Lucă - minte slabă

şi aite povestiri pentru popor

d e S O Â N P O P - R E T E G A N U L

S I B I I U, 192 5, — E D IT U R A „A S O C I A Ţ I U N I 1“ .
Sibiu, Maiu, 1925.
| „Ă SO C IĂ Ţ IU N EÂ pentru literatura |
1 română şi cultura poporului român“ . 1
p Întemeiată la 1861. p

| PREŞEDINTE DE ONOARE: 1
I M. S. Regele FERDIMND l. J
y Prezident aetio: Viee-prezidenf:
| Vasilie Goldiş, D p . Oet. Russu, I
0= Comitetul central al „Asoeiaţiunii“ numără 30 de 1a
W fruntaşi din toate păturile soeietăfii româneşti. =
« =
I plllHIIIIIIII!lllllllll!llllllllllllllllll!llll»lllll!lllllll!lll!llllllllllllll!lllllllllllllllllllll^ pl

f | E de datopia fieeăpui bun I f

i 1 Român să sppi|ineaseă „Ăso-I ' .f

p 1 eiaţ’unea“ abonând publicaţiile j p

l I ei şi inseriindu~se de membru, j M

I Taxele de membru sunt următoarele: 0

ş Membru fondator al Casei Naţionale, Ş
odată pentru totdeauna.................... Lei 5000'—
â Membru fondator al „Asoeiaţiunei“, M
1 odată pentru totdeauna.......................... 1000'— f
Membru pe uiafă al „Asoeiaţiunei“,
= odată pentru totdeauna.................... ,, 500' — §
ff Membru aetiual „Asoeiaţiunei",anual 50'— f
|C<( Membru ajut. al „Asoeiaţiunei“, anual „ 10'— D
Anu! XIV. Nr. 126 .
RBCFG2015 0 44 79

Lucă - minte slabă

şi alte povestiri pentru popor
de I Q A M P O P - R E T E G A N U L

S I B II U, 1 9 2 5 , — EDITURA „A S O C I A Ţ I U N I 1“.
 Iubite eetitorulel
Ceeaee îţi este dat să ceteşti aici sunt pouestirile
minunate ale unui adeuărat dascăl român. Multe şi
"frumoase lucrări a publicat loan Pop-Reteganul în
sbueiumata sa uiafă, poueşti, chiuituri, pouestiri din
niaţa poporului nostru, toate eu ţinta uădită de a ri­
dica sufleteşte pe ţăranul român, traduceri din alte
limbi şi articole de îndemn, ea să ajute şi cărturarilor
ro-mâni. ^
Născut în 1854 în Reteag, un sat de pe ualea So­
meşului, din părinţi ţărani, loan Pop-Reteganul a în-
uăţat carte în băpuş şi Năsăud, s'a dus la „pedagogie“
în Gherla şi Deua şi a fost înuăţător în Văleelele-bune,
în bisa, Bătrţari, Bueium-Şeasa, Sâneel şi Rodna-ueehe.
In 1892 s’a retras în Reteag, eu o modestă leafă de •
înuăţător pensionat şi a murit în 1805, sărac, dar bogat
în gânduri de iubire.
Familia lui a pus la îndemâna „Asoeiaţiunii“ noa­
stre rămasul literar, tot ce n’a putut să uadă lumina
zilei, tipărit, din pana lui. Acum începem să*dăm la . »
iueală, rând pe rând, din bogăţia ce o păstrăm eu
seumpătate.
Geteşte, ţăran român, cele scrise de acest sfetnic
mintos şi de inimă. N’are să-ţi pară rău.
Uăduua răposatului ne scrie, că se apropie de
ca s a ei ţăranii şi că întreabă: „Da"nu mai aueţi cărţi
de alea, scrise de bărbatu’ ? “ Cele mai multe s’au
uândut. Iacă, aici, altele. Să întrebaţi şi duoastră aşa,
în fiecare an.
 Lucă — minte slabă.
Crescuse o gloată de copii lelea Maria,
cinei feciori şi şase fete, unii mai buni, unii
mai după ei şi alţii răi de tot, că într’atâta
spuză de copii nu poate fi unul ea altul. Că
unii se aruncă în partea tatălui, şi-i iau agodul*)
lui, alţii se aruncă în partea mamei şi capătă
firea ei, iar alţii se aruncă pe neam, te miri
pe ce unehiu ori mătuşă, şi se face leit-sleit
ea acela.
Aşa erau şi copiii lelei Marina, înurâstaţi,
cum i-a lăsat Dumnezeu, nu cum ar fi uoit
poate dânsa. Că ea, ea mamă, uoit-ar fi să
fie foţi buni şi toţi să rămână bine de ea,
dar bag-samă una ea aceea nu se poate, că
nici degetele dela mâni nu-s unul ea altul.
Şi, uai, eu mare greu i-a mai crescut
lelea Maria! Că rămase de badea Onu când
auea mai mare lipsă de sprijin, când erau
copiii miei, de nu erau mai de nici o treabă,
de nu-i puteai folosi mai la nimic cum se
cade. Gel mai mărişor era de ure-o einei-
nu *) Nărauul.
sprezeee ani, iar cel mai mie de patru luni.
Acum ţine casă eu atâta spuză de copil,
săracă muiere! Dă piept eu neuoile uieţii!
Griji ea douăsprezece guri să fie sătule şi
douăsprezece trupuri tot îmbrăcate. Pe lângă
aceasta: plăteşte, biată muiere, toate dările
şi stăi faţă la toate greutăţile satului! Apoi
nu uita, că din moşie nu-i iertat să înstrei-
nezi nici o brazdă, că atuneia ce să dai zestre
la şase fete şi cum să eăpătuieşti pe cinei
feeioraşi? Toate aeeste-i trecură prin minte
lelei Maria, eând închise badea Onu ochii
pe ueeie, şi o podidiră laerămile şi plânse
şi plânse şi se dăoli:
„Cum te lasă inima de mă părăseşti în
lumea asta rea? De nu ţi-e jele de mine,
fie-ţi milă barămi de spuza cea multă de copii“.
Dar badea Onu nu-i uedea laerămile,
nu-i auzea suspinele, el era rece ea ghiaţa
la bocetele ei, era surd şi mut şi orb şi
olog; auea ochi — dar nu uedea, auea urechi
— dar nu auzea, că a sburat duhul dintr’ânsul.

Gând a murit badea Onu, a rămas de

el nu numai gloata aia mare de copii, dar
a rămas şi o strânsură frumuşică, ea de
 5

omul harnic şi cumpătat. Hambarele erau

pline de bucate, staulul plin de oi, grajdul
plin de uaei şi de junei, iar ţarina încărcată
de darul lui Dumnezeu. Numai cap trebuia
la auerea asta frumuşică, dar tocmai capul
a întors faţa la pământ şi s’a pus la pu­
trezit. Acum trebuia lelea Maria să poarte
şi pălărie şi năframă, să fie muiere şi bărbat,
să-şi adune şi să-şi păstreze şi împărţeaseă
toate eu bună chibzuială.
Şi întări Dumnezeu inima lelii Maria şi
nu se da răului,' făcea, ehibzuia şi lucrurile
ei mergeau strună, casa ei era tot hrănită
şi îmbrăcată, ograda tot plină de uite, şi
executorii nu abăteau nici când pela casa ei.
Aşa trecu zi după zi, săptămână după
săptămână, lună după lună, eâţiua ani încheiaţi.
încet pe ’neetul se tot împuţinau mân­
cătorii dela masa lelii Maria, dar tot aşa se
împuţinau şi mânile lucrătoare şi auerea. Gă
fata, care cum trecea de 16 ani, se mărita,
bine-rău, după cum îi era scrisă şi împăr-.
ţită şi când se mărita, ducea câte o păreehe
de junei, câte 5- -6 oi şi câte o moină*), două
*} Pământ apătos.
6

Feciorii la rândul lor, îneă se însurară şi-şi

luară parte din uite şi din loe, aşa eă la
ure-o 22 de ani după moartea lui badea
Onu, lelea Maria era singură, numai eu co­
pilul eel mezin, eu Lueă. Dar străbătută rău
nu era, eă boi buni auea, uaeă de lapte
auea, eâteua oiţe îneă auea, iar moşia mai
jumătate era în mâna ei, eă ea când îşi mă­
rita fetele şi-şi însura feciorii, le dădea ze­
stre eât ehibzuia eă li se eade, dar lăsa şi
pe sama lui Luea, iar pe sama ei îşi ţinu
eât la 2 din copii. Aşa sta ea, eând a mă­
ritat pe fata cea din urmă, de a rămas numai
eu Luea.
Dar acum ueni răul eel mai mare pe
capul bietei muieri: Luea era eel mai slă­
bănog şi mai fără socoteală din toţi copiii
ei, iar lelea Maria era aeum bătrână şi slă­
bită, nu mai putea alerga şi-’n deal şi-’n uale,
să uadă de lucru; nu mai putea alerga pe
la târguri, eând trebuia schimbată ure-o
uită; nu mai putea nici porunci ea odată, eă
era slabă, iar Luea, eât un urs, puţin îi păsa
de poruncile ei. Aşa fiind lucrul, scăpa din
auere uâzând eu ochii: câmpul îi aducea
roadă puţină şi slabă, uitele i-se legănau pe
 ?

picioare de slabe, porcii nu mai dau untură

ea odată, oile pieriră de slabe, iar Luea
zicea că au pierit de eălbează. Pe zi ce
mergea scădea auerea uăzând eu ochii, de
gândeai, că apa o mână.
— „M’a părăsit norocul“, zicea biata
lele Mărie; „de când am rămas numai eu
Luea; nimic nu-mi mai iasă cum s ’ar du-
euli (cum ar trebui). Nu-i alt modru, fără
bietul de el e fără noroc! Doară i-a da
Dumnezeu o muiere cuminte şi norocoasă,
să se maj întoarcă o leaeă apa iarăş pe
moara noastră, că de nu ne înglodăm în
datorii, că ce te soeoţi, suntem numai două
guri şi bucatele nu ne ajung şi deduleele
nu ni se strică! Şi, mai în anii trecuţi, eram
o gloată de oameni la blid, şi bucate nu
cumpăram şi deduleele se râneezia de mult
ce era! Trebuie să-l uăd însurat, doară-doară
s ’or mai întoarce trebilel“
Aşa zicea lelea Maria, stând îngândurată
şi oftând după norocul ce o părăsise.
Şi însură pe Luea, îi căpătă o femeie
tare cum se cade, dar Luea tot Luea ră­
mase : din slăbănog ce fusese, mai slăbănog
se făcu. Iar, cum zice zicala: „Bun de gură,
fi

rău de lucru, eu minte uitează şi eu trup

leneş“, eu trupul eel leneş nu lucra nimica,
iar eu mintea „cea uitează“ făcu atâtea prostii,
eât peste eâţiua ani nu mai auea nici coadă
de uită la easă, ba era şi plin de datorii.
Şi nu era modru să nu fie eum e, eă
îndată ее se căsători îşi făcu coada colac
de-l aleseră primar la sat. Fiind lueru aşa,
nu-şi căuta de trebi, ei umbla prin eel sat
de colo până colo, făcând judecăţi după
capul lui şi bând eu rând şi fără rând. La
anul, când i-au tras socoteala despre banii
ce i-a adunat de prin sat, pentru drumuri şi
poduri, pentru spital şi dări împărăteşti, se
douedi, eă ure-o opt sute de florini lipsesc.
Ge era să facă? Da’-n dreapta, da’-n stânga,...
scăpare nu-i; ori pune banii, ori e dat în ju­
decată şi pe lângă ce uor scoate de pe el,
eu legea, banii ce i-a tocat, Гог mai duce şi
la robie. Satul fierbea, toţi se mirau ce a
putut el face eu atâta potop de bani: nimănui
nu-i intra în cap, eum poate eineua mânea
într’un an atâta hăram de ban. Iar el umbla
ea cânele eel plouat, dăbălăzat, negru ea pă­
mântul de năcaz.
Dar toate nu folosiră nimic; bani din
fundul pământului, ori legea eu executorii
 9

eil Merse la unul, se tângui la altul, ceru

bani dela celalalt, dar fără nici un folos. In
urmă se află unul, eare-i spuse a ş a : Bu îţi
dau opt sute bune în toată mi nuta, dar tu
ee-mi dai pe ele, eă eu bani de dat împrumut
nu am, fără mi-am adunat bănişorii aceştia
să-mi cumpăr o grădină mai largă, eă a mea
e strâmtă de tot pentru agonisita m ea; apoi
am şi copii mulţi. Unde să-i aşed pe toţi?
De-mi dai grădina ta eu easa şi eu locul
eel de fân din Valea fântânei, eu îţi număr
banii numai decât.
Ce era să facă bietul Buca? Chemă pe
eutarele la ei acasă să se înţeleagă şi eu
muierile. El, care pân’ acum făcea tot de
capul lui, acum uedea eă fără înnoirea mamei
sale nu putea face acel târg, eă şi easa şi
grădina erau scrise pe numele ei, locul încă.
Când auzi mumă-sa, lelea Maria, cum stau
trebile, o podidiră laerămile şi prinse a
plânge, cum numai după badea Onu mai
plânsese:
— Vai, Bucă, dragul mamii, eum nu te-am
făcut mii de bucăţele, de mă cumpăneşti tu
acum la bătrâneţe, să-mi părăsesc lăcaşul
meu, unde am trăit o uiaţă de ani şi unde
130

am ereseut o gloată de copii! Vai, cum

nu ţi-am ştiut suci grumazii când erai în
faşă, nemernicule, prăpăditulel...
Dar eu de aceste nu se plătesc sutele
cele multe, şi lelea Maria e muiere cuminte,
ea ştie, că de nu-şi scoate copilul din ne-
eazul acesta, dă în altul şi mai mare.
Deci, după ce se mai uşură la inimă eu
plânsul şi eu dojenele, zise omului aceluia a ş a :
— Ştii ce, cumetre, eu uăd eă-i rău de
Duca de nu pune banii; pune dară banii
pentru el, a ta să fie casa şi grădina, a ta
să fie şi lunea aceea, dar numai lunea
îţi intră acum în stăpânire, iar casa şi
grădina sunt în stăpânirea mea, până m'a
chema Dumnezeu colo la Onu. Că mi-i jale
să ştiu, că am mers la el din casă străină,
după ce el aici m’a lăsat şi aici mă ştie.
Şi omul acela s’a înuoit şi aşa, căci şi-a
zis în mintea lui: lunea singură face mai
atâta, cât dau pe ea eu pe grădină eu tot,
apoi baba încă ştiu că n’a mai trăi un ueae!
Tot a mea ua fi, ori a copiilor mei!
După ce se uăzu Luea mântuit pe astă
cale de năcaz, gândiţi că s’a cuminţit? De
unde!
 lt

Era toamna, când l’au seos din primărie.

