BTE : a doua cauză de deces la acesti pacienti
  Riscul de tromboză este datorat eliberării de către tumoră a unui factor tisular cu efect
procoagulant, responsabil pentru declansarea cascadei de coagulare extrinsecă
 Riscul de BTE - asociat cu tumorile cerebrale, ovariene, pancreatice, prostatice, pulmonare,
renale

8.Tromboza venoasa acuta-diagnostic

- Diagnosticul numai pe baza edemului moale, a membrului cald si cianozei NU este corect

- TVA pot fi relativ asimptomatice sau pot imita obstructia limfatică sau compresiunea extrinsecă a
vaselor mari de către tumoră sau adenopatiile pelvine/axilare

- Dacă starea generală este bună si speranta de viată este , se recomandă:

 venografia (standard de diagnostic, dar poate creste riscul de tromboză)

 testele de screening
 pletismografia
- Dacă testele de screening sunt negative (după repetarea la o săptămână), TVA este exclusă

- Dacă sunt pozitive, se recomandă o venografie pentru verificarea diagnosticului

9.Tromboza venoasa profunda-evaluare clinica si imagistica

Imagistic - venografia de contrast - este încă considerată ca test de referintă pentru diagnosticul TVP

10.Tromboza venoasa profunda-tratament

 Terapia anticoagulantă
 Agentii antiagreganti plachetari
 Terapia fibrinolitică
 Terapia antitrombotică (tromboliza)
Heparina clasică pe cale intravenoasă, în bolus sau în perfuzie continuă, sau subcutanat (nu IM)
Warfarina este adesea tratamentul cronic de electie la pacientul neoplazic.

 Utilizarea - complicată datorită efectelor secundare ale CHT (emeză, trombopenie),

interactiunilor medicamentoase, riscului de sângerare si recidivă, monitorizării laborioase

11.Embolia pulmonara-factori de risc, diagnostic, principii de tratament

Individual, examinarea clinică si radiografia simplă, testele simple de laborator nu sunt sensibile si nici
specifice pentru diagnosticul de EP. Combinarea acestor date permite o evaluare mai precisă a
probabilitătii de EP. Diagnostic: examen clinic, radiografie toracică, examen CT sau angiografie
pulmonară. Factori de risc:

 istoric familial sau personal de tromboză venoasă sau pulmonară

 insuficientă venoasă la membrele inferioare, varice
 traumatisme recente sau chirurgie (<1 lună)
 imobilizare recentă, accident cerebral, bronhopneumopatie cronică obstructivă
 cancer, insuficienţă cardiacă, ischemie cardiacă, sarcină sau perioadă postpartum
 utilizare de estrogeni (contraceptive, terapie de substitutie), tamoxifen, thalidomid
Tratament - heparina nefractionata

12.Hipercalcemia-cauze, incidenta, diagnostic

 cresterea concentratiei serice a calciului ionizat peste limitele normale

 survine în asociere cu metastazele osoase, dar si în absenta oricărei afectări directe
 trebuie diferentiată de cresterea nivelelor de calciu seric prin hiperparatiroidism
 cel mai frecvent apare in cancerul mamar, bronho-pulmonar, renal si in hemopatiile maligne.
Diagnostic

- simptome clinice

- confirmat prin analizele de sânge

- trebuie făcut dg. diferential cu hipervitaminoza D

- hipercalcemia malignă coexistă cu o stare de alcaloză metabolică hipocloremică

- hiperparatiroidismul primar - însotit de acidoză hipercloremică

- hipercalcemia usoară: oboseala, letargia, apatia, slăbiciunea, anorexia,constipatia, poliuria si polidipsia

13.Hipercalcemia- tratament

 Rehidratarea - cel mai important pas initial în terapia hipercalcemiei.

 ser fiziologic cu suplimentare de potasiu timp de 48 ore
 Diureza salină - NaCl + furosemid
 Bisfosfonatii - inhibă activitatea osteoclastică, însă nu si resorbtia de calciu la nivelul tubilor
renali
 Mitramicina, Calcitonina, Fosfatul, Octreotid, Nitratul de galiu, Inhibitorii prostaglandinici
  Hemodializa

