LICEUL TEORETIC VASILE ALECSANDRI

Teza simestriala la chimie:

Importanta grasimilor in organism
Habasescu AnaMaria

Chisinau2017
 Cuprins
Introducere.................................................2
Despre grasimi...........................................3-9
Importanta grasimilor...............................10
Grasimi de rezerva....................................
Grasimi structurale.................................... 10-11

Grasimi de rezerva....................................
Clasificarea lipidelor..................................12
Acizi grasi.................................................13-16
Oxidarea si alte procese...........................16-21
Surse de grasimi.......................................22-23
Concluzie..................................................24
Bibliografie...................................................24

2
 Introducere
Grasimile sau lipidele sunt substante organice grase, care
constituie cea mai mare sursa de energie pentru organism,
deoarece prin "arderea" unui gram de grasimi se elibereaza 9
calorii. Aproximativ 15% din greutatea corpului uman este
constituita, in mod normal, din grasimi. Marea majoritate a
grasimilor sunt depozitate sub forma solida in diferite organe
sau piele, iar o mica parte circula in sange sub forma lichida.
Grasimile depozitate constituie rezerve de energie pentru
cazurile in care omul este subalimentat din diferite cauze si
sursa de energie pentru eforturile fizice. In aceste situatii
grasimile stocate se mobilizeaza, intra in sange si prin arderea
lor contribuie la eliberarea de energie, necesara pentru
activitatea vitala a organismului. Cand depozitarea de grasimi
se face in cantitati mult mai mari decat necesitatile organismului
apare obezitatea de diferite tipuri si grade, iar cand cantitatea
de lipide din sange creste peste limitele normale se vorbeste de
hiperlipidemie.
Grasimile corpului provin din consumul alimentelor grase ca:
unt, untura, slanina, ulei sau a dulciurilor, fainoaselor, carnii etc.
care se pot transforma in grasimi.

Cand lipidele depasesc concentratiile normale din sange ele se

pot depune in peretii arterelor rezultand ateroscleroza. Cu timpul
arterele se ingroasa, iar interiorul lor se stramteaza in unele
cazuri pana la obstructie (astupare). Din aceasta cauza sangele
nu mai poate circula si iriga organele importante ca inima,
creierul etc. Astfel, prin obstructia arterei coronare, care iriga
inima se produce angina pectorala si infarctul miocardic.
Datorita cresterii rigiditatii (sclerozarii) arterelor (ateroscleroza),
acestea se pot rupe producand hemoragii in creier .

3
 Despre grasimi
Grăsimile sunt amestecuri complexe naturale, formate în principal
din esteri ai glicerinei cu acizii grași, numiți gliceride. Se mai găsesc în
afară de gliceride și ceruri, vitamine, fosfatide etc.
Grăsimile sunt amestecuri complexe naturale, formate în principal din
esteri ai glicerinei cu acizii grași, numiți gliceride. Se mai găsesc în afară
de gliceride și ceruri, vitamine, fosfatide etc.

Acizii grași sunt acizii cu următoarele proprietăți:


Cei mai răspândiți acizi grași sunt:au număr mare de atomi de carbon
(între 4 și 24);
 au număr par de atomi de carbon;
 au catenă liniară, fără ramificații;
 sunt monocarboxilici;
 pot fi saturați sau nesaturați.

 , acid palmitic;

 , acid stearic;

 , acid butanoic/butiric;

 , acid oleic.
Exemple de grăsimi:

4
 ,
distearopalmitina/palmitodistearina;

 ,
dioleostearina/stearodioleina.
În natură, există atât grăsimi lichide, nesaturate (uleiuri), cât și grăsimi
solide, saturate (grăsimi).

Grăsimile pot fi solide, lichide sau semisolide (untul). Acestea sunt

insolubile în apă, cu care emulsionează, dar sunt solubile în solvenți
organici.

Nu au puncte fixe de fierbere și topire pentru că sunt amestecuri, ci fierb

și se topesc în intervale de temperatură.

Grăsimile lichide sunt de origine vegetală, iar cele solide, saturate, sunt
de origine animală (cu toate că sunt și excepții, vezi uleiul de pește care e
lichid sau untul de cocos care e solid cu toate că e de natură vegetală).
Uleiurile se obțin prin presarea semințelor sau fructelor, ca în cazul
uleiului de floarea-soarelui sau de măsline. Se mai pot obține prin
extracție cu solvenți selectivi. Grăsimile animale se obțin prin distrugerea
țesutului adipos sub influența temperaturii. Se mai pot obține și prin
centrifugare (untul).