El uite nu auea, dar auea o elăiţă de fân.
Mă-sa a zis aşa : mă Luea, mă, uinde fânul,
eă are preţ şl banii-i dă la frate-tău, lui Pauel,
eă Dezi, eă a păţit pagubă eu un bou. La
primăuară, când uinde Pauel mieii, ţi-a da
banii omeneşte, şi-i putea lua şi tu o junin-
euţă, să te apuci iară la eeua, ori eă Pauel
ţi-a da oi fătate gata în preţ de bani, şi
auându-le n’om posti şi din ele te poţi apuca
la stare, numai noroc şi minte de ţi-a da
Dumnezeu.
Dar Luea cel eu minte uitează, cum să
asculte sfatul unei babe? Nici nu uoi să
auză de aşa eeua. El luă dela un jidan 2 uaei
şi 2 biuoliţe în iernat, pentru care căpătă
dela 50 fl., adecă 25 fl. acum, numai decât,
şi 25 fl. la Sân-Qeorgiu, când ua da uitele
în samă, iernate, cum se eade. E mai
bine aşa, zicea Luea, eă pe fân n’aş eă-
păta mai mult de 50, dar aşa îmi rămâne
gunoiul, o biuoliţă dă câte o felicieă (feli-
eieă=jumătate de cupă) de lapte, colo după
Crăciun mai fată una, iar în postul mare fată
şi uacile, şi înţelesul eu jidanul ne este aşa,
eă laptele e al meu, iar uacile am drept să
12

le port şi la jug, să-mi due eu ele gunoiul

şi să-mi due lemnişoarele din pădure.
Aşa din primar sătesc se băgă slugă la
uitele altuia. Dar asta ar fi mers ea eum
ar fi mers, ei altul era năcazul. Cu fânul ee-l
auea şi eu turgenii, de abia scăpa până în
săptămâna albă, eă elăiţa lui de fân fusese,
ee-i drept, de 6 eară sdrauene de fân, dar
la o uită de ureai s’o iernezi bine, îi trebu-
ieşte de tot piciorul un car de fân, aşa eă
numai uaeile cele două i-ar fi mâncat mai
tot nutreţul, ee-l auea, iar biuoliţele, bine eă
mănâncă şi nutreţ mai sla b : turgeni, paie
de orz şi de ouăs, dar acelea, dacă nu le
ai, trebuie cumpărate. Destul, eă prin săp­
tămâna albă nu mai auea ce da la uite de
mâncare.
Merse Iacei ee-l împrumutase: jupâne, mi
s’a eiuntat nutreţul, să-mi dai bani să cumpăr
nutreţ.
— Dacă nu-i amu terminul, până la Sân-
Qeorgiu.
— Dacă nu-i terminul îţi aduc uitele
acasă, eă eu până acum am mâncat eu ele
numai fân de 50 fl., dar uegiile (turgenii) şi
paiele de orz cele multe, ce le auui şi care
le mai luai şi în aşteptare ?
 13

— lată, îţi dau 20 fl., dar uezi să ţii bine

uitele.
— Las’ pe mine.
Şi primi Luea 20 fl., şi ure-o trei îi şi
dădu unui ueein pentru neşte pănuşi*) şi tur-
geni, ee luase mai ’nainte, iar de 15 fl. mai
eumpără neşte fân şi de 1 fl.: un pup de
turgeni. Dar eât îi ţinură P Abia până la ju­
mătate postul mare, iar până la Sf. Qeorgiii
mai sunt patru săptămâni. Deci merse iar la
jidanul:
— Bună ziua, jupânel
— S ă trăieşti, Ducă, dar ee ueste-’mi
aduei? 0 e fae uitele?
— Ar face bine, dar nu mai am ee le
da de mâncare, eă iar mi s ’a eiuntat nutreţul.
— Aeeea-i grija ta, eă mult potop de
ban ţi-am dat. De ee nu ţi-ai însemnat nutreţ
pe ei, să nu-i fi folosit pe alte eelea.
— Datu-mi-ai destui bani, să-i fi mâncat
focul, eă numai nutreţul ee-l auui eu a făcut
mai mult de atâta, d’apoi eât am mai cum­
părat, şi tot nu mă ajung; de zoala mea
nici nu mai zic nimic.

*j Frunze ee înfăşură spicul porumbului.

№

— Dar gunoiul cel mult, ce ţi l’ai cărat

eu uaeile mele şi lemnele cele multe ce ţi le-ai
adus, nimica sunt?
— D’apoi eu atâta mă cunosc şi eu; dar
să nu întindem uorbe, mai dă-mi barem 10 fl.,
să cumpăr nutreţ, doară ţi-oi putea scoate
uitele din iarnă, apoi uită să fie cine s ’a mai
lega de uitele oareeuiua.
— De unde să-ţi dau 10 fl., omule, când
tu numai 5 mai ai înapoi ? lată, îţi dau 5 fl., dar
să-mi ţii uitele cum se cade...
Mai cumpără bietul Duca de cei 5 fl.
nişte turgeni, că fânul era în focul uânăt de
scump, şi le ţinu eu turgenii aceia, cum le
ţinu, până în săptămâna Paştilor. Dar atunci
dădu de o pacoste şi mai mare. Se rupse
într’o noapte o podea dela grajd şi o biuo-
liţă căzu eu picioarele dindărăt în şanţul
grajdului, iar lanţul eu care era legată de
iesle o sugrumă, cât dimineaţa — când merse
Luea în grajd — o află moartă (eu limba
scoasă). Alergă după ueeini să o scoată şi
o scoaseră eu mare greu, dar era rece, nici
pomană să-şi mai uină în ori.
Acum ţine-te Lueă! 0el ee-l împrumută
aduse pe primarul şi 4 bătrâni din sat şi
preţuiră biuoliţa în 120 fl. Acum ţine-te Ducă!
 15

1 se cereau bani, el, eă teacă, că pungă,

că nu-i de uină... dar potriunieul ţinea una şi
bună: Să-mi dai preţul biuolijii, ori de ce
nu auuşi grije de ea? De-ai ştiut, că nu ţi-e
grajdul cum se cade, să nu te fi legat de
uitele mele.
Ajung la lege. Legea dă drept împrumu-
tătorului. Deci Buca irebui să nadă de bani.
Dar de unde? Cumătrul, celee cumpărase în
toamnă lunea şi grădina lui, îi zise : Eu te scap
iau asupra mea datoria, dacă pe Rusalii îmi
goleşti casa, ea să mă mut în ea, eă după
Rusalii îmi însor feciorul şi-l las pe el în casa
mea.
Ce să faeă Buca? Ar întreba pe mumă-sa,
dar n’are eu cine uorbi, ea tot zace şi bui-
guieşte, de când s ’a întâmplat pricina eu bi-
uolija toată ardea ea’n foc.
Intr’o zi, după ameazi, zise numa’ atâta :
Bucă, mergi după popa să mă spouedeaseă,
eă Sfintele Paşti le petreeui nespouedită,
pentru mintea ta cea m are; să nu mă apuce
şi moartea negrijită, ea pe un dobitoc.

In joia de Rusalii duceau pe lelea Mărie

la groapă, din casa ei, unde trăise un ueae
de om, unde crescuse o gloată de copii. Iar
16

muierile oftau: Ferice de lelea Maria, că

a mutat-o Dumnezeu chiar în săptămâna Ru-
salelor, că din Paşti pănă ’n Rusalii e raiul
deschis!
Baremi de ar fi deschis şi pentru lelea
Maria, că în iad fost-a ea de când a rămas
numai eu harnicul de Duca!
In Uinerea Rusaliilor s ’a mutat şi Duca
din casa aceea, s’a mutat într'o casă să­
tească la uii, s'a pus ueghietor de uii, iar în
casa lui se mută boeotanul, care puse banii
pentru biuoliţă.
A doua zi de Rusalii, în casa rămasă
de lelea Maria, e nuntă mare, eă-şi. însoară
boeotanul feciorul şi-l lasă stăpân în casa
lui. Duca se uită din dealul uiilor spre sat,
aude lăutarii, aude uoie bună, uede steagul
la casa lui, şi-şi gândeşte: multe nunte s’au
nuntit în casa aia, eă-i casă eu noroc, numai
eu nu auui noroc în ea! Nici n’a mers la
nuntă, nici el, nici eare-ua din fraţi ori din
surorile lui. De era jale să meargă să facă
uoie bună în casa, din care eu patru zile
mai ’nainte scoaseră pe mama lor, de o
duseră la locul de ueeie.

'""""IIP .....
 17

Petrea „Porcosul“.
Oare la Petrea Qrighii de ee-i zic „Por­
cosul“ ? întrebaiu odată pe moş Mitru, pă­
zitorul dela uiile grofului, care însă grijeşte
şi de uiiu{a noastră, fiind aproape de cele
grofeşti.
Moş Mitru era unul din cei mai bătrâni
moşnegi la noi în sat; el, stând iarna-uara
tot pe dealul uiilor, priueghia ea un înger
păzitor asupra satului; el din înălţimea pe
eare-i era căsuţa chiar în uârful uiilor, putea
uedea casele tuturor locuitorilor dela noi
din sat şi — stând mai tot singur — se putea
gândi în linişte, asupra fiecărui locuitor dela
noi; el, adeeă Mitru, păzitorul de uii, ştia
multe-multe, ştia mai atâtea, câte ştia Ion
Buhzariul, păeurariul cel uestit, eu care şi
era Mitru dintr’o porodiţă şi p’o formă de
bătrân,
Pe aceşti doi oameni, până trăiau, — că
amu-s morţi amândoi — Dzeu să-i ierte şi-i
hodinească — p’aeeşti doi oameni îi întrebam
bucuros una-alta, unde-i întâlniam, că mult
îmi plăceau răspunsurile lor cele înţelepte
şi cu temeiu. Aşa şi acum, fiind la uiie, până
18

să mănânc ure-o două pierseei, ce le eule-

sesem însu-mi eu mâna, întrebaiu pe moş
Mitru, ueghietorul uiilor: „Oare la Petrea
Grighii de ee-i zic „Porcosul“?
Şi această întrebare poate că nu i-o
puneam, dacă n’aş fi zărit pe Petrea Grighii
arând eu plugul eu patru boi ea patru lei,
chiar lângă gardul uiiei, iar la Petrea Grighii
numai în faţă-i ziceau oamenii „bade Petre“,
altcum toţi îi ziceau „Porcosul“.
Iar moş Mitru, ueghetorul uiilor, era bun-
bucuros să-l întrebe omul una-alta, ea să
poată pouesti după dragul inimei lui şi să-şi
poată arăta iscusinţa. El bucuros îmi spunea
orice l-aş fi întrebat, iar acum, unde-1 în­
trebaiu chiar despre Petrea Grighii, eare-i
era cam neam şi eu care ea un boeotan
ce era — se lăuda bucuros, moş Mitru în­
cepu a-mi spune pouestea cea adeuărată a
lui Petrea eu multe ponturi şi aleamuri, cum
făcea el, când pouestea eu domni. M’aş
ţinea foarte mândru, dacă aş putea spune şi
eu pouestea lui Petrea Porcosul tocmai după
cum mi o spuse mie moş Mitru, ueghietorul
uiilor. Dar nu cred să o pot. El începu cam
aşa;
 19

