UNITATEA 1

AGENŢII ECONOMICI. CIRCUITUL ŞI

FLUXURILE ECONOMICE

2.1. Agenţii economici

2.2. Fluxurile economice şi circuitul economic
Rezumat
Agenţii economici individuali, caracterizaţi prin comportamente similare se regăsesc la nivel
macroeconomic în categoriile de agenţi economici, cu funcţii specifice şi un rol bine determinat în
ansamblul interdependenţelor macroeconomice.
În economia de piaţă, exercitarea funcţiilor agenţilor economici generează fluxuri materiale şi/sau
monetare, care se regăsesc în circuitul economic, de la cel simplu, cu doi agenţi, la cel complex, care ia în
considerare inclusiv deschiderea spre exterior a economiei.

2.1. Agenţii economici

Pentru a putea înţelege complexitatea economiei, este necesară sistematizarea şi gruparea

participanţilor la viaţa economică precum şi a tranzacţiilor în funcţie de diferite criterii.
Agenţii economici sunt persoane sau grupuri de persoane fizice sau juridice care participă la
viaţa economică, îndeplinesc roluri specifice şi au comportamente economice care îi particularizează.
Macroeconomia operează cu categorii de agenţi economici al căror comportament este expresia
agregării comportamentelor individuale.
Agenţii economici implicaţi în viaţa economică sunt foarte diverşi şi, de aceea, este necesară
clasificarea lor pe grupe omogene, după diverse criterii. Astfel, după natura funcţiei principale pe care o
exercită, agenţii economici pot fi clasificaţi în producători, consumatori şi intermediari.
Sistemul contabilităţii naţionale permite clasificarea categoriilor de agenţi macroeconomici pe
sectoare instituţionale, după funcţia lor principală şi după provenienţa resurselor. În acest sens se disting
şapte sectoare instituţionale:
1. Gospodăriile (Menajele)
2. Societăţile non-financiare
3. Instituţiile financiare
4. Societăţile de asigurări
5. Administraţiile publice
6. Administraţiile private
7. Străinătatea (Exteriorul sau Restul Lumii)

1.Gospodăriile Menajele)
Gospodăriile sau menajele sunt constituite din orice persoană sau grup de persoane care locuiesc
împreună şi funcţionează ca o unitate distinctă; de exemplu: familiile, celibatarii, grupurile de persoane
care trăiesc împreună sub acelaşi acoperiş (soldaţii dintr-o cazarmă, persoanele aparţinând unei
comunităţi religioase), etc.

10
 Funcţia principală a gospodăriilor este funcţia de consum de bunuri şi servicii finale. La nivelul
gospodăriilor pot fi identificate şi alte funcţii, cum ar fi, producerea de bunuri pentru autoconsum.
Gospodăriile sunt în acelaşi timp şi furnizoare de factori de producţie, ca de exemplu munca.
Resursele de care dispun menajele pot fi venituri din muncă, venituri din proprietate şi venituri
din transfer, adică remuneraţii ale factorilor de producţie (salarii, rente, dobânzi); transferuri vărsate de
către alte sectoare; venituri din vânzarea bunurilor.
În cadrul acestui sector se regăsesc: gospodăriile individuale sau independente, adică ansamblul
de familii care trăiesc într-o locuinţă separată şi gospodăriile colective, care cuprind populaţia
colectivităţilor: internate, cazărmi, aziluri, închisori, mănăstiri.
Exercitarea funcţiei principale de către gospodării generează fluxuri materiale şi monetare de
intrare sau de ieşire.
Fluxurile de intrare la nivelul gospodăriilor sunt: a) fluxurile de bunuri şi servicii pentru consum,
furnizate de alţi agenţi economici; b) fluxuri de venituri (salarii, rente, dobânzi, venituri din transferuri,
venituri din vânzări de bunuri şi servicii).
Fluxurile de ieşire dintr-o gospodărie sunt: a) fluxurile de factori de producţie, furnizaţi către alţi
agenţi economici, munca; b) fluxurile de cheltuieli pentru bunurile şi servicii finale, şi economisirea.
Analiza conţinutului şi sensului fluxurilor identificate la nivelul gospodăriilor evidenţiază faptul
că ele se constituie în perechi de fluxuri materiale şi monetare corespondente, ştiut fiind că în economia
de piaţă orice prestaţie presupune o contraprestaţie.

