S Ă Î N ȚE L E G E M

POLITICILE
UNIUNII
EUROPENE Uniunea
Pentru un
climat de
Economică și
stabilitate,
creștere
Monetară
economică și moneda euro
și prosperitate
în Europa
Pentru a menține în Europa un mediu favorabil
creșterii și locurilor de
muncă, este esențial să avem
o Uniune Economică și Monetară
funcțională și o monedă euro
puternică și stabilă.
 CUPRINS
Secțiunea 1: De ce avem nevoie de o
Uniune Economică și Monetară și de
moneda euro?
O politică comună pentru
o monedă comună ...................... 3
SĂ ÎNȚELEGEM
Secțiunea 2: Cum funcționează
POLITICILE Uniunea Economică și Monetară în
UNIUNII EUROPENE practică?
Principii comune
pentru stabilitate și creștere...... 7
Broșura face parte din seria „Să înțelegem Secțiunea 3: Ce face UE pentru a
politicile Uniunii Europene”. Aceasta explică modul în stimula creșterea?
care acționează UE în diverse domenii de Criza ne poate face mai puternici11
competență, din ce motive și cu ce rezultate.
Publicațiile sunt disponibile Perspective
online: http://europa.eu/pol/index_ro.htm Calea de urmat: către o UEM
http://europa.eu/!gX78yg aprofundată și mai corectă ....... 17

Mic glosar de termeni tehnici ........... 18

Cum funcționează Uniunea Europeană Informații suplimentare ................... 20
12 lecții despre Europa
Europa 2020: Strategia de creștere economică a Europei
Părinții fondatori ai UE
Termenii tehnici marcați cu asterisc (*) sunt explicați
într‑ un scurt glosar inclus la sfârșitul acestei publicații.
Afaceri externe și securitate
Afaceri maritime și pescuit
Agenda digitală
Agricultură
Ajutor umanitar și protecție civilă
Buget Să înțelegem politicile Uniunii Europene: Uniunea
Cercetare și inovare Economică și Monetară și moneda euro
Combaterea fraudei
Combaterea schimbărilor climatice Comisia Europeană
Comerț Direcția Generală Comunicare Informarea
Concurență cetățenilor
Consumatori 1049 Bruxelles BELGIA
Cooperare internațională și dezvoltare
Cultură și audiovizual Manuscris actualizat în noiembrie 2014
Educație, formare, tineret și sport
Energie Ilustrația copertei și a paginii 2:
Extindere © ccvision.de
Impozitare
Întreprinderi 20 p. — 21 × 29,7 cm
Justiție, drepturi fundamentale și egalitate ISBN 978-92-79-41648-4
Mediu doi:10.2775/20221
Migrație și azil
Ocuparea forței de muncă și afaceri sociale Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2015
Piața internă
Politica regională © Uniunea Europeană, 2015
Sănătatea publică Reproducerea este autorizată. Pentru orice utilizare sau
Sectorul bancar și financiar reproducere a fiecărei fotografii în parte, trebuie să se solicite
Securitatea la frontiere direct permisiunea deținătorilor drepturilor de autor.
Siguranța alimentară
Transporturi
Uniunea Economică și Monetară și moneda euro
Vamă
UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI MONET ARĂ ȘI MONEDA EURO
3

Secțiunea 1: De ce avem nevoie de o Uniune Economică

și Monetară și de moneda euro?

O politică comună pentru o monedă comună

Ce împrejurări au dus la adoptarea

© Reuters/BSIP
monedei euro?

Deși face parte din realitatea zilelor noastre, euro nu

Aproape 340 de milioane de europeni utilizează
euro în viața de zi cu zi.
Moneda euro: un punct de cotitură în
integrarea europeană
Moneda euro face parte din viața de zi cu zi a cetățenilor din 19 ( 1)
state membre ale Uniunii Europene (UE). A intrat în circulație în
2002, iar numărul celor care o utilizează pentru a-și acoperi
cheltuielile cotidiene, pentru economii sau investiții se ridică la
peste 337 de milioane. În prezent, euro este cea mai importantă
monedă, după dolarul american. Existența sa demonstrează cât
de departe poate ajunge cooperarea monetară dintre țări
suverane.
a apărut peste noapte. Lansarea monedei unice a fost un
eveniment major, relativ recent, în povestea integrării
europene – o poveste începută după cel de Al Doilea Război
Mondial, în care obiectivele economice și politice au fost
întotdeauna interconectate. Totul a început imediat după război,
când prioritatea era asigurarea unei păci de durată și
reconstrucția economiei europene, prin consolidarea cooperării
dintre țări, în special în domeniul liberului schimb.
Dincolo de dimensiunea economică, euro este un simbol puternic și
tangibil al unității, identității și cooperării europene. Tratatul de la
Maastricht a lansat Uniunea Economică și Monetară (UEM) și,
în același timp,
a reafirmat angajamentul UE de „a continua procesul
creării unei uniuni tot mai profunde între
popoarele Europei”. UEM a necesitat o integrare mai mare a
politicilor și, prin urmare, o integrare politică mai accentuată. Deși
Uniunea Economică și Monetară vizează toate țările din UE,
celor din zona euro, care au o monedă comună, li se aplică o
serie de norme specifice.

Euro este o realizare majoră a integrării europene, un punct

de cotitură pentru țări care, de-a lungul istoriei, s-au înfruntat pe
câmpul de luptă. O integrare economică și
o solidaritate de acest tip erau de neconceput în trecut. Până în
2020, vom avea o întreagă generație de tineri adulți care nu vor fi
cunoscut altă monedă națională, în afară de euro.

(1) Lituania este ultima țară care a aderat la zona euro, la 1

ianuarie 2015.
 4 SĂ ÎN ȚELEGEM POLITICILE UNIUNII EUROPENE

Euro: o scurtă istorie

— Începutul: Tratatul de la Roma din 1957 la o țară la alta și pentru a reduce
prevedea că reconstrucția Europei trebuie să creșterea prețurilor (inflația). Prin această
se bazeze pe dezvoltarea treptată a unei decizie radicală, atribuțiile în materie de
piețe comune fără frontiere, care să permită politică monetară au fost transferate la
libera circulație nivel european.
a bunurilor, serviciilor, indivizilor și
capitalului între țările participante. — Uniunea Economică și Monetară: Prin
adoptarea în 1992 a Tratatului privind
— O ambiție pe termen lung: Între anii ′60 și Uniunea Europeană (cunoscut mai ales
′70, a apărut ideea creării unei Uniuni sub denumirea de Tratatul de la
Economice și Monetare, altfel spus a Maastricht), guvernele UE s‑ au
unei piețe unice (*) pronunțat în favoarea lansării UEM.
profund integrate, cu o singură politică Aceasta își propunea un triplu obiectiv:
monetară (*) și cu o monedă unică. finalizarea pieței unice, înființarea Băncii
Această nouă ambiție europeană s‑ a Centrale Europene (BCE) și introducerea
conturat într‑ o perioadă dificilă marcată, unei monede unice stabile, până la
la nivel internațional, de instabilitate sfârșitul secolului.
monetară, de deprecierea dolarului
american și de crize ale petrolului. — Cu euro în buzunar: Bancnotele și monedele
euro au fost introduse în 2002, înlocuind
— Armonizarea: Sistemul monetar monedele naționale (francul francez,
european, precursor al Uniunii marca germană, peseta spaniolă etc.) din
Economice și Monetare, s ‑ a lansat în 12 țări. Astăzi, numărul țărilor UE care
1979 pentru a stabiliza ratele de fac parte din zona euro se ridică la 19
schimb, pentru a limita fluctuațiile (a se vedea harta de mai jos).
monedelor de

CE ȚĂRI FAC PARTE DIN ZONA EURO?

