Sunteți pe pagina 1din 36

PROIECT

Proiectarea dispozitivelor

Profesor coordonator: S.I. dr. Ing. Constantin Radu

Student: Ranciu Cosmin Ionut

Grupa: 641 CB
Pentru executarea operatiei de gaurire, trebuie stabilita succesiunea logica de prelucrare
prin aschiere pana la operatia respectiva. Piesa semifabricat intermediara se reprezinta in pozitia de
prelucrare.

Toate suprafetele care au fost prelucrate pana la operatia respectiva nu au adaos de


prelucrare pe ele. Cele care nu au fost prelucrate se vor reprezenta cu adaos de prelucrare.

Piese semifabricat se reprezinta cu linie continua, iar suprafetele care se prelucreaza in


operatia pentru care s-a impus dispozitivul se ingroasa sau se deseneaza cu alta culoare.

La succesiunea logica se vor indica si fazele pentru fiecare operatie in parte, de asemenea
se vor indica si suprafetele care au fost prelucrate.

Operatia nr.1 Strunjire (degrosare)

1. Strunjire frontala de degrosare S15


2. Strunjire cilindrica interioara de degrosare S16
3. Gaurire S21
4. Strunjire frontala de degrosare S23
5. Tesire interioara S17
Operiatia nr.2 Strunjire II (degrosare)

1. Strunjire frontala de degrosare S4


2. Strunjire frontala de degrosare S7
3. Strunjire cilindrica exterioara de degrosare S6
4. Strunjire cilindrica interioara de degrosare S1
5. Strunjire cilindrica interioara de degrosare S22
6. Strunjire cilindrica interioara de degrosare S21
7. Strunjire frontala de degrosare S3
8. Strunjire degajare interioara S20
9. Tesire exterioara S5
10. Tesire interioara S2

Operatia nr.3 Strunjire III (semifinisare)

1. Strunjire frontala de semifinisare S15


2. Strunjire cilindrica interioara de semifinisare S16
3. Strunjire frontala de semifinisare S23

Operatia nr.4 Strunjire IV ( semifinisare)

1. Strunjire cilindrica exterioara de semifinisare S6


2. Strunjire cilindrica interioara de semifinisare S1
3. Strunjire frontala de semifinisare S7
4. Strunjire frontala de semifinisare S3

Operatia nr.5 Gaurire I – Adancire conica

1. Gaurire S12 ( 6 gauri )


2. Adancire conica S14 (6 gauri )

Operatia nr.6 Gaurire II

1. Gaurire S19
Odata stabilita succesiunea logica de prelucrare, se vor stabili toate conditiile necesare
generarii suprafetei sau suprafetelor pentru care s-a impus dispozitivul.

Se vor lua in considerare toate conditiile (cotele) care pleaca de la suprafata sau suprafetele
de generat si se vor centraliza intr-un tabel.

EVIDENTIEREA CONDITIILOR

Nr. Crt Conditii De unde rezulta


0. 1 2
1. Respectarea cotei 88,3 Din tehnologie
2. Respectarea conditiei de intersectie Din desen
3. Respectarea cotei 30° Din desen
4. Respectarea cotei ∅6,8 Din desen

Dupa stabilirea tuturor conditiilor, se trece la analiza si selectarea acestora,deoarece unele


dintre acestea se pot repeta sau pot fi incompatibile.
Selectarea conditiilor

Ci(1..4) Cdi (4)

Cpr (1,2,3) Cprc (-) CD (1,2,3)

Cpro(1,2,3) CE (-)

CI(-)

Unde : Ci - numar conditii din tabel

Cdi – conditii dimensionale

Cpr – conditii de pozitie relativa

Cprc – conditii de pozitie prin constructie

Cpro – conditii de pozitie prin orientare

Cd – conditii determinante

Ce – conditii echivalente

Ci – conditii incompatibile

Odata stabilite conditiile determinante, se trece la stabilirea planelor si axelor de referinta


pentru fiecare conditie determinanta (adica se stabilesc planele si axele care influenteaza fiecare
conditie).
 Geometrizarea conditiilor determinante

∆G19 C1:88,3 Γc15 (XOZ)

∆G19 C2:∩ ∆c16 (OY)

∆G19 C3:3Q° ΓCSfop= ∆c16 (OY) ∪ ∆C12

Dupa ce au fost stabilite planele si axele de referinta, se trece la selectarea acestora o


singura data deoarece unele dintre ele se pot repeta.
 Selectarea extremelor

Γc15 (XOZ), ∆c16 (OY), ΓCSfop


Deoarece unele plane sunt fictive si nu apartin unei suprafete reale, nu putem atasa
simboluri de orientare.

