Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Osteogeneza:
Procesul de formare a osului se numeste osteogenoza.Pentru a ajunge la
scheletul cartilaginos si conjunctiv fibros al embrionului la scheletul osos al
adultului se trece printr-un lung proces de dezvoltare ce incepe inca din a patra
saptamana a vietiia vietii embrionare si se incheie in jurul varstei de 25 de ani.
Osteogeneza are loc sub influenta sistemului nervos ,care coordoneaza actiunea
mai multor 22422s1824w factori :mecanici, endocrini (prin hormoni hipofizari,
tiroidieni, paratiroidieni, sexuali), vitamine (mai ales D si A),enzime si alti
factori metabolici.
Forma oaselor:
Forma oaselor este adaptata functiei
lor:
- Oasele lungi-sunt acelea la care lungimea depaseste mult
latimea si grosimea.Ele formeaza in cea mai mare parte scheletul membrelor.
Unui os lung i se descriu mai multe parti: un corp sau diafiza (format din tesut
osos compact ) care prezinta in interior canalul medular ce adaposteste maduva
osoasa, doua extremitati sau epifize (formate din tesut spongios si metafiza care
este partea interpusa intre diafiza si epifiza ce corespunde cartilajului de crestere
al osului ).
– Oase late –sunt acele oase la care latimea este mai mare decat lungimea si
grosimea . Astfel de oase sunt oasele cutiei craniene ,scapula,sternul,coxalul.Ele
participa la formarea cavitatilor de protectie (craniul,toracele,bazinul osos). La
suprafata sunt formate din tesut osos compact ,iar in interior din tesut spongios .
– Oasele scurte - au cele trei dimensiuni aproape egale .Se gasesc in regiuni cu
miscari variate ,dar mai putin ample,unde este mai mare solidaritate. Astfel de
oase sunt oasele tarsiene, carpiene, vertebrele. In interior ele sunt formate din
tesut spongios iar la suprafata din tesut compact.
Maduva osoasa:
b)maduva galbena: se gaseste in oasele lungi ale adultului si este formata din
celule adipoase ce dau si culoarea carateristica. Se mai numeste si maduva grasa
si constituie un depozit de grasimi al organismului.
Periostul:
Periostul este o membrana conjunctiva ce inveleste suprafata osului,cu exceptia
suprafetelor articulare .Este alcatuit din fibre conjunctive si elastice ,din celule
conjunctive si este foarte bogat in vase si nervi. Datorita stratului osteogen al
periostului se produce cresterea in grosime a
oaselor.
Cresterea oaselor:
Metabolismul oaselor:
Metabolismul este cu atat mai activ cu cat organismul executa mai multe
miscari prin acesta,oasele angajate direct in actiune sunt mai dezvoltate ,iar in
lipsa de activitate duce la suptierea lor,metabolismul sarurilor minerale este
strans legat de asa numitul echilibru fosfocalcic.
Osteoliza:
Osul este in permanenta format de catre osteoblaste si este continuu lizat acolo
unde sunt active osteoclastele.Osteblastele se gasesc si pe suprafetele exterioare
ale oaselor si in cavitatile osoase .In toate oasele vii se desfasoara o oarecare
activitate osteoblastica.
Scheletul toracelui:
Toracele osos este format anterior de catre stern,posterior de catre coloana
vertebrala,iar lateral de coaste.
Sternul:
Orientare :Cu baza superioara si fata convexa anterior.El este format din 3 parti:
b) corpul
Coastele:
Colul coastei face legatura intre cap si corp.El prezinta o proeminenta osoasa
numita tuberculul coastei ce are o fata articulara pentru fata costala de pe
procesul transvers al vertebrelor toracale.Pe col se prind mai multe
ligamente.Intre col si capul coastei se formeaza un unghi numit unghiul coasta.
Articulatia toracelui:
Articulatiile costovertebrale:coastele se articuleaza cu vertebrele toracice prin
capul si tuberculului coastei ce prezinta articulatia capului coastei si articulatia
costotransversala.
1. Articulatia capului coastei:este formata din fata articulara a capului si fetele
costale corespunzatoare(superioara si inferioara)a doua vertebre toracice
vecine,acoperite cartilaj articular.
Mijloace de unire:
coastei.
Mijloace de unire:
Sincondrozele sternale:
Se realizeaza intre mambriu si corpul sternului si intre corp si procesul
xifoid(se osifica la o varsta inaintata).
Muschii trunchiului
Planul profund :
Muschii spatelui:
Se impart in muschii migrati si muschii erectori.
Muschii migrati:
Muschii erectori:
2)Muschii profunzi: trec peste un numar mic de vertebre si sunt reprezentati de:
semispinali,multifizi,rotatori,intertransversari,interspinosi ,muschii profunzi ai
capului si sacrococcigieni.
II. Patologia
Fracturile:
Definitie: prin fractura se intelege intreuperea totala sau partiala al continuitatii
unui os .
osoase –osteoporoza-rezistenta osului scade foarte mult ,astfel incat , poate lua
nastere o fractura si dupa traumatisme mici.
