Misiunea cadrelor didactice este înaltă şi nobilă.

Rolul profesorului în procesul de modelare a

elevului era şi este poate cel mai important, atât în trecut (când se considera că profesorul era în
centrul atenţiei), cât şi în prezent (unde învăţarea este centrată pe elev).
Succesul în munca instructiv-educativă depinde în cea mai mare măsură de cadrele didactice, de
competenţa şi dragostea lor pentru profesie. Nici planurile de învăţământ, nici programele şcolare,
nici manualele, nici baza materială a şcolii nu pot avea asupra elevilor o influenţă care să poată fi
comparată cu cea a cadrelor didactice.
Propun în continuare cîteva metode didactice, la limita dintre tradiţional şi modern, aplicate de mine
la clasă: Prelegerea, Brainstormingul, R.A.I., Ciorchinele “Ştiu/ vreau să ştiu/ am învăţat”, Jocul
detectivului, Tabu, toate cu exemple de practică.

Se spune că nevoia de a învăţa o limbă străină este aproape atât de veche ca însăşi istoria umană. Iar
însuşirea unei limbi se află în relaţie cu senzaţiile şi experienţa, spune John Amos Comenius,
profesor, educator şi scriitor ceh, considerat părintele educaţiei moderne. “Predarea trebuie să fie
orală”, continuă acesta.

În contextul actual se remarcă o necesitate a schimbării în didactica tuturor disciplinelor, inclusiv în