De aceea se trece la transpunerea, gasirea unor suprafete reale care sa fie continute in acele
plane sau in plane paralele pentru a se putea atasa simboluri de orientare. Un plan poate apartine
mai multor suprafete reale.

 Explicitarea extremelor

Γc15 (XOZ) Sc15

∆c16 (OY) Sc16

Sc21

ΓCSfop SCSfop =Sc16 ∪ Sc12


Dupa gasirea acelor suprafete reale, se trece la ordonarea acestora dupa anumite criterii.
Cel mai des criteriu folosit este cel al numarului de grade de libertate pe care il poate prelua acea
suprafata. Suprafetele se ordoneaza in ordine descrescatoare a numarului de grade de libertate pe
care il preiau.

 Ordonarea suprafetelor de cotare

Tabelul 5.13 Ordonantarea suprafetelor de cotare

Suprafete de cotare Sc Criterii de selectare (numar maxim de grade preluate) Ordinea


0 1 2
Sc15 3 1
Sc16 2 2
Sc12 1 3

Odata stabilita ordinea suprafetelor de cotare, se trece la atasarea elementelor de orientare


specifice fiecarei suprafete.

Unei suprafete cilindrice i se pot atasa simboluri care preiua 2 sau 4 grade de libertate, iar
unei suprafete plane i se pot atasa simboluri care preiau 1 sau 3 grade de libertate.

SIMBOLIZAREA INFORMATIONALA A SUPRAFETELOR DE COTARE

Tabelul 5.14 Simbolizarea informationala

SC ≫ SO Simbolizarea informationala
0 1 2
SC15≫SO15 (1) 1

SC16 ≫SO16 (2); (3); (4);


6
≫SO21

(5); (6); (7);

SC12≫SO21 2
(8); (9)
Dupa stabilirea elementelor de orientare, se trece la combaterea elementelor de orientare
pentru stabilirea tuturor schemelor de orientare tehnice posibile (SOTP). La combinarea acestora,
sa nu apara supraorientarea sau suborientarea.
COMBINAREA SIMBOLURILOR

Combinarea simbolurilor este prezentata in tabelul urmator:

Extrem I Extrem II Extrem III

Nr Structura
SOTP (2) (5) SOTP
(1) (8)
(3) (4) (6) (9)
(7)
1 x x x 1+2+8
2 x x x 1+2+9
3 x x x 1+3+8
4 x x x 1+3+9
5 x x x 1+4+9
6 x x x 1+4+9
7 x x x 1+5+8
8 x x x 1+5+9
9 x x x 1+6+8
10 x x x 1+6+9
11 x x x 1+7+8
12 x x x 1+7+9
 Determinarea erorilor de orientare admisibile

Calculul erorilor de orientare admisibile se face pentru fiecare conditie determinant. De


obicei eroarea admisibila se calculeaza ca fiind 1/3 din tolerant cotei respective.

Daca cota nu este tolerata pe desen, valoarea tolerantei se extrage din standardul de cote
libere.

C1: 88,3

↋c0 (88,3) = K x T88 = 0,3 x 0,6 = 0,18 mm

C2: ∆G19 ∩ Sc16

↋c0 (∩) = K x T∩ = 0,3 x 0,5 = 0,15 mm

C3: 30°

↋c0 (30°)=K x T30° = 0,3 x 60’ = 18’

 Determinarea erorilor de orientare caracteristice

Erorile de orientare caracteristice se calculeaza pentru fiecare conditie determinanta la


fiecare schema de orientare tehnica posibila.

