rea plantelor, fertilitatea mugurilor, eventuale carente, prezenta plantelor

indicatoare a excesului sau deficientei unui element de nutritie, pot constitui un

diagnostic al starii plantatiei.
Daca in timpul vegetatiei, multi lastari au cresteri mari si internodii lungi,
frunzele sunt numeroase, de culoare verde intens, butucii sunt vigurosi sau daca
avem plante indicatoare ale excesului de azot cum ar fi: stirul, maselarita,
loboda, urzica, laur, scaietii, urda vacii, golomatul, rezulta ca vita de vie
beneficiaza de o nutritie excesiva cu azot. Daca lastarii sunt insa mici, frunzele
subtiri, de culoare verde pal spre galben, vigoare slaba, plantatia noastra are
nevoie de azot. Fiind viguroasa, nici un ingrasamant cu azot nu este necesar. In
cazul in care este mai putin viguroasa, este suficient sa o intretinem cu un aport
maxim de 30 de kg/ha azot s.a pe an. Mai mult, daca vigoarea este prea slaba, un
aport de 50 de kg/ha s.a va permite ameliorarea sa. In momentul in care vita de vie
este inierbata putem creste cantitatea de ingrasamant cu azot cu 10 - 15 %. Trebuie
sa stiti ca dozele mari de azot determina sporirea nevoii de apa, sensibilizarea
plantei la atacul bolilor si daunatorilor, dar si cresterea aciditatii mustului.
Aprovizionarea optima cu azot influenteaza ritmul de fierbere a mustului si previne
imbatranirea atipica a vinului si degajarea mirosurilor neplacute.
Atentie la carenta de azot!
Vita de vie are nevoie de azot pe toata perioada de vegetatie, inregistrand un
consum maxim in faza de crestere intensa a lastarilor si a boabelor. In aceste
fenofaze se poate instala carenta de azot care poate determina scaderea
potentialului de crestere a lastarilor si a boabelor, scuturarea florilor si a
boabelor, acumularea redusa a zaharurilor, stanjenirea diferentierii mugurilor de
rod, frunze decolorate in verde pal. Cel mai mare consum de azot il au soiurile
pentru masa si vin de mare productie. Ca masura de asigurare a necesarului se
aplica ingrasaminte cu azot radicular primavara. Cele mai folosite ingrasaminte cu
azot sunt:
- azotatul de amoniu contine 32 - 35 % azot s.a, are o reactie slab acida, se
administreaza primavara devreme;
- ureea contine 46,6 % azot s.a, poate fi utilizata pe toate solurile;
- sulfatul de amoniu are o reactie usor acida si un continut de 20,7 - 21,2 % azot
s.a., se poate aplica in perioada toamna-iarna pe solurile neutre sau usor bazice;
- azotatul de calciu cu efect rapid, contine 13 -15,5 % azot s.a. Deoarece contine
si calciu solubil este foarte indicat pe toate solurile, se administreaza in timpul
vegetatiei;
- nitrocalcamoniu cu 28 % azot s.a, 7 % oxid de magneziu s.a si 2 1 % Ca(NO3) s.a,
are reactie bazica se aplica pe solurile acide. Daca in plantatie observam ca
frunzele, si mai ales cele tinere, au o culoare rosietica - violacee, cele adulte
au pete necrotice circulare, o cadere prematura a frunzelor de la baza, incetinirea
cresterilor, diferentierea scazuta a mugurilor, reducerea legarii boabelor,
intarzierea maturarii boabelor, prelungirea vegetatiei, sunt indicii care ne
semnaleaza lipsa fosforului.
Importanta fosforului�
Fosforul ajuta la o mai buna folosire a azotului, stimuleaza fecundarea florilor,
ajuta la maturarea boabelor si a lemnului, favorizeaza ramificarea radacinilor,
contribuie la finetea vinurilor. Fosforul in exces blocheaza fierului in sol.
Carenta in fosfor nu a fost identificata. Consumul anual al fosforului este de 20
pana la 30 kg/ha s.a pe an. Cel mai folosit ingrasamant cu fosfor utilizat in
viticultura este superfosfatul simplu, cecontine 16 - 22% fosfor si dublu cu 38 -50
% fosfor. Se poate aplica pe toate tipurile de sol, toamna, concomitent cu aratura
de toamna.
Schimbarea culorii si stralucirii frunzelor, decolorarea marginala a acestora (la
soiurile pentru vinuri rosii apare o pigmentatie antocianica), iar partea centrala
capata o stralucire specifica, rasucirea inafara, necrozarea frunzelor, aspectul de
�ars�, boabe mici, strugure lax, ne duce cu gandul la o deficienta in potasiu. Un
numar redus de boabe in ciorchine, perturbari de crestere, prezenta in plantatie a
macului rosu, pelinul, nalba mare, rodul pamantului ne indica excesul de potasiu.
Excesul de potasiu duce la cresterea pH-ului din must, ceea ce influenteaza negativ
stabilitatea si calitatea vinului. Potasiul favorizeaza absortia fierului,
determina corpul, extractivitatea, gustul, aroma si durabilitatea vinului,
intensifica culoarea, mareste rezistenta la boli si seceta, ajuta la asimilarea
zaharurilor, mareste longevitatea plantatiei.Tinand cont de efectele benefice ale
potasiului si de efectele carentei, se recomanda fertilizarea cu doze moderat
sporite de ingrasaminte potasice.
Ingrasamintele potasice pot fi mai mult sau mai putin spalate. Cu cat solul este
mai greu cu atat potasiu este retinut mai bine. In acest caz, ingrasamantul potasic
este mai bine administrat toamna, in acelasi timp cu aratura. In solul levigat,
potasiul este rapid spalat, deci trebuie administrat primavara. Doza de
ingrasamant, poate varia intre 60 kg/ha s.a (soluri nisipoase) si 90 kg/ha s.a
(soluri argiloase). Ingrasamantul potasic cu cea mai mare utilizare estesarea
potasica. Contine 38 - 44 % oxid de potasiu, este usor higroscopica, se aplica pe
toat