Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina

Veterinara

SPECTROMETRIA DE UV-VIS

Student: Moraru Andi - Ciprian

Profesor : Diaconescu Cristiana

Specializare : TSA

2018

1
 Cuprins
Definitie......................................................................................................................................................... 3
Principii si reguli de selectie .......................................................................................................................... 3
Tipuri de tranzitii de electroni....................................................................................................................... 4
Spcetrometrul UV-VIS ................................................................................................................................... 5
Caracteristicile unui spectru de absorbtie UV-Viz ........................................................................................ 6
Caracterizarea părţilor componente ale aparaturii in spectrometria UV VIS ............................................... 7
Principiu general ........................................................................................................................................... 7
Bibliografie .................................................................................................................................................... 9

2
Definitie
Spectroscopia in domeniul Ultraviolet si Vizibil (UV-Viz) este o metoda de analiza aplicabila
compusilor organici in a caror structura exista legaturi multiple in conjugare (compusi nesaturati
si aromatici) cat si celor anorganici colorati.

In spectrul radiatiei electromagnetice, domeniul UV cuprinde lungimi de unda situate in

intervalul 10-380 nm.

Subdivizarea domeniului UV pe trei regiuni:

 –UV-A (380-320 nm),

 –UV-B (320-280 nm)
 –UV-C sau indepartat (280-10 nm).

Radiatia electromagnetica folosita in analiza compusilor organici prin aceasta metoda, se

situeaza in domeniul UV apropiat (caracterizata prin lungimi de unda cuprinse in domeniul 200-
380 nm), sau in domeniul vizibil (caracterizata de lungimi de unda cuprinse in domeniul 380-800
nm).

Principii si reguli de selectie

Nivelele energetice ale starilor electronice ale moleculelor organice se situeaza la diferente
energetice care corespund ordinului de marime al energiei transportate de radiatia UV sau
vizibila.

In conditii de rezonanta, moleculele pot absorbi o cantitate cuantificata de energie transportata

de radiatia electromagnetica, efectul constand in promovarea electronilor din orbitali moleculari
de energie joasa (stare fundamentala) in orbitali moleculari de energie mai inalta (stare excitata).
Din acest motiv, spectroscopia UV-Viz a fost denumita si spectroscopie electronica.

Spre deosebire de starile energetice ale electronilor din invelisul electronic al unui atom,
diferitele stari energetice ale unei molecule se situeaza pe domenii mult mai largi datorita
aditivitatii

 nivelelor energetice corespunzatoare starilor electronice

 nivelelor energetice de vibratie ale legaturilor
 nivelelor energetice de rotatie ale atomilor.

Astfel, un nivel energetic determinat al unei molecule (Etotal) corespunde sumei dintre: energia
starii electronice, energia de vibratie a legaturilor si energia de rotatie a atomilor, prima dintre
acestea fiind caracterizata de valorile cele mai mari.

Etotal= Eelectroni+ Evibratie + Erotatie

3
Gruparea functionala din molecula compusului organic, care participa la tranzitiile electronice
responsabile pentru absorbtia radiatiei UV-Viz se numeste cromofor (termenul deriva de la
cuvantul grecesc chromophorus=purtator de culoare).

Auxocrom este grupa saturata posedand atomi cu electroni neparticipanti care nu absoarbe in
UV,dar care atasata unui cromofor produce un efect batocrom si hipercrom asupra maximului de
absortie al acestuia:(OH,OR si NH2 .

Tipuri de tranzitii de electroni

Tranzitiile electronice in domeniul UV-Viz constau in excitarea unui electron de valenta situat
intr-un orbital molecular (OM) de legatura σ sau π, sau intr-un orbital de nelegatura n, spre un
OM de antilegatura σ* sau π*.

-tranzitii σ→σ*, conform carora un electron poate fi promovat dintr-un OM de legatura σ in cel
de antilegatura σ*. Datorita valorilor mari corespunzatoare diferentei dintre nivelele energetice
ale OM de legatura σ si OM de antilegatura σ* (aprox. 185 kcal/mol), producerea acestor
tranzitii necesita radiatii UV cu lungimi de unda scurte (λ≈150 nm). Benzile de absorbtie
corespunzatoare tranzitiilor σ→σ* se situeaza in afara domeniului uzual de masura. Astfel de
tranzitii electronice se produc in cazul moleculelor alcanilor, care din acest motiv pot fi folositi
drept solventi "transparenti" pentru inregistrarea spectrelor UV-Viz.