Conditia C1 : 88,3

↋c0 (SOTP1 ÷ 12) : (1)


↋c0 √∆𝐶𝑂2 + ∆𝑂𝐴2 + ∆𝐴𝑅 2 ; C≡O≡A≡ 𝑅 => ∆𝐶𝑂 = ∆𝑂𝐴 = ∆𝐴𝑅 = 0 => ↋c0 = 0

Conditia C2=∩

↋c0 (SOTP1,2) : (2)

↋c0 =2√∆𝐶𝑂2 + ∆𝑂𝐴2 + ∆𝐴𝑅 2 ; C≡O => ∆CO=0, A≡R=>∆AR=0

=>↋c0 =2OA=2Jmax1/2=Jmax1=T ∅105,4 + 2𝐼𝑇6

T ∅105,4=0,087 mm (H9) ; IT6= 0,022 mm

↋c0 =Jmax1 = 0,087+2 x 0,022 = 0,131 mm

↋c0 (SOTP 3,4) : (3)


↋c0 =√∆𝐶𝑂2 + ∆𝑂𝐴2 + ∆𝐴𝑅 2 ; ∆𝐶𝑂 = ∆𝑂𝐴 = ∆𝐴𝑅 = 0 => ↋c0 = 0

↋c0 (SOTP 5, 6) : (4)

↋c0 =√∆𝐶𝑂2 + ∆𝑂𝐴2 + ∆𝐴𝑅 2 ; ∆𝐶𝑂 = ∆𝑂𝐴 = ∆𝐴𝑅 = 0 => ↋c0 = 0

↋c0 (SOTP 7,8 ) : (5)


↋c0 =2√∆𝐶𝑂2 + ∆𝑂𝐴2 + ∆𝐴𝑅 2 ; C≡O=> ∆𝐶𝑂 = 0
2jmax2
A≡R=>∆𝐴𝑅 = 0 => ↋c0 = 2∆OA = = jmax2 = T∅28 + 2IT6 = 0,4 + 2x0,013 =
2
0,426mm

↋c0 (SOTP 9,10) : (6)


↋c0 = 0 => ↋c0 =√∆𝐶𝑂2 + ∆𝑂𝐴2 + ∆𝐴𝑅 2 ; ∆𝐶𝑂 = ∆𝑂𝐴 = ∆𝐴𝑅 = 0 => ↋c0 = 0

↋c0 (SOTP 11,12) : (7)

↋c0 = 0 => ↋c0 =√∆𝐶𝑂2 + ∆𝑂𝐴2 + ∆𝐴𝑅 2 ; ∆𝐶𝑂 = ∆𝑂𝐴 = ∆𝐴𝑅 = 0 => ↋c0 = 0
Conditia C3=30°

↋c0 (SOTP 1) = (2) + (8)

jmax1+jmax3
↋c0 = 2∆α = 2arctg 2A1A2

Jmax1=0,131 mm

Jmax3=T∅85 + 2𝐼𝑇6

T∅85 = 0,150𝑚𝑚 (𝐻12); 𝐼𝑇6 = 0,009𝑚𝑚

Jmax3=0,150 +2x0,009 = 0,168 mm


0,131+0,168
↋c0 = 2∆α = 2arctg = 16′3′′
2x64

↋c0 (SOTP2) = (2) + (9)


Jmax1 0,131
↋c0 = 2∆α = 2arctg 2A1A2 = 2arctg 2x64 = 7′2′′

↋c0 (SOTP3) = (3) + (8)

Jmax3 0,168
↋c0 = 2∆α = 2arctg = 2arctg = 9′1′′
2A1A2 2x64

↋c0 (SOTP4) = (3) + (9)


↋c0 = ∆α = 0

↋c0 (SOTP5) = (4) + (8)

Jmax3 0,168
↋c0 = 2∆α = 2arctg 2A1A2 = 2arctg 2x64 = 9′1′′

↋c0 (SOTP6) = (4) + (9)

