Patrimonium Apulense 2 2002 PDF

PATRIMONIUM APULENSE
◊
anuar de: arheologie, istorie, cultură,
etnogralie, muzeologie,
conservare, restaurare
ANUAR de: arheologic, istorie, cultură. etnografic.
muzeologie. conservare. restaurare
li
Editori:
Ministerul Culturii ~i al Cultelor
Direcţia judeteană pentru Cultură. Culte ~1
Patrimoniu Cultural Naţional Alba
Colectivul redacţional:
Ion Mărgineanu
Gabriel Rustoiu
Dorin Ovidiu Dan
Dat la cules: 24.1 1.2002

Hârtie: 70x 100
Format: X5
Coli tipo: 19,75
Editura: "ALTIP" Alba Iulia. str. Proletarului, nr. 2A
Tel./ Fax: 058-811744;811047
Orice corespondentă se va adresa:

Send any mail to the following adresse:
DIRECŢIA PENTRU CULTURĂ, CULTE ŞI
PATRIMONIU CULTURAL NAŢIONAL ALBA
Piata 1.1.C. Brătianu. nr. 2
Td./Fax: (+040)-58-813119
2500 ALBA IULIA
ROMÂNIA
ISBN 973-8141-55-9
Ministerul Culturii şi al Cultelor
Dircctia judeţeană pentru Cultură, Culte şi
PATRIMONIUM
APULENSE
ANUAR DE:
arheologie, istorie, cultură,
etnografie, muzeologie,
conservare, restaurare
li
Coordonatori:
Ion Mărgineanu
Gabriel Rustoiu
Dan Dorin Ovidiu
,M,...Editura "ALTIP"
r"f'.,, Alba Iulia - 2002
SUMAR
SOMMAIRE - INHALT - CONTENTS
- STUDII $1 COMUNICĂRI -
ETUDES ET COMUNICATIONS
ION MĂRGINANU - NOPŢILE ALBE ALE PRIVIRII .................................................... 7
ARHEOLOGIE
/ULIU PA Ul, ADRIAN URSUŢ/V,
GABRIEL T. RUSTOJU - Sondaje arheologice la
Miceşti Cigaşe. judeţul
Alba .......................................................................................... 9
DORIN OVIDIU DAN - Dacii de la Museo Vaticano ...................................................... 25
VAS/LE MOGA - Cetatea dacică de la Căpâlna - comuna Săsciori, judeţul Alba ............ 28
AUREL DRAGOTĂ, DELEANU VALENTIN, URJAN COSMIN-MARCEL, BĂBUŢ
ISABELA, ANCA NJŢOJ, ŞTEFU VIOREL, DAN-SEVER BRÂNDA -
Săpături de salvare în cimitirul de la Alba Iulia - str. Arhimandrit Iuliu Hossu
( fostă Brânduşei) .......................................................................................................... 3 8
AUREL DRAGOTĂ, URJAN COSMIN-MARCEL, VALENTIN DELEANU, NJŢOJ
ANCA, BĂBUŢ IZABELA, COSTEL CIOANCĂ, DAN SEVER BRÂNDA -
Necropola medieval timpurie de la Pîclişa, mun. Alba Iulia (secolul al Xi-lea) .......... 58
NICOLAE-MARCEL SIMINA - Locuinţa din secolele XI - XII de la Lancrăm-"Glod" . 96
DANIELA MARCU ISTRATE - Biserica ortodoxă "Buna Vestire" din
Almaşu Marc - Joseni, jud. Alba ................................................................................. 112
CRONICA CERCETĂRILOR ARHEOLOGICE DIN JUDETUL ALBA - 2002

I. PAUL, M. CIUTĂ, G. T. RUSTOJU, P. MAZĂRE, C. FLORESCU, M. GLJGOR -
Raport asupra rezultatelor săpăturii de salvare efectuate în cadrul sitului
arheologic de la Alba Iulia-Lumea Nouă, punctul "Ferma Romano-Catolică" .......... I 27
VASILE MOGA - Raport preliminar privind săpăturile arheologice de la
Alba Iulia castrul Apulum - Porta principalis dextra ................................................. 130
V. RUSU-BOLINDEŢ - Raport preliminar de cercetare arheologică privind
şantierul Alba Iulia - str. Munteniei, nr. 15-17 (sediul guvernatorului consular
al celor trei Dacii) ....................................................................................................... 131
R. CIOBANU - Raportul preliminar privind cercetările arheologice de salvare
executate la Alba Iulia - Apulum II - str. Arhim. Iuliu Hossu, nr. I 2 ........................ 133
R. CIOBANU, G. T. RUSTO/U -Raport preliminar privind săpăturile
arheologice de salvare de la Alba Iulia - Apulum II - Dealul Furcilor -
fără nume de stradă .................................................................................................... 135
R. CIOBANU, G. T. RUSTO/U - Raport preliminar privind cercetările
arheologice de la A !ba Iulia - Apulum li - "Dealul Furcilor" - str. Izvor, f.n ............ I 37
R. CIOBANU - Raport preliminar privind săpăturile arheologice de la
Alba Iulia - Apulum I I - "Dealul Furcilor - str. Izvor, f.n .......................................... 138
G. T. RUSTOJU - Raport preliminar privind cercetările arheologice de la
Alba Iulia - Apulum I I - sector: Dealul Furcilor - fără nume de stradă ..................... 140
V. MOGA, G. T. RUSTOIU - Raport preliminar privind cercetările arheologice de la
Alba Iulia -Apulum li - str. I Decembrie 1918. nr. 30 .............................................. 141
5
C. INEL, M. DRÂMBĂREAN, A. GLIGOR, A DRAGOTĂ, R. CIOBANL',
G. T. RUSTOIL', D. O. DAN - Raport preliminar privind cercetările arheologice
de la Alba Iulia - Apulum II - "Stadion" .................................................................. 142
DANIELA MARCU ISTRATE, ANGEL ISTRATE, DANIELA TĂNASE,
SZOCS PETER LEVENTE - Raport preliminar de cercetare privind şantierul
Alba Iulia - Catedrala Romano-Catolică şi Palatul Episcopal -
str. Mihai Viteazul nr. 21 ............................................................................................ 146
GHEORGHE PETRO~; PAUL SCROBOTĂ - Cercetările arheologice de la
Lopadea Veche. com. Mirăslău, jud. Alba - Ruina bisericii medievale româneşti -
campaniile 1995-1996, 2002 ...................................................................................... I4 7
M. CIUTĂ, A. GLIGOR - Raport preliminar asupra cercetărilor arheologice de la
Şeuşa - "Gorgan" (com. Ciugud, jud. Alba) ............................................................... 149
ISTORIE - CULTURĂ
GABRIELA MIRCEA - Date documentare referitoare la Biserica de lemn din Cristeşti
(comuna Întregalde). jud. Alba ................................................................................... 153
GABRIELA MIRCEA, IOAN MIRCEA - Repere arhivistice ale prezenţei tipăriturilor
de Bălgrad şi Sebeş pe teritoriul judeţului Alba în secolul al XIX-iea ....................... 162
ANETA SÂRBU - Aspecte ale activităţii culturale sebeşene în a doua jumătate a
secolului al XIX-iea şi începutul secolului XX .......................................................... 178
DAN MAZĂLU - Preocupări de istorie naţională la studentul
Alexandru Lepedatu ( 1898-1903) .............................................................................. 183
DORIN OVIDIU DAN, IULIA RAMONA DAN - Istoricul
THEOBALD STREITFELD ( 1902-1985) ................................................................. 18 7
DORIN OVIDIU DAN - Ştiinţă şi conştiinţă. Contribuţii la realizarea
monografici unei localităţi ...... .... .. ...... ................ ... .... .. .. .... .. .... .. .. ... .. .. ... .. .. ... .. ... .. .. .. .. 190
ARTĂ - ETNOGRAFIE - MONUMENTE

IOANA PURCAR-RUSTO/U - Zugravii din Laz (jud.Alba) în surse arhivistice .......... 199
IONELA DREGHICI - Sava Albcscu - mic maestru al pastelului transilYănean ........... 230
RADU TOTO/ANU - Elemente de chirurgie empirică în medicina pastorală din zona
Sebeşului (jud. Alba) .................................................................................................. 252
DORIN OVIDIU DAN, /ULIA RAMONA DAN - Casa FRANZ BINDER din Sebeş ... 2ti0
DORIN OVIDIU DAN, /ULIA RAMONA DAN- Un monument uitat .......................... 270
/ULIA RAMONA DAN - Monumentul lui Avram Iancu de la Alba iulia şi
semnificaţia lui ........................................................................................................... 273
MUZEOLOGIE - RESTAURARE - CONSERVARE

DAN ANGHEL - O metodă de punere în valoare prin restaurarea unei piese de inventar
funerar din epoca romană ... .... ................. .... .. .. ............... ............... ... .. .. .. .. .. .. .. .... . 2 77
ZEVEDEI-IOAN DRĂGH/Ţ.1 - Protejarea patrimoniului cultural naţional în
judc\ul Alha ( 1918-1948) ........................................................................................... ~X~
RECENZII $1 NOTE DE LECTURA

/OANA PURCAR-RUSTO/U - Ioana Cristache Panait. Arhitectura de lemn dinjudc-\ul
I lunedoara. Bucureşti. Editura Arc 2000. 2000, 254p .. 275 ilustraţii ......................... 311
/OA.NA PURC-1R-RUSTOIU - Petroniu Florea. Icoana ortodoxă. Oradea,
Episcopia Ortodoxă Rom,înă a Oradiei, Bihorului şi Sălajului. 2002. 259p .............. 313
6
NOPT ILE ALBE ALE PRIVIRII
Poate că, păstrând proporţia, fiecare încleştare a minţii. (într-o formă

sau alta, cu un obiect sau altul, cu expresiile de vârf ale tehnicii şi tehnologiei
universale), nu este altceva decât felul în care sufletul nostru caută o întâlnire
de excepţie: cu Duhul pământului.
În numele acesteia o luptă acerbă se dă între planşele desfăşurate ale
arheologilor deasupra freamătului adâncurilor, nerăbdătoare să le înlănţuie răbdarea
şi tăcerea, viclenia dulce şi limbile pecetluite sub tâmpla privirii, luată ca
arcadă fierbinte într-o retrovizoare oglindă pentru a-i smulge clipa de eternitate
pentru o altă sinteză, pentru o altă esenţă.
Şi această luptă este fără de sfârşit pentru personajele - cele două -
ce stau faţă în faţă - monopolizează deopotrivă înţelegere, credibilitate ş1
descătuşare, îmbrăcându-le într-o lumină numai de ele percepută.
Din această aură a acestui portret de respect şi binecuvântare, de
pasiune şi satisfacţie, fac parte şi lucrările cuprinse în paginile înfrigurate ale
acestui pantheon al înţelepciunii colective, pentru completarea cărora mintea şi
truda au format o singură flacără de veghe: a bucuriei.
De fapt, ele sunt nopţile albe în calea uitării, dialogul despletit în felii
a Duhului pământului cu arheologia, singura moară care macină şi asigură
ştiinţei, cunoaşterii şi curiozităţii mereu seminţele mirabile.
Oricum, fiecare lucrare, mai la suprafaţă sau mai în adâncimea minţii,
îşi taie respiraţia conectată la această rază fără de sfârşit.
JON MĂRGINEANU
Director,
Direcţia judeţeană pentru Cultură, Culte şi
7 --
ARHEOLOGIE
SONDAJE ARHEOLOGICE LA MICEŞTI CIGA$E, JUDETUL ALBA
IULIU PAUL, ADRIAN URSUŢ/V, GABRIEL T. RUSTOIU
Situl este situat la circa 2 km NV de vatra localităţii, la limita sudică

a hotarului comunei Bărăbanţ, pe a doua terasă din partea dreaptă a râului
Ampoi. Locuirile. iniţial identificate prin cercetări de suprafaţă, aparţin epocilor
neolitice, de tranziţie spre epoca bronzului, mai multor orizonturi culturale ale
epocii bronzului, primei şi celei de a doua vârste a fierului (Rus toiu 1999)
precum şi evului mediu timpuriu ( Ursuţiu 2002, 9 l, nr. 38). Suprafaţa mare a
terasei (circa 20 ha), pe care s-au descoperit materiale arheologice a impus,
într-o primă fază, identificarea unei presupuse arii de locuire mai intensă,
demers relativ având în vedere faptul că zona respectivă este din cele mai
vechi timpuri una extrem de favorabilă agriculturii. Abordarea arheologică a
sitului I a fost condiţionată şi de acordul proprietarilor diferitelor loturi agricole.
Prin urmare s-au practicat 12 sondaje de 5 X I m, orientate pe
direcţia NE-SV. Primele 1O sondaje (S l - S X) au fost deschise la circa 20
m de buza de NV a terasei, în zona cea mai înaltă a acesteia unde, dealtfel,
s-a constatat şi o concentrare a materialelor preistorice. şanţurile au fost
executate la 20 m distanţă unele de altele, orientate pe latura scurta a sitului
obţinându-se astfel o imagine de ansamblu a stratigrafiei din această arie.
Ultimele două sondaje au fost realizate la circa 50 m SV de primele zece,
paralel cu acestea, în dreptul lui S IV respectiv S VII.
Stratigrafia:
S I, S II - 0-0,30 m - nivel arabil de culoare gri-maroniu, afânat fără
materiale arheologice, 0,30 - 0,50 m nivel steril, galben nisipos;·
S III, S IV - 0-0,25 m - nivel arabil, brun maroniu, cu urme de
pigment, 0,25 - 0,50 m - steril brun, lutos, extrem de dur;
S V, S VI - 0-0,30 m - nivel arabil de culoare cenuşie, ce conţine
sporadic şi materiale arheologice amestecate, 0,30-0,55 m - nivel arheologic de
culoare cenuşiu-brună, având materiale arheologice aparţinând bronzului timpuriu,
0,55-0,80 m - nivel steril, de consistenţă lutoasă şi culoare brună
S Vll - 0-0,20 m - nivel arabil de culoare cenuşie, 0,20-0,40 m - nivel
arheologic, brun, relativ dur, ce are materiale amestecate (bronz timpuriu, tfirziu şi
hallstatt-iene timpurii), 0,55-0,80 m - nivel steril, lut brun cu concreţiuni calcaroase;
Cercetările fac parte din proiectul de Grant al Centrnlui de cercetări Pre- ~i Protoistorice, de
pe lângă Universitatea "I Decembrie 19 I 8" din Alba Iulia, cu tema A~ezări şi culturi neo-
eneolitice şi din epoca bronzului în Transilvania centrală ~i de sud- vest.
9
IULIU PAUL, ADRIAN URSUŢIU, GABRUEL T. RUSTOIU
S VIII - 0-0,25 m - nivel arabil brun cenuşiu, cu materiale arheologice.

0.25-0,55 m - nivel arheologic cu materiale apartinând Hallstatt-ului timpuriu
local şi izolat câteva fragmente ceramice din bronzul timpuriu, 0,55 0.80 m -
steril brun-maroniu, lutos, extrem de dur;
S XI - 0-0,25 m - nivel arabil brun, 0,25-0.30 m - nivel arheologic
cu fragmente ceramice atipice, 0,30-0,50 m - steril brun-maroniu, lutos. extrem
de dur:
S X - 0-0,25 m - nivel arabil brun, 0,25-0,50 m - steril brun-maroniu,
lutos, extrem de dur;
S XI - 0-0,25 m - nivel cenuşiu, arabil, cu materiale arheologice.
0,25-0,35 m - nivel arheologic cenuşiu maroniu cu materiale apartinând etapei
mijlocii a primei vârste a fierului, 0,35-0,60 m - steril gălbui lutos:
S XII - 0-0,25 m - nivel cenuşiu, arabil, cu materiale arheologice.
0,25-0,35 m - nivel arheologic cenuşiu maroniu cu materiale aparţinând etapei
mijlocii a primei vârste a fierului, 0,35-0,60 m - steril gălbui lutos:
Complexe:
Din S II, la m I, pe latura de NV a sondajului, mentionăm un
mormânt de înhumaţie în pozitie chircită (M 1/1999) apartind probabil bronzului
timpuriu (?). Resturile defunctului, depuse direct pe nivelul de steril, au fost
deranjate de plug (Pl. II.)
În aceeaşi sectiune, la m 3 a fost conturată în steril o groapă circulară
(Pl. li) cu diametrul de circa 1,30 m (C 1/1999) . Din continut menţionăm
ceramică apraţinând culturii Coţofeni.
Un ritual extrem de interesant a fost identificat în S IX, la m 4 şi
conturat la adâncimea de 0,30 m. Complexul2 este constituit din mai multe vase
depuse ca ofrandă şi apartine locuirii din etapa timpurie a primei vârste a
fierului (PI li).
Alături de acestea au mai fost identificate şi diferite gropi cu rosturi
casnice sau menajere, atribuirea lor certă unei anumite secvenţe culturale sau
cronologice, fiind imposibilă în lipsa unor date stratigrafice şi a absentei
materialului arheologic.
Inventarul arheologic provine în general din straturile de cultură
apartinând epocii bronzului şi primei vârste a fierului.
Nivelul de epocă a bronzului a fost pus în evidenţă, aşa cum am arătat
anterior, în SY şi SVI. Materialul recoltat constă Areponderent din ceramică
apai1inând grupului Iernut, ce reprezintă varianta transilvăneană a orizontului
cultural Gomea-Orleşti. Ceramica aparţine categoriilor grosieră, semifină şi fină.
Categoria grosieră (PI. lll/7-9; IV/2-4, 7: V/6, 7, 10: Vl/3. 4) este
realizată dintr-o pastă adesea prost frământată, degresată cu nisip cu bobul mare
2 Descrierea detaliată a complexului ~i consideratile culturnl- cronologice fac obiel'tul unui alt
studiu.
10
şi pietricele, uneori cu cioburi pisate. Culoarea variază de la galben-cenuşiu la

negru predominând la exterior galbenul-cenuşiu, iar la interior negrul şi cenuşiul
negricios. Unora dintre fragmentele ceramice prezentate li s-a acordat o oarecare
atenţie în scop practic, în sensul că suprafeţele interioare au fost bine netezite,
apărând chiar lustrul pe cantul buzei unor vase.
Categoria semifină (PI. III/3. 6; IV/ I, 6, 8, 9; V/4, 5, 14) este lucrată
dintr-o pastă bine frământată, degresată cu nisip, rar şi cu cioburi mărunt pisate
care nu afectează omogenitatea pastei. Uneori suprafaţa interioară sau numai
cantul buzei este lustruită. Culoarea predominantă, la exterior, este brunul de
diferite nuanţe, iar la interior negrul.
Ceramica fină (PL. III/I, 5; IV/5; V/1-3, 8, 9, 12, 13) este confecţionată
dintr-o pastă omogenă, bine arsă şi degresată cu nisip. Suprafaţa interioară,
uneori şi exterioară, prezintă lustru. Ceramica are culoarea, la exterior, cenuşie
de diferite nuanţe, iar la interior predomină negrul.
Caracterul fragmentar al materialelor ceramice ne-a împiedicat să
realizăm o încadrare tipologică clară a vaselor, totuşi, pot fi identificate cu
aproximaţie unele forme:
I. Oale de dimensiuni mari cu corpul probabil bombat şi gura evazată
(PI. IV /6, 9). Acest tip prezintă analogii în Transilvania la: Iemut-Hulpişte
(Rotea 1993, PI. XIV/2), Lopadea Veche (Ciugudean 1996, fig. 86/1) şi Zoltan
(Cavruc V şi G. 1997, fig. 7/4); în Banat la : Foeni- Cimitirul Ortodox (Gogâltan
1995, fig. 6/4, 6; 9/7) şi Gomea- Vodneac (Gogâltan 1995, fig. 12/1; Gumă
1997. pi. X/7); în Oltenia la: Ocnele Mari- Zdup (Petre-Govora 1995, fig. 2/1,
3, 8) şi Orleşti- Silea (Petre-Govora 1995, fig. 7/8).
II. Vase sac având variantele: II.a. cu gura uşor evazată ( PI IV/ 6,9)
şi II.b. cu gura relativ dreaptă ( PI III/3; IV;l).Vasele variantei II.a. se întâlnesc
în Transilvania la: Oaia ( Ciugudean 1996, fig 86/10, 12), Iernut- Hulpişte
(Ciugudean 1996, fig. 85/15) şi Zoltan (Cavruc V şi G. 1997, fig. 7/3); în Banat
la Foieni- Cimitirul Ortodox (Gogâltan 1995, fig. 6/5; 7/3; Gumă 1997, PI. IX/
5); în Oltenia la: Ocnele Mari- Zdup (Petre-Govora 1995, fig. l /1) şi Orleşti
Silea (Petre-Govora 1995, fig. 7/6). Varianta 11.b. are asemănări în Transilvania
la: Oaia (Ciugudean 1996, fig. 86/13), Dumbrava (Cigudean 1996, fig. 86/8),
Zoltan (Cavruc V şi G. 1997, fig. 6/4, 5) şi în Banat la: Foeni- Cimitirul Ortodox
(Gogâltan 1995, fig. 6/3; 7/4; 9/7) şi Gomea-Vodneac (Gumă 1997, pi. X/1,3).
III. Oale de dimensiune mică, gura evazată şi corpul bombat (pi. lll/
l; IV/5). Forme identice au fost descoperite la Foeni-Cimitirul Ortodox (Gogâltan
1995, fig.8/8), Orleşti-Silea (Petre-Govora 1995, fig.7/3) şi Zoltan (Cavruc Vşi
G. 1997, fig.8/7).
IV. Castroane.
-IVa castron calotiform neornamentat, având buza pusă în evidentă
de o şăntuire exterioară orizontală (pl.Vl/11 ). Astfel de castroane se întâlnesc
la Foeni- Cimitirul Ortodox (Gogâltan 1995, fig.5/4), Gornea -Vodneag (Gumă
11
1997, pl.XIl/1,4) şi Orleşti- Silea (Petre-Govora 1995, fig.6/5-7). Această fonnă

apare frecvent, însă ornamentată cu măturicea sau cu "impresiuni textile"
(Gogâltan 1995, fig.5/8,12; Petre-Govora 1995, fig.3/9; 4/1; Cavruc VşiG. 1997.
fig. 5/2,4; Gumă 1997, pl.VI/1,4,7,9-13; VIl/2,5).
-IVb castron tronconic (pi.V/ 12). Castroane asemănătoare pot fi
identificate la Gornea-Vdneac (Gogâltan 1995, fig. 11/4; Gumă 1997, pi. XIV/
4), Foeni- Cimitirul Ortodox (Gogâltan 1995, fig. 7/2; Gumă 1997, pl.V/8) şi
Zoltan (Cmruc Vşi G. 1997, fig. 5/3).
Gama onnanentelor este redusă şi constă în:
I. Striuri.
-Ia striuri realizate superficial cu măturicea (pl.111/5.6; IV/1.8: V/6):
-Ib striuri adânci gen "scoarţă de copac" (pi. 111/3,7-9; IV/3-7,9: V/
5,7,8,10; Vl/4);
-Ic striuri realizate cu piaptănul, dispuse lclvertical (pl.V/2,12) şi
Ic2 oblic (pi.IV /2)
II. "Impresiuni textile".
-Ila impresiuni textile superficiale fără a respecta un anumit motiv
ornamental (pi. V/1-3,9,13). Unele fragmente ceramice sunt decorate doar pe o
parte din suprafaţa exterioară (pl.V/1-3). Acest tip de ornament a fost realizat
numai pe ceramica fină lustruită.
-Ilb impresiuni textile executate adânc, dispuse oarecum regulat pe
ceramica semifină (pl.V/4,14).
De remarcat că pe un fragment ceramic se regăseşte un decor realizat
atât cu impresiuni textile cât şi prin striere cu piaptănul (pi.V /2). fapt rar în
cadrul orizontului Gornea Orleşti. Un fragment ceramic a cărui suprafeţe (interioar.1
şi exterioară) au fost ornamentate cu impresiuni textile (interior) şi cu striuri însă
realizate cu măturicea (la exterior) s-a găsit tot în aşezarea prezentată în acest
articol, dar în urma unor cercetări de suprafaţă (Rustoiu 1999. pi. III/11 ).
III. Impresiuni realizate cu unghia sau cu instrumente speciale:
-III.a. Impresiuni realizate cu unghia şi vârful degetelor qispuse
în Şif sub buză (PI. IV /6).
-111.b. şir de impresiuni dispuse sub buză realizate cu un obiect
bont (PI. IV/5).
-lll.c. şir de impresiuni adânci în forn1ă de semilună sub buza
vasului, plasate perechi, care pun în evidenţă câte Q mică proeminenţă (PI. IV/I)
IV. Brâuri dispuse sub buza vasului
-IV .a. brâuri cu alveole realizate prin impresiuni cu unghia şi
vârful degetelor (PI. 111/3; IV /7, 9).
-IV.b. brâuri crestate (PI. III/I).
Nivelul caracteristic perioadei mijlocii a primei vârste a fierului a
fost pus în evidenţă în SXI. Ceramica recoltată, în mare pane atipică, aparţine
culturii Basarabi. Materialele ilustrate sunt reprezentate de:
12
I. Fragment de vas cu buza evazată şi corpul bombat. Este lucrat

dintr-un lut semifin degresat cu nisip. Suprafeţele, de culoare brun la exterior
şi cenuşiu la interior, sunt lustruite (PI. Vl/5). Forma de vas este des întâlnită
în cadrul culturii Basarabi, aşa că nu vom insista asupra ei.
2. Marginea unui vas cu buza evazată şi uşor îngroşată, gura largă,
iar gâtul probabil lung (PI. VI/ I). Este confecţionat dintr-o pastă fină de culoare
brună la exterior şi neagră la interior, iar suprafeţele sunt lustruite. Ar putea
aparţine tipului 4b «vas gen "urnă"» definit de H. Ciugudean (Ciugudean 1997,
155).
3. Castron invazat, cofecţionat dintr-o pastă de culoare cărămizie,
semifină, având suprafeţele lustruite. Este ornamentat în partea superioră cu
caneluri paralele uşor oblice (PI. VI/ 10). Are numeroase analogii în Transilvania
la: Aiud (Ciugudean 1997, fig. 20/7), Teleac ( Vasiliev et al 1991, fig. 44/14),
Sebeş - Podul Pripocului (Ciugudean 1997, fig. 27/6): în Banat la: Gornea
(Gumă 1993, PI. LXIII/14), Româneşti (Gumă 1993, PI. LXVI/8, 9), Lugoj
(Gumă 1993, LXVII/2).
4. Fragment din peretele unui vas semifin de culoare gălbui-cenuşie,
ornamentat cu două brâuri crestate perpendiculare, unul orizontal iar celălalt
vertical (PI. V/6). Vase cu decor asemănător au fost descoperite la Alba Iulia
-Lumea Nouă (Ciugudean 1997, fig. 7/6), Gornea (Gumă 1993, PI. LIII/1),
Sebeş- Podul Pripocului (Ciugudean 1997, fig. 26/6) şi Tărtăria (Ciugudean
1997, fig. 3/11).
5. Fragment din peretele unui vas, semifin, lustruit, de culoare brun-
cenuşiu la exterior şi negru la interior (PI. Vl/7). A fost decorat cu o
proeminenţă alungită şi este des întâlnit în mediul Basarabi.
6. Fragment de vas fin, lustruit pe ambele suprafeţe, de culoare
cărămizie şi decorat cu două şiruri paralele de crestături oblice (PI. Vl/8).
Ornament asemănător se întâlneşte la Iaz- Dâmb ( Gumă 1993, pi. LIX/ 10),
Gornea-Ţărniuri, Pod Păzărişti (Gumă 1993, pi. LXIl/27) şi în aşezarea Basarabi
timpurie de la Tărtăria (Ciugudean 1997, fig. 9/8)
7. Fragment dintr-o ceaşcă cu gura evazată, fină, lustruită, de culoare
negru-brun la exterior şi neagră la interior (pi. Vl/9). A fost ornamentată cu o
canelură oblică, un grup de patru caneluri paralele verticale, un şir de impresiuni
paralele-oblice sub forma şnurului fals şi o impresiune circulară, plasată lângă
un început de toartă. Benzile de caneluri verticale-paralele apar pe pântecul
unor ceşti la Aiud-Cetăţuie (Ciugudean 1997, fig. 17/12) şi în necropola de la
Basarabi (Vulpe 1986, fig 3/35).
Inventarul complexelor este sărăcăcios. În mormântul MI/ 1999 s-a
descoperit doar un fragment dintr-un vas cu gura uşor evazată. Este lucrat
dintr-o pastă grosieră, prost frământată, degresată cu nisip cu bobul mare şi
pietricele. Are culoarea suprafeţelor cărămizie şi miezul brun (PI. Ill/11 ). După
factură ar putea aparţine bronzului timpuriu.
13
Marea majoritate a obiectelor recoltate din CI constau din a~chii de

silex ş, cuarţit de mici dimensiuni. La acestea se adaugă câteva fragmente de
chifl)ic şi ceramică. Datorită caracterului atipic a ceramicii nu au putut fi
selectate decât câteva piese pe care le prezentăm:
I . Fragment din peretele unui vas. semifin de culoare cenuşie prevăzut
cu partea inferioară a unei torţi având secţiunea ovală (PI. 111/4).
2. Marginea unui vas cu buza evazată. ornamentat în partea inferioră
cu un şir de crestături paralele şi verticale (PI. 111/1 O). Are analogii la Petreşti
(Ciugudean 2000, pi. 27/1) şi Cicău - Sălişte (Ciug11dea11 2000. pi. 49/7).
aparţinând primei. respectiv celei de-a doua faze a culturii Cotofeni.
3. Fragment de vas degresat cu nisip cu bobul mare având culoarea
cărămizie la exterior şi negru la interior. Este decorat cu trei incizii late adânci.
oblice şi paralele, aparţinând unui motiv ornamental ce nu poate fi precizat cu
certitudine datorită stării fragmentare a vasului. Partea inferioară a obiectului
este acoperită cu barbotină (PI. 111/2). Barbotina apare în toate cele trei faze ale
culturii Cotofeni (Roman 19 76, pi. 54/ I 3. 76/ 6: Ciugudean 2000. pi 70/ I ).
Inciziile late şi executate adânc sunt caracteristice pentru faza I a culturii
Cotofeni (Cigudean 2000, 47), prin urmare complexul nostru poate fi încadrat
în această fază.
Aşezarea aparţiând bronzului timpuriu de la Miceşti este printre
putinele din Transilvania, în care s-a pus în evidentă un nivel cu materiale
caracteristice orizontului Gornea-Orleşti. S-a observat că nivelul este gros de
aproximativ O. 25m., însă el a fost afectat în partea superioară de lucrările
agricole. Consistenta depunerilor trebuie remarcată având în vedere că în
Transilvania grosimea nivelurilor caracteristice orizontului amintit nu depăşeşte
O, 15 m. (Ciugudean 1996. 111), exceptie făcând aşezarea de la Zoltan (Caff11c
V. şi G. 1997, 157). Aşezarea este şi mai interesantă dacă amintim de multimea
fragmentelor ceramice decorate cu impresiuni textile. descoperite în special în
urma cercetărilor de suprafată, în parte publicate (Rustoiu 1999. PI. Ill/1-1-ţ).
sau din nivelurile afectate de actiuni antropice şi neilustrate în studiul de fată.
Ele reprezintă un procent semnificativ din totalul ai1efactelor de acest gen
găsite în spatiul transilvănean şi publicate.
Aşezarea Basarabi, slab documentată în sondajele efectuate. nu trebuie
ignorată deoarece în unna cercetărilor de suprafată au fost descoperite um1e.
care pun în evidentă faza timpurie a acestei culturi sau chiar o eventuală
prezentă a grupului Gornea- Kalakaca (Rusroi11 1999. 103. pi. Vl/3. 7. 9:
Ursu(iu 2002, 30).
Efectuarea unor săpături de amploare. descoperirea unor complexe
închise, sau a unor relatii stratigrafice, ar putea îmbogăti cunoştinţele referitoare
la bronzul timpuriu transilvănean şi cultura Basarabi, nefiind uitate nici celelalte
epoci istorice amintite la începutul acestui demers.
14
ABREVIERI BIBLIOGRAFICE
Cavruc V. şi G. 1997 - Cavruc V., Cavruc G ., Aşezarea din epoca hro11Zului

timpuriu de la Zoltan, în Angustia, 2, 1997, 157-172;
Ciugudean 1996 - H. Ciugudean, Epoca timpurie a bronzului 111 centrnl şi
sud-vestul Transilvaniei, în Bibliotheca Thracologica, XIII,
Bucureşti, 1996.
Ciugudean 1997 - H. Ciugudean, Cultura Basarabi pe teritoriul
Transilvaniei, 111 Cercetări privind epoca bronzului şi prima
vârstă a fierului în Transilvania, Alba Iulia, 1997, 135-
161.
Ciugudean 2000 - H. Ciugudean, Eneoliticul.final în Transilvania şi Banat:
Cultura Coţofeni, Timişoara, 2000.
Gogâltan 1995 - F. Gogâltan, Die Friihe Bronzezeit im Siidwestem
Rumăniens. Stand der Forschung, în Thraco-Dacica, XVI,
1-2, 1995, 55-79.
Gumă 1993 - M. Gumă, Civilizaţia primei epoci a.fierului în sud-vestul
României, în Bibliotheca Thracologica, IV, Bucureşti 1993.
Gumă 1997 - M. Gumă, Epoca bronzului din Banat, Timişoara, 1997.
Petre-Govora 1995 - Gh. Petre Govora, O preistorie a nord-estului Olteniei,
Rm. Vâlcea .I 995.
Roman 1976 - P. Roman, Cultura Coţo.feni, Bucureşti, 1976.
Rotea 1993 - M. Rotea, Contribuţii privind bronzul timpuriu în centrul
Transilvaniei, în Thraco-Dacica , XIV, 1-2, 1993, 65-
86.
Rustoiu 1999 - G. T. Rustoiu, O aşezare preistorică inedită indentificată
pe teritoriul municipiului Alba Iulia, în Buletinul Cercurilor
Ştiinţ(fice Studenţeşti, V, 1999, 95-105.
Ursuţiu 2002 - A. Ursuţiu, Etapa mijlocie a primei vârste a fierului 111
Transilvania (Cercetările de la Bernadea, cam. Ba/mea, jud.
Mureş). În Interferenţe etnice şi culturale 111 mileniile I aChr
- I pChr, V, Cluj-Napoca, 2002.
Vasiliev et al. 1991 - V. Vasiliev, I. Al. Aldea, H. Ciugudean, Civilizaţia
dacică timpurie în aria intracarpatică a României.
Contribuţii arheologice: Aşezarea .fortţficată de la Teleac,
Cluj Napoca, 1991.
Vulpe 1996 - Al. Vulpe, Zur Entstehung der Geto-Dakischen
Zivi/isation. Die Basarabikultur, în Dacia N.S., XXX, 1-
2, 1986, 49-89.
15
IULIU PAUL, ADRIAN URSUTIU, GABRUEL T. RUSTOIU
Die Archăologische Forschung in Miceşti "Cigaşe" kreis Alba