14.Sindromul de liza tumorala-factori de risc, diagnostic, tratament

 poate surveni în toate tumorile cu ritm rapid de crestere, sensibile la CHT care eliberează
subsecvent continut intracelular
 anomalii metabolice: hiperuricemie, hiperkaliemie, hipocalcemie, hiperfosfatemie
Clinic: convulsii, insuficienta renală acută, aritmii cardiace severe

Factori de risc:

 neoplazii cu volum celular mare

 pacienti oncologici cu valori ale lactatdehidrogenazei (LDH) moderat crescute
 insuficienta renală preexistentă
Tratament:

 allopurinol cu cel putin 24h înaintea initierii CHT, se continua in ziua 1 sau 2
 alcalinizarea urinii (pH>7), cu mentinerea unei diureze normale, constante

15.Hipocalcemia-diagnostic, tratament

 hiperfosfatemie, hipoalbuminemie, alcaloza prin hiperalcalinizare

 după transfuzii de sânge repetate
Clinic: spasme musculare, crampe carpo-pedale, tetanie, spasm laringian sau convulsii, intervalul QT se
poate prelungi, iritabilitate, depresie sau psihoza

Tratament: calciu elemental, clorura de calciu, corectarea nivelelor serice de fosfat, hemodializa

16.Hiperkaliemia-diagnostic,tratament

 Crestere a nivelului plasmatic al potasiului (K+) peste 5.0 mmoli/l (5 mEq/l) datorită eliberării de
detritusuri celulare prin liză celulară
 aritmia ventriculară
 Modificări ECG: cresterea amplitudinii undei T, blocuri A-V si flutter, fibrilatie ventriculara/
asistolie.
Tratament: se opreste aportul de potasiu, calciu gluconic, insulină, bicarbonat de sodiu, antagonisti β2-
adrenergici, hemodializa

17.Pleurezia-etiologie, diagnostic, tratament

Etiologie:

Cauze principale: pleurita carcinomatoasă sau metastazele pleurale, perturbarea fluxului limfatic

Cauze secundare: insuficienţa cardiacă, deficitul proteic

Clinic: dispneea, cianoza, tuse iritativă, durerea (junghi toracic)

Tratament: punctia pleurală, pleurodeza, terapia antitumorală intracavitară, radioterapia intracavitară

18.Pericardita- etiologie, diagnostic, tratament

Etiologie:frecvent la pac. cu cancer bronho-p/ mamar

Clinic: tahicardie, dispnee, ortopnee, cianoză, congestie obstructivă, edem periferic, durere, tamponada
pericardică – puls paradoxal, scăderea TA sistolice

Tratament:

 Decompresia cardiacă prin pericardiocenteză - ameliorarea imediată a simptomelor

 chimioterapie intracavitară
 radioterapia (RT) intracavitară posibil asociată cu RT externă

19.Ascita- etiologie, diagnostic, tratament

Etiologie:

- metastazele peritoneale (frecvente)

- tumoră asociată cu disfuncţie hepatică sau vasculară (venoasă sau limfatică)

- lichidul chilos, apărut prin invazia directă tumorală a canalului toracic

Clinic: creşterea circumferinţei abdominale, reducerea motilităţii intestinale, durere

Diagnostic: clinic, echografic si citologic

Tratament: diuretice, paracenteza evacuatorie, aplicarea intraperitoneală a citostaticelor

20.Extravazarea citostaticelor - etiologie, diagnostic, tratament

Revărsarea paravenoasă sau infiltrarea în tesutul subcutanat a citostaticului

- Morbiditatea depinde de

 particularitatea citostaticului, cantitatea de extravazat + concentratia sa

 timpul până la diagnostic si tratament
Citostaticele
  vezicante sunt capabile să determine necroză sau induratii subcutanate
 iritante determină inflamatie sau durere la locul extravazării
Tratament = se întrerupe imediat injectia/perfuzia agentului citostatic