2.Societăţile nonfinanciare
În această categorie sunt cuprinşi toţi agenţii economici care au ca funcţie principală producerea
de bunuri şi servicii comerciale, non-financiare. Întreprinderile comerciale, non-financiare exercită şi alte
funcţii, care pot fi derivate din funcţia lor principală, ca de exemplu, consumul de materii prime,
materiale, energie, programe informatice, care sunt consumuri intermediare, spre deosebire de consumul
gospodăriilor care este un consum final.
Resursele societăţilor nonfinanciare provin din vânzarea bunurilor şi serviciilor produse. La
nivelul întreprinderilor pot fi identificate:
Fluxuri de intrări: a)fluxuri de factori de producţie, achiziţionaţi de la alţi agenţi economici;
b)fluxuri de venituri, realizate din vânzarea bunurilor şi serviciilor.
Fluxurile de ieşiri: a)fluxuri de cheltuieli ale întreprinderilor pentru remunerarea factorilor de
producţie atraşi de la alţi agenţi economici, precum şi alte cheltuieli; b)fluxuri de bunuri şi servicii
vândute altor agenţi economici. În cazul întreprinderilor se poate vorbi de aceeaşi corespondenţă între
fluxurile materiale şi monetare, echivalente şi de sens contrar.

3.Instituţiile financiare
Acest sector grupează unităţile instituţionale a căror funcţie principală este finanţarea altor
agenţi economici. Ea este o funcţie de intermediere între agenţii economici cu capacitate de finanţare şi
agenţii economici cu nevoie de finanţare. Pentru a exercita această funcţie, ele au rolul de a colecta,
transforma şi repartiza disponibilităţi financiare. Aceste instituţii pun în legătură agenţii economici care
au nevoie de finanţare şi sunt în căutare de fonduri cu agenţii economici care au capacitate de finanţare şi
caută plasamente.
Resursele instituţiilor financiare sunt venituri provenite din exercitarea funcţiei de finanţare, dar
şi alte venituri pentru servicii furnizate altor agenţi economici. Exercitarea funcţiei principale generează la
nivelul instituţiilor financiare fluxuri monetare de intrare şi de ieşire egale şi de sens contrar.
Fluxurile monetare de intrare sunt:

11
 a) Depunerile băneşti ale altor agenţi economici;
b) Sumele ce reprezintă rambursarea împrumuturilor;
c) Dobânzile percepute pentru împrumuturile acordate.
Fluxurile de ieşire asociate exercitării funcţiei principale sunt:
a) Creditele, împrumuturile acordate altor agenţi economici;
b) Sumele ce reprezintă restituirea depunerilor;
c) Dobânzile plătite depunătorilor.
În cazul instituţiilor financiare sunt exercitate şi alte funcţii derivate sau nu din funcţia principală,
care generează venituri şi cheltuieli. De reţinut că resursele instituţiilor financiare din activitatea de bază,
sunt reprezentate de diferenţa pozitivă dintre dobânda percepută pentru împrumuturile acordate şi
dobânda plătită depunătorilor, ca parte a uzufructului generat de cedarea dreptului de folosire a banilor.

