Tinand cont ca un mediu sanatos este esential pentru asigurarea prosperitatii şi calitatii vietii si de

realitatea ca daunele si costurile produse de poluare si schimbari climatice sunt considerabile, Guvernul
Romaniei promoveaza conceptul de de-cuplare a impactului si degradarii mediului de cresterea economica
prin promovarea eco-eficientei si prin interpretarea standardelor ridicate de protectia mediului ca o
provocare spre inovatie, crearea de noi piete si oportunitati de afaceri.

Protectia mediului in Romania – scurt istoric

Primul document oficial din Romania care stabileste politicile de mediu si obiectivele nationale in acest
domeniu a fost elaborat în 1992, dupa ce, cu doar doi ani inainte, a fost infiintat Ministerul Mediului; acesta
fiind prima institutie guvernamentala ce avea protectia mediului ca si domeniu principal de activitate.

Astfel, putem spune ca preocuparile la nivel institutional din Romania in domeniul ecologiei au început în
anul 1990.

Abia în 1996 s-a conturat Strategia Natională de Protectia Mediului, aceasta fiind reactualizata în anul 2002.

Aceasta strategie naţionala urmarea să stabileasca principiile, prioritatile si obiectivele in ceea ce priveste
protectia mediului. Astfel s-a stabilit ca principiile fundamentale sunt: imbunatatirea si conservarea
conditiilor de viată, dezvoltarea durabila, prevenirea poluarii, conservarea biodiversitatii si a mostenirii
cultural-istorice.

Pe baza acestor strategi, în 1999 a fost adoptat Programul National de Aderare la Uniunea Europeana, iar
odata cu aderarea la UE strategia nationala de mediu este actualizata anual, urmarindu-se compatibilizarea
acesteia cu strategiile similare din restul tarilor membre UE.

Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile promovează o politică de mediu unitară, coerentă, având ca
principale obiective:

- Integrarea cerinţelor de mediu în strategiile sectoriale;

- Conformarea cu acquis-ul comunitar de mediu pentru asigurarea calităţii apei potabile în toate localităţile,
epurarea apelor uzate, protejarea populaţiei faţă de efectele nocive ale zgomotului, închiderea depozitelor
de deşeuri neconforme, retehnologizarea sistemelor de încălzire centrală şi implicit creşterea eficienţei
energetice, promovarea utilizării resurselor regenerabile de energie, reabilitarea ecologică a siturilor
afectate de poluare istorică sau de eroziune costieră

- Decuplarea degradării mediului de creşterea economică;

- Ocrotirea biodiversităţii;

- Monitorizarea şi diminuarea riscurilor schimbărilor climatice;

- Managementul riscului şi prevenirea dezastrelor provocate de inundaţii;

- Aplicarea principiului "poluatorul plăteşte";

- Finanţarea proiectelor, inclusiv prin Fondul de Mediu;

Având ca obiective principale întărirea structurilor administrative, ca element de bază pentru construirea
unui sistem solid de management de mediu şi contribuţia la dezvoltarea durabilă, activitatea Guvernului
României în acest domeniu se va concentra pe următoarelor priorităţi:

 Integrarea politicii de mediu în elaborarea şi aplicarea politicilor sectoriale şi regionale;

 Evaluarea stării actuale a factorilor de mediu şi fundamentarea unei strategii de dezvoltare pe
termen lung în domeniul mediului, al resurselor regenerabile şi neregenerabile;
  Întărirea capacităţii instituţionale în domeniul mediului;
 Ameliorarea calităţii factorilor de mediu în zonele urbane şi rurale;
 Extinderea reţelei naţionale de arii protejate şi rezervaţii naturale, reabilitarea infrastructurii
costiere a litoralului românesc, redimensionarea ecologică şi economică a Deltei Dunării;