Grăsimile nesaturate sunt mai sănătoase decât cele saturate.Exemple de

alimente care conţin grăsimi nesaturate:uleiul de măsline, nucile,
migdalele, uleiul de peşte, carnea de peşte…

5
În primul rând trebuie să ştim că grăsimea este esenţială pentru viaţă.
Corpul uman are nevoie de grăsimi pentru a funcţiona, grăsimile fiind
parte a fiecărei celule . De asemenea, grăsimile intra în componenţa unor
hormoni foarte importanţi. Creierul este, în mare parte, grăsime. Deşi
omul are capacitatea de a produce grăsime, un aport alimentar suficient
ajuta la o stare de sănătate bună pe termen lung.

În dieta, grăsimile au fost condamnate pentru doua aspecte: aportul

caloric mare şi riscul de boli cardiovasculare. Ambele idei au fost
infirmate de realitate şi timp. Chiar dacă grăsimea vine cu 9 kcalorii pe
gram, ea oferă si o senzatie de satietate mare. Deci mancând mai multa
grasime eşti mai satul(a), reglajul aportului energetic depinzând şi de alţi
factori. Cât despre bolile cardiovasculare, concluzia după câteva zeci de
ani este ca doar anumite tipuri de grasimi, ca parte a unui anumit mod de
alimentatie, pot afecta vasele de sânge. Nicidecum orice grăsime şi din
orice sursă, în orice dietă. Si, bineînţeles, colesterolul din alimente
influenţează prea puţin cantitatea din sânge. Corpul produce colesterol în
exces ca răspuns la agresiuni externe sau interne, deci colesterolul nu
este “cauza” unor boli, ci un efect.

Prin grăsimi sănătoase putem întelege ca este vorba despre acele grăsimi
din surse naturale, curate si cat mai putin procesate (oxidate, incalzite,
rafinate, izolate, amestecate). Abia apoi putem discuta despre tipurile de
grasimi, cantitatea totala din dieta, raportul dintre ele, asocierea cu
carbohidratii, efectele asupra metabolismului si satietatii.

Grasimile vegetale hidrogenate sunt periculoase pentru

organism!

6
Compoziție
Grăsimile sunt amestecuri complexe naturale, formate în principal din
esteri ai glicerinei cu acizii grași, numiți gliceride. Se mai găsesc în afară
de gliceride și ceruri, vitamine, fosfatide etc.

Acizii grași sunt acizii cu următoarele proprietăți:

 au număr mare de atomi de carbon (între 4 și 24);

 au număr par de atomi de carbon;
 au catenă liniară, fără ramificații;
 sunt monocarboxilici;
 pot fi saturați sau nesaturați.
Cei mai răspândiți acizi grași sunt:

 , acid palmitic;

 , acid stearic;

 , acid butanoic/butiric;

 , acid oleic.
Exemple de grăsimi:

 , distearopalmitina/palmitodistearina;

 , dioleostearina/stearodioleina.
În natură, există atât grăsimi lichide, nesaturate (uleiuri), cât și grăsimi
solide, saturate (grăsimi).

7
Prelucrare
Grăsimile lichide sunt de origine vegetală, iar cele solide, saturate, sunt
de origine animală (cu toate că sunt și excepții, vezi uleiul de pește care
e lichid sau untul de cocos care e solid cu toate că e de natură vegetală).
Uleiurile se obțin prin presarea semințelor sau fructelor, ca în cazul
uleiului de floarea-soarelui sau de măsline. Se mai pot obține prin
extracție cu solvenți selectivi. Grăsimile animale se obțin prin distrugerea
țesutului adipos sub influența temperaturii. Se mai pot obține și prin
centrifugare (untul).
Proprietăți fizice
Grăsimile pot fi solide, lichide sau semisolide (untul). Acestea sunt
insolubile în apă, cu care emulsionează, dar sunt solubile în solvenți
organici.
Nu au puncte fixe de fierbere și topire pentru că sunt amestecuri, ci fierb
și se topesc în intervale de temperatură.

Proprietăți chimice
Fiind amestecuri de gliceride, care sunt esteri, grăsimile vor avea
proprietățile chimice ale esterilor.
Hidroliza/Saponificarea

Hidroliza poate avea loc în mediu acid sau în mediu bazic.

, într-un mediu acid.

Sărurile se folosesc ca săpunuri, de aceea reacția se numește

și saponificare. La hidroliza cu bază participă toate grăsimile, indiferent
de natura lor.
Adiția de halogen (Br2, I2)
Această reacție are loc numai la uleiuri (grăsimi nesaturate). E
importantă pentru că se deduce gradul de nesaturare a grăsimilor prin
așa-numita cifră de brom/iod, care exprimă cantitatea în grame de
brom/iod adiționat la 100gr de grăsime.