(Zusammenlassung)
Die Ansicdlung licgt im NW ungefahr 2 km. Weit von dem weichhild

des Dorfes. an des Grenze der Gemeinde Barabanţ. Sie licgt auf der zweiten
Tcrrase, rechterseits des Flusses Ampoi.
Die archiiologischc Analyse dieser Ansiedlung hat von der Zustimmung
der verschiedenen Besitzer der landwirtschaftlichen felder abgehăngt. Man hat
zw"lf Forschungen von 5x I Meter auf Richtung NO-SW (Taf.l) gemacht. Im
Allgemeinen hatten die landwirtschaftlihen Arbeiten einen negativen Einfluss
auf die geforschte Schicht (SI-IV, SVII-X). Im Laufe der Forschungen hat man
mehrre Entdeckungen und Identifizierungen gemacht. Darunter: in SV-SVI ein
dem Horizont Gomea-Orleşti (Taf . III/I. 3, 5-9: IV: V; Vl/2. 4. 11) gehorondes
Niveau, das ungefahr 0,25m. tief war; in SXI-SXII einder Kultur Basarabi
geh"rendes Niveau, das eine Dicke von etwa O. I0M. misst; ein Beerdigungsgrab
(C li I 999; Taf.lI). das der Bronzezeit geh"rt eine Grube. die der Kultur Coţofeni
(I Phase) geh"rt. und eine rituelle Grube (C8/l 999; Taf. II). die der Hallstattzeit
geh"rt; auch mehrere Haushaltsartikel, ohne eine bestimmte kulturelle Angeh"rigkeit
zu haben.
Verzeichins der Abbildungen
Taf. I. Der allgemeine Plan der Grabung;

Taf. II. Der Plan der Durchschnitte;
Taf. III. Keramik aus SV (I. 3. 5-9). CI (2. 4. IO) und Ml (li):
Taf. IV. Keramik aus SV. (Ma: 2-5. Mb: I. 6-9).
Taf. V. Stoffe aus SV (1-4. 8-11. 13. 14) und SVI (5-7. 12) (Ma:11.
Mb:1-10. 12-14);
Taf VI. Stoffe aus SVI (2-4. 11) und SXI (I. 5-10). (Ma: 10. 11. Mb:
1-9).
16
\:
f
><
(/)
/
PI. I. Miceşti - Cigaşa - planul general al ăpăturii.
17
V· 0.30m . #. I
S IX/1999
CS/1999
1,
,!~-~l
, -
11
C\ -
-
piatră
chirpic
ciob
)'
\
\
I
o
V -0. SOm
V· 0,40m
S 11/1999
C1 şi M1/1999
/, '
) )
\ I I
s s
~ - ciob
S Vlll/1999
a - melci S Vll/1999
'!I._ ch1rp1c C 3/1999 C 2/1999
PI. li. Alice,ti- iga e - pla1111/ /1, J'll. J'/fi ,; lX.
18
. j --l 10
, . ....
:,_
11
PI. III. Miceşti-Cigaşa - ceramică din SV (], 3, 5-9), CJ (2, 4, 10) şi Ml (11).
19
\--
'
-- ~----
PI. IV. Nfic:eşti- igaşa - Ceramică tlin SV, Se a:2-5: Se b:l, 6-9.
20
2
1
______.---..,
- ~
-...:-,-.._-.
-
-~
;..,. .,_-::--_::··,
-
==::::::---
- ----- ..
8
- -_- -
·~
~'
,-.._..::,.
I (
\ I
\__/ 1 'l
PI. V. Mieeşti-Cigaşe - materiale din SV (1-4, 8-11, 13, 14) şi SV/ (5-7, 12), Se
a:11; Se b:J-10, 12.
21
L~~r
,,;;;"··?
;< ··~'".-,
.... ••
I
•
.
•
'
1
' •• I
/;.
j ,•
I
I
.,/'--,. - - -
/·:
4
r-
:.--
···([;~~9•
~V ---J
8
'I
...,, ' ''-' ,.
I ·- - - a
PI. VI. Mice ti-C;gaşe- materiale din 11 (2-./, ll) i S.Xl (], -10). c a:10, 11:
Se b:J-9.
22
,1 J 3
I 4 J6
I I 9
16
PI. Vil. Ceramică aparţinând culturii Wietenberg şi bronzului târziu (: cara

a:J,5,9,Jl-14; scara b:2-4,10,15-16) - din cercetări de suprafaţă.
Apud, Rustoiu, 1999.
23
IULIU PAUL, ADRIAN URSUŢIU , GABRUEL T. RUSTOIU
I.
...
7
[]
.
.
.
• t ..
: .,
.
..
~)
~ "' Io
,, ~-
.·.
.... '
.
PI. VIII.
r.
erami ·ă /,al/ tattia11ă (]-/./) , i La Ten , (15-16).
pud, Ru toiu, 1999.
24
DACII DE LA MUSEO VATICANO
DORIN OVIDIU DAN
Prezenta noastră la Roma-în septembrie 2000 - ca invitat al ARTECOM 1 •

la lucrările primului Simpozion internaţional italo-român "V ARCARE LA
SOGLIA". ne-a permis -dincolo de programul oficial şi comunicarea prezentată:
-vizitarea Cetăţii Eterne, cu monumentele şi muzeele sale, a celebrei Academia
di Romani a. unde se mai simt urmele paşilor lui, V .Pârvan, N .Iorga, Şt.Pascu
ori M.Papahagi. Deplasarea la Napoli şi vizitarea anticului Pompei, întîlnirile
fructuoase-de neuitat- cu colegii italieni, cu conaţionalii noştri stabiliţi în Italia.
s-au constituit în tot atâtea contacte ştiinţifico-culturale, simţind pe viu ospitalitatea
desăvârşită a gazdelor, pulsaţia marii metropole de ieri şi de azi, spiritul şi
rădăcinile latine atât de vădit şi de dragi nouă românilor.
Vizita repetată la Museo Vaticano şi Pinacoteca Vaticana, ne-a permis-
între altele - îmbogăţirea cunoştinţelor şi utile reflecţii asupra acestor inestimabile
valori ale umanităţii.Cu această ocazie am descoperit în lapidariumul Muzeului
Vaticanului câteva piese interesante 3-amintind de strămoşii noştri daci - pe care
le prezentăm succint mai jos:
I. Cap de dac-comatus 4 (Fig. I), realizat din marmoră albă, având
părul îngrijit lăsat pe frunte, barbă, mustaţă şi trăsăturile puternic pronunţate.
2. Cap de dac-pileatus 5 (Fig.2), realizat tot din marmoră albă, cu capul
acoperit, trăsături şi însemne aristocratice, barbă bogată, mustată şi fizionomia
feţei bine conturată.
3. Bust de tarabostes dac<' (Fig.3), realizat din porfir, având pe cap
cunoscutul pileus, barbă şi mustaţă, haina cutată prinsă cu o aplică pe umărul
drept, având mâinile încrucişate.
4. Urnă funerară de formă ovală, bogat decorată, cu capac, cu două to11i
şi picior (Fig.4), realizată din marmoră albă, având înscris textul unnător (Fig.5):
7
1
Accademia în Europa di Studi Superiori, prin bunăvoinţa lui Nicolî Giuseppe Br,~1<.:ato şi a Eugenici
Semfini, ci'uura le mulţumim şi pe această calc pcnuu ospitalitate şi intonmi~ilc utile oferite.
'Cf. O.O.Dan, A/ha Iulia e ltalia.Stnria, tradi::ione. co11tempora11eitu, în FOLJVM. 11/(V/l). 1-2.
Miscellaneea di Scie11::e Umane, ATTJ I Simposio lntemaşio11a/c italo-rome110 "VARCARE LI
SOCiLIA" (Roma, 1-1 O setlcmbre 200<)).
' Cf.N .Sabău, Trei statui din porfir repre::e11tâ11d daci, la Flore11/a, Ap11/11111. XIV. 1976, pp.483-491.
4
lnv, . Nr.9, O, 70x O, 28 m.
' lnv.nr.24, O, 75x0, 25 m.
1
' Inv.nr.4, O, 75x0. 40 m.
1
Inv.nr.113, O, 55x0, 33 m. Vezi ş1 Cil VI. 3234.
25
DAN DORIN OVIDIU
A VREL . VICTORI . EQSING . IVR . / CONSTANTINI

NAT DACUS I ALLECT . EX . ALA . I . ILL Y . RICOR . /
VIX .AN . XXXIII MIL . AN . XXXIII . / VLPIVS MACEDO
ET .VLE / MATERNUS .DUPL .HERET
Reconstituind textul avem:
Aurel (io) Victori Eq (uiti) sing (ulari) tur (mae) Constantini
Nat (o) Dacus allect (o) ex alla I illiricor (um)
Vix (it) an (nis) XXXlll Ulpius Macedo
Et Ulp (ius) Matemus dupl (icarius) hered (es).
Din inscriptia urnei, descoperită la Roma-Tor Pignattara - aflăm că
personajul, născut dac. a făcut parte din escadronul de cavalerie al alei I
illiricorum în vremea împăratului Constantin (306-337). a trăit 33 de ani.
fiindu-i dedicată pentru posteritate inscriptia de către cei doi mo~tenitori
legatari amintiţi.
Semnalarea celor patru piese - prezenţe dacice inedite - se vrea o utilă
contribuţie la cunoaşterea istoriei noastre bimilenare, locul lor în Muzeul
Vaticanului sporindu-Ie valoarea.
LES DACS DU MUSEO VATICANO

- Resume -
L'auteur presente quatre pieces inedites . trouvee au Museo Vaticano.
decouvertes en septembre 2000 a Rome. a l'occasion du premier Congres
intemational "VARCARE LA SOGLIA". utile contribution a l'histoire des
roumams.
26
Fig. 1. Cap de dac-comatus.
Fig.3.Bust de dac-tarabostes. Fig.4. Urna funerara.
Fig.5. Textul inscripţiei

(detaliu)
27
VASILE MOGA
CETATEA DACICĂ DE LA CAPÂLNA

comuna Săsciori, judeţul Alba
VASILEMOGA
Pe harta arheologică a judeţului Alba în zona din amonte de rf1ul

Sebeş apar semnalate mai multe descoperiri din zorii preistorici şi până în evul
mediu. Este vorba de descoperiri fortuite constând în primul rând din ceramică
şi alte artefacte. precum şi situri dezvelite în urma unor investigaţii de teren.
sistematice. Informatii documentare mai vechi. păstrate în literatura gcm1ană şi
maghiară semnalează alături de vestigiile de mai sus câteva monumente ecleziastice
şi fortificaţii, păstrate şi astăzi în picioare. dar degradate în cea mai mare
măsură din motive pe care nu Ic vom expune aici şi acum. O trecere în revistf1
a acestor valori patrimoniale imobile şi mobile se impune de la sine. înainte de
a aborda problematica ruinelor dacice de care ne ocupăm.
O primă localitate aflată în amonte de râul Sebeş. componentă ~tăzi
a oraşului cu acelaşi nume (Sebeş. n.n.) este Petreşti.
În marginea de vest a localităţii, pe malul stâng al văii Sebeşului. pc
o terasă naturală, în punctul Groapa Galbenă a fost identificată şi cercetată
sistematic o întinsă aşezare preistorică din perioada eneolitică (cultura eponim:,
Petreşti) şi o alta aparţinând culturii Coţofeni (trecerea de la neo-eneolitic la
epoca bronzului). lnvestigatiile au scos la lumină. alături de nelipsita ceramid
fragmente din lame de silex, obiecte din os şi piatră (topoare perforate).
figurine antropomorfe din lut ars ş.a.
Din alte puncte (vezi Repertoriul arheologic al j11de(ltl11i A/ha. Alba Iulia.
I 995, p.141-142) provin fortuit (mai ales în unna ar.1turilor agricole) fu1g111entc
ceramice şi obiecte din metal, datând din a doua epocă a fierului (La Tene) şi erxx:a
romană (edificii cu ziduri din cărămidă. monede imperiale din secolele 11-111).
Pe teritoriul localităţii se înalţă şi o biserică fortificată - bazilică ~·u
trei nave şi turn, înconjurată de un zid de curtină de fonnă ovală (lungime 7 ➔
m, lăţime 48 m). Monumentul a avut în cvolutia sa două faze constructive: din
secolul XIII sau mai degrabă de la începutul celui um1ător. datează bazilica din
care se mai păstrează şi acum turnul de formă rectangulară (5.80 x 5.20 111).
Din secolul XV deci din a doua fază datează cui1ina. astăzi distrusă. For1ificaţia
medievală face parte din scria de biserici fortificate construite în veacurile XIII-
XV, având ca misiune apărarea. în vremuri tulburi. a comunităţii săseşti locale
(alte detalii la Gh. Anghel. FortUin1fii medil!1·a/l! din piatra din st>colcle XII/-
XVII, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1986, p.145-147 cu bibliografia mai veche).
28
Săsciori
Descoperiri datorate hazardului indică în diferite puncte de pe teritoriul
reşedinţei de comună fragmente ceramice şi aşezări (locuinţe ele tip bordei)
tipice culturii cu ceramică pictată Petreşti, vestigii dacice din bronz şi argint
(fibule şi alte bijuterii, ceramică provincială romană şi feudală (cf. Repertoriul
arheologic a/jud. A/ha, p.165).
Se detaşează în cadrul vestigiile cetatea feudală plasată pe un deal
izolat din stânga văii Sebeşului. Semnalată documentar în veacul XV sub
toponimul CASTRUM PETRL fortificaţia este considerată a fi fost "cea mai
importantă cetate (feudală. n.n.) de pe valea Sebeşului".
Pe teren se observă şi astăzi ruine rămase de la zidul de incintă (de
formă ovală cu parapet înalt de I m. cu metereze şi creneluri) şi porţiuni din
drumul "de strajă" cu lăţimea de 1-1,10 m
La extremităţile de nord şi sud ale cetăţii se înălţau două turnuri cu
plan rectangular, cu laturile de 9 x 6,80 m (turn nord - vizibil şi acum) şi
respectiv 9 X 7,25m (în sud - prăbuşit la o dată ce nu poate fi precizată.
În exteriorul zidului de incintă, pc latura de vest cetatea săscioreană
dispunea de elemente defensive constând dintr-un şanţ (lat de 5-6 m, adânc de
1,20 m) din pământul căruia s-a înălţat un val cu lăţimea (la bază) de 5 m,
păstrat până la I m în elevaţie.
Ocupând o suprafaţă apreciabilă ( 149 x 45 (35) m) cetatea ţărănească
de la Săsciori, ca şi cea de la Petre şti, ori altele din judeţul Alba: Gârbova.
Vinţu de Jos, Vurpăr ş.a. a fost utilizată de comunitatea locală ce şi-a durat
aşezarea la poalele ei, de-o parte şi alta a râului Sebeş (Gh. Anghel, op.cit.,
p.155-159).
Laz, DN 67 a, Sebeş-Săsciori-Laz-Căpâlna-Şugag
Localitate cunoscută mai ales prin vestitul centru de iconari, specializaţi
încă din veacul al XVIII-iea, în realizarea unor icoane pe sticlă (tradiţia se
continuă şi astăzi de către familia Poenaru, n.n.) a intrat în literatura istorico-
arheologică datorită unei fortificaţii amintită tangenţial în bibliografia de la
cumpăna secolelor XIX-XX. De abia în anul 1942 s-au executat aici primele şi
singurele investigaţii arheologice (I. Berciu, Materiale şi cercetări arheologice, 4.
1967, p.336-342). Situată în parte sud-estică a satului pe vârful Ghergheleu
(cota 450 m) fortificaţia are formă elipsoidală rezultată din nivelarea vârfului
conic al dealului prin săparea unui şanţ de apărare (element de barare, n.n.)
întrerupt pe latura de sud-est de o intrare lată de aproximativ 8 m. Sondajele
arheologice din urmă cu şase decenii au "tăiat" valul, şanţul şi zona porţii
stabilind pe teren forma şi dimensiunile 40 x 28 m, valul înalt de 2-3 m, şanţul
lat de 8-12 m. Nu s-au găsit materiale arheologice. Analogii cu fortificaţii
similare (din Polonia mai ales, n.n.) indică drept datare veacurile VIII-X, deci
o etapă extrem de interesantă pentru cristalizarea evului mediu timpuriu. După
toate probabilităţile ne găsim în faţa unei cetăţi ce a servit drept loc refugiu
29
VASILE MOGA
temporar populaţiei din jur. Ulterior. credem, că rolul circumvalatiei de la Laz

a fost preluat de cetatea cu ziduri de piatră de la Săsciori.
Din timpul înaintării am1atelor romane spre Sam1isegetusa Regia
(Grădiştea de Munte, jud. Hunedeoara) datează castrele de marş din zona
cetăţilor dacice din Munţii Sebeşului (Orăştiei).
Un asemenea castru, aflat pe teritoriul judeţului Alba cel de pe Vârfi,
lui Patru (D.N. 67 c Sebeş-Săsciori-Laz-Căpâlna-Şugag-Cabana Oa5a (cu mănăstirea
Oaşa. apropiată de Cabana Şureanu - Vf. Lui Pătru, potecă marcată. traseu de
4-5 ore) apare semnalat în câteva lucrări din secolul XIX ("şanţuri vechi de
pământ pe muntele Puru" - la 1803 spre exemplu).
Situată între Vf. lui Pătru (2133 m altitudine) şi Vf. Auşel (2015 m)
pe locul Ocol sau Cetate, fortificaţia de pământ are fonna patrulateră cu laturile
inegale şi colţurile rotunjite, orientată fiind pe direcţia est-vest. Dimensiunile
sale măsurate în 1967 şi verificate în 1985 sunt: 229 m (latura de nord) X 217
m (sud) X 198 m (est - spre Vf. lui Pătru) X 192 m (vest, spre Vf. Auşel).
Suprafaţa ocupată de sit (cel mai înalt obiectiv arheologic cercetat la noi) este
de 50.000 m 2 • Elemente defensive: val lat de 4-5 m. înalt (aplatizat acum) 050
m, şanţ (lat 2 m, săpat în ic - forma literei V). Porţile late de 9-12 m. În fata
intrărilor (practicate pe laturile de est şi vest) la distanţă de circa 9 m exista un
alt element de barare - titulus- lung de 14 m. alcătuit, la rândul său, din val + şant.
În luna septembrie 1985, sondajul arheologic (de fapt prima investigatie
arheologică pe teren, vezi I. Glodariu, V. Moga, Castrul roman de la I'ârfi, lui
Patru, Apulwn, XXV, 1989, p.171-179) a lămurit modul de realizare a fortificatiei:
din pământul şanţului a cărui profil ascuţit este tipic castramentaţiei romane a
rezultat valul din miezul căruia s-au introdus bucăţi din piatră stâncoasă.
Cercetarea a întărit convingerea că toate castrele de marş din zona cetăţilor
dacice din Munţii Sebeşului au fost ridicate într-un interval de două-trei zile
(fiind locuite cam tot atât timp, n.n.) de cavaleria maură condusă de generalul
african Lusius Quietus ale cărui deplasări din timpul celei de a doua campanii
militare din anul 102, fuseseră rapide şi eficace, având ca obiectiv prioritar
Sarmizegetusa Regia (V. Moga, De la Apulum la Alba /11/ia,.fhrt(ticafiile oraşului.
Ed. Sport-Tursim, seria Monumente şi Muzee, Bucureşti, p.18-19).
Am lăsat intenţionat în pai1ea a doua a acestor pagini cel mai
important sit de pe Valea Sebeşului. cetatea dacicei de la Ciipâlna. obiectiv ce
aşteaptă de mai bine de două decenii urgente1ucrâri de consolidare. consen·ure-
restaurare şi punere 1i1 valoare turistică (spunem acest lucru având în vedere ş1
peisajul mirific al Văii Frumoasei).
Situată pe malul stâng al râului Sebeş, între valea Gărgălâului şi
Pârâul Râpii. la 2 km. sud de satul Căpâlna (corn. Săsciori, D.N. 7 c - Sebeş
Şugag; de la Podul Cetătelei, peste Sebeş, pe valea Gărgalâului potecă de
munte nemarcată, traseu circa 50 min.; V. Moga, De la Apulum lu Alba Julia.
fortificafiile oraşului, p. 14-16).
30
Ştirile despre fortificatie, plasată de un bot de deal numit Cetate (cota

610 m) apar din secolul al XIX-iea şi de la începutul veacului unnător (C-tin
Daicoviciu, Al. Ferenczi, Aşezârile dacice din Munţii Orâştici, Bucureşti, 1951,
p.115-116; Repertoriul arheologic a/judeţului Alba, Alba Iulia, 1995, p.66-67,
nota 2).
Investigaţiile arheologice propriu-zise au început de abia în anii 1939.
au continuat în 1942 (M. Macrea, I. Berciu) şi 1954 (M.Macrea, I. Berciu, I.
Mitrofan). Ele au fost reluate între 1965-1967 de un colectiv mai larg (M.
Macrea. I. Berciu, H. Daicoviciu, I. Glodariu, V. Moga). Pornindu-se de la o
descoperire fo11uită (tambur - plintă provenind de la un edificiu de cult - V.
Moga, Acta Musei Napocensis, XX, 1982, p.275-278) în 1982-1983 I. Glodariu
şi V. Moga au intreprins cercetări arheologice de verificare în urma cărora cei
doi au finalizat monografia sitului (I. Glodariu, V. Moga, Cetatea dacicâ de la
Câpâlna, Ed. ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989).
În sfarşit, apariţia în punctul "Obreje" situat lângă Podul Cetăţelei, la
poalele mamelonului Cetate, a unui depozit de unelte dacice din fier, utilizat
pentru lucrări agricole (două brăzdare de plug şi şapte seceri - V. Moga,
Ephemeris Napocensis, 2, 1992, p.37-38) i-au determinat pe I. Glodariu şi V.
Moga să execute alte sondaje (toamna anului 1994) ce şi-au propus să
identifice locuirea dacică de la poalele cetăţii.
Platoul cetăţii este de formă ovală cu dimensiunile de 56 X 42 m.
După obişnuitele amenajări ale stâncii s-au înălţat elementele de fortificare
propriu-zise: un şanţ şi două valuri din pământ cu palisadă. Valul exterior (val
II aplatizat) are în spate un alt şanţ de apărare, mult mai adânc decât primul.
În interiorul cetăţii s-au descoperit un turn-locuinţă de formă pătrată
(9,50 X 9,50 m exterior; 6,04 X 6,04 m interior). Încăperea cu zidurile groase
de 1,73 avea o suprafaţă de 36,5 m. Turnul se păstrează relativ bine in situ,
înălţimea blocurilor ecarisate fiind variabilă. Locuinţa, asemănătoare ca manieră
de construcţie cu turnurile cetăţii de la Costeşti (jud. Hunedoara) fusese prevăzută
cu parter şi etaj, suprastructura alcătuită fiind din şiruri de cărămizi incomplet
arse. Acoperişul era din şindrilă. Pe unul din blocuri apare imprimată sigla C.
Zidul de incintă porneşte aproximativ perpendicular de pe laturile de
SE şi NV ale turnului, fiind alcătuit din blocuri paralelipipedice cu două şi un
singur parament (cel din urmă pe porţiunile unde s-a utilizat şi stânca naturală).
Incinta, ovală cum spuneam, are un perimetru de aproximativ 216 m. Astăzi
zidul incintei se păstrează mai bine pe latura de nord şi colţul de nord-vest, în
vreme ce traiectul lui estic este în cea mai mare parte căzut (dislocat, n.n.),
blocurile ecarisate, unele prevăzute cu scobituri dreptunghiulare numite plastic
"babe", fiind risipite de-o parte şi alta a îngustului drum de acces ce înconjoară
acum situl.
Pe traiectul zidului (gros de circa 1,60 m), pe latura de sud-est se
găseşte poarta principală de acces în cetate, intrare ce constă dintr-un turn al
31
VASILE MOGA
cărui zid exterior face corp comun cu incinta. Accesul, cu lăţimea de 2,80 ~c
făcea dinspre cetate. Turnul de poartă, distrus şi el. acum, măsoară în exterior
9 X 6 m.
În partea de nord-est a incintei fusese practicată o a doua cale de
acces ("intrare secundară") din care in situ, se mai văd două ziduri paralele.
dislocate acum în mare măsură.
Ipotetic. noi credem că această intrare. mult mai îngustă. decât poarta
principală cu turnul său de apărare a fost blocată în intervalul dintre cele două
războaie de cucerire a Daciei şi transfonnată într-un "depozit" de materiale
arheologice (ceramică fragmentară şi întregibilă cuprinzând toate formele olăriei
dacice din faza clasică a civilizaţiei geto-dacice).
Din imediata apropiere a zidului ce împrejmuieşte fortificaţia de la
Căpâlna, la est de turnul locuinţă. pornea un zid (1.16 m grosime) lung de 45
m ce urca spre "acropola" cetăţii. Aici, în punctul cu altitudinea maximă s-a
ridicat un post de supraveghere în aval şi amonte de râul Sebeş - turn de veghe
- distrus de intervenţiile din epoca feudală (secolele XIII-XIV) care au afectat
şi aici. ca şi în alte părţi (cetatea dacică de la Craiva - anticul Apulon - _jud.
Alba spre exemplificare) locuirea dacică.
Alături de aceste edificii (ar.fi bine să le spunem acum ruine.') din piatră
dintre care turnul locuinţă, turnul porţii şi zidul de incintă se pretează pentru
intervenţii urgente şi rapide de restaurare-conservare şi stopare a distrugerilor
(nu numai naturale, n.n.!). Pe terasele cetăţii au fost identificate prin sapaturi
arheologice şi câteva edificii din lemn - barăci? - ale celor ce locuiau
permanent în cetate.
O notă insolită a adus descoperirea unui tambur - plintă căzută de pe
una din terasele din zona de vest a cetăţii (descoperită în 1979 de V. Moga).
Provenind cu siguranţă de la un edificiu de cult - sanctuar de tip patrulater -
plinta circulară a reprezentat motivul iniţierii verificărilor arheologice din anii
1982-1983, al căror obiectiv declarat nu era altul decât identificarea pe teren a
sanctuarului (sanctuarelor?) de la Căp/âna.
Analizând în 1982 starea de conservare a paramentului exterior al
zidului de incintă am avut SUll)riza descoperirii în zona de est a fortificaţiei.
încastrate în zid, a trei fragmente de plinte şi un stâlp paralelipipedic (identic
cu cei ce mărginesc sanctuarele din incinta sacră de la Gădiştea de Munte, n.n.)
toate provenind de la un sanctuar din piatrl\. dezafectat de daci în intervalul
dintre cele două războaie cu Traian (cu piatra sanctuarelor s-a considerat zidul
distrus. se pare. în confruntarea din 101-102. n.n.) şi înlocuit cu unul din lemn.
de aceiaşi formă patrulateră: unnele a trei stâlpi din lemn (distruşi prin
incendiere) ce făceau parte din aliniamentele edificiului de cult au fost depistate
de noi în 1983 (I. Glodariu. V. Moga. Cetatea. p. 31-32. 56-60).
Materialele arheologice rezultate din timpul celor 8 campanii de
săpături, constând din ceramică lucrată cu mână sau la roata olarului, obiectele
32
din metal (grupate în jurul meseriilor tradiţionale ale geto-dacilor, anne, piese
de harnaşament, ohiecte de vestimentaţie şi podoabă din bronz şi argint), cele
31 piese numismatice eşalonate cronologic între anii 121-37 î. Chr., desenele
incizate pe piatră cu reprezentări animalice şi alte piese de inventar (păstrate
mai ales în muzeele din Alba Iulia şi Sebeş) ilustrează bogăţia materială a
sitului. Înglobată în sistemul defensiv al Daciei preromane, la fel ca şi alte
cetăţi din zona de sud-vest a Transilvaniei (Craiva, Băniţa Tilişca) fortificaţia
dacică de pe Valea Sebeşului se încadrează, din punct de vedere cronologic, din
a doua jumătate a veacului I î.Chr. - până la războaiele de cucerire a Daciei
lui Decebal (pentru amănunte istorice vezi I. Glodariu, V. Moga, op.cit., p.144-
153).
* * *
Câteva propuneri în vederea restaurării - conservării sitului
- Cetatea dacică de la Căpâlna a avut un paznic plătit din bugetul