↋c0 = ∆α = 0

↋c0 (SOTP7) = (5) + (8)


jmax2+jmax3 0,426+0,168
↋c0 = 2∆α = 2arctg = 2arctg = 31′54′′
2A1A2 2x64

↋c0 (SOTP8) = (5) + (9)

jmax2 0,426
↋c0 = 2∆α = 2arctg 2A1A2 = 2arctg 2x64 = 22′52′′
↋c0 (SOTP9) = (6) + (8)

Jmax3 0,168
↋c0 = 2∆α = 2arctg 2A1A2 = 2arctg 2x64 = 9′1′′

↋c0 (SOTP10) = (6) + (9)

↋c0 = ∆α = 0

↋c0 (SOTP11) = (7) + (8)


Jmax3 0,168
↋c0 = 2∆α = 2arctg 2A1A2 = 2arctg 2x64 = 9′1′′

↋c0 (SOTP12) = (7) + (9)

↋c0 = ∆α = 0
Selectarea SOTP; Obtinerea SOTA

Nr. CD1 : 88,3 CD2=∩ CD3=30° SOTA


SOTP ↋a0 ↋c0 ↋c0 ≤ ↋a0 ↋a0 ↋c0 ↋c0 ≤ ↋a0 ↋a0 ↋c0 ↋c0 ≤ ↋a0
1 0 DA 0,131 DA 16’3’’ DA X
2 0 DA 0,131 DA 7’2’’ DA X
3 0 DA 0 DA 9’1’’ DA X
4 0 DA 0 DA 0 DA X
5 0 DA 0 DA 9’1’’ DA X
6 0 DA 0 DA 0 DA X
0,18mm 0,15mm 18’
7 0 DA 0,426 NU 31’54’’ NU -
8 0 DA 0,426 NU 22’52’’ NU -
9 0 DA 0 DA 9’1’’ DA X
10 0 DA 0 DA 0 DA X
11 0 DA 0 DA 9’1’’ DA X
12 0 DA 0 DA 0 DA X

Concluzie: din cele 12SOTP, numai 10 sunt SOTA.

Nota : Simbolurile sunt reprezentate in formule prin cifra corespunzatoare fiecarui simbol.
DETERMINAREA FORTELOR DE STRANGERE

1) Determinarea fortelor de reglare (SR)

Fortele de reglare sunt acele forte care se aplica asupra piesei finite (daca este cazul) pentru a
asigura contactul acesteia cu elemntele de orientare.

Schita de calcul este prezentata in figura de mai jos :

FY=0 : R1=0 => este necesara forta de reglare pentru (1) => SR1 =R1 + Rj, i=
2,3,4,6,7; j=8,9.

 = coeficient de frecare intre piesa finita si elementele de orientare (2), (3), (4),(6),(7),(8),(9)

 = 0,15

Ri + Rj = G = 7,8 daN

SR1=R1 +  (Ri+Rj) = R1 + G => R1=SR1 - G

Se pune conditia R1>0 => SR1=kG, k>1 ( k=1,5)


=>SR1=1,5 x 0,15 x 7,8 = 1,75 daN

=>R1=1,75-0,15x7,8 = 0,58 daN

Ri=Rj=0 pentru ca simbolurile (2),(3),(4),(6),(7),(8) sunt cuprinse in piesa finita.

2) Determinarea fortelor in regim tranzitoriu (ST)

Nu este cazul deoarece piesa este in repaus.

3) Determinarea fortelor in regim de prelucrare (SP)

In timpul prelucrarii prin burghiere, asupra piesei finite actioneaza :

- Componenta principal a fortei de aschiere P = 85 daN


- Momentul de aschiere M = 150 daN x mm

La calcului fortei in regim de prelucrare, in general, se iau in considerare urmatoarele ipoteze de


calcul :

Ipoteza 1 : piesa sa nu se desprinda de reazem sau de stranger

Ipoteza 2 : piesa sa nu alunece pe reazem

Ipoteza 3 : piesa sa nu se roteasca

Ipoteza 4 : piesa sa nu se rastoarne


Cazul I : Consideram SOTA 1,2 (care contin simbolul )

