Diabetul zaharat este o boala metabolica, care evolueaza in timp, si care

se manifesta prin cresterea glicemiei si aparitia zaharurilor in urina. Din

acesta cauza pacientul simte nevoia sa bea multe lichide, are o pofta de
mancare exagerata si urineaza cantitati mai mari de lichid. Totodata,
acesta are frecvent: abcese, infectii urinare si paradontoza.

Diabetul zaharat este cea mai frecventa boala endocrina si este caracterizat prin complicatii, care
se dezvolta in timp si afecteaza ochii, rinichii, nervii si vasele de sange. Aceste semne pot
debuta brusc la pacientii cu varsta mai mica de 40 de ani, si care, de obicei, nu sunt obezi. La
persoanele supraponderale simptomele apar gradat in a doua jumatate a vietii.

Tipuri de diabet

1. Diabet juvenil, cu prezenta de acetona in urina, dezechilibru acido-bazic si diminuarea rezervei

alcaline. De regula, acesta este o forma grava, iar persoana in cauza este insulino-dependenta.

2. Diabet gras, apare la adulti si batrani. In prima faza, aceasta forma de diabet poate fi tratata
numai cu un regim igieno-dietetic, prin homeopatie si fitoterapie. Daca acestea nu dau
rezultatele scontate se trece la pasul urmator, si anume, administrarea de insulina.

Forme secundare de diabet, date de exista conditiilor patologice care favorizeaza sau determina
aparitia dibetului:
 Boala pancreatica;
 Tulburari hormonale;
 Indus de medicamente si substante chimice;
 Anomalii ale receptorilor insulinei;
 Sindroame genetice.

Tratament

Fitoterapia, plantele cele mai cunoscute cu actiune hipoglicemianta:

 radacita de brusture se administreaza sub forma de ceai, care este baut de 3 ori pe zi;
 frunze de afin, de asemenea, se administreaza sub forma de ceai, dar sunt baute 2 cani pe zi;
 frunze de nuc se folosesc sub forma de infuzie si se beau 2-3 cani pe zi;
 tecile de fasole din care se prepara un decoct din 250 g de teci uscate la 1 litru apa, care se fierb
pana scade cantitatea la 3/4 din litru. Aceasta cantitate este bauta in fiecare zi, 4 zile pe saptamana;
 frunzele de salvie trebuie macerate la rece si apoi consumate;
 frunzele de urzica, administrate tot sub forma de infuzie, se prepara din 60g de frunze la un litru de
apa si se beau 2 cani pe zi.


Regimul igieno - dietetic este cea mai importanta masura in fazele evolutive ale bolii. Astfel,
bolnavul de diabet trebuie sa cunoasca cele 3 tipuri de alimente din viata sa:

1. Alimente interzise: zaharul si produsele zaharoase, fructele uscate (smochine, stafide, curmale,
prune), prajiturile, inghetata, vinul dulce, mustul, siropurile, strugurii.
 2. Alimente care trebuie consumate in cantitati limitate: painea, cartofii, pastele fainoase,
fructele, legumele cu peste 5% glucide, laptele, iaurtul, branza de vaci.
3. Alimente care pot si consumate fara restrictii: carnea si derivatele de carne, pestele, ouale,
branzeturile, smantana, untul, uleiul, legumele cu 5% glucide.

Dupa continutul de glucide alimentele sunt clasificate:

 alimente cu 5% glucide: varza, conopida, stevia, ardeii grasi, vinetele, dovleceii, rosiile, castravetii,
fasolea verde, ridichile, ciupercile, pepenele verde, portocalele, mandarinele, grapefruitul, afinele,
laptele, branza de vaci;
 alimente cu 10% glucide: morcovii, ceapa, sfecla, telina, mazarea verde, capsunele, ciresele,
merele, perele, piersicile, strugurii, nucile, alunele, mamaliga;
 alimente cu 15% glucide: merele ionatane, caisele;
 alimente cu 20% glucide: cartofii, fasolea uscata, bananele, prunele, pastele fainoase.
 alimente cu 50% glucide: painea.

Tratamentul balnear impotriva diabetului presupune o cura interna, in care se folosec apele
minerale, alcaline, sulfuroase, sulfatate, calcice, magneziene. Acest tratament nu este
recomandat bolnavilor diabetici dependenti de doze mari de insulina sau cu complicatii severe.

