Leonte Cosmin

-ID-Agro-grupa118B-An1

Calculatorul cuantic
-referat-
Introducere
Mecanica cuantica a avut, o influenta majora asupra realizarii calculatoarelor şi,
prin aceasta, asupra vieţii noastre zilnice. Importanţa computerelor este atât de mare
încât în prezent putem spune că trăim în era informaticii.Revoluţia în informatică a
fost posibilă datorită inventarii tranzistorului, adică datorită simbiozei dintre ştiinţa
computerelor şi mecanica cuantică. In prezent, mecanica cuantică oferă o cale complet
nouă de progres atât în ştiinţele fundamentale cât şi în aplicaţiile tehnologice. Ne
referim la faptul că mecanica cuantică poate fi folosită acum pentru procesarea şi
transmiterea informaţiei.
Miniaturizarea dispozitivelor electronice(tranzistori, circuite integrate, etc) a
condus la ideea că legile mecanicii cuantice vor deveni importante în cele din urmă în
domeniul tehnicii de calcul. Această miniaturizare este necesară pentru a creşte
capacitatea de calcul, adică a numărului de operaţii pe secundă pe care le poate efectua
un calculator. În anii 1950, calculatoarele electronice bazate pe tuburile cu vid erau
capabile să efectueze aproximativ 103 operaţii pe secundă, în timp ce în prezent
acestea pot efectua până la 1013 operaţii pe secundă. S-a stabilit chiar aşa numita lege
empirică a lui Gordon Moore, în anul 1965, care afirmă că numărul de tranzistori pe
un singur chip de circuit integrat se dublează la fiecare 18-24 luni. Această creştere
exponenţială nu atins încă o valoare de saturaţie şi legea lui Moore este încă valabilă.
In prezent, limita este aproximativ 108 tranzistori pe chip, iar dimensiunea tipică a
componentelor din circuitele electronice este de ordinul a 100 nanometri. Extrapolând
legea lui Moore, este de aşteptat ca în jurul anului 2020 să se atingă dimensiuni de
ordinul unui atom pentru a stoca un singur bit de informaţie. În acest punct, efectele
cuantice vor deveni dominante în tehnologia calculatoarelor.

Calculatorul cuantic este un calculator cu un sistem de functionare bazat pe

fenomenele cuantice superpozitie si entanglement,prin intermediul carora se pot
efectua operatii asupra datelor complexe.Dispozitivele cuantice vor putea înlocui
tranzistorii şi, prin inter-conectarea mai multor astfel de dispozitive se vor putea
executa alogoritmi clasici bazaţi pe logica Boolean-ă.Un calculator cuantic, realizat cu
astfel de dispozitive, va reprezenta însă ceva cu totul diferit. Acesta va fi un calculator
bazat pe o logică cuantică, capabil să proceseze informaţia şi să efectueze operaţii
logice în concordanţă cu legile mecanicii cuantice.
Calculatoarele actuale lucreaza cu biti,unitatea de baza in stocarea
informatiei.Un bit poate avea 2 stari: 0 si 1.In schimb un calculator cuantic foloseste in
informatica cuantica unitatea elementara utilizata,numita qubit-ul.Calculatorul cuantic
poate fi caracterizat ca fiind un sistem multi-qubit.Un qubit este un sistem fizic cu
două stări diferite posibile, cum ar fi electronul cu cele două stări de spin sus şi jos, un
foton cu cele două stări de polarizare orizontală şi verticală, sau un atom cu două stări

1
energetice posibile.

