Sunteți pe pagina 1din 6

CLAUZE GENERALE ALE

CONTRACTULUI DE COMERŢ
INTERNAŢIONAL

Student : Mărginean Alexandru


Anul IV
Forma de învățământ : F.F.
Disciplina : Dreptul Comerțului Internațional
1. Clauze de menţinere a valorii:
- clauzele de consolidare valutară; - Aceste clauze sunt: monovalutară,
clauza aur şi clauza plurivalutară.
În cazul clauzei monovalutare, moneda de plată este raportată la o monedă
de cont, relativ stabilă. Moneda de cont arată valoarea obligaţiei monetare. Moneda
de plată, este moneda în care se va realiza plata.
În situaţia în care, la data plăţii, raportul dintre moneda de plată şi moneda
de cont s-a modificat faţă de raportul existent la momentul încheierii contractului,
preţul va fi modificat în mod corespunzător.
În cazul clauzelor aur, moneda de plată este raportată la valoarea aurului.
În ipoteza în care la momentul plăţii raportul dintre moneda de plată şi valoarea
aurului se schimbă sau s-a schimbat faţă de raportul existent la momentul încheierii
contractului, preţul va fi modificat în mod corespunzător.
În cazul clauzei plurivalutare se presupune raportarea monedei de plată
la o monedă compozită. Valoarea monedei compozite este dată de un coş valutar.
De regulă, se ţine seama de moneda compozită a unei instituţii internaţionale
(exemplu: părţile pot să ia în considerare, în calitate de monedă compozită,
drepturi speciale de tragere-DST, care este moneda compozită a Fondului Monetar
Internaţional.) Totuşi, părţile pot să stabilească ele însele coşul valutar în funcţie de
care să fie determinată valoarea unei monede compozite.
Dintre clauzele arătate anterior, clauza plurivalutară asigură cel mai bine
menţinerea valorii în cadrul contractului.
 clauzele care conferă anumite opţiuni creditorului; aceste clauze sunt:
clauza de opţiune a locului de plată şi clauza de opţiune a monedei
liberatorii;

În cazul ambelor clauze, opţiunea revine, ca regulă (părţile pot stabili altfel),
creditorului.
În cazul clauzei opţiunii a locului de plată, părţile stabilesc o monedă de cont
şi mai multe locuri de plată. Plata se va realiza în moneda locală, în funcţie de
cursul Băncii Centrale la data şi locul plăţii.

3
Clauza de oţiune a monedei liberatorii presupune stabilirea de către părţi a
mai multor monede, fiecare dintre ele fiind atât monede de cont, cât şi monede de
plată. La scadenţă, creditorul va solicita plata în moneda cea mai convenabilă (de
exemplu: părţile pot să prevadă că debitorul va plăti la scadenţă zece mii de euro
sau paisprezece mii de dolari americani, în funcţie de opţiunea creditorului.)
 clauzele prin care poate fi prevenită escaladarea preţului mărfii,
serviciilor sau manoperei: - aceste clauze sunt cele de calculare şi de
postcalculare a preţului.

În cazul unei clauze de recalculare a preţului, acesta este stabilit, luându-se


în considerare valoarea uneia sau a mai multor materii prime (de exemplu:
valoarea barilului de petrol.) La momentul plăţii, preţul va fi modificat dacă s-a
schimbat valoarea materiei prime care a fost luată în considerare ca etalon.
În fine, în cazul unei clauze de postcalculare a preţului, sunt precizate
elementele obiective referitoare la cheltuielile în natură pe care le presupune
executarea unei lucrări şi la salariile ori beneficiile debitorului lucrării. Preţul va fi
definitivat după executarea lucrării în cauză.

Clauza ofertei concurente:


Prin această clauză, o parte contractantă, denumită „promitent”, se angajează
faţă de partenerul ei de afaceri, denumit „beneficiar”, ca, în situaţia în care, pe
parcursul executării contractului, beneficiarul primeşte de la un terţ o ofertă
conţinând un preţ mai avantajos faţă de preţul din contract, celelalte elemente ale
ofertei fiind similare elementelor din contract (îndeosebi elementele referitoare la
cantitate, calitate şi termenele de livrare), să adapteze sau să modifice preţul din
contract în funcţie de preţul din oferta concurentă. În cazul în care promitentul nu
acceptă modificarea preţului, contractul va fi reziliat. Astfel, beneficiarul va putea
să profite de oferta mai avantajoasă care i-a fost transmisă. De regulă, în cuprinsul
unei asemenea clauze se stipulează faptul că oferta concurentă trebuie să provină
de la un furnizor cunoscut şi serios. Formularea arătată are menirea de a permite să
fie înlăturate ofertele de complezenţă.

4
Clauza ofertei concurente poate să fie elaborată în diferite variante (de
exemplu: se poate prevedea faptul că modificarea preţului din contract se va
produce numai dacă preţul din ofertă este înferior cu un anumit procent faţă de
preţul din contract (mai mic cu cel puţin 10%), că o ofertă concurentă nu poate să
fie prezentată, invocată, decât până la o anumită dată din fiecare an calendaristic
(până la 30 ianuarie a fiecărui an), că o ofertă concurentă nu poate să fie invocată
în primul sau în ultimul an de executare a contractului, că o ofertă concurentă care
a fost invocată şi a determinat modificarea contractului va avea drept consecinţă
menţinerea acestuia pe o anumită perioadă de timp (o altă ofertă concurentă nu va
putea fi invocată înainte de împlinirea unui an de la data modificării contractului);
că o ofertă concurentă, care nu conduce la adaptarea contractului va avea ca
urmare suspendarea contractului pentru o anumită perioadă de timp, nu rezilierea
acestuia.