Primăriei Săsciori până în jurul anului 1980 (până la decesul lui Vasile Maier
- 1972 - acesta a îndeplinit funcţia de paznic-cetate, urmându-i apoi fiica Ioana
şi fiul Constantin Maier, decedat între timp). Postul, faţă de cele similare din
zona cetăţilor din Munţii Orăştiei, a fost desfiinţat şi cu toate încercările
noastre de a-l reînfiinţa, atât înainte de 1989 cât şi după această dată am fost
refuzaţi de oficialităţile locale şi chiar judeţene.
Chiar şi după desfiinţarea postului membrii familiei Maier, a căror
locuinţă se află lângă cetate, au îngrijit situl: aşezau la loc blocurile căzute,
tăiau primăvara puieţii de copaci crescuţi pe monument, strângeau iarba şi apoi
fânul, în fine dădeau explicaţii grupurilor de turişti. Desele vizite ale autorului
acestor rânduri însoţit de cercetători din ţară şi străinătate constatau de fiecare
dată degradarea şi mai ales distrugerea lentă, dar sigură a unui sit, de fapt
singura cetate dacică din judeţul Alba, a cărei salvare este imperios necesară.
Mai mult chiar însoţindu-l pe dl. Antonio Simoes do Rosario din
Portugalia (Lisabona) reprezentant al UNESCO şi ICOMOS aflat în octombrie
1999 într-o vizită la cetăţile dacice din judeţul Hunedoara şi la Căpâlna (incluse
pe lista de priorităţi ale patrimoniului cultural european) am constat disponibilitatea
comunităţii europene pentru sprijin. Condiţia după vizita la Căpâlna şi Alba
Iulia exprimată a fost clară "realizarea unui drum de acces de la baza mamelonului
- Valea Gărgalâului - Cetate".
- Marcarea Cil indicatoare a sitului. Menţionez că până în 1971 fostul
paznic instalase pe drumul spre cetate două bănci pentru odihnă (distruse
ulterior!).
- Tăierea puieţilor şi a copacilor crescuţi pe cetate şi în jurul său.
- Repunerea pe locul iniţial a blocurilor dislocate din ziduri şi consolidarea
primară a acestora.
33
VASILE MOGA
- Stoparea de la degradare a turnului - locuinţă şi a canalului deversor de

pe latura de vest a acestuia. Eventual reaşezarea blocurilor căzute şi în final
ridicarea unei copertine (menţionez că la reluarea cercetărilor în 1965 o
asemenea construcţie de protecţie, din lemn, ridicată în 1954, se prezenta
satisfăcător).
- Intervenţii la "intrarea secundară" prin consolidarea celor două ::idurile
paralele.
- Lărgirea, pe cât posibil a spaţiului dintre exteriorul curtinei şi panta
mameolonului pentru punerea în valoare după consolidări a incintei.
- Consolidarea porţii şi a turnului de supraveghere.
- Realizarea unui sistem de drenaj pentru apa provenită de la ploi sau
topirea zăpezilor.
- Fonduri pentru angajarea unui paznic-supraveghetor.
- O punere de acord între colectivul de cercetare arheologică ~i
colectivul de arhitecţi ce v-a realiza proiectul de restaurare-conservare. Eventual
deplasări la faţa locului înainte, în timpul şi după finalizarea proiectului.
34
lill SEC XWI

a SEC XVI
Fig. 1. Petreşti. Planul bisericii fortificate.
PI. 2. Săsciori. Planul cetăţii.
Fig. 3. Laz. Cetatea de pământ.
35
VASILE MOGA
a
.___ - i.-- - - - - ~
Fig. 4. Planul de situaţie al castrului.
,.,,,,,, ---- ----- -- -- - -- - - - - - - - - -..,."\
I
I ,
I
1
I I
t
I I
rn · '
... n·~ t
I i_l t
$" ///
S . IV 5 li
S, I
'
I
I
\.._ ._':__-----_=-_-_-_-_..::::
... __--_-_-_..::::..::::..::::_..::::_..::::_-
__-_-___...f--__::::_::::_::::::::
_::::_::::_..:::__ --_-:::.,,._. ✓'
-_-_..:::_..:::__
o.___ _ _s_._o_ __ ---J,oo m 1 ::: 1___ _
36 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
•
DU\
·--
,; ii
4
- ....
t
'
l08
i de la ~Ina (com. Sa ciori).

Fig. · · Capa 7
v v
5 Cetatea «act ca 3
• V
. ------
AUREL DRAGOTĂ şi colab.
SĂPĂTURI DE SALVARE ÎN CIMITIRUL DE LA ALBA IULIA-STR. ARHIMANDRIT

IULIU HOSSU (FOSTĂ BRÂNDUŞEI)
Aurel Dragotă, Deleanu Va/entin,Urian Cosmin-Marcel, Băbuţ

Isabela, Anca Niţoi, Ştefu Morei, Dan-Sever Brânda.
In memorim Nicolae Branga
I. Situl arheologic
Necropola medieval timpurie de la Alba Iulia-Str. Arhimandrit Iuliu

Hossu (fostă Brânduşei), a fost descoperită fortuit în toamna anului 1997. cu
ocazia unor lucrări edilitare pe terenul privat al D-nului Ştef Gheorghe 1
•
Punctul se află situat pe partea dreaptă a DJ 107 A (Alba Iulia-Pîcli~a). pe un

platou, cu o altitudine ce variază în jurul cotei de 243.6 m. Cu acel prilej. au
fost identificate 24 de morminte de înhumaţie. Ulterior. în anul 1999. săpături le
de salvare, efectuate pe terenul privat al D-nului Groza Tiberiu. au permis
dezvelirea unui număr de 23 de morminte de înhumatie, care au oferit elemente
suplimentare cu privire la particularităţile acestui cimitire.
Săpăturile de salvare efectuate în anul 200 I, pe terenul pri\'at al D-
nului Ceuca Mihai (Autorizaţie de săpătură arheologică de sal\'are Nr. 98/200 I).
au fost determinate de lucrările edilitare, care urmau să afecteze un alt segment
al acestui cimitir\ În vederea cercetării integrale a amplasamentului construibil.
s-a impus deschiderea unei suprafeţe- S.IIU2001 = 10.50 111 x 9.50 111 (PI. 1-111).
În continuare, vom descrie mormintele, a căror numerotare s-a făcut în ordinea
dezvelirii şi prelucrării • 4
1
Drâmhărea11-Rodea11-Gligor 1998 a, 3s4; Drâmbân',~1-Rocil',m-uligor-.\/ogt1-A11gl,d I <NS h. I 87-
205; Gci/1 2000. 49s4; Gali 200/. 8.ă
1
Dragotâ-Brânda 2000, l0s4; Dragotci-Brânda :!001. 289-318; ( "i11g11dl't111-Dr,1gotci _1 /)(J:!. 5. l-h4.
' Dragotci-colah. 2002 a, 34s4, PI. 10; Aurel Dragotă. Cosmin-l\1arcd llrian. \'akntin lxh:anu.
Necmpola me,/ie,·al timpurie de la A/ha /11/ia-Str Arhi111a11clrit /11/i111/ossu. S,ip,it11rile cil' s,11'·,ire du,
111111/ 200/. Comunicare prezentatii la Simpozionul ~tiin1ilid: "Ci1·i/1::.<1(it1111edit.·1·t1/,i r1111p1m,· d111
Tra11.1ih-ania: rit şi rit11al.fi111aar in secolele IX-XI". Al ha Iulia. 24-25 Aprilie 2002.
• Pentru unde detalii privind descrierea monnintelor ~i a materialului arheologiL·. am u1ih1;11 în
text următoarele abrevieri: A= adâncime, L= lung11nc, 0= orientare, d= de~chidere d1amctrid.
gr.= grm,ime. g= greutate ~i h= înăltime.
38
II. Descrierea mormintelor.
M.1/2001
A= - 0.50-0.70 m, L= 1.60 m, 0= V - E.
Schelet de femeie (?), depus în decubit dorsal. Craniul era căzut spre
stânga. Bazinul s-a conservat destul de precar. Ulna ~i radiusul de la antebraţul
stâng, se aflau lângă humerus. Oasele antebraţului drept, erau căzute pe
coastele regiunii toracale. Membrele inferioare au fost flexate spre stânga (PI.
III, V/1).
Inventar: la temporalul drept, s-a depistat un inel de buclă (d= 1.8 cm,
gr.= 1 mm, g = 0.54), realizat din fir de sârmă de argint; un alt exemplar, a
apărut în zona parietalului stâng (d= 1.8 cm, gr.= 1 mm, 0.46).
M.2/2001
A= - 0.50-0.70 m, L= 1.76 m, 0= NV-SE.
Defunctul a fost depus întins pe spate, şi avea privirea întoarsă spre
partea dreaptă. Starea lui de conservare era satisfăcătoare. Oasele antebraţului
stâng, se aflau depuse pe bazin. Ulna şi radiusul de la antebraţul drept, erau
aşezate pe vertebrele regiunii toracale.
Fără accesorii.
M.3/2001
A= - 0.50 m, L= 0.52 m, 0= V - E.
Schelet de copil, depus în decubit dorsal, cu craniul căzut pe dreapta.
Humerusurile, bazinul, femurele şi oasele gambei, s-au păstrat parţial. Mai
conservate, s-au dovedit a fi vertebrele regiunii lombare.
Fără accesorii.
M.4/2001
A= - 0.50-0.70 m, L= 1.70 m, 0= V - E.
Schelet depus întins pe spate, cu craniul căzut pe partea stângă. Starea
lui de conservare era satisfăcătoare. Braţul stâng era îndoit din cot, iar radiusul
şi ulna se aflau pe osul coxal. Ulna şi radiusul de la antebraţul drept, erau
aşezate pe regiunea lombară. Fragmente din mandibulă s-au depistat în zona
labelor picioarelor.
Inventar: de la temporalul drept, s-a prelevat un inel de buclă,
confecţionat din fir de sârmă, circular în secţiune (d= 1.4 cm, gr.= 1 mm,
g=0.46).
M.5/2001
A= -0.60-0.66 m, L= 1.47 m, 0= SE - NV.
39
AUREL DRAGOTA $1 colab.
Defunctul, conservat destul de bine, a fost acoperit cu un strat de

aproximativ 0.25-0.30 m, suprapus de două bucăti de piatră de calcar. de
dimensiuni modeste (PI. li). A fost depus în decubit dorsal, cu craniul căzut pe
partea stângă. Pozitia braţelor era identică cu cea surprinsă la M.4 (PI. VI/I).
Inventar: la temporalul stâng, s-a descoperit un inel de buclă. cu
extremităţile depărtate (d= 1.8 cm, gr.= l mm. g = 0.48).
M.6/2001.
A= -0.68 m, L= 0.54 m, 0= NE-SV.
Schelet de copil, depus în decubit dorsal, cu calota craniană sfărâmată.
Fără accesorii.
M.7/2001.
A= -0.57 m, L= 0.38 m, 0= SE-NV.
Schelet de copil, depus întins pe spate. S-au mai surprins doar unele
resturi din calota craniană (PI. Vl/2).
Fără accesorii.
M.8/2001.
A= - 0.93 m, L= 1.50 m, 0= SV- NE.
Schelet de femeie, depus în decubit dorsal, cu capul întors spre
stânga. Ulna şi radiusul de la antebraţul stâng erau poziţionate pe regiunea
lombară. Oasele antebraţului drept, erau aşezate pe coastele regiunii toracale.
Membrul inferior drept era uşor flexat (PI. Vl/3, Vll/1-3). La circa 0.25 m de
calotă se afla o piatră din calcar. O altă piatră, am depistat la O.IO m faţă de
laba piciorului stâng. Mormântul a fost acoperit cu o piatră fasonată din calcar
(PI. II, Vll/4), de dimensiuni apreciabile (L = 1.36m. l = 0.40-0.50 m. gr. =
0.28m).
Inventar: în dreapta calotei craniene, s-a descoperit un fragment ce-
ramic, cu decor realizat din incizii trasate superficial (PI. IV/12): lângă osul
occipital, s-au găsit două bucăţi dintr-un zurgălău din bronz th= I 8 mm. g =
1.18; PI. IV/10-11); o brăţară din bară de bronz circulară în secţiune (PI. IV/
13), deschisă, aflată pe antebraţul drept ( gr. = 4 mm la capete şi 5 mm în
zona centrală, d = 6.7 cm, g = 24.39); pe osul sacru. s-a depistat o biluţă din
sticlă (PI. IV/9), lenticulară în secţiune ( gr. = 6 mm. d = 8 mm. g = 0".50 ):
la temporalul stâng, s-a identificat un inel de buclă ( d = 1.7 cm. gr.= I mm:
PI. IV/ ); lângă extremitatea sternală a claviculei şi pe coastele regiunii
toracale, s-au mai depistat alte două exemplare (d= 1.8 cm, gr.= l mm: d =
2 cm. gr.= 2 mm; PL. IV/ ); ultimul inel de buclă, cu extremităţile apropiate
(d = 2 cm, gr . = 2 mm; PI. IV/ ). a fost găsit cu prilejul demontării
scheletului.
40
M.9/2001.
A= - 0.60-0.66 m, L= 0.60 m, 0= NE-SV.
Schelet de copil, depus în decubit dorsal, foarte sumar conservat. S-
au mai păstrat resturi din calota craniană şi din membrele inferioare. Mormântul
a fost acoperit cu 3 bucăţi din piatră de calcar (L= 0.68 m, l= 0.43 m; L= 0.40
m, l= 0.20-0.30 m, gr.= 0.27 m; L= 0.55 m, l= 0.40 m), foarte bine fasonate
(PI. li).
Fără accesorii.
M.10/2001.
A =-0.86 m, L = 1.84 m, O = SV-NE.
Defunctul a fost depus întins pe spate, cu craniul căzut pe partea
dreaptă. Oasele antebraţului stâng erau aşezate pe osul coxal, iar cele de la
dreptul se aflau pe coapsă. Mormântul a fost acoperit cu o piatră de calcar
fasonată (PI. II), cu dimensiuni apropiate celor aflate pe M .9 (L = 0.62 m, l=
0.48 m, gr.= 0.26 m).
Fără accesorii.
În luna noiembrie 2001, am efectuat un sondaj de verificare, pe
terenul privat a d-lui Maier Vasile (Autorizatie de săpătură arheologică de
salvare Nr. 194/200 I) în vederea stabilirii limitei vestice a cimitirului. Astfel,
s-a deschis o sondă - S 1 = 6 m x I m, orientată N-S, în care nu s-au depistat
morminte. Prezenta unor bucăţi de calcar, ne-au determinat să deschidem o
casetă - CI= 0.50 m x 1.50 m x 0.50 m, între m.4.50-6, în care n-am
descoperit nimic. Terenul în cauză este dealtfel mult mai mâlos şi la o cotă
mult mai joasă, comparativ cu restul terenurilor din zonă.
***
La stadiul actual al cercetărilor, putem observa unele trăsături particulare
ale acestui cimitir. În primul rând, forma gropilor nu s-a putut distinge cu
claritate. Patru morminte, au fost acoperite cu bucăţi şi blocuri de calcar
fasonate (M .5/200 l , M .8/200 l, M .9/200 l, M .10/2001). Prezenţa blocurilor de
calcar fasonate pe unele morminte, a fost semnalată şi cu ocazia cercetărilor
anterioare, efectuate în acest cimitir\ Scheletele au fost depuse în decubit
dorsal şi sunt orientate V-E (M.1/2001, M.3/2001, M.4/2001), NV-SE (M.2/
2001), NE-SV (M.6/2001, M.9/2001), SV-NE (M.8/2001, M.10/2001) sau SE-
NV (M.5/2001, M.7/2001 ). Braţele sunt întinse pe lângă corp, însă putem
constata unele diferenţe în ceea ce priveşte poziţia antebraţelor: a.) antebraţul
stâng pe osul coxal, iar cel drept pe regiunea lombară (M .4/200 I , M .5/200 I),
b.) antebraţul stâng pe osul coxal, iar ulna şi radiusul de la dreptul, pe
vertebrele regiunii toracale (M .2/200 I), c .) antebraţul stâng pe osul coxal. iar
\ Dragotă-Brânda 2000, IOsq; Dragotâ-Brâll(/a 200/, 305, PI. li.
41
la Alba Iulia-"Staţia de Salvare", regas1m brăţări similare în faza a II-a 12 •

Mormântul 20 din cimitirul de la Dubnik (Slovacia), încadrat în secolul al X-
lea, avea drept accesorii câte o brăţară de acest gen, pe fiecare antebraţ, 2 inele
digitale şi un inel de buclă fragmentar, descoperit în dreapta calotei,~. Brăţări
din argint sau bronz, mai apar în M.2 şi M.7 din cimitirul de la Biharia-
"Dealul Şumeleu", datat în prima jumătate a secolului al X-lea 14 • În cimitirul de
la Timişoara - "Cioreni", au apărut brăţări de acest tip, în M. B, D, E şi I,:;.
Brăţări similare, s-au mai descoperit în cimitirul de la Blandiana - "În vii".
plasat în secolul al X-lea"'. Mormântul 2 din cimitirul de la Gîmbaş, datat în
secolul al X-lea, avea ca inventar o brăţară de acest gen şi trei inele de buclă
realizate din sârmă de argint 17 •
4. Inele de buclă
Inele de buclă, s-au descoperit în M .1/2001, M .4/200 I , M .5/200 I şi
M.8/200 I. Au fost confecţionate din fir de argint sau de bronz, iar extremităţile
sunt apropiate sau depărtate. Deschiderea diametrică, este cuprinsă între I .4 cm-
2 cm, iar grosimea firului de sârmă este de 1 mm-2 mm.
Din cercetările anterioare, efectuate la Alba Iulia-Str. Arhim. Iuliu
Hossu, avem numeroase exemplare similare. 18 Acest tip de podoabă, s-a identificat
în cimitirele de la Alba lulia-"Staţia de Salvare" (Faza a ll-a) 19 , Blandiana B 20 ,
Deva-cartierul "Micro 15" 21 şi Gîmbaş-"Măguricea" 22 , plasate în secolul al X-
lea. Inele de buclă, realizate din argint sau bronz, apar şi în inventarul
cimitirului de la Oradea-"Salca-Gheţărie", datat în a doua jumătate a secolului
al X-lea.23 Inventarul funerar al cimitirului de la Mati~ane-Breg, din apropiere
de Pristina (Jugoslavia), încadrat în secolele X-XI, era compus şi din inele de
buclă, confecţionate din fir de argint, bronz sau cupru 24 . Mormântul I de la
Salonta-"Dealul trupului", plasat în prima jumătate a secolului al X-lea, avea
între accesorii şi 2 inele de buclă din argint. 2:, La Timişoara-"Cioreni", în M.
12
Ciugudea11 /996, 15. Fig. 70; Ciugudean-Dragotâ 2()()2, 43, Fig. 83.
11
Rejho/covâ /988, 438, PI. 11/12, 14-15.
14
Cosma 200/. 5 l 7sqq. PI. 5/l 2a-b. 13a-b, 10/22-23.
15
Râdulescu-Gâ/1 200/ ,156, 164, Fig. 7/10, 8/3-4, 10/1.
1
" Huredt/966, 276sqq. 282sq, Fig. 18/2, 9, 16, Fig. 23/1, li, 16, 17, 22.
17
Hampei /905. 532, PI. 371/4, 5-7.
1
" Dragotâ-Brâ11da 200/. 289-3 I 8. Inelele de buclă, apar între 1-4 bucăţi în: M .2/1999. M.3/ I 999,
M.7/1999, M.9/1999, M.14/1999, M.16/1999 şi M.18/1999.
1
'i Ciugudean /996, 14. Fig. 50; Ci11g11dea11-Dragotâ 2002, 44. Fig. 88-89.
20
Horedt /966, 279. Fig. 18/10, 17.
21
Horedt /986, 84. Fig. 39; Pi11ter /992-/994, 239sq, PI. 4; Pi11ter /994, 9, PI. 4; Ciug11dea11-
Dragotâ 2002. 52. Fig. 122.
22
Horedt /986, 82sqq; Ciugudea11-Dragotâ 2002, 51. Fig. 119.
2J Cosma 200/, 524sq, PI. 21/1-3.
24
Jovanovic-Vuksanovic /9RI. PI. Y 239-M.3. Y 241-M.39, Y 244-M. 41.
25
Cosma 200/, 527, PI. 25/5-6.
43
AUREL DRAGOTĂ ŞI colab.
H şi M. L apar 3 sau 4 exemplare din bronz, circulare în secţiune 2 ". Inele de

buclă şi brătări din bronz. asemănătoare, s-au prelevat din M. a, M. b, M.3 şi
M.5, din cimitirul de la Szaks (Ungaria), încadrat în secolul al X-lea 27 •
În secolul al XI-iea, inelele de buclă mai apar în morminte, dar într-
un număr mai mic (în general câte 1-2 exemplare, de o parte şi alta a craniului,
existând posibilitatea să fi fost utilizaţi ca cercei) şi uneori dimensiunile sunt
mult mai reduse. Această afirmaţie este sprijinită de descoperirile de la
Moldoveneşti 28 , Orăştie - "Dealul Pemilor" X2 29 şi Pîclişa - "La lzvoare"· i_ O
11
posibilă explicaţie a frecventei lor mai reduse, ar putea fi tocmai adoptarea

modelului cu o extremitate în - S. În cimitirul de la Sălacea-"Dealul Vida".
datat între a doua jumătate a secolului al IX-iea şi prima jumătate a secolului
al X-lea, se regăsesc ambele tipuri.3'
5. Fragment ceramic, depistat pe partea dreaptă a calotei craniene din
M .8/200 I . Din punct de vedere al decorului (bandă de incizii subţiri, trasate
superficial ), precum şi al compozitiei pastei, fragmentul ceramic, se aseamănă
cu materialul de această factură, prelevat în campaniile anterioare. Observăm
faptul că, în acest sector al cimitirului, lipsesc vasele de tip borcan. fapt ce ar
putea indica un alt orizont de înhumare, databil în a doua jumătate a secolului
al X-lea (?).
La stadiul actual al cercetărilor, observăm că pentru secolul al X-lea.
avem mai multe arii de înhumare, separate, ce aparţineau după toate probabilităţile
unor comunităţi etnice sau religioase diferite. Această diversificare funerară de
pe teritoriul municipiului Alba Iulia, se constată şi pe parcursul secolului al Xl-
lea. Într-o proporţie considerabilă, faza a II-a a cimitirului de la Alba lulia-
"Statia de Salvare", este paralelă cu necropola investigată de noi. 32
În concluzie, caracteristicile mormintelor, corelate cu materialul arheologic.
permit încadrarea cronologică a necropolei în secolul al X-lea.
1
' Radulesrn-Gă/1200/, 164, Fig. 9/15-18.
1
i Mes::.aros /962, 202sqq. Fig. 3/a-l. 3/b-1.2. Fig. 8/5, 11/3.
1
• Roska /9/4, 131. fig. 5/3; Ci11g11dt'w1-Dragotci 2002. 57. Fig. 143.
!'' Pi11ter-Ţiplic-Dragolli 200/.

~, Ci11g11clea11-Dragota :!00/ a; Ciug11dea11-Dragota 200/ b: Dragotti-colah. 2002 b, 229.
11
Cosma 200/, 528sq, PI. 27/1-4. 8- IO.
1
' Ci11gude1111 I 996. 6sqq.
44
ABREVIERI
AAASH Acta Archaeologica Academiae Scientiarum Hungaricac.

Budapest.
Analele ANTIM Analele Asociaţiei Nationale a Tinerilor Istorici clin
Moldova. Chişinău.
Apulum Apulum. Acta Musei Apulensis, Alba Iulia.
ArchErt Archaeologiai Ertesito, Budapest.
Corviniana Acta Musei Corviniensis, Hunedoara.
CA Cercetări Arheologice, Bucureşti.
CCA Cronica Cercetărilor Arheologice.
Dacia Dacia. Recherches et dîcouvertes archîologiques en
Roumanie, Bucureşti. Revue d' archîologie et d'histoire
ancienne. Nouvelle serie, Bucarest.
DolgCluj Dolgozatok-Travaux. Dolgozatok az Erdelyi Nemzeti
Muzeum Erem-es Regisegtarab61, Cluj.
Erasmus Revistă a Societătii de Studii Istorice Erasmus, Bucureşti.
Nr. l 1/2000.
FVL Forschungen zur Volks-und Landeskunde, Sibiu.
InvArch Inventaria Archaeologica, Pristina.
Sargeţia Buletinul Muzeului Judeţean, Hunedoara.
SlovArch Slovenska Archeol6gia, Nitra.
StudArchHist Studia Archaeologica et Historica. Nicolao Gudea Dicata.
Bibliotheca Musei Porolissensis IV/2001, Zalău.
BIBLIOGRAFIE
Ciugudean 1996 H. Ciugudean, Anul J(J00 la Alba Iulia. intre istorie şi

arheologie. Catalogul expoziţiei. Alba Iulia, 1996.
Ciugudean-Dragotă 2001 a H. Ciugudean, A. Dragotă, Pâclişa, mun. Alba
Iulia.jud.Alba. Punct: "La Izvoare". Cod sit: 1062.01. CCA,
XXXV, 2001, 176.
Ciugudean-Dragotă 2001b H. Ciugudean, A. Dragată, Cercetări arheologice
la Alba lulia-Pîclişa: descoperirile hallstattiene şi medievale
timpurii (Campania din anul 2000). Apulum, XXXVIII/ I,
2001, 269-288.
Ciugudean-Dragotă 2002 H. Ciugudean, A. Dragotă, Civilizaţia medievală
timpurie din Transilvania. Rit şi rit11alfi111erar (secolele /X-
XI). Catalogul Expoziţiei. Alba Iulia, 2002.
45
AUREL DRAGOTA şi colab.
Cosma 200 I C. Cosma. Grăherfelder, Einzelgrăher und Grahfi111dc

Unsicheren Charakters aus dem 9.-rn. Jh. Im lf'estcn 1111d
Nordwesten Rumăniens. StudArchHist, IV. 200 I. 499-565.
Dragotă-Brânda 2000 A. Dragotă, D. S. Brânda. A/ha Iulia- St!'. Arhim. Iuliu
Hossu. CCA, XXXIV. 2000, I0sq.
Dragotă-Brânda 2001 A. Dragotă, D. S. Brânda, Necropola medieml-timpurie
de la A/ha Iulia- Str. Arhimandrit Iuliu Hossu (fostă
Brfnduşei). Săpăturile de salvare din anul /999. Apulum.
XXXVlll/1, 200 I. 289-318.
Dragotă-colab. 2002 a A. Dragată, A. Niţoi, I. Băbut. A. Bădescu. D. Bernriu. C.
Cioancă, R. Crăciun, V. Deleanu. R. Gheorghiu. I. Lascu.
D. Miloş, N. Neag, C. Nicoara. R. Ota, C. Păun. C. Soare.
V. Ştefu, D. Trif. C. M. Urian. Alba /11/ia,jud. A/ha. Punct:
Str. Arhimandrit Iuliu Hossu (fostă Brinduşei). Cod sit: /()]6.09,
CCA, XXXVI, 2002, 34sq, PI. 10.
Dragotă-colab. 2002 b A. Dragată, A. Niţoi, I. Băbut, A. Bădescu, D. Berariu.
C. Cioancă, R. Crăciun, V. Deleanu. R. Gheorghiu. I.
Lascu, D. Miloş, N. Neag, C. Nicoară. R. Ota. C. Păun.
C. Soare, V. Ştefu. D. Trif. C. M. Urian. Piclişa, 1111111.
Alba Julia.jud. Alba. Punct: "La l=\'Oare". Cod sit: /062.01.
CCA, XXXVI, 2002, 228sqq.
Drâmbărean-colab. 1998a M. Drâmbărean, N. Rodean. A. Gligor. A/ha
fulia-St,: Brânduşei. CCA, XXXIII. 1998. 3sq.
Drâmbărean-colab. 1998b M. Drâmbărean. N. Rodean. A. Gligor. V. Moga.
D. Anghel, O nouă necropolă medieval timpurie descoperită
la Alba Iulia. Apulum, XXXV. 1998. 187-205.
Gali 2000 E. Gali, Stadiul săpăturilor şi p11blicafiilor despre ba::i1111/
transi/iian În secolul X Erasmus. 11. 2000. 46-54.
Gali 200 l E. Gali. Sistemul cronologic al mormintelor de secol.\' din
haz inul transilmn. Apulum, XXXVlll/2. 200 I. 1-15.
Hampei 1905 J. Hampei, Altertliumer des.fi·11lic11 Mittelalters in Ungam.
Braunschweig, I-III. 1905.
Horedt 1966 K. Horedt, Die Ansiedlung ,·011 Blandiana, Ra.1·011 Orăştie,
am, Ausgang des ersţen Jalirtausends 11. Z. Dacia . N .S ..
X, 1966, 261-290. '
Horedt 1986 K. Horedt, Siebe11b1'irge11 im Fr1111mittelalte1: Bonn, /986.
Jovanovic-Vuksanovic 1981 V. Jovanovic. L. Vuksanovic. Afaticane necropole
sud-slave de Xe et Xle siecle. /m•Arcli. 25/1981 (Y 239-
248).
Luca-Pinter 2001 S. A. Luca, Z. K. Pinter, Der Băhmerberg bei Broos/
Orăştie. Eine archăologische Monograpliie. Editura
Universitătii "Lucian Blaga" Sibiu, 2001.
46
Meszaros 1962 G. Meszaros, A szakcsi x. szazadi temet'?maradvl3ny ./

Der Grăberfeldrest aus dem 10. Jh. In Szaks. ArchErt
890, 2, 1962, 200-210.
Oţa 1998-2000 S. Oţa, Pieces inedites de la Col/ection du Musee Nationa/
d 'Histoire de la Roumanie decouvertes dans la necropole
du Xl-eme siec/e de Vărşand-Movi/a dintre vii (dep. d 'Arcul)
- Unpuh/ished pieces discovered in the gravevard Vârşand
"Mound hetwee11 Vi11eyards" (Arad cow1(v)fim11 Col/ections
o(Nationa/ History Museum o(Romania. CA, XI, 1998-
2000, 497-505.
Pinter-Luca 1995 Z. K. Pinter, S. A. Luca, Necropola medieval-timpurie de
la Orăştie-Dea/ul Pemi/or, punctul X2/1992-93. Corviniana
I, 199 5. 17-44.
Pinter-Luca 1998 Z. K. Pinter, S. A. Luca, Das friihmitte/alter/iche
Grăberfe/d im Brooser Gebiet Băhmerberg I Dealul Pemi/or
AusgrabungsstelleX2/1992-1993. FVL, 41, 1-2, 1998, 21-
51.
Pinter-Ţiplic-Dragotă 200 I Z. K. Pinter, M. Ţiplic, A. Dragotă, Orăştie.jud.
Hunedoara. Punct: Dealul Pemi/or. Cod sit: 87647. 02 CCA,
XXXV, 2001, 167-168.
Pinter-Ţiplic-Căstăian 2002 Z. K. Pinter, M. Ţiplic, M. Căstăian, Orăştie,
jud. Hunedoara. Punct: Dealul Pemi/or-X2. Cod sit:
87647.02 CCA, XXXVI, 2002, 223sq.
Popescu 1956 D. Popescu, Cercetări arheologice tn Tra11silvania (1-JV).
Editura Academiei Republicii Populare Române, 1956.
Rădulescu-Gall 2001 A. Rădulescu, E. Gall,Das fandnahmezeitliche Grăberfeld
von Temesvar (Timişoara)-Cs6kaerdă. AAASH. 52, 1-3.
2001, 155-193.
Rejholcova 1988 M. Rejholcova, Pohrebisko v 10. storocia v Dubnfku. -
Das Grăberfeld aus dem 10. Jahrhundert in Dubnfk.
SlovArch, XXXVI/2, 1988, 433-444.
Roska 1914 M. Roska, Ârpadkori temetă Varfalvan- Cimetiere de I'
epoque d'Arpad, a Vajdahunyad. DofgC/uj, V, I, 1914,
125-187.
Ţiplic 1999 M. Ţiplic, Necropola medieval-timpurie de la Orăştie
Dealul Pemilor X2 (Hunedoara) şi bătălia dintre Ştefan I şi
Gyla-Gyula. Analele ANTIM 1999, 150-153.
Vana 1954 Z. Vana, Mad'iaii a S/ovane ve svetle archeologickfch
nalezuX-Xll. stoleti. -Les Magyares et Ies S/aves ala lumiere
de fouilles archeo/ogiques du X.-Xlle siecle. S/ovArch, 2,
1954, 51-104.
47
Rettungsgraben im Friedhol von Alba Iulia- Archimandrit Iuliu Hossu Gasse

(ehemalige Brînduşei)
Zusammenlassung
Die frUhmittelalterliche Nekropole aus Alha Iulia. Archimandrit I.