Un bit clasic este un sistem care poate exista în două stări distincte, care sunt
folosite pentru a reprezenta 0 şi 1, adică un singur digit binar. Singurele operaţii
posibile (porţi) într-un astfel de sistem sunt identitatea (0→0,1→1) şi NOT(
0→1,1→0 ). În contrast,un qubit este un sistem cuantic cu două stări, descris de un
spaţiu Hilbert complex, bi-dimensional,. În acest spaţiu se poate alege o bază orto-
normată formată din două stări cuantice care constituie corespondentul valorilor 0 şi 1
ale bitului clasic .
Deci,calculatoarele quantice se folosesc de faptul că qubiții pot avea starea 0 și
starea 1 în același timp (adică o superpoziție), pe când un bit clasic poate avea fie
valoarea 0, fie valoarea 1. Dat fiind că superpozițiile nu pot fi măsurate, trebuie creat
un sir de operații logice care să ducă la un rezultat măsurabil.
Superpozițiile se datorează fenomenului numit quantum entanglement, fenomen
prin care se creează o legătură între mai multe particule prin punerea lor în contact.
Odată ce acea legătură a fost creată, schimbarea stării uneia dintre particule va duce la
schimbarea stării celeilalte particule, chiar dacă a doua particulă a fost mutată la o
distanță infinită. Schimbarea va fi instantanee indiferent de distanța la care este a doua
particulă.
Dacă vrem să aflăm care dintre numerele 00, 01, 10, 11 este în calculator, atunci
un calculator clasic folosește doi biți pentru a oferi rezultatul. Cei doi biți oferă două
numere, 0 și 1, dar doi qubiți vor conține 4 numere. Cantitatea de informație conținută
n qubiți va fi egală cu 2^n biți.
O altă proprietate importantă care apare la calculatorul cuantic o constituie
amestecarea (entanglement) stărilor Aceasta reprezintă cea mai spectaculoasă şi lipsită
de o intuiţie directă manifestarea a mecanicii cuantice care a fost observată la
sistemele cuantice. Ea înseamnă existenţa unei corelări ne-locală între măsurătorile
efectuate pe particule aflate în locuri diferite. După ce două sisteme clasice au
interacţionat, ele se află
în stări diferite, distincte. Din contra, conform mecanicii cuantice, după ce două
particule au interacţionat, ele nu mai pot fi descrise prin stări independente între ele.
Între cele două stări vor exista corelări cuantice, independent de separarea lor spaţială,
adică de distanţa dintre particulele respective.
În concluzie, datorită proprietăţilor de superpoziţie şi de amestecare a stărilor,
un calculator cuantic poate realiza o creştere exponenţială de 2^n ori a vitezei de calcul
odată cu creşterea numărului n de qubiţi folosiţi, în timp ce la un calculator clasic
această viteză creşte liniar cu n, adică numai de n ori.

Unul dintre algoritmii cuantici a fost propus de Peter Shor [3] în anul 1994 şi el
rezolvă eficient problema descompunerii în factori primi: dat fiind un număr N impar
compus, întreg şi pozitiv, să se găsească factorii primi în care el poate fi
descompus.Aceasta este o problemă centrală în ştiinţa calculatoarelor şi se afirmă, deşi
nu s-a demonstrat, că folosind un calculator clasic este dificil să se găsească factorii
primi pentru un număr N dat. Algoritmul lui Shor rezolvă eficient problema
factorizării unui număr întreg prin creşterea considerabilă a vitezei de calcul. Trebuie
menţionat că există în prezent sistem de codificare (cryptographic systems), cum ar fi