„Hm, domnule, pouestea nepotu-mi-o

Petre cine o ştie în satul nostru aşa bine ea
mine? Niei el singur nu o poate ştii mai
bine, eă eu l-am cumpănit de-i astăzi aşa
boeotan eum îl uezi. Adecă ce să zic : sfatul
meu şi darul lui Dzeu l’au pus pe el în pi­
cioare, eă într’o ureme era îngenunehiat de
năcazuri şi de lipsuri.
Adieăte-le lucrul a fost aşa, domnule, eă
nepotul Petrea a fost de o potriuă eu tatăl
dumitale; deodată i-au prins eătane la un­
guri în 48, par’eă acum uăd, şi deodată au
uanit din eătane, într’o noapte de Bobotează,
de erepau şi lemnele de frig, ba şi uiţelul
în uaeă sta doară să îngheţe, aşa ger pro­
clet era, şi erau numai eu sumăeşele pe ei,
eă pieptarele li-le luaseră Hinteşii (onken-
teşii=uoluntarii din Ungaria). Aşa fugiră ei
peste eele dealuri, prin omăt până’n brâu,
de mă mir şi amu, eum de n’au înghieţat.
Dar omul tinăr, eu dor de casă şi de copii,
trece prin foe şi prin apă! Satul era ’mpră-
ştiat, oamenii erau fugiţi prin Cieeu şi pe
unde se puteau ascunde de frica răsmeliţii;
s ’au fost ascuns bieţii creştini, eum spune
din cazanie : prin erepăturile pământului. Bu
20

eram tot aiei, la mia grofului, unde mă po­

menisem de rău copil, că şi tata şi nţoşul,
ba poate şi strămoşul meu tot ea păzitori la
uii ne-am pomenit.
Destul eă nepotu’ Petrea eu tata dumi-
tale ajunseră la mine atunci noaptea, eă în
sat se temeau să între. De spuseiu eu ee-i
prin sat şi-i săturaiu, eă erau mai leşinaţi de
foame şi de frig, apoi a doua zi eoborîi în
sat eu eu eapul meu, eă eu nu mă temeam
nici de români, niei de unguri. Românii
nu-mi făceau nimica, eă doară român erau
şi sunt şi eu, iar ungurii mă cruţau de frica
grofului, în a cui slujbă eram. Prin sat aflaiu
starea lucrului şi uenii şi le spusei lui ne-
potu-mi-o Petre şi tatălui dtale; le spuseiu
eă ai lor sunt suiţi în Cieeu eu popa eu tot;
la popa i-au şi degerat atunci degetele dela
amândouă picioarele, şi a rămas ehilau pân’
a murit, era atunci popă la noi protopopul
Trifan Mureşanu, om cucernic şi foarte în-
uăţat, dar ungurii l’ar fi spânzurat să fi dat
de el.
Ce să-ţi spun mai departe de reuoluţie ?
Ai auzit dta ce chinuri au tras oamenii în
aeele uremuri, cât să ferească Dzeu şi pe
 21

puiul de năpârcă, să n’ajungă zile deaeelea.

Că se temea om de om, ueein de ueein,
prietin de prietini Destul eă încetul pe în­
cetul dădu Dzeu şi se potoli răscoala. Mos-
eanii făcură pace în ţară, iar oamenii înce­
pură a-şi uedea de neuoile lor.
Toţi ea toţi, dar nepotul Petre mai nă­
căjit în tot satul. Ungurii-i beliseră patru boi
şi două juninei, şi-i dădură — nu-i uorbă —
bani destui, dar ce folos, eă-i dădură bani
de-ai lui Kossuth, cari poate şi amu-i mai
ţine, ori eă i-a aruncat în foc. Din ce mai
rămase, neşte biete de oiţe şi o uaeă, le dete
mumă-sa zestre eu Susana, pe care o făcu
preoteasă în Curmătura, în bunaeredinţă eă
Petre şi-o putea cumpăra uite destule pe
banii cei mulţi de pe 4 boi şi 2 juninei. Aşa
nepotul Petrea scăpă din reuoluţie numai eu
sufletul în oase şi cil doi copii miei. Că ro­
mânul, daeă n’are uite, îi ea mort; fără uite
el nu poate munci, nu-şi poate lucra ogoa­
rele şi nu-şi poate ţinea copiii.
Mai ueni un rău peste capul lui. Aflară
adecă domnii eă grădina şi easa, în care
şedea Toader, se ţin de curtea grofeaseă
şi e ă n u su n t lo c u r i s lo b o z ite d e o d a tă eu
răsmeliţa. Deci îl scoaseră frumuşelue în
drum, casa o dărîmară, iar grădina o ’ngră-
diră într’una eu cea domnească, lângă care
era. Unde să-şi caute dreptul? Gui să spuie
năcazul?
Atunci am ţinpt eu sfat eu popa cel bă­
trân, ee-i de făcut? Iar din sfatul nostru a
ieşit aşa: dacă dracul ţi se pune pe suman,
taie-i şi lui o aripă, ori de nu se ’ndestuleşte
eu atâta, desbraeă sumanul şi i-l dă lui, iar
tu fă-ţi alt suman, bun-rău, cum uei putea,
că de te pui în poară eu dracul, te duce şi
pe tine!
Aşa înuăţasem şi pe nepotul să nu âmble
eu pâri, că dacă groful fără drept îi. ia gră­
dina şi casa din sat, cât de târziu, Dzeu iar
i le-a da îndărăpt. Iar el să-şi facă casă pe
moina cea mare, ce o auea chiar sub pădure.
Cu greu îi ueni bietului Petre să lase el
satul, unde crescuse şi copilărise, să lase
el uatra părinţilor săi şi să se tragă la pă­
dure ea fiarăle cele sălbatice. Dar ce era
să facă? Trebui să meargă.unde auea iuş,
dacă cel din sat i l’au luat groful eu haboea.
Ne-am pus deci toti sătenii laolaltă şi i-am
ineiripat o casă colo sub pădure.
 Atâta auea la sufletul lui, dar era totuş
mângâiat, eă-i a lui, nimeni nu-i porunceşte
când să se scoale şi unde să meargă. Io­
băgia se ştersese, oamenii lucrau de Luni
dimineaţa până Sâmbătă sara tot pe sama
lor, iar Dumineca mergeau la biserică de
se rugau lui Dzeu ; erau oameni mai cucer­
nici rândul eel de oameni, ce slugiră domni,
decât ceşti crescuţi în răsfăţare !
Destul că pe Petrea îl aşezasem deci
sub pădure, în casă îndrugată în pripă, ea
să nu stea chiar în drum; aceasta fu chiar
în săptămâna Paştilor. Era ureme frumoasă,
bună de lucru. Când fu a doua zi de Paşti,
îi mai dădu Dzeu un pruneuţ pe lângă cei
doi, ee-i auea. Dar n’auea bietul Petru la
sufletul lui nici atâta cât să facă pruncului
un botez, după cum 'e obiceiul nostru, eu o
ţîr de ospăţ şi eu sfeştanie. Dar îi dădui eu
grâu şi uin şi făcurăm să fie biné, e’aşa fac
oamenii de omenie..
In Dumineca Tomii botezarăm copilul
şi-i puserăm numele Toma; aeela-i acum nu
ştiu ce domn mare în Ţara Moldouei, trebuie
e ă -1 ş tii, c ă s u n te ţi c a m d e o p o tr iu ă d e b u n i.
24

Da botezul pruncului ueni şi cumnatul lui

Petre, popa din Curmătură, şi-i aduse de
cinste o capră eu 2 iezi. Nănaşul copilului
îl cinsti eu o godinuţă mai ea de un an, eu
eu alta şi popa nostru, Trifan, Dzeu să-l
ierte şi să-l hodinească, îi trimise colaci,
cum capătă popii la Paşti, un sac plin, şi-l
dărui şi el eu o godinuţă ea de un an. Aşa
eu botezul pruncuţului Toma, deodată se uăzu
nepotul Petre iar la eeua uituţe, şi mul{ămia
lui Dzeu şi oamenilor celor de omenie pentru
ajutor.
Apoi, ce să-ţi spun, fiind sănătos şi mun­
citor şi erutător, din moina aceea pe eare-i
era casa, şi care ’n ueei nime n’o lucrase,
adună atâtea bucate, de-i erau de ajuns
peste tot anul. Şi i-se ’nmuljiră uitele, eu
deosebire porcii, din cele 3 purcele, cât în
scurtă ureme auea turmă de ei, ea groful
de mare. li şi era uşor aeolo de ţinut porci
cât de mulţi, că nu trebuia să le dea din
mână mai nimic; pădurea era aproape numai
după casă, aeolo uara putea paşte şi scurma
în draga lor uoie, iar toamna şi iarna aflau
atâta ghinde şi jir prin pădure, de se în-
grăşau ea de grăunţe de bine.
 25

Şi uindea Petrea în tot anul câte 20 30—40

de porei mari şi miei, şt banii nu-i prăda,
ei-şi cumpăra moină după moină, şi-şi făcu
casă mai mare, şi-şi făcu grajd şi şură şi
hămbare, şi se îmbogăţia uăzând eu ochii.
Iar oamenii, eând uăzură eât hăram de porei
are, prinseră a-i zice „Porcosul“. Iar oamenii,
ştii eum îs, dacă apucă odată a porecli pe
eineua, nu-1 mai slăbesc până pune mânile
pe piept. A$a şi la nepotul, nime nu-i zice
în dos altcum decât „Porcosul“, în faţă, uezi
bine, îi zic şi lui „Petre“, e’aşa l'a botezat
popa, da ’n dos cine mai are grije eum l’a
botezat p o p a?“
Aşa-mi spuse moş Mitru, apoi adause:
„Şi are mare auere „Porcosul“, că pri-
măuara ară eâte 2 săptămâni eu plugul eu
patru boi, tot în moşia lui, uara la ogor alte
2 săptămâni. Dar se şi cunoaşte, că stoguri
de grâu ea la el, numai la arândaşul grofului
mai uezi, boi scumpi ea el numai saşii mai ţin,
iar armenii din Gherla uin în toată toamna
aţă la el acasă, de duc eâte 20—30 de porei
graşi, tot pe bani gata, eel mai ieftin porc
eâte 50 de haneute I Pe asta cate şi-a crescut
copiii ea domnii cei mari, că doi sunt tisturi
eătuneşti, Toma-i prin Moldoua, alţi doi
sunt la economie, iar fata eea mai mare,
precum bine ştii, e măritată, după bogătoiu’
din Valeadosului şi fata eea mai mică poate
fi chiar preuteasă, că a purtat-o ’n şcolile
cele mari, ca şi pe feciori, de ştie toate
limbile şi ’nuăţăturile. Şi ea să înuingă eu
cheltuielile pe la şcoli şi ea să-şi poată face
auerea, ce o are, l-au ajutorat porcii şi iară
porcii, când auzia că grădina eeea-i de uân-
z a re: „ce ceri pe e a ? “ — „2 sute bune“!...
îndată uindea 4 porci graşi şi banii erau
gata; de era de uândut un fânaţ mare şi
bun: „oare încât îl ţin e?“........„că nu-1 dă
din 800 bune!“ ...numai uedeam că uine un
armean şi-şi alege 30—40 de porci şi nepotu’
cumpăra fânaţul, iar peste eâteua luni poreii-i
erau în loc, că seroafele-i fătau tot câte de
2 ori în an, fiecare câte 8—12 purcei, apoi
ţinea de altă dată şi câte 20 de scroafe, iar
hrană .... mai nimica nu le trebuia, le hrănia
pădurea eea de fag şi stejerişul... Apoi nu
se însura un fecior mai străbătut şi nu se
mărita o fată săracă, să nu le dăruiască dar
de nuntă, la fiecare câte o pureeluşe şi când
le-o cinstea le poftia : „S’aueţi noroc, numai
 21

da mine!“ Bl nu se temea eâ şi-a da no­

rocul... Dee Dzeu să fie toţi oamenii ea
Porcosul!“
Aşa-mi spunea moş Mitru, păzitorul de
uii, iar eu — ea să-i cere firea moşneagului —
zisei, ea ’n glumă: „Bine, moşule, toate-s
bune şi frumoase, uăd eă ţii eu Porcosul
unde ţii-i neam — şi bine faci, eă sângele
nu se face apă, dar să-mi spui dta, daeă-i
el in aşa bună stare şi şi-a făcut copiii domni,
de ee se poartă aşa felegos, de ee nu-i mai
scuturat o le a e ă ? “
— „De e e ? “ întrebă moş Mitru; „mă
întrebi eă de ee ? — fiindcă are chielm în
eăpăţină, nu-i doară nebun să se facă turcă
aeum, la bătrâneţe! Cu opinci şi eu suman
şi eu cioareci de lână delà oile lui e mai
îndemânos la lucru, poate prinde eu toată
mâna şi poate călea unde cere neuoia; sunt
mai potriuite la lucru şi mai calde la piele
decât zdrenţele din şetre. Apoi doară măcar
noi bătrânii să ne cunoaştem eă suntem ro­
mâni, eă uăd eă ceşti tineri numai Dzeu îi
mai cunoaşte de pe port de ee neam se ţin !
Doamne iartă-mă şi nu mă serie ’n osândă,
dar îmi e chiar groază să întru ’n sat şi să
merg la sfânta biserică, atâta s’a ’mpupuţat
lumea de tare. Ghiar la biserică de merg,
numai păcate-mi fac, că nu mă pot uita la
atâtea nebunii ce uăd azi la omenii noştri,
mai ales la fetele şi la neuestele noastre. Gre-
de-mă domnule, că numai noi eâţiua, cari
suntem din zilele cele ueehi, mai ţinem la
portul nostru din bătrâni. Altcum, ce să zic,
că uezi-i dumniata bugát de bine, cât sunt
de împupuţaţi toţi ea turcele, numai clopoţeii
le lipsesc. Uite, domnule, la mine şi la ne­
potul Petre Porcosul, aşa umblau mai de
mult toţi românii, că doară-ţi aduci aminte
că aşa umbla şi tata dtale — fie iertat şi
mâie pe unde-a ’nserat — dar... s’a stricat
lumea, tare s’a stricat lumea, domnule. Adecă
nici nu lumea s ’a stricat, că lumea-i bugát
de bună, mai bun e numai Dumnezeu sfântul,
dar oamenii s’au stricat, nu mai merg la bi­
serică, ori, şi de merg, se duc numai ea să-şi
arate hainele şi podoabele. Apoi, pe lângă
ce sunt făloşi, sunt şi puturoşi cei mai mulţi,
nu le place nici lucrul, numai traiul bun,
podoabele şi beutura cea multă. Şi, totuşi
unii ea aeeia zic nepotului „Porcosul“, dar
— Doamne iartă-mă şi nu mă scrie ’n osândă,
 29