Forta de strangere SP este realizata cu un sistem surub-piulita

Ipoteza 1 : nu este cazul

Ipoteza 2 : nu este cazul datorita simbolului

Ipoteza 3 : M poate roti piesa finita

Se pune conditia : SP3 x a =k’ x M, k’>1 ( k’=2), a =55 mm

𝑀 150
=>SP3=k’ = 2x = 5,5 daN
𝑎 55

Ipoteza 4 : P poate rasturna piesa finita

Se pune conditia SP4 x b = k’ x P x c, b=31,7 mm; c=88,3 mm

𝑐 88,3
=>SP4=k’ x P x 𝑏 = 2 x 85 x = 473,5 daN
31,7

Sp=max (SP1,2,3,4)=SP4=473,5 daN


S=max(SR,ST,SP)=SP=473,5 daN

Cazul II Consideram SOTA 3,4 (care contin simbolul )

Forta SP este realizata tot cu un sistem surub-piulita

Ipoteza 1 : nu este cazul

Ipoteza 2 : P poate deplasa piesa finita pe (impingand arcul boltului conic mobil

Se pune conditia : Ff=k’ x P, unde Ff = suma fortelor de frecare

Ff =Ff1+Ff2;

Ff1- forta de frecare data de reactiunea R1; Ff1=R1

Ff2- forta de frecare data de forta SP2; Ff2=SP2


=>(R1+SP2)=k’ x P, din R1=SP2=>2SP2=k’ x P
𝑃 85
=>SP2=k’ x =2x = 566,6 daN
2 2 𝑥 0,15

Ipoteza 3 : M poate roti piesa finita => SP3 = 5,5 daN

Ipoteza 4 : P poate rasturna piesa finita => SP4= 473,5 daN

=>SP=max (Sp1,2,3,4)=SP2=566,6 daN

S=max(SR,ST,SP)=SP=566,6 daN

Cazul III : Consideram SOTA 5,6 ( care contin simbolul ) cu care se realizeaza si
strangerea piesei finite )

Ipoteza 1 : nu este cazul

Ipoteza 2 : nu este cazul

Ipoteza 3 : M poate roti piesa finita


Sp3 𝑀 150
Se pune conditia 3 x  x x a = k’ x M => Sp3 = k’ x =2x =36,3 daN
3 𝑥𝑎 0,15 𝑥 55

Ipoteza 4 : P poate rastura piesa finita


Sp4 𝑐 88,3
Se pune conditia 3 x  x x b = k’ x P x c => SP4 = k’ x P x = 2 x 85 x = 3156,9
3 𝑏 0.15 𝑥 31,7
daN

SP= max (SP1,2,3,4) = SP4= 3156,9 daN

S=max(SR,ST,SP) = Sp=3156,9 daN

Cazul IV Cosnideram SOTA 9,10 ( care contin simbolul )

Ipoteza 1 : nu este cazul

Ipoteza 2 : P poate deplasa piesa finita pe (impingand arcul boltului conic mobil

Se pune conditia : Ff=k’ x P, unde Ff = suma fortelor de frecare


Ff =Ff1+Ff2;

Ff1- forta de frecare data de reactiunea R1; Ff1=R1

Ff2- forta de frecare data de forta SP2; Ff2=SP2

=>(R1+SP2)=k’ x P, din R1=SP2=>2SP2=k’ x P


𝑃 85
=>SP2=k’ x =2x = 566,6 daN
2 2 𝑥 0,15

Ipoteza 3 : M poate roti piesa finita => SP3 = 5,5 daN

Ipoteza 4 : P poate rasturna piesa finita => SP4= 473,5 daN

=>SP=max (Sp1,2,3,4)=SP2=566,6 daN

S=max(SR,ST,SP)=SP=566,6 daN

Cazul V Consideram SOTA 11,12 ( care contin simbolul )


Se considera ca forta SP este realizata cu un sistem surub piulita (mecanismul ) avand
dimensiuni mici pentru a putea realiza si strangerea piesei finite )