Clauza clientului cel mai favorizat:


Prin această clauză, o parte contractantă, denumită „promitent”, se angajază
faţă de partenerul ei de afaceri, denumit „beneficiar”, ca, în situaţia în care pe
parcursul executării contractului va consimţi în cadrul unui contract subsecvent
încheiat cu un terţ, un preţ mai avantajos faţă de preţul din contractul perfectat cu
beneficiarul, celelalte elemente ale contractului subsecvent, fiind similare celor din
contractul iniţial (îndeosebi cele referitoare la cantitate, calitate şi termenele de
livrare), să accepte modificarea preţului din contractul încheiat cu beneficiarul în
funcţie de preţul existent în contractul încheiat cu terţul.
După cum se observă, clauza clientului cel mai favorizat nu prevede, spre
deosebire de clauza ofertei concurente, posibilitatea rezilierii contractului dintre
promitent şi beneficiar. În situaţia în care, promitentul consimte în cadrul uni
contract ulterior unui terţ condiţii mai avantajoase, se consideră că promitentul
poate să ofere acele condiţii mai avantajoase şi beneficiarului din contractul iniţial.
Clauza clientului cel mai favorizat impune instituirea unui obiect de
monitorizare a activităţii economice a promitentului pentru a se verifica dacă

5
acesta îşi respectă sau nu angajamentele asumate faţă de beneficiar și poate să
determîne restrângerea concurenţei în sensul că, promitentul va evita să pătrundă
pe o nouă piaţă, unde ar fi de acord să ofere condiţii mai avantajoase, ştiind că
aceasta va conduce la modificarea contractelor pe care le-a încheiat cu alţi
beneficiari şi în care este inclusă o clauză a clientului cel mai favorizat.

Clauza de hardship sau de impreviziune:


Noţiunea de „hardship”, desemnează o situaţie grea, dificilă. Potrivit unei
clauze de hardship, părţile stabilesc ca, în situaţia în care, pe parcursul executării
contractului, prestaţia uneia dintre ele devine excesiv de oneroasă datorită unui
eveniment extern şi imprevizibil la momentul încheierii contractului, ele să
negocieze modificarea contractului în vederea restabilirii echilibrului contractual
iniţial. Evenimentele care pot să conducă la adaptarea contractului sunt evenimente
de natură economică, financiară, juridică etc. După cum se observă, clauza de
hardship poate să fie invocată de oricare din părţile contractante. Clauza de
hardship este supusă dispoziţiilor legii contractului. Aşadar, părţile vor introduce o
clauză de hardship în cadrul contractului dintre ele în ipoteza în care legea
contractului nu reglementează impreviziunea sau în ipoteza în care legea
contractului reglementează impreviziunea, dar în termeni care nu sunt convenabili
părţilor contractante.

Clauze limitative de răspundere


La modul general, degrevarea de răspundere se poate realiza prin
modificarea, în acest scop, fie a condiţiilor care o defînesc, fie a efectelor care îi
sunt specifice.
În cuprinsul contractului, părţile pot să introducă exigenţe particulare pentru
valabilitatea revendicărilor creditorului nemulţumit. De pildă, în conformitate cu
art.2545 C.Civ.: „Prin voinţa părţilor se pot stabili termene de decădere pentru
exercitarea unui drept sau săvârşirea unor acte unilaterale. Neexercitarea dreptului

6
subiectiv, înăuntrul termenului stabilit, atrage pierderea lui, iar în cazul actelor
unilaterale, împiedicarea, în condițiile legii, a săvârșirii lor.”

Clauza penală- această cluază este frecvent utilizată în contractele


internaţionale şi în cele interne. Problema acestei clauze, nu este una obişnuită (de
interpretare şi redactare), ci o problema legată de cuantumul penalităţilor. În
contractele încheiate între profeşionişti, se ajunge la acceptarea unor clauze penale
strivitoare. Exemplu, dacă se acceptă penalităţi într- o monedă străină, prin
penalităţile de întârziere prevăzute în contract, aceste penalităţi pot ajunge la
160%, 200%, ceea e este enorm, dacă luăm în considerare dobânda legală în
contractele străine, care este 6%. Noul Cod civil rezolvă problema clauzelor penale
excesive, deoarece prevede posiblitatea de a reduce aceste clauze.
Clauza penală nu este datorată în situaţia în care neexecutarea sau
executarea cu întârziere a fost determinată de intervenţia unei situaţii de forţă
majoră. În dreptul nostru, clauza penală are neîndoielnic o funcţie sancţionatoare,
având în vedere că, potrivit art.1541C.civ., penalitatea vădit excesivă poate fi
redusă, dar ea trebuie să rămână superioară obligaţiei principale. Orice stipulaţie
contrară se consideră nescrisă. Codul nostru reţine soluţia din Principiile
UNIDROIT, cu diferenţa că, actualul Cod civil se referă la o prestaţie, nu la o
sumă de bani, precum Principiile UNIDROIT.