 se lasă acul/cateterul pe loc si se imobilizează extremitatea

 se încearcă aspirarea paravazatului prin acul/canula lăsată pe loc
 se alertează medicul
 în general se aplică local gheată sau comprese reci pentru majoritatea citostaticelor, cu
exceptia alcaloizilor de Vinca si epipodofilotoxinelor, în cazul cărora se aplică căldură locală si
hialuronidază
 se administrează antidotul
 la pacientii cu flictene sau paravazate mari - aspirarea cu un ac hipodermic din mai multe sedii
 se ridică imediat membrul perfuzat (48 ore) si se continuă administrarea antidotului
 se discută necesitatea altor interventii ulterioare cu chirurgii (se poate impune excizia
chirurgicală a unei leziuni necrotice) sau cu medici de alte specialităti
 se monitorizează atent regiunea extravazată cel putin 2 săptămâni de la incident

21.Neutropenia febrila-definitie, clinica, stabilirea riscului de neutropenie,tratament

Definiţie
-Febra
• temperatură > 38.5°C
• 38.0°C timp de > 1 oră
-Neutropenia
• număr absolut de neutrofile < 500 / μL
• nadirul apare de obicei la 5 - 10 zile după ultimul ciclu de chimioterapie, neutrofilele se
refac de obicei în circa 5 zile de la nadir (anumite regimuri de chimioterapie pot provoca o
neutropenie mai profundă şi îndelungată)

Semne clinice
• letargie
• inapetenţă
• febră
• semnele gastrointestinale pot preceda neutropenia

Stabilirea riscului clinic

• severitatea neutropeniei
– uşoară neutrofile 1000 – 1500 / μL
– moderată neutrofile 500 – 1000 / μL
– severă neutrofile < 500 / μL
– foarte severă neutrofile < 200 / μL
• neutropenie tranzitorie / persistentă
• cronicizarea neutropeniei
• manifestări clinice
• anomalii morfologice sau ale altor linii hematologice

Tratament
• Antibioterapie empirică
 – se încearcă acoperirea unei infecţii cunoscute sau bănuite pe baza
anamnezei, examenului clinic şi a informaţiilor paraclinice
– monoterapie
• ceftazidim
• imipenem
• meropenem
– combinaţii
• beta-lactamine + aminoglicozide
– evitarea tuşeului rectal şi a altor investigaţii la nivelul tubului digestiv
– atenţie la germenii de spital!
– adăugarea empirică a vancomicinei
• infecţie cutanată sau de cateter
• hipotensiune
• mucozită

• Terapie antimicotică empirică când

• persistă febra în cursul antibioterapiei cu spectru larg
• persistă neutropenia
– se adaugă de rutină după 5 - 7 zile neutropenie febrilă, cu sau fără cauză
cunoscută
– decesele după neutropenie febrilă persistentă - 69% prezintă infecţie
micotică
– amfotericină B (lipozomală), caspofungină, voriconazol
• Factori de stimulare a coloniilor
– nu se utilizează de rutină
– nu au demonstrat o reducere a mortalităţii
– efectele benefice sunt modeste
– utilizaţi în şocul septic neutropenic (hipotensiune, disfuncţie de organ)
– utilizaţi la pacienţi la care se aşteaptă o refacere lentă a numărului de
neutrofile

22.Greata si varsaturile asociate chimioterapiei-clasificare,cauze, mecanism de aparitie, tratament

Clasificare
• Acute – primele 24 ore de la chimioterapie
• Tardive – după 24 ore de la chimioterapie
• Anticipatorii – înaintea chimioterapiei (zile / ore)

Mecanism de acţiune
• Mecanism de stimulare centrală a sistemului nervos
– chimioterapia determină distrucţie tisulară în tractul GI
– celulele distruse eliberează serotonină
– serotonina stimulează receptorii specifici la nivel periferic (nervul vag)
şi central
– stimularea determină activarea centrului vomei din trunchiul cerebral
• Medicamente emetogene

Agenţi terapeutici antiemetici

• Antagonişti de dopamină
– metoclopramid
– proclorperazin
 – prometazin
• Antagonişti de serotonină
– ondansetron
– granisetron
– dolasetron
– palonosetron
• Antagonişti NK-1
– aprepitant
– casopitant
• Corticosteroizi
• Benzodiazepine
• Canabinoizi