Ipoteza 1 : nu este cazul

Ipoteza 2 : nu este cazul

Ipoteza 3 : M poate roti piesa finita

Se pune conditia : SP3 x a =k’ x M, k’>1 ( k’=2), a =55 mm

𝑀 150
=>SP3=k’ = 2x = 5,5 daN
𝑎 55

Ipoteza 4 : nu este cazul

=>SP=Max(SP1,2,3,4)=Sp3=5,5 daN

S=max(SR,ST,SP)=SP=5,5 daN

Determinarea erorilor de fixare

a) Verificarea marimii suprafetelor de fixare

Se face cu relatia : Ans ≤ Ads; unde :

Ans - aria necesara pentru fixare; Ans=S/pac

S - forta de strangere

Pac – presiunea admisibila de contact a materialului piesei; pac = 10daN/mm2

Ads – aria disponibila pentru fixare


Nr. SOTA S [daN] Ans [mm2] Ads [mm2] Ans ≤ Ads
1 473,5 47,3 577,2 DA
2 473,5 47,3 577,2 DA
3 566,6 56,6 577,2 DA
4 566,6 56,6 577,2 DA
5 3156,9 315,7 30463,4 DA
6 3156,9 315,7 30463,4 DA
9 566,6 56,6 577,2 DA
10 566,6 56,6 577,2 DA
11 5,5 0,55 577,2 DA
12 5,5 0,55 577,2 DA

b) Verificarea marimii suprafetelor de orientare

Se face cu relatia :

Ana≤Ado ; unde :

Ana = aria necesara pentru orientare; Ana= R/pac; R=S

Ado=aria disponibila pentru orientare

Nr. SOTA R [daN] Ana[mm2] Ado [mm2] Ana≤Ado


1 473,5 47,3 6263,1 DA
2 473,5 47,3 6263,1 DA
3 566,6 56,6 6263,1 DA
4 566,6 56,6 6263,1 DA
5 3156,9 315,7 30463,4 DA
6 3156,9 315,7 30463,4 DA
9 566,6 56,6 6263,1 DA
10 566,6 56,6 6263,1 DA
11 5,5 0,55 6263,1 DA
12 5,5 0,55 6263,1 DA

Concluzie : toate cele SOFTP sunt SOFTA


Selectarea variantei optime

1) Criterii de selectie

Criteriul Cj Tipul criteriului


C1 : cost executie Minim (m)
C2 : cost intretinere Minim (m)
C3 : cost inlocuire Minim (m)
C4 : rigiditatea reazemului Maxim (M)
C5 : fiabilitatea in functionare Maxim (M)
C6 : marimea fortei de stranger Minim (m)
C7 : stabilitatea piesei pe reazem Maxim (M)

2) Stabilirea scarii de attribute

Atribut Valoare
Foarte mare 9
Mare 7
Mediu 5
Mic 3
Foarte mic 1

3) Preluarea simbolurilor SI care provin din a 2-a conditie determinant

{SI}C2 : { (2); (3); (4); (6); (7)}

3.1) Intocmirea matricei consecintelor ( MC )

Simbol C1 C2 C3 C4 C5 C6 C7
Foarte Foarte Foarte
Mica Mica Mare 473,5
mica mare mare
Mare Mediu Mare Mica Medie 566,6 Mica
Foarte
Mediu Mare Mare Mare 3156,9 Mare
mare
Foarte Foarte
Mediu Mediu Mare Medie 566,6
mica mica
Foarte
Mediu Mare Medie Medie 5,5 Medie
mare
3.2) Intocmirea matricei omogene (MO)

Simbol C1 C2 C3 C4 C5 C6 C7
3 3 1 9 7 473,5 9
(2)
7 5 7 3 5 566,6 3
(3)

9 5 7 7 7 3156,9 7
(4)

5 5 7 1 5 566,6 1
(6)

9 5 7 5 5 5,5 5
(7)

3.3) Intocmirea matricii normalizate (MN)

Simbol C1 C2 C3 C4 C5 C6 C7
0,66 0,4 0,86 1 1 0,85 1
(2)
0,22 0 0 0,33 0,71 0,82 0,33
(3)

0 0 0 0,77 1 0 0,77
(4)