Hossu Gasse (ehcmalige Brînduşei) wurde unenwartet im Herbst des jahres
1997 entdeckt. anlffalich einigen stădtlichen Feldarbeitcn auf dem privaten Platz
des Herren ştef Gheorghe. Da wurden 24 Grăber identifizicrt. Dic Forschungen
wurden im Jahre 1999 auf dem privaten Platz des Herren Groza Tiberiu
wiederaufgenommen und da wurden 23 Beerdigungsgrăber entdeckt. Die im
200 I auf den privaten Platz des Herren Ceuca Mihai effektierten
Rettungsausgrabungen wurden von den stădtlichcn Fcldarbeiten bcstimmt. die
noch ein anderes Teii dieses Friedhofes vorsehen muBten. FUr die vollsfandige
Forschung des Platzes imposierte es sich die Esăffnung einer Floche S.111/
2001= 10.50 m x 9.50 m, wo IO Grăber identifiziert wurden. Mit den
gegenwărtigen Forschungen kann man einige besondere zUge dieses Friedhofes
beobachten. Vier Grăber wurden von Sttickc und fassonierten Kalksteinbloke
bcdeckt (M.5/2001, M.8/2001, M.9/2001, M.10/2001). einige waren sehr grol3
(L= 1.36 m. I= 0.40-0.50 m, gr.= 0.28 m). Die Skelette wurden im rUchseitigen
Dekubitus erlegt und orientiercn sich nach V-E (M.1/2001. M.3/2001. MAI
2001). NV-SE (M.2/2001). NE-SV (M.6/2001. M.9/2001). SV-NE (M.8/2001.
M.10/2001) sau SE-NV (M.5/2001, M.7/2001). Die Arme liegen an dem
Korper, aber mit der Position der Unterarme kann man einige Unterschiede
feststellen: a.) der linke Unterarm auf dem koxalen Knochen. und der recl1te
Unteram, auf der lumbale region (M.4/2001, M.5/2001): b.) der linke llnteram1
auf dem koxalen Knochen. und der Radius des rechten Unterannes auf den
Wirbel der thorakalen Region: c .) der linke Unteram1 auf dem koxalen Knochen
und der rechte Unterann auf dem Schenkel (M.10/200 I): d.) der linke Unterann
auf der lumbale Region. und der rechte Unterann auf den Rippen der Thorakalen
Region (M .8/200 I). Bei M .3/200 I. M .6/200 I. M .7 /200 I und M .9/200 I. wegen
der prekăren Konservierungskage. konnte man die Position der Unterarme nicht
beobachten. Das abgehobene archăologische Material besteht aus den in Bronze
und im Silber geschaffenen Schmuckstticke' (Am1band. Gk,cken und Ringe).
Die einzige Ausnahme wird von einem keramischen stUck vorgestellt. das in
der rechten Seite der Kalotte M.8/2001 entdeckt wurde. In diesem perimeter
des Friedhofes kann man noch eine besondere Lage Unterscheiden. und zwar.
daB keine GefaBe in den Grăber erscheinen, Tatsache, die einen anderen
Beerdigungshorizont suggerieren konnte vielleich sptiter (?). Zum SchluB. erlauben
die Charakteristiken der Grăber im Vergleich mit dem archăologischen Material
die chronologische Bestimmung der nekropole im X. Jahrhundert.
48
Tafel I- Alba Iulia, Archim. Iuliu Hossu Gasse. BestimungspHine mit den
Rettungsgraben im 1997, 1999 und 200 I .
Tatei li- Alba Iulia, Archim. Iuliu Hossu Gasse- S.111/200 I. Grăber mit
fassonierten Kalksteinblocke bedeckt.
Tafel III- Alba luliaArchimandrit Iuliu Hossu Gasse. S.111/200 I.
Tafel IV- Alba Iulia. Archimandrit Iuliu Hossu Gasse. Sti.icke aus den
Beerdigungsgriiber.
Tafel V- Alba Iulia, Archimandrit Iuliu Hossu Gasse. Grab I, 2 un<l 4.
Tafel VI- Alba Iulia, Archimandrit Iuliu Hossu Gasse. Grab 5, 7 und 8.
Tafel VII- Alba Iulia, Archimandrit Iuliu Hossu Gasse. Grab 8. Detail mit
den inventarstUcke und mit fassonierten Kalksteinblock Sti.icke.
49
- - 50
~
S.1111.2001
LJ
s. 1/1997
S .11/1999
O 10 m
PI. I. Alba Iulia, tr. Arhim. I. Hossu.
51
o
MS
o
M1~
M~
PI. fl. Alba Julia, li: Arltim. I. Ho s11, .IIJl .001.

Morminte acoperite c11 blocuri de calcar/a 'Ouate.
52
0rvC-
M6
~
M4
--.?
€> M9
o
9
M7 •
o 1m
'
PI. III. Alba Julia, str. Arhim. I. Hos u, S.Il//2001.
53
----
G I 6
~--- -!\ ____ _

'-J/11 "
11 •
o Sem
13
PI. /1,: Alba Iulia, tt: rhim. I. Ho 11. Pie ·e din inventarul fun erar.
54
,
.,
>
,/ I
PI. V. Alba Julia, str. Arhim. I. Hossu. M.1, M.2, M.4.
55
I
PI. J'I. Alba Julia, tr. Arhim. I. Ho. 11. M. , 1\/. ~. M.8.
56
"
I
f-,
I
'. l. •
I,,«',..~• i, t
I• • • J •,• I ,,
I
·.'• I
PI. VII. A lba Iulia, str. Arhim. I. Hossu. M.8.
57
AUREL DRAGOTĂ, $1 colab.
Necropola medieval timpurie de la Piclişa, mun. Alba Iulia

(secolul al XI-iea).
Aurel Dragotă, Uria11 Cosmi11-Marce/, Valellfi11 Delea1111, /\'iţoi

A11ca, Băbu( Izabela, Costel Cioa11că, Da11 Sever Brâ11da.
1n memoriam Nicolae Bra11ga
Sondajul arheologic din toamna anului 2000, a permis localizarea

cimitirului la ieşirea din Pîclişa, pe partea dreaptă a drumului Alba lulia-
Vurpăr1. Punctul în care s-au realizat investigaţiile. se află pe a doua şi a treia
terasă a Mureşului, la o altitudine ce variază între cotele 228.00 şi 2.30.00 m
(Fig. I).
Săpăturile de salvare de la Pîclişa-"La Izvoare", s-au desfăşurat în
perioada 2 octombrie - 3 noiembrie 200 I, pe terenurile private ale d-lor Florea
Gheorghe şi Iancu Alexandru. S-au dezvelit în total 14 mom1inte de înhumatie.
după cun1 urmează 1 :
I. Descrierea scheletelor.
S4 = IO m x 2 m (PI. I ) .
Teren : Iancu Alexandru
M.4/2001
L= 0.64 m, 0= V-E. A= -0.34 m-0.48 m
Schelet de copil, descoperit în dreptul m. 8.60-9.20. S-au mai consenat
calota craniană, resturi din mandibulă şi din oasele antebraţului drept (Pl.10/1 ).
Fără accesorn.
M.5/2001
L= 1.06 m, O~ V-E. A= -0.56 m
În vederea dezvelirii complete a scheletului, s-a impus realizarea unei
casete - CI = 0.80 m x 1.92 m x 0.80 m. între m. 7 .60-9.52.
1
Ci11g11cleu11-/Jrago1,i lOO/a, 176; Ci11gwlt•i111-/Jrago1,i lOO/h, 269-288; Ci11,1.,'l11le,111-nmgohi-'l)(i_', l ➔ -.q.
~ Numerotarea mormintelor, s-a fflcut în continuarea celor Jesco~rite în anul 2000. Pentru uncie
Lletalii privind descrierea monnintclor ~i a materialului arheologil', am utili,..at în te\t unnătoarek
ahrevieri: A= adfmcime, L= lungime. I= lă1ime. 0= orientare. d= Jesl·hiJerca Jiametril·ă. !,!L=
grosime, g= greutate, h= înăllime ~i ls= lălimea S-ului.
58
Calota craniană şi humerusurile nu s-au mai păstrat, iar regiunea

toracală s-a conservat destul de precar. Oasele antebraţului stâng şi drept erau
căzute lângă bazin ( PI. I 0/2, I I /I).
Inventar: pe metacarpul IV, aflat sub trohanterul mic al femurului, s-
a identificat un inel digital torsadat (d= 2.1 cm. gr.= 3 mm. g= 2.74: PI. 6).
M.6/2001
0= V-E. A= - 0.44 m.
Schelet răvăşit. dezvelit între m.2.30-3.04, din care s-au mai recuperat
resturi din calota craniană şi din membrele inferioare (PI. 11 /2).
Fără accesorii.
S5 = IO m x 2 m (PI. 2).
Teren: Iancu Alexandru.
M.7/ 2001
L= 1,60 m, 0= SV- NE. A = - 0.30 m.
Defunctul a fost depus în decubit dorsal, cu privirea întoarsă spre
dreapta. Mandibula era uşor dislocată. Extremitatea inferioară a humerusului
stâng lipsea, iar ulna şi radiusul erau căzute lângă coapsă. Radiusul de la
antebraţul drept se afla aşezat lângă coapsă, iar ulna era căzută oblic pe bazin
(PI. 12/ 1-2, 14/1).
Inventar: lângă extremitatea acromială a claviculei drepte, s-a depistat
un denar (PI. 6/2) emis de Petru ( 1038-1041; 1044-1046)\ între spaţiile
intercostale ale regiunii toracale, s-a descoperit un inel de păr cu un capăt în
- S (d= 1.7 cm, gr.= I mm, g= 0.56. ls= 4 mm; PI. 6/1 ).
M.8/ 2001
L= 1.62 m, 0= E-V, A= -0.30 m.
Defunctul a fost aşezat întins pe spate, cu craniul întors spre stânga.
Oasele antebratului stâng erau aşezate pe bazin. Ulna de la antebraţul drept era
depusă pe bazin, iar radiusul era deplasat de zona de articulare cu condilul
humeral, căzând oblic pe ulnă (PI. 13/1, 16/1-2).
Inventar: între dinţii premolari şi molari, s-a găsit un cui din fier (L=
1.5 cm, I= 5 mm. g= O. I 5: PI. 7/7): în regiunea temporalului drept. s-au
depistat 3 inele de păr în - S ( d= 1.7 cm. gr.= 2 mm, ls= 5 mm. g= 1.9 I:
d= 1.7 cm, gr.= 2 mm. ls= 5 mm. g= 1.91: d= 1.3 cm, gr.= 2 mm. g= 0.62:
PI. 7/3-5); la temporalul stfmg. au mai apărut 2 inele de păr în - S (d= I .4 cm.
gr.= 2 mm, ls= 5 mm, g= 1.39; d= 1.3 cm, gr. = 2 mm, ls= 4 mm. g= 1.36:
' Ci11g11dean-Drago1â 2002, 61, rig. 166; Huszar 1979, 32. 6. Dimensiuni: d= 1.7 cm. g= 0.53.
Av.+ PETRVS REX; Rv.:PANNONIA
59
AUREL DRAGOTĂ, şi colab.
PI. 7/1-2); lângă rotula dreaptă s-a identificat un obiect din fier (L= 1.5 cm. I=
8 mm, g= 1.9 I; PI. 7/6).
M.9/ 2001
L= I. 60 m. 0= V - E. A = - O. 71 m.
Adult depus întins pe spate. cu privirea întoarsă spre stânga. Oasele
antebraţului drept erau căzute pe bazin. Ulna şi radiusul de la antebraţul stâng.
se aflau aşezate lângă bazin (PI. 13/2).
Fără accesorii.
Iniţial, S.5 avea IO m, dar datorită faptului că s-au surprms numai
membrele inferioare ale defunctului, s-a impus prelungirea cu I m.
S.6 = IO m x 2 m, deschisă paralel de S.4. cu martor de 0.50 m.

Distanţa între S.5-S.6 este de 3.20 m (PI. 3).
M.10/2001
L= 0.86 m, O=YSV-ENE, A = - 0.32 m
Schelet de copil, depistat între m. 6.74-7 .60. S-au mai păstrat resturi
din calota craniană, bazin, şi femure (PI. 17/1 ).
Fără accesorii.
M.11/2001
L= 1.06 m. 0= YSV-ENE. A = - 0.40 m.
Defunctul, a fost depus în decubit dorsal. Calota craniană era destul
de răvăşită. Regiunea toracală s-a conservat destul de precar. acelaşi lucru
putându-se constata şi în ceea ce priveşte bazinul. Oasele antebraţelor erau
aşezate lângă bazin. Lipsesc tibia şi peroneul de la gamba stângă (PI. 17/~).
Fără accesorii.
S.7 = IO m x 2 m, deschisă pe axul SV. cu martor de 0.50 m (PIA).

M.12/2001
L= 1.26 m, 0= VSV-ENE. A = - 0.36 m-0.44 m.
Schelet depus în decubit dorsal. cu calota craniană destul de răvăşită.
Mandibula era deplasată pe regiunea cervicală. Osul coxal stâng a fost deplasat
pe regiunea toracală. Oasele antebratului drept au fost aşezate lângă coapsă.
Radiusul ~i ulna erau ~i ele deplasate, ultima căzând oblic pe zona unde ar fi
trebuit să se afle osul coxal stâng (PI. I 5/1 ).
Fără accesorii.
60
M.13/2001
L= 1.50 m. 0= VSV-ENE, A = - 0.82 m-0.92 m.
Scheletul a fost dezvelit între m. 0.70-2.20. şi s-a conservat destul de
precar. Calota craniană era destul de sfărâmată. Privirea defunctului era întoarsă
spre dreapta. Oasele antebraţelor erau căzute pe coapse (PI. 15/2).
Inventar: la demontarea scheletului, cu prilejul răzuirii, la adâncimea
de - 0.98 m- 1.00 m, s-a depistat un denar (PI. 8) emis de Andrei I ( 1046-
1060)~.
M.14/200 I
L= 1.44 m, A= - 0.37 m-0.76 m, 0= V-E.
Dimensiuni groapă: L= 2.04 m, I= 0.78 m.
Scheletul a fost depus întins pe spate.Regiunea toracală, s-a conservat
destul de sumar. Oasele antebraţului drept erau căzute pe şold. Radiusul de la
antebraţul stâng se afla pe şold. iar ulna era căzută oblic pe bazin (PI. 18/ I -
2. 19/1-2).
Inventar: din zona temporalului stâng, s-a prelevat un inel de păr din
argint, simplu (d= 1.1 cm, gr.= l mm, g= 0.41) : un alt exemplar identic.
s-a depistat la temporalul drept (d= 1.1 cm, gr.= l mm, g= 0.41: PI. 8/1-2).
S .8 = l O m x I m.
Teren: Florea Gheorghe.
Nu s-a depistat nici un mormânt.
S.9= 10 m x 2 m, deschisă în prelungirea S.5, cu martor de 0.50 m

(PI. 5).
M.15/2001
L= 1.59 m, 0= V-E, A = - 0.62 m-0.94 m
Dimensiuni groapă: L= 2.14 m, l= 0.70 m-0.90 m.
Scheletul a fost depus în decubit dorsal. Mandibula a fost deplasată pe
regiunea toracală. Oasele antebraţelor, se aflau aşezate pe şolduri (PI. 20/1 ).
Inventar: între coastele III-IV ale regiunii toracale, s-a identificat un
denar (PI. 9/1) fragmentar de la Andrei I (1046-1060) 5 .
• Ciug11dea11-Dragotă 2002, 62, Fig. 168; Huszar 1979, 32, 9. Dimensiuni: d= 1.6 cm. g= 0.54.
Av. + REX ANDREAS, Rv. + PANONEIA; Kovacs 1997. tipul H9.
~ Dimensiuni: d= 1.7 cm. g= 0.21. Av. + REX ANDREAS, Rv. + REGIA CIVITAS; Hus=âr
/979, 32, 8; Unger 1980. I. 5, Tabel 1/4; Kowic.1· /997, I00sq. Tab. 14. PI. 3/11-14. tipul H8.
61
AUREL DRAGOTĂ, $1 colab.
M.16/2001
L= 1.56 m. 0= V-E. A = - 0.34 m-0.56 m.
Dimensiuni groapă: L= 1.66 m, I= 0.50 m-0.54 m.
Defunctul a fost depus în decubit dorsal. cu privirea întoarsă spre
stânga. Ve11ebrele s-au conservat destul de sumar. Oasele antebratelor au fost
aşezate pe coapse (PI. 20/2).
Fără inventar.
M.17/2001
L= I J)4 m. 0= VSV-ENE. A = - 1.00 m.
Schelet de copil, conservat satisfăcător. Bazinul şi humerusul stâng se
aflau în stare fragmentară. Ulna şi radiusul de la antebratul drept erau aşezate
pe coapsă (PI. 14/2).
Fără accesorii.
La m. 1.70, la adâncimea de - 0.60 m-0.80 m. s-a depistat un
fragment dintr-un cuţit de fier (L= 59 mm. I= 5 mm. g= 5.19: PI. 6/4).
* * *
Aşa cum arătam, doar în cazul a trei monninte (M.14/2001. M.15/
2001 ş1 M.16/2001), s-a putut stabili cu exactitate conturul gropilor. Acestea.
erau de fonnă rectangulară, cu colturile rotunjite şi aveau adâncimea cuprinsă
între - 0.22 m-0.39 m. Lungimea acestora. variază între 1.66 m-2.1-l 111. iar
lăţimea, între 0.50 m-0.90 m. Trebuie specificat faptul că. aici am identificat
scheletele cele mai bine conservate. Toate mormintele sunt de înhumat ie. şi au
fost depuse în decubit dorsal.
Orientarea scheletelor era V-E şi VSV-ENE. În ceea ce priveşte
pozitia bratelor, constatăm şi aici unele diferente: ambele antebrate erau depuse
lângă bazin (M .5/200 I. M. I l /200 I. M .12/200 I. M. 13/200 I. M .14/200 I. M .15/
200 I, M. I 6/200 I); oasele antebratului stâng lângă coapsă. iar cele de la dreptul
depuse pe bazin (M.9/2001, M.17/2001), sau ambele antebrate aşezate pe bazin
(M.8/200 I).
Nu s-au surprins resturi de material lemnos, care ar fi indicat utilizarea
sicrielor. De asemenea, nu s-au descoperit piese de· annament şi harnaşament.
Inventarul funerar, a fost compus în totalitate din piese de podoabă. realizate
din argint şi bronz (inele de păr simple sau cu un capăt în - S. monede
arpadiene. un inel digital torsadat şi un zurgălău).
62
JJ. /11ve11tarulfimerar: descriere, Îllcadrare tipologică şi cronologică.
I. Inel torsadat (PI. 6/1)

Aşa cum precizam, în M.5/2001, pe metacarpul IV de la mâna
dreaptă, s-a descoperit un inel digital torsadat, care arc bune analogii în
cimitirele din această perioadă. Cu prilejul construcţiilor edilitare realizate între
anii I 961 şi I 971 în perimetrul cimitirului de la Foieni (jud. Satu-Mare), a
cărui durată de funqionare se întinde între sfârşitul secolului al XI- lea şi
sfârşitul secolului al XII-iea, s-au recuperat între alte materiale şi două inele
torsadate". În anul 1944, J. Novăk a publicat câteva piese aflate într-o colecţie
particulară, între care şi un inel digital torsadat7. Inele digitale torsadate, în
corelqJie cu inele de păr în - S, apar şi în M. 33 şi M. 150 din necropola de
la Cakajovce (Slovacia/. Alte exemplare, realizate din bronz, sunt semnalate în
M.3 din necropola de la Szbreg (Ungaria), datată între secolele XI-XII'i_
Numeroase exemplare, s-au descoperit în cimitirul de la Mlynărce, care a fost
plasat în secolul al XI-lea 10 • Piese de acest gen, se regăsesc şi în inventarele
cimitirelor de la Alba Iulia-" Staţia de Salvare" 11 ş1 Moldoveneşti 12 •
2. Zurgălău
(PI. 6/3)
În S.4/2001, în dreptul m. 4.60, la adâncimea de - 0.20 m, am depistat
un zurgălău piriform din bronz, ce avea g= 8. I 5. Înălţimea totală a piesei este
de 29 mm, iar lăţimea maximă de 22 mm. Corpul piesei reprezintă 21 mm din
înălţimea totală, şi se leagă de urechea agăţătoare printr-un guler de 2 mm.
Urechea agăţătoare este de formă circulară şi măsoară 7 mm în diametru, în ea
practicându-se un orificiu de prindere de 3 mm. La pa11ea superioară, exemplarul
nostru prezintă două spărturi, iar la partea inferioară este practicat un orificiu
alungit de rezonanţă, cu L= 12 mm şi I= 3 mm. Pe zona lăţimii maxime, în
exterior, piesa este decorată cu două şenţuiri puţin adâncite şi paralele, care
înconjoară corpul zurgălăului ca un brâu. Sub acestea, fiecare dintre suprafeţele
deschiderii de rezonanţă sunt decorate cu câte 8 linii adâncite, paralele. În
interiorul piesei, se află o biluţă din acelaşi material 11.
" Nemeii 200/, 233 sq, Fig. 3/3, 5. Inv. 1335, 1339.
7
Novâk 1944, 109, fig. 9, inv. VI. 4161- MNIT. Inelul a fost realizat prin împletirea a 4 fire
din argint. ~i are următoarele dimensiuni: d= 2.2 cm, g= 3.10 mm. După autor, aceste piese
pot fi datate în secolul al XI-iea, iar locul de provenientă ar putea să fie cimitirnl situat la 400
m nord de Alba Iulia.
' Rej/10/covci /995, 7, 17, PI. XXlll/7, XXXl/12.
"KofT'k /943, 205, plLXVlll/16-17. În M.4 s-a găsit o moned.1 din argint, fi'tr.1 a se specifica însă emitenn1l.
'" Tocik /9MJ, 277, Fig. 5/13, 7/8-9.
'' Ci11g11dean-Dragotâ 2()()2, 44, Fig. 86-87.
11
Roska 1914, 130, Fig. 3/11; Ci11g11dean-Dragotâ 20()2, 57, Fig. 142.
" Ciug11dea11-Dragotâ 20()2, 58. Fig. 153.
63 - -
AUREL DRAGOTA, şi colab.
Zurgălăul
are corespondente similare într-un mormânt de înhumaţie de
la Bârlad-"Parc", încadrat în secolele X-XI 14 • Exemplare identice s-au mai
descoperit în spaţiul răsăritean şi la Brăneşti I). Reprezentative sunt şi piesele
descoperite în necropola de la Orăştie-"Dealul Pemilor"/X2. datată în secolele
X-Xl 16 . Arealul pannonic, ne oferă şi el bune analogii, în necropolele de la
Szabolcs 17 şi Szegvar-OromdUlo 18 • Spaţiul croat este bine reprezentat. fapt
demonstrat de cimitirele de la Klostar Podravski 19 şi Yeliki Bukovec 211 •
încadrate între secolele X-XI. Mormântul 147 de la Male Kosihy (Slovacia),
plasat în orizontul al III- !ea ( secolele X- XI). avea drept accesorii un denar
fragmentar emis de Bela I ( 1060- 1063), două inele de păr în - S. pandantivi
şi un zurgălău de acest tip. 21 Zurgălăi din bronz (tipul IO Giesler). în conexiune
cu inele de păr în - S şi cercei în fonnă de con. s-au identificat şi în cimitirul
de la Zvonimirovo- Yeliko Polje (Slovenia), datat între sfârşitul secolului al X-
lea şi prima jumătate a secolului al XI- lea 22 • Piesele de acest gen. apar cu
predilecţie în mormintele de femei, în zona calotei. Între accesoriile
identificate în cimitirul de la Ptuj (Slovenia), plasat între sfârşitul secolului al
X-lea şi prima jumătate a secolului al XI-iea, se remarcă zurgălăi şi inele de
păr cu o extremitate în - S 23 . În cimitirul de la Gomjenica ( Bosnia ş1
Herzegovina), plasat între secolele X-XI, s-au descoperit 28 de zurgălăi în 11
mom1inte 24 •
3. Denar Petru (1038.1041; 1044-1046).

Aşa cum aminteam, în M.7/2001, s-a identificat lângă extremitatea
acromială a claviculei drepte, un denar emis de Petru. În M. 141 din necropola
eponimă a culturii Bijelo Brdo, s-a identificat pe partea dreaptă a toracelui. un
denar din argint emis de acest rege 25. Piese similare. s-au identificat şi în
14
Spinei 1974, 410, Fig. 3/1-5; L11ca-Miwdcsc112001. 41. Fig. XVI/7-11.
1
~ Tentiuc 1996, Fig. 11.
10
Pintff-Luca 1995, 20. PI. Xlll/10-12; Pintcr-Luca 1998, 25, 34. PI. Xlll/10-12; Ţ1j1/ic l9'N.
15lsq. PI. Xlll/10-12; Luca-Pintff200/, 118sq. 122sq. PI. 76/10-12.
17
Kol'(JCS /994. 74. Abb. 17, 32/2, M. 270 (inf. I). M. 341 (inf. I). Zurg:1lăul apare pe partea
stângă. în interiorul unui colan torsadat. Cele 2 exemplare. au înăl1imea de 25 cm ~i diametrul
.. cuprins între 1.8 cm-1.9 cm.
1
" Bende-Liirinc:y /997, 205, 230. Abb. 5/10, M. 249.
1
" Bru111"111id /903-/9(}4, 79, Fig. 31.
111
Br1111{111id /WJ3-/904, 85. Fig. 38/4, 5; Vân 1954. PI. V/50.
11
Ha1111/iak 1994, 107, 124. PI. XXXIV: A / I.
11
Tomih,' /996-/997, 96sq. T. 10.
11
Tu.~·k 1981, 17sqq. T. 1/1-3. 12. T. 2/1-5. 7-10. T. 3/4.
14
Milethi /966-67. 87-154. PI. IX. XII. XX.
1., Bru11.,'111id 1903-1904, 34. 66. Fig. 1/1; Gies!t•r 1981, 150. Av.+ PETRUS REX; Rv. PANNONIA.
De pe partea dreaptă a <.:alotei. s-a prelevat un inel de păr în - S.
64
necropolele de la Csanytelek-Dilitor 26 Gerendăs (corn. Bekes) 27 şi Ellend-

Nagygodor28, încadrate în acest interval de timp.
În cimitirul de la Biharkeresztes-Ărtănd-"Nagyfarkasdomb", plasat
cronologic între secolele X-XI, apar denari de la Petru, în M. 20, M. 36 şi M.
38 29 • Un alt exemplar, care provine din localitatea Lancrăm (jud. Alba), a fost
publicat de către regretatul Kurt Horedt 30 . Materialul numismatic descoperit în
cimitirul de la Moldoveneşti, plasat în secolul al Xi-lea, conţine şi o emisiune
de acest gen 31 •
4. Denar Andrei I (1046-1060).