Data aderării la zona euro:

Azore (PT) (FR)
Guadelupa
1 ianuarie 1999: Belgia (BE), Germania (DE), Irlanda (IE), Spania (ES), Franța Madeira (PT)
(FR)

(FR), Italia (IT), Luxemburg (LU), Țările de Jos (NL),

Austria (AT), Portugalia (PT), Finlanda (FI) FI
1 ianuarie 2001: Grecia (EL) Insulele Canare (ES)
1 ianuarie 2007: Slovenia (SL) Martinica (FR)

1 ianuarie 2008: Cipru (CY), Malta (MT) Mayotte (FR)

1 ianuarie 2009: Slovacia (SK) SE EE

1 ianuarie 2011: Estonia (EE) LV Guyana
Réunion (FR)
1 ianuarie 2014: Letonia (LV) DK Franceză
1 ianuarie 2015: Lituania (LT) IE (FR)
LT
UK

NL
Țările UE care nu folosesc euro: PL
BE DE
Bulgaria (BG), Republica Cehă (CZ), Danemarca (DK), LU
CZ
Croația (HR), Ungaria (HU), Polonia (PL), România (RO), SK
FR
Suedia (SE), Regatul Unit (UK) AT HU
SI RO
IT HR

PT
BG
ES

EL

Toate țările UE participă, într ‑ o anumită măsură, la Uniunea

Economică și Monetară, dar nu toate folosesc euro. Când MT
CY

s‑ a semnat Tratatul de la Maastricht, două țări

(Danemarca și Regatul Unit) au ales să rămână în
afara zonei euro. Altele nu pot adopta
UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI MONET ARĂ ȘI MONEDA EURO
3
deocamdată moneda unică pentru că nu
îndeplinesc criteriile impuse de Tratatul de la
Maastricht în ceea ce privește, de exemplu,
stabilitatea prețurilor
și ratele de schimb.
 6 SĂ
Care sunt avantajele Uniunii Economice și
Monetare și ale monedei euro?
• Uniunea Economică și Monetară stă la baza monedei euro:
Vizează politica monetară (*) (stabilitatea prețurilor și
ratele dobânzilor), politica economică (*) și diverse
aspecte ale politicii bugetare (*) (pentru a limita datoriile și
deficitele anuale ale guvernelor – a se vedea secțiunea 2).
Scopul său este să ofere un mediu economic stabil și
favorabil creșterii pentru zona euro și piața unică, una dintre
priorități fiind menținerea unei monede puternice și stabile.
• Uniunea Economică și Monetară asigură stabilitatea
prețurilor: Banca Centrală Europeană (BCE), organism
independent, răspunde de politica monetară pentru zona euro,
inclusiv de tipărirea banilor. Obiectivul său principal este să
mențină stabilitatea prețurilor de consum și să protejeze
valoarea euro prin stabilirea și ajustarea ratei dobânzilor la
împrumuturile acordate de BCE. În acest scop, urmărește să
mențină inflația sub 2 % pe termen mediu, nivel considerat
suficient de scăzut pentru ca cetățenii să beneficieze pe
deplin de stabilitatea prețurilor. (În anii ′70 și ′80, multe țări din
UE înregistrau niveluri foarte ridicate ale inflației, chiar de 20
% în unele cazuri. Pe măsură ce aceste țări au început să se
pregătească pentru aderarea la zona euro, inflația
a scăzut, iar după introducerea monedei unice s-a
menținut la aproximativ 2 % în zona euro.)
INFLAȚIA S-A MENȚINUT LA CIRCA 2 % ÎN ZONA EURO
Introducerea monedei euro
2 prețurilor de consum (IAPC;
1 în prezent; rata anuală)
0 Sursa: Comisia Europeană
-1
1996 2000 2004 2008
ÎN ȚELEGEM POLITICILE UNIUNII EUROPENE
• Uniunea Economică și Monetară sprijină creșterea:
Coordonarea economiilor și a piețelor la nivel european aduce
toate beneficiile asociate unui spațiu de mari dimensiuni,
precum și un cadru comun pentru îmbunătățirea eficienței
interne, a competitivității și robusteții economiei UE în
general și a economiilor individuale ale statelor membre.
Astfel, se creează condițiile pentru o mai mare stabilitate
economică, pentru creștere economică și pentru crearea de
locuri de muncă.
• Moneda euro este practică pentru cetățeni: Avantajele unei
monede unice sunt evidente pentru oricine călătorește în
cele 19 țări ale zonei euro. De exemplu, adoptarea euro a dus la
eliminarea costurilor legate de schimbul valutar la frontiere. A
facilitat cumpărăturile transfrontaliere și compararea prețurilor
(inclusiv pentru achizițiile on-line) și le-a făcut mai transparente,
ceea ce a avut ca efect stimularea concurenței și menținerea
prețurilor la un nivel scăzut, în beneficiul celor 500 de milioane
de cetățeni ai UE. Nu în ultimul rând, Banca Centrală
Europeană a asigurat în mod consecvent stabilitatea
prețurilor în zona euro, protejând astfel mai bine puterea de
cumpărare a consumatorilor.
Banca Centrală Europeană se asigură că inflația în
zona euro nu depășește 2 %.
Previziune
Indicele armonizat al
rata anuală)
Inflația medie (din 1999 până
Datele anterioare anului 1996 sunt
estimate pe baza preEurilor naEionale
de consum nearmonizate.
2012 2016
UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI MONET ARĂ ȘI MONEDA EURO
5

• Euro este bun pentru întreprinderi: Moneda euro le aduce

avantaje semnificative și întreprinderilor europene. De
exemplu, ratele stabile ale dobânzilor, promovate de Uniunea
Economică și Monetară, ajută companiile să investească mai
mult în crearea de locuri de muncă și de prosperitate. Adoptarea
euro a pus capăt și concurenței dintre politicile monetare

© Shutterstock/Gena96
naționale și
a eliminat costurile asociate schimburilor valutare,
reducând riscurile și permițând direcționarea capitalului către
investiții mai productive. Stabilitatea prețurilor le oferă
întreprinderilor și siguranța de care au nevoie pentru a face
planuri și investiții pe termen lung, ceea ce contribuie la
Toate monedele euro au o față comună și una
îmbunătățirea competitivității (*). Acest lucru este deosebit națională. Monedele emise într ‑ o țară pot fi
de important într-o lume globalizată, în care companiile din folosite în toate celelalte țări ale zonei euro.
Europa trebuie să concureze cu întreprinderi din lumea
întreagă.

• Euro ca actor global: Euro este benefic pentru toată

Uniunea, conferindu-i o influență mai mare pe scena Pe durata crizei financiare (a se vedea
internațională. Este o monedă stabilă, susținută de un bloc secțiunea 2), euro și‑ a menținut în
economic important, rezistent la șocurile globale, respectiv general valoarea comparativ cu alte
zona euro. O monedă atât de puternică și de stabilă este în monede, cum ar fi dolarul, paritatea
măsură să îi asigure Europei o poziție solidă în cadrul euro‑ dolar fiind de aproximativ 1,3 dolari
economiei mondiale. Alături de dolarul american, euro este la 1 euro.
moneda preferată pentru tranzacțiile comerciale derulate la
nivel internațional. Este a doua monedă ca prezență pe piețele
valutare străine, fiind implicată în aproximativ 40 % din
tranzacțiile desfășurate zilnic în lume. În prezent, se află în
circulație peste 980 de miliarde de euro și peste
100 de milioane de persoane din afara Europei folosesc
monede care se raportează la euro. De la lansarea sa, în 1999,
zona euro a continuat să atragă investiții străine directe din
multe țări ale lumii.
UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI MONET ARĂ ȘI
Secțiunea 2: Cum funcționează Uniunea
Economică și Monetară în practică?
Principii comune pentru stabilitate și creștere
Care sunt regulile de bază ale Uniunii
Economice și Monetare?
Uniunea Economică și Monetară este un termen generic
care face referire la mai multe politici diferite menite să
promoveze creșterea în UE și să mențină puterea și
stabilitatea euro. Uniunea Economică și Monetară acoperă
politica monetară („uniunea monetară”), politica bugetară și
procesul de luare a deciziilor economice („uniunea
economică”). Pentru o sinteză generală a se vedea
mai jos tabelul „Prezentarea Uniunii Economice și
Monetare”.
Aceste politici sunt gestionate fie de autoritățile naționale sau
europene, fie de o combinație a celor două. Politica monetară
este gestionată exclusiv de un organism independent,
respectiv Banca Centrală Europeană (a se vedea secțiunea
1). Politica bugetară (impozitarea și finanțele publice) intră
în responsabilitatea guvernelor naționale. Totuși, deciziile
referitoare la finanțele publice pe care le ia fiecare țară din UE
pot afecta Uniunea în ansamblu. Prin urmare, Uniunea
Economică și Monetară include o serie de norme esențiale
privind finanțele publice, elaborate în comun și adoptate de toate
țările UE. Aceste norme sunt puse în aplicare de către
Comisia Europeană, cu scopul de a menține stabilitatea
economică. Principalul instrument pentru orientarea și
coordonarea procesului de luare a deciziilor în țările UE este
Pactul de stabilitate și creștere. Pactul a fost lansat în 1999 și
consolidat începând cu 2011 (a se vedea secțiunea 3).
MONEDA EURO
7
Pactul de stabilitate și creștere: finanțe
publice solide
Pentru ca Uniunea Economică și Monetară
să funcționeze eficient, este nevoie ca toate
țările din UE, în special cele din zona euro,
să respecte normele asupra cărora s‑ a
convenit de comun acord. Este vorba mai
ales despre asigurarea stabilității finanțelor
publice, altfel spus despre găsirea unui
echilibru adecvat între cheltuieli și venituri la
nivelul bugetelor naționale.
Vorbim despre deficit bugetar atunci când
cheltuielile depășesc veniturile obținute de un
guvern pe durata unui an. Pactul de stabilitate
și creștere le impune guvernelor naționale să se
asigure că deficitele lor anuale nu depășesc 3 %
din producția anuală totală (sau produsul intern
brut, PIB). Țările Uniunii Europene transmit
Comisiei proiectele lor bugetare; acestea sunt
evaluate anual în contextul „semestrului
european” (a se vedea secțiunea 3).
Datoria publică este suma deficitelor
guvernamentale acumulate. Când cheltuielile
publice depășesc veniturile guvernamentale
(conducând la un deficit anual), guvernul în
cauză trebuie să împrumute bani sau să
mărească taxele pentru a acoperi diferența.
Așadar, datoria publică este suma totală pe
care un guvern o datorează pe o perioadă de
mai mulți ani. Pactul de stabilitate și creștere le
impune guvernelor să se asigure că datoriile
lor nu depășesc 60 % din PIB (sau să ia
măsuri pentru ca acestea să scadă sub acest
nivel).
Deficitele anuale sau datoria globală, care
pot obliga guvernele să genereze venituri
suplimentare, nu constituie o problemă în
sine și pot reprezenta
o sursă de investiții în viitoarea creștere
economică. Scopul Pactului de stabilitate și
creștere este să prevină împrumuturile
excesive și datoriile publice nesustenabile,
care pun piedici dezvoltării economice.
 8 SĂ ÎN ȚELEGEM POLITICILE UNIUNII EUROPENE

