Pentru a forma o imagine clara a unui obiect luminos ochiul are nevoie de acomodare.

Aceasta
se face prin reglarea distanţei focale a cristalinului, considerat o lentilă convergentă biconvexă.
Distanţa focală a cristalinului se modifică cu ajutorul muşchilor ciliari care contractă sau întind
cristalinul, modificând astfel forma acestuia şi implicit razele de curbură şi distanţa focală. Când
obiectele sunt situate la distanţe mari muşchii ciliari sunt relaxaţi şi cristalinul este întins – raze de
curbură mari, deci distanţă focală mare.
Când obiectele sunt apropiate muşchii ciliari sunt tensionaţi, cristalinul este bombat – raze de
curbură mici, deci distanţă focală mică.

Numim :
 Punct proxim punctul cel mai apropiat de ochi la care se poate realiza focalizarea (la
care imaginea formată pe retină este clară)(punctul optim de citire). Pentru om
punctul proxim este la 25cm.
 Punct remotum - punctul dincolo de care trebuie plasat un obiect pentru ca ochiul să
nu mai aibă nevoie de acomodare pentru a forma imaginea pe retină. Pentru om
punctul remotum este la aproximativ 6m.

Defectele ochiului:
 Miopia
- inabilitatea ochiului de a forma imaginea unui obiect situat la distanţe mari
- rezulta dintr-o curbare mai puternică a corneei
- imaginea se formează în faţa retinei
- se corectează cu lentilă divergentă
 Hipermetropia
- inabilitatea ochiului de a forma imaginea unui obiect situat la distanţe mici
- rezultă din incapacitatea cristalinului de a ajunge la curbura necesară pentru acomodare
- este datorată fie slăbirii muşchilor ciliari, fie scăderii flexibilităţii cristalinului
- imaginea se formează în spatele retinei
- se corectează cu lentilă convergentă
 Astigmatismul
- este un defect de sfericitate al corneei şi mai rar al cristalinului
- imaginea este focalizată în puncte diferite pe retină şi prin urmare imaginile se vor
suprapune având drept efect contururi neclare
- se corectează cu lentile divergente cilindrice
 Presbitismul
- constă în creşterea distanţei la care se găseşte punctul proxim
- se datorează pierderii elasticităţii ligamentului cristalinului din cauza vârstei
- se corectează cu lentile convergente

Mărimi fizice caracteristice ale instrumentelor optice

Mărirea liniară ():

- raportul dintre mărimea imaginii (y2) şi mărimea obiectului (y1)
𝒚𝟐
𝜷=
𝒚𝟏
Puterea (P):
- raportul dintre tangenta unghiului sub care se vede obiectul prin instrument (tgi)
(diametrul aparent al imaginii) şi dimensiunea liniară a obiectului (y1)
𝐭𝐚𝐧 𝜶𝒊
𝑷= 𝒚𝟏
Grosismentul (G):
- raportul dintre tangenta unghiului sub care se vede obiectul prin instrument
(tgi)(diametrul aparent al imaginii) şi tangenta unghiului sub care se vede obiectul când
este privit cu ochiul liber (tgo)(diametrul aparent al obiectului), obiectul fiind la punctul
proxim (distanţa optimă de citire).
𝐭𝐚𝐧 𝜶
𝑮 = 𝐭𝐚𝐧 𝜶 𝒊
𝒐