-tranzitii n→σ* in care un electron provenind dintr-o pereche de electroni neparticipanti la

legaturi (n) ai unui heteroatom, poate fi promovat dintr-un orbital atomic intr- un orbital
molecular de antilegatura σ*. Sunt tranzitii permise de regulile de selectie si conduc la
inregistrarea unor benzi intense in spectrul UV, situate la valori mici ale lungimii de unda
(λmax≈150-250 nm). Compusii organici care duc la inregistrarea acestui tip de benzi de
absorbtie sunt compusi saturati continand grupari functionale formate din atomi ce prezinta
perechi de electroni neparticipanti la legaturi (derivati halogenati, alcooli, eteri, amine, tioli).
Acesti compusi sunt adesea folositi drept solventi la inregistrarea spectrelor UV-Viz ale unor
molecule cu absorbtii intense situate la lungimi de unda mai mari.

-tranzitii π→π* in decursul carora un electron poate fi promovat dintr-un orbital molecular de
legatura π in cel de antilegatura π*. Aceste tranzitii apar la lungimi de unda situate in domeniul
de masura uzual (UV apropiat si vizibil) si sunt cele mai mult studiate din punct de vedere
experimental. Benzile corespunzatoare tranzitiilor π→π* au intensitatile cele mai mari din
spectrele UV-Viz. Ele apar in compusii organici in care exista grupari nesaturate cum ar fi:
alchene, alchine, aldehide si cetone, acizi carboxilici, amide, nitroderivati, azoderivati etc.

-tranzitii n→π* in care un electron provenind dintr-o pereche de electroni neparticipanti la

legaturi (n) ai unui heteroatom, poate fi promovat dintr-un orbital atomic intr-un orbital
molecular de antilegatura π*. Aceste tranzitii sunt "interzise" din punct de vedere al regulilor de

4
selectie (din considerente de simetrie) astfel incat probabilitatea producerii lor este destul de
mica, iar intensitatea benzilor corespunzatoare din spectrele UV-Viz este destul de scazuta.

In figura de mai sus redate schematic tranzitiile electronice posibile intre orbitali moleculari ai
formaldehidei.

Spcetrometrul UV-VIS

Radiatia emisa de sursa (lampa cu hidrogen sau deuteriu pentru domeniul UV si lampa halogen-
tungsten pentru domeniul Viz.) este transformata intr-un fascicul paralel de un sistem de lentile,
iar un monocromator sau o retea de difractie realizeaza dispersia spectrala.

Majoritatea aparatelor contin o oglinda pivotanta care descompune radiatia monocromatica in

doua fascicule care sunt conduse peste cuva de referinta (continand solventul) si respectiv peste
cuva de masura in care este amplasata solutia diluata de concentratie aprox. 10-4 M (pentru
domeniul UV cuvele sunt confectionate din cuart, care este un material transparent pentru
domeniul de lucru; pentru domeniul vizibil cuvele pot fi confectionate din sticla). Radiatia
emergenta ajunge la un detector (multiplicator fotoelectronic) care masoara cantitatea de radiatie
transmisa prin aceasta. Inregistratorul traseaza spectrul UV-Viz sub forma unei reprezentari
grafice a absorbtiei in functie de lungimea de unda A=f(λ).

5
Caracteristicile unui spectru de absorbtie UV-Viz
Principalele caracteristici ale unei benzi de absorbtie sunt pozitia si intensitatea ei.

Pozitia absorbtiei corespunde lungimii de unda λmax a radiatiei electromagnetice a carei energie
este egala cu energia necesara pentru producerea unei tranzitii electronice.

Intensitatea absorbtiei, depinde de doi factori: probabilitatea interactiunii dintre radiatia

electromagnetica si sistemul electronic astfel incat sa devina posibila efectuarea unei tranzitii din
starea fundamentala intr-o stare excitata si polaritatea starii excitate.

Pentru exprimarea intensitatii absorbtiei se pot utiliza marimile:

Transmitanta T, definita prin raportul:

T = I/I0

unde: I0 este intensitatea radiatiei incidente pe proba

I este intensitatea radiatiei transmise prin solutia probei

Absorbanta A, data de relatia:

A = log(I0/I) = log(1/T)

Astfel, daca solutia probei nu absoarbe deloc radiatie, atunci transmitanta T este de 100%, iar
absorbanta este nula. Daca intreaga cantitate de radiatie este absorbita, atunci T = 0%, iar
absorbanta este infinita.