PREZENTAREA UNIUNII ECONOMICE ȘI MONETARE

Uniunea monetară Uniunea economică

Politica monetară Politica bugetară Luarea deciziilor

economice

Cu ce se Stabilitatea prețurilor: fixarea Finanțele publice Impozitarea Decizii privind sistemele de

ocupă? ratelor dobânzilor pentru (nivelul cheltuielilor și (veniturile educație, piețele
zona euro, astfel încât al îndatorării guvernelor) muncii, pensiile etc.
inflația să se mențină sub 2 guvernelor naționale)
%
–––
Circulația bancnotelor și
monedelor euro

Cine răspunde? Banca Centrală Europeană
(BCE) stabilește ratele
dobânzilor și tipărește
bancnotele euro.
–––
Guvernele naționale emit
monede euro în cantități
aprobate de BCE.
Guvernele naționale
–––
UE stabilește norme
comune privind
deficitele/datoriile
naționale.
Guvernele naționale Guvernele naționale
–––
UE coordonează și face
recomandări în cadrul
semestrului european.

Informații A se vedea secțiunea 1 A se vedea secțiunea 2 A se vedea secțiunea 3

suplimentare?

Ce se întâmplă când nu se respectă
regulile?
Dacă o țară din UE încalcă normele în materie de deficite și
datorii prevăzute de Pactul de stabilitate și creștere, Comisia
Europeană poate iniția proceduri pentru redresarea
situației. Dacă încălcările nu sunt de natură temporară sau
excepțională, Comisia recomandă ca miniștrii de finanțe din
UE să ia măsuri împotriva țării în cauză utilizând procedura
aplicabilă deficitelor excesive (*). În cazul în care
recomandarea nu este respinsă de majoritatea miniștrilor de
finanțe din UE, țara vizată trebuie să înainteze un plan detaliat
privind aducerea deficitului sau a nivelurilor datoriei în limitele
stabilite de pact, până la o dată convenită. (Pentru
informații suplimentare, a se vedea secțiunea 3.)
Aceste norme, aprobate de toate țările și instituțiile UE,
demonstrează că procesul de luare a deciziilor economice este o
preocupare și o responsabilitate comună, în special în zona euro.
Deși aspectele legate de monitorizarea punerii în aplicare a
pactului se aplică tuturor țărilor din UE, amenzi pentru
nerespectarea regulilor pot fi impuse doar țărilor din zona euro. În
general, toate țările din UE, în special cele din zona euro, trebuie
să fie conștiente de faptul că politicile sunt elaborate cu prudență,
că există diverse mecanisme pentru identificarea și corectarea
divergențelor și că buna gestionare economică a unei țări nu poate
fi pusă în pericol de un comportament mai înclinat spre
cheltuieli al altor țări.
UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI MONET ARĂ ȘI MONEDA EURO
9

Cine gestionează Uniunea Economică și

Monetară? O responsabilitate comună

Uniunea Economică și Monetară este gestionată de câteva instituții

europene și naționale, fiecare având propriul rol. Acest proces de
gestionare este cunoscut sub denumirea de „guvernanță
economică” și implică următorii actori.

COMISIA EUROPEANĂ – Elaborează previziunile

economice și monitorizează o serie de indicatori economici pentru
toate țările membre, pentru a se asigura că acestea respectă
Banca Centrală Europeană și Eurosistemul în 3 minute.
normele prevăzute de Pactul de stabilitate și creștere.
Comisia evaluează situația economică și adresează Pentru a urmări materialul video, accesați:
recomandări periodice Consiliului de miniștri, care reprezintă https://www.youtube.com/watch?v=TAlcFwGIQBg
guvernele naționale [(miniștrii de finanțe iau decizii în cadrul
Consiliului Ecofin (*)].

CONSILIUL EUROPEAN – Șefii de stat și de guvern ai țărilor

UE stabilesc principalele orientări politice.

SUMMITUL ZONEI EURO – De cel puțin două ori pe an, șefii
de stat sau de guvern ai țărilor din zona euro se reunesc
pentru a coordona guvernanța euro.
CONSILIUL DE MINIȘTRI AL UE („CONSILIUL
ECOFIN”) – Reunește miniștri din toate statele membre,
componența sa depinzând de domeniul politic abordat. Consiliul
Ecofin este format din miniștrii de finanțe din toate țările UE
care au responsabilități de coordonare și legiferare în mai multe
domenii ale politicii financiare, printre care se numără:
coordonarea politicii economice, supravegherea economică,
monitorizarea politicilor bugetare și a finanțelor publice ale
țărilor UE, moneda euro (aspecte juridice, practice și
internaționale), piețele financiare, mișcările de capital și relațiile
economice cu țări din afara UE. Pe baza propunerilor Comisiei,
Consiliul Ecofin ia decizii cu caracter obligatoriu pentru țările UE.
PARLAMENTUL EUROPEAN – Împarte responsabilitatea
elaborării legislației cu miniștrii de finanțe (Consiliul Ecofin) și
exercită supravegherea democratică a gestionării Uniunii
Economice și Monetare.
GUVERNELE NAȚIONALE – Își planifică bugetele în limitele
convenite pentru deficite și datorii și pun în aplicare deciziile luate
de Consiliul de miniștri al UE. Ele răspund de politica economică și
socială, precum și de politicile în materie de educație, muncă,
pensii etc.
BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ – Gestionează în mod
independent politica monetară în zona euro: stabilizează prețurile
prin fixarea ratelor dobânzii, pentru a controla inflația pe
termen mediu.

EUROGRUPUL – Miniștrii de finanțe din toate țările zonei euro se

reunesc pentru a discuta aspecte legate de moneda unică, în
special înaintea Consiliului Ecofin, în cadrul căruia se adoptă
deciziile în mod oficial (a se vedea mai sus).
10 SĂ ÎN ȚELEGEM POLITICILE UNIUNII EUROPENE

Cum a apărut criza economică și financiară?

existentă.
Criza economică și financiară care, începând
din 2009, a afectat profund numeroase țări
2009: criza economică
din interiorul și din afara UE a fost de fapt
rezultatul cumulării mai multor crize și factori. Economia UE a intrat într‑ o recesiune adâncă în 2009.
A fost o criză financiară (sau bancară), o Țările europene au elaborat politici de stimulare
criză economică și o criză a datoriei economică, menite să contracareze criza.
suverane (*) care a adus într ‑ o situație
dificilă mulți cetățeni europeni.