Fracturile sunt mai numeroase la barbati deoarece ,prin natura muncii lor,
sunt mai expusii accidentarilor.In aceleasi conditii de actiune a agentului
traumatic, procesul fracturilor este egal la barbati si femei.
Clasificarea fracturilor:
Fracturile se clasifica in functie de:
a) Fracturi directe : sunt mai frecvente in zonele unde oasle sunt acoperite
numai cu piele. Intr-o astfel de zona,agentul traumatic (un corp
contondent),fractureaza mai usor osul,decat acolo unde acesta este acoperit de o
masa musculara bine dezvoltata.
Sediul fracturii:
Tipul fracturii:
Fracturile complete au cel mai frecvent doua segmente dar pot avea mai multe
fragmente rezultate dintr-o zdrobire a osului.O astfel de fractura,cu mai multe
fragmente ,fragmente mari sau fragmente mici,se numeste fractura
cominutiva.Este o forma grava de fractura ,pe de o parte pentru ca de obicei
axul si forma osului sunt deranjate, iar pe de alta parte ,pt ca aceste numeroase
fragmente micii ,osoase nu sunt capabile in totdeauna de a se integra in procesul
de vindecare si ele se elimina pe rand ca niste formatiuni inutile,intarziind mult
vindecarea.
Deplasarea oaselor se face atat prin actiunea agentului traumatic ,cat si prin
forta musculara care deplaseaza fragmentele osoase in directii diferite.
Conform actiunii specifice muschilor cand fragmentele sunt inca bine angrenate
intre ele si nu s-a produs deplasarea lor, spunem ca avem de-a face cu fracturi
fara deplasare,posibilitate de vindecare si de refacere functionala este mult mai
mare.
Cand fragmentele osoase sunt deplasate intre ele,avem de-a face cu o fractura
cu deplasare.Aici posibilitatile de vindecare corecta sunt mult mai mici si pt
realizarea vindecarii este necesar un tratament ortopedic sau chirurgical foarte
corect ,care are tocmai scopul de a reface aceasta deplasare si de a repune
fragmentele osaoase ,dar nu in pozitia lor initiala cel putin intr-o pozitie cat mai
corecta asa numita “fiziologica”o pozitie care permite miscarea normala
fiziologica in segmentul respectiv al corpului.
Adeseori ,in timpul sau dupa fracturarea unor oase se produc leziuni ale partilor
moi,fie prin agentul cauzal ,fie prin segmentele ascutite ale oaselor
fracturate.Pot fi leziuni ale muchiilor,tendoanelor,oaselor,nervilor pielii.Lezarea
muschilor si a tendoanelor duce la tulburari extrem grave,intrucat daca sunt
lezate oase mari se pot produce hematoane locale;uneori pot lua nastere chiar
necroze si gangrene,prin neingrijirea teritoriilor asgigurate de oasele
respective.Leziunile nervoase pot provoca o aparitia unor paralizii sau tulburari
senzoriale in zona respectiva.Lezarea pielii creaza o fractura deschisa.
Simtomatologia fracturilor:
Fractura,impreuna cu leziunile ce se produc in partile moi inclusiv hematomul
local sau difuz-la distanta-constituie focarul de fractura.Acest focar de fractura
este centrul (locul)de unde pleaca toate tulburarile care dau tabloul clinic al
fracturii.
Semne generale:
Semne locale:
e) tumefactie;
f) edem;
c) netransmisibilitatea miscarilor
Echimoza apare la scurt timp dupa ce sa produs fractura ,in cazul fracturilor
oaselor superficiale si mult mai tarziu atunci cand fractura se gaseste intr-un
segment de os acoperit de mase musculare puternice(difuzarea sangelui se face
mai greu)
Hematomul este redus daca nu s-a produs ruperea unui vas mare.Poate fi insa
extrem de voluminos declansand un soc hemoragic .
Scurtarea regiunii este de cele mai multe ori insesizabila .Pentru unele oase
lungi unice ,cum ar fi femurul sau humerusul , cu deosbire in cazul dintai daca
se produce o fractura oblica, scurtarea poate fi evidenta.Exista scuratare si in
cazul unei luxactii ceea ce impune un examen atent pentru evidentierea sigura a
acestui simtom.Impotenta functionala se datoreaza lipsei de continuitate a
parghiei osoase .Uneori impotenta functionala este detrminata numai de durere
dupa cum in cazul fracturilor cu fragmente bine angrenate ea este mai putin
evidenta .Trebuie bine cunoscut aceste aspect pentru ca un accident de fractura
angrenata (fractura care are mari sanse de a se vindeca repede si corect)sa nu fie
lasata sa faca miscari care pot dezangrena fragmentele osoase si in consecinta sa
inrautatiasca starea fracturii.
Flictenele provin din decolarea epidermei de catre plasma sau sange care
provin focarul de fractura .Constituie un semn aproape constant ,dar tardiv.