didactica limbii franceze, accentul punându-se pe strategiile şi tehnicile de predare-învăţare folosite
la clasă.
Folosirea unor metode şi strategii moderne, active de predare-învăţare este importantă pentru că are
un mai mare impact asupra elevilor. Cărţile din care îşi luau informaţia până mai ieri sunt înlocuite
astăzi cu noile resurse tehnologice pentru a crea o învăţare interactivă centrată pe elev. Explicaţia
utilizării metodelor interactive vine de la conceptul “I do and I understand”(Confucius), mai precis,
cu cât consumă mai multă energie în încercarea de a controla o activitate, cu atât mai mult elevul
înţelege şi învaţă din această activitate. O altă explicaţie ar fi aceea că pot modela îndeaproape ceea
ce vor face elevii când părăsesc şcoala şi îşi aleg un loc de muncă.
Potrivit orientării tradiţionale, rolul elevului constă în a urmări prelegerea şi explicaţiile
profesorului, a reţine, a accepta în mod pasiv ideile primite, a le reproduce şi a lucra izolat.
La polul opus, orientarea modernă atribuie alte roluri elevului. Acesta trebuie să îşi exprime punctul
de vedere, să îşi împărtăşească ideile cu ceilalţi, să argumenteze, să-şi pună şi să pună întrebări cu
scopul de a înţelege, să coopereze cu ceilalţi elevi în vederea rezolvării problemelor şi a sarcinii de
lucru. Cheia unei ore reuşite presupune înţelegere şi colaborare profesor-elevi, implicare şi alegerea
unor strategii şi metode adecvate.
Astfel, se recomandă o împletire a metodelor tradiţionale de predare-învăţare cu cele noi şi nu o
respingere totală a acestora, cât şi o adaptare a metodelor tradiţionale la contextul actual.
În cadrul orei de Limba franceza, putem aborda diferite abordări de predare-învăţare, utilizarea unei
metode sau a alteia depinzând de abordarea aleasă. Astfel, abordări şi metode moderne sugerate
sunt următoarele: Abordarea centrată pe elev Abordarea comunicativă, Calea tăcerii, Sugestopedia
Învăţarea limbii în comunitate, Metoda răspunsului fizic, Pentru a aplica diferitele strategii moderne
trebuie să ne folosim de materiale, mijloace de predare moderne, cum ar fi: fişe de lucru imagini
realia, poveşti în imagini postere ,broşuri ,pliante,CD,DVDs( filme, reclame, desen animat), jocuri,
poezii, dramă, proiecte. Pentru un act de predare-învăţare eficient este bine să alternăm tipurile de
materiale de predare.
Cheia unei ore reuşite presupune înţelegere şi colaborare profesor-elevi, implicare şi alegerea unor
strategii şi metode adecvate.
Astfel, se recomandă o împletire a metodelor tradiţionale de predare-învăţare cu cele noi şi nu o
respingere totală a acestora, cât şi o adaptare a metodelor tradiţionale la contextul actual.
Prelegerea, metodă didactică tradiţională, poate fi modernizată şi îmbunătăţită prin preocuparea
profesorului de a stimula interesul elevilor prin introducerea unor poveşti sau glume, a unor imagini
captivante şi filmuleţe despre ceea ce urmează a fi prezentat sau lansarea unor întrebări incitante ce
determină participarea elevilor.
Exemplu: La clasa a VII-a (Manual Sigma, L2), lectura lecţiei “En garde, les fantassins!” a fost
precedată de vizionarea filmului artistic “Les trois mousquetaires” ce trata acelaşi subiect, fapt ce a
determinat un interes deosebit din partea elevilor.
Brainstorming-ul (sau „asaltul de idei”), metodă ce constă în formularea câtor mai multe idei legate
de o temă dată, reprezintă o activitate ce presupune o serie de avantaje:
• toţi elevii participă în mod activ,
• îşi dezvoltă capacitatea de a trăi anumite situaţii, de a le analiza şi de a lua decizii privind
alegerea unor soluţii optime,
• îşi exprimă personalitatea,
• se eliberează de anumite prejudecăţi,
• îşi exersează creativitatea,
• se dezvoltă relaţiile interpersonale, prin valorizarea ideilor fiecăruia,
• se creează o atmosferă propice lucrului.
Brainstorming-ul presupune parcurgerea mai multor etape şi a unui timp mai mare de realizare(ore
sau zile). Profesorul trebuie să încurajeze exprimarea ideilor, să nu permită inhibarea interventiilor
elevilor, să stimuleze explozia de idei, să motiveze învăţarea elevilor începând o lecţie nouă cu un
brainstorming.
„Ştiu/ vreau să ştiu/ am învăţat” este o metodă activ- participativă, ce implică lucrul frontal cu elevii
sau pe grupuri mici, constând în a solicita elevilor să prezinte ceea ce ştiu deja despre o temă dată şi
de a formula întrebări la care se aşteaptă răspuns din lecţie.
R.A.I. (răspunde, aruncă, întreabă) este o metodă activ- participativă folosită pentru fixarea
cunoştinţelor deja predate. Are avantajul de a-i apropia pe elevi unul de altul prin comunicarea
directă între ei, clasa devenind mai unită, predominând o stare de prietenie şi de armonie.
Jurnalul cu dublă intrare este o metodă modernă de predare- învăţare prin cooperare ce stabileşte o
legătură strânsă între text şi propria curiozitate şi experienţă a elevilor. Elevii vor lucra pe foi
împărţite in două, trăgând pe mijloc o linie verticală.
Jocul detectivului, folosit la înţelegerea şi producerea orală, poate aborda descrierea de persoane sau
personaje. Un elev iese din clasă, în timp ce ceilalţi vor fixa un suspect. La revenirea în clasă acesta
va adresa întrebări ce necesită răspuns închis: da sau nu, iar clasa îi va răspunde până când acesta va
ghici persoana. (“Il est blond? Oui. C´est une fille? Non.”)
“Tabu” presupune ghicirea unui cuvânt de către membrii echipei fără folosirea cuvintelor interzise.
De exemplu: ”la poste”, fără a pronunţa termenii : timbres, facteur, lettre, courrier et boîte aux
lettres. Elevii vor trebui să facă apel la sinonimie.
Metodele activ-participative sunt cele mai în măsură să solicite plenar, dar şi să valorifice maximal
şi pe multiple planuri potenţialul uman de cunoaştere, de simţire şi de acţiune cu care un elev sau
altul vine la şcoală.
Specific acestor metode este faptul că pot stimula şi dezvolta învăţarea prin cooperare, lucrul în
perechi sau în grupe mici de elevi, facilitând astfel comunicarea, relaţionarea, colaborarea şi
sprijinul reciproc pentru rezolvarea unor probleme sau pentru explorarea unor teme noi, care duc la
cunoaşterea dintre elevi, intelegerea si acceptarea reciproca.