Adiția de hidrogen

8
Reacția este posibilă doar la uleiuri și este similară cu cea de adiție a
halogenilor. Are loc în prezență de nichel (care are rol de catalizatori in ,
presiune și temperatură înalte). Se practică la scară industrială și stă la
baza obținerii margarinei din uleiul vegetal.
Sicativarea
La această reacție participă doar uleiurile. Reacția este de fapt un proces
de polimerizare (adiție repetată) care are loc la nivelul dublelor legături
din molecula gliceridei și care se produce sub
acțiunea oxigenului diatomic din aer. Se concretizează prin faptul că
anumite uleiuri, întinse pe suprafețe, formează pelicule aderente,
transparente și rezistente la intemperii.
Din punctul de vedere al comportării la sicativare, uleiurile se împart în
trei categorii:

 uleiuri sicative - sunt cele care formează pelicule de foarte bună

calitate în mai puțin de 24 de ore;
 uleiuri semisicative - acestea formează pelicule într-un timp
îndelungat și calitatea lor este mai mică;
 uleiuri nesicative - nu formează pelicule, acestea fiind uleiurile
comestibile.
Utilizare
Grăsimile se folosesc la obținerea de săpunuri ,cosmetica farmacie și în
alimentația zilnică.
Țesut adipos
Oamenii, ca toate mamiferele de altfel, au două tipuri de țesut adipos:
alb și brun.[1]Grăsimea albă are ca rol depozitarea rezervelor energetice
ale organismului iar cea brună generează căldura atunci când
temperatura mediului înconjurător scade.

9
 Lipidele au un rol major în
biologia celulelor, ţesuturilor, organelor şi întregului organism
uman, fiind necesare pentru corecta desfăşurare a proceselor
metabolice şi menţinerea stării de sănătate.

Din punct de vedere fiziologic grăsimile îndeplinesc două funcţii

importante: furnizoare de energie (1 g lipide eliberează 9 Kcal
sau 37 Kj energie) şi rol structural – funcţional.

Grăsimi de rezervă

Grăsimile provenite din dietă sunt stocate în celule specializate

adipocite care, formează ţesuturi grase, localizate în diferite
zone ale organismului. Grăsimile din aceste depozite sunt
utilizate de organism pentru a face faţă necesităţilor energetice
reprezentate de metabolism, activitate mentală şi fizică.

Grăsimi structurale

Sunt reprezentate de triacilgliceroli, steride, glicerofosfolipide,

glicosfingo-lipide. Aceste grăsimi nu sunt utilizate pentru
obţinerea de energie, nici chiar în perioadele de înfometare
având un rol biologic esenţial. Grăsimile structurale prezintă
specificitate de organ, acoperă organele, nervii protejându-le de
traumatisme. Perniţele grase protejează palmele, tălpile şi

10
oasele de presiunile mecanice, iar grăsimea subcutanată
izolează termic întregul corp asigurând homeotermia.

Fosfolipidele sunt componente majore şi esenţiale ale tuturor

membranelor celulare, funcţionând ca bariere lipidice, izolatori
şi substrate pentru hormonii paracrini şi pentru complexele
lipidice biologic active.

Vitaminele liposolubile reglează funcţiile diverselor căi

metabolice. Vitamina E protejează biomembranele de
distrugerile provocate de radicalii liberi, cooperând cu alte
componente ale lanţului antioxidant (SOD, Se – GSH – Px, vit.
A, C) la combaterea stresului oxidativ. Vitaminele A şi D sunt
implicate în mecanismele de reglare a expresiei genice.

Homeostazia lipidică este influenţată atât de interacţiile între

lipidele alimentare şi cele endogene cât şi de acţiunea acestora
la nivel molecular şi celular.

Grăsimile alimentare

Grăsimile alimentare sunt esenţiale pentru digestie, absorbţie şi

transportul vitaminelor liposolubile (A, D, E, K), a
fitochimicalelor liposolubile (carotenoizi, licopene).

Lipidele ingerate reduc secreţia gastrică, încetinesc încărcarea

gastrică stimulând fluxul pancreatic şi biliar, facilitând astfel
procesele de digestie. Lipidele au şi funcţii biologice esenţiale în
recunoaşterea si semnalizarea celulară, în specificitatea de
specie şi imunitatea tisulară. Deoarece grăsimile sunt esenţiale
pentru supravieţuire, omul are o predilecţie pentru gustul
acestora, imprimând o textură plăcută alimentelor, sporind
semnificativ palatabilitatea acestora şi inducând totodată
senzaţia de saţietate.