poreoşi sunt aceia, eare-şi beau mintea şi

auerea, nu nepotul Petrea, că el din porci
s’a ridicat la bunăstare, iar ei din oameni
se fac porcii“
Intrase bătrânul în foc şi-mi plăcea de
el cum uorbia, şi de nu aueam grabă să mă
cobor dela uie, eă se găta de ploaie — te
miri câte mi-ar fi mai spus.
Am aflat de euuiinţă să scriu cele po-
uestite de moş Mitru, eă după a mea părere
omul, eare-i om şi din această poueste poate
înuăţa eeua, ad ecă: omul eu minte şi noroc,
dintr’un pureel=doi se poate ridica de-asupra
năcazului, apoi, ridicat odată, se poate face
chiar om auut. 0 ă zică cine ce-a urea, dar
omul până-i sărac, până nu are el cele de
lipsă pentru traiu, tot sluga altuia trebuie să
fie ; iar cel ee-i slugă, nu-i stăpân, nici pe
oasele sale, nici pe timpul lui Dzeu-sfântul.
Şi eu aş dori, ea, după putinţă, oamenii no­
ştri să nu fie tot slugi, ei să mai fie şi stă­
pâni, eă fost-au destul slugi eâteua ueaeuri
de-a rândul! Apuee-se la uituţe, eu uitele
scoţi sărăcia din casă. Unul are plăcere la
oi, altul la uite cornute, altul la p o rci; dacă
împrejurările îl lasă, dacă câmpul comun
nu-i este oprit, crească uite pentru care are
plăcere şi folos ua auea din ele. Dar, cine
ua sta eu mâna ’n sân, zău, nu poate ajunge
la creangă uerde! — Uedem pe mulţi ne­
socotiţi, că câştigă eu lucrul mânilor eâţiua
florini, dar săraci fiind şi nesocotiţi, ei îşi
zic aşa: din 2—3 fl. nu m’oiu face gazdă eu
patru boi 1 Şi fug eu florinaşii repede la pre-
pânaţie. Dar nu-şi aduc aminte că 2—3 fl.
sunt bani mulţi, din cari se pot ridica la
stare. Adune lângă 2—3 fl. alţi 2—3 fl. şi-şi
cumpere o pureelueă ruptă dela ţiţă; aceea,
ţinută cât de cât omeneşte — şi auând noroc —
la anul îi dă eâţiua pureelaşi, şi încet eu în­
cetul se poate apuca la eeua. Nu este sat
unde să nu afli unul ori mai mulţi oameni,
cari au azi stărieieă bunişoară, iar la început,
când s’au legat de lume, n’au auut mai mult
decât un pureelaş de eâţiua floreni, câştigaţi
şi aceia eu „jocul miresii‘:.
Dar celor uşori de minte înzădar le spui
unele ea acestea, înzădar baţi toba la urechea
surdului; bagseama fiiul perirei trebuie să
piară, oricât i-ai eetera la ureche, că uor-
bele ce i le spui, sunt ea mazărea aruncată
’n părete.
 31

Fericiţi însă, cari uorbele cele bune le

pun la inimă şi le urmează, eă aceia nu uor
flămânzi, nici uor înseta; iar eei ce uorbele
eele bune le iau în bătaie de joc — batjo­
coriţi uor rămânea.

Mărturisirea unui eărtaş.

Copie de pe natură.
In închisoarea din N. muri în zilele tre­
cute un rob, care a lăsat în urma sa un caiet
scris frumos, ealigrafat şi de cuprinsul ur­
mător :
„Ziduri reci, ziduri triste şi posomorite,
n’aş fi crezut să aueţi parte de mine şi eu
de uoi, dar... mintea, mintea! m'a adus la
uoi şi uăd bine, eă nu mă ueţi lăsa uiu dintre
uoi; m’aţi cuprins în braţele uoastre ea în
nişte cleşte, de unde a scăpa — nu-i nă­
dejde. Am trăit în libertate şi acu mă usue
între uoi, ea o plantă lipsită de aier, de soare
şi de umezeală. De ce oare şi mai trăiesc ?
de o miie de ori ar fi mai bine să mor, dar
uăd bine, eă şi moartea fuge de mine, iar eu
sunt un laş, nu o grăbesc să uină eu paşi mai
repezi, să mă scoată din acest mormânt
gheţos. Aşa-mi trebuie, de asta sunt urednie,
n’am ştiut preţui darul cel mai frumos al lui
Dumnezeu, libertatea; am călcat în picioare
uoeea conştiinţei, care mă mustră ea un bun
prietin, ea un părinte, acum... uino moarte în
acest ceas şi mă scapă de năcaz !...
Dar moartea, nemiloasa moarte, decât
să uinâ la mine, să mă ducă eu sine, mai
bine ua merge şi ua răpi mama dela prunei.
Oh, moarte, moarte, nemiloasă şi nedreaptă!
Tu eşti una eu omul, nici tu nu ai mai bune
simţiri, decât el!
Sunt de patruzeci de ani. Tatăl meu mă
auea numai pe mine. El era dascăl la bise­
rica din Bogata. Frate-său era acolo preot
românesc. El nu auea muiere, nici copii,
toată bucuria îi era îndreptată asupra mea,
ea şi asupra părinţilor mei. De mie mă des-
mierda, mă îmbrăca ea pe un copil de domn
de cei mari.
Cu 8 ani mă duse la şcoala din N., unde
mă ţineau ea pe apă puţină. Acolo stătui
până absoluaiu clasa a 3-a gimnazială. Atunci
eram de 15 ani. începu a-mi mirosi greu
aierul şeoalei, studiul nu-mi mai făcea plă-
 33

cere, îndrăgii cărţile cele de joc. Mai întâiu

jucam cărţi pe bumbi; toţi bumbii dela uest-
minte mi-i tăiam şi-i dam în cărţi. După
aceea prinseiu a juca cărţi în nuci, şi în
fine în bani. Câştigam şi pierdeam. Când
câştigam, ţineam toată compania eu tutun şi
uin, iar când pierdeam îmi uindeam din haine
să am bani de joc.
Profesorii mă ameninţau eu secunde
(note rele). Unchiul şi tata prinseră a mă
dojeni, iar eu — în loc să las cărţile şi să
prind studiile — părăsii şcoala, barem de
m’ar fi trăsnit Dumnezeu în acel ceas! Mă
dusei în capitală eu testimoniile şcolare şi
mă înrolaiu ea ostaş. Aci era de minei
Aueam uestminte, cost, locuinţă şi speranţe
de înaintare. Cu studiile nu eram silit să-mi
sfarm eapul, puţin curăţit şi niţică supunere:
iată totul 1
Aei-mi aflaiu pământ prielnie pentru me­
seria de cărţaş. Când primiam leafa, de re­
gulă jucam cărţi; de pierdeam, — nu era
pierdut totul, că peste 5 zile căpătăm altă
leafă, puţină, ee-i drept, dar căpătăm.
Feciorii din companie înţeleseră, că eu
ştiu serie bine cărţi de dragoste la fete şi
3
84

de dor la părinţi. Şi prinseră a ueni la mine

să le seriu cărţi. Unul îmi da eâţiua erueeri
pentru o carte, altul îmi curăţia uestmintele
şi armele şi eu trăiam ea un domn.
Aueam încă de mie o scrisoare fru­
moasă şi bună, pot zice foarte bună şi fru­
moasă. Aceasta o băgă de samă căpitanul
nostru, un om, care era mai bun decât pânea
cea bună. Numai decât îmi făcu propunerea
să înuăţ manipularea. Şi o înuăţaiu eu în­
lesnire, că eram tinăr, talentat, iar sergentul
manipulant, căruia mă încredinţase căpitanul
spre instruire, auea o pricepere mare din
naştere, ea nime în regiment: era de 25 ani
tot sergent manipulant.
In scurt timp am ajuns corporal, apoi
la eâteua luni sergent manipulant la spital.
Un loc acesta, cât, de aueam eu minte, azi
aş fi domn, nu rob între aceste ziduri aspre,
reci, urîte, nesănătoase. Dar mintea, mintea!
Norocul a umblat după mine eu pălăria ’n
mână, mă ruga să-l ascult, dar totodată mă
dojenea să nu părăsesc nici mintea; eu însă
am fost un sburdalnie, făceam cum îmi ples-
nia prin cap, fără a cugeta la ziua de mâne.
 35

In acest timp, unul dintre mai mari mă

pouăţui părinţeşte să intru în o şcoală de
cădeţi, să mă fac ofieer. Şi aş fi putut, că
eram tinăr, numai de 18 ani, dar mă gândii:
de ce să mai încep eu la studii? Au nu de
studii fugii din gimnaziu ? Au nu am eu acum
tot ce-mi trebuie ? Scu rt: nu mă înuoii
să apuc cartea, stătui ea sergent manipulant
la spital: lucram după formular, ce era de
lucrat, iar timpul cel mai mult îl petreceam
în beţii şi în joc de cărţi.
Aşa petreeui la miliţie 13 ani, acum
eram de 28 ani şi prinseiu dragoste de o
chelnăriţă frumoasă şi cochetă. O şi luaiu
şi făcui paşii trebuineioşi de-a căpăta o
funcţie ea emil. Şi după 13 ani petrecuţi ea
soldat, după ce în capitală înuăţasem bine
2 limbi ale patriei, pe lângă a mea maternă,
după ce aueam o scrisoare frumoasă şi eram
deprins în scrisorile de manipulare, făcui
niţică praxă la judecătoria din capitală, apoi
fui denumit eanţelist la judecătoria din H.
Acesta ar fi fost un post bun pentru
un om de omenie, dar nu pentru unul ea
mine, care ar fi mâncat banii doară şi eu
lingura. Salarul meu, de 50 fl. la lună, ar fi
b*
36

mulţămit pe mulţi oameni mai eu înuăţătură

decât mine, dar eu eram tot omul eel ueehiu:
cărţaş şi beutor. Lângă acestea se mai
adăuga şi neuasta mea, care auea mai mari
cereri decât muierile şefilor mei.
Astfel trebui de multe ori să iau scă­
parea la lucruri nedemne de un amploiat, la
fapte chiar criminale. înşelam pe cine-mi
cădea în ghiare, falsificam hârtii, deslipiam
timbrele de pe acte şi le uindeam... până
odată mi-au dat de urmă. Atunci mă înfun­
dară în temniţă, îmi făcură proces, care de­
curse doi ani de zile. Timpul acesta l’am
petreeut în arest. Procesul era să depună
din oficiu şi pe eâţiua amploiaţi neuinouaţi,
dar în fine căzui singur jertfă meritată.
Aeu-s aci, de unde nu mai am nădejde
să scap uiu. Nici nu doresc aceasta.
e ă ce aş şti eu face, dacă ehiar aş
scăpa uiu? Unde-i onoarea mea? Cine-ar
mai sta eu mine de uorbă? Cine mi-ar mai
încrede ure-o afacere? Barem de nu eram
un laş, să mă fi sinucis în elipa, când au dat
de faptele mele criminale?! Dar nu, mai
bine e aşa. Faptele mârşaue săuârşite pe
pământ, pe pământ trebuie să-şi ia şi răs­
 37

plata 1 Dar mă doare, stau să nebunesc,

când mă gândesc la cei tret prunci ai mei,
părăsiţi de lume, singuri, cine ştie pe unde,
că — după cum am înţeles dintr’un cunoscut,
ce intră în zilele trecute aci ea prisonier —
neuasta mea şi-a pierdut urma, a uândut mo­
bile şi haine, a lăsat copilaşi în grija unei
ueeine, eu numele numai pe o si, păn a
ueni să mă uadă, şi de atunci nu s’a mai
reîntors la ei. Ge a fi de ei?... Dar Dum­
nezeu e bun, sunt sigur, eă-i ua fi milă de
biefii neuinouaţi, şi nu-i ua certa pentru pă­
catele părinţilor.
O singură mângâiere mai am : Multă-
mesc lui Dumnezeu, că nici tata, nici mama,
nici unchiul nu mai sunt în uiaţă. De-ar trăi
şttindu-mă aci, ar nebuni de jale şi de ru­
şine. Eu tot e’o moarte-s dator.
„Rămâi lume neagră ’n ceată,
Noapte bună-a mea uiafă!“

'"""iiiiP"»"'1
38

Farmecele colinzilor.
(De înuăţ pentru holtei.)
Balta de Câmpie este un orăşel mie,
locuit mai numai de români, ea şi toată
împrejurimea. Străini sunt numai eei doi ne­
gustori, eei patru diregători dela judecătoria
de cere şi pandurii acelei judecătorii, şi mai
este şi hotelistul (cel ce ţine hotelul) nero­
mân, măeareă îl ehiamă Dănilă Patrubani.
Străinii nu aueau în Balta de Câmpie nici
şcoală, nici biserică, nici dascăl, nici popă.
Aşa erau p’atunei uremile, înainte de asta
eu 10—12 ani. Poporul mai tot era din breasla
plugarilor şi-şi auea popa lui, biserica lui,
şcoala lui, dascălul lui, eu un euuânt auea
tot ee-i trebuia şi toate erau ale lui, afară
de-o curte domnească, locuită de lilieci şi
de buhe.
Cărturari mari nu prea erau băltenii,
dar eu atât mai morţiş ţineau la datinele ră­
mase lor din moşi-strămoşi; „aşa ne-am
apucat şi aşa ne-om stinge 1“ era uorbalor,
când eineua-i întreba de ce ţin aşa morţiş
la câte toate datini, rămase din uremile cele
ueehi şi proaste.
 39