4. Societăţile de asigurări
Societăţile grupate în acest sector au ca funcţie principală, asigurarea, prin care riscurile
individuale se transformă în riscuri colective, garantând plata unei despăgubiri în cazul producerii riscului
asigurat. Societăţile de asigurări pot fi publice sau private, iar resursele lor provin din cotizaţiile voluntare
şi obligatorii.Fluxurile generate de exercitarea funcţiei principale a întreprinderilor de asigurări sunt
fluxuri de transfer monetar. Fluxurile de intrare îl reprezintă încasările provenite din primele de
asigurare obligatorii sau voluntare plătite de alţi agenţi economici. Fluxurile de ieşire sunt reprezentate
de plata despăgubirilor în cazul producerii riscului asigurat. Este evident faptul că pentru exercitarea
funcţiei de bază întreprinderile de asigurări desfăşoară şi alte activităţi, care generează cheltuielile de
funcţionare. De reţinut că resursele societăţilor de asigurări provin din fondurile de angajamente
contractuale, dobânzi primite, prime de asigurări etc.

5. Administraţiile publice
Administraţiile publice cuprind instituţiile guvernamentale, la nivel central sau local, care
exercită funcţia principală de a produce servicii necomerciale pentru societate şi membrii ei şi de a
efectua redistribuirea venitului şi a bogăţiei naţionale. De exemplu: instituţiile de învăţământ public,
instituţiile ce garantează securitatea socială, colectivităţile locale, justiţia, infrastructura publică rutieră,
portuară, etc. Fluxurile generate de exercitarea funcţiei principale ale administraţiilor publice pot fi
identificate prin cele două componente ale bugetului central şi ale bugetelor locale, altfel spus prin fluxul
veniturilor bugetare ca fluxuri de intrare şi cel al cheltuielilor bugetare ca fluxuri de ieşire. Fluxurile de
intrări (resursele) provin din prelevări obligatorii efectuate asupra altor organisme (impozite, taxe,
cotizaţii obligatorii);
Fluxurile de ieşiri (cheltuieli) sunt reprezentate de sumele alocate pentru acoperirea cheltuielilor
necesare funcţionării instituţiilor publice, furnizoare de servicii pentru populaţie şi de plăţile de transfer.

6. Administraţiile private
Administraţiile private reprezintă o categorie de agenţi economici care au ca funcţie principală
prestarea de servicii non-comerciale destinate anumitor agenţi economici. De exemplu: fundaţiile,
sindicatele, partidele politice, asociaţiile culturale, asociaţiile religioase, cluburile sportive. Fluxurile de
intrări (resurse) provin din: contribuţiile voluntare ale membrilor; venituri din proprietăţi etc. Fluxurile
de ieşire sunt reprezentate de serviciile prestate membrilor săi.

7. Străinătatea

12
 Străinătatea (exteriorul sau restul lumii) nu este un sector instituţional sistematic constituit. El
reprezintă toţi agenţii economici aparţinând altor economii naţionale cu care agenţii economici interni
intră în relaţii economice. Străinătatea influenţează activitatea economică internă prin fluxuri de factori de
producţie, de bunuri şi servicii, de venituri şi cheltuieli generate de: activitatea desfăşurată de agenţii
naţionali în străinătate; activitatea desfăşurată de agenţii străini pe teritoriul naţional; activităţile de import
– export, acordarea – primirea de împrumuturi, asigurări, turism, etc.