2
RSA, bazate pe faptul că nu există algoritmi eficienţi pentru rezolvarea problemei
descompunerii în factori primi. Deci, algoritmul Shor implementat pe un calculator
cuantic va înlocui actualul sistem de codificare RSA.
Cea mai importantă problemă în informatica cuantică o constituie realizarea
practică a calculatorului cuantic. Pentru aceasta trebuie sa se îndeplinească mai multe
condiţii. În primul rând, trebuie să se dispună de o colecţie de sisteme cuantice cu două
nivele (stări) care să poată fi manipulate li măsurate.Altfel spus, trebuie să avem
posibilitatea să controlăm şi măsurăm starea unui sistem cuantic compus din mai mulţi
qubiţi. În al doilea rând, trebuie să se realizeze analogul cuantic al circuitelor integrate
din folosite în calculatoarele clasice. Deci, qubiţii trebuie să interacţioneze într-un mod
controlat pentru a putea implementa un set universal de porţi cuantice. În acest
sens,există în prezent mai multe sisteme cuantice care pot fi buni candidaţi pentru un
calculator cuantic.
Un prim candidat il constituie calculatorul cuantic bazat pe o instalaţie de
rezonanţă magnetică nucleară (RMN) cu lichid ca substanţă de lucru. În acest
caz,hardware-ul cuantic constă dintr-un lichid conţinând un număr mare de molecule,
de ordinul 10^18 de un tip dat, plasat într-un câmp magnetic intens Fiecare nucleu
dintr-o moleculă este un qubit cu cele 2 stări de spin ale sale, iar porţile cuantice se
implementează cu ajutorul unor câmpuri magnetice variabile de rezonanţă (impulsuri
Rabi), adică se foloseşte tehnica RMN obişnuită. Moleculele sunt menţinute în
echilibru termic, la temperatura camerei. Dar, in proba aflată în stare lichidă starea de
spin a fiecărui nucleu nu este fixată şi nici măsurabilă. Ceea ce se poate măsura este
valoarea
medie a stării de spin a celor 10^18 molecule conţinute în soluţie. Cu ajutorul
instalaţiei RMN a fost posibil să se probeze experimental câţiva algoritmi cuantici,
printre care se număr algoritmul lui Grover, algoritmul Shor, algoritmul de calcul al
transformatei Fourier, folosind registre cuantice de 3 până la 7 qubiţi (molecule).
Totuşi, metoda prezintă dezavantajul că semnalul măsurat scade exponenţial cu
numărul de qubiţi dintr-o moleculă.
Un al doilea candidati il constituie cavităţile cuantice electrodinamice (QED) în
care un singur atom interacţionează cu un singur mod de vibraţie din cavitate sau cu un
număr de moduri selectate în experiment. Cele două stări ale unui qubit sunt
reprezentate de stările de polarizare ale unui singur foton sau de două stări excitate ale
unui atom.Metoda cavităţii QED a permis implementarea a unor porţi cuantic cu 1 sau
2 qubiţi şi s-a dovedit foarte eficientă în verificarea unor caracteristici de bază ale
mecanicii cuantice,
cum sunt amestecarea stărilor cuantice, tranziţia de la un sistem cuantic la unul
clasic(principiul de corespondenţă) etc.

Presa străină a scris mult în ultima perioadă despre avansul în implementarea

unui calculator cuantic. Știrile menționează cel mai des o mică firmă canadiană, D-
Wave Systems. În august 2015, această companie anunța a doua generație de
calculatoare cuantice: D-Wave 2X.

3
 NASA, Google, Lockheed Martin se numără printre primii achizitori ai câte
unui 2X.De dimensiunile unui supercomputer din anii '70, cu peste 1000 de qubiți -
număr ce variază semnificativ de la procesor la procesor, datorită procesului de
fabricație predispus la erori -, D-Wave 2X nu este un calculator cuantic de uz general.

Poate rezolva un singur tip de problemă, numită "quantum annealing", ce

găsește minimul global al unei funcții folosind metode euristice. Nu este clar încă dacă
D-Wave este sau nu un calculator cuantic în adevăratul sens al cuvântului, pentru că
încă nu există o definiție exactă a termenului.
Pe de o parte, există lucrări care spun că D-Wave nu este mai rapid decât un laptop
ordinar. Pe de altă parte, NASA a publicat în decembrie 2015 un test în care afirmă că
D-Wave a rezolvat în 10 milisecunde o problemă pe care un computer standard ar
soluționa-o în 100 de zile. Au apărut imediat voci care susțin că implementarea de pe
calculatorul clasic nu era optimizată, ceea ce ar fi redus considerabil timpul
de procesare.