11
Clasificarea lipidelor alimentare Lipide simple:

– acizii graşi;

– grăsimile neutre (esteri ai acizilor graşi cu glicerolul)

monogliceride, digliceride, trigliceride;

– ceride: esteri ai acizilor graşi cu alcooli cu masă moleculară

mare;

– esteri sterolici: colesterol esterii;

– esteri nesterolici: esteri vitamină A.

Lipide complexe:

– Fosfolipide: compuşi ai acizilor graşi cu acid fosforic şi baze

azotate reprezentate în principal de:

– Glicerofosfolipide: lecitină, cefaline, plasmologene;

– Glicosfingolipide: sfingomieline.

– Glicolipide: compuşi ai acizilor graşi cu monozaharide şi baze

azotate: cerebrozide, gangliozide, ceramide;

– Lipoprotéine: particule formate din lipide şi proteine:

lipoprotéine cu densitate mică LDL, lipoprotéine cu densitate
mare HDL.

Alte lipide:

Steroli: colesterol, săruri biliare, vitamina D;

Vitamine liposolubile: vitamina A, E, K, D.

12
Acizii graşi:

Se cunosc mai mult de o sută de tipuri de acizi graşi,

componenţi ai grăsimilor din animale, plante, microorganisme.
Acizii graşi sunt formaţi dintr-o catenă lungă de < hidrocarbură
şi o grupare terminală hidrofilă carboxil (-COOH). Acizii graşi se
clasifică în funcţie de: numărul de atomi de carbon din catenă şi
de numărul şi poziţia dublelor legături. Fiecare organism (om,
plante, animale) îşi biosintetizează acizii graşi specifici proprii,
cu lungimi şi saturaţie dictate de necesităţile lor structurale şi
metabolice unice.

Organismele au capacitatea de a sintetiza şi structura prin

elongaţie-desaturare, acizii graşi disponibili pentru a-şi satisface
necesităţile vitale. Fiecare specie moleculară de lipide are o
funcţie biologică precisă şi diferită de a altor molecule, jucând
un rol major în metabolism, în specificitatea structurală şi
sănătatea fiecărei fiinţe, în general, alimentele conţin trei mari
categorii de grăsimi din punct de vedere al lungimii catenei
acizilor graşi conţinuţi:

– grăsimi cu acizi graşi cu lanţ scurt: 4 – 6 atomi de C (SCFAs):

lapte, unt;

– grăsimi cu acizi graşi cu lanţ mediu: 12

– 14 atomi de C (MCTs): lapte, ulei de cocos, ulei de sâmburi

de palmier;

– grăsimi cu acizi graşi cu lanţ lung: 16 -20 atomi de C

(LCFAs): ulei şi carne de peşte, ulei de măsline, rapiţă, soia,
floarea-soarelui, in, untură, carne.

Din punct de vedere al numărului şi poziţiei dublelor legături,

grăsimile cu acizi graşi ai căror atomi de carbon au toate cele 4

13
valenţe ocupate de hidrogen se numesc saturate (SFA).
Grăsimile care conţin o singură dublă legătură se numesc
mononesaturate -monoenoice (MFAs), iar cele care conţin două
sau mai multe duble legături se numesc polinesaturate –
polienoice (PUFAs).

Deoarece acizii graşi mononesaturaţi şi polinesaturaţi sunt

sensibili la distrugerile oxidative generate de radicalii liberi
(stres oxidativ), organismul uman stochează lipidele de rezervă
sub forma saturată (ac. Palmitic, ac. Stearic). Pe de altă parte
este necesar să se asigure stabilitatea şi în acelaşi timp
flexibilitatea biomembranelor pentru funcţionare optimă.
Aceasta necesită fosfolipide ce conţin un acid gras saturat şi un
acid gras înalt polinesaturat, ac. Arahidonic de tip omega 6. în
sângele uman cel mai abundent lipid mononesaturat (MFA) este
acidul oleic, co 9 (C 18 : 1 co 9). Din punct de vedere al poziţiei
dublei legături acizii graşi pot fi clasificaţi ca fiind DELTA (A-
carbonul precede dubla legătură) iar din punct de vedere al
poziţiei carbonului în acidul gras pot fi: ALFA (a) primul carbon
este alăturat funcţiei carboxil, BETA ((3) al doilea carbon este
alăturat funcţiei carboxil şi OMEGA (ca – alăturat metil-
carbonului terminal).