2. 2. Fluxurile economice şi circuitul economic

Pentru a înţelege mai bine funcţionarea economiei naţionale, în ansamblu ei trebuie definite
activităţile efectuate de agenţii economici, relaţiile care apar între categoriile de agenţi economici şi
obiectul tranzacţiilor între agenţii economici şi implicit natura fluxurilor corespunzătoare.
Activităţile economice se referă la totalitatea operaţiunilor care urmăresc, direct sau indirect,
satisfacerea nevoilor cu bunuri economice.
În funcţie de natura lor, aceste operaţiuni se clasifică în:
Operaţiunile asupra bunurilor şi serviciilor, care se referă la producerea şi utilizarea bunurilor
şi serviciilor: producţia, consumul, formarea capitalului, operaţiuni cu exteriorul (export import).
Operaţiunile de repartiţie se referă la distribuirea şi redistribuirea venitului provenit din
producţie şi din operaţiunile efectuate cu restul lumii (exteriorul): salarii, impozite, subvenţii, venituri din
proprietate, operaţiuni de asigurări – daune, transferuri curente, transferuri în capital.
Operaţiunile financiare se referă la crearea, colectarea şi folosirea mijloacelor de finanţare
necesare economiei. Subiecţii acestor operaţiuni financiare sunt agenţii economici. Obiectul acestor
operaţiuni financiare sunt bunurile economice, serviciile factorilor de producţie şi moneda.
Fluxul economic reprezintă o masă de bunuri, servicii sau monedă în mişcare. Există două
tipuri de fluxuri:
a) fluxuri reale: de bunuri şi servicii; de factori de producţie;
b) fluxuri monetare: reprezintă veniturile şi cheltuielile agenţilor
economici. Majoritatea acestor operaţiunilor sunt tranzacţii ce au loc pe piaţă,
caracterizându-se prin corespondenţa flux real – flux monetar. În economie există însă şi
fluxuri monetare echivalente, dar şi fluxuri unilaterale reale sau monetare.
Interdependenţa fluxurilor care apar între agenţii economici în cadrul circuitului economic poate
fi analizată pornind de la relaţiile ce se stabilesc între categoriile de agenţi economici în desfăşurarea
activităţilor specifice, legate de funcţiile ce le exercită. Tranzacţiile pe piaţă sunt, de regulă, tranzacţii
bilaterale: transmiterea unui bun economic sau serviciu (flux real) este însoţită de transmiterea unei
anumite sume de bani, reprezentând contravaloarea bunului sau serviciului respectiv (flux monetar).
Fiecare tranzacţie bilaterală are deci două fluxuri: un flux real şi un flux monetar, echivalente şi de sens
contrar.
În economie mai au loc şi tranzacţii unilaterale, care nu presupun nici o contraprestaţie, ca de
exemplu, a beneficia de un serviciu public nu presupune şi plata acestui serviciu, încasarea unor subvenţii,
moşteniri, donaţii, cadouri, etc.
Circuitul economic reprezintă ansamblul de fluxuri materiale şi monetare generate de
exercitarea funcţiilor de către diferitele categorii de agenţi economici şi reflectă sistemul de
interdependenţe existent în economie. Studiul circuitului economic începe cu circuitul economic
simplu (fig.2.1.) care este caracteristic unei economii cu doi agenţi economici, gospodării şi întreprinderi.

13
În cadrul acestui circuit, se poate observa care este obiectul tranzacţiilor între agenţii economici şi
implicit natura fluxurilor corespunzătoare.

Întreprinderi non-
financiare

Factori de Bunuri
Plata contravalorii
producţie Remuneraţii produse
bunurilor
(salarii)
(forţă de achiziţionate
muncă)