În M. 13/2001 şi M. 15 /2001, s-au depistat denari emişi de Andrei
I. Tipul H8, este bine reprezentat în M. 107, M. I 13 şi M. 153, din cimitirul
de la Bijelo Brdo 32 . Monede de acest tip, mai apar în cimitirele de la
B iharkeresztes-Ărtand-" N agyfarkasdomb-' 3 , Csanytelek-Dil itor 3.i, Cakajovce
(Slovacia)3'.i, Ellend-Nagygodor"', Ellend-Szilfa 37 , Pecs-Vasas 38 şi Hurbanovo-
Bohata (Slovacia) 39 • În mormântul 35 din cimitirul de la Velke Hosteradky
(Cehia), a cărui durată de functionare se întinde pe parcursul secolelor XI-XII,
s-a identificat între vertebrele regiunii toracale un denar de la Andrei I, de tipul
2
" Szell 1941. 263: Giesler 1981. M. 54.
27
Hampei 1905. 856. PI. 510/11: Vana 1954. PI. YIII/14.
2
" Giesler 1981. 68. PI. 38.
29
Mesrerhazy 1990. 50. Inventarul funerar este completat în M. 20 de două brătări din bronz
poleite cu aur, ornamentate. iar în cazul M. 36, de un denar emis de Aba Samuel. Pe lângă
scheletele medievale, s-au dezvelit şi morminte atribuite celtilor şi gepizilor. Autorul. înclină să
creadă că, mormintele ce conţin denari de la Ştefan I. Aba Samuel şi Petru I, ocupă aripa
sudică a cimitirului.
~, Horedt 1958, 143.
11
Roska /914. 137: Kolnikova 1967, 236.
'
2
Brun.911id /903-/904, 61sq, 69, fig. I/ 2-3. În M. 107, la mâna dreaptă, s-a descoperit un
denar incomplet, cu d= 17 mm, iar în M. I 13, sub cap. a apărut un alt exemplar fragmentar.
Lângă antebratul drept din M. 153, s-a evidentiat un denar din argint emis de regele Andrei
I, cu d= 17 mm.
· · Mesterhazy 1990, 50sqq, M. 5, M. 50, M. 78 (în conexiune cu o monedă nedeterminată), M.
11
89 şi M. 107. Precizăm că M. 5 suprapune M. 6, care avea în inventar piese de harnaşament,

datate la mijlocul secolului al X-lea. Mormintele cu denari de la Andrei I. sunt situate pe
marginea sudică a grupului central.
14
Sze/11941, 262sq, M. 17, M. 45 şi M. 51.
~ Rejholcova /995, 6, 8, 12sq, M. 29. M. 44. M. 103 şi M. 117.
1
v, Giesler 198/, 68, PI. 38. M. 79, M. 87, M. 89, 1\1. 110, M. 127, M. 237, M. 245. M. 246,
M. 249, M. 254 şi M. 264.
n Giesler /981, 75sqq, PI. 41, M. 50. M. 93, M. 98 şi M. 103.
'" Giesler /981, 80sq, PI. 44, M. 39. M. 42, M. 65, M. 73 şi M. 94.
"' Rejholcova /976, 199, Tab. V/31, Yl/2, 14.
65
H9. 40 • Denar de la Andrei I, tipul H9, s-a evidenţiat în mormântul 5 din

necropola de la Mlynarce, încadrată în secolul al Xl-lea 41 • Din mormântul 282
de la Alba lulia-"Statia de Salvare", s-au recuperat din partea stângă a
mandibulei şi din regiunea bazinului. doi denari de la Andrei 1-e_ Mai multe
exemplare, s-au identificat cu ocazia cercetărilor efectuate în necropola de la
Alba Iulia-str. Vînătorilor 4 ~. În necropola de la Bjelo Brdo, s-a identificat în M.
165, la mâna dreaptă, doi denari din argint, emişi de regele Andrei I ( 1046-
1061) 44 • Între piesele numismatice din colecţia Anton Triest. achiziţionate de
către Muzeul Unirii în anul 1967, distingem şi o emisiune de la Andrei 14 5.
Emisiunile monetare menţionate, sunt completate de -un denar emis de
Ştefan I (997-1038), depistat cu prilejul sondajului din anul 2000 • Piese
46
numismatice emise de acest rege arpadian, care prezintă trăsături similare, există
în colecţiile A. Cserni 47 şi Anton Triest48 ale Muzeului Unirii din Alba Iulia.
4. Inele de păr simple

Dintr-un singur mormânt, respectiv M. 14/2001, s-au recuperat două
inele de păr simple, lucrate din fir de argint, ce aveau dimensiuni identice.
Analizând şi exemplare ce provin din alte cimitire, constatăm că. începând cu
secolul al Xi-lea, acest tip de podoabă, apare şi cu dimensiuni mai reduse. în
comparatie cu secolul anterior. Inelele de buclă sunt frecvente şi în cimitirele
de la Blandiana - "În vii "49 şi Cluj-Napoca-Str. Zapolya 511 , încadrate în secolul
al X-lea. Această observaţie, ne este confirmată şi de inventarele funerare din
cimitirele de la Hodoni-"Pocioroane" 51 şi Orăştie-Dealul Pemilor 5~.
40
Ludikovsky-Snasil 1974, 3 I. 63sq, 70, Tab. lll/3; Giesler 1981. 148sq, Fig. 18. M. 35. Denarul
avea d= 14.7 mm şi 0.361 g. Pe Av.+ REX ANDREAS. iar pe rv. + PANONEIA. Mom1fmtul
28, avea ca accesorii 4 inele de tâmplă din cupru argintat cu un capăt în S. allate pe partea
stângă a calotei şi un denar emis de Ştefan I. tipul HI. identificat lângă femurul drept.
41
Toc1k 1960, 270, Fig. 2/4.
~ Blăjan-Stoicovici-Bote;;atu 1990-93, 281. nota 5. Fig. 3/11-12.
4
.1 Blăjan-Stoicovici-Bote;;atu 1990-93, 274sqq. Fig. 2/ 4, 5, 11. Fig. 3/ I. 5. 6.

4
44
BrunDmid 1903-1904, 69, fig. I/ 4-5; Kol'{ics /997, tipul H9. Ambele piese sunt identice.
singura exceptie constând în diametrul.mai redus al uneia. În acela~i monnânt. s-a identificat
pe degetul mijlociu de la mâna stângă. un inel din argint, împletit din 4 tije din sfrnnă (fig.
7/10, d= 23 x 22 mm ). iar pe partea stângă a craniului. un inel de tâmplă din brrnu. cu un
capăt în - S ( d= 23 x 22 mm).
4
j Mureşan 1995. 279. Singura deosebire o constituie reversul, unde apare legenda REGIA
CIYITAS .
..,, Ciug1uiean-bragotă 200/a, 176; Ciugudean-Dragotă ]00/b, 272. PI. 4/2a-h.
Ciugudean-Dragotă ]002, 61. Fig. 164.
47
" Mureşan 1995, 279; Ciugudean-Dragotă 2002. 61, Fig.

4
165.
40
Horedt 1966, 279. 282, Fig. 18/10, 17, Fig. 23/2a .
.,., Ko"'ic.1· 1942, 96, 98sq, Fig. 4/10, 5/2-3:i; Laszlo 1942. 580.
jl Draşm·tw1-Ţt·irn-M1mtean 1996, 38, PI. LIV/M. I. LVII/M. 8. M. 10. LXI/C-2. Deschiderea
diametrică a pieselor. este cuprinsă între I cm-2.2. cm.

j~ Pinter-Ţiplic-Dragutâ 100 l, 168.
66
5. Inele de păr cu un capăt în S.

Obiecte de acest gen, realizate din argint şi bronz, au apărut în M. 7/
200 I şi M. 8/2001. Cele mai multe exemplare (5 bucăţi), s-au recuperat din M.
8/2001. Deschiderea diametrică variază între 1.3 cm-1.7 cm, iar lăţimea S-ului.
între 4 mm-5 mm. Pe S-ul ornamental, nu s-a constatat prezenţa nervurilor
longitudinale. Câteva exemplare, plasate în secolul al Xi-lea, provenind dintr-
o colecţie particulară din Alba Iulia, au fost publicate în anul 1944, de către
J. Novak 5 3. Inele de păr cu o extremitate în S. s-au descoperit şi în cimitirul
de la Benic (jud. Alba), încadrat în secolul al XI-lea 5... Inventarul funerar
identificat în cimitirul de la Moldoveneşti, cuprinde şi materiale de acest gen,
realizate din argint sau bronz 55 •
Cimitirul de la H6dmezovasarhely-Kopancs (Ungaria), plasat în acest
interval de timp, avea în inventarul funerar inele de păr cu un capăt în 0S 56 .
La Szoreg (Ungaria), pe lângă vestigiile scitice descoperite, sunt menţionate în
M. I două inele de păr în S 57 . În mon:iintele 5, IO şi 12 din cimitirul de la
Dubnik (Slovacia), plasat la sfârşitul secolului al X-lea, s-au descoperit piese de
acest gen, în regiunea calotei şi între vertebrele regiunii toracale 58 .
În necropola de la Popovac (corn. Orehovac, districtul Krizevci), din
nordul Croaţiei, plasată în secolele X-XL s-a depistat într-un mormânt, pe
ambele părţi ale craniului, piese de această factură, împreună cu un cercel în
formă de "ciorchine de strugure" .59 Între accesoriile descoperite în necropola
de la Vukovar-Lijeva bara (Croaţia), plasată între anii 950-1150, s-au descoperit
şi inele de păr cu o extremitate în S _w
Cu ocazia cercetărilor arheologice efectuate în cimitirul de la Sveti
Juraj u Tmju (Croaţia), plasat cronologic în secolul al Xi-lea, s-au descoperit
între alte accesorii şi inele de păr cu o extremitate în S 61 • Inele de păr cu o
extremitate în S, în corelaţie cu zurgălăi, s-au descoperit şi în inventarul
necropolei de la Mahovljani, de lângă Banja Luka (nordul Bosniei şi Herzegovinei),
datată în secolele X-XI 62
5
Novak 1944, 108sq, Fig. 3-8.
'
\4 Madgearu 2001, 154.

55
Roska 1914, 133, Fig. 3/14-14a, 15-15a; Ciugudean-Dragotă 2002, 57, Fig. 144-145.
50
Parducz 1943, 186sqq, PI. LXIIl/22-25, LXYl/4-7- M. 22. M. 24, M. 35 şi M. 39.
17
Korek 1943, 205, PI. LXYIIl/14-15.
IK Rejholcova 1988, 435sq, Tab. 1/2-5, 11/1-2.
'" Ercegovic 1959, 105-107; le/ovina 1964, 109.

'" Vinski 1959, 103, PI. XXXIX/33.
hi Tomicic 1999, 47sq, T. 3, 2.
02
Tomicic 2000, 32, M. 3, 4, 5, 15. 30, Tab. 2.
67
6. Cuţit.
Menţionam descoperirea unui cuţit în S.9. În conexiune cu alte piese,
cuţitelesunt destul de frecvente în inventarele cimitirelor din secolele X-XI. La
Alba Iulia-Str. Arhimandrit Iuliu Hossu 63 , Alba Iulia-Staţia de Salvare(J.I, Blandiana
"În vii 1165 şi Moldoveneşti 66 s-au descoperit şi exemplare de acest tip.
În concluzie, putem afinna că majoritatea pieselor care compun inventarul
funerar, au analogii în necropolele de secol XI din spaţiul central şi sud-est
european.
0
' Drâmharean-colah. 1998a, 3sq; Drâmhan'a11-colah. 1998h, 188. PI. Y/c,d.
"4 Ciugudea11 /996, 15. Fig. 82. 87. 91.
oi f/oredt I C)f,t,, 282sq. Fig. 23/8 .21.
00
Roska /914. 133, 143, Fig. 3/20. Fig. 8/9.
68
Das Friihmiltelalterliche Graberfeld aus Pîclişa, die Stadt Alba Iulia

(XI Jahrhundert).
Der Friedhof wurde 1970 zufallig entdeckt dank einiger Erderosionen

die den Eintritt nach Vurpăr blockierten. Als die mechanischen Alnlagen den
Weg nach Pîclişa-Vurpăr deblockierten wurden drei Beerdigungsgrăber
durcheinandergebracht, woher nur 8 Schlăfenringe, aus Silberfaden mit gr.= 3
cm und d= 1.5-1.8 cm. nachgeholt wurden (MNUAI, inv. F. 6340-6347). Die
archăologische Sondierung im Herbst des Jahres 2000 erlaubte die Lokalisierung
des Friedhofes bei dem Ausgang von Pîclişa, nach der rechten Seite des Weges
Alba Iulia-Vurpăr auf der zweiten und der dritten terrasse des Flusses Mureş.
in der năhe des Ortnames "Căptălan-La Rîpi". Wegen der Saison feldarbeiten
waren die drei Grăber zienlich durcheinandergeworfen. Das inventar war nur
aus metallsti.icke komponie11 und zwar einfache Schlăfenringe oder mit einem
Ende nach - S, Fingerring und Mi.inzen der Konige Ştefan I (997-1038) und
Andreas I (1046-1060), der Typ HI und H8 nach Kovacs. Die Rettungsgraben
in Pîclişa, bei "La Izvoare" fanden zwischen 2 Oktober-3 November 200 I auf
den privaten Plătze der Herren Florea Gheorghe und Iancu Alexandru statt. Im
ganzen wurden 14 Grăber entdeckt. Nur drei Grăber (M .14/200 I, M .15/200 I
und M.16/2001) wurden genau bestimmt. Diese haben eine rektangulăre Form,
mit rundem Ecken und die Tiefe war von fost 0.22-0.31 m. Die Lănge pencelt
zwischen 1.66-2.14 Meter, und die Breite zwischen 0.50-0.90 Meter. Alle
Grăber sind Beerdigungsgrăber und wurden im dorsalen Dekubitus erlegt. Die
Orientierung der Skelette ist nach W-E und WSW-ENE. Es gibt einige Unterschide
im Bereich der Armpositionen: die beiden Unterarme liegen neben dem Becken
(M.5/2001, M.11/200 I, M.12/200 I, M.13/200 I, M.14/2001, M.15/200 I, M.16/
200 l ); die Knochen des linken Unterarmes und diejenige des rechten liegen auf
dem Beckel) (M.9/2001, M.17/2001), oder beide Unterarme liegen auf dem
Becken (M .8/200 I). Reste von Grăber oder Ausri.istungsund Geschirrsti.icke
wurden nicht gefunden. Das inventar der Grăber wurde ganz zon Schmucksti.icke
aus Silber und Bronze komponiert. Die zubehăre Schlăfenringe (M.7/200 I) oder
mit einem Ende nach - S (M.7/2001, M.8/2001), ein Fingerring (M.5/2001) und
eine Schelle (S.4/200 I). Im S.4/200 I, neben m.4.60, bei A= -0.20 m, fenden
mir zwei Teile aus einer birnenformigen Schelle aus Bronze, die sich ganz
perfekt in einem einzigen Sti.ick kleben (h= 29 mm, h= 22 mm, g= 8.15). Das
inventar behăit noch Miinzen der Konige Peter I (1038-1041; 1044-1046) und
Andreas I (1046-1060). der Typ H8 und H9 nach Kovacs. lndem man diese
Sti.icke in Verbindung mit der Eigenschaften der Grăberanalysiert, kann man
einige Ăhnlichkeitcn mit der Bijelo Brdo kultur beobachten, darum ertcheiden
wir uns fi.ir einc Bcstimmung des Grabes im Laufe des XI Jahrhundertes.
69
Abb. I. Lageplan des frilhmittelalterlichen Grăberfeldes Pîclişa-" La

Izvoare".
Taf. I. Pîclişa-"La Izvoare". S. 4/2001.
Taf. 2. Pîclişa-"La Izvoare". S. 5/200 I.
Taf. 3. Pîclişa-"La Izvoare". S. 6/200 I.
Taf. 4. Pîclişa-"La Izvoare". S. 7/2001.
Taf. 5. Pîclişa-"La Izvoare". S. 9/2001.
Taf. 6. Pîclişa-"La Izvoare". Grab 4, 5, 6 und 7.
Taf. 7. Pîclişa-"La Izvoare". Grab 8, 9. 10. 11 und 12.
Taf. 8. Pîclişa-"La Izvoare''. Grab 13 und 14.
Taf. 9. Pîclişa-"La Izvoare". Grab 15. 16 und 17.
Taf. 10. Pîclişa-"La Izvoare". 1-Grab 4. 2-Grab 2.
Taf. 11. Pîclişa-"La Izvoare". 1-Grab 5, 2-Grab 6.
Taf. 12. Pîclişa-"La Izvoare". l, 2-Grab 7.
Taf. 14. Pîclişa- "La Izvoare". 1-Grab 7 mit Inventar. 2-Grab 17.
Taf. 15. Pîclişa-"La Izvoare". 1-Grab 12, 2-Grab 13.
Taf. 16. Pîclişa-"La Izvoare". I, 2-Grab 8 mit Inventar.
Taf. 17. Pîclişa- "La Izvoare". 1-Grab IO, 2-Grab I I.
Taf. 18. Pîclişa-"La Izvoare". l, 2-Grab 14.
Taf. I 9. Pîclişa-"La Izvoare". I. 2-Grab 14.
ABREVIERI BIBLIOGRAFICE
Analele ANTIM Analele Asociatiei Nationale a Tinerilor Istorici din

Moldova, Chişinău.
Apulum Apulum. Acta Musei Apulensis, Alba Iulia.
ArchErt Archaeologiai E11esito. Budapest.
ArchJug Archaeologia Jugoslavica, Beograd.
ArhPregled Arheoloski Pregled. Arhcolosko drustvo Jugosla,·ije.
Beograd.
ArhYest Arheoloski Yestnik, Ljublj.ma.
Corviniana Acta Musei Corviniensis, Hunedoara.
CCA Cronica Cercetărilor Arheologice.
DolgCluj Dolgozatok-Travaux. Dolgozatok az Erdelyi Nemzeti
Muzeum Erem-es Regisegt:.irab6I. Cluj.
DolgSzeged Dolgozatok. A. M. Kir. Ferencz J6zsef Tudoma.nyegyetem
Archaeologiai Intezetebol. Szeged.
70
FolArch Folia Archaeologica, Budapest.

FVL Forschungen zur Volks-und Landeskunde, Sibiu.
JAME J6sa Andras Muzeum Evkonyve, Nyfregyhaza.
KozlCluj Kozlemenyek az Erdelyi Nemzeti Muzeum Erem-es
Regisegtarab61, Cluj.
MFM+-StudArch A Mora Ferenc Muzeum Evkonyve. Studia Archaeologica.
Szeged.
PZ Prahistorische Zeitschrift, Berlin-Mainz.
SlovArch Slovenska Archeol6gia, Bratislava.
Prilozi Instituta za arheologija u Zagrebu, Zagreb.
VAH Varia Archaeologica Hungarica, Budapest.
Vjesnik Vjesnik Hrvatskogo Arheoloskogo Drustva, Zagreb.
BIBLIOGRAFIE
Bende-Lorinczy 1997 L. Bende, G. Lorinczy,Aszegvar-oromdii/ăi /0.-/l.szazadi

temetă. - Das Grăberfeld von Szegvar-Oromdiilă aus dem
IO. bis JJ. Jahrhundert. MFME- StudArch, IIl/1997, 201-
285.
Blăjan-Stoicovici-Botezatu 1990-1993 M. Blăjan, E. Stoicovici, D.
Botezatu, Monedele descoperite În cimitiru/feudal timpuriu
(sec. XI) de la Alba Iulia-Str. Vîrţătorilor (1979-/980). Studiu
metalografic, numismatic şi etnologic. Apulum, XXVII-
XXX, 1990-1993, 273-292.
Brunsmid 1903-1904 J. Brunsmid, Hrvatske sredovjecne sta rine, Vjesnik
Hrvatskoga arheolosoga dnistva n. s., sv., VII, Zagreb, 1903/
4, 30-97.
Ciugudean-Dragotă 2001a H. Ciugudean, A. Dragată, Pâclişa, mun. Alba
Julia,jud. Alba. Punct: "la Izvoare". Cod sit: /062.01. CCA,
XXXV, 2001, 176.
Ciugudean-Dragotă 2001 b H. Ciugudean, A. Dragată, Cercetări arheologice
la Alba Iulia - PÎclişa: descoperirile hallstattiene şi medievale
timpurii (Campania din anul 2000). Apulum, XXXVIII/I,
200 I, 269-288.
Ciugudean-Dragotă 2002 H. Ciugudean, A. Dragată, Civilizaţia medieval
timpurie În Transilvania. Rit şi ritual.funerar În secolele /X-
XI. Catalogul expoziţiei, Alba Iulia, 2002.
Draşovean-Ţeicu-Muntean I 996 F. Draşovean, D. Ţeicu, M. Muntean,
Hodoni. locuirile neolitice târzii şi necropola medievală
timpurie. - Spăte neo/itische Sied/11nge11 und das
_fi-iihmittelalterliche Grăberfeld. Reşita, 1996.
71
AUREL DRAGDTĂ, şi colab.
Drâmbărean-colab. 1998a M. Drâmbărean, N. Rodean. A. Glig.or. A/ha

Iulia-St,~ Brânduşei. CCA, XXXIII. 1998. 3sq.
Drâmbărean-colab. 1998b M. Drâmbărean, N. Rodean, A. Gligor. V. Mog.a.
D. Anghel, O nouă necropolă medieval timpurie descoperită
la A/ha Iulia. Apulum, XXXV, 1998. 187-205.
Ercegovic 1959 S. Ercegovic, Sondi1w1je ranosrednjovjekovne nekropole 11
Popovcu, Arhpregled I. Beograd, 1959. 105-107.
Giesler 1981 J. Giesler, Untersuchungen :::ur Chronologie der Bijelo Brdo
-Kultur. Ein Bei trag zur Archăologie des l O. und 11 .
•
Jahrhunderts im Karpatenbecken. PZ. 56. 1. 1981.
Hanuliak 1994 M. Hanuliak, Male Kosihy. Pohrebisko::: 10.-ll. storocia.
Materia/ia Archaeo/ogica Slovaca. Tomus XII. Nitra.
Horedt 1958 K. Horedt, Untersuchungen ::ur Fn"ihgeschichte
Siebenburgens, Bukarest, 1958,
Horedt 1966 K. Horedt, Die Ansiedlung von Blandiana. Rayon Orâştie.
am Ausgang des ersten Jahrtausends 11.Z.. Dacia .V.5.. X.
1966, 261-290.
Huszar 1979 L. Huszar, Miinzkatalog Ungam: von 1000 his he11re.
Miinchen, Battenberg, 1979.
Jelovina 1964 D. Jelovina, - Die Forscungstătigkeit an mittelalrer/icl,en
Fundstătten Kroatiens 1945-1959. Arclzlug, V. 1969. 97-111.
Korek 1943 J. Korek, Szkita es Arpad-kori leletek S::ăregr6/.-Skithische
und Arpădenzeitliche Funde in S=ăreg. DolgS::eged. XIX.
1943, 203-205.
Kovacs 1942 L. Kovacs, A kolozsvari Zapo~m-utcai magrar /1011/hglalâskori
temetă./ Der landnahmezeitliche Friedhof von Kolo::s,·âr-
Zapolya-Gasse. Kăzl Cluj, li. I, I942, 85-1 18.
Kovacs 1994 L. Kovacs, Das Ji·ii/za,paden::eitliche Grâhe,fcld ,·011
Szabolcs. VAH, VI. Budapest, 1994.
Kovacs 1997 L. Kovacs, A kora A,pad-kori mag_,·ar pen::,·ere.ffâl.
Ermetani es reges::eti tanulmanyok a Ka17Jat-mede11cc. I.
(Szent) Istvan es li. (Vak) B.ila Uralkodasa koz<.iltti
idoszak.anak. (1000-1141) em1eirol. V AH VII. Budapest.
1997.
Laszlo 1942 Gy. Laszlo, A ko/o::svari Zapo~ra-utcai '1011/<Jg/alâskori
temetă. Erdelyi Muzeum XLVII. 4. 1942. 578-584.
Luca-Pinter 2001 S. A. Luca, Z. K. Pinter, Der Bălzmi:rherg hei Broos"
Orăştie. Eine arclzăologisclze Monographie. Editura
Universităţii "Lucian Blaga" Sibiu. 2001.
Luca-Măndescu 200 I C. Luca, Dragoş Măndescu, Rituri şi ritua/11ri.fi111erare F11
spaţiul extracarpatic 1i1 secolele Vili-X. Muzeul Brăilei.
Editura lstros, Brăila, 200 I.
72
Ludikovsky-Snasil I 974 K. Ludikovsky, R. Snasil, Mladohradstnf kostrove

pohfebiste ve Velkych Hostcradkach (o. Bfeclav).
Academia Praha 4, 1974.
Madgearu 2001 Al. Madgearu, Românii 111 opera Notarul11iAno11im. Centrul
de Studii Tra11silvane. F1111daţia C11lt11ralâ Românei. Cluj-
Napoca, 200 I. Bibliotheca Ren1111 Transsylvanice XXVII.
Mesterhazy 1990 K. Mesterhazy, Temetkezcsi rend az {utandi 10-11. szazadi
temetdben. ArchErt 117, 1990, I, 50-57.
Miletic 1966-67 N. Miletic, Slovenska nekropola u Gomjenici kod Prijedora.
Glasnik XXI-XXII, 1966-67, 87-154.
Mureşan 1995 A. Mureşan, Colecţia "Anton Triest". Monedele medievale
şi moderne, a.fla te 111 patrimoniul Muzeului Naţio11al al Unirii
Alba Julia. Apulum, XXXII, 1995, 279-294.
Nemeti 200 I J. Nemeti, A mezăfe11yi (Foienl) Arpad-kori temetăresz n"5vid
atteki11tese. JAME, XLIII, 2001, 225-239.
Novak 1944 J6zsef Novak, Koraarpadkori leletek Gyulafehervarr61
(Alba-Iulia). - Frtiharpadenzeitliche Funde von
Gyulafehervar. KăzlCluj IV, l-2. 1944, I 08-111.
Parducz 1943 M. Parducz, Arpadkori temetă Hâclmezăvasarhely
Kopacson.- Grăberfelcl der Arpadenzeit in
H6dmezăvasarhely-Kopancs. DolgSzeged, XIX, 1943, I 83-
194.
Pinter-Luca 1995 Z. K. Pinter, S. A. Luca, Necropola medieval-timpurie de
la Orăştie-Dealul Pemilor, punctul X2/f 992-93. Corvi11iana,
I, 1995, 17-44.
Pinter-Luca 1998 Z. K. Pinter, S. A. Luca, Das friihmittelalterliche
Grăberfeld im Brooser Gebiet Băhmerberg/Dealul Pemilor
Ausgrahungsstelle X2/1992-1993. FVL 41, 1-2, 1998,
21-5 l.
Pinter-Ţiplic-Dragotă 2001 Z. K. Pinter, M. Ţiplic, A. Dragotă, Orăştie.Jud.
Hunedoara. Punct: Dealul Pemilor. Cod sit: 87647.02 CCA
XXXV, 2001, 167-168.
Rejholcova 1988 M. Rejholcova, Pohrehisko v I O. storocia v Duh11iku. -Das
Grăherfeld aus dem I O. Jahrhundert i11 Duhnik. SlovArch
XXXVl/2, 1988, 433-444.
Rejholcova 1995 M. Rejholcova, Pohrebisko v cakajovciach (9.-12. storocie).
Katal6g Archeologicky i'.1stav Slovenskej akademie vied,
Nitra, 1995. Archaeologica Slovaca Monographiae. Tomus
XV.
Rethy-Probszt 1958 L. Rethy, G. Probszt, Corpus Nummorum Hungariae.
Teii. I. Die Mi.inzen der Arpadenkdnige, Graz, 1958.
Roska 1914 Marton Roska, Arpadkori temetă Va,:falvan. - Cimetierede
73
l 'epoque des Arpades a Varfalva. DolgSzeged. V, I. 1914.

125-187.
Spinei 1974 V. Spinei, Antichităţile nomazilor turanici in Moldova În
primul sfert al mileniului al Ii-lea. SC/VA, 25, I 974. 3.
389-415.
Tentiuc 1996 I. Tentiuc, Populaţia din Moldova Centrală in secolele XI-
XIII, Editura Helios, Iaşi, 1996.
Tomicic 1996- 1997 Z. Tomicic, Ranosrednjovjekovno grob(je u Sv. Jwju u Tmj11
u Medimurju- prinos datiranju nalazista.- Der
fruhmitte/a/terliche Friedhof Zvonimirovo- Veliko Po(je zu
den erkenntnissen uber die Bjelobrdo- Kultur in der
s/awonischen Podravina Pri/azi 13-/ 4, 1996- 1997, 91-
120.
Tomicic 1998- 1999 Z. Tomicic, Ranosrednjovjekovno groblje u Sv. Jurju u
Tmju u Medimurju- prinos datiranju nalazista.- Der
friihmittelalterliche Friedhof in Sv. Juraj u Tmju in
Medimurje- Ein Beitrag zur Datierung der Funstelle.
Prilozi 15-16, 1998-1999, 41-59.
Tomicic 2000 Z. Tomicic, lstraiivanje krono/ogije ranosrednj0\jekm·110g
grob(ja u Mahov/janima kraj Banja L11ke.- Unters11cl11111gen
zur Chrono/ogie des fruhmitte/a/terlichen Grăbe,feldes in
Mahovljani neben Ba,!ia Luka. Pri/azi I 7, 2000, 25-66.
Tusek 1981 I. Tusek, Zascitno izkopava,ije na tumirskem prostoru na
Ptujskem gradu v letu I 978. Arh Vest XXXII, l 98 I, 13-24.
Szell 1941 M. Szell, XI. szazadi temet6k Szentes komyeken. - Les
cimetieres du XI eme siecle aux environs de Szentes.
FolArch III-IV, 1941, 231-267.
Tocik 1960 A. Tocik, Radove pohrebisko deviskeho typu ::. XI. .H01: ,.
Mlynarciach pri Nitre. - Ein Reihengriiher/i_,ld ,·011 Dc,·i11-
Typ11s in M(vnarce bei Nitra. SlovArch VIII-/, 1960, 269-
284.
Ţiplic 1999 M. Ţiplic, Necropola medieval-timpurie de la Orciştie
Dea/u/ Pemilor X2 (H1111edoara) şi hatâlia di111re Şte/im I şi
Gyla-Gyula. Analele ANTIM, 1999, 150-153.
Vinski 1959 Z. Vinski, A11sgrah11ngen i11 V11korn1: ArchJug. ll//1959,
99-110.
74
Fig. I. - Piclişa - "La Izvoare ". Planul general al săpăturilor
75
:= - , - - - - - - - - - - ,
a,
E
:,I
\ ~
o
;v. E "'
..,_
N
::;;•
N 'T
o.,____ _ __ _ _ _ ____,
PI. 1 - Piclişa "la izvoare". .41-001 Profil i\'J :
76
::~- ------,
I
o . L - - - - -- - - - '
PI. 2 - Piclişa "la Izvoare". S.5/2001 Profil SE
77
0----------1
~
E
o
a, "'cf
E
o
"'
<i
E
o
p;-
o..L.--- - - - - - - - - '
PI. 3 - Picii a "La Izvoare". .612001 Profil J~
78
:=--------
....
"'
(X)
o-'--------
PI. 4 - Pîclişa "La Izvoare". S. 7/2001.
79
o
..,.E
.,.
·.:
o
o "'q·
cil ~
,,.-~
0.
vi
C
a,
'o
e"' ~
(.)
"' E
mB - .,o <D
e- "'o ·
- -~
C
:, ,;
·;;;. c
1§
:,
C
ţ
.
~
o
<I> C
g> ;:, t
> .o .; ,-.
~., ~
., ~.,
I ~ D ..,,
..,E
"'!.
9
lr ~
E
ţ
i
't:J
,J:'
o
o.
'7
o....__ _ __ _ _ _ ___,
PI. 5 - Prclişa "La /z"oare ". S.9/ 2001 Profil J~
80
o 1 m
Jo
MG
(,
',
'
, \
, ''
.t ' '
• r
'
3
o Sem
PI. 6 - Pîclişa - "La Izvoare ".
- - - - - - - - - - - - - - - - - 81 -
~-- 2
@__ 04
W_O. (]Gij ~
o 5cm
. PI. - PÎcli~'a - "La l zl'l>are".
- 82 - - - - - - - - - -
_ ____!:PATRIMONIUM APULENSE
O:
O:
o 5 C il •
M 14
PI. 8 - Pîct·,şa - "L I

--- a zvoare".
83
AUREL DRAGOTĂ , şi colab.
o 5cm
PI. 9 - Picii a - "la f:yoare".
4
PI. JO - Pîclişa "La Izvoare". 1 - M4, 2 - M5.
85
p AUREL DRAGOTĂ, şi colab.
PI. 11 - PÎcli, a "La h"of1re ". I - 15, _ - ;l/6.
86
PI. I 2 - PÎC/işa "l a I zvoare ". 1, 2 - M 7.
87
,,.
,-r -
PI. 13 - P'icli a "La l·;yoare". I - 18, _ - 1'19.
88
PI. 14 - Pîclişa "La Izvoare". I - M 7, 2 - M 17.
89
_._
_ ...
. ~-
. ., '., ,,, '(

]r '
.
',.
I ✓/
"t\ '.
., ....
PI. 15 -P'iclisa "La l:,11onre". 1- ,1112, 2- MJJ.
90
ţ '
PI. 16 -PÎC/işa "La Izvoare". 1, 2 - M8.
91
AUREL ORAGOTĂ, şi colab.
.,.. . ;
·- .
1
, .
2
PI. I - Pîcli ·a "La }zi•oare". 1 - ftfJO, 2-ftfll.
92
·,
. '
·, .,
'
I.. - \..
~:.._ ...--;.l~.r
~.. .. ·~~
.... _,
'·
. ' ..
---·•.<L
l
~; ,,.,
,.
. ---;....
~I._ ~,._,-·-
I
I
· .'-,
'>--~-
..,.:. "'"• I
I,
...
.
--. . '
PI. 18 - Ytclişa "La Izvoare". 1,2 - MJ4.
93
2
PI. 19-Pidişa "la /zyoare". 1,2- 1ltl./.
..
~-
~.,.. -: -
·-
PI. 20- Ytclişa "La Izvoare". I -Ml 5, 2- Ml 6.
95
NICOLAE MARCEL SIMINA
LOCUINTA DIN SECOLELE XI - XII DE LA LANCRĂM-"GLOD"
NJCOLAE-/1,fARCEL S/.\11.\A
Cu prilejul lucrărilor de exploatare a balastrului ce s-au dcsfă~urat în

primăvara anului 2000 în situl arheologic de la Lancrăm-"Glod" 1 s-a descoperit
şi o locuinţă medievală de tip adâncit. Din punct de vedere stratigrafic. coloana
înregistrată constă din balastul nativ. peste care se suprapune un strat de lut
galben. steril arheologic. urmat de un strat de pământ negru. sfarâmicios.
succedat, la rândul său. de un pământ cenuşiu nisipos a cărui nivel superior se
contopeşte cu stratul vegetal. De la baza stratului de pământ negru sfărf1111icios
porneşte o alveolare care pătrunde prin lutul galben până la nivelul superior al
balastului nativ. În cadrul alveolării, care corespunde de fapt cu o locuintă. la
limita cu balastul nativ. s-a surprins o peliculă subţire. de circa 2-3 cm. de lut
galben bătătorit ce constituia pardoseala.
După deschiderea unei casete de .5 x 2 m în dreptul locuinţei
respective, s-a constatat că din acest complex s-a mai păstrat şi in,·cstigat
arheologic circa o treime din suprafaţa iniţială a locuintei. Aceasta a, ca o
formă patrulateră. cu lăţimea de 2_'50 m. iar lungimea laturii mari a putut fi
surprinsă pe o poqiune de 3J0 m.
În apropierea colţului de vest al locuintei era amenajată o mică groap:1.
cu dimensiunile de 0,40 x 0.60 m. suprapusă de stratul subţire de lut galben. în
care s-a găsit o cantitate apreciabilă de cenuşă şi lut ars. Prin conţinutul sC1u
groapa pare a constitui locul unde s-a aflat amplasată instalaţia de încălzit.
Din perioada medievală, după ce locuinţa a fost scoasă din uz. s-a
săpat o groapă, cu dimensiunile de 0,80 x 1,20 m. care străpungea latura marc
a locuinţei precum şi nivelul de lut galben al pardoselii (Fig. I).
Cea mai mare pmte a materialului .u-heologic descope1it în intcriornl
locuinţei constă în ceramică, la care se mai adaugă o lespede m.ue dintr-o nx::1
silicioasă, utilizată ca râşniţă şi un frecător (A. 63.5 I). dintr-o rocă dur.1 (PI. 4/10-11 ).
Materialul ceramic din locuintă ap.uţine categoriei uzuale. Acesta este lucr.u
la roată cu învârtire medie, fiind confec~onat dintr-o pastă compactă şi unifonnCt.
Ca tipuri de vase se disting: oala-borcan. strachina şi căldarea de lut.
Cea mai mare parte a materialului ceramic aparţine tipului de oală-borcan (A.
6354-6361 ). Arderea este de o bună calitate. completă. având în interior o
' Pcntrn a~czarca din Lmi:răm- "Glod". în ~rcL·ial pentru locuirea Lati!nc. ,·czi /'uţ1<1. li1ruw1111
!OOO.
96
culoare cenuşiu-albăstmie, iar în exterior un aspect cărămiziu-roşietic. Pe

'.J
, majoritatea materialului ceramic provenit din oale-borcan există urme de funingine.

