Sunteți pe pagina 1din 8

Popa Adrian Alin

Inginerie Economica
Anul III I.D
Contabilitatea imobilizarilor corporale

Imobilizarile corporale sunt active cand:

a) sunt detinute de o persoana juridica pentru a fi utilizate în productia de bunuri sau


prestarea de servicii, pentru a fi închiriate tertilor sau pentru a fi folosite în scopuri
administrative;

b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mare de un an, si

c) au valoare de intrare mai mare decât limita prevazuta de reglementarile legale în


vigoare. Aceasta valoare, în prezent de peste 5000000 lei, va fi actualizata periodic
în functie de indicele de inflatie.

Un activ corporal trebuie recunoscut în bilant daca se estimeaza ca va genera beneficii


economice pentru persoana juridica si costul activului poate fi evaluat în mod credibil.

Amortizarea reprezinta alocarea sistematica a valorii amortizabile a unui activ pe


întreaga sa durata de viata utila.

Durata de viata utila reprezinta:

- perioada pe parcursul careia se estimeaza ca întreprinderea va utiliza activul supus


amortizarii, sau numarul unitatilor produse sau al unor unitati similare estimate a fi
obtinute prin folosirea activului respectiv.
Costul reprezinta suma platita în numerar sau echivalente de numerar ori valoarea justa
a altor contraprestatii efectuate pentru achizitionarea unui activ, la data achizitiei sau a
constructiei acestuia.

Valoarea reziduala reprezinta valoarea neta pe care o întreprindere estimeaza ca o


va obtine pentru un activ la sfîrsitul duratei de viata utila a acestuia, dupa reducerea
prealabila a costurilor de cesiune previzionate.

Valoarea justa reprezinta suma pe care un activ ar putea fi schimbat de bunavoie între
doua parti aflate în cunostinta de cauza, în cadrul unei tranzactii cu pretul determinat
obiectiv.

Pierderea din depreciere reprezinta diferenta dintre valoarea contabila si valoarea


recuperabila.

Valoarea contabila reprezinta valoarea la care un activ este recunoscut în bilant dupa
scaderea amortizarii cumulate pîna la acea data, precum si a pierderilor cumulate din
depreciere.

Valoarea amortizabila este costul activului sau o alta valoare substituita costului în
situatiile financiare, din care s-a scazut valoarea reziduala.

Clasificarea imobilizarilor corporale


Contabilitatea sintetica a imobilizarilor corporale se tine pe categorii, iar
contabilitatea analitica se tine pe fiecare obiect de evidenta, prin care se întelege obiectul
singular sau complexul de obiecte cu toate dispozitivele si accesoriile acestuia, destinat
sa îndeplineasca în mod independent, în totalitate, o functie distincta.

În structura imobilizarilor corporale se identifica doua mari grupe


: terenurile si mijloacele fixe. În cadrul imobilizarilor corporale sunt evidentiate în mod
distinct imobilizarile corporale în curs.
Din punct de vedere al contabilitatii sunt considerate mijloace fixe, obiectul singular
sau complexul de obiecte care se utilizeaza ca atare si îndeplineste cumulativ doua conditii: au
o durata normala de utilizare mai mare de un an si o valoare mai mare decît limita stabilita de
lege. Cele care îndeplinesc numai una din aceste doua conditii sunt considerate active
circulante sub denumirea de obiecte de inventar de mica valoare sau scurta durata.

Pentru organizarea rationala a contabilitatii imobilizarilor corporale din orice întreprindere


este necesara clasificarea acestora dupa mai multe criterii, astfel:

Dupa natura si caracteristicile lor tehnice , mijloacele fixe pot fi grupate astfel:

- constructii;

- echipamente tehnolgice (masini, utilaje si instalatii de lucru);

- aparate si instalatii de masurare, control si reglare

- mijloace de transport;

- animale si plantatii;

Dupa apartenenta la patrimoniul întreprinderii, mijloacele fixe pot fi :

- mijloace fixe proprietatea unitatii patrimoniale (mijloace fixe proprii), care fac obiectul
conturilor bilantiere ale agentului economic ce le detine si le utilizeaza. Mijloacele fixe proprii
apartin de drept proprietarului, fiind proprietate neconditionata a acestuia, evidentiate în
conturi separate, iar amortizarea acestora se face de catre înteprindere;

- mijloace fixe in folosinta temporara în categoria carora intra: mijloace fixe


concesionate , mijloace fixe închiriate sau luate în locatie de gestiune sunt acele mijloace
aflate temporar în gestiunea întrepriderii spre a fi exploatate, ele apartinînd altor proprietari.
Întreprinderea are asupra lor numai drepturi limitate. Amortizarea acestora se face de catre
întreprinderea proprietara. Ele fac obiectul conturilor extrapatrimoniale.