Gospodării

1
Fig.2.1. Circuitul economic simplu

În fig. 2.1, cu linie continuă s-au reprezentat fluxurile reale, iar cu linie punctată fluxurile
monetare. Este evident că gospodăriile, în relaţia cu întreprinderile, derulează două tipuri de tranzacţii
care presupun două perechi de fluxuri monetare şi reale. Fluxurile de ieşire ale gospodăriilor sunt fluxuri
de intrare pentru întreprinderi şi invers. În primul rând, gospodăriile furnizează principalul factor de
producţie, munca. Acest flux real este unul de ieşire pentru gospodării şi totodată unul de intrare pentru
întreprinderi. Fluxul monetar, echivalent şi de sens contrar, se datorează faptului că întreprinderile
remunerează factorul de producţie achiziţionat, prin salariu. Acest flux este simultan unul de ieşire pentru
întreprinderi şi unul de intrare pentru gospodării.
Cea de a doua tranzacţie care se derulează între gospodării şi întreprinderi cuprinde două fluxuri:
unul material al bunurilor vândute de întreprinderi şi, pe care le cumpără gospodăriile, el fiind simultan
un flux de ieşire pentru întreprinderi şi unul de intrare pentru gospodării şi, unul monetar ce reprezintă
simultan cheltuieli pentru cumpărarea bunurilor de către gospodării şi venituri din vânzarea bunurilor
pentru întreprinderi.
Circuitul economic simplu poate fi completat cu ansamblul fluxurilor dintre diferitele categorii
de agenţi economici, rezultând circuitul economic complex.
Luând în considerare funcţiile principale ale categoriilor de agenţi economici pot fi observate o
serie relaţii, care în mod simplificat vor fi analizate ca relaţii bilaterale. Astfel, între gospodării şi
administraţii derulează tranzacţii bilaterale în sensul că gospodăriile plătesc diverse taxe, impozite şi
cotizaţii (flux monetar de ieşire pentru gospodării şi de intrare pentru administraţii), în schimbul cărora
beneficiază de bunuri şi servicii (flux real de ieşire pentru administraţii şi de intrare pentru gospodării).
În relaţia gospodăriilor cu instituţiile financiare relaţia este bilaterală evidenţiată prin fluxuri
monetare. Se ştie că gospodăriile sunt agenţi economici la nivelul cărora se constituie economisirile pe
care le constituie în depozite băneşti la instituţiile financiare (flux monetar de ieşire de la gospodării şi de
intrare la instituţiile financiare). În schimbul acestor plasamente, băncile plătesc dobânzi, şi rambursează
suma depusă la scadenţă. Cea de a doua tranzacţie cuprinde de asemenea doar fluxuri monetare.
Gospodăriile pot contracta diverse tipuri de credite de la instituţiile financiare, pentru care plătesc
dobânzi, iar la scadenţă rambursează creditul.

14
 Între gospodării şi întreprinderile de asigurări se derulează fluxuri monetare. Astfel, gospodăriile
se asigură împotriva diverselor riscuri (asigurarea obligatorie RCA, asigurarea full casco, asigurări
medicale, asigurarea locuinţelor, asigurări de viaţă), plătind o primă de asigurare. Acesta este un flux de
ieşire de la gospodării şi un flux de intrare la întreprinderile de asigurări. Întreprinderile de asigurări
transformă riscul individual în risc colectiv, plătind gospodăriile afectate de producerea riscului asigurat o
anumită despăgubire. Acest flux monetar este unul de ieşire pentru întreprinderea de asigurări şi unul de
intrare pentru gospodării.
Relaţiile dintre gospodării şi străinătate sunt mai greu de redat. Cel puţin teoretic, gospodăriile
achiziţionează bunuri şi servicii importate (flux real de intrare), pentru care plătesc contravaloarea (flux
monetar de ieşire). Relaţiile dintre întreprinderi şi alte categorii de agenţi economici pot fi descrise
pornind de la funcţiile principale exercitate.
În relaţiile întreprinderilor cu administraţiile fluxurile sunt generate de faptul că întreprinderile
beneficiază de bunuri şi servicii publice (utilizarea drumurilor, diverse servicii administrative etc. (flux
real de intrare pentru întreprinderi şi de ieşire pentru administraţii), în schimbul cărora plătesc taxe şi
impozite (flux monetar de intrare pentru administraţii şi de ieşire pentru întreprinderi). O altă relaţie dintre
aceste două categorii de agenţi economici este generatoarea unui flux monetar unilateral dinspre
administraţii spre întreprinderi, atunci când întreprinderile primesc subvenţii.
În relaţiile întreprinderilor cu instituţiile financiare, fluxurile monetare sunt generate de situaţia
de agent economic cu nevoie de finanţare a întreprinderilor şi de intermediar al instituţiilor financiare.
Întreprinderile recurg la împrumuturi de la instituţiile financiare (flux monetar de ieşire pentru instituţiile
financiare şi de intrare pentru întreprinderi) pentru a-şi putea desfăşura activitatea de producţie. La
scadenţă, rambursează împrumutul şi plătesc dobânzile aferente (flux monetar de ieşire pentru
întreprinderi şi de intrare pentru instituţiile financiare).
În relaţiile cu întreprinderile de asigurări ale întreprinderilor producătoare de bunuri există doar
fluxuri monetare. Astfel, întreprinderile comerciale îşi pot asigura bunurile, plătind primele de asigurare
(flux monetar de ieşire de la întreprindere şi de intrare pentru întreprinderile de asigurări). În cazul
producerii riscului, întreprinderea va încasa despăgubirea (flux monetar de intrare pentru întreprindere şi
de ieşire pentru întreprinderile de asigurări).
Relaţiile dintre întreprinderile comerciale şi restul lumii (pot fi redate, schematic, prin fluxuri
proprii tranzacţiilor cu bunuri şi servicii în cazul activităţilor de export şi import. În primul caz,
întreprinderile exportă diverse bunuri (flux real de ieşire), încasând, în schimb, contravaloarea bunurilor
(flux monetar de intrare). În al doilea caz, întreprinderile pot importa din străinătate diverse bunuri (flux
real de intrare), achitând contravaloarea acestora (flux monetar de ieşire).
Între instituţiile financiare şi întreprinderile de asigurări se înregistrează tranzacţii conţinând
doar fluxuri monetare. Instituţiile financiare pot acorda credite întreprinderilor de asigurări (flux monetar
de ieşire la instituţiile financiare şi de intrare la întreprinderile de asigurări), încasând la scadenţă
rambursarea creditului şi dobânzi. Instituţiile financiare, la rândul lor, pot face asigurări împotriva
diverselor riscuri, plătind prima de asigurare (flux monetar de ieşire de la instituţiile financiare şi de
intrare pentru întreprinderile de asigurări). În cazul producerii riscului asigurat, instituţiile financiare
încasează suma de bani reprezentând despăgubirea (flux monetar de intrare la instituţiile financiare şi de
ieşire la întreprinderile de asigurări).
Între instituţiile financiare şi administraţii se derulează două categorii de tranzacţii.
O primă categorie este generatoare de fluxuri monetare. Astfel, instituţiile financiare pot acorda
credite administraţiilor (flux monetar), încasând la scadenţă rambursarea creditului şi dobânzile aferente
(flux monetar).