Trebuie stiut ca pentru producerea unei fracturi este nevoie ,in marea
majoritate a cazurilor ,de un traumatism puternic.Acesta poate fi simplu,un corp
contondent ,care a actionat direct asupra unui os si l-a fracturat,dar poate fi si
foarte complex ,un accident de circulati,o explozie ,daramarea unui zid etc,care
pe langa fractura existenta la prima vedere sa fi produs fractura si in alt segment
al corpului sau alta afectiune traumatica ,spre exemplu o ruptura de splina ,o
perforatie de organ cavitar, o rupture de vas abdominal.
Evolutia fracturilor:
Evolutia normala a unei fracturi este catre formarea unui tesut de reparatie de
tip osos care se numeste calus si care va suda intre ele fragmentele osoase
realizand refacerea continuitatii osului,deci vindecarea biologica si
functionala.Pentru a ajunge la vindecare ,se trece prin faza de calus osos si faza
de calus conjunctiv (calus fibros).
- Varsta bolnavului-cu cat bolnavul cu fractura este mai in varsta ,cu atat
procesul este mai lent,iar cu cat bolnavul este mai tanar cu atat procesul este mai
rapid.
Comlicatiile fracturilor:
- flebita ,care este o complicatie frecventa si adeseori grava .Ea apare datorita
tulburarilor circulatorii si de coagubilitate cu punct de plecare din focarul de
fractura.
- embolia ,care se datoreaza plecarii unui embol din focarul de fractura .Acest
embol ajunge la plamani dand o embolie pulmonara sau poate depasi plamanul
si sa dea o embolie cerebrala sau o embolie pe vasele coronare, cardice.
- retentia de urina care apare fie reflex ,fie la cei predispusi la aceasta(bolnavii
prostatici.
- fractura deschisa.
MECANISM FIZIOPATOGENIC
SIMPTOME
Durerea la locul fracturiii are grade variate ,de la usoara la severa.Respiratia
este ingreunata .La apasarea sternului,cu pacientul in pozitie orizontala ,acesta
va simtii durere la locul de fractura .In cazul in care fractura afecteaza procesul
respirator,pot sa apara dispneea (respiratie grea,senzatie de sete de aer)sau
tahipneea (respiratia rapida)fie datorita durerii,fie afectarii cutiei toracice.
In cazul in care fractura este destul de grava ,incat sa produca tulburarii majore
ale respiratiei,apar ameteli cefalee(durere de cap)si senzatie de somnolenta sau
de oboseala.Aceste simtone reflecta o afectare grava si indruma pacientul catre
medicul specialist.O lovitura care este destul de puternica pentru a produce
fractura costala,poate de asemenea sa produca alte leziuni la nivelul
plamanilor,splinei ,ficatului ,vaselor mari de sange.Din cauza acestor leziuni ce
se pot asocia cu fracturile costale si care nu sunt cu usurinta diagnosticate in
primele momente,este necesara o evaluare completa a pacientului.
INVESTIGATII
TRATAMENT
NUME: R
PRENUME: I
VARSTA: 69
OCUPATIA: PENSIONAR
DOMICILIU: BRAILA
- A.V=82/min
- T.A=120/80mm Hg
- T=36°C
- orientat temporo-spatial
Analize de laborator
Hematologia - se face pentru evaluarea elementelor
figurate ale sangelui.
Test Rezultat Unitate Valori
normale
masura
1. Eritrocite 4.09 10³*10³ /µl 4.3-5.9
2. Hemoglobina 13.1 g/dL 13.0-17.0
3. Hematrocrit 39.8 % 40-52
4. Volum 97.3 fL 80-98
eritrocitar mediu
5. Hemoglobina 32.0 pg 27-33
eritrocitara medie
6. Concentratia de 32.9 g/dL 32.0-35.5
hemoglobina
eritrocitara medie
7. Latimea 14.5 % 11.5-14.5
distributiei
eritrocitelor
8. Leucocite 6.7 *10³ /µl 4.0-10.0
9. Granulocite 5.1 *10³ /µl 2.0-7.0
10. Limfocite 1.4 *10³ /µl 1.2-4.0
11. Monocite 0.2 *10³ /µl 0.1-0.8
12. Granulocite % 76.0 % 45.0-72.0
13. Limfocite % 20.4 % 25-40
14. Monocite % 3.6 % 2.0-9.0
15. Trombocite 166 *10³ /µl 150-450
16. Trombocitocrit 0.07 % 0.01-1.0
17. Volum 4.6 fL 7.4-10.4
trombocitar mediu
Medicatia bolnavului
Medicamentul Clasa Implicatii De ce s-a
indicat
nursing
1.Ampicilina 1 Antibiotic Se Pentru evitarea
g la 6 h
administreaza i.m infectiei
bronhopulmonare
2.Gentamicina Antibiotic Se administreaza Pentru evitarea
i.m
1 fiola la 12h infectiei
bronhopulmonare
3.Piafen 2 fiole Analgezice Se administreaza Pentru calmarea
i.m durerii
4.Miofilin Bronhodilatator Se administreaza i.vPentru combatrerea
respiratiei Cheynne
1 fiola - Stokes
Investigatii
Am pregatit psihic bolnavul, dupa care locul punctiei si anume vena radiala de la
plica cotului.