, Acest tip de vas este caracterizat de o buză puternic răsfrântă în exterior. Gâtul
scurt, bine arcuit, este succedat de un umăr proeminent. Peretele vasului
coboară uşor oblic spre fund. În general, partea inferioară a vasului se
caracterizează prin îngroşarea pereţilor, în apropierea fundului. Pe unele dintre
fundurile de oală-borcan se observă urma discului de la roata olamlui pe care
s-a confecţionat vasul ( PI. 2/13).
Motivele ornamentale constau din incizii. În funcţie de amplasare
deosebim două zone distincte: cea a umărului, unde se constată o abundenţă şi
varietate de motive decorative precum linia în val, incizii executate cu unghia,
cu beţişorul sau cu diferite instrumente ascuţite şi cea corespunzătoare mijlocului
vasului, unde întâlnim linii orizontale simple sau grupate în registre. Lipseşte
decoraţia realizată cu ajutorul rotiţei dinţate. De asemenea, pe nici unul dintre
fundurile descoperite nu apar aşa numitele "semne de olar". Pe corpul unei
oale-borcan, întregibile, nu apare nici un motiv decorativ (PI. l/1).
Al doilea tip de vas întâlnit, strachina (sau castronul), este reprezentat
de un singur exemplar, întregibil (A. 6352). Acesta este confectionat dintr-o
pastă ce conţine ca degresant nisip cu bob mic şi mică. Arderea este reducătoare,
de o bună calitate, oferind pastei o culoare cenuşie, fiind urmată de o post-
ardere oxidată ce a determinat aspectul cărămiziu-roşietic din exterior. Pe
corpul vasului, în exterior, se găsesc urme puternice de funingine.
Strachina este caracterizată de o buză lată, trasă puternic spre interior,
fiind continuată de un umăr proeminent. Peretele este oblic şi se arcuieşte
elegant în apropierea bazei. Pe fund, în exterior, se observă urma discului de
la roata olarului pe care a fost confecţionat vasul. Diametrul gurii strachinei
este de 18 cm, diametrul fundului de 11 cm, iar înăltimea este de 6,5 cm.
Decoraţia întâlnită pe strachină constă într-un fascicul de două linii, în val,
aşezat chiar pe buză. Un fascicul orizontal de linii în val este situat între umăr
~i buză, iar sub acesta se găsesc o serie de impresiuni oblice, aşezate sub forma
unui şir orizontal, realizate cu un instrument prevăzut cu crestături (PI. 1/3).
Cel de-al treilea tip ceramic întâlnit este căldarea de lut (A. 6353). În
urma arderii pasta prezintă, în interior, o culoare care variază de la negru la
cenuşiu, în exterior având un aspect cărămiziu închis cu tentă maron. Gura
vasului, larg deschisă, are buza îngroşată, trasă spre exterior dar şi spre interior,
fiind prevăzută cu patru perforatii verticale, grupate câte două, dispuse simetric.
Peretele vasului coboară uşor oblic spre umărul aflat în apropierea fundului
care este puternic bombat. Fragmentele ceramice provenite din căldările de lut
descoperite în locuinţă sunt lipsite de decor (PI. 3/1-2, 4-6; 4/1-9).
Pe lângă materialul arheologic descoperit în locuinţă, în urma excavaţilor
întreprinse s-au aflat, în poziţie secundară, o serie de fragmente ceramice care
aparţin aceluiaşi orizont cronologic. Acestea aparţin tipului de oală-borcan
97
(A. 6362-6363) şi de căldare de lut (A. 6364-6365) (PI. 3/3). Pasta, arderea şi
textura materialului ceramic este similară cu a celui găsit în locuinţă. Fragmentul
ceramic provenit din partea superioarJ a unei oale-borcan, caracterizat de un gât
redus ca dimensiuni, buza scurtă şi îngroşată (PI. 2/11), constituie o particularitate
aparte, întrucât nu se cunosc descoperiri similare în sud-vestul Transilvaniei.
Lipsa unor aşezări rurale dezvelite integral prin săpături metodice face ca
discuţia din domeniul arheologiei satului medieval transilvănean al secolelor Xl-
Xlll să se ducă, în momentul de faţă, mai ales pe temeiul semnalării unor astfel
de aşezări, şi aceasta pornind în special de la descoperirea unor materiale ceramice.
În ceea ce priveşte cursul mijlociu al Mureşului, se constată faptul că un număr
ridicat de situri arheologice care au fost locuite în preistorie - în special cel mai
importante - mai târziu, în secolele XI-XIII, au constituit principalele puncte unde
s-au amplasat comunităţile umane. Menţionăm, în acest sens staţiunile arheologice
din zona imediat apropiată cu "Glodul" de la: Petreşti2, Vinţu de Jos (Sibişeni
"Deasupra Satului")\ Tărtăria-"Gura Luncii"4. Ciumbrud5 etc.; toate fiind situate pe
terase sau promotorii aflate în imediata apropiere a unor importante cursuri de apă.
Cu toate că dispunem, în Transilvania, de numeroase semnalări de locuinţe
medievale timpurii, pu~ne sunt situaţile în care sunt publicate şi planurile acestora. Pe
baz.a acumulărilor bibliografice actuale, se pare locuinţele de tip adâncit sunt cele mai
frecvent întâlnite în interiorul arcului carpatic pentru aceast interval cronologic.
Locuinţa de tip adâncit de la Lancrăm-"Glod" îşi are analogii în
imediata apropiere la Alba Iulia6 , Vinţu de Jos-"Cingăi"7, Vinţu de Jos (Sibişeni
"Deasupra Satului") 8 , Ciugud 9 etc. Locuinţe medievale timpurii contemporane
sau eventual apropiate cronologic sunt cunoscute în Transilvania la Tărtăria
"Gura Luncii" 10 , Sânmiclăuş- "Gruişor" 11 , Sânmiclăuş- "Răstoci" 1~. Ghirbom 1·'. Bratei 14 •
Mugeni 15 , Luduş 16 , Cristuru Secuiesc 17 , Medişoru Mare 18 • Angheluş 19 • Sâncrăieni::'1 1 •
1
Horedt 1951, 201, nr. 38, pi. XIII/12.
1
Simina 1995, 473-491; Simina 1996, 56.
4
Simina 1996 a, 155-161.
' Badea el alia 1996, 35-36, 44.
6
Anghel 19611, 470, fig. 2; Ileite/ 19115, 227; Rmu /994, 345. fig. 7.
1
Năgler 1970, 32, fig. 3.
" Simina 1995, 474-477, fig. 2.
"Berr:i111957. 351. fig. 10.
"' Simina I 996 a, 156.
11
Anghel. Blăjan 1979. 282.
11
Anghel, Blăjan 1979, 283.
11
Aldea ct alia 1979. 259.
14
Zaharia, Bârw 1993, 435.
1
' Fen.·nc::i, Fere11c::i 1977, 295.
lh R11s11 Jl.)62. 351.

17
S:t;kc~\' 1974-1975. 60; Benkii 1992, 170-171, fig. 23.
IH S:,;ke/1· 1974-1975. 59.
1
" S:.,;ke~1· l 992. 297.
:,, S:.ek,·~" I 990. 4. fig. 2.
98
Cernat2 1 etc. În general, în toate aceste aşezan s-au întreprins doar sondaje sau
săpături parţiale. Rezultatele obţinute conferă mai mult certitudinea existenţei în
acele locmi a unei colectivităţi rurale, într-o epocă cu limite cronologice largi,
plasate pe parcursul mai multor secole.
La baza încadrării culturale şi cronologice a acestor complexe inves-
tigate au stat, în primul rând. materialele arheologice descoperite. În ceea ce
priveşte materialul surprins în locuinţa de la "Glod". acesta se rezumă, pe lângă
o râşniţă şi un frecător din piatră, la un bogat inventar ceramic, păstrat în stare
fragmentară, provenit de la diverse vase. Ca şi în cazul altor locuinţe din
această perioadă. tipul de vas cel mai des întâlnit îl constituie oala-borcan.
O primă tratare şi clasificare a oalei-borcan din perioada medievală
timpurie din Transilvania a fost abordată cu o jumătate de secol în urmă de
Kurt Horedt. Cercetătorul clujean încadra aceste vestigii în faza IV de evoluţie
a ceramicii slave (l 100-1200), de trecere spre ceramica medievală propriu-
zisă22. Pe baza materialelor medievale surprinse în urma investigaţilor de la
Ciugud s-au propus două variante de oală-borcanD, fără ca acestea, după
părerea noastră, să fie clar definite. La un moment dat s-a încercat o clasificare
a oalei-borcan în două categorii, în funcţie de prezenţa motivelor ornamentale 24 .
Ulterior, în cadrul descoperilor de la Sânmiclăuş Uud. Alba), tipul de oală
borcan avea să fie împărţit şi diferenţiat cronologic chiar pe câte un secol2 5 • şi
aceasta pornind de la experienţa personală acumulată până la momentul respectiv
de către autorii săpăturii. O situaţie întrucâtva asemănătoare s-a constatat şi
pentru cercetările dintr-o întinsă zonă a judeţelor Harghita şi Covasna 26 • Mai
recent, Radu Popa avea să propună, pentru întreaga ceramică medievală timpurie,
implicit pentru oala-borcan, împărţirea acesteia în timpurie şi târzie, cu delimitarea
între cele două grupe cronologice în prima jumătate a secolului al XIII-iea.
Urma ca la adoptarea acestei împărţiri să se ţină cont de decalajele zonale
fireşti ale procesului de omogenizare treptată a unor aspecte de cultură mate-
rială27.
Tipul de oală-borcan este cel mai frecvent vas întâlnit în cadrul
descoperirilor din evul mediu timpuriu pe o întinsă arie geografică, în care se
înscrie şi teritoriul României. Existenţa unor forme apropiate tipologic dar şi a
unor motive ornamentale similare cu cele din Transilvania se constată, pentru
această perioadă, din Slovacia şi Polonia până în bazinul inferior al Dunării şi
în nordul Mării Negre. Părerea cercetătorilor, unanim acceptată, este că acest
2
' Szekely 1990, 5, fig. 3-5.
22
Horedt 1951, 214-215. pi. XIII.
21
Berciu 195 7, 351-352.
24
Pop 1968, 16.
2
' Anghel, 8/ăjan 1979. 297-299. fig. 7.
2
" Szckelv 1990.
27
Popa 1988, 67.
99
tip de vas se perpetuează din secolele anterioare anului 1000, cunoscând o seric
de transfom1ări de-a lungul timpului. Punctul tem1inus al acestei evoluţii, cel
puţin în Transilvania, poate fi considerat mijlocul secolului al XIII-iea, când are
loc generalizarea rotii olarului cu învârtire rapidă 28 •
Materialul ceramic aparţinând tipului de oală-borcan de la Lam:răm
"Glod", provenit din locuinţă, este caracterizat de o pastă omogenă, de bună
calitate, precum şi de o mare varietate a motivelor ornamentale. Menţionăm
lipsa unor elemente decorative din zona umărului, precum cel în fonnă de
"melcişor" şi care apar frecvent în alte descoperiri similare din Transilvania.
Profilul simplu al oalelor-borcan, lipsite de şănţuirea de pe marginea buzei ~i
de adâncitura orizontală de pe umăr, dar care apar frecvent în cazul
materialelor similare de la Ciugud 29 , Alba lulia-1( 1 şi Vinţu de Jos' 1 • pare să
ilustreze caracterul mai puţin evoluat, eventual încadrarea cronologică imediat
anterioară faţă de cele din urmă amintite, pentru locuinţa medievală de la "Glod".
Cel de-al doilea tip ceramic, strachina, apare destul de rar în descoperirile
similare din Transilvania. Ca şi în cazul oalei-borcan, strachina ocupă un vast
areal de răspândire, cu menţiunea că şi în aceste cazuri astfel de descoperiri
sunt rare. În spaţiul extracarpatic românesc descoperiri de strachini sunt cunoscute
la: Olteneşti3 2 şi SărăţenP' în Moldova, la Hârşova-l-l, Garvăn \~ şi Păcuiul lui
Soare 36 în Dobrogea, iar în teritoriul intracarpatic românesc la Cluj-Mănăştur '. 1
Alba Iulia-"Staţia de salvare"-\ 8 , Vinţu de Jos-"Cingăi".w, Vinţu de Jos-"Podei"-i0 ,

Rădeşti 41 , Sânmiclăuş 42 , Moldoveneşti 4 3, Mediaş-"Teba" 44 , Bemadea-"La Criptă" 4 \
Sânnicolau de Beiuş 46 , Vladimirescu 47 • Moldova Veche-"Rât" 48 etc.
i,- Simina /995 a, 113.

1
'' Bcrciu /957. pi. 11/1-.'i.
10
Berci11 /957, pi. 1/2-4; Anglrcl /961,, 470. fig. 4/l.'i-18. 20-21; ."i/1. 8: 13.
11
· Năgler I 970. pi. 11/6, 8; Simina I 995, fig. 3-4.
12
Spinei /98/-/982, 182, fig. 10/1.'i; 12/19.
11
-- Spinei /98/-/982, 182, fig. 11/12.
14
Aricesrn /971, 357, fig. 7.
Comşa /954, 277. 283, pi. I. grupa la/4 ; IV/1-2.
1
'
16
Har/roiu /972, 78-82. fig. 28-29. 30/1-7 .
.11 lamhor. Matei /979, 600. nota 2. pi. 111/17-18.
" Ciugudean /996, 9, lig. 4.
'" Nii~ler /970. 37. pi. 111/1-2 .
.,, Simina /995, 47.'i. fig. 7/4-.'i.
1
• Hore,lt /951. 201. nr. 39, pi. V/4.
1
• An~lrcl, 81,iicm /977, 303, lig. 7/28.
41
1/oredt /951. 200. nr. 31. pi. Xl/2.
,.. 1/orccit /9/-if,, 146, fig. 61.
"' Popa /999. 140, pi. XIII/I .
..,, Popa et alia l'iiU. fig. 9/c:.
•
7
Barhu, 7.dmha /977, 27, fig. 6, ff1ră număr.
"' U:11111 /979, 238. fig. 11.
100 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
În ceea ce priveşte căldările de lut, acestea constituie, din punct de

vedere al frecvenţei descoperirilor, cel de-al doilea tip de vas, după oala-
borcan. Prezenţa căldărilor de lut a stat, în general. la baza unor aprecieri de
natură etnică. În stadiul actual al cercetării se poate afimia că acest tip ceramic
a apărut, iniţial, în aria culturii Saltovo-Maiaţk-1 _ Căldările de lut au fost
9
preluate şi vehiculate pe un vast teritoriu de către diferite triburi stepice:

bulgare, alane, maghiare, pecenege etc. Afirmaţia că ar reprezenta drept aportul
exclusiv al unui singur grup etnic s-a dovedit a fi lipsită de temei, deoarece nici
unul dintre triburile care au locuit în zona nord-pontică şi au migrat ulterior spre
vest, nu s-au extins în toate teritoriile unde au fost semnalate căldări de lut" 1•
Pentru Transilvania cele mai vechi căldări de lut - de tipul celor cu
fundul bombat, între care se înscriu şi cele din Lancrăm-"Glod" - se datează
din secolul al XI-lea 51 , constituind unul din tipurile ceramice cu cea mai mare
frecvenţă descoperit în cadrul siturilor arheologice din secolele XI - parţial
XllI. O primă cartare şi abordare a căldărilor de lut din Transilvania a fost
întocmită de Antal Lukacs 52 • Cercetătorul maghiar Miklos Takacs a propus o
tipologie a căldărilor de lut din întreg spaţiul care a aparţinut fostului regat
maghiar, inclusiv din teri~oriul intracarpatic românesc 5-~. Cu toate acestea,
stadiul actual al cercetării problemei căldărilor de lut din Transilvania, deşi
dispunem de numeroase menţiuni bibliografice, este departe de a fi satisfăcătors.1.
Analogiile pentru căldarea de lut decorată, în exterior, pe corp, cu linii
în val, în general. în Transilvania sunt puţine 55 • Amintim descoperirile similare
de la Ungra 50 , Moreşti 57 , Cristuru Secuiesc 58 , Lechinta de Mureş 59 , Iernut<~>,
''' Lukacs 1984. 320. Mai recent. revenind la o mai veche teorie. P. Diaconu a opinat că. initial,
căldările de lut au apărut în spatiul carpato-danubiano-pontic (cf. Diaconu 1994. 162). fără a
se specifica elementele luate în calcul care pledează pentru o asemenea interpretare.
"'' SiJinei l 981-1982. 182.
" Lukac.1· 1984. 324.
\~ Lukâcs 19M. 320-330.
\l Takacs 19/ifi, fokcic.1· 19%. 167-169. fig. 15-16.
" Dacă pentru tcritonul din zona extracarpatică românească a fost întocmită relativ recent o
cartare ::,i abon.lare serioasă a problematicii căldărilor de lut (Spinei 1990. 327-342), în schimb.
în Transilvania. unde dcsrnpcririlc par a fi mult mai numeroase. chiar şi reactualizarea listei
descoperirilor se lasă inci1 a<;,tcptată.
\\ Simina l99fi. 58.
\r, Popa, Ste/ânesrn l 980. 500.
7
' 1/oredt 1978. 65. lîg 5/1: /lornlt 198fi, 143. lîg. 58/1.
'" B1!11kii 1992. pi. 28/1 I.
"' Santieru/ 1952, 325. fig. Vlll/8-9.
'" Vlassa I!/ alia l 9fi6. 403.
101
Bulci 6 1, Sânnicolau de Beiuş 62 , Tărtăria-"Gura Luncii",,', Bemadea-"La Criptă" ....

1
Sopor-lacobeni 6 ' , Cefa-"La Pădure"<><>, Stejeriş 6 7, Miceşti 68 etc. Spre deosebire de

situaţia înregistrată în Transilvania, pe teritoriul Moldovei predomină căldările
prevăzute cu elemente decorative, în exterior, pe jumătatea superioară a vaselorn.
Datorită lipsei unor elemente de datare absolută, singurul material care
poate fi luat în calcul pentru încadrarea cronologică a ultimei faze de locuire
a sitului arheologic de la "Glod" îl reprezintă ceramica. Pe bază de analogii, în
special pentru tipul de oală-borcan, locuirea respectivă poate fi încadrată între
a doua jumătate a secolului al XI-iea şi sfârşitul secolului al XII-iea.
În literatura de specialitate este semnalată descoperirea pe teritoriul
localităţii Lancrăm, la mijlocul a secolului al XIX-iea, a unui tezaur monetar.
Acesta conţinea piese din secolele XI-XII, dintre care este amintită o monedă
de argint emisă de Petru I ( 1038- 1041 , 1044- I 046) 70 şi o monedă de la Bîla I
(1060-1063) 71 • Deşi descoperirea se bucură de numeroase referiri bibliografice 72 •
în prezent nu s-au mai păstrat piese din acest tezaur.
Chiar dacă nu se poate face o corelatie directă între aşezarea din
secolele XI-XII de la Lancrăm-"Glod" şi descoperirea monetară efectuată la
mijlocul secolului al XIX-iea, trebuie specificat că situl în discuţie este singurul
din zona imediat apropiată, respectiv al Sebeşului propriu-zis, cel puţin până în
momentul de faţă, care a fost locuit în acest interval cronologic.
Prima menţiune documentară a Lancrămului este din anul 1309 când
"Nicolae, parohul din Lanchnrukindorf' a fost delegat, de către locuitorii din
scaunul Sibiului, la voievodul Ladislau, ca să medieze o pricină ce se judeca
între capitlul bisericii catolice din Transilvania şi câţiva decani şi parohi din
zona care ţineau direct de "pământul crăiesc"B.
01
Ferenc:i, Barh" /978. 76, fig. 3.
01
Popa et alia I 984, 32, fig. 12/a.
0
' Simina /996 a, 156. 159-160, fig. 4.
hol Popa /999, 140, pi. Xlll/4.
M Pintea /967, 527-541, fig. 3/4.
'"' Crişan /99/, pi. 111/4; Crişan /994 11, pi. IV/6; Crişan /995, pi. l\'/5. 7-8.
07
Kalmar-Maxim /988, 1052. fig. 5/19.
Oli Alicu et alia /993, pi. IX/38.
"" Spinei /98/-/982, 182.

711
Horedt /958 a, 143, nr. 12; Sahi111 /958, 289, nr. 20.
71
Jforedt /958, 116.
71
Trimiterea bibliogr.itică a profesorului K. Horcdt potrivit c:Ircia tezaurul este amintit în Prvgrcimm
tle.1· e,·,.m~elisclwn Unte1x.i·mnasiums in Mnhlhuch. 1877 / I 878. p. 87 este emnată. De~i am consultai
un num[ir considerJbil de apari\ii din această revistă, la care am avut acces (cin:a 8U'it ), nu am
găsit infonna\ii referitoare la respectiva des1.:operire monetar.1. Men1iuni despre acest tezaur sunt
~i la f/on.·dt /986, 209, nota 368; Rt·pArliA/ha /IJ95, 115, nr. 1/g; D1111 2000, 7.
71
DIR /953. 110, doc 102.
102
ABREVIERI BIBLIOGRAFICE:
Aldea et alia 1979 - I. Al. Aldea, V. Moga. H. Ciugudean. Săpăturile

arheologice de la Ghirbom (campania 1978). Raport
preliminar, în Materiale, XIII, 1979, p. 257-261.
Alicu et alia 1993 - D. Alicu, S. Cociş, A. Paki, Raport privind cercetările
arheologice efectuate fn satul Miceşti, judeţul Ch~j, în
ActaMN, 26-30, 1/2, 1989-1993, p. 495-512.
Anghel 1968 - Gh. Anghel, Noi descoperiri arheologice fn legătură cu
aşezarea.feudală de la Alba Iulia, în Apulum, VII/I, I 968,
p. 469-482.
Anghel, Blăjan 1977 - Gh. Anghel, M. Blăjan, Săpăturile arheologice de la
Sânmiclăuş (cam. Şona, judeţul Alba) /974, în Apulum,
XV, 1977, p. 285-307.
Anghel, Blăjan 1979 - Gh. Anghel, M. Blăjan, Săpăturile arheologice de la
Sânmiclăuş-"Gruişor", comuna Şona, judeţul Alba, 1978.
Raport preliminar, în Materiale, XIII, 1979, p. 281-284.
Aricescu 1971 - A. Aricescu, Noi date despre cetatea de la Hârşova, în
Pontica, IV, 1971, p. 351-370.
Badea et alia 1996 - A. Badea, M. Căstăian, M. Coza, M. Gligor, V.
Istrate, D. Petriş, Sondaje stratigrafice la Ciumbrud (jud.
Alba), în BCŞS, II, I 996, p. 27-43.
Barbu, Zdroba 1977 - M. Barbu, M. Zdroba, Noi cercetări privind cetatea de
pământ de la Vladimirescu, în Ziridava, VIII, 1977, p.
17-28.
Benko 1992 - E. Benko, A kăzepkori Keresztttr szek Regeszeti
Topografiaja, Budapesta, VariaArchaeologica Hungarica,
V, 1992.
Berciu 1957 - I. Berciu, Descoperiri din epoca feudală timpurie tn
raionul Alba Julia, în Materiale, IV, 1957, p. 335-360.
Ciugudean 1996 - H. Ciugudean, Catalogul expoziţiei "Anul 1000 la Alba
Julia. Între istorie şi arheologie", Muzeul National al Unirii
Alba Iulia, Alba Iulia, 1996.
Comşa 1954 - M. Comşa, Unele concluzii istorice pe haza ceramicii din
secolele VI-XII. în SC/V, VIII, 1-4, 1954, p.267-294.
Crişan 1991 - I. Crişan, O locuinţă feudală timpurie descoperită la
Ce/a (judeţul Bihor), în Crisia, XXI, 1991, p. 297-305.
Crişan 1994 - I. Crişan, Săpăturile arheologice din anul 1993 de pe
şantierul Ce/a- "la pădure",judeţul Bihor, în Crisia, XXIV,
1994, p. 23-42.
103--
Crişan 1995 - I. Crişan, Complexe gospodâreşti descoperite în anul l9'14

în aşezarea Cefa-"La pădure", judeţul Bihor, în Crisia,
xxv, 1995, p. 37-64.
Dan 2000 - D. O. Dan, Lancrâm. Veşnicia s-a năsrnt la sat. Alba
Iulia, 2000.
Diaconu 1994 - P. Diaconu, Din nou despre câ/dările de lut, în voi.
Recenzii şi discuţii arheologice (I), Călăraşi, 1994, p. I 55-
168.
DIR 1953 - Documente privind istoria României. C. \'eacul XI 130 l- i:
i 320, Bucureşti, 1953.
Ferenczi, Barbu 1978 - Şt. Ferenczi, M. Barbu, Cercetări arheologice de la
Bulci şi împrejurimi. în Ziridava, X, 1978, p. 67-79.
Ferenczi, Ferenczi 1977 - G. Ferenczi, I. Ferenczi, Săpâturile de la Mugeni. în
ActaMN, XIV, 1977, p. 295-304.
Harhoiu 1972 - R. Harhoiu, Ceramica nisipoasă, în P. Diaconu, D-tru
Vâlceanu, Păcuiul lui Soare. Cetate bi=antină. voi. I,
Bucureşti, 1972, p. 71-85.
Heitel 1985 - R. Heitel, Principalele rezultate ale cercetărilor
arheologice din zona sud-vestică a cetăţii de la A /ha Iulia,
în SC/V, 36, 1985, 3, p. 215-231.
Horedt 1951 - K. Horedt, Ceramica slavă din Transil\'ania, în SC/I',
II, 1951, 2, p. 189-232.
Horedt 1958 - K. Horedt, Contribuţii la istoria Transil\'(/niei în secolele
/V-Xlll, Bucureşti, 1958.
Horedt 1978 -K. Horedt, Backteller und Tonkessel in l14oreşti, în
SlovArch, XXVI, 1, 1978, p. 59-68.
Horedt 1986 - K. Horedt, Siebe11biirge11 im Fri'il1111ittelalter, Bonn, 1986.
lambor, Matei 1979 - P. lambor, Şt. Matei, Incinta fortificată de la C/uj-
Mănăştur (sec. IX-XIV), în ActaMN, XVI, 1979, p. 599-
620.
Kalmar-Maxim 1988 - Z. Kalmar-Maxim, Sâpâturile de sal\'c1re de la P!tiieşti şi
Stejeriş, în ActaMN, XXIV-XXV, 1987-1988. p. I0-l7-
l063.
Klusch 1981 - H. Klusch, Consideraţii critice pe marginea necesitiifii
respectării tehnologiei tradiţionale 111 producţia ceramicii
populare, în Studii şi cercetări de istorie a ci,·ili=ariei
populare din România, Sibiu, 1981.
Lukacs 1984 - A. Lukacs. Obserm(ii pril'ind râspândirea câldărilor de
lw pe teritoriul României. în SCH~-4. 35, 1984, IV, p.
320-330.
Năgler 1970 - Th. Năgler, I i"11ţ11 de Jos 1i1 _ti.•11dalism11/ timp11ri11. în
Apulum. Vlll, 1970, p. 29-40.
104 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Pintea 1967 - V. Pintea, Cu privire la aşezarea feudală de la Sopor

lacobcni, în ActaMN, IV, 1967, p. 525-541.
Pop 1968 - I. Pop. Date arheologice pri1·itoare la istoria
Braşovului tn secolele IX-XI I, în Cumidarn, li, 1968, p.
9-19.
Popa, Ştefănescu 1980 - R. Popa, R. Ştefănescu. Şantierul arheologic de la Ungra
(jud. Braşov). în Materiale, XIV. 1980, p. 496-504.
Popa et alia 1984 - R. Popa, N. Chidioşan. A. Lukacs, O reşedinfăfeudalâ
din secolele XI-XII la Sânnicolau de Beiuş. în RMM-MIA.
XV, 1984, 2. p. 21-34.
Popa 1988 - R. Popa. La începutul evului mediu românesc. Ţara
Haţegului. Bucureşti. 1988.
Popa 1999 - C. I. Popa, Cercetâri de teren în centrul şi sud-,·esttd
Transilvaniei(!). în BCŞS. 5. 1999. p. 107-146.
RepArhAlba I 995 - Repe11oriul arheologic al judeţului Alba (ed. V. Moga.
H. Ciugudean), Bihliotheca Musei Apulensis, li. Alba
Iulia, 1995.
Rusu 1962 - M. Rusu, Săpâtura de salvare de la Luduş, în Materiale.
VIII, 1962, p. 349-352.
Rusu 1994 - A. A. Rusu, Cetatea A/ha Iulia 111 secolele XI-XIV
Cercetări vechi şi noi, în t'phNap, IV, 1994, p. 331-351.
Sabău 1958 - I. Sabău, Circulaţia monctarâ în Transilvania secolelor
XI-XIII, în SCN, li, 1958, p. 268-302.
Simina I 995 - N. M. Simina, Contrihuţii la cunoaşterea feudalis11111/11i
timpuriu pe teritoriul comunei Vin(u de Jos, în ActaMN,
32/1, 1995, p. 473-490.
Simina 1995 a - N. M. Simina, Despre "cultura Ciugud", în BCŞS, I,
1995, p. 109-119.
Simina 1996 - N. M. Simina, Câldări de lut din Transilvania şi Crişana
cu însemne pc huzâ, în ArhMed, l, 1996, p. 55-67.
Simina I 996 a - N. M. Simina, Descoperiri aparţinând .feudalismului
timpuriu la Pârtăria (jud. A/ha), în BCŞS, 2, 1996, p.
155-161.
Spinei 1981-1982 - V. Spinei, Consideraţii cu privire la popula fia localâ din
zona centralei şi meridionalâ a Moldovei în secolele XI-XII,
în C/, XII-XIII, 1981-1982, p. 173-203.
Spinei 1990 - V. Spinei, Die Tonkesscl au.,· dem Km1Jaten-Dnestr-Raum,
în voi. Die Keramik cler Saltovo-Majaki Kultur 1111d ihrer
Varianten, Varia Archaeologica J/1111garica, III. Budapest.
1990, p. 327-342.
Szekely 1974-1975 - z. Szekely, Sud-estul Transilvaniei 111 secolele VI-XIII e.
n., în Alura, VI-Vil, 1974-1975, p. 57-73.
105--
Szekely 1990 - Z. Szekely. Kora kăzepkori telepnlesek a Szekefi_-fijldiin