15
 Cea de a doua categorie este specifică situaţiei în care instituţiile financiare beneficiază şi ele de
utilităţi publice (flux real), în schimbul cărora plătesc taxe, impozite, cotizaţii (flux monetar).
În relaţia cu străinătatea , instituţiile financiare joacă acelaşi rol de intermediar, generând fluxuri
monetare.
Relaţia cu străinătatea a întreprinderilor de asigurări generează fluxuri monetare specifice
funcţiei pe care o exercită în cazul asigurărilor internaţionale de bunuri sau de persoane.
În relaţiile cu străinătatea a administraţiilor apar fluxuri reale şi monetare în funcţie de natura
activităţii agenţilor economici externi. Aşa de exemplu, administraţiile pot face împrumuturi la instituţii
financiare externe, generând astfel fluxuri monetare specifice.
Realitatea economică este mult mai complexă. În afara activităţilor legate de exercitarea funcţiilor
principale, diferitele categorii de agenţi economici desfăşoară şi alte activităţi, care la rândul lor generează
fluxuri materiale şi monetare, care în interdependenţa lor definesc circuitul economic complex al unei
economii.

Cuvinte cheie:
 Agenţi economici
 Activitate economică
 Fluxuri economice
 Fluxuri monetare
 Fluxuri reale
 Circuit economic

...Întrebări de autoevaluare (se răspunde în scris ca urmare a studiului

individual):
1. Ce sunt agenţii economici şi cum pot fi ei clasificaţi?
2. Explicaţi funcţia principală îndeplinită de către fiecare categorie de agenţi economici şi
resursele de care aceştia dispun.
3. Care sunt principalele fluxuri generate de exercitarea funcţiilor diferitelor categorii de
agenţi economici?
4. Ce operaţiuni au loc în cadrul activităţilor economice?
5. Definiţi fluxul economic. Cum se clasifică fluxurile economice?
6. Definiţi circuitul economic.