Acizii graşi esenţiali şi raportul OMEGA 3 / OMEGA 6.

în prezent s-a stabilit faptul că grăsimile polinesaturate sunt

nutrienţi esenţiali, deoarece sunt absolut necesare supravieţuirii
organismului, dar nu pot fi sintetizate de acesta, aportul
alimentar fiind astfel obligatoriu. Se cunosc două grupe de acizi
graşi esenţiali (EFAs):

– acizi graşi omega 3 – -linolenic ALA C18:3co-3;S

– acizi graşi omega 6 – linoleic LAC18 : 2 co 6.

14
Ambii acizi graşi esenţiali 3 omega şi 6 omega sunt necesari
pentru o bună stare de sănătate, dar raportul dintre aceştia
prezintă cea mai mare importanţă. Se cunoaşte, că evoluţia
speciei umane a avut loc în condiţiile unui consum crescut de
alimente bogate în OMEGA 3, în timp ce, aportul de grăsimi
saturate era scăzut. Strămoşii noştri, care trăiau în zone litorale
consumau peşte, iar cei din interiorul continentului consumau
cantităţi mari de seminţe, fructe şi plante verzi bogate în
OMEGA 3. Vânatul consumat în acea perioadă avea o
compoziţie diferită, conţinutul de grăsimi saturate fiind mai
scăzut. Raportul omega 3 / omega 6 era în paleolitic, de « 1:1,
în timp ce astăzi acest raport este profund alterat, mai ales, în
dietele de tip occidental, în favoarea acizilor graşi omega 6,
situându-se în limite de 1:17 23. Se apreciază că raportul optim
între acizii graşi esenţiali omega 3 / omega 6 se situează în
cadrul valorilor de 1: 2 4. Metabolismul uman poate transforma
acidul linolenic 3 omega (ALA) prin desaturare şi elongaţie în
acizii esenţiali cu activitate pozitivă: eicosapentaenoic (EPA) şi
docosahexaenoic (DHA), dar numai în condiţiile în care raportul
3 omega / 6 omega este scăzut, cuprins în valorile optime.
Deoarece ambele căi metabolice de transformare ale 3 omega
şi 6 omega, utilizează aceleaşi enzime de desaturare, apare o
competiţie între biosinteza acizilor graşi cu efecte pozitive şi cei
cu efecte negative (ac. arahidonic AA 20: 4 co-6), în favoarea
celor din urmă.

Odată cu înaintarea în vârstă, însă, sistemele enzimatice de

conversie a ALA în EPA şi DHA devin din ce în ce mai puţin
eficiente, crescând astfel necesarul aportului alimentar, direct,
fie prin produse bogate în cei doi acizi graşi esenţiali, fie prin
suplimente nutritive. Acidul linolenic (ALA) se găseşte în
cantităţi mari în seminţele şi uleiul de in (« 50%), uleiul de
rapiţă (8 – 9%), uleiul de soia (« 7%), în legumele verzi
(Portulaca oleracea – iarba grasă). Surse importante de EPAşi

15
DHA omega 3 sunt somonul sălbatic, macroul, sardinele, uleiul
de ficat de cod, creveţii, crabii şi scoicile.

În prezent pe piaţă se pot găsi produse alimentare îmbogăţite

în acizi omega 3: pâine, carne de pasăre, ouă (conţinut între
100 – 360 mg omega 3/ou). Funcţiile biologice ale acizilor
graşi esenţiali.

Metabolismul uman nu poate interconverti acizii omega 3 şi

omega 6, aceştia fiind transformaţi pe căi separate, formând
două familii separate, cu efecte biologice distincte.

Excesul acizilor graşi esenţiali dintr-o familie poate interfera cu

metabolismul celeilalte familii de acizi graşi esenţiali, alterând
efectele biologice ale acestora. Acidul alfa linolenic (ALA) poate
fi metabolizat pe trei căi:

– p-oxidare, pentru a produce energie;

– stocat sub formă de triacilgliceroli (trigliceride) şi fosfolipide

în membranele celulare;

– convertit în acizi graşi esenţiali cu lanţ lung eicosapentaenoic

(EPA) şi docosahexaenoic (DHA).