(XI-XJVSzazad). în Veszpremi t6rtenelmi tar. I. 1990. p.
3-19.
Szekcly I992 - Z. Szekely. Aşezări din secolele VI-XI p. Ch. in ha:inul
Oltului Superior. în SC/VA. 43. 1992. 3. p. 245-306.
Şantierul 1952 - Şantierul "Aşezări slave În regiunile Mureş şi Cluj", în
SC/V, III, 1952, p. 311-348.
Takâcs 1986 - M. Takacs. Dic arpade11::eitliche11 Tonkessel in
Karpatenhecken, Varia Archaeologica Hungarica, I. 1986.
Takacs 1996 - M. Takacs. Formsclwtz und cronologie der Tongefessc
des I0-14Jahrhundertsdcrkleinen Tiefehene. în ActaArch.
48. 1996. p. 135-195.
Uzum 1979 - I. Uzum. Aşezareafeudală timpurie de la Moldova Jicche-
"Rât" (judeţul Caraş-Severin). în Banatica. V. 1979. p.
225-254.
Ylassa et alia 1966 - N. Ylassa. M. Rusu. D. Protase. K. Horedt„ Sâpărurile
arheologice de la Jenwr. în ActaMN. UL 1966„ p. 399-410.
Zaharia„ Bârzu 1993 - E. Zaharia„ L. Bârzu, Staţiunea de la Bratei, jud. Sibiu„
în Materiale, XVII (partea li), Bucureşti. 1993. p. 435-
437.
WOHNUNG AUS OEM XI -XII. JH. AUS LANCRĂM-"GLOD"
Die Baggemsarbeiten aus der Siedlung von Lancrăm-"Glod" im Fri.ihling

2000. ftih11en zur Entdeckung. einer mittelalterlichen vertieften Wohnung. Nach
der Offnung einer Kassette von 5x2 m. in der Năhe der betreffenden Wohnung.
wurde festgestellt. dass ungefahr 1/3 der ursprtinglichen Wohnungstlăche dieses
Komplexes autbewah11 und archăologisch erforscht wurden. Diese hatte eine
vicreckige Form, mit der Breitc von 2.50 m und die Linge der grofkn Scite
konnte man auf einer Lănge von 3J0 m bemerken (Abb. I).
Der grdBtc Teii des cntdeckten archiiologischen Materials. besteht aus
Kcramik. Auch fand man eine groBc Steinplattc aus Siliziumgestein. die als al~
Handmtihlc bcntitzt wurde. und ein zum Reiben benntzter harter Stein. (Taf. -l/
10-11 ). Man fand noch viei keramisches Material. Folgende Gdal3arten las~t·n
sich untcrschciden: (Einweck)topf. Tonschtissel und Tonkessel. Auf Grund der
Ăhnlichkeiten, insbesondere fi.ir die Topfart. kann man die betreffcnde Bewohnung
zwischen der zweiten Hălfte des XI. Jh und dem Ende des XII. Jh datieren.
In dcr Fachliteratur wird hingewiesen. dal3 im Umkreis des Ortes
Lancrăm in der Mitte XIX. Jh .. cin Mtinzcnschatz cntdeckt wurdc. Dieser
umfal3t Mtinzenstncke aus dcm XI.-XII. Jh .. bzw. Yon Peter I. ( 1038-10-H.
IO-l4-1046) und Bela I. ( 1060-1063).
106 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
E
-..s-
<{
o
cO
o·
C')-
Ş?
-
;<
I
5]
c..D
~
-4
LI)
N-
§ ~
o
/ o
I .....
LJ
l
I o
( o_ -
I
' C')
.--
~ N
o -
o
<O)
o '
ra ,-
Fig. 1 - Lancrăm-"Glod". Planul locuill(ei di11 ecolele Xl-Xll: 1 - balast nativ;

2 - lut galben; 3 - pământ negru, sfărâmicios; 4 - pământ cenu iu; 5 - pământ
maro (. trai vegetal); 6 - fragm ente ceramice.
107--
8 o 5cm
PI. 1 - Lu11crâ111- "(,'Iod". Fragmente ceramice: din loc11i11(â ( l-5. '); material
ne. tratigrafiat (6, 8).
108
:. .. . I
. ~v.:?J,,/,.;,
6 l ' 6
•;;· ..
~~:-r., ... -.. · ..·., ..

-~-·~- .,... . ·. .· . l J
': --------
---- 13
o 5cm \
PI. 2-Lancrăm-"Glod". Fragmente ceramice: di11 locuinţă (1 -5, 8, JO, 12-15);

material 11estratigrafiat (6- 7, 9, 11, 16).
109--
f: • . ~
~,
,..
. •
; ... : . ~
,.
··~ C' ... '
;:y.~. -
,(. .
_,,
.... ,
. . ..
'
.
J
_...._ o 5cm 6
PI. 3 - la11cră111- ''Glod". Fragmente ăldt1ri de lut: din loc11i11(ă (],./);material

11e tratigrafiat (2-3, 5-6).
- - 110 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
r~·,-,,"":,~••,~,·.,,.1i'oţ;,.
5
3
......
...
·
'•
. ... .
'
. '
....
'
. . ' ...
. . .. . :: . . ·....· .. ~::, .
. ...
o 5cm
(H)
10
PI. 4 - Lancrăm-"Glod". Fragmente căldări de lut (1-9),frecător şi_ râş11i(ă din

piatră (10-11); din locuinţă (1, 4, 10-11); material ne tratigrafiat (2-3, 5-9).
111--
DANIELA MARCU ISTRATE
BISERICA ORTODOXĂ "BUNA VESTIRE" DIN ALMAŞU MARE -

JOSENI, JUD. ALBA
DANIELA MARCU /STRATE
Biserica "Buna Vestire" din A.Imaşu Mare este binecunoscută specialiştilor

ca una dintre cele mai vechi biserici româneşti de zid din Transilvania.
construită anterior anului 1418. Din acest motiv monumentul se bucură de o
literatură relativ bogată 1 , chiar dacă până în prezent nu a făcut obiectul unor
cercetări directe (arheologice şi de parament). Începfmd din anul 1999 biserica,
aflată într-o stare de conservare problematică. a fost inclusă în Programul
Naţional de Restaura.re al Ministerului Culturii, ceea ce a creat ocazia şi a
oferit mijloacele pentru o cercetare interdisciplinară complexă. căreia îi aparţine
şi demersul de faţă 2 •
Biserica "Buna Vestire" este alcătuită dintr-un naos uşor trapezoidal, o
absidă decroşată de fo1mă aproximativ semicirculară şi un turn cu plan pătrat
pe faţada de vest1. (pi. 1/1-2). În pai1ea de vest a naosului se delimitează o
tribună sprijinită pe patru stâlpi ele zidărie datorat[t unei etape mai târzii. din
secolul XVIII~. Initial toate componentele clădirii au fost acoperite cu bolti
semicilindrice din piatră, dar cele din turn şi navă s-au prăbuşit în secolul al
XIX-iea şi au fost înlocuite. Absida păstrează şi acum bolta originală semisferică.
completată spre E cu o semicalotă pentru a se racorda la trasettl zidurilor.
1
Eugena Greceanu, Ioana Cristache Panait. Biserici româneşti di11 raio1111/ .-I/ha Iulia ..\litmpolia
.-lrdea/11/11i, XI, 4-6. I 966. pag. 320. Eugenia Greceanu. /11/l11l'll(,1 gotic,i in arl11tect11ra bisaici/or
rom1î11eşti de :id di11 Tra11si/rn11ia, SCl.-1. 18. I. 1971. pag. 34-39. Ya!>ile Drăg.uj, D1l(io11ar
e11ciclopcdic de artli mcdicl'l1lâ nm11i11eascci. 1976, pag. l:'i. M,u·ius Porumh. Ctitori şi arlti
m111â11eascci i11 Tra11silm11ia scco/11/11i al XI '-/ea . .-111.-1 Cluj. XXIII. 1980. pag. 99. Gheorghe
Curinschi Yorona. Istoria arhitecturii in Ro1111i11ia. 1981. pag. 132. Marius Porurnh. Pictura
ro1111i11easca din Tra11sihw1ia. 198 I. pag. 28. Marius Porumb. Diqionar de pict11ni ,·eche mmâncasni
di11 Tra11sih'W1ia, sec. XJJI-XVJJJ, 1998. pag. 18. Ghl·orghe Petro\', Bi.HTin, ro1111i11msc1i din
Al111aş11 Mim', jud .-I/ha, studiu istoric. mss. I 999. Gheorghi: Petro,·. Bi.,crici ml'Jiemle m111,i11eşt1
din SI' fra11.,·l/l'tl11iei, tt':,i dl' doctorat. 2000. Gheorghe Fle~i:r. Biserici rom,int'şti de :id di11j11tlc:rul
A/ha. 2001. pag. 40-42.
Proie~:tantul general este SC Rernonis SRL din Bra~ov. reprezentat prin ing. Cam1en Ion. care
a rnordonat toate cercelările de six·cialitate ~i a întocmit rele\'ee e\a\.'le ale d:1dirii. Un i:.,celcnt
proiect de n:!>taurare a fost ri:1.ullatul tina I al ,ll'e!>tei lahorillase acti\'ilăli.
' Lungimea în ax este de 17 m. din care nava ~i ahsida 13,80 m; Iă1imea naosului este de 5,80
m, iar deschiderea absidei de 3,70 rn la pornire.
• Gheorghe Fleşer. op.cit .. pag. 42.
112
Biserica este luminată prin ferestre extrem de înguste prevăzute cu ancadramente

din piatră simple, 3 pe latura de N, 2 pe latura de S şi 2 la absidă. Accesul
se poate realiza fie dinspre V, prin turn. fie dinspre S printr-un portal simplu
dreptunghiular. Pardoselile interioare sunt din lespezi de piatră nefasonate. În
absida altarului, se păstrează mai multe fragmente de frescă datând din sec.
XVIII şi cinci icoane pe lemn pictate de Sima Zugravu în 1764 5 .
Iniţial acoperişul a fost învelit cu lespezi de piatră, înlocuite în 1863,
după prăbuşirea şi refacerea bolţilor din naos şi turn, cu şindrilă 6 , iar în 1962
cu ţiglă Ji tablă 7 • În forma actuală clădirea este sprijinită în exterior de 6
contraforturi, realizate în 1841 conform unei inscripţii păstrate pe unul dintre
ele: 3 pe latura de N, 2 pe latura de S şi unul dispus oblic oarecum în axul
absidei.
Biserica este menţionată pentru prima dată într-un document din 1418,
şi această dată, însoţită de analiza arhitecturii şi a soluţiilor constructive, se află
la baza încadrării cronologice a construcţiei la începutul sec. XV 8 • Gheorghe
Petrov a avansat ipoteza construirii bisericii în sec. XIV de către mineri de
etnie germană a căror prezenţă la Almaşu Mare este legată de exploatările
aurifere din zonă, în ambianţa arhitecturii romanice, "având în vedere planimetria
absidei altarului precum şi anumite elemente constitutive ale construcţiei" .9
În luna noiembrie 1999 au fost executate cinci sondaje arheologice în
exteriorul bisericii în vederea obţinerii informaţiilor tehnice necesare întocmirii
expertizei de rezistenţă 10 • Deşi săpătura a fost extrem de limitată, totuşi am
reuşit să stabilim relaţiile dintre principalele componente ale clădirii (turn -
naos - altar), evoluţia nivelului de călcare precum şi caracteristicile tehnice ale
structurilor.
Biserica din Almaşu Mare-Joseni este amplasată pe un platou înalt,
care prezintă o uşoară pantă atât dinspre vest către est, cât şi dinspre nord spre
sud: nivelul de călcare se află lângă turn la + 0,16 m 11 , în axul absidei la -
0,08 m iar pe partea de nord a pronaosului la + 0,25 m. (pi.I/I; foto I)
Sub nivelul actual de călcare zidurile bisericii sunt îmbrăcate de o
centură de beton a cărei limită inferioară coboară dinspre vest spre est 12 : din
~ Marius Porumb, Dic/ionar .. , pag. 18.

~ Gheorghe Fleşer, op.cit, pag. 40
7
Gheorghe Petrov, op.cit., pag. 8.
" Opinie împărtăşită de majoritatea autorilor - vezi nota 2.
'' Gheorghe Petrov. ovcit. pag. 9
111
Sondajele au fost realizate la solicitarea proiectantului general. În momentul respectiv sondajele
au fost gândite ca etapă preliminară a unei cercetări arheologice complexe în exteriorul şi
interiorul monumentului. Între timp însă Ministerul Culturii a întrerupt finantarea, astfel că nu
a fost posibilă continuarea cercetărilor.
1
' Cotele de adâncime mentionate în text sunt raportate la wagriss-ul stabilit de proiectant.
- OJO m în S I, - 0,15 m în S 5. - 0,41/-0,48 m în S 3 şi S 4.
11
113--
acest motiv infrastructura nu a putut fi observată decât parţial. limita superioară

a fundaţiilor şi felul în care se face trecerea la elevaţie nefiind vizibile . (pi.
11
II-VI; foto 2-4)

Fundaţiile bisericii sunt realizate din bolovani mari de piatră aşezaţi
relativ regulat. pentru egalizarea asizelor folosindu-se pietre de dimensiuni mai
mici; ca liant s-a întrebuinţat lut amestecat cu pământ. Unne ele mortar s-au
identificat doar în S 1 (turn şi latura de vest a naosului). deasupra cotei de -
0.60 m - deci aproximativ cu OJO m mai sus decât talpa fundaţiei. şanţurile
pentru fundaţiile navei şi turnului s-au adâncit oblic. astfel că la nivelul primei
asize de bolovani fundaţiile sunt mai înguste cu 0,30 m.
În jurul bisericii pământul a fost răscolit de gropile mormintelor. astfel
că nu au rămas urme evidente din nivelul de construcţie. Cel mai folosit nivel
de călcare. marcat printr-un strat de pământ brun amestecat cu fragmente de
piatră şi pigment de mortar urmează linia pantei 14 • iar de la limita sa superioară
şanţurile de fundare au adâncimi diferite. de la - 0.70 m în partea de V până
la - 1,25 m în partea de E, la limita platoului 15 •
În punctele investigate structura fundaţiilor este foarte asemănătoare. şi
nu s-a evidenţiat nici o cezură între actualele componente ale clădirii. În stadiul
actual al cercetărilor construirea bisericii poate fi atribuită unei etape unice.
singurul adaos fiind un set de contraforturi din bolovani de piatră înecaţi în
mortar ale căror urme au fost identificate în secţiunile 2,3 şi 5, sub fonna unor
fundaţii masive cu lungimea de 2,10 m 16 • Nu se poate preciza perioada în care
au fost construite acestea din urmă, dar ştim că au fost demolate şi înlocuite
cu contraforturile actuale, realizate din blocuri de piatră. în 1841.
Deşi tot pă1nântul din jurul bisericii este răscolit. în săpătură au fost
identificate şi cercetate doar 6 morminte concentrate, cu o singură excepţie. în
jurul absidei. (pi. 1/2) Scheletele sunt orientate Y-E paralel cu biserica. mai
puţin M 2 şi M 3 care sunt deviate NY-SE; toate au fost aşezate pe spate. cu
braţele întinse pe lângă corp (2 cazuri) sau îndoite din coate cu antebraţele pc
abdomen (3 cazuri). Gropile au fost săpate începând de lângă fundaţiile
bisericii: în cazul M 1 groapa a fost săpată în fonnă de clopot. astfel încât
scheletul să fie lipit de zidăria fundaţiei. Fom1a gropilor nu a fost vizibilă. dar
umplutura este alcătuită din solul viu amestecat totdeauna cu pigment de
cărbune şi în două cazuri cu pigment de mortar. Nu au apărut unne de lemn.
'' Limita superioară a funda1iei. man.:ată printr-un decro~ lat de 0.15 m. a fost vi1.ibilă numai pe
latura de N. în S 5. Pc latura de S. în S 2. funda1ia navei se lăle~te bmsc la - 0.-l5 m. fonnfmd
un fel de urechiu~ă. Pc latura de N a bisericii ~an1ul larg săpat pentru rcaliLarea centurii a
fosl umplut cu bolovani mari de piatr.l, realizându-se astfel un Id de dren.
1
• - 020/0,28 m în apropierea lumului. la - 0.35 m (medic) în partea de csl. respectiv - 0.25
m (medie) pe partea de nord.

'~ - 0,93 în S I. - I ~';2 în S 3, - 1,62 în axul absidei. ~i - 1,25 m pe lalurn de nord.
'" Ul1imea rămâne pentru moment nel·unoscu1ă. de asemenea numărul acestor contrafonuri.
114 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
dar au fost recuperate numeroase cuie. semn că înmormântările s-au efectuat în

sicrie. Cel mai vechi mormânt pare să fie M 5, care a fost distrus complet de
M 4, datat cu monede la mijlocul sec. XIX. O monedă din 1545 (Saxonia) 17
şi un inel sigilar descoperite în umplutură în S 3 au aparţinut cu mare
probabilitate acestui mormânt 18 • M 3 este datat cu monedă la mijlocul sec.
XVII. iar M 6 a avut depusă în zona bazinului o monedă din 1702.
Inelul sigilar este lucrat prin ciocănire din bară de argint cu
seqiunea circulară şi are părţile laterale bogat împodobite cu motive vegetale
derivate din palmetă: pe chalon are în negativ un blazon cu scobituri laterale
în interiorul căruia sunt reprezentate soarele, luna. luceafărul şi o aripă stilizată.
iar deasupra din nou soarele şi luna. (pi. Vl/3)
Stratigrafia sitului este extrem de simplă. Solul viu este reprezentat de
un lut feruginos brun roşcat în care s-au adâncit atât şanţurile de fundare (cu
excepţia celor pentru absidă) cât şi gropile mormintelor (stratul 5), acestea din
urmă căpăcuite de un strat de pământ amestecat cu pigment de mortar şi
fragmente de piatră a cărui limită superioară marchează şi un nivel de călcare
în jurul bisericii (stratul 4 ). O umplutură din pământ amestecat cu pietriş
(stratul 2) reprezintă o nivelare recentă în care au fost săpate şanţurile pentru
centura de beton (straturile 3 şi 9) şi în care de asemenea a fost adâncită o
umplutură de pietriş care susţine actual ul trotuar de lângă pereţii clădirii. (pi.
li-VI)
Concluzii. Aşa cum am precizat. informaţiile acumulate în acest stadiu
al cercetărilor conduc la concluzia că biserica este construită într-o singură
etapă. Totuşi este necesar să precizăm faplul că datorită absenţei mortarului
este posibil ca eventuale intervenţii la nivelul fundaţiilor să nu fie reperabile
într-o săpătură atât de restrânsă: în cazul în care s-a refolosit o constructie mai
veche, fundatiile acesteia puteau fi demontate sau modificate (prelungite) fără
să rămână urme în structura zidăriilor. Această rezervă se impune din două
motive:
l. asimetria generală a bisericii precum şi grosimea diferită a
zidurilor par să indice la prima vedere etape diferite de constructie - sau
existenţa unei structuri mai vechi care a determinat abaterile respective: latura
de vest a naosului este din interior pronuntat arcuită, peretii naosului sunt mai
groşi spre est şi se subţiază treptat spre vest, iar spaţiul naosului se micşorează
de asemenea dinspre V spre E. Arcuirea absidei este neregulată, pornind de
17
Identificarea monedelor aparţine lui Adrian Popescu de la lns1i1utul de Arheologie Vasile
Pârvan -din Bucureşti.
,H Această afirmaţie se bazează pe faptul că în afară de inventarul mormintelor în săpături nu au
apărui obiecte de inventar cu excep\ia unor mici fragmente ceramice atipice, deci moneda şi
inelul sunt susceptibile a proveni de la un mormfml. Întrucât celelalte mom1inte au inventarul
intact, singurul posesor al acestor obiecte rămâne M 5.
115--
fapt din două ziduri perpendiculare pe latura de E a navei, formă c~ ar putea

sugera o combinaţie între planul semicircular şi cel poligonal. In această
asimetrie generală singura componentă regulată este turnul, şi nu este exclus ca
acesta să apartină unei etape mai târzii care a remodelat faţada de vest a
bisericii. Pe de altă parte însă această asimetrie poate să fie şi rezultatul unui
şantier improvizat, prea puţin experimentat în construirea unei astfel de clădiri
ale cărei principii generale totuşi le cunoaşte şi încearcă să le respecte.
2. fundaţiile naosului şi turnului sunt adâncite în solul viu. pe când
fundaţiile absidei intersectează şi un pământ purtat cu pigment feruginos.
cărbune şi mici fragmente de piatră foarte asemănător cu umplutura mormintelor
- semn că partea de est a suprafeţei a fost locuită într-un fel sau altul înainte
de construirea bisericii.
Aceste semne de întrebare nu pot fi rezolvate decât printr-o cercetare
arheologică extinsă în exteriorul dar mai ales în interiorul monumentului.
Săpăturile efectuate nu ne permit nici clarificări de ordin cronologic.
astfel că principalul reper în acest sens rămâne planimetria bisericii. Tipul de
biserică sală cu absidă semicirculară a fost deseori discutat în literatura de
specialitate din perspectiva genezei, cronologiei şi repartiţiei geografice 14 • Atribuit
îndeobşte arhitecturii romanice, acest tip este însă deseori expresia unor şantiere
provinciale, din medii în care stilurile culte au ecouri prea palide pentru a fi
semnificative. Planul nu este singular în zona Munţilor Apuseni: cel mai vechi
monument de acest tip este biserica Mănăstirii Râmet datată în sec. Xlll-XIV~ 0 •
construită în spiritul arhitecturii ortodoxe bizantine. Din aceeaşi serie pot fi
enumerate bisericile din Ampoiţa (corn. Meteş, Biserica "Cuvioasa Paraschiva".
încă necercetată, datată ipotetic în sec. XV), Cib (corn. Almaşu Mare. Biserica
"Sf. Nicolae". necercetată dar cu o planimetrie copiată după cea a bisericii din
Joseni, cu o datare oscilând între secolele XV-XVIII) şi Gaida de Jos (Biserica
"Naşterea Maicii Domnului", sec. XIV-XV), iar cercetările viitoare ne rezervă
probabil încă niulte surprize la acest capitol. Pentru aceste biserici mai modeste
în afară de o posibilă situare în sfera reminiscenţelor romanice sau a influenţelor
dinspre ţara Românească. trebuie să avem în vedere şi existenta unui model
concret care a fost copiat în limitele posibilităţilor (materiale şi nu în ultimul
rând tehnologice). iar în cazul de faţă acest rol putea să revină bisericii de la
Râmeţ.
1
" Virgil Vătăşianu. Istoria artei .ft•11dale În (ârile Rom inc. 1959. pag. 80-85. Eugenia Greceanu.
Date noi as11pra arhitecturii mmanice din ::ona n•ntralti a Transill'aniei. în voi. Pagini de ,·eche
artă român('ască. De la origini până la sfârşitul st•co/11/ui al XI '/-/ea. 1970. pasim.
2
" Pentru datarea clădirii în sec. XIII a se vedea Marius Porumb. Dicţionar. .. pag. 230. Pemru
o încadrare mai târzie, în sec. X IV. Vasile Drăgut. Diqionar t•nciclopedic... pag. ~59.
116 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
ANEXE
CATALOGUL MORMINTELOR
I. Secţiune, adâncime vârstă. 2. Forma şi umplutura gropii. 3. Orientare.
4. Poziţie. 5. Inventar. 6. Relaţii stratigrafice.
Ml: I. S 2, -1,00 m, matur; 2. umplutura din pământ negru destul de

curat, cu rar pigment de cărbune şi mortar; 3. V-E; 4. întins pe spate. capul
distrus, cu maxilarul inferior căzut într-o parte, braţul drept îndoit din cot în
unghi de 90° cu antebraţul peste abdomen, braţul stâng îndoit în unghi ascuţit
cu antebraţul oblic peste abdomen, picioarele paralele.
M2: I. S 4, - 0,80 m, matur; 2. umpluturn gropii din pământ negru cu
pigment de cărbune şi rar mortar; 3. V-E; 4. întins pe spate, partea stângă a
corpului şi bazinului parţial distruse, braţele întinse pe lângă corp, picioarele paralele.
M3: I. S 3, - 1,50 m; adolescent; 2. umplutura gropii din pământ
negru-maroniu destul de curat; 3. NV-SE; 4. întins pe spate, braţele întinse pe
lângă corp. 5. bentiţă din piele cu ţinte (aplice) din cupru aşezată pe frunte şi
o monedă de la mijlocul sec. XVII pe bazin. 6. Partea inferioară a scheletului
a fost suprapusă de groapa M 4.
M4: I. S 3, - 1,60m; matur; 2. umplutura din pământ negru-maroniu
pigmentat cu cărbune; 3. V-E; 4. întins pe spate, capul căzut pe umărul drept,
braţul drept îndoit din cot în unghi de 90° cu antebraţul peste abdomen, braţul
stâng îndoit în unghi ascuţit cu antebraţul oblic peste abdomen, spre umărul
drept; picioarele paralele .5. 3 nasturi din os pe abdomen şi 2 monede din 1852
şi 1859, Francisc Iosif în zona bazinului. 6. A distrus aproape complet M 5
şi a suprapus parţial M 3.
MS: I. S 3. - 1,55 m, matur; 2. umplutura din pământ negru-maroniu
pigmentat cu cărbune; 3. V-E; 6. distrus aproape complet de M 4.
M6: I. S 3, - I ,30 m, matur; 2. umplutura din pământ negru-maroniu
pigmentat cu cărbune; 3. V-E; 4. întins pe spate, braţele îndoite din coate în
unghi de 90° cu antebraţele pc abdomen, picioarele paralele; 5. monedă 1702.
LEGENDA STRATURILOR
I. strat vegetal.
2. umpluturft recentă. pământ amestecat cu pietriş.
3. şanţ pentru centura de beton transformat în dren.
4. lentilă cu pigment de mortar şi fragmente de piatră.
5. umplutură cu pigment feruginos, pigment de cărbune, rar mortar
(gropi pentru morminte).
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 117 - -
5a. stratul 5 ma, curat.

6. sol viu (sol feruginos hrun - ro~cat cu bulgări de lut).
7. pietri~ (pat pentru trotuar).
8. pietre legate cu mortar.
9. ~ant pentru centura de beton.
L'EGLISE ORTHODOXE "L'ANNONCIACION" D'ALMA$U MARE-

JOSENI, DEP. D'ALBA
L'eglise present une nef unique. une abside en hemicycle voCnee en

demi-calotte spherique et sur la fac;ade ouest un tour clocher.
En 1999 on a foit cinq sondages archeologiques. a la demande
d'architect qui coordonne le projet de restauration. On a etablie que !'edifice a
ete construit dans un seule etape. probablement dans le XIV-eme siecle. Dans
le XIX-eme siecle Ies voutes de nef et du tour se sont ecroule et ont etc remis
en etat avec une autre section: dans la meme periode on a ajoute de contreforts.
Dans Ies fouilles on a decouvert six tombeaux d'inhumation. le plus
ancien du XVI-eme siccle et Ies autres jusqu'au XIX-eme siecle.
Explication des figures
PL. I I. Le plan topographique. 2. La planimetrie de l'eglise et Ies sondages

archeologiques.
PL.11 I . Le paroi nord du sondage I . 2. Le paroi ouest du sondage I . 3. Le
paroi nord du sondage 2.
PL. III I. Le paroi est du sondage 3. 2. Le paroi est du sondage 2. 3. Le paroi
sud du sondage 4.
PL. IV I . Le paroi nord du sondage 3. 2. Le paroi ouest du sondage 3.
PL. V. I. Le paroi ouest du sondage 2. 2. Le paroi ouest du sondage 5. 3. Le
paroi sud du sondage 5.
PL. VI I. Le paroi est du sondage 5. 2. Le paroi oue..;t du sondage 5. 3.
L'anneau decouvert dans Ies fouilles.
Photographie~·
l .Vue generale de l'eglise du c6te de nord-est.