 Probleme de discutat

1. Prezentaţi circuitul economic într-o economie simplificată.

2. Circuitul economic ce se formează într-o economie deschisă (ce are relaţii cu exteriorul),
cu sector guvernamental (stat) cu două categorii de ageni economici: menaje şi
întreprinderi non-financiare.

16
 Teme referat

Tema referat 1. Gospodăriile şi rolul lor în economia naţională

Tema referat 2. Societăţile nonfinanciare şi rolul lor în economia naţională
Tema referat 3. Instituţiile financiare şi rolul lor în economia naţională
Tema referat 4. Societăţile de asigurări şi rolul lor în economia naţională
Tema referat 5. Administraţiile publice şi rolul lor în economia naţională
Tema referat 6. Străinătatea şi rolul său în economia naţională

Teste grilă

1.Funcţia principală a gospodăriilor este:

a) de producţie de bunuri şi servicii comerciale;
b) de consum;
c) de prestare de servicii non-comerciale destinate agenţilor economici;

2. Economisirea la nivelul gospodăriilor reprezintă:

a) flux de intrare;
b) flux de ieşire;
c) nici una dintre variante nu este corectă;

3. Fluxurile reale sunt reprezentate de:

a) tranzacțiile cu factorii de producţie;
b) veniturile agenţilor economici;
c) cheltuielile agenţilor economici;

4. Fluxurile de intrare la nivelul societăţilor nonfinanciare sunt:

a) fluxuri de factori de producţie achiziţionaţi de la alţi agenţi economici;
b) dobânzile percepute pentru împrumutirile acordate;
c) fluxuri de bunuri şi servicii vândute altor agenţi economici;

5. La nivelul instituţiilor financiare, depunerile băneşti ale altor agenţi economici reprezintă:
a) fluxuri monetare de ieşire;
b) fluxuri monetare de intrare;
c) fluxuri de factori de producţie;

6. Circuitul economic simplu este format de fluxurile economice ce se stabilesc între:

a) menaje și administrațiile noncomerciale;

17
 b) gospodării și întreprinderi;
c) societățile financiare și gospodării;
d) societățile financiare și întreprinderi;

7. Care categorie de agenți economici este considerată, în general, excedentară privind resursele
financiare:
a) gospodăriile;
b) firmele comerciale;
c) organizațiile nonguvernamentale;
d) străinătatea;

8. Într-o economie de schimb relațiile dintre agenții economici sunt:

a) bilaterale;
b) univoce;
c) facultative;
d) complementare;

9. Străinătatea:
a) este reprezentată de toți agenții economici din afara țării;
b) nu este un sector instituţional sistematic constituit;
c) este reprezentată de totalitatea relațiilor ce se stabilesc în tre agenții economici;

10. Relațiile ce se stabilesc între instituțiile financiare și administrațiile publice:

a) sunt formate doar din fluxuri monetare;
b) sunt formate doar din fluxuri materiale;
c) pot fi doar fluxuri monetare, dar pot fi și fluxuri materiale însoțite de fluxuri
monetare;
d) sunt reprezentate doar de fluxuri materiale însoțite de fluxuri monetare;

Bibliografie

 Obligatorie
*** (Catedra de Economie, colectivul de Economie, Facultatea de Ştiinţe Economice)-
Macroeconomie-note de curs, ediţia a III- a revizuită - Editura Universităţii de Vest,
Timişoara, 2010.

 Facultativă
Se indică 2-3 surse bibliografice.
Pentru definiţii, de preferinţă, dicţionare existente în biblioteca economică a facultăţii, cu
indicarea expresă a paginilor.
Pentru referate, bibliografia să nu depăşească 10 pagini, iar referatele să aibă maximum 5 pagini.