Oxidarea

Este un proces complex, în spirală, de rupere a lanţului acizilor

graşi, în fragmente de câte 2 atomi de carbon (sub forma de
acetil-CoA), care ulterior sunt metabolizate în mitocondrii, pe
calea ciclului Krebs, producând energie necesară funcţiilor
vitale, activităţii fizice şi mentale. Activarea şi pătrunderea
acizilor graşi în mitocondrii este facilitată de ATP şi o moleculă
purtătoare CARNITINA. Stocare în fosfolipide Fosfolipidele
sunt componenţi universali ai membranelor celulelor corpului

16
uman. Fosfolipidele sunt constituite din acizi graşi. Un fapt
extrem de important este acela că tipul acizilor graşi pe care îi
conţin fosfolipidele este în strânsă corelaţie cu tipul de acizi
graşi consumaţi prin dietă. Când dieta este bogată în acizi graşi
saturaţi şi membranele celulare fosfolipidice devin bogate în
astfel de acizi, rigidizându-se şi pierzându-şi funcţiilor biologice
determinând apariţia diverselor maladii. Prin schimbarea
obiceiurilor alimentare şi creşterea aportului de acizi graşi
polinesaturaţi de tipul acidului alfa linolenic (ALA), membranele
culare îşi recapătă flexibilitatea, normalizându-se astfel şi
transferul nutrienţilor prin acestea, restabilindu-se comunicarea
între celulele corpului şi starea de sănătate.

Acizii graşi esenţiali Omega-3 au efecte biologice puternice

putând fi utilizaţi în prevenţia şi dietoterapia maladiilor cronice:

• diabet de tip II, boli renale, artrite reumatoide, hipertensiune

arterială, boli cardiovasculare, maladii neurodegenerative,
unele cancere. Aceste efecte biologice se datorează celor 3
principali acizi graşi esenţiali ai seriei Omega-3 şi anume:

• acidului alfa linolenic (ALA);

• acidului eicosapentaenoic (EPA);

• acidului docosahexaenoic (DHA).

Acidul Alfa Linolenic (ALA)

Este precursor al acidului eicosapentaenoic (EPA) şi acidului

docosahenaenoic (DHA). Prezenţa în laptele matern al DHA, în
special, atestă rolul său important în creşterea şi dezvoltarea
copilului sugar. ALA joacă un rol important în menţinerea
sănătăţii pielii şi părului.

17
Dietele bogate în ALA determină creşterea nivelului total de
omega-3 în fosfolipidele existente în membranele celulare. Spre
exemplu nivelul seric al ALA poate creşte cu 12%, al EPA cu
11%, iar al DHA cu 5% în cazul unui consum de ulei de in, timp
de 4 săptămâni.

Acidul alfa linolenic (ALA) are efect puternic antiinflamator prin

blocarea formării compuşilor pro-inflamatori.

Eicosanoidele

Acestea controlează reacţiile inflamatorii. Eicosanoidele derivate

din EPA nu au efect inflamator. O dietă bogată în acizi omega-3
determină producerea în cantităţi semnificative a eicosanoidelor
benefice, antiinflamatoare reducând riscul apariţiei maladiilor
cronice (diabet tip II, boli cardiovasculare, hipertensiune
arterială, maladii neurodegenerative, artrite reumatoide, boli
renale, cancere), în contradicţie cu o dietă bogată în acizi graşi
omega-6 cu acţiune puternic proinflamatoare.

Pe de altă parte ALA incorporat în membranele celulare

fosfolipidice interferă cu procesele de conversie a acidului
arahidonic în eicosanoide puternic proinflamatoare. O dietă
bogată în ALA determină o scădere semnificativă a concentraţiei
acidului arahidonic în neutrofile, iar producţia de eicosanoide în
celulele mononucleare descreşte cu cea 30%. Este
binecunoscut faptul că stările inflamatorii, clinice sau subclinice,
prelungite, sunt cauza bolilor cronice, iar celulele imunitare
neutrofile şi mononucleare au un rol major în crontrolul
infecţiilor şi stărilor inflamatorii.

Citokinele

Acidul linolenic (ALA) blochează formarea citokinelor.

18
Citokinele sunt proteine eliberate de celulele sistemului imunitar
ca răspuns la agenţi infecţioşi, la substanţe străine sau alte
agresiuni.

Citokinele sunt responsabile de starea de slăbiciune şi oboseală

de care suferă persoanele aflate în convalescenţă, după boli
infecţioase provocate de bacterii sau virusuri.

Alte citokine sunt implicate în inflamaţii de tip reumatoid,

contribuind la patologia şi altor maladii cronice. Acestea sunt:

• cc-factorul necrozei tumorale (TNF-);

• interleukina -1p (IL- 1p);

iar concentraţia lor descreşte la nivelul celulelor mononucleare

cu Î25%, la persoanele ce consumă alimente bogate în Omega-
3 (ALA).

Factorul de activare al plachetelor sanguine.