Au trecut peste trei decenii de când Uniunea Europeană a adoptat primul program de acţiune
pentru protecţia mediului. De la o abordare sectorială, europenii au trecut la elaborarea de
strategii de dezvoltare durabilă, integrând mediul în toate componentele politicilor comunitare;
Uniunea a adoptat peste 200 de acte legislative, a dezvoltat un sistem tot mai complex de
instrumente, a promovat cercetarea şi inovarea tehnologică pentru a găsi tehnologii
nepoluante, a dezvoltat eco-pieţe, a încercat să acţioneze la nivelul comportamentelor de
consum şi de producţie (apreciate astăzi ca factor cheie determinant al degradării sistematice
a mediului şi a eco-sistemelor), s-a implicat activ în acţiunea la nivel global în direcţia
reorientării politicilor economice către o dezvoltare durabilă în toate ţările lumii.
Prezentare generală
Politica de mediu a Uniunii Europene a apărut ca domeniu separat al preocupării comunitare
in anul 1972, impulsionată de o conferinţă a Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra mediului
înconjurător, care a avut loc la Stockholm.
Politica de mediu a Uniunii Europene, asa cum a fost stabilită prin Tratatul CE, are ca scop
asigurarea sustenabilităţii activităţii de protecţie a mediului, prin includerea acesteia în politicile
sectoriale ale UE, prin elaborarea de măsuri de prevenire, prin respectarea principiului cel
care poluează plateşte, prin combaterea la sursa a poluării, şi prin asumarea în comun a
responsabilităţii. Acquis-ul cuprinde aproximativ 200 de instrumente legislative care acoperă
un număr mare de sectoare, precum poluarea apei şi a aerului, gestionarea reziduurilor şi
produselor chimice, biotehnologia, protectia împotriva radiaţiilor şi conservarea naturii. Statele
Membre trebuie să se asigure ca o evaluare a impactului asupra mediului înconjurator a fost
efectuată înainte de a aproba dezvoltarea anumitor proiecte din sectorul public sau privat. Prin
însăși natura sa, mediul transcende politicul, juridicul și granițele trasate de oameni. Prin
urmare, cooperarea între statele membre și între UE și restul lumii este esențială dacă dorim
să facem față provocărilor care ne afectează pe toți. Acestea variază de la secetă și inundații,
la poluare și amenințări la adresa capitalului natural și a biodiversității Europe. Obiectivul de
bază al politicii de mediu a UE este acela de a consolida capitalul natural, de a promova o
economie care utilizează resursele în mod eficient și de a proteja sănătatea populaţiei. O
strategie de mediu coordonată la nivelul UE creează sinergii şi asigură coerența între politicile
UE și, dată fiind relevanța legislației de mediu pentru mai multe sectoare de activitate, va
garanta aplicarea unor condiții echitabile în desfăşurarea activităților acestora. Mulţi consideră
că mediul este ceva care ni se cuvine, însă presiunea asupra resurselor limitate ale planetei
noastre crește într un ritm fără precedent. Dacă aceasta va continua, generațiile viitoare vor fi
private de moștenirea lor legitimă. Abordarea problemei presupune acțiuni colective care
implică UE, autoritățile naționale, regionale și locale, întreprinderile, ONG urile și oamenii
obișnuiți.
Evolutie.Istoric
Documentele care stau la baza politicii de mediu a UE sunt Programele de Acţiune pentru
Mediu (PAM)5, primul dintre ele fiind adoptat de către Consiliul European în 1972 şi fiind
urmat de alte cinci. Aceste programe de acţiune sunt, de fapt, o combinaţie de programe pe
termen mediu atural printr-o abordare atural şi constau într-o tratare atural şi sectorială a
problemelor ecologice. Primele două programe de acţiune pentru mediu, PAM 1 (1973-1977)
şi PAM 2 (1977-1981) atural o abordare sectorială a combaterii poluării şi promovează nevoia
de protecţie a apei şi a aerului, prin introducerea unor atural minime de poluare. PAM 3 (1982
-1986) şi PAM 4 (1987-1992) atural evoluţia politicilor comunitare la acel moment şi
dezvoltarea „pieţei interne”6 , astfel încât obiectivele de mediu să fie atural cu cele ale pieţei.
Abordarea calitativă se schimbă, iar obiectivele de mediu încep să fie văzute ca instrumente
de creştere a performanţei şi competitiviţăţii economice. În plus, PAM 4 promovează
abordarea integrată a politicii de mediu şi introduce conceputul „dezvoltării durabile”7.Al 5-lea
Program de Acţiune pentru Mediu ( 1993 -2000), numit şi „Către o dezvoltare durabilă”8 a
transformat dezvoltarea durabilă în strategie a politicii de mediu. Această abordare apare, de
altfel, în toate politicile UE odată cu Tratatul de la Amsterdam (1997), când este promovată ca
politică atural al. În această perspectivă, dezvoltarea durabilă înseamnă:
- menţinerea calităţii generale a vieţii;
- menţinerea accesului continuu la rezervele atural;
- evitarea compromiterii pe termen lung a mediului;
- înţelegerea dezvoltării durabile ca acea dezvoltare ce răspunde nevoilor prezentului,
fără a afecta capacitatea generaţiilor viitoare de a răspunde propriilor lor nevoi.
Alte elemente de noutate aduse de PAM 5 sunt schimbarea direcţiei politicii de mediu către o
politică bazată pe consens, prin consultarea părţilor interesate în cadrul procesului de luare a
deciziei, precum şi trecerea de la o abordare bazată pe control la una bazată pe prevenire şi
operaţionalizată prin utilizarea de instrumente economice şi atura.
Al 6-lea Program de Acţiune pentru Mediu (2001-2010), numit şi „Alegerea noastră, viitorul
atural” este consecinţa procesului de evaluare atura a rezultatelor PAM 5 (realizată în anul
2000) şi stabileşte priorităţile de mediu pe parcursul prezentei decade.
Au fost identificate astfel 4 arii prioritare ce atural direcţiile de acţiune ale politicii de mediu:
1) schimbarea atural şi încălzirea atura – are ca obiectiv reducerea emisiei de gaze ce produc
efectul de seră cu 8% faţă de nivelul anului 1990 (conform protocolului de la Kyoto);
2) protecţia naturii şi biodiversitatea – are ca obiectiv îndepărtarea ameninţărilor la adresa
speciilor pe cale de dispariţie şi a mediilor lor de viaţă în Europa;
3) sănătatea în raport cu mediul – are drept obiectiv asigurarea unui mediu care să nu aibă un
impact semnificativ sau să nu fie riscant pentru sănătatea umană;
4) conservarea resurselor atural şi gestionarea deşeurilor – are ca obiectiv creşterea gradului
de reciclare a deşeurilor şi de prevenire a producerii acestora.
Aceste arii prioritare sunt completate de un set de măsuri ce duc la realizarea obiectivelor lor
şi care au în vedere:
- Aplicarea efectivă a legislaţiei comunitare de mediu în SM;
- obligativitatea analizării impactului principalelor politici comunitare asupra
mediului;
- implicarea strânsă a consumatorilor şi producătorilor în identificarea de soluţii
pentru problemele de mediu;
- asigurarea accesului general la informaţiile de mediu, în vederea dezvoltării
preocupării pentru protecţia acestuia;
- accentuarea importanţei reducerii poluării urbane şi a utilizării adecvate a terenurilor
(în scopul conservării peisajelor şi a mediilor atural)