Începând din anul 2000: datorii și divergențe

economice…

De‑ a lungul anilor, multe țări din UE au

acumulat deficite și datorii semnificative.
Pactul de stabilitate și creștere își atingea
limitele; până în 2004, mai multe țări
încălcaseră normele prevăzute de acesta,
iar punerea lor în aplicare se dovedea
dificilă. O monedă comună le cere actorilor
economici din țările participante să fie
suficient de flexibili pentru a se adapta la
schimbări. Totuși, divergențele dintre statele
membre, referitoare la aspecte precum
productivitatea muncii și salariile, nu încetau
să se accentueze. În plus, unele țări nu mai
erau competitive din punct de vedere
economic. Aceste dezechilibre acumulate
de‑ a lungul mai multor ani nu au fost
corectate în unele țări; în același timp, UE
nu avea instrumentele necesare pentru a
interveni. De fapt, ea dispunea de o uniune
monetară deplină, dar nu și de o uniune
economică în sprijinul acesteia.

2007-2008: o criză financiară globală

În 2007 și 2008, mai multe bănci

americane, inclusiv Lehman Brothers, a
patra bancă de investiții din SUA, au intrat
în faliment ca urmare a acordării de
împrumuturi riscante pe piața creditelor
ipotecare.
Pentru că într‑ o lume globalizată
economiile sunt interconectate,
contagiunea financiară s‑ a extins la bănci
din toată lumea. Acestea au încetat să își
mai acorde reciproc împrumuturi și a
apărut criza creditelor. Pentru a preveni
intrarea în colaps
a întregului sistem bancar, între 2008 și
2011, țările din UE, atât din zona euro, cât și
din afara acesteia, au răspuns injectând
aproximativ 1 600 de miliarde de euro în
băncile proprii, sub formă de garanții și
capital direct (aproximativ 13 % din PIB‑ ul
UE), sporind astfel deficitele și datoria
 UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI MONET ARĂ ȘI MONEDA EURO
11
euro au creat Mecanismul european de
2010-2012: criza datoriei suverane stabilitate, prin care s‑ au oferit împrumuturi
semnificative țărilor care aveau cea mai mare
La sfârșitul anului 2009, câteva
nevoie de ele (a se vedea secțiunea 3).
dintre economiile cele mai expuse
O redresare economică timidă s ‑ a făcut
din zona euro (de exemplu,
simțită în 2011, urmată însă de o nouă
Grecia, Irlanda și Portugalia) nu
recesiune ușoară în 2012.
au mai putut să susțină nivelul
foarte ridicat al datoriei și, în
2013-2014: revenirea din criză
același timp, să facă față crizei
financiare. Acest lucru a dus la
În 2013, economia europeană a început să
apariția crizei datoriilor suverane.
iasă treptat din lunga recesiune. Uniunea și ‑ a
Investitorii de pe piața financiară
centrat politicile pe creștere durabilă și crearea
și‑ au pierdut încrederea în
de locuri de muncă și le ‑ a permis statelor
capacitatea acestor țări de a‑ și
membre să continue consolidarea finanțelor
plăti datoriile și în competitivitatea
publice într‑ un ritm mai lent și adaptat la
lor generală.
situația lor specifică. În același timp, țările UE
Dobânzile pe care investitorii le cereau pentru
au înțeles că este nevoie de intensificarea
a achiziționa obligațiuni
reformelor structurale pentru a debloca
guvernamentale (*) ajunseseră la
potențialul de creștere.
un nivel atât de ridicat, încât
aceste țări nu s‑ au mai putut
Principala provocare rămâne crearea de
împrumuta pe piețele financiare
locuri de muncă, în special în Spania și
prin vânzarea de titluri. Și,
Grecia, unde ratele șomajului au depășit 25
întrucât o parte din obligațiuni
%. Comisia și țările membre au inițiat o
erau deținute de investitori (de
serie de măsuri care să le permită
exemplu, bănci) din alte țări ale
șomerilor să ia parte la programe de
zonei euro, criza s‑ a agravat.
educație și formare și care să promoveze o
Băncile au încetat să mai acorde
creștere economică puternică și durabilă.
împrumuturi întreprinderilor și
cetățenilor, ceea ce a dus la
Pentru informații suplimentare despre
apariția crizei creditelor.
strategia UE privind creșterea economică
(„Strategia Europa 2020”), consultați
Pentru a depăși această situație,
secțiunea 3 dedicată semestrului european
era nevoie de stabilizarea
sau site‑ ul
finanțelor publice și de reforme
http://ec.europa.eu/europe2020/index_ro.ht
structurale care să stimuleze
m
competitivitatea. Țările din zona
 10 SĂ ÎN
Secțiunea 3: Ce face UE pentru a stimula
creșterea?
Criza ne poate face mai puternici
Lecții învățate: intensificarea cooperării
Criza a arătat clar că țările din UE, în special cele din zona euro,
sunt atât de interconectate încât nu pot progresa decât
împreună. Dacă una este prosperă și celelalte beneficiază de
pe urma acestei prosperități; dacă una eșuează și celelalte
suferă. Aplicând principiul solidaritate în schimbul solidității,
țările din zona euro au oferit Greciei, Irlandei, Portugaliei și
Ciprului asistență financiară condiționată, ajutându-le, în special,
să evite acumularea de datorii excesive și să reintre pe calea către
prosperitate economică și noi locuri de muncă (a se vedea
ilustrația de mai jos). Între timp, Spania a primit ajutor financiar
pentru a-și redresa sectorul bancar.
Irlanda, Spania și Portugalia au finalizat cu
succes programele de asistență, în decembrie
2013, ianuarie 2014 și iunie 2014, ceea ce a
avut ca efect revenirea încrederii pe piețe,
îmbunătățirea perspectivelor economice și
scăderea ratei șomajului.
Material video realizat de Comisia Europeană pe
tema crizei economice și financiare: ce face
UE pentru a găsi soluții, pentru a‑ și consolida
Uniunea Economică și Monetară și pentru a
avansa către o uniune politică reală.
Pentru a urmări materialul video,
accesați:
https://www.youtube.com/watch?v=0B3z
NcFYqj0
ȚELEGEM POLITICILE UNIUNII EUROPENE
Principiul de bază este că o solidaritate mai mare nu se poate
oferi decât în schimbul asumării unei responsabilități mai mari, iar
aceasta, la rândul său, nu poate rezulta decât dintr-un proces
profund democratic.
O altă lecție importantă ne învață că țările aflate într-un sistem
economic interdependent, cum este zona euro, nu pot permite
acumularea la nesfârșit a deficitelor și datoriei. În mod similar,
divergențele economice dintre țările UE cu privire la creștere și
competitivitate nu pot fi lăsate necorectate. Uniunea monetară
nu poate funcționa în absența unei uniuni economice mai
profunde, care necesită o mai mare integrare politică. De aceea,
începând din 2010, guvernele naționale au decis să își consolideze
cooperarea la nivelul UE, introducând o serie de măsuri noi,
prezentate mai jos. Scopul acestora este să pună la dispoziția
Uniunii mijloacele de care are nevoie pentru a acționa eficient, atât
pentru a preveni apariția unor crize similare, cât și pentru
a impulsiona creșterea și crearea de locuri de muncă peste
tot în UE. Măsurile implică o consolidare semnificativă
a cooperării economice și politice, în special între țările din zona
euro, acum și în viitor.
12 SĂ ÎN ȚELEGEM POLITICILE UNIUNII EUROPENE

de colectare a taxelor și crearea unei administrații

Asistență financiară pentru Grecia
publice mai simple și
La sfârșitul lui 2009, guvernul grec a admis
că deficitul său public este mult mai mare
decât se raportase anterior. La originea
acestei situații s‑ au aflat cheltuielile mult
prea mari (de exemplu, cu un sector public
ineficient și supradimensionat), evaziunea
fiscală și politicile economice inadecvate care
au favorizat apariția unor structuri de piață
rigide, dominate adesea de grupuri de
interese organizate și puternice.

Pentru a salva Grecia de la faliment și

pentru a‑ i permite să plătească prestațiile
sociale și salariile angajaților din sectorul
public, țările din zona euro și Fondul
Monetar Internațional (FMI) i‑ au acordat,
începând din 2010, împrumuturi în valoare
de aproximativ 240 de miliarde de euro, cu
o perioadă lungă de scadență.