Dupa destinatia pe care o au în cadrul întreprinderii, mijloacele fixe se clasifica în :

-mijloace fixe productive;

-mijloace fixe cu destinatie sociala;

-mijloace fixe în conservare.


Evidenta separata a acestor trei categorii este necesara pentru calcularea unor indicatori de
eficienta a folosirii mijloacelor fixe, cum sunt: rata activelor fixe, rata de imobilizare a activelor
fixe, rata capitalului fata de activele fixe, amortizarea mijloacelor fixe etc.

Nu sunt considerate mijloace fixe conform legii 15/1994 :


a) Motoarele, aparatele si alte subansambluri ale mijloacelor fixe procurate în scopul înlocuirii
componentelor uzate cu ocazia reparatiilor de orice fel, care nu modifica parametrii tehnici
initiali ai mijlocului fix;

b) Sculele, instrumentele si dispozitivele speciale care se folosesc fie la fabricarea anumitor


produse în serie, indiferent de valoarea si durata lor de functionare normala;

c) Constructiile si instalatiile provizorii executate din fondurile de investitii;

d) Animalele care nu au îndeplinit conditiile pentru a fi trecute la animale adulte, animale la


îngrasat, pasarile si coloniile de albine;

e) Padurile;

f) Investitiile efectuate pentru realizarea lucrarilor miniere din afara perimetrului de


exploatare precum si cele pentru foraj executate pentru explotari, prospectiuni geologice si
geofizice etc;

g) Prototipurile, atîta timp cît servesc ca model la executarea productiei de serie, inclusiv
seria zero sau sunt supuse încercarilor, în vederea omologarii la producator;

h) Echipamentul de protectie si de lucru, îmbracamintea speciala, precum si accesoriile de


pat, indiferent de valoarea si durata lor de utilizare.

Terenurile sunt acea parte a imobilizarilor corporale care este legata de sol si care prin
natura lor sunt în totalitate imobile.

Contabilitatea terenurilor este structurata pe doua categorii: terenuri (propiu-zise) si amenajari


de terenuri.

Terenurile sunt întinderi de pamînt bine delimitate care pot avea diverse destinatii.
În contabilitatea analitica, terenurile pot fi evidentiate pe urmatoarele grupe: terenuri agricole,
silvice, terenuri fara constructii, terenuri cu zacaminte, terenuri cu constructii, terenuri cu
amenajari si altele.

Terenurile nu se pot deprecia ireversibil si, ca atare, nu pot fi amortizate. O eventuala depreciere
temporara este înregistrata prin sistemul provizioanelor. În schimb, investitiile legate de amenajarea
terenurilor (lacurilor, baltilor, iazurilor si alte lucrari asimilate) sunt supuse amortizarii. De asemenea,
terenurile de natura zacamintelor sunt supuse si ele amortizarii.

Imobilizarile corporale în curs de executie reprezinta investitiile si mijloacele fixe sau amenajari de
terenuri, neterminate la sfarsitul perioadei de gestiune sau exercitiului financiar, efectuate în regie
proprie sau antrepriza, care se evalueaza la costul de productie sau de achizitie, ele urmînd a fi trecute
în categoria imobilizarilor corporale finalizate, dupa receptia, darea în folosinta sau punerea în functiune
a acestora, dupa caz.

Evaluarea imobilizarilor la sfarsitul exercitiului se face în doua momente bine


precizate: la inventariere si la întocmirea bilantului anual.

Evaluarea imobilizarilor la inventariere se face în vederea stabilirii valorilor actuale,


reale a imobilizarilor în scopul punerii de acord a datelor contabilitatii cu datele reale
determinate prin constatarea faptica a existentei acestora.