Acidul alfa linolenic frânează formarea factorului de activare

plachetară (PAF). Factorul de activare plachetară este o
fosfolipidă care controlează inflamarea şi şocul, cauzând
agregarea plachetelor sanguine, activând sistemul imun, iniţiind
eliberarea de acid arahidonic. Această situaţie poate avea
repercursiuni grave asupra sănătăţii prin apariţia inflamaţiilor şi
a evenimentelor ischemice. Potrivit cercetărilor recente ALA
lucrează sinergie cu unii lignani din legume, fructe,
proteaginoase împiedicând efectul PAF.

Acidul Eicosapentaenoic (EPA)

Este precursor al câtorva eicosanoide cu efect antiinflamator.

19
Cel mai important efect biologic al EPA, este însă, capacitatea
acestuia de a scădea nivelul trigliceridelor din sânge (EPA se
găseşte ca atare în untura de peşte).

Acidul Docosahexaenoic (DHA)

Acizii graşi esenţiali sunt convertiţi în metabolismul uman, într-

o serie de molecule denumite Eicosanoide care formează o
clasă foarte importantă de molecule cu rol în semnalizarea
celulară (cell-signalling molecules) şi expresia genică, la
interfaţa cu alimentul şi alimentaţia.

în continuare vom trece în revistă unele din efectele benefice

ale acizilor graşi omega-3 asupra sănătăţii.

Inima şi sistemul vascular

Pretutindeni unde alimentaţia este dezechilibrată în favoarea

unui exces de acizi graşi omega-6 arahidonic, frecvenţa
aterosclerozei, infarctului miocardic şi aritmiilor fatale este
semnificativ crescută. Consumul de acizi graşi omega-3, reduce
rata de apariţie a aritmiilor severe, cu 30%. Inflamaţiile
provocate de omega-6 (ac. arahidonic) reprezintă factorul
major de iniţiere şi dezvoltare al plăcii ateromatoase, în special,
în arterele coronare.

Placa conţine depozite anormale de colesterol (LDL) care

traversează peretele arterial stimulînd celulele endoteliale să
producă molecule adezive care captează celule imunitare, apoi
chimiokine care atrag celulele imunitare în interiorul peretelui
arterial. Acestea eliberează substanţe care declanşează
inflamarea, transformîndu-se în macrofage ce înglobează
lipoproteinele cu densitate mică (LDL). Procesul inflamator
provoacă migrarea celulelor musculare spre peretele intern al
arterei, producînd o matrice fibroasă care le înglobează,

20
formînd o structură solidă. în acelaşi timp macrofagele se
multiplică, unele eliberînd grăsimea înglobată formînd un
nucleu lipidic, învelit în matricea fibroasă constituind astfel
placa ateromică. Substanţele inflamatorii eliberate de
macrofage digeră apoi matricea fibroasă a plăcii ateromice
fragilizînd peretele arterial care se poate rupe şi genera un
eveniment hemoragie. în contact cu un factor tisular prezent în
nucleul lipidic sîngele ce invadează lumenul vasului,
coagulează, întrerupînd circulaţia provocînd fenomene
ischemice (infarct de miocard, accident vascular cerebral).

21
 Surse de grasimi
Grasimile sunt necesare organismului, intrucat ajuta la absorbtia
vitaminelor solubile in grasimi (precum vitaminele A, E si K) si intretin
senzatia de satietate. Secretul este concentrarea pe grasimile sanatoase
(mononesaturate si polinesaturate) si eliminarea celor nocive (saturate si
trans). Sursele alimentare de mai jos furnizeaza grasimi din prima
categorie.

1. Semintele de in macinate
O sursa mai putin cunoscuta de grasimi sanatoase sunt semintele de in.
O cantitate de 268 de grame furnizeaza 38,325 g de acizi grasi omega-3,
48,3 grame de grasimi polinesaturate si 6,2 grame de grasimi
mononesaturate.
Semintele de in macinate ajuta in special la mentinerea sanatatii si
tineretii pielii, completand generos si aportul zilnic de fibre si regland
nivelul inflamatiilor in corp. Introduceti-le in salate, cereale sau
preparatele la cuptor.

2. Pestele gras
O sursa foarte bogata de grasimi sanatoase omega-3 este pestele gras,
in special somonul, macroul, heringul, pastravul, sardinele si tonul.
Aceste alimente contribuie la mentinerea sanatatii cardiace si protejeaza
functiile cognitive, odata cu inaintarea in varsta.
Asociatia Americana de Sanatate a Inimii sugereaza consumul a doua
portii de peste gras pe saptamana, pentru a va bucura de beneficiile
grasimilor sale sanatoase (o portie trebuie sa fie de marimea unui pachet
de carti).