În schimbul acestui sprijin, autoritățile elene

s‑ au angajat să remedieze deficiențele
printr‑ o serie de măsuri. Scopul acestora
este să crească sustenabilitatea finanțelor
publice, protejând totodată categoriile cele
mai vulnerabile, să creeze un sistem fiscal
mai corect și mai eficient, să modernizeze
administrația publică pentru a o ajuta să
răspundă mai bine la nevoile populației, să
redreseze băncile pentru ca acestea să
ofere din nou împrumuturi cetățenilor și
întreprinderilor și să schimbe legislația care
pune obstacole în calea concurenței,
investițiilor și creării de locuri de muncă.

Implementarea acestor măsuri este

monitorizată de Comisia Europeană, Banca
Centrală Europeană și FMI, care prezintă
rapoarte periodice membrilor lor (Comisia
Europeană raportează țărilor din zona euro).
Grecia primește împrumuturile în tranșe,
după ce oferă asigurări că își onorează
angajamentele în materie de reformă.

Implicarea activă a Greciei în

elaborarea acestor măsuri și echitatea
socială sunt esențiale pentru
garantarea succesului programelor de
reformă.

Cu sprijinul țărilor membre și al grupului

operativ care oferă asistență tehnică
pentru Grecia, se abordează o gamă largă
de reforme. Ele vizează, printre altele,
raționalizarea fondurilor de securitate
socială, sprijinirea strategiei naționale
anticorupție, creșterea eficienței sistemului
 UNIUNEA ECONOMICĂ
Ieșirea din criză, relansarea creșterii
UE a luat măsuri decisive pentru a preveni
apariția unor crize similare în viitor și pentru a
relansa creșterea, printr-o mai bună
coordonare a procesului decizional.
ȘI MONET ARĂ ȘI MONEDA EURO
13
adaptate la contextul național („recomandări de țară”). Acestea
sunt discutate și adoptate de toți liderii și miniștrii de finanțe din
UE. Recomandările își propun, printre altele: să contribuie la
relansarea creșterii, să stimuleze crearea de locuri de muncă,
să îmbunătățească oportunitățile de formare, educație și
ucenicie, să faciliteze accesul IMM-urilor la finanțare, să
stimuleze creșterea prin încurajarea cercetării și inovării.

1. SEMESTRUL EUROPEAN: O NOUĂ Semestrul european consolidează Uniunea Economică și

ABORDARE A COOPERĂRII
ECONOMICE
Europa 2020 (*) este strategia actuală a UE
pentru creștere economică și crearea de locuri
de muncă. Elementul său esențial este „semestrul
european”, lansat în 2010, ca ciclu anual de
coordonare a politicilor economice și de dialog între
instituțiile europene, guvernele statelor membre și
parlamentele naționale. Ca parte a acestui
exercițiu, Comisia verifică starea economiei și
finanțelor statelor membre, în cadrul așa-numitei
Analize anuale a creșterii (AAC). Rezultatele sale
sunt publicate în noiembrie și ulterior discutate în
Monetară în ansamblu. Prin colaborare pot fi puse în aplicare
soluții pe termen lung, mult mai eficiente decât remediile rapide
menite să faciliteze atingerea unor obiective pe termen scurt.
De asemenea, semestrul european oferă un cadru și un
calendar anual obligatoriu pentru gestionarea noilor măsuri menite
să contracareze criza și să promoveze creșterea, care au fost
adoptate de la începutul crizei și până în prezent (a se vedea
punctele 2‑ 4 de mai jos).
COSTURILE ÎNDATORĂRII PUBLICE PENTRU 6 ȚĂRI DIN UE
%
20
16

detaliu de autoritățile naționale și europene. În 12

perioada mai-iunie
a anului următor, Comisia formulează 8

recomandări de politică economică și bugetară, 4

0
mai
’09 ’10 ’11 ’12 ’13 ’14 ’15
eficiente.
Germania Franţa Spania Irlanda Italia Portugalia

Randamentul obligațiunilor suverane pe 10 ani

Sursa: Comisia Europeană.
 14 SĂ ÎN ȚELEGEM POLITICILE UNIUNII EUROPENE

SEPTEMBRIE

OCTOMBRIE
DECEMBRIE
NOIEMBRIE

FEBRUARIE
IANUARIE

AUGUST
APRILIE
MARTIE

IUNIE

IULIE
MAI
Previziuni economice Previziuni economice Eurostat Previziuni economice Eurostat
de toamnă de iarnă publică date de primăvară publică date
preliminare validate
privind privind
AAC

PRIORITĂ datoria/ datoria/

COMISIA EUROPEANĂ

ȚI deficitul deficitul
GENERAL
RMA

RST
Comisia publică CONSILIE
analiza anuală a ANALIZĂ RE

BA
creșterii și DETALIA ADAPTAT
Raportul privind TĂ Ă
mecanismul Comisia publică Comisia propune
de alertă (*) bilanțuri recomandări
aprofundate cu specifice
ZONA BUGETE
EURO
privire la țările care fiecărei țări privind
Avizul prezintă riscuri politicile bugetare,
Comisiei privind de dezechilibre economice
proiectele de plan macroeconomice și sociale
bugetar
EUROPEAN/CONSILIU

RST
AAC

AAC
ZONA CONSILIU CONSILIUL CONSILI CONSILIUL
EUROGRUP
CONSILIUL

EURO
Miniștrii adoptă EUROPEAN U EUROPEAN
Miniștrii concluzii privind Liderii UE adoptă Miniștrii Liderii UE
de finanțe
RMA

AAC + RMA prioritățile discută RST aprobă textul

discută avizele economice final al RST
CE privind pe baza AAC
proiectele de
plan bugetar
ZONA PUNERE ÎN PUNERE ÎN APLICARE ZONA PUNERE ÎN APLICARE
STATE MEMBRE

EURO EURO
APLICARE Statele membre înaintează Statele membre înaintează
Statele membre programele de stabilitate sau de proiectele de plan bugetar +
adoptă bugetele convergență (privind politicile programele de parteneriat
bugetare) și programele naționale economic (țările care fac
de reformă obiectul procedurii aplicabile
(privind politicile economice) deficitelor excesive — PDE)
PARLAMENTUL
EUROPEAN

RST
AAC

AAC

Dialog economic Dialog economic Dialog economic

privind privind Consiliul privind RST
AAC + RMA European/AAC
RMA

AAC = Analiza anuală a creșterii (priorități economice generale pentru UE) Semestrul european
RMA = Raport privind mecanismul de alertă (sistem de identificare a riscurilor economice)
urmărește consolidarea
RST = recomandări specifice fiecărei țări
PDE = procedură aplicabilă deficitelor excesive BA = guvernanţei economice
bilanț aprofundat printr‑ o coordonare mai strictă
Program de parteneriat economic = prezentare succintă a principalelor reforme structurale necesare pentru a elaborării politicilor
corectarea durabilă a deficitului
economice în UE.

CREȘTEREA ANUALĂ A PIB ÎN CELE 28 DE STATE MEMBRE ALE UE

2. O STRATEGIE COMPLETĂ PENTRU
GARANTAREA STABILITĂȚII FINANCIARE Creșterea PIB-ului real, UE-28
%
5
O mai bună prevenire a deficitelor și datoriilor excesive... 4
Previziu
3 ne
Pentru a se evita acumularea de datorii și deficite 2
excesive, în decembrie 2011 a fost consolidat Pactul de 1
stabilitate și creștere (a se vedea secțiunea 2), prin 0
intrarea în vigoare a unui nou pachet legislativ al UE. Este vorba -1
despre un pachet format din șase acte legislative („six-pack”) -2
destinate să consolideze guvernanța economică în UE. -3