In Balta de Gâmpie era însă şi uri român

eu foarte multă înuăţătură. Acesta era aduo-
catul Dănilă Sgâreiu sau cum îi ziceau oa­
menii „proeatorul Dănilă“.
Fiindcă în istorisirea noastră uom avea
dese întâlniri eu dumnealui, să ui-l fac cu­
noscut bine.
Dl aduoeat Dănilă Sgâreiu este un om
cam de 50—55 ani, eu puţin păr pe cap şi
acela cărunt de jumătate, eu barba şi mu-
steţele tunse scurt păn’ aproape de piele,
om gras şi gros şi roşeouan, eu ochii eăprii
şi pururea eu un lemnuş după ureche, obi-
eeiu din uremile când era la academia din
Sibiiu, ea preşedinte al studenţilor în timp
de noapte. S e purta elegant pururea şi era
uestit de sgâreit, din care cauză l’au şi po­
reclit Sgâreiu, că numele lui de acasă îi era
Dănilă Bunea, dar acest nume se putea afla
numai scris pe mult răbduria hârtie; buzele
muritorilor rostiau numele lui tot eu „Sgâreiu“
şi fără „Bunea“.
Colegii lui din alte orăşele îneă-i ziceau
numai, simplu, Dănilă • că să-i zică Bunea se
temeau de păcat, după cum îs ei oameni cu­
cernici, dar să-i zică Sgâreiu nu se îneu-
40

metau, nu uoiau să-l supere, eă-i ştiau na­

tura; ştiau, eă-i urs întreg dacă se mânia.
Oamenii de pe sate îneă-i ziceau „domnule
Dănilă“, eă de „Bunea“ n’aueau eunoştinţă,
iar „Sgâreiu“ li se părea şi lor eam nu ştiu
eum. Daeă se întâmpla însă ea eineua să-i
zică „domnule Sgâreiu“, ori eă se făcea dl
aduoeat a nu fi auzit acest nume, ori eă-i
zicea: „Dănilă mă ehiamă“. Nu era dl ad­
uoeat om ehiar aşa sgâreit eum îl ţinea lumea,
da el banul unde ehibzuia eă trebuie dat,
dar îl şi scotea de unde numai era modru
de scos. Fără anticipaţie nu luera la nime
nimie, iar bani împrumut n’a dat nici când
la nime. „N’am bani!“ răspundea oricui îi
cerea ur’-un ban, fie împrumut, fie pentru
eeua scopuri de binefacere; „n’am bani,
m’ai timposit în uremea cea mai r e a !!“ Îm­
prumut nu da banii, eă se temea eă nu-i ua
mai putea scoate; spre scopuri de binefacere
nu da, căci i se părea, eă cele mai multe
nu urmăresc ur’-un scop în adeuăr nobil.
Şi era auut dl aduoeat, auut ea nime din
acea împrejurime. Auea casă frumoasă şi
mare, în care nu numai eă putea şedea
comod, dar mai da ure-o 6 odăi şi de ean-
 41

eelarii la judecătorie; auea moşii mari, oii,

pământuri, bani şi câte şi mat câte. Apoi la
toată bogăţia asta mare, era numai singur,
n’auea muiere. Nu se căsătorise din simplul
motiu, practic după zisa lui, ea să nu fie
silit a da bani scumpi pe haine de mătasă
muierei sale, eu care apoi ea să măture
străatle. „Aceasta e risipă“, zicea el, „o ri­
sipă şi proastă şi nebună“. îşi ţinea din clă­
direa cea mare şi pompoasă două odăi
pentru el şi una pentru seruitorul său Petrea,
un fel de muieroteă, pe eare-l auea de când
deschise cancelaria aduocaţială, şi care ase­
menea era neînsurat. Amândoi erau de na­
ştere din Balta de Câmpie şi erau cam de-o
orâstă.
Hi

In ajunul de Crăciun, sara, e datina în

Balta de Câmpie ea şi în tot ţinutul aeela,
să umble copiii şi oamenii săraci a colinda,
îndată ce înserează, se adună cete de câte
2—5 copii, şi umblă dela casă la casă pe la
creştini a colinda; unii colindă la fereastră,
iar eelee au stea merg în casă de colindă:
„Trei erai dela Răsărit“, ori „In oraş în
Vtflaim“.
42

Era în seara ajunului de Grăeiun.

Toate casele erau eurăţite, toate eu lu­
minile aprinse, că aşteptau colindători. Focul
ardea sdrauăn pe la casele românilor, după
foc era butucul Crăciunului cel tradiţional,
dar înaintea lui foreotea oala cea mare eu
uarza de Crăciun. Numai pe uatra dlui ad-
uoeat nu ardea butueul Crăciunului, numai
easa lui nu era luminată, numai el nu aştepta
colindători. Pe el nu-l căutau colindătorii,
că n’auea eine-i face eolăeei, şi eine-i îm­
părţi la colindători. Focul şi la el ardea, dar
nu un foc deschis, ea pe uatra românului,
ei joc închis, ea în cuptorul neamţului, foc
închis ea în inima celui năcăjit.
Sta în casă Bunea singur-singurel ea un
cuc, se preumbla eu mânile la spate prin
odaia luminată slab, numai de zarea ce o
trimitea focul din cuptor prin o mică gaură
din uşă. De-odată tresări şi se apropiă de
fereastră. Afară era lună de se uedea ea
ziua. Stelele străluceau, omătul eârţăia sub
picioarele colindătorilor, cari umpleau uăz-
duhul eu colindele lor. Pe la toate casele
se auziau colinzi. Se auziau atât de limpede,
cât domnul aduoeat rămase uimit.
 43

Peste drum dela el, o ceată de colin­

dători colindau la fereastră:
Pe câmpul eu fiorile,
Dalbă Ileana,
Merg bouari eu boii 'n eâmp.
D ragă Ileana...
La altă casă, o alta ceată de colindători,
colindau :
Bună bueurie-auem
De naşterea Domnului
Tot neamul pământului,
Dar.Ghristos unde-o născut?...
La casa din stânga lui auzia:
Veniţi boieri să-l uedem,
Că astăzi ni s“a născut
Domnul cel fără ’neeput...
La casa din dreapta:
0 , ee ueste minunată,
In Viflaim ni-s’arată,
Că s'a născut prune
Din Duhul sfânt —
F ecio ară curată...
La altă casă, unde era o neuastă tine­
rică, auzi eolindându-i:
Tortul ce l'ai tors,
Fie-fi de folos,
Să-fi faei mâneci erefe,
Să umbli ’n ospefe!
44

Domnul aduoeat auzia toate, uedea toate

şi se puse pe gândurî. îşi aduse aminte de
timpul copilăriei, când şi părinţii lui primiau
colindători, când umbla şi el a colinda, eu
alţi copii de urâsta lui, chiar şi eu Petrea,
eu seruitorul lui de acum. Multe gânduri şi-o
fi făcut el, până odată aprinse un chibrit şi
eu el lumânarea, apoi deschise uşa şi strigă:
„Petrei“
„Auz, domnule 1“
„Vino ’neoaeel“
„lată-’s aici, ce porunceşti?“
„Mai ştii tu colinda, mă, ştii ea atunci,
când eram noi cop ii?“
„Ştiu, domnule, dar de c e ? “
„Mă, hai să mergem noi amândoi a co­
linda, că turb de stau acasă în o seară ea
asta 1 Mă, când îmi uine ’n minte ce uoie bună
au azi creştinii, iar eu să stau aci singur ea
cucul, îmi uine, Petre... dar să lăsăm uorba,
mergi în piuniţă, umple 2 corfe, una eu mere
şi pere, iar alta eu struguri şi hai eu ele ’n
sus. Dar uezi să uiţi uşa deschisă 1 Uite, aci
ai cheia!“
„Merg, domnule!“
 45

Şi se duse Petrea în piuniţă şi umplu

două corfe, una eu mere şi pere, iar alta eu
struguri, şi închise bine uşa ptunlţii, apoi
ueni în sus.
Stăpânul său era gata de cale. 0 manta
mare îi acoperea tot trupul pănă ’n pământ,
un şal ît înuăluia grumazii şi o căciulă mare,
scumpă, îi aeopert capul cel pleş. Ţigara ît
ardea zdrauăn în gură, iar în mână auea un
toiag ea cela al lui Moise, eu care despi­
case Marea Roşie.
t a astă uedenie se gândi P etrea:
„Doamne ajută. Stăpânul meu par’eă urea să
apuce altă viaţă, oare ce o fi uoind, unde
m’a duce ? Dă-i Doamne minte, că nu-i copil. “
*
In Balta de Câmpie era un preot tinăr,
însurat numai de un an. Numele lui era Romul
Trandafir. Era ginere la preoteasa uăduuă
a fie-iertatului părinte Trifan, ce rămăsese
uăduuă eu 2 fete, eu Irina, ce era acum
preoteasă, şi eu Aniea, ce era încă fată ’n
păr. Văduua preoteasă putea să aibă cam
40 ani, dar nime nu i-ar fi dat mai mult de
30. Ea şedea în casa ei singură eu Aniea,
iar preotul Romul Trandafir, şedea în casa
48

parohială, care era în ueeini de a soaeră-sa.

Ineă dela ueeernie ehiemase popa Trandafir
la ei pe tinărul înuăţător Panel Bucur, un
om de ueselie, eâniăreţ mare şi eu nădejde
de a fi cumnat eu popa. Deodată eu seara
ueni la popa şi soaeră-sa şi eumnată-sa,
Aniea, şi toţi îşi petreeură până eolo eătră
10 ceasuri, ascultând colindătorii, sdrobind
la nuci, cântând şi făcând uoiă bună. Cam
pe la 10 ceasuri numai aud la fereastră un
glas muierese, întrebând: „Lăsa-i-ţi sfântul
Crăciun în casă ? “ Iar dupăee popa răspunse
„lăsa“, cei dela fereastră începură:
Slobozi«ne gazdă ’n easă,
e ’ajară plouă de uarsă,
De nu erezi
Vină şi uezi,
Că suntem în haine uerzi,
Doi haiduci,
Cu haine lungi.
„Oare cine să fie ? “ întrebă preoteasa
cea bătrână, „că muieri nu-s, eu toate că se
aude şi glas muierese, dar prefăcut?“
„Glasul cel muierese par’ e’ar fi al lui
Petrea, muierotea aduoeatului“, răspunse
Aniea,
 4?

„Sunt chiar e i“, zise dascălul, care tră­

sese o teacă un corn de perdea dela fe­
reastră, „sunt chiar ei, mă duc să-i ehiem
înăuntru“.
„Ba tu nu merge, că merg eu“, zise popa,
ieşind pe uşă afară şi uenind îndată eu dl
aduoeat Dănilă, urmat de Petrea eu cele 2
corfe pline, care, cum le puse pe masă se
retrase în bucătărie, la seruitorii preotului,
unde-şi petrecu ea în seara Crăciunului.
Toţi se minunau uăzând pe domnul ad­
uoeat, uenind la popă acum, noaptea târziu că
pănă ’ntr’aeeea nici ziua nu abătea p’aeolo mai
mult de 2—3 ori pe an, la ziua numelui şi
în ziua de Crăciun şi Paşti, când mergea dela
biserică aţă la popa acasă, înuitat de acesta.
După ee-i dădură scaun de hodînă şi păhar
de beutură, începură a-şi petrece toţi laolaltă.
Mai uorbiră, mai colindară împreună, iar
dascălul eu Aniea cântară cântece de ueselie
şi jalnice, ea tinerii, ba uăzând bunătăţile
de poame aduse de dl aduoeat, prinseră o
cântare de dragoste.
Dragostile tinerele
Nu se fae din mere, pere,
Gi din buae subţirele...
48