3. Fructele de avocado
Deliciosul fruct de avocado este benefic sanatatii inimii si poate ameliora
chiar simptomele osteoartritei, datorita continutului generos de grasimi
mononesaturate, care diminueaza nivelul colesterolului rau in organism.
Consumati fructul de avocado prin asociere cu alte alimente bogate in
vitamine si minerale, astfel incat acestea din urma sa fie mai bine
absorbite in corp. Atentie, insa, la cantitatea de avocado folosita in
retete: o jumatate de fruct mediu furnizeaza aproximativ 115-160 de
calorii.

4. Semintele
Fie ca sunt de dovleac, de floarea-soarelui sau de susan, toate aceste
seminte contin grasimi sanatoase, care reduc semnificativ

22
nivelul colesterolului LDL (rau) in corp. Consumati-le pe cat posibil in
stare cruda, fara sare si neprajite in ulei, astfel incat sa oferiti
organismului doar nutrientii benefici din seminte.
5. Fructele oleaginoase
Nucile, alunele de padure, fisticul si toate fructele oleaginoase sunt
alimente care intretin sanatatea cardiovasculara, tocmai pentru ca au un
aport important de grasimi sanatoase. Ele sunt totodata hipercalorice, de
aceea este important sa le consumati cu moderatie. O portie inseamna
14 jumatati de nuci, 24 de migdale, 35 de alune de padure, 18 nuci caju
sau 15 jumatati de fistic.
6. Uleiul de masline
Ingredient de baza in cea mai sanatoasa dieta a lumii, cea
mediteraneana, uleiul de masline este o sursa excelenta de grasimi
sanatoase (in special acizi grasi omega-3). Adaugati-l in salate sau
folositi-l la gatit, tinand cont si de continutul important de calorii!

7. Ouale
Un ou mare contine pana la 5 grame de grasimi, majoritatea benefice, pe
langa cantitatea mare de proteine esentiale tonusului muscular si
rezervelor zilnice de energie. Unele tipuri de oua sunt chiar fortificate cu
acizi grasi omega-3 (acest supliment este mentionat pe eticheta
cartonului de oua). Consumati maximum un ou pe zi, pentru a evita
cresterea nivelului de colesterol total.

8. Fasolea
Fasolea alba, neagra sau rosie, alaturi de boabele de soia, contribuie la
restabilirea echilibrului dintre minte si trup. Motivul consta in aportul
generos de grasimi esentiale omega-3, care ajuta totodata si la
imbunatatirea starii de spirit.

9. Alimentele fortificate
De cand oamenii de stiinta au descoperit numeroasele proprietati
benefice ale grasimilor esentiale omega-3, acestea din urma au inceput
sa fie adaugate in mai multe produse alimentare fortificate cu vitamine,
minerale si alti nutrienti esentiali.
Din aceasta categorie speciala pot face parte lactatele, ouale, painea,
cerealele integrale sau batoanele cu multicereale.

10. Untul din fructe oleaginoase

Untul obisnuit este periculos prin prisma aportului bogat de grasimi
saturate, care cresc nivelul colesterolului rau in organism. Untul obtinut
din fructele oleaginoase se afla la cealalta extrema, intrucat majoritatea
grasimilor din compozitia sa sunt mononesaturate si polinesaturate. In

23
 afara de untul de arahide, piata alimentara ofera si sortimente speciale,
din nuci caju sau din migdale.

Concluzie:
In concluzie, de ce avem nevoie de grasimi?
 Sunt o importanta sursa de energie
 Pot fi stocate si furnizeaza energie atunci cand aportul alimentar este
limitat
 Sunt o componenta fundamentala a tuturor membranelor celulare
 Protejeaza organele vitale impotriva socurilor fizice, precum si
organismul impotriva pierderii de apa in exces sau a pierderii de
caldura
 Sunt un precursor al anumitor hormoni
 Sunt surse de acizi grasi, care nu pot fi sintetizati de catre organism
 Sunt un ajutor in absorbtia anumitor vitamine (vitaminele liposolubile A,
D, E si K) si imbunatatesc gustul si textura produselor alimentare
In concluzie, grasimile nu sunt un dusman de care trebuie sa va feriti,
dar trebuie sa alegeti intotdeauna tipul si cantitatea corecta.

Bibliografie
www.wikipendia.com
www.nestle.ro/nhw/grasimi
https://ru.scribd.com/doc/75574199/Grasimile-Si-
Rolul-Lor
https://viatasichimia.wordpress.com

24