-4

-5
96 98 00 02 04 06 08 10 12 14 16

Intensificarea crizei a condus la stoparea creșterii

economice și la pierderea a câteva milioane de
locuri de muncă din cele create în UE până în
2008. Scopul semestrului european, noul cadru de
guvernanță economică, este să promoveze
creșterea, să creeze locuri de muncă și să prevină
UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI MONET ARĂ ȘI MONEDA EURO
15
crizele viitoare.
 16 SĂ
© iStockphoto/Leontura
Mecanismul european de stabilitate (MES), cu o
capacitate totală de împrumut de 500 de miliarde
de euro, este destinat utilizării de către țările din
zona euro care întâmpină dificultăți temporare în a
împrumuta bani de pe piețele financiare.
Datorită acestei reforme, PSC a devenit mai transparent și
obligatoriu, dar și mai flexibil. Pe de o parte, a fost
consolidată aplicarea normelor. Dacă o țară UE încalcă limitele
convenite de comun acord cu privire la deficite/ datorie, trebuie să
demonstreze că ia măsurile adecvate pentru a remedia situația,
respectând un calendar clar stabilit. Recomandările adresate de
Comisie fiecărei țări sunt acum mai bine implementate. În cazul
țărilor din zona euro care nu reușesc să își țină conturile în
echilibru, se pot aplica mai devreme sancțiuni financiare,
inclusiv amenzi, care pot fi mărite progresiv. Pe de altă parte,
reforma a influențat pozitiv flexibilitatea PSC. Concret, a oferit
mai multe posibilități de a ține cont de condițiile economice
specifice din fiecare țară în diverse etape ale procesului, în
detrimentul utilizării unei abordări standard în aplicarea normelor.
În 2012, toate țările din UE, cu excepția Regatului Unit și a
Republicii Cehe, și-au intensificat angajamentul față de Pact,
semnând un acord internațional intitulat Tratatul privind
stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul Uniunii
Economice și Monetare, cunoscut și sub denumirea de „Pactul
bugetar”. El demonstrează voința țărilor europene de a integra
în legislația lor cultura stabilității financiare, care le impune fie
să mențină un buget echilibrat, fie să înregistreze un surplus.
Tratatul sporește caracterul automat al măsurilor corective, prin
extinderea prevederilor referitoare la vot și impune asumarea
de angajamente mai ferme de către țările din zona euro.
În mai 2013, au intrat în vigoare alte două acte legislative („two-
pack”). Acestea întăresc cooperarea economică și bugetară (prin
urmare și PSC) între țările din zona euro. Se consolidează, în
special, coordonarea și monitorizarea politicilor bugetare
naționale. De acum înainte, semestrul european include o ultimă
etapă importantă: Comisia analizează proiectele anuale de
planuri bugetare ale țărilor din zona euro (care trebuie transmise
Comisiei până cel
ÎN ȚELEGEM POLITICILE UNIUNII EUROPENE
târziu la data de 15 octombrie) și face recomandări înaintea
adoptării bugetelor de către parlamentele naționale. Comisia
evaluează aceste planuri, precum și perspectivele zonei euro în
ansamblu, ceea ce asigură o mai bună coordonare generală a
politicilor bugetare. Ea își bazează evaluarea pe cerințele Pactului
de stabilitate și creștere (PSC) și monitorizează atent cum sunt
implementate „recomandările de țară”. Comisia își emite avizul cel
târziu la data de 30 noiembrie. În cazul în care constată încălcări
grave ale obligațiilor prevăzute de Pact, poate solicita revizuirea
unui proiect de plan bugetar până la o anumită dată.
De asemenea, noile acte legislative intensifică monitorizarea
de către Comisie a țărilor din zona euro care se confruntă cu
dificultăți financiare severe și conferă caracter obligatoriu unor
secțiuni din Pactul bugetar.
Scopul este să se asigure un echilibru la nivelul bugetelor naționale
și să se împiedice acumularea de datorii și deficite excesive în
special în zona euro, pentru a se evita astfel apariția altor crize
economice.
... și sprijin financiar pentru cei care au cea mai mare nevoie
de el
În toamna anului 2012, țările din zona euro au creat
Mecanismul european de stabilitate, un nou fond de
urgență cu caracter permanent care se dorește a fi
o barieră de protecție [„firewall” (*)]. Dispunând de
o capacitate totală de creditare de 500 de miliarde de euro, se
numără printre cele mai importante instrumente de acest tip din
lume. Poate acorda împrumuturi țărilor din zona euro care nu se
mai pot împrumuta pe piețele financiare din cauza îngrijorărilor
suscitate de nivelurile ridicate ale datoriilor. Acordarea
împrumuturilor este supusă unor condiții stricte care includ,
printre altele, readucerea finanțelor publice la niveluri
sustenabile, în conformitate cu prevederile Pactului de
stabilitate și creștere, și continuarea reformelor structurale.
Astfel se consolidează încrederea piețelor financiare în
capacitatea acestor țări de a-și plăti datoriile și de a-și spori
competitivitatea în timp. Per total, contribuie la garantarea
stabilității financiare a zonei euro în ansamblu.
În 2009 și 2010, s‑ au creat două fonduri
temporare de urgență („firewalls”) menite
să sprijine țările care se confruntă cu datorii:
Fondul european de stabilitate financiară (*)
și Mecanismul european de stabilizare
financiară (*). La sfârșitul anului 2012, a fost
creat un nou fond permanent, respectiv
Mecanismul european de stabilitate (*), care,
de atunci, a acordat împrumuturi
semnificative țărilor din zona euro aflate în
dificultate.
UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI MONET ARĂ ȘI MONEDA EURO
17

Fondul european de ajustare la globalizare este un alt
instrument utilizat pentru a atenua efectele negative ale crizei. El
vine în sprijinul persoanelor care și-au pierdut locul de muncă
din cauza efectelor globalizării (de exemplu, atunci când
companiile își delocalizează activitățile în afara UE) sau ca
urmare a crizelor economice și financiare majore. Fondul sprijină
acțiunile de formare, mentorat și orientare profesională
destinate lucrătorilor și persoanelor care desfășoară activități
independente. În perioada 2014-2020, Fondul va dispune de un
buget de 1 miliard de euro.
Nu în ultimul rând, ca răspuns la situația de criză, s-a
accelerat finanțarea destinată proiectelor de investiții
regionale, în special finanțarea destinată țărilor din UE care
beneficiau de pachete de asistență economică. În plus, pentru a
reduce presiunea cu care se confruntă bugetele naționale într-
o perioadă în care se reduc masiv cheltuielile, contribuția UE la
proiectele regionale a crescut, iar cea națională s-a redus.

Obiectiv Țările vizate

Țările din zona euro Toate țările UE

Semestrul european
(începând din 2010)
Coordonarea anuală a
politicilor economice între UE și ✔ ✔
Coordonarea politicilor

guvernele naționale Comisia poate formula

economice

recomandări suplimentare
pentru țările din zona euro

Pactul de stabilitate
și creștere (consolidat prin
Coordonare și
supraveghere economică și ✔ ✔
Prevenirea deficitelor/datoriei

pachete de măsuri bugetară pentru a se evita Control european asupra

suplimentare: „six-pack” în 2011 deficitele/datoriile excesive bugetelor naționale și, în cazul
și „two-pack” în 2013) în țările UE zonei euro, amenzi pentru
încălcarea pactului

✔
Pactul bugetar (Tratatul privind Consolidare suplimentară a Semnat de toate țările UE, cu
stabilitatea, coordonarea și Pactului de stabilitate și excepția Croației și a
guvernanța în Uniunea Economică creștere: țările membre se Regatului Unit.
și Monetară, 2012) angajează să își mențină Danemarca și România s-
bugetele în echilibru au angajat să respecte
prevederile tuturor
articolelor din tratat.

Mecanismul european de stabilitate

(2012)
Fond european de urgență
care dispune de 500 de
miliarde de euro pentru
✔
Pot beneficia doar țările
✗
a sprijini țările care, din care au semnat Pactul bugetar.
cauza datoriilor ridicate, nu
Mecanisme de sprijin

pot contracta împrumuturi de

pe piețele financiare.

✔ ✔
Fondul european de ajustare la Cu un buget anual de 150
globalizare (creat în 2006) de milioane de euro, ajută
persoanele care
și-au pierdut locul de
muncă din cauza
globalizării sau a unei
crize economice și
financiare majore.