18
 1. Băbăiţă I., Silaşi Gr., Duţă Alexandrina, – Macroeconomie - Editura Orizonturi
Universitare, Timişoara,1999, p. 7 – 22;.
2. Cismaş Laura Mariana – Economie Politică, vol I, Editura Mirton, Timişoara, 2000, p. 37
- 76;
3. Frois G. A., - Economia politică – Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Humanitas,
Bucureşti, 1992, p. 473-478.
4. Ignat I., Pohoaţă I., Clipa N., Luţac Ghe., Pascariu Gabriela - Economie politică –Ediţia a
doua, Editura Economică, Bucureşti,1998 p. 307 – 330; .
5. Samuelson P., Nordahaus W.- Economie - Editura Teora, Bucureşti, 2000, p. 486 – 493;
6. Silaşi Gr., Sîrghi Nicoleta -Macroeconomie în fişe –Editura Mirton, Timişoara, 2005, p
21 – 24;
7. Sîrghi Nicoleta, Duţă Alexandrina – Economie politică –Editura Mirton, Timişoara,
2005, p. 105 – 107;
8. *** Economie, ediţia a VII- a, Editura Economică, Bucureşti, 2005, p. 187 – 191;
9. *** - Legea societăţiilor comerciale

Problemă rezolvată

1. În decursul unei perioade, întreprinderile produc bunuri de consum final în valoare de 960
u.m. (C) şi bunuri de investiţii de 240 u.m (I). Ele plătesc salarii de 1000 u.m.(W) şi utilizează
jumătate din profit (p) pentru plata dobânzilor şi cealaltă jumătate pentru distribuirea
dividendelor. Menajele consumă 80% din venitul lor şi utilizează restul de venit pentru
cumpărarea acţiunilor şi obligaţiunilor noi emise de întreprinderi.
Se cere să se reprezinte grafic ansamblul fluxurilor monetare (cu linie punctată) şi a fluxurilor
reale (cu linie continuă), care se stabilesc între agenţi în decursul perioadei, dacă producţia este
vândută integral.

 Rezolvare
Circuitul economic este reprezentat grafic în figura 1.

Menaje

C=960
I=240

Bunuri şi Piaţa financiară Servicii

servicii
productive

W+ p =

1200
19

Întreprinderi
 Probleme propuse spre rezolvare

1. Să se completeze tabelul:

Sector Funcţia Resurse Fluxuri de ieşiri

instituţional principală (fluxuri de intrări)
Gospodării Consum de Venituri (salarii, Achiziţionarea
bunuri şi rente, dobânzi, de bunuri şi
servicii venituri din servicii (plata
transferuri) preţului)
Societăţi
nonfinanciare

Instituţii
financiare

Societăţi de
asigurări

Administraţii
publice

Administraţii
private

Străinătatea

2. În decursul unei perioade întreprinderile produc echipamente destinate administraţiilor

publice în valoare de 1000 um. Întreprinderile beneficiază de bunuri şi servicii publice în

20
 schimbul cărora plătesc taxe şi impozite în valoare de 500 um. Gospodăriile oferă
administratiilor publice forţă de muncă remunerată cu 300 um şi plătesc taxe şi impozite de
120 um.
Să se reprezinte grafic ansamblul fluxurilor monetare (cu linie punctată) şi a fluxurilor
reale (cu linie continuă), care se stabilesc între administraţiile publice şi întreprinderi ,pe de o parte,
şi între gospodării şi administraţiile publice, pe de altă parte.

3. În decursul perioadei 2006-2010 întreprinderile produc bunuri finale destinate exportului în

valoare de 2500 u.m, iar pentru realizarea acestora importa materii prime si materiale in valoare
de 1750 u.m. Intreprinderile comerciale isi asigura bunurile exportate, platind o prima de
asigurare in valoare de 1000 u.m.
Să se reprezinte grafic ansamblul fluxurilor monetare (cu linie punctată) şi a fluxurilor
reale (cu linie continuă), care se stabilesc între întreprinderi si strainatate (exteriorul), pe de o
parte, şi între intreprinderi şi societatea de asigurari, pe de altă parte.

21