In august 2016,cercetatorii de la Universitatea din Maryland,SUA,au construit

primul calculator cuantic care nu doar că poate fi programat, dar, la fel ca un computer
obișnuit, poate fi şi reprogramat. Deşi acesta este format din doar cinci atomi,
construcția sa reprezintă un uriaș pas înainte în ceea ce priveşte obținerea unui modul
cuantic scalabil care să echipeze viitoarele calculatoare cuantice care ar putea schimba
pentru totdeauna modul de procesare a datelor.
Deşi s-au construit deja cipuri cuantice funcţionale, cele mai multe dintre
acestea au fost concepute pentru rezolvarea unei singure probleme, fără să fie
reprogramabile.
Noul dispozitiv cuantic construit de cercetătorii de la University of Maryland
este diferit, deoarece acesta poate fi cu uşurinţă reprogramat și chiar s-a demonstrat că
el poate rezolva trei algoritmi diferiţi. Modulul cuantic dezvoltat de cercetători este
alcătuit din cinci ioni, atomi încărcaţi electric, „prinşi” în linie de un câmp magnetic.
Acești ioni formează qubiţii calculatorului cuantic pe care cercetătorii de la University
of Maryland îi pot aduce cu uşurinţă într-una din cele trei stări cuantice: 1, 0, sau o
superpoziție a acestora. Pentru aceasta cercetătorii de la University of Maryland au
utilizat un fascicul laser pentru a comuta starea celor cinci qubiţi. Ei au reuşit astfel să
reprogrameze eficient modulul lor cuantic, deşi majoritatea cercetătorilor s-au
confruntat cu dificultăţi legate de schimbarea stării cuantice a qubiţilor, deoarece
aceştia au tendinţa să rămână în starea lor inițială.
„Prin reducerea unui algoritm la o serie de impulsuri laser, care deplasează în
mod adecvat ionii, putem reconfigura legătura dintre aceşti qubiţi din exterior”, a
declarat Shantanu Debnath, cercetător principal.„În consecinţă, avem posibilitatea să
reprogramăm modulul cuantic și nicio altă arhitectură cuantică de calcul nu are această
flexibilitate”.
Cea mai importantă caracteristică a acestui modul cuantic este aceea că el poate
fi conectat la alte module, prin deplasarea fizică a ionilor sau folosind fotoni pentru a
transporta informația între ei, ceea ce înseamnă că sistemul este complet scalabil.

4
 „Prin conectarea directă a oricărei perechi de qubiţi, putem reconfigura sistemul
pentru a implementa orice algoritm”, a spus Debnath.
„Deşi modulul nostru cuantic este format din doar cinci qubiţi, știm cum să
aplicăm această tehnică la un număr mai mare de qubiţi”.
Cercetătorii au reprogramat modulul cuantic pentru a rula trei algoritmi diferiţi:
algoritmul Deutsch-Jozsa (care s-a încheiat cu o rată de succes de 95%), algoritmul
Bernstein-Vazirani (90% rata de succes) și algoritmul pentru transformarea Fourier
discretă (70% rata de succes).
În general, software-ul utilizat pentru programarea modulului cuantic s-a
dovedit exact în 98% din cazuri, ceea ce este impresionant pentru o primă încercare,
dar acesta trebuie să fie îmbunătățit în viitor.
Cercetătorii intenţionează să adauge mai mulţi qubiţi la modul lor (pană la 100
de qubiţi) pentru a construi, în cele din urmă, un computer cuantic care să fie utilizat la
fel de ușor ca un telefon modern, fără să fie necesară nicio reprogramare cuantică
complicată.
„Orice tip de computer este util atunci când utilizatorul îl poate folosi fără să fie
nevoit să știe ce se află în interiorul său”, a declarat Christopher Monroe, conducătorul
echipei de cercetători de la University of Maryland.
„Foarte puțini oameni sunt interesaţi de cum funcţionează la nivel fizic iPhone-
ul lor. Prin experimentul nostru am dovedit că biții cuantici pot fi programaţi și
reconfiguraţi prin software”.