Prezentare a măsurilor pe care instituțiile UE și

statele membre le‑ au adoptat începând din
2010 pentru a asigura o mai bună coordonare
a politicilor economice, pentru
a preveni crizele datoriilor/deficitelor și pentru a
oferi asistență financiară țărilor aflate în dificultate.
 18 SĂ
3. ANTICIPAREA ȘI CORECTAREA
DEZECHILIBRELOR ECONOMICE MAJORE
Criza a scos la iveală amplele dezechilibre economice care există
de la o țară a UE la alta, de exemplu în termeni de competitivitate
și productivitate. Aceste dezechilibre sunt deosebit de
problematice când afectează țările din zona euro, deoarece
colaborarea în cadrul unui sistem comun presupune, de
exemplu, că țările participante nu pot compensa temporar
pierderea de competitivitate prin ajustarea ratelor de schimb
în scopul devalorizării monedei. (Devalorizările de acest tip sunt
de regulă urmate de inflație, fenomen care, în timp, anulează
oricum efectele pozitive obținute.) Cu cât dezechilibrele economice
sunt mai mici la nivelul țărilor UE, cu atât devine mai
puternică și Uniunea în ansamblu, în special zona euro.
Prin urmare, UE a consolidat monitorizarea economiilor statelor
membre, acordând o atenție specială țărilor din zona euro.
Pachetul de șase acte legislative adoptat în 2011 a introdus
Procedura privind dezechilibrele macroeconomice (*), un nou
sistem de alertă menit să identifice și să stopeze eventualele
dezechilibre, mult mai repede ca înainte. Comisia
monitorizează o serie de indicatori economici care pot afecta
competitivitatea în ansamblu, cum ar fi prețurile la locuințe,
costurile forței de muncă și exporturile în afara și în interiorul
UE. Dezechilibrele ar putea include, de exemplu, majorările
salariale care nu țin cont de nivelul productivității sau
o creștere rapidă a prețurilor la locuințe care nu se
raportează la cheltuielile totale ale gospodăriilor.
Dacă se identifică dezechilibre excesive, Comisia
formulează recomandări pentru a redresa situația, iar Consiliul
de miniștri le transmite țării vizate. Autoritățile din țara
respectivă trebuie apoi să elaboreze un plan de măsuri corective.
În cazul țărilor din zona euro care refuză sistematic să respecte
recomandările Comisiei se pot aplica sancțiuni (a se vedea
procedura aplicabilă
© Reuters/BSIP
UE a luat măsuri pentru a‑ și reforma și consolida
sectorul financiar, acordând o atenție suplimentară
supravegherii băncilor și restructurării celor care se
află în dificultate („uniunea bancară”).
ÎN ȚELEGEM POLITICILE UNIUNII EUROPENE
deficitelor excesive*), iar pentru restul țărilor, UE poate suspenda
finanțările.
4. O SUPRAVEGHERE MAI STRICTĂ A BĂNCILOR:
PROTEJAREA CONTRIBUABILILOR
Criza datoriilor suverane s-a intersectat cu criza financiară. În lipsa
unui cadru european pentru supravegherea activităților din
sectorul bancar, guvernele UE au fost nevoite să-și salveze
băncile în mod individual și necoordonat, folosind în acest scop
banii contribuabililor. Acest lucru a accentuat datoriile și recesiunea
în unele țări și, în cele din urmă, a dus la prelungirea crizei
financiare, economice și sociale.
Pentru o mai bună supraveghere a sectorului financiar, Consiliul
European a recomandat în 2009 instituirea unui cadru unic de
reglementare pentru toate instituțiile bancare prezente pe piața
unică a UE. Începând din 2010, Comisia a propus aproape 30 de
măsuri suplimentare pentru a garanta că toți actorii și toate
produsele și piețele financiare din UE fac obiectul unei
supravegheri adecvate. S-au înființat noi autorități paneuropene
care au, printre altele, rolul de a evalua capacitatea băncilor din
UE de a face față unor potențiale șocuri financiare. Scopul acestor
măsuri este să garanteze că băncile se comportă
responsabil, au suficientă capacitate de creditare și pot garanta
depozitele cetățenilor.
Totuși, liderii europeni au recunoscut că, pentru a rupe cercul
vicios dintre bănci și datoriile suverane, consolidarea sectorului
financiar nu este suficientă, mai ales în zona euro unde se
impune o abordare mai integrată. Prin urmare, în iunie 2012,
liderii UE s-au pronunțat în favoarea creării unei uniuni bancare*.
Pe baza propunerilor Comisiei vizând realizarea treptată a
acestui obiectiv, Banca Centrală Europeană (BCE) a devenit,
de exemplu, supraveghetorul șef al băncilor din zona euro.
Alte propuneri prevăd crearea de instrumente europene pentru
restructurarea băncilor falimentare, cum ar fi un fond de ajutor
pentru băncile din zona euro(2), finanțat din taxe impuse băncilor
la nivel național. În acest fel se va garanta că sistemul bancar
plătește pentru propriile greșeli și că nu se recurge aproape deloc
la banii contribuabililor.
(NB. Pentru mai multe informații cu privire la
uniunea bancară, citiți broșura „Finanțe și
bănci” din seria „Să înțelegem politicile
Uniunii Europene”.).
(2) La acest sistem pot participa și bănci din afara zonei euro, dacă se decid să îl
adopte.
UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI MONET ARĂ ȘI
Perspective
Calea de urmat: către o UEM aprofundată și mai corectă
Crizele care s-au acumulat începând din 2008 în Europa și în lume
s-au numărat printre cele mai grave de la Marea criză economică
din anii ′30. Ele au reprezentat un test major pentru solidaritatea
și integrarea europeană.
Printr-o colaborare strânsă, Uniunea Europeană și țările
membre au reușit să facă față situației și să pună bazele
relansării economice. Uniunea Economică și Monetară
a fost reformată pentru a garanta stabilitatea financiară și
creșterea în UE, prin consolidarea cooperării economice și a
monitorizării la nivel european. Banca Centrală Europeană a
jucat un rol-cheie prin intermediul politicii privind rata dobânzii,
contribuind la reinstaurarea unui climat de încredere pe piețe. UE
și-a consolidat capacitatea de gestionare a crizelor pe mai multe
fronturi, pentru a se asigura în primul rând că țările din zona
euro evită acumularea de datorii nesustenabile, caută soluții
la problema dezechilibrelor economice și nu îi mai pun pe
contribuabili în situația de a salva pe viitor băncile
falimentare.
Deși s-au făcut progrese majore, Uniunea Economică și
Monetară nu s-a finalizat încă. Pe fondul discuțiilor legate de
viitorul UEM, Comisia a publicat în 2012 Proiectul pentru
o Uniune Economică și Monetară profundă și
veritabilă. Proiectul arată ce se poate face pentru
a consolida Uniunea Economică și Monetară în anii
următori și propune un calendar pentru realizarea de
reforme. De asemenea, pledează pentru integrarea mai rapidă
și mai profundă a țărilor din zona euro, lăsând totuși și altor
state posibilitatea de a participa în viitor, dacă își doresc acest
lucru. Concret, proiectul prevede pentru zona euro:
— o uniune bancară, cu supravegherea strictă a piețelor
financiare și a băncilor (deja introdusă) și cu norme și fonduri
comune pentru a ajuta băncile în dificultate, pentru a garanta
că acestea se comportă responsabil și pentru a-i proteja pe
contribuabili;
— o uniune economică mai profundă care să sprijine
uniunea monetară, cu investiții direcționate către
stimularea creșterii și a competitivității, dar și cu
o puternică dimensiune socială;
— o uniune bugetară (*) care să garanteze soliditatea
finanțelor publice și să sporească solidaritatea
financiară dintre țări pe timp de criză.
MONEDA EURO
19
Uniunea bancară este în prezent în curs de implementare în țările
din zona euro însă, pentru realizarea unei uniuni economice și
bugetare mai profunde, va fi nevoie de modificarea tratatelor
UE. Cooperarea strânsă în materie de politici bancare, economice
și bugetare trebuie însoțită de mecanisme mai solide, care să
legitimeze deciziile luate în comun, să garanteze controlul
democratic necesar al guvernelor europene și să faciliteze
participarea cetățenilor la procesul decizional. Altfel spus, Comisia
va depune toate eforturile pentru realizarea unei veritabile uniuni
politice.
Etapele următoare
Echitatea socială este o condiție esențială
pentru stabilitatea monedei euro și pentru
soliditatea finanțelor publice:
— pe termen scurt: pentru a garanta
stabilitatea financiară, Comisia va începe
cu revizuirea legislației „2 ‑ pack” și
„6‑ pack”, destinată evitării acumulării de
deficite și datorii excesive în țările UE și
va continua cu elaborarea de propuneri