Cei de faţă însoţiră eu râsuri şl glume

pe cântăreţi, iar dl aduoeat mai adause:
Ş i din deşte eu inele...,
făcând să i se uadă mâna cea plină eu inele
scumpe.
După multe uorbe şi glume, numai se
ridică dl aduoeat eu un păhar în mână şi
ţinu următorul toast:
„Onoraţi mesenii E datină rămasă la
poporul nostru din moşi-strămoşi ea în ajunul
de Crăciun să nu doarmă toată noaptea, să
priuigheze ea păstorii la ieslea dobitoacelor,
eând s ’a născut Mântuitorul lumii. Această
datină s’a păstrat eu seumpătate şi în casa
părinţilor mei, cari au trăit şi murit aici, în
Balta de Câmpie. Cu nerăbdare aşteptam,
ea prune, seara de Crăciun ea să umblu a
colinda. |Cât ţinea postul Crăciunului tot în~
uăţam la colinzi, iar ajunul Crăciunului îmi
părea ueae de lung pănă uenia seara, ca
să pot colinda şi auzi eolinzi. După ce ereseui
mare şi ieşii din casa părintească, mă în­
străinam de acest obieeiu, mai întâiu de acest
obieeiu, mai întâiu mă nemţii, apoi mă un­
gurii, până în astă seară, eând aşa de mare
impresiune făcură eolinzile asupra mea, de
 H9

nu mai putui sta acasă, trebuii să ies ea să

aud colindătorii mai de-aproape, să petrec
ajunul Crăciunului în o casă creştină. De
aceea nu luaţi în nume de rău, dacă la un
timp atât de neobieinuit uiu a uă sta în drum.
Mai mult: mi-am propus, ea să o rup eu
holteia, şi de astăzi îneolo să fie şi la casa
mea Crăciun ea Grăeiunele, eu butucul Cră­
ciunului după foc, eu oala cea prouerbială
de uarză lângă el, şi să-mi uină colindători.
Deci, onoraţi meseni, după descoperirile
făcute, uă rog să goliţi un păhar de uiri eu
mine l “
După ce ciocniră şi goliră păhărele,
dl aduoeat iar se ridică şi zise, priuind
spre preoteasa uăduuă: „Stimată doamnă!
B chiar miezul nopţii, suntem în ziua de
Crăciun, peste eâteua clipe, aceste clipe
uoiu a le folosi rugându-uă, că, deoarece eu
mă las de holteie, dta să fii bună a te lăsa
de uăduuie, iar părintele Trandafir mâne să
şi uesteaseă în biserică propusul nostru“.
„Brauo! Să trăiască!“ strigară cei de
faţă, iar frumoasa uăduuă, roşind o leaeă,
cum ştiu uăduuele, răspunse eu ochii plecaţi:
4
50

„Ce uine dela Dzeu trebuie să primim,

şi bine ea şi rău; eu una nu mă feresc nici
când dinaintea uoiei Lui“.
Alt: brauol şi alt: să trăiaseăl
„îmi uine însă eam greu să las pe Aniea
singură“, adause uăduua, dar nu-şi putu găta
uorba, eă dascălul Bucur o luă peste picior :
„Aci sunt eu, doamnă, las-’o numai în grija
mea!...“
„Să trăiască!“ răsună casa preotului,
iar seruitorii din bucătărie se mirau, eă oare
de ce se strigă aşa dese „Să trăiască?“
Dar Petrea, ea mai eumintâjfc îi scoase din
încurcătură, spunându-le: „Asta-i farmecul
eolinzilor! “
*
A doua zi preotul, după ce termină sfânta
slujbă, ieşi în uşa altarului şi uesti poporului:
„Trec la taina sfintei căsătorii şi se ue-
stese întâia o ară: domnul Dănilă Bunea, ad-
uoeat în loc, eu doamna Zamfira Păun, şi
domnul Pauel Bucur, înuâţător în loc, eu
dşoara Aniea Păun, toţi de legea noastră de
aici; cine ştie eeua piedeeă să uesteaseă la
maica biserică“.
 51

„Să le dea Dumnezeu noroc şi sănătate“,

adause poporul; iar, mergând eătră casă şi
ajungând acasă, toţi poporenii uorbeau numai
despre cele două credinţe făcute în ajunul
de Crăciun.

La anul dup’aeeea, când tot satul lumina

casele şi aştepta colindători, aduoeatul Dă-
nilă Bunea, porunci seruitorului: „Petre, nu
deslega azi cânele, să poată ueni colindă­
torii“, iar el era fericit, că are şi el Crăciun
ea Crăeiunele, eu colindători, eu uoie bună
şi eu un frumos leagăn, împodobit eu un
copilaş ea de 2 luni.
Vedeţi ce farmec au eolinzile ?
Păstraţi-le eu seumpătate!

1.."llipi....

4*
52

Cine, cum îşi sară, aşa mănâncă.

„Opt copii am auut, i-am ferit de foc şi
de apă, i-am hrănit, i-am îmbrăcat, i-am
crescut mari, că doară să am şi eu sprijin
la bătrâneţele mele, şi când colo — ia traista ’n
spate şi bâta ’n mână, Ioane, şi cerşeşte pe
la uşile oamenilor, de nu urei să mori de
foame 1 De ştiam, că oi ajunge, ee-am ajuns,
mai bine le suceam grumazii, ea la neşte
pui de urabie, decât să-i fi crescut! Doamne
bate-i şi nu-i răbda, precum ei nu mă rabdă
pe la uşile lor“.
Aşa se uăieta şi blăstăma moşneagul
Ion Haidueu, mergând de-a lungul uliţii eu
pălăria subsuoară şi eu mâna întinsă după
mila, ce i-o scoteau cele muieri: care o bu­
cată de pâne, care un ou, care un ban. El
primea eu „bogda proste“, o punea în traistă,
şi iar se uăieta şi blăstăma pe cei opt copii
ai lui, pe care i-a crescut, i-a ferit de foc
şi de apă, iar ei acum nu-l suferă nici în
aretul caselor lor.
Creştinii şi muierile îşi făceau cruce:
„Doamne apără de aşa copii!“
Şi aşa e r a : opt copii auusese lon-Hai-
dueul, toţi opt trăiesc, toţi opt sunt aşezaţi,
 53

toţi opt au muierile lor şi copilaşii lor,

toţi au cuiburile lor, iar tatăl lor, lon-Hai-
dueul, nu are loc nici la unul, toţi îl huidu-
iese ea pe ţiganul cel mai rău; unul nu-i dă
omenie de un ban, nici unuia nu-i e milă de
slăbia şi neputinţa bătrânului lor tată, fie-
care-l împroaşcă eu uorbele : „ţină-te eine-ţi
ţine moşia 1 Şi moşul ţ-a lăsat o moşie în­
treagă şi tu l’ai eumpenit de a murit pe sub
garduri, iar noi, cari n’am moştenit dela tine
numai lumea şi drumurile, noi să te ocrotim ?
Feri Doamne; cum ţi-ai aşternut — aşa te
odihneşte; cum ţi-ai sărat — aşa mancă.“
Oamenii din sat, ba şi eei din satele ue-
eine, ştiau că aşa este; ştiau că de bună
samă Ion Haiducul a crescut o casă grea de
cop ii mulţi şi-şi da eu socoteală, că rătăciţi
eoptt sunt aceia, care n’au milă de tatăl lor,
în slăbia lui. Că-şi ziceau: bun-rău, cum a
fost, le-a fost tată şi — bine-rău, cum a putut
şi eum l-a tras firea, el i-a crescut şi acum
s’ar cădea ea, totuş, şi ei să-i întindă câte
un bruş de mămăligă şi să-i facă o leaeă
de loc acolo după cel cuptor, să nu zgri-
bureaseă de frig şi de foame pe cele uliţe
şi pe la casele oamenilor 1
54

Hei, dar satul e mare, oameni sunt mulţi,

şi mulţi oameni fiind, au multe păreri. Unii
băgau uină la eopii, dar alţii ziceau altfel:
„Aşa-i trebuie la lonu Haiducului, âmble şi
cerşească, b e le a s e ă -ş i nasul pe la uşile oa­
menilor, dacă n’a ţinut ce a auut. Că aşa
făcea şi el eu tată-so, eu toate că tată-so-’i
lăsase o moşie întreagă-întreguţă, că numai
pe el l’a fost auut. Şi, Doamne, ce zile grele
ajunsese bietul moşneag la odorul lui de
copil!“
Adecă lucrul fu a ş a :
Când ueni slobozia dela domni, Ion Hai­
ducul era holteieş. Tată-so, Pantilimon Hai­
ducul, era un om auut şi eu socoteală. Ţinea
câte şase şi câte opt boi, ţinea oi multe şi
uaei şi porci, cum ţine omul eu socoteală.
Dar eopii nu auea decât pe harnicul de Ion.
Cu resmeliţa se bolnăueşte baba lui Pante-
limon, mama lui Ion, şi trage aşa boleaeă
ure-o 2—3 ani, apoi moare. Amu ce se ştie
face doi bărbaţi în casă, fără muiere! Cine
să-i spele şi cârpească! Cine să facă de
mâncare! Că, o casă fără muiere e ea pu­
stie! îşi sfarmă ei capul: ee-i de făcut?
Unii oameni ziceau că să se însoare Pante-
 53

limon, eă nu era mai mare ea de 45 de ani.

Alţii ziceau eă ar fi mai bine să rămână el
eum e, eă ori cum, nu-i altul tinăr. eă-i trecut
de-ameazăzi spre seară, ei să scoată pe
Ion eu bani dela eătane şi să serie auerea
pe el şi să-l însoare. 6ă, ziceau oamenii:
de se însoară Pantelimon, mai poate auea
copii şi s’a împărţi auerea eea frumoasă;
iar de se însoară Ion, îi rămâne toată auerea
lui şi n’a mai auea de împărţit eu nime, iar
tată-so, Pantelimon, ua trăi pe lângă fecior
fără griji şi fără năcazuri.
După multă chibzuială se hotărî bătrânul
să rămână uăduu şi să-şi scoată copilul dela
eătane eu bani, apoi să-l însoare şi să-l facă
stăpân peste moşie.
Aşa şi făcu. Vându odată patru boi şi
ure-o 25 de oi şi înfundă pentru Ion la domni
şase sute bune, de-l seăpă de eătane, ea să-l
poată însura. Şi-l însură. Şi află o soţie bună
ea pânea eea bună şi din oameni de omenie,
eât îţi era fală să te întâlneşti eu ei, fie ’n
bine, fie ’n rău. La început mergeau lucru­
rile strună de bine. Toţi munceau eu dra­
goste şi în eâţiua ani fură la loc eei 4 boi
şi cele 25 de oi, ee le uânduse bătrânul
50

Pantelimon, de scăpă pe Ion dela eătane.

Dar nu era scrisă şi-’mpărţită să meargă
lucrurile toi strună. Duminecile şi serbătorile,
Ion, ştiind că este cine rămânea acasă să
poarte grije de ee-i în jurul casei, cum prânzea
îşi aprindea pipa şi hai pe uliţă, mai eu o po-
doimă, mai cu alta (podoimă=pretext, motiu).
Ba ea să-şi capete muncitori pe ziua de mâne,
ba să uază, de unde să cumpere păduri, ba
să uază când împreună oile, ba că teacă,
ba că pungă, destul că Dumineca şi în săr­
bători el nu sta acasă cât stă un eâne ’n
coadă. Şi nu uenia acasă până noaptea
târziu. Iar când uenia, — era mort de beat.
Atunci nu-i zicea nîme nimica, dar a doua
zi îneepea muierea şi tată-so la el, ea la
eâne: „Da bine-i aşa? Aşa fac gazdele şi
oamenii cei de omenie ? Aşa spune popa ’n
biserieă să facă creştinii?“ Iar el tăcea, cât
tăcea, apoi se punea el de eătră pădure:
„Da ee-il Nu ui-ţi lua odată gura de pe
m ine?! Doară nu-s chiar eâne, nici n'am
făcut nu ştiu ce lucru mare! lată, m’am în­
tâlnit eu nănaşul şi eu neşte prietini şi cin­
stirăm câte o eupşoară-două de uin, ştiu că
nu am furat al nimărui! De am beut — pe
al meu am beut ! Apoi ştiu eă nu am mâncat
ai de lucrul Doară de aceea a lăsat Dum­
nezeu Dumineci şi sărbători, să se mai şi
ueseleaseă omul, nu să tot tragă ea boul
în ju g !“
„Aşa, a ş a l“ zicea tată-so năcăjit.
încetul eu încetul iar îşi uenia ’n brazdă
pănă Duminecă ori pănă la sărbătoarea cea
mai de aproape. Atunci apoi iar mergea
numai decât după prânz şi, când uenia seara
târziu, era eureă ea eureele, de beat. Atunci
ceartă, gâleeauă, de zicea careua-eeua. De
aeeea-i da bună pace, până i-a ieşi: „Moise“
din cap.
Luni dimineaja însă era adeuărată co­
médie în casa lor. Tată-so îl mustra de-o
parte: „Prăpăditule, nimic s ’a alege din tine,
îndată ce închid eu ochii. Om eşti tu, gazdă
eşti tu, să mergi de-aeasă dimineaţa şi să
nu mai abaţi pe la binele tău şi pe la copiii
tăi până noaptea târziu, şi atunet — în patru
brânci? Ge ua fi de capul tău, dae’oiu în­
chide eu ochii?“ De altă parte mùîerea în­
jura la el, plângând: „Focul să-ţi fi mâncat
nărauul tău, să nu-l fi cunoscut eul Dae’ai
ştiut că eşti un beţiu prăpădit, să nu-mi fi
58

legat capul. Gă mai bine împletiam cosită

albă, decât mă măritam după tine, de m’aş
fi nădăit ce nărau ai. lată-ţi spun, Ioane, nu
mai face ce mi-ai făcut în eâteua rânduri,
că merg la ai noştri şi nu popa ori ulădiea,
da’ nici papa de aramă*) nu m’a face să-ţi
mai calc casa“.
El tăcea, eât tăcea, înghiţia noduri, dar
dacă uedea că se ’ngroaşe zama, se punea
tot el de eătră pădure şi începea: „Tu muiere,
taci, că nu şed în binele tău! Iar’ dumneata,
tată, mi-ai mai putea da şi pace, că ştiu eu,
ee fac : cum mi-oi aşterne — aşa uoiu dormi;
cum mi-oi săra aşa uoiu mânea. Acum nu-s
copil să mă şeuliţi toţi de toate părţi; că de
mi-ţi năeăji mult, merg, şi o săptămână în­
treagă nu ies din crâşmă, să uăd cine mi-a
poruncii“ — „C ă,ţis’ar şi şedea, răspundea
tată-so, ţi-ar sta tare bine, în zi de lucru să
şezi eu prăpădiţii şi eu coada satului, să stră-
juieşti pe Moise, să nu-l ducă eumua tătarii!
Mă mir că nu ţi-e ruşine să dai astfel de
ameninţări p ăcătoase /“
*) Poporul a auzit şi el de Papa dela Roma,
dar’ el mai mult îi z ie e : „papa de aram ă“, bunăoară
ea în poueşti: eal de aur, păr de argint, haine de
aramă.
 59

Aşa a trecut ureme de ure-o 10—12 ani.