Complicatii

Prezenta diabetului zaharat face posibila aparitia a 2 complicatii majore:

1. Cetoacidoza diabetica, determinata de deficitul de insulina in paralel cu cresterea concentratiei

de glucagon, apare, de cele mai multe ori, in cazul intreruperii tratamentului cu insulina. Pacientul nu
are pofta de mancare, are greaturi, varsaturi, urineaza frecvent si in cantitate mai mare,
are dureri abdominale. In lipsa tratamentului se poate ajunge la coma.

2. Coma hiperosmolara, sindrom de dehidratare accentuata in conditiile unui aport insuficient de

apa. Tratamentul se realizeza urgent cu cantitati mari de lichide intravenos, potasiu, bicarbonat.

Insulina

Administrarea acesteia este necesara pacientilor care nu raspund la tratamentele naturiste, la

dieta sau tratament cu agenti orali. In functie de durata intrarii in actiune si de perioada de
actiune, exista 3 tipuri de insulina: rapida, intermediara si lenta. Insulina rapida incepe sa
actioneze dupa o ora de la administrare, are efect maxim dupa 6 ore, iar durata maxima de
actiune este de 16 ore. Insulina intermediara incepe sa actioneze dupa 2 ore si jumatate de la
administrare, efectul maxim se observa dupa 11 ore, iar durata totala de actiune este de 25 de
ore.

Terapia conventionala presupune administrarea a 1-2 injectii cu insulina intermediara pe zi.

Terapia insulinica intensiva se realizeaza prin administrarea insulinei cu actiune intermediara sau
lunga seara, alaturi de insulina rapida inainte de fiecare masa. Trebuie mentionat faptul ca inainte
de un efort fizic este necesara scaderea dozei de insulin
1. Ca este necesar sa tina valorile glicemiei cat mai apropiate de normal posibil, atat inainte de masa
cat si dupa masa, in orice moment al zilei, dar cu risc redus de hipoglicemii sere, astfel:
- Glicemia a jeun {de dimineata) si preprandiala (inainte de oricare alta masa) sa fie cuprinsa intre
60-l10 mg%;
- Glicemia postprandiala sa nu depaseasca 13O-l5Omg%;

- Glicozuria si corpii cetonici in urina sa fie absenti;

- Hb Ale sa fie sub 6,5%.
2. Sa controleze in acelasi timp toti factorii de risc cardiovascular, deci sa mentina la valori cat mai
apropiate de valorile tinta, urmatorii parametri:

- Valorile tensiunii arteriale;

- Greutatea corporala;
- Valorile lipidelor serice;
- Sa combata starea procoagulanta (la indicatia si sub controlul medicului curant);
- Sa renunte de urgenta si pentru totdeuna la fumat, un factor major de risc cardiovascular;
- Sa manance sanatos, fara abuz de grasimi, dulciuri concentrate, sare etc, conform indicatiilor
medicului curant;
- Sa efectueze exercitiu fizic regulat, conform indicatiei medicale;
- Sa nu depaseasca cantitatea de alcool permisa de medic, in functie de tipul DZ, complicatiile
acestuia si bolile asociate;
- Sa inte sa coabiteze cu stresul.
3. Sa inte date generale despre DZ si sa stie ca indicatiile terapeutice nu sunt date odata pentru
totdeuna ci ele se pot schimba, in functie de evolutia DZ si de bolile asociate.
4. Sa stie ca este necesar un control medical periodic, chiar in

absenta oricaror acuze subiecti.

5. Va trebui sa invatati bine regimul alimentar, sa il intelegeti, sa stiti sa va calculati HC. Nu
incercati regimuri alimentare fixe, care va vor crea frustari si revolta. Puteti sa va schimbati de fiecare
data meniul, respectand numai cantitatile de HC, pastrandu-va astfel independenta.
- Cantariti alimentele ce contin HC pana cand ti ajunge ca privind un aliment si tinandu-l in mana sa
spuneti exact ce greutate are;
- Efectuandu-va glicemia inainte de masa si dupa masa, va puteti efectua singuri un algoritm de
absorbtie al anumitor HC din anumite alimente, si va ti putea corela doza de insulina cu cantitatea de
HC si cu timpul necesar intre administrarea medicamentului si masa;
- Si regimul alimentar se poate schimba in timp, in functie de stadiul evolutiv al DZ, complicatiile
acestuia, boli asociate, tipul de tratament antidiabetic, gradul si tipul exercitiilor fizice, greutatea
corporala, progresele stiintifice etc.
6. Sa stie ca exercitul fizic face parte din tratament in DZ, sa stie cati HC trebuiesc in anumite tipuri
de exercitiu fizic, sa stie care sunt riscurile acestuia, cine ii poate da primul ajutor in caz de nevoie.

acestuia si bolile asociate;

- Sa inte sa coabiteze cu stresul.
3. Sa inte date generale despre DZ si sa stie ca indicatiile terapeutice nu sunt date odata pentru
totdeuna ci ele se pot schimba, in functie de evolutia DZ si de bolile asociate.
4. Sa stie ca este necesar un control medical periodic, chiar in

absenta oricaror acuze subiecti.