menite să consolideze dimensiunea
socială a Uniunii Economice și
Monetare.
— pe termen mediu: Comisia va îmbunătăți
modalitățile de acordare a ajutorului
financiar condiționat țărilor din zona euro
aflate în dificultate, consolidând
legitimitatea democratică a structurilor
sale de intervenție și luând mai mult în
considerare impactul social al reformelor
economice necesare în aceste țări
Noul sediu al Băncii Centrale Europene din Frankfurt
© European Central Bank / Robert Metsch
Cel mai bun mod de a garanta creșterea durabilă
și de a crea locuri de muncă în toate statele
 20 SĂ ÎN ȚELEGEM POLITICILE UNIUNII EUROPENE
membre este să colaborăm pentru a
soluționa împreună problemele
economice actuale
ale Europei.
UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI MONET ARĂ ȘI
Mic glosar de termeni tehnici
De ce avem nevoie de o Uniune Economică și
Monetară și de
moneda euro?
COMPETITIVITATE – Capacitatea unei țări de a-și vinde cu
succes produsele și serviciile pe piața internă și externă, precum și
capacitatea de a atrage investiții străine.
POLITICĂ ECONOMICĂ – La nivel european,
coordonarea deciziilor și reformelor economice (de
exemplu, în ceea ce privește educația, piața produselor, piața
muncii și pensiile) pentru a garanta o creștere economică
echilibrată, durabilă și favorabilă incluziunii. (A se vedea
mai jos și „Strategia Europa 2020”.)
POLITICĂ BUGETARĂ – Echilibru între veniturile (obținute
prin impozitare) și cheltuielile guvernamentale, precum și structura
și conținutul taxelor și cheltuielilor.
POLITICA MONETARĂ – Sistem în care o autoritate
monetară (la nivelul UE, Banca Centrală Europeană)
controlează masa monetară, tipărind bancnote și autorizând
cantitățile de monede care urmează a fi bătute de țările din zona
euro și controlează inflația, ajustând ratele dobânzilor pentru a
garanta stabilitatea prețurilor.
PIAȚA UNICĂ – Succesor al pieței comune din anii
′60-′70. Promovează libera circulație a bunurilor, serviciilor,
persoanelor și capitalului în cadrul unui bloc comercial unic.
Cum funcționează Uniunea
Economică și Monetară în practică?
CONSILIUL ECOFIN – Reuniune la nivelul UE
a miniștrilor de finanțe din toate țările membre. În colaborare
cu Parlamentul European, elaborează legislația pe probleme
economice și financiare de interes pentru întreaga Uniune.
EUROGRUP – Miniștrii de finanțe din țările membre ale zonei
euro. Discută aspecte legate de moneda euro și de zona euro.
MONEDA EURO
21
PROCEDURA APLICABILĂ DEFICITELOR
EXCESIVE – Procedură lansată de Comisie împotriva țărilor
din UE care nu respectă limitele în materie de deficit SAU datorie
fixate de Pactul de stabilitate și creștere, cu scopul de a readuce
deficitul/datoria țărilor respective în linie cu obiectivele comune.
OBLIGAȚIUNI GUVERNAMENTALE – Împrumuturi
contractate de guvernele naționale, prin vânzarea de
obligațiuni către investitori, pentru a obține finanțare și a-și
achita datoriile. Aceste împrumuturi sunt însoțite de
promisiunea rambursării valorii nominale la data scadenței,
precum și de plata periodică a unor dobânzi.
MACROECONOMIE ȘI MICROECONOMIE –
Macroeconomia se ocupă de studierea indicatorilor economici pe
scară largă (venitul național, rata șomajului, rata inflației), cu scopul
de a înțelege cum funcționează economia în ansamblu.
Microeconomia se axează pe agenții economici de mai mică
anvergură, cum ar fi companiile și consumatorii de pe piețe
specifice, și analizează modul în care comportamentul acestora
afectează cererea și oferta și, în ultimă instanță, prețurile.
CRIZA DATORIEI SUVERANE – Situație în care
investitorii se tem de faptul că un guvern nu își va putea plăti
datoria și, prin urmare, cer rate ale dobânzilor din ce în ce mai
mari pentru a achiziționa obligațiuni guvernamentale, ceea ce
duce la creșterea deficitelor și datoriilor țării respective.
Ce face UE pentru a stimula creșterea?
RAPORTUL PRIVIND MECANISMUL DE ALERTĂ –
Procedura privind dezechilibrele macroeconomice (PDM) este un
mecanism de supraveghere care are rolul de
a permite identificarea din timp a riscurilor potențiale, prevenirea
apariției unor dezechilibre economice dăunătoare și corectarea
celor existente. Punctul de plecare al procedurii este raportul
anual privind mecanismul de alertă, bazat pe un tablou de indicatori.
UNIUNEA BANCARĂ – Un pas înainte către integrarea
economică și financiară în UE și în zona euro, cu scopul de a
consolida și extinde reglementarea și supravegherea sectorului
bancar în Europa.
 22 SĂ
FONDUL EUROPEAN DE STABILITATE FINANCIARĂ
(FESF)/MECANISMUL EUROPEAN DE STABILIZARE
FINANCIARĂ (MESF) – Două bariere de protecție
(„firewalls”) sau sisteme temporare de sprijin financiar, menite
să ajute țările UE aflate în dificultate. Au fost înlocuite de
Mecanismul european de stabilitate, care se ocupă în prezent de
cererile de sprijin financiar (a se vedea mai jos). Dispunând de o
capacitate de creditare de 440 de miliarde de euro, FESF a fost
creat pentru a oferi ajutor de urgență țărilor din zona euro. În
prezent mai este responsabil pentru programele de ajutor
convenite anterior cu Grecia, Irlanda și Portugalia. Banii au fost
obținuți de pe piețele financiare, în baza garanțiilor oferite de țările
din zona euro. Asistența se acordă în condiții stricte și pe baza
unui program de ajustare economică. MESF îi permite
Comisiei Europene să împrumute, în numele UE, până la 60 de
miliarde de euro de pe piețele financiare și să le dea mai departe
cu împrumut țărilor din UE care se confruntă cu dificultăți.
MECANISMUL EUROPEAN DE STABILITATE (MES) –
A fost creat în 2012 ca mecanism permanent pentru
soluționarea crizelor în zona euro și respectă principiile care au
stat la baza FESF și MESF (a se vedea mai sus),
concepute ca măsuri temporare de sprijin. Cu o capacitate de
creditare de până la 500 de miliarde de euro, MES se bazează
parțial pe capital vărsat pentru a emite instrumente de
datorie cu scopul de a finanța împrumuturile și alte forme
de asistență destinate țărilor din zona euro aflate în dificultate.
Pentru a beneficia de finanțare MES, țările solicitante trebuie să fi
semnat Pactul bugetar și ulterior să urmeze un program
specific de ajustare. Au fost aprobate două programe de acest
tip: pentru Cipru în 2013 (cu un program complet de ajustare
economică) și pentru Spania în 2012 (cu un program de
ajustare pentru sectorul financiar).
ÎN ȚELEGEM POLITICILE UNIUNII EUROPENE
STRATEGIA EUROPA 2020 – Strategia UE pentru
perioada 2010-2020, care pune accent pe o creștere
inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. (Consultați
site‑ ul http://ec.europa.eu/europe2020/index_ro.htm
sau broșura din seria „Să înțelegem politicile Uniunii
Europene” dedicată Strategiei.)
PROCEDURA APLICABILĂ DEFICITELOR
EXCESIVE – Procedură lansată de Comisie când o țară din
zona euro se confruntă cu dezechilibre economice grave (în
termeni de creștere și competitivitate). Este componenta
corectivă a Procedurii privind dezechilibrele macroeconomice,
sistemul de avertizare timpurie al UE care indică posibila
apariție a unor dezechilibre.
FIREWALL (BARIERĂ DE PROTECȚIE) – Mecanism
care contribuie, în condiții stricte, la finanțarea datoriilor țărilor
care au dificultăți în a obține credite de pe piețele financiare.
(A se vedea mai sus Fondul european de stabilitate
financiară și Mecanismul european de
stabilizare financiară.)
UNIUNEA BUGETARĂ – Sistem care presupune existența
unui buget comun și a unei autorități bugetare centrale, după
modelul Statelor Unite. Ar putea permite finanțarea datoriei prin
intermediul emiterii de obligațiuni comune, în locul obligațiunilor
naționale. Reprezintă un obiectiv pe termen lung, deoarece
implică o revizuire
a tratatelor UE.
 20 23

NA-01-14-988-RO-C
UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI MONET ARĂ S ȘĂ IÎ N Ț M
EOL EN GE ED M
A P O L I TEIUCRI LOE U N I U N I I E U R O P E N E

Informații suplimentare
X Informații generale cu privire la afacerile economice și financiare ale UE: http://ec.europa.eu/economy_finance/index_ro.htm
X Informații despre Banca Centrală Europeană: http://www.ecb.int
X Aveți întrebări despre Uniunea Europeană? „Europe Direct” vă stă la dispoziție: 00 800 6 7 8 9 10 11 http://europedirect.europa.eu

ISBN 978-92-79-41648-4
doi:10.2775/20221