Gât eu buna, cât eu răul; peste săptămână-şi
purta huruiala casei, ea ori ee gazdă, iar
Duminecile şi sărbătorile mai făcea şi câte
o zi strâmbă. Dar cea pagubă mare nu se
mai cunoştea, că muierea cea harnică şi
tată-so cel cuminte ştiau purta trebile casei,
de mergea strună de bine şi eu el, şi fără
el. Intr’aeeste auuse mai în tot anul câte un
copil. Get mai mărişori prindeau a fi la pri-
eepere şi înţelegeau uorbele urîte, ee şi le
aruncau părinţii, când se certau. începură
a-şi face judecată, că, zău, mama eu moşul
au drept, când zic, că tata-i om stricat. în­
cepeau să priceapă că starea de beţie, în
care uedeau pe tată-so câte-odată, nu-i ured-
nieă de omul de omenie, că pe mamă-sa şi
pe moşu-so nu-i uedeau nici când în aceea
stare.
Ba, mai târziu, după ee i s’a îngroşat
nasul, de nu se mat lega nimica de el, când
răspundea în batjocură la înfruntările tă-
tâne-său, iar de plânsul muierii sale râdea
eu hohot, când prinse a bea şi a face zile
strâmbe din eâte zile a lăsat bunul Dzeu,
atunci erau toţi opt copilaşii pe lume, şi cei
80

mai mărişori îşi făceau în capul lor cel ne~

uinouat planuri cum să înţaree pe tatăl lor
de beutură, numai să mai crească. „Eu“— zice
odată copilaşul cel mai mare, mergând dela
uatră păn’ la pat, împleteeindu-se, ea tată-so
când e beat“, eu, când uoiu fi mai mare, de-a
ueni tata iar aşa, numai odată l’oi împinge
şi tocmai sub pat s’a rostogoli. Ba eu —
zicea altul din copii — când l’oiu uedea că
a căzut sub pat, uoiu turna apă rece pe el.
Ba eu — zicea altul — uoiu lua bâta şi l’oiu
bate, pănă n’a mai putea merge la erâşmar.
Măsa-i auzia şi-şi gândia în mintea ei:
Să uă ferească Dzeu, să nu ajungeţi şi uoi
în patima lui, apoi întoreându-se spre ei, eu
blândeţe le zicea: „Aşa nu-i frumos să ziceţi
de tata, eă-i păcat!“
„Gum e aceea păcat, m am ă?“
„Da’poi aşa, că de mai spui uorbe urâte
de tata şi de mama, taie popa limba.“
„Taie popa lim ba?“
„Taie!“
„Şi când mai taie popa lim ba?“
„Când eineua înjură şi uorbeşte rău de
altul 1“
„D’apoi, că tata încă te înjură şi pe dta
şi pe noi şi iată, că nu-i taie popa limba!“
 „Da i-a tăia-o el, nu te tem ei“
„Apoi, atunci nu ua mai putea înjura?“
»Nu.“
„D’apoi n’a putea nici u orbi?“
„Nu.“
Atunci copiii îngălbeniră şi se întoarseră
unul la altul, ba cel mai mie îşi căută limba
eu degetul, să uadă nu eumua i-e tăiată!
Intr’aeeea auziră toiu mare prin drum
şi li se părea, eă aud şi un glas cunoscut:
era odorul de Ion Haiducul, tatăl copilaşilor,
îl aduceau neşte ueeini de prin şanţuri, unde
se tăuălise mort de beat, cum ieşise din
erişmă. Bătrânul Pantelimon era pe la şură
la uituţe, şi când auzi tărăboiul se iui şi el
să uază: ce e ? Şi când uăzu în ce stare-i
uine odorul de fecior, îngălbeni ea ceara
şi norocul pe el, că era eu furca cea de
fier în mână şi se răzimă de ea, eă altcum
ar fi căzut acolo grămadă. Aşa stătu bietul
bătrân înlemnit multă ureme. După ee-şi mai
ueni în fire se mişcă din loc şi-’şi făcu de
leg e: să între în casă, ori să se ducă să se
arunce într’o apă de ruşinea ce i-o face fe­
ciorul şi de jalea, când uedea ce uor ajunge
cei opt copii neuinouaţi şi muierea cea de
02

omenie, după ee a închide el ochii. Nu îmi

fae sama! îşi zise moşneagul; sunt dator
să trăiesc pentru amărîţii de nepoţi, câte
zile mai am, că ştiu că după ee odată în­
chid eu ochii, hăram se face din agonisita
mea şi pe uliţele oamenilor rămân copilaşii
cei neuinouaţi. Batăr de i-ar strânge Dzeu
pănă a nu păpa harnicul de tată-so tot ee
i-am lăs$t!
Cu acest gând intră în casă. Acolo era
o groază, de să tot fugi să nu mai uezi aşa
eeua. Ion Haiducul era trântit jos, numai capul
şi-l ţinea sus, ea şarpele, şi eu mânile cu
amândouă se înhăţase de hainele muierii lui,
să o tragă jos lângă el, să o bată, că putere
să se ridice la ea nu auea. Ea se apăra,
se prinse eu amândouă mânile de un pat,
să nu o poată trage jos, şi-l înjura să-şi dee
pace; copiii sbierau dintr’un ungheţ, unde
se furişară dinaintea lui, ea puii dinaintea
uliului. El înjura, de. te miri, că nu-l trăs­
neşte Dumnezeu sfântul.
Atunci intră moşneagul înlăuntru şi zise
numa atâta:
,,Da ee-i a c i? “
 63'

Atunci copiii se mai încălziră o leaeă,

la uederea bătrânului, iar mama lor îi spuse
plângând: „Uite, soerule, Ion a uenit beat,
că nimic nu-i înţelegi din gură, nici nu se
poate ţinea pe pieioare. Acum dă să mă
tragă eu puterea jos şi pe mine, să mă bată,
fiindcă ziseiu că iară s ’a făcut p o r c i“
Ion tot trăgea încă de hainele ei şi bor-
borosea sfinţi şi Dumnezei şi cruci.
Văzând moşneagul această ticăloşie a
copilului lui îşi ieşi din fire şi sbieră, odată:
„laşi mânile ’n jo s ? “, dar atât de tare, cum
însuş nu credea, că e în stare să sbiere.
Atunci Ion tresări, zări pe tată-so, îi căzură
mânile ’n jos şi capul făcu zup de pământ,
că îl trăgea şpirul.
Acum se făcu pace.
Nu zise nici unul nimic. Moşneagul stătu
o leaeă eu capul răzimat pe masă, copiii
din ungheţ nici nu răsuflau, iar mama lor
merse de scoase apă la uite, apoi chemă
pe bătrân să le deslege, să le adape. Dar
copilul cel mai mare sări ea fript: „Mamă,
adapă dta uitele, că noi fără moşul nu mai
rămânem aci, ne temem de tata“. — Ochii
moşneagului se umplură de lacrimi: Săraci
copii neuinouaţi — îşi gândi el, presimţiţi,
eă dacă ua merge moşul, nu e bine de uoi.
Apoi z ise: „Adapă tu uitele, eum uei putea,
eu nu pot lăsa pruncii singuri, de nu alta,
se mişcă porcul ăsta şi ua băga copiii ’n
boală“. Dar porcul de jos auzi, îşi ridică
capul spre moşneag şi borborosi: „ba porc
eşti tu, eă te ţîn numai ea pe un porc, dar
de ureau îţi dau drumul, eă tot e al meu,
ee-i aci, tu n’ai nimic“.
Bătrânul încă n’auzise chiar astfel de
uorbe din gura copilului lui, eu toate eă multe
de toate auzise, ce nu s ’ar fi euuenit să-i
spună. Deci îşi aduse aminte de zieala, că
omul în beţie spune tot ce are pe inimă şi-'şi
gândi: Adecă aşa stau trebile ? Adecă pănă
aeolo am ajuns? Adecă eu sunt porc şi n’am
nimic? Aşa-şi gândi, ei nu zise nimic, numai
oftă odată: „Doamne, fă-i parte de bine,
precum se roagă 1“
încet eu încetul se desbătă Ion. Şi din
ee-i ieşa Moise din cap, din ce era mai
turbat. Mai întâiu prinse pe un copil şi-l
trase la sine. Copilul ţipa. Bl îl îmbuna:
Taci, nu plânge, zi „tatăl nostru“, eă-ţi dau
un griţar. Copilul tot tremura şi nu putea
 65

seoate din gură nici un euuânt, ei tot sus­

pina. Atunci se răsti tată-so la e l : „Zici ori
te prind de ureche ? “ Copilul prinse a plânge.
Mamă-sa îi zise: „Dă pace copilului, nu-mi
băga copiii în boală; dacă te-ai făcut porc
— grohoteşte ea porcii, dar’ la copii le dă
paeel“
Atunci se înfurie şi se ridică oblu ’n
picioare, şi dete să-şi prindă muierea de
cap, dar ea se feri şi el căzu eu capul de
dunga patului şi se tăuăli eu capul în lătu-
rarul porcilor, care era lângă pat, plin eu
lături calde, pe când uor uenl porcii din câmp.
Da cele două sguduituri, una de dunga pa­
tului, alta de dunga ciubărului, îl treziră din
beţie.
Alt om s ’ar fi ruşinat de păţania lui, dar
el mai tare s ’a înfuriat: „Aşal prăpădită şi
golană ce eşti tul încă mă împingi să-mi
sparg capul şi să mă opăresc 1“ Şi dă să o
prindă. Copiii ţipau ea din gură de şarpe.
Atunci se ridică moşneagul de după masă,
se puse între Ion şi neuastă, şi zise cătrănit:
„Ioane, ogoi-tel De ai beut şi te-ai îmbătat,
aşază-te undeua şi dormi, nu năcăji iast
amărîtă de muiere“.'
Dar nu putu zice mai multe, că Ion îl
înhăţă de grumazi: „taci, porc bătrân, că
tot te sfarml Afară eu uoi, că ee-i aci tot e
al m eu!“
5
06

Noroc că nimeri un ueein de scoase pe

moşneag, că altcum eine ştie ce s ’alegea de
el în ceasul acela.
A doua zi tot satul era plin, că Ionul
Haiducului şi-a bătut neuasta şi copiii şi pe
tată-so l’a prins de grumazi să-l sugrume.
Vestea merse şi la urechile popii.
Acela chemă pe badea Pantelimon la el,
să-l întrebe din fir în păr cum stă lucrul.
Şi-i spuse badea Pantelimon toate năsărân-
gurile, ce le ja e e Ion al lui şi la sfârşit
adause: „Domnule părinte: Eu m’am gândit
din mintea mea, că doară de l’am jura să
nu mai bee, el s’ar îndrepta. Să faeibine
să-l jori.“
„D’apoi el înuoi-s’a r ? “
„Poate că s’ar înuoi, că amu umblă lihăit
ea prin pământ. “
„D’apoi eu uoiu chema curatorii laolaltă
şi uoiu trimite pe fătul (erâsnieul) după el.“
„Fii bun, domnule părinte“.
*
Un an de zile şi-a ţinut Ion Haiducul ju­
rământul şi n’a luat nici o beutură în gura
lui. Lucrurile la el acasă se îndreptaseră.
Plătise pe la erâşmari toată datoria şi era
pace în casa lui. Toţi credeau, că nu ua
mai bea în ueae. Dar când se împlini anul
— pe cât timp pusese jurământ — îşi făcu
cruce: „Doamne mulţam, că nu mi-am călcat
jurământul; blăstămat şi afurisit să fie eine...
s’a mai ju ra!“ Şi din minuta aceea iară fu
 6?

eel ueehiu. Tot ţapăn era de beutura cea

multă, ee o turna ’n el, eum torni într'un uas
spart. Inzădar erau uorbele bătrânului, în-
zădar plânsul muierii, înzădaruaietele copiilor;
el ştia una: să bee şi să facă rele. Când
uenia noaptea beat acasă — pe toţi îi trezia,
pe toţi îi înurăjbia, ea un câne turbat. De
multe ori trebuia să iasă dinaintea lui toţi
afară, în eap de noapte şi în timp de iarnă;
muierea desculţă şi despletită şi copiii zgri-
burind se adăpostiau pe la ueeini, iar bietul
bătrân sta pază pe la ferestri, să nu aprindă
eumua. casa harnicul de Ion, ori să-şi facă
sama. De atâta zoală şi de atâta năcaz şi
ruşine bietul Pantelimon se bolnăui şi căzu
la pat. Dar putu doară să se odihnească în
pat de groaza feeioru-sol Când uenia beat
începea la el: „Da ee-i tată, te-ai pus pe în­
grăşat? Amu nimic nu-mi lueri, pofteşti
doară să te ţin de-a gata, ea pe un porc
de ’ngrăşat?“
Bietul moşneag îşi trăgea ţolul pe eap,
să nu audă atâtea hule din gura copilului
lui; copiii primau uimiţi, eum de cutează
tată-so să scoată astfel de uorbé din gură;
iar muierea începea la e l: „Da eum nu te
temi de Dzeu, că te-a trăsni din senin, de
scoţi aşa uorbe din gura ta ?l Nu uezi că
bietul socru de abia gâfăie? Nu uezi că nu
mancă şi nu bea nimica, şi tu îneă-i amă-
reşti zilele eu hule şi eu uorbe proastei“
5*
68