0,44 0 0 0,11 0,71 0,82 0,11


(6)
0,55
0 0 0 0,55 0,71 0,99
(7)
m m m M M m M

Elementele nij ale lui MN s-au determninat cu relatiile :

𝑂𝑖𝑗
Elementele nij = – pentru criteriul de maxim (M)
𝑂𝑗𝑚𝑎𝑥

𝑂𝑖𝑗
nij= 1 − 𝑂𝑗𝑚𝑎𝑥 – pentru criteriul de minim (m)
3.4) Intocmirea matricei ponderate (MP)

Simbol C1 C2 C3 C4 C5 C6 C7 pj x nij Loc


0,13 0,04 0,08 0,2 0,1 0,08 0,2 0,83 I
(2)
0,04 0 0 0,06 0,07 0,08 0,06 0,31 IV
(3)

0 0 0 0,15 0,1 0 0,15 0,40 II


(4)

0,09 0 0 0,02 0,07 0,08 0,02 0,28 V


(6)

0 0 0 0,11 0,07 0,10 0,11 0,39 III


(7)
Pj 0,2 0,1 0,1 0,2 0,1 0,1 0,2 1

Fiecarui criteriu Cj i s-a acordat o pondere Pj (Pj<1; Pj=1)

4) Preluarea simbolurilor SI care provin din a 3-a conditie determinanta

{SI}C3 : { (8) ; (9)}

4.1) Intocmirea matricei consecintelor (MC)

Simbol C1 C2 C3 C4 C5 C6 C7
Foarte Foarte
(8) Mica Mediu Mare 473,5 Mare
mica mic

Foarte Foarte
Mediu Mediu Mediu Medie 473,5
mica mica
(9)
4.2) Intocmirea matricei omogene (MO)

Simbol C1 C2 C3 C4 C5 C6 C7

(8) 1 3 1 5 7 473,5 7

5 5 5 1 5 473,5 1
(9)

4.3) Intocmirea matricei normalizate (MN)

Simbol C1 C2 C3 C4 C5 C6 C7

(8) 0,8 0,4 0,8 1 1 0 1

0 0 0 0,2 0,71 0 0,14


(9)
m m m M M m M

4.4) Intocmirea matricei ponderate (MP)

pj x
Simbol C1 C2 C3 C4 C5 C6 C7 Loc
nij
(8) 0,16 0,04 0,08 0,2 0,1 0 0,2 0,78 I

0 0 0 0,04 0,07 0 0,03 0,14 II


(9)
Pj 0,2 0,1 0,1 0,2 0,1 0,1 0,2 1

Concluzie : schema de orientare si fixare optima (SOF-O) va avea urmatoarea structura :

(1) + (2) + (8) +; S=473,5 daN.


Descrierea unui ciclu complet de functionare a dispozitivului

Dispozitivul proiectat este instalat pe masa masinii-unelte (G25) fiind fixat cu 2 suruburi M12
pentru canale “T”.

Pentru prelucrarea piesei finite se parcurg urmatoarele etape :

1. Se prinde piesa finita in dispozitiv astfel :

- Orientarea piesei finite se face cu : cei 3 cepi pozitia 10( ), boltul cilindric pozitia

9( ) si boltul pozitia 13 ( )

- Strangerea piesei finite se face cu saiba detasabila pozitia 4 actionand o cheie fixa piulita cu cap
sferic pozitia 2.

2. Cu un burghiu ghidat prin bucsa schimbabila pozitia 6 se executa gaura  6,8 din piesa finita

3. Se slabeste piulita pozitia 2 si se scoate saiba pozitia 4

4. Se scoate piesa finita din dispozitiv

5. Se curata dispozitivul de aschii

6. Se reia ciclul

Calcule de rezistenta

t = F/A; F=S=473,5 daN;


𝜋𝑑 2 𝜋 𝑥 122
A= = = 113 𝑚𝑚2
4 4

=>t = 473,5/113 = 4,2 daN/mm2

at = 120 daN/mm2

Cum t ≤ at => prezonul rezista la solicitarea de tractiune

S-ar putea să vă placă și