Evaluarea la întocmirea bilantului se face cu ocazia închiderii conturilor si a întocmirii


pe baza lor a bilantului. Evaluarea la bilant consta în mentinerea în conturi a valorilor
contabile de intrare si apoi compararea acesteia cu cea constatata la inventariere
(actuala). Daca valoarea actuala este mai mare decît valoarea contabila, plusurile de
valoare nu se contabilizeaza. Daca valoarea actuala este mai mica decît valoare
contabila, aceasta se analizeaza si se înregistreaza diferit în functie de natura si cauzele
care au determinat minusurile de valoare.

Astfel, pierderea de valoare constatata se compara cu amortizarea stabilita prin planul


de amortizare. Daca pierderea de valoare este egala cu amortizarea calculata, ea se
considera normala, definitiva, ireversibila, fiind determinata de uzura fizica si morala la
care sunt supuse imobilizarile si se înregistreaza sub forma amortizarii. Daca pierderea
de valoare este mai mare decît pierderea normala (marimea amortizarii), diferenta
constanta se înregistreaza, astfel: ca amortizare exceptionala, daca deprecierea este
definitiva (ireversibila), sau ca provizioane pentru depreciere, daca pierderea este
considerata reversibila.

Evaluarea periodica are loc în anumite date stabilite prin lege. În cazul cresterilor
constatate de valoare a imobilizarilor se impune o reevaluare a valorilor corespunzatoare
în vederea aducerii lor la nivelul valorii actuale. La baza stabilirii valorii actuale stau, de
regula, valoarea contabila de intrare, utilitatea bunului, preturile pietei si gradul de uzura
a bunului respectiv la data reevaluarii.

O imobilizare corporala recunoscuta ca activ trebuie evaluata initial la costul sau


determinat potrivit regulilor de evaluare din prezentele reglementari, în functie de
modalitatea de intrare în unitate.

Documentele justificative care stau la baza înregistrarii în contabilitate a mijloacelor fixe


intrate în patrimoniu sunt :

Procesul verbal de receptie, se întocmeste pentru mijloacele fixe care nu necesita


montaj si nici probe tehnologice cum ar fi: utilaje pentru investitii, unelte, accesorii de
productie, mijloace de transport, animale etc, care se considera puse în functiune de la
data achizitionarii lor. Procesul verbal de receptie se emite pe baza documentului
justificativ, ce difera în functie de caile de intrare în gestiune:

- intrarea prin cumparare cu titlu oneros este consemnata în factura întocmita de


furnizor, avizul de insotire a marfii si contractul de vînzare-cumparare.

- aportul în natura de la asociati si actionari la constituirea capitalului social este


relevat în contractul de societate si documentul de expertiza tehnica ce evidentiaza
caracteristicile mijlocului fix, valoarea estimata, gradul de uzura.
- valoarea si caracteristicile imobilizarilor din productie proprie sunt reflectate în
proiectele si devizele lucrarilor, fisa de cont analitic pentru costurile efective.

Procesul verbal de receptie provizoriu care se întocmeste pentru utilaje care


necesita montaj, dar nu necesita probe tehnologice precum si pentru cladirile si
constructiile speciale care nu deservesc procese tehnologice. Aceste categorii de
mijloace fixe se considera puse în functiune la data terminarii montajului, respectiv la data
terminarii constructiei.

Procesul verbal de punere în functiune care se întocmeste pentru utilajele si


instalatiile care necesita montaj si probe tehnologice, precum si pentru cladirile si
constructiile speciale care deservesc procese tehnologice.

Aceste categorii de mijloace fixe se considera puse în functiune la data terminarii


probelor tehnologice.

Procesul verbal de receptie finala care se întocmeste pentru sondele folosite


la extractia titeiului si gazelor, sondele de injectie, precum si pentru sondele provenite din
lucrarile geologice care au dat rezultate. Aceste categorii de mijloace fixe se considera
puse an functiune la data intrarii lor în productie.

Aceste documente se întocmesc de care secretarul comisiei instituite pentru receptia


mijloacelor fixe (obiectivelor de investitii), în prezenta membrilor comisiei formata din
presedinte si specialisti consultanti, asistenti la receptie.