Dar lui Ion nu înzădar îi ziceau haiducul,

că îndată ştia ce să-i răspundă: „Taci, bo-
lundă, că doară uezi că eu numai glumesc,
l-a trece la tata, că doară dreaptă-i zicala
ceea: Banul rău nu piere1“
Dar bătrânul nu era ban rău, el era mai
bun decât banul cel mai bun, şi într’o dimi­
neaţă, după ce toată noptiţa n’a închis ochii,
ei s’a tot rugat — zise eătră noru-sa: „Tu,
draga tatii, trimite pe băietul cel mai mărişor
după popa, să uină să mă grijească, că eu
nu mai am multe.“
Ion era în casă, nu apucase încă să plece
în trohinul*) lui. Deci clăti din cap şi-’şi gândi:
„Strigoiul nici nu zice eătră mine să merg
după popa, ea şi cum nu eu i-aş fi copil;
bine, dueă-se dară eine-a’urea. “ Şi-’şi aprinse
pipa şi ieşi. Muierea şi copiii rămaseră pri-
uind speriaţi unul la altul. Apoi merse mu­
ierea după popa: „Domnule părinte, să faci
bine să uii până la noi; te-a poftit socrul
să-l grijeşti.“
„Dar ee-i, într’atâta e ? “
„Intr’atâta, domnule părinte, în ueei n’a
mai fi om. li ciuntă zilele Ion eu nărauurile
lui cele rele“.
Peste ur’un ceas de ureme merge un
copil tot plângând la erişmă, se apropie de
Ion Haiducul: „tată, hai acasă, ‘ că moare
*) tpohin e un euuânt a batjocură, folosit j în loc
de hwăf, d e d a r e , d e p r in d e r e pătim oasă; d. e. îl duc
picioarele şi pe neurere în trohinul lui. /. P. R.
 •9

moşul“. Dar Ion n'auea ureme, eă chiar ce­

ruse o sticlă de rächte, deci răspunse co­
pilului, râzând: „Du-te puiule acasă, spune-i
să nu se grăbiaseă eu moartea, eă şi eu
merg minteni, numai glaja asta o mai sorb“.
— „Da hai, tată, zise copilul plângând,
hai, că zău moare moşul“. — „D’apoi, dragu’
tatii, şi moşu, a muri? du-te numai înainte,
de a ueni moartea la uâj, să o uezi şi iu,
să-mi ştii spune cum e ? “
Copilul merse plângând acasă, dar’ pe
drum se gândi: „Las, că aşa o să fac şi eu
eu tine, cum faci tu eu moşull“
*
La o jumătate de an dela moartea moş­
neagului muri şi lelea Samfora, muierea lui
Ion Haiducul şi rămaseră opt copii, 4 feciori,
4 fete. Şi nu era modru să mai trăiască, eu
toate eă fusese muierea cât un zid şi sănă­
toasă ea mărul, dar bătăile cele multe şi
plânsul cel mult şi frigul ee-l răbda de
multe ori desculţă şi desbrăeată pe lângă
păreţi, în timp de iarnă, toate aceste i se
puseră în spate şi căzu la pat şi zăcu, apoi
închise ochii pe ueei. Cât fu pe pat tot aşa
se ruga lui Dzeu: „Doamne, strânge-mă şi
milueşte pe amărîţii de" copii, ;'dă-le minte
bună şi înţeleaptă şi-i fereşte,3 Doamne, să
nu se facă beutori ea harnicul de tată-so!“
Şi Dzeu i-a aseultat”rugăeiunea. Pe ea
a strâns-o Dzeu-sfântul; chiar în ziua de
Ispas i-a fost îngropăciunea, când e lumea
mai u.eselâ. Şi ziceau babele: „Muiere de
omenie a fost biata Samfora,, da şi zi lim­
pede a dat Dzeu pe timpul îngropăciunii ei,
când e lumea mai mândră, când şi raiul e
deschis, eă-’ntre Paşti şi între Rusale e des­
chis raiul: biata Samfora oblu-’n raiu merge“.
In eâteua zile după înmormântarea lelei
Samfora toţi copiii erau împrăştiaţi, cei mai
mărişori intrară sluguţe pe la creştini, iar
pe cei mai miei îi luară neamurile să-i
crească, nu eumua Ion Haiducul, umblând tot
buigat de cap, să ehilăueaseă pe eareua.
Şi Ion Haiducul nu zise ba: cum uenea ei-
neua şi-i cerea un copil, el răspundea râ­
zând: „De a mea grije ia-i pe toţi, că copii
mulţi şi haine rele nu-mi poftesc.“
După ce se uăzu singur, se puse şi-şi
eroi o uiaţă mai potriuită, mai fără griji.
Vându tot ce l-ar fi zăhăit: uite, galiţe,
porci, acareturi şi puse banii în fundul şer-
parului, de unde tot scotea minteni, minteni
şi da la Moise pe uinars şi pe pane albă şi
pe heringi. Ba uându şi hainele din casă pe
la ţigani, nu-şi lăsă decât o perină şi un ţol,
toate le dete, după ce i se eiuntară banii
de uite. Apoi făcu eu Moise un târg minunat:
uându casa şi moşia întreagă eu 30 de sute
bune, "să i le dee în 15 ani, în tot anul două
sute bune. Nu trecuseră însă 15 ani şi el
nu mai auea nici un ban. Atunci se luă pe
gânduri, eu ce a mai trăi! Dar nu mult se
gândi, eă-l înuăţă Moise ce să facă. „Mă Ioane,
zise Moise într’o zi, când îl uăzu stând re-
zimat de useiorul erişmei, eu eămişul (ţeaua
pipei) întors în gură, de gândeai eă ţine o
ţigară de eele domneşti, — „mă, Ioane, hai
să facem noi un târg!
„Ce târg, jupâne ? “
„Mă, hai tu la mine slugă, îţi dau mâncare,
haine şi în toată ziua trei porţii de uinars“.
„B cam puţin... Să-mi dai 5 porţii, apoi uin. “
„Ba ţi-oi da 4.“
„Că din cinei nu pot, gândeşte şi dta:
dimineaţa una, la prânz una, la amiazi una,
la ojină şi la cină una; zău, nu-’i mult, ju­
pâne. Ai-ţi grije de suflet, eă-i păcat să în­
şeli pe omul năcăjit“. ^
„Apoi fie dară.“
Din minuta aceea Ion Haiducul fu slugă
la Moise. Nu ştiai tu ce neam de om e,
aşa-1 purta crâşmarurimbrăcat: pe cap că­
ciulă, în picioare opinci, apoi nădragi tot
petece, cămaşă românească şi gubă (sa­
rică) cum au ungurii de pe pustă. Şi era
pus la toate lucrurile, unde cerea lipsa: tăia
lemne, hrănea caii, ducea apă în piuniţă de
o mesteca eu şpirul şi făcea uinars.
Aşa a trăit el pe la Moise eâţiua ani
de-a rândul. Odată, cum s’a putut alipi pe
lângă butoiul eu şpir, cum nu, destul eă beu
şpiru’ eu lăcomie şi se îmbătă tun, şi, aşa
beat, merse în grajdul cailor să se culce.
Dar acolo se împiedecă şi căzu între cai;
caii se spăriară şi începură a forăi pe nas
 n

şi a bate eu picioarele. Vezi bine, 'l nimeriră

şi pe el eu copitele cele potcouite, de tot
îl sfărmară; mai mort îl scoaseră de acolo
neşte oameni ce alergară să uadă ce larmă-i
în grajd. Din minuta aceea nu mai fu harnic
de nici o slujbă. II mai ţinu Moise până se
întremă o leaeă, apoi îi dete drumul. Atunci
ce era să facă? împins de foame prinse a-şi
face coada colac pe la casele copiilor lui.
Dar gândiai eă-s uorbiţi întreolaltă, toţi îl
scoteau frumuşel pe poartă afară, spunându-i:
„Ţină-te cui i-ai lăsat auereal Moşu’ ţi-a lăsat
auere frumoasă şi încă numai eu multe su-
dalme a trăit în casă lui şi din munca lut pe
lângă dta, da eu ce drept ceri ea noi să te ţi­
nem ? 1Ţină-te aceia cărora le-ai lăsat auerea“.
Cu aceste uorbe-l scoaseră toţi din ca­
sele lor, iar el prinse a umbla în cerşit,
strigând pe drum: „Induraţi-uă oameni buni
şi mă miluiţi eu eeua, că opt copii am auut,
pe toţi i-am crescut, da ei nu uor să mă
eunoaseă! “
Nu zău, că „Cine, cum îşi sară, aşa mă­
nâncă; cine, cum îşi aşterne, aşa doarme!“
Că drept că în cele zece porunci se zice:
Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama-ta, ea să
trăieşti mult şi bine pe pământ; dar, dacă
. eu,a^.mi-$ip,ejfiştit părinţii, eu ce m’am făcut
J(^ | d ^ ţă[^ jăi ţ^isteaseă pe mine copiii mei ?
07 76 IC. Vi. 1923 .... ' »

CLUJ S ib iiu , M aiu , 1 9 2 5 .

^llllilillllllllililllNIllilillllllllilillllllllilillinillllllililllllllliliMlIllllililllIlllliltUllllllilillllllllililIli^

■g Întemeiată la 1861 de marii metropoliţi Andreiu g

g Şaguna dela Sibiiu şi Alex. Sterea-Şuluţiu dela =
g Blaj, de fruntaşii neamului nostru de atunci: Tim. Ş.
g Cipariu.GeorgeBariţiu.AxenfeSeueru, eau. l.Puş- g
= eariu, baron Vasile Pop, Dr. 1. Raţiu, laeob Bologa =
§ ş. a. eu scopul de a înainta cultura poporului f|
% român prin tipărire de eărfi bune şi folositoare, ş
1 a înfiinţat şi na înfiinţa şi susţinea biblioteci po- ”
ş porale în fiecare comună, biblioteei regionale în jf
g fiecare centru de despărţământ şi o bibliotecă g
f| mai mare centrală; a întemeiat şi na întemeia şi §f
\ susţinea muzee regionale în centrele despărţă- |.
Jj mintelor, pe lângă un mare Muzeu Central; a ri- g
= dieat şi ua ridică şi susţinea case naţionale în =
= toate comunele româneşti; a aranjat şi ua aranja ş
1 expoziţii etnografice (de porturi, de jocuri naţio- g
ş nale ete.), de agricultură, de grădinărit, pomărit, T
ş de copii, industriale, artistice ş. a .; a ţinut şi ua {f
g ţineâ conferinţe şi prelegeri populare; a acordat g
§= şi ua acord ă premii şi burse (stipendii); a în- jf
g fiinţat şi ua înfiinţâ bănci populare, eooperatiue ^
g ş. a.; a instruit şi ua instrui pe analfabeţi (pe g
= eeiee nu ştiu eeti şi serie). „Asoeiaţiunea“ e =
j împărţită în despărţăminte (cercuri), iar ace- ă
= stea în comune sau agenturi. 4 persoane pot ş
j face o agentură şi cere prin directorul despăr- ”
= ţământului o bibliotecă dela s

I Abonaţi publicaţiile „Asoeiaţiunei“ ! =

j „TRANSILVANIA“ I
= Cea mai veche revistă românească din Ardeal g
§ Apare lunar. W
= Costul abonamentului anual: ■. . a
= pentru membrii ..Asoeiaţiunii“ . . . . 100 Lei =
% pentru n em em b ri......................................... 200 Lei ^
 Abonaţi-Yă la „Biblioteca Poporală“ .
Ultimii numeri conţin următoarele:
Nr. 117. De braţ eu Moşul în poueşii, poueşti şi
fabule de Moşul (Mie. P etra-Petreseu];
Nr. 118. Poueşti din ţara Cehului de Bojena
Niemţouâ, traduse de Abatele Zauoral.
Nr. 119. Calendarul pe anul 1925, întocmit de
Horia Petra-Petreseu.
Nr. 120. E primejduită cultural A
Nr. 121. Patria, poezii de fi. Tutoueanu
Nr. 122-3. „Ileana1'. Feerie în trei tablouri, în uer-
suri de Ion Boreia.
Nr. 124. „O bucată de pâne din Banat", de
Horia Petra-Petreseu.
Nr. 125.. Prisonierul din Caueaz şi alte pouestiri
de Leon Tolstoi.
Nr. 126. Bucă — minte slabă şi alte pouestiri
pentru popor de loan Pop-Reteganul.

H Cea mai răspândită puhlicafiune poporală

I „BIBLIOTECA POPORALĂ
| A ASOCIAŢIUNEI“
y e îngrijită de secretarul literar al „Asoeiaţiunei“.
y eu sprijinul eelor mai buni scriitori pentru popor.

y Costul abonamentului anual:

§f pentru membrii „Asoeiaţiunei1' . . . . 50 Lei
U pentru n e m e m b rii.........................................70 Lei

ff Adresa: „ASOCIAŢI0NEA“ Sibiiu, Strada Şagusa 6.

T ip . „ D a e ia T r a i a n ă “, S ib iu . P r e ţu l 5 L ei.