5. Va trebui sa invatati bine regimul alimentar, sa il intelegeti, sa stiti sa va calculati HC. Nu
incercati regimuri alimentare fixe, care va vor crea frustari si revolta. Puteti sa va schimbati de fiecare
data meniul, respectand numai cantitatile de HC, pastrandu-va astfel independenta.
- Cantariti alimentele ce contin HC pana cand ti ajunge ca privind un aliment si tinandu-l in mana sa
spuneti exact ce greutate are;
- Efectuandu-va glicemia inainte de masa si dupa masa, va puteti efectua singuri un algoritm de
absorbtie al anumitor HC din anumite alimente, si va ti putea corela doza de insulina cu cantitatea de
HC si cu timpul necesar intre administrarea medicamentului si masa;
- Si regimul alimentar se poate schimba in timp, in functie de stadiul evolutiv al DZ, complicatiile
acestuia, boli asociate, tipul de tratament antidiabetic, gradul si tipul exercitiilor fizice, greutatea
corporala, progresele stiintifice etc.
6. Sa stie ca exercitul fizic face parte din tratament in DZ, sa stie cati HC trebuiesc in anumite tipuri
de exercitiu fizic, sa stie care sunt riscurile acestuia, cine ii poate da primul ajutor in caz de nevoie.

7. Sa inte sa isi determine, cu ajutorul aparatelor, glicemia periodic si in caz de nevoie si sa stie ce
atitudine sa ia.
8. Sa isi determine corpii cetonici urinari, cu bandelete de unica folosinta, cand valorile glicemice sunt
peste 250 mg% sau cand starea generala este alterata si sa ia atitudinea corecta.
9. Sa respecte recomandarile terapeutice si sa consulte medicul curant cand nu mai poate lua decizii,
prin lipsa de informare sau rezultate neasteptate la deciziile luate.
10. Sa stie sa isi administreze corect insulina. Sa nu isi intrerupa niciodata insulina.

11. Sa recunoasca hipoglicemia si sa interna imediat.

Sa nu plece niciodata de acasa fara zahar, mar si paine.
Sa instruiasca familia si un coleg de clasa sau de serviciu sa ii administreze glucagonul in caz de coma
hipoglicemica sau sa il transporte de urgenta la spital.
12. Ideal ar fi sa faceti glicemia inainte de fiecare priza de insulina, sa treceti gliccmiile intr-un
carnetel, sa ganditi ce trebuie facut si, in functie de experienta anterioara, sa luati decizii. Dozele de
medicamente nu sunt fixe. Schimbati-va tratamentul in functie de rezultate. 13. Verificati cel putin o
data pe an:

- Fundul de ochi;
- Oscilometria;

- Tensiunea arteriala;
- Lipidele sanguine;

- Electrocardiograma;
- Locurile de administrare a insulinei.
15. Daca doriti un copil, asigurati-va de un bun control meolic inca inainte de a ramane insarcinata.
16. Daca ati probleme cu ochii, rinichii, picioarele, vasele de sange sau inima, consultati cat mai
repede specialistul.

17. Continuati instruirea tot restul vietii.

18. Examinati-va regulat talpile.
19. Pregatiti-va intrebarile pentru fiecare control medical si cititi permanent cartile ce apar pentru
pacientii cu DZ.
20. Instruiti-va familia si colegii in legatura cu boala dumneavoastra si asigurati-va ca va pot ajuta la
nevoie !
21. Cand plecati intr-o deplasare, luati toate masurile de precautie: luati cu voi insulina, sistemul de
administrare a insulinei, zahar, glucagon, alimente suplimentare.
Veti gasi in continuare cateva ini din agenda unor pacienti cu DZ, care isi fac automonitorizare si
autocontrol si deciziile pe care acestia le-au luat in situatii dirse.