Legea Lambert-Beer stabileste o legatura empirica intre absorbanta A (numita si densitate

optica), lungimea drumului parcurs de radiatia e.m. prin proba l (exprimata in cm) si concentratia
probei c (mol∙L-1):

A= log(I0/I) =ε c l

Unde: ε este absorbtivitatea molara (sau coeficientul de extinctie molara) exprimat in L∙mol-1
∙cm-1.

Conditii de valabilitate a legii lui Lambert-Beer

1.Radiatia incidenta trebuie sa fie perfect monocromatica, contine raze paralele ce sunt
perpendiculare si uniform distribuite pe suprafata mediului ambiant.

2. Reflectia si absorbtia radiatiei de catre peretii cuvei sa fie negljabile.

3.Puterea radianta incidenta sa nu fie prea mare pentru a duce la efecte de saturatie a absorbtiei si
astfel la limitarea semnalului detectorului optic.

6
4. Mediul absorbant sa fie suficient de diluat astfel incat speciile absorbante (moleculele) sa
interactioneze independent unele de altele cu fotonii.

5.Mediul absorbant sa fie omogen si sa nu aiba loc o dispersie a luminii la trecerea prin acesta.

6.Grosimea mediului absorbant sa fie aceeasi pe toata suprafata transversala a cuvei.

Caracterizarea părţilor componente ale aparaturii in spectrometria UV VIS

1. Sursa

 emite semnalul (radiatia)

 semnalul emis trebuie să fie o radiaţie continuă în domeniul ales;
 semnalul trebuie să fie constant

2.Monocromatorul

 cop: separarea radiaţiei policromatice într-una monocromatică

 dispozitiv de tip optic (prisme);

3. Cuvele pentru probă

• materiale transparente în domeniul lungimii de undă utilizate;

4. Detectorii

 fotomultiplicatoare, emulsii fotografice, termocuple, celule fotoconductive, celule

pneumatice şi celule fotoelectrice în funcţie de domeniul spectrului.
 în domeniul UV – vizibil - fotocelule, celule fotomultiplicatoare, filme fotografice.

Principiu general
Unele substanţe (nemetale, metale, compu şi ai acestora, substan ţe organice) au proprietatea de a
forma cu reactivi specifici, în anumite condiţii, compuşi solubili coloraţi.

Intensitatea de culoare a compusului format, numit compus colorimetrabil, este direct

proporţională cu concentraţia sa în anumite limite ale acesteia.

Metoda spectrofotometrică molecularǎ se bazează pe determinarea (masurarea, citirea) la un

aparat numit spectrofotometru a absorbanţei unei soluţii colorate de o concentraţie anume, la o
lungime de undă specifică, în domeniul ultraviolet (UV) sau vizibil (VIS).

7
Spectrofotometria UV/VIS este utilizată cel mai frecvent în chimia analitică
pentru determinarea cantitativă:

1) A soluțiilor ce conțin cationi ai metalelor tranziționale, majoritatea fiind colorate (absorb

radiații electromagnetice din spectrul vizibil) datorită electronilor de pe orbitalii de tip d care pot
fi ușor excitați fiind astfel determinați să execută tranziții cuantice. Culoarea soluțiilor ce conțin
astfel de cationi poate fi însă afectată de prezența unor anioni sau liganzi. De ex. soluția de
CuSO4 de culoare albastră deschis poate fi intensificată cu ajutorul amoniacului care poate să
schimbe maximul de absorbție.

2) A compușilor organici, în special aceia care manifestă un înalt grad de conjugare (sisteme cu
orbitali p în care alternează legături simple cu cele multiple și care, în general, scad energia totală
a moleculei, crescându-i astfel stabilitatea). De ex. ADN, ARN și proteinele absorb radiația
electromagnetică mai ales din spectrul UV și foarte rar din cel vizibil. Pentru aceste determinări,
ca solvent, se folosește de cele mai multe ori etanolul pentru că absoarbe mult mai puțin decât
apa.

8
Bibliografie

1.Lorentz Jäntschi -Chimie Fizică. Analize Chimice şi Instrumentale , Editura AcademicDirect,

2004 (http://ph.academicdirect.ro);
2.Lorentz Jäntschi ,Sorana Bolboacă - Analiză Chimică şi Instrumentală Aplicată, Editura
AcademicDirect (http://ph.academicdirect.ro), ( pag. 40-42);
3.Horea Iustin Naşcu, Lorentz Jäntschi -Chimie analitică şi instrumentală , Editura
AcademicPres&AcademicDirect 2006