2.Lcs fondcmcnts du tour et de la nef.
3. Les fondements de !'abside et de la nef.. vue generale
4. Les fondements de !'abside et de la nef. ·detail.
118 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
~·,
CJ 11 1
L)
---
l ..,,
I
~~ J ..,
PL. I 1. Detaliu din planul topografic, c. 1: 1OOO. 2. Planul bisericii la nivelul

fimdaţiilor şi secţiunile realizate, se. 1:100.
119--
DANIELA MARCU !STRATE
01-
1 c!IC JIU '1

TIJPN
pa ·dos, ol<i
1,dăr,e
(U
mortar
o,___________,.------1' so
01 . - - - - - - - - - - - - - - - - ~· 50
c rnr râ
d~ lu 'on
1 ~c' ,
~o . ..
6
J
Pl.JJ 1. ec(iunea 1, profil . 2. ec(iunea 1, profil J~ 3. ecţitm ea - , profil , .
120
W, JO
01----------.---------~l
' - - - - - - ----,-------1' •65
'
2
PL. li/ I. Secţiunea 3, profil E. 2. Secţiunea 2, profil E. 3. Secţiunea .J, profil S.
121
DANIELA MARCU !STRATE
w.30 o
I - - - - - - - - ; - - - - - - - - ;?
AB SIDA
1+'•70 o.,_________. . . . . - - - - - - - - - - - - 1 1
NAVA
ecţi1111ett 3, profil I -,
el'(i1111 e 1 3, profil J:
122
'fl•!'l 01---------~----P
rid;ri ~ W• 38 01-----------.--------~ z
adosată
z , rtă ne
2 adosat ă
neo
dr,n
PL. V. ). Secţiunea 2, profil V. 2. Secţiunea 5, profil V intermediar. 3. Secţiunea

5, profil S.
123--
1
!(,lt
PL. J'/ J. Sec(itmea 5. profil E. .... ecri1111ea 5, profil J. . Inel fle operit Îlt
siipi'ttură. ·c. I: 1.
- - 124 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
1. Vedere generală a bisericii

dinspre NE.
• I
I~- "'
2. Fundaţiile turnului şi navei.
3. Fundaţiile absidei şi navei,

vedere generală.
4. F1111da(iile absidei şi navei,

detaliu.
125--
CRONICA CERCETĂRILOR ARHEOLOGICE
DIN
JUDETUL
'
ALBA
Raport asupra rezultatelor săpăturii de salvare efectuate În cadrul sitului

arheologic de la Alba Iulia-Lumea Nouă, punctul 11 Ferma Romano-
Catolică11
Colectiv: I. Paul, M. Ciută (BCU/ţ,f), G. T. Rustoiu (DJCCPCN Alba), P.

Mazăre, C. Florescu, A4. Gliţ?or (BCUM)
Cod LMl: A.B. 11908
Nr. autorizatic I I 9/2002
Situl arheologic de la Lumea Nouă - amplasat la nord - nord-est de

municipiul Alba Iulia - a devenit cunoscut în literatura de specialitate în urma
publicării rezultatelor săpăturilor din anii '40 ai secolului trecut, efectuate de I.
şi D. Berciu, săpăturile fiind continuate în anii "60-'70 şi '90 1 • Cercetările
repetate au relevat o succesiune bogată de depuneri arheologice aparţinând unor
epoci, culturi şi faciesuri (complexe) culturale preistorice: neolitice (Yinca,
Lumea Nouă, Petrcşti); aparţinând epocii fierului (Basarabi); dar şi clasice:
epocii romane (villa rustica) - şi postromane. Densitatea şi repartiţia diferită în
spaţiu a depunerilor culturale relevate prin săpături a făcut necesară, pe de o
parte. împărţirea sitului în două sectoare distincte, notate cu A şi B (sau I şi
II), iar pe de alta, includerea sa pe lista monumentelor istorice (cod LMI: A.B.
11908), în special în condiţiile în care staţiunea neolitică a devenit eponimă
pentru un grup cultural aparţinfmd neoliticului dezvoltat.
În luna iunie a.c. Arhiepiscopia Romano-Catolică din Alba Iulia - ce
deţine în această zonă o fermă zootehnică - a înaintat DJCCPCN - Alba.
documentaţia pentru construirea în spaţiul din interiorul fermei a unui "Punct
colectare lapte", în vederea eliberării autorizaţiei de construcţie. Deoarece zona
cuprinsă în proiect se află în imediata apropiere a sectorului A (I) a sitului
arheologic - unde s-a identificat o locuire intensă a comunităţilor petreştene -
în conformitate cu prevederile legale a fost decisă obligativitatea efectuării, în
prealabil, a unei săpături de descărcare de sarcină istorică, lucrare ce a fost
preluată, în urma semnării unui contract preliminar (încheiat în 16. 07. cu
D. Berciu, I. Bcrciu, Sâpâlllri şi cercetări arheologice 1i1 anii /944-/947. în Apu/11111. III. 1946-1948.
1-50; D. Bcrciu, lmportan/a co111ple.r11/11i neolitic "l11111ea Nouâ" i11 lumina noilor sâptituri (/9(i/-
/9f,3). în Apu/11111. VII/I. 1968, 5J-60; I. Paul. Cultura Petreşti. Bucureşti. 1992: I. Paul. M.
Ciută. Raport asupra cercetârilor arheologice de la A/ha lulia-Lu111ea Nouâ. campania /995. în
Cronica Cercetărilor arheologice - (CCA), (Br:Lila) 1996: I. Aldea. Raport asupra ceiretarilor
arheologice de la A/ha lu/ia-l11111ca Nouâ. a1111pania 1996. în CCA. (Bucureşti) 1997.
127--
CRONICA CERCETĂRILOR ARHEOLOGICE DIN JUDETUL ALBA
numărul 1454). de către Universitatea "I Decembrie 1918" din Alba Iulia. prin
Baza de Cercetări cu Utilizatori Multipli (BCUM). Cercetările s-au efectuat în
baza ob\inerii autorizatiei de săpătură Nr. I 19/2002, emisă de Serviciul Arheologie
din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor, în um1a solicitării făcute din partea
BCUM.
După trasarea şi delimitarea suprafeţei construibile de către finna
autrnizată (S.C. Arhing, SRL - Târgu Mure5). s-a observat că circa 1/3 din
suprafaţa ce urma a fi descărcată de sarcină istorică era puternic afectată de
construcţii modeme (plăci de beton şi amenajări din lemn).
Au fost deschise trei secţiuni după cum urmează: S1/2002 (amplasată
pe latura de sud a viitoarei construcţii, orientată est-vest. cu dimensiunile de
11 JO x 2 m. cu o casetă anexă Cl/2002 = 2 x 15 m). SIV2002 (ampla-;ată pe
latura de vest. orientată nord-sud, cu dimensiunile de 17.50 x 2 m) şi SIIV2(X)2.
(amplasată pc latura de nord, orientată est-vest. cu dimensiunile de 6 x 2 m).
Încă din timpul operatiunilor de decopertare s-a constatat prezenta
masivă a materialelor modeme, provenind de la acumulări specifice (gropi
reziduale-menajere, gropi de var, lentile de pietriş şi nisip etc.) sau de la
fundaţiile unor construcţii dezafectate (şanţuri de fundaţii, fragmente de fundaţii.
şanţuri de conducte), realitate ce a îngreunat considerabil săpătura
propriu-zisă.
S-a observat că sterilul arheologic, de culoare galbenă şi textură loess-
oidă (specific dealtfel acestui areal, după cum s-a constatat în cen:etfirile
anterioare). apare deja la o adâncime de circa 50-70 cm (chiar la 30-40 cm !).
în zonele în care nu au fost surprinse adânciri (gropi) contemporane. S-a
constatat astfel că toată zona excavată este răvăşită de interventiile modeme.
materialele arheologice descoperite fiind găsite. în nivelmile de săpare. doar în
asociere cu obiecte şi resturi contemporane. În unna observatiilor stratigrafice
nu s-a putut identifica un strat arheologic propriu-zis. cu atât mai puţin unul
preistoric. Singurele complexe preistorice identificate sunt cele de tip adâncit
(gropi. bordeie etc.) şi apar doar în ste1ilul arheologic. acolo unde gropile
contemporane nu l-au afectat. În unele cazuri s-a observat că aceste gropi.
unele contemporane altele modeme, au distrus. prin suprapunere mai mult sau
mai puţin parţială. unele dintre complexele preistorice. cum este cazul G3 şi G4
din S I. G8 şi G 10 din S II. B I şi C 3 din S lll.
Secţi1111ea I. adâncă de aproximativ I m. a oferit I I complexe. dintre

care 10 gropi (GI-G6. Gl9-G20. CI-C2) şi I şanţ de fundaţie. Dintre acestea
doar G I. C2. G3. G4 şi G 19-20 au aparţinut epocii neolitice. restul fiind
modeme şi/sau contemporane. Complexul adâncit C2. a oferit un bogat material
vincian şi petreştean şi fragmente de pereţi din chirpici. Groapa 3 surprinsă în
caroul I, de fonnă aproximativ rotundă, afectată de un complex contemporan
de fom1ă dreptunghiulară (CI = siloz ?) a oferit materiale fmgmentare petreştene.
128 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Groapa 4, surprinsă parţial în caroul 4. intrând sub profilul nordic, a necesitat

deschiderea unei casete (Cl/2002) pentru dezvelirea ei integrală. relevând o
formă rotundă adâncită până la aproximativ materialele recuperate (o vatră
fragmentară şi material ceramic extrem de fragmentar) recomandând-o ca pe o
groapă menajeră. În carourile 2-3 s-a conturat un şanţ de fundaţie, care
traversa, uşor oblic (de la sud-vest spre nord-est) întreaga secţiune, având o
adâncime de aproximativ 50 cm. După golirea acestuia s-au conturat alte două
gropi. G l 9-G20, neolitice, lipsite însă de inventar.
Secţiunea li, adâncă de aproximativ I m. a oferit şi ea 12 complexe,

dintre care 1O gropi (G7-G 18) şi un şanţ de conductă. Groapa 16 s-a dovedit
a fi cea mai importantă dintre acestea, la golirea sa, după conturarea la răzuire.
dovedindu-se a avea dimensiuni considerabile, putând fi interpretată ca groapă
menajeră sau posibil bordei, datorită fragmentelor de chirpici ars - surprinse în
special în părţile marginale - şi materialul ceramic şi osteologic destul de
bogat. În caroul 5 a fost surprins un alt şanţ contemporan, umplut cu pietriş şi
nisip, ce a aparţinut probabil unei conducte de aducţiune a apei de la bazinul
de apă al oraşului la fermă.
În capătul nordic al secţiunii, intersectată de o groapă de var de formă
dreptunghiulară (G9) a apărut o alta, G8, cu o umplutură predominant
roşie-cărămizie, care s-a dovedit, în urina deschiderii secţiunii III, a ti co]ţul
sud-vestic al unui posibil bordei pctreştean dezafectat, cu dimensiuni
considerabile.
Secţiunea III, adâncă de peste 1,5 m în medie, a oferit un bordei (?)

petreştean (BI) şi un complex semiadâncit, probabil adiacent acestuia (C3).
Bordeiul petreştean, de dimensiuni considerabile (4,5 m lungime, 23 m deschiderea
superioară, Im adâncime) şi o formă dreptunghiulară, cu colţurile rotunjite,
orientat sud-vest - nord-est, este posibil să fi avut şi pereţi, relevaţi prin
aglomerări masive din chirpici ars surprinse pe laturile marginale ale gropii, în
cazul în care nu a fost utilizat, după locuirea lui propriu-zisă, în scopuri
menajere. Inventarul complexului a fost deosebit de bogat: fragmente ceramice,
material litic cioplit, material osteologic, resturi faunistice etc. O mare pa11e din
depunerile superioare ale bordeiului (aproximativ 80 cm) au fost distruse de o
construcţie recentă (zid din piatră) şi o groapă menajeră contemporană. O mică
parte a complexului (colţul nord-estic) nu a putut fi cercetată (relevată)
deoarece se continua în profilul nordic, în zona neinclusă în perimetrul construibil.
Interpretat ca o anexă a bordeiului, deci contemporan cu acesta, complexul C3,
compus dintr-o adâncire cu lentile frecvente de steril loess-oid, intercalate de
straturi negre de pământ ce conţineau, sporadic, materiale arheologice, se
continua cu o aglomerare de fragmente ceramice şi fragmente de chirpici ars,
aflate în poziţie secundară (aruncate ?).
129--
CRONICA CERCETARILOR ARHEOLOGICE DIN JUDETUL ALBA
În privinp tehnicii de înregistrare a datelor din teren, trebuie subliniat

faptul că pe acest şantier s-au aplicat metode interdisciplinare. modeme. în
pmalel cu cele tradiţionale. Astfel au fost realizate planuri de grundriss-uri cu
complexele descoperite cu ajutorul Sta\iei Totale, punerea lor pe planul secţiunilor
necesitând un timp de lucru mult mai scutt. acest fapt ajutfmd la desfăşurarea
mai rapidă a lucrărilor. S-a utilizat, pe lângă tehnica tradiţională a fotografiei
(A-N, Color, Dia) şi tehnica de fotografiere digitală, obţinându-se astfel la
finalul cercetărilor un catalog de peste 250 de fotografii. realizate în timpul
tuturor operaţiilor de pe şantier, cuprinzând atât planurile de ansamblu cât şi
detaliile fiecărui complex surprins şi cercetat. pe etape.
Din punctul de vedere al repartizării în spaţiu şi a conţinutului
material al complexelor descoperite, precum şi a evoluţiei stratului de depuneri
(în marea lor majoritate nearhelolgice!), putem afinna că perimetrul alocat
construirii, respectiv întreg arealul fermei zootehnice, reprezintă zona marginală
a aşezărilor neo-eneolitice de la Lumea Nouă, dispunerea pe extremitatea uşor
lăsată a terasei (afectată dealtfel şi de alte fenomene naturale. de tasare şi
eroziune), pledând în acest sens. Prezenţa sterilului arheologic foarte aproape de
suprafaţă dovedeşte oricum lipsa unei locuiri propriu-zise a acestei zone.
gropile preistorice surprinse putând fi interpretate ca gropi de aprovizionare cu
lut, utilizate ulterior ca gropi menajere, situate de regulă la marginea aşezftrilor
petreştene şi/sau turdăşene. Caracterul fragmentar al materialelor poate sprijini.
şi el, această afim1aţie.
Rapon preliminar privind săpăturile arheologice de la Alba Iulia castrul

Apulum-Pona principalis dextra (2002)
Colectiv: V. Moga (Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia)

Cod sit: 1026.01
Autorizatie nr. 2/2002
A noua campanie de săpături arheologice la poa1ta de sud a castrului

legiunii Xlll Gemina de la Apulum. obiectiv de excepţie în arheologia romană
a centrului urban antic apulens în special şi al provinciei Dacia în general.
încheiată recent a adus cu sine câteva lucruri notabile.
Intrarea dublă în frntificatia antică ridicată pe cea de a treia terasă a
Mureşului (în cetatea Vauban, n.n.) era flancată de două turnuri rectangulare.
păstrate şi acum în picioare după secole de istorie.
Maniera de construcţie a bkx:urilor (provenite din carierele de calcar
organogen de la lghiu şi Ampoi{a) - opus quadratllm - apare cu pregnanţă în
130 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
ele,·aţie. atât în cazul turnurilor (prevăzute cu parter şi etaj). a zidului de

incintă (păstrat pe laturile de nord. sud şi ,·est) şi mai ales în componenţa
pilonului (pintenului) median ce împfu1ea spaţiul ocupat de intrare in două părţi
egale. Cercetarea din anul 2002 a atins niwlul de călcare antic. corespunzător
curţilor interioare şi a unui dmm (,·ia) din pietriş de râu ce lega poarta de sud
cu cea de nord (trecând prin parcul Unirii până în zona ocupată de fosta
prefectură a oraşului. astăzi sediul Inspectoratului Judeţean de Învăţământ).În
paralel au fost îndepărtate. pe cale arheologică. nivelurile de locuire legate de
monetăria Albei Iuliei veacurilor XVII-XIX. dezvelindu-se în întregime turnurile
păstrate in situ.
Inventamlui imobil i se adaugă piese de inventar mobil (unele de
veridic patrimoniu arheologic. n.n.) constând cronologic din ceramică feudală.
cahle fragmentare. vase grafitate utilizate de artizanii monetăriei (unele păstrează
însemne masonice!). dar şi din inventarul specific perioadei romane (sec. II-III)
cum ar fi materialele de constmcţie (cărămizi. ţigle. olane) cu ştampila legiunii
XIII Gemina şi antroponimele meşterilor cărămidari. vase de provizii (dolia).
obiecte din metal (piroane de mari dimensiuni) utilizate la prinderea blocurilor
din piatră ş.a.
În monentul de faţă ambele turnuri sunt bine evidenţiate. după cum
acelaşi lucru se poate afim1a despre spaţiul-curtea-delimitată. cum arătam mai
sus. de pintenul median.
Sântem datori. în finalul acestor însemnări. să mulţumim firmei MOVA
şi managerului său Dl. Vasile Moldovan pentru sprijinului acordat. şi în această
can1panie. pentru îndepărtarea pe cale mecanică a blocurilor şi altor materiale de
construcţie feudală care au obturat edifici_ile antice. Obiectivul arheologic aşteptă
finalizarea proiectului de conservare şi punere în valoare ştiinţifică şi turistică.
inclus fiind în proiectul. initiat de Dna. Arh. Doina Harda. MILLENIUM.
Raport preliminar de cercetare arheologică privind şantierul Alba Iulia-str.

Munteniei, nr. 15-17 (sediul guvernatorului consular al celor trei Dacii) în
campania anului 2002.
Colectiv: J( R11su-Bo/i11def (MNIT).

Cod sit: 1026.10
Săpătura arheologică s-a desfăşurat în acest an în intervalul 21-30

august. Datorită mijloacelor financiare reduse, în afara curăţării laturii nordice
a gropii excavate. cercetate între anii 1998-2001, toate eforturile noastre au fost
concentrate în vederea dezvelirii elementelor de construcţie din secţiunea
131--
CRONICA CERCETARILOR ARHEOLOGICE DIN JUDEŢUL ALBA
S XVII/O I. Aceasta a fost începută în anul precedent, în paralel cu săparea

extremităţii estice a laturii de nord a obiectivului. Ea se află în afara gropii
excavate, la 6,30 m spre est de extremitatea estică şi la I ,65 m sud de profilul
nordic al acestuia, pe terenul liber din dreapta porţii de intrare şi la 5.60 m \·est
de primul stâlp al gardului de beton al fostei proprietăţi Mârza. Sectiunea
SXVIl/01 are dimensiunile de 10,30 x 2.10 m şi este orientată nord-sud. În
campania acestui an au fost dezvelite substrucţiile unei clădiri modeme. dintre
construcţiile existente pe terenul inclus rezervaţiei arheologice. În secţiunea în
discuţie au fost descoperite două camere ale acestei clădiri. orientate est-vest.
surprinse în carourile 1-3. Prima dintre încăperi. din extremitatea nordică a
secţiunii, a fost mai mare, având dimensiunile de 4,72 x 1,84 m. Zidurile ei au
grosimea de 0,50 m şi au fost constituite din pietre şi cărămizi prinse cu
mortar. În interiorul acestei camere a fost descoperit un cuptor menag.er cu
dimensiunile de I ,JO x 0,64 x 0,32 m, construit din cărămizi.
Cealaltă încăpere a clădirii modeme are dimensiunile de 2,30 x 0.90
m şi între ea şi camera precedentă a fost pus un zid despărţitor de 1.30 x 0.50
m. Pe latura sudică, zidurile acestei camere nu se închidea, aici fiind o intrare
în locuinţă. În interiorul ei nu a fost descoperită nici o amenajare. În nivelul
de umplutură al clădirii în discuţie a fost descoperită o monedă de la 1862.
care ar putea reprezenta un element de datare al locuinţei respective. Materialul
arheologic recoltat din locuinţa modernă constă dintr-un lacăt din fier şi din
fragmente ceramice.
La îndepărtarea zidurilor celei de-a doua camere a clădirii modeme. în
carourile 3-4 ale secţiunii, la adâncimea - 0,65 m a fost descoperită fundaţia
unui zid roman, orientat NV-SE, dezvelit pe
2.10 x 0,60 m. Acesta intră în
profilul vestic al secţiunii. În partea estică a zidului în discuţie, au fost
descoperite multe ţigle, olane şi cărămizi ştampilate, care nu erau in situ. Zidul
respectiv aparţine ultimului nivel de locuire romană, respectiv secolului al 111-
lea d.Chr. Nu s-au descoperit încă alte clemente de construqie aparţinând
epocn romane pe suprafaţa săpată, cercetarea arheologică oprindu-se pe acest
nivel în acest an.
132 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Raport preliminar privind cercetările arheologice de salvare executate la Alba

Iulia - Apulum li-str. Arhim. Iuliu Hossu, nr. 21 (2002)
Colectiv: R. Ciobanu (Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia)

Cod sit: 1026.12x2
Autorizaţie nr.: 76/2002
Între 26 feb. - 4 mar. 2002 au fost executate cercetări arheologice

pentru descărcare de sarcină istorică pe un teren proprietate personală aparţinând
fam. Grădinariu şi Răducu. situat pe partea dreaptă a drumului judeţean Alba
Iulia - Pâclişa. la nr. 21 al str. Arhim. Iuliu Hossu (fostă Brânduşei).
În acest perimetru mai fuseseră puse în evidenţă. cu prilejul unor
săpături arheologice având acelaşi caracter, pe terenurile învecinate, urmele de
locuire de epocă romană. iar ceva mai departe. spre N-Y, o necropolă de
inhumaţie din perioada evului mediu. Caroiajul şi orientarea sectiunilor s-a
făcut în functie de cercetările anterioare, pentru urmărirea optimă a relatiilor
între complexele descoperite.
În punctul cercetat acum s-au deschis un număr de 4 secţiuni. toate
orientate pe direcţia E-Y. ce acopereau practic perimetrele ce urmau a fi
afectate de construirea unei locuinţe şi ale anexelor acesteia. garaj şi piscină.
Vestigiile arheologice şi inventarul descoperit, toate de epocă romană. au fost
puse în evidenţă după cum urmează :
În S 1 , de 15 ,50 X I m, în capătul estic al acesteia, între c. 1 şi c.
10. la adâncimea de 0,50 m au fost degajate urmele unei locuinte romane.
notată convenţional L I, cu pereţi de zid. Zidul, gros de 0,80 m, destul de slab
conservat pe o singură asiză, era alcătuit din piatră de râu, cu câteva urme de
mortar. Orientarea sa era riguros identică cu a celorlalte ziduri puse în evidentă
anterior în zonă, precum şi în oraşul roman de la Partoş. Inventarul descoperit,
destul de modest, cuprinde doar fragmente ceramice cu pereţi cenuşii. de la
vase de uz comun. Suh un strat masiv de dărâmături provenind de la acoperiş
au fost descoperite câteva nivelări succesive ale pardoselii, din lut bătătorit. Sub
nivelul acesta de locuire a fost pus în evidenţă un altul, anterior acestuia. tot
de epocă romană. însă urmele conservate in situ sunt puţine. Este vorba în
special de o pardoseală din pietriş şi lut, cu urme de arsură, la o adâncime de
0,80 m, cc continuă şi spre vest. deci în afara perimetrului conturat de L I. Din
acest nivel au fost recuperate fragmente ceramice de culoare ocru şi roşie,
calitativ mai bune decf1t cele amintite anterior. Dintre acestea ar fi de consemnat
fragmentele unui recipient cu picioare. probabil o tigaie.
133--
CRONICA CERCETARILOR ARHEOLOGICE DIN JUDEŢUL ALBA
În S 2. situată la 2.50 m de S I, paralelă cu aceasta, tot de 15.50 X

I m. a fost descoperită continuarea zidului de la L I precum şi lentila de
dărâmături provenind de la acoperiş. Sub nivelul locuinţei L I s-a remarcat
acelaşi nivel anterior de locuire de unde au fost recuperate fragmente de amforă
şi un fragment de vas de tip terra sigillata.
În cadrul seqiunii S 3, de 6,50 X I m, s-a descoperit in situ doar un
mic fragment dintr-o pardoseală de gresie şi cărămidă, la adâncimea de 050 m.
Provenind cu probabilitate de la o locuinţă dezafectată. Aceasta corespunde. din
punct de vedere stratigrafic, locuinţei L I, iar ca structură, este asemănătoare
cu altele descoperite în Dealul Furcilor şi Partoş, conturând nivelul de locuire
romană corespunzător secolului al III-iea.
Şi aici a fost descoperit nivelul anterior de locuire. asupra cronologiei
căruia nu ne pronunţăm deocamdată. Cu probabilitate şi acesta este asimilabil
secolului al Iii-lea, prima jumătate.
În S 4, de 8x Im, a fost pusă în evidenţă o situaţie interesantă întrucât
pe aliniamentul acesteia se semnalaseră, pe terenurile învecinate. cercetate
anterior, elementele de fortificaţie ale oraşului roman. identificat sub numele de
"Apulum II".
Există şi aici nivelul de locuire anterior amenajărilor în discuţie. însă
acestea din urmă au fost distruse în cea mai mare parte de o locuinţă cu pereti
de lut, de epocă romană, din cadrul căreia se păstrau relativ bine um1ele unor
pari. Această locuintă, notată convenţional L 2, se afla dispusă chiar pe traseul
zidului de incintă al oraşului, descoperit anterior, distrugând o parte din agger
şi berma exterioară. Situaţia din acest punct de îndreptăţeşte să presupunem că
incinta oraşului roman "Apulum II" a fost dezafectată spre sfârşitul epocii
romane, nucleul acestuia regrupându-se pe vechile aliniamente din Dealul
Furcilor. Inventarul ceramic, relativ modest, provine exclusiv de la vase de uz
comun.
134 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Raport preliminar privind săpăturile arheologice de salvare de la Alba Iulia-

Apulum li-Dealul Furcilor-fără nume de stradă
Colectiv: R. Ciobanu (ll1NUAI), G. T. Rustoiu (DJCCPCN Alba)

Cod sit: 1026. I 2x3
În perioada 20-23 mai 2002 au fost executate cercetări pentru descărcare

de sarcină arheologică pe terenul situat în "Dealul Furcilor" din Alba Iulia,
proprietate a d-lui Ioan CHIŞ. În zonă mai fuseseră efectuate cercetări arheologice
de acelaşi tip şi rezultatele acestora au fost publicate deja încât nu considerăm
necesar a relua aici întreaga problematică legată de oraşul roman Apulum II şi
aşezarea feudal timpurie situate la sud de cetatea bastionară din Alba Iulia. (R.
Ciobanu, N. Rodean, Campania 1995, în Apulum, XXXIV, p. 177-196 ; R.
Ciobanu, A. Gligor, M. Drâmbărean, N. Rodean, Campaniile 1996-1999, p.
293-338).
Întrucât terenul în chestiune urmează a fi integrat într-un plan mai
amplu de reorganizare urbanistică ce cuprinde întreaga zonă cunoscută sub
numele de "Dealul Furcilor", nu sunt cunoscute, deocamdată, numele viitoarelor
străzi în raport de care se va organiza viitoarea tramă stradală de aici.
Cercetarea de faţă a fost efectuată pe un perimetru de aproximativ 15 X 8 m,
situat la 100 de m vest de traseul străzii Izvor.
Aici au fost deschise două secţiuni paralele, de 14,70 X I m,
desemnate drept S I şi S 2, dispuse pe directia N-S, situate la 4 m una faţă
de cealaltă. În cele ce urmează vom prezenta sistematic rezultatele săpăturilor.
În cadrul secţiunii S I situaţia stratigrafică nu prezintă schimbări
esenţiale faţă de caracteristicile semnalate deja cu prilejul unor cercetări anterioare
din "Dealul Furcilor". Sub un strat vegetal de 0,10 până la 0,20 m grosime, se
afla stratul de cultură roman de aproximativ 0,20, - 0,50 m (valoare medie), de
configuraţie variabilă în funcţie de complexele aflate aici. S-au descoperit în
acest strat de cultură, avfmd în teren o culoare brună închisă, câteva fragmente
ceramice romane, fără elemente de decor, provenind de la vase de uz comun.
Numeroase asemenea rragmentc se găseau şi pc suprafaţa terenului, rezultate în
urma deselor lucrări agricole efectuate anterior aici. Nu s-au semnalat unne de
locuire decât în capătul nordic al secţiunii, în c. 11-14, unde a fost descoperită
o locuinţă romană semiîngropată cu un bogat material ceramic. Această locuinţă,
notată convenţional L I, suprapune de fapt altele două, L 2 şi L 3, de acelaşi
tip, din care prima, în ordine cronologică, deci L 3, a fost probabil distrusă de
135--
CRONICA CERCETĂRILOR ARHEOLOGICE DIN JUDEŢUL ALBA
un incendiu. Spre aceste concluzii ne îndreaptă situa\ia stratigrafică constatf1

aici. La suprafa\ă. adică la - OJO m faţă de nivelul solului actual a fost
descoperit un strat de dărâmături. în special ţigle. provenind de la acoperi!:-ul
locuinţei L 1. Sub acest strat de dărâmături exista o peliculă de aproximativ
0,03 m de mortar provenind de la pardoseala acesteia. Sub nivelul corespunzător
locinţei L I s-a descoperit un alt nivel de locuire, conturat de o groapă
configurând locuinţa L 2. anterioară. din punct de vedere cronologic primeia.
Sub aceasta din urmă exista un strat de arsură, de pus în legătură cu o altă
locuinţă, anterioară la rândul ei, notată L 3.
Din păcate ne lipsesc deocamdată repere cronologice mai circumstanţiate.
întrucât materialul ceramic este în curs de prelucrare. La o primă evaluare.
între fragmentele ceramice recuperate din cadrul locuinţelor suprapuse L 2 şi L
3, s-au remarcat câteva cu pereţi ocru pictate cu roşu Bordeaux. Asemenea
fragmente pictate au fost semnalate şi în cadrul primului nivel de construcţie
de la "termele mici", descoperite anterior în "Dealul Furcilor". datate în
perioada lui Hadrian. Ne rezumăm deocamdată la doar aceste observaţii cronologice
preliminare în cazul de faţă.
În cadrul secţiunii S 2. în dreptul c 8-9, a fost degajată o groapă
menajeră, din care au fost recuperate fragmente ceramice romane de uz comun.
întrecare ar fi de remarcat unele cu un decor executat cu rotiţa. Alături de
aceasta. s-a conturat o uşoară albiere a stratului de cultură. semnalând probabil
o altă locuinţă. de acelaşi tip cu cele din S I. distrusă însă de lucrările al!ricole.
Ca observaţii preliminare privind cercetiirile arheologice în curs se
poate constata deci o locuire oarecum închegată de-a lungul întregii perioade
romane, în cadrul oraşului Apulum II. Construcţiile semnalate până acum în
zona aceasta sunt însă deosebit de modeste. în raport cu cele descoperite
anterior de-a lungul străzii Dealul Furcilor, în apropierea "tennelor mici".
136 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Raport preliminar privind cercetările arheologice de la Alba Iulia-Apulum 11-

"Dealul Furcilor"-str. Izvor, I. n.
Colectiv: R. Ciobanu (MNUAI), G. T. Rustoiu (DJCCPCN Alba)

Cod sit: 1026.l 2x2
În perioada 7- IO mai 2002 au fost efectuate cercetări pentru descărcare

de sarcină arheologică în "Dealul Furcilor", str. Izvor, f.n., din Alba Iulia, pe
terenul aparţinând dlui. Emil Gaiţă.
Terenul în chestiune se află pe partea dreaptă a drumului ce leagă
oraşul actual de Întreprinderea de porţelanuri "Apulum S.A.", la aproximativ
150 de m de monumentul ridicat în memoria Răscoalei de la 1784, punct de
reper deseori evocat în cadrul cercetărilor anterioare.
În cadrul perimetrului ce urma a fi afectat de ridicarea unei
locuinţe unifamiliale au fost deschise, pc direcţia E-V. două secţiuni paralele,
S I (de 10 X 3 m) şi S 2 (de 6 X 3 m), aflate la 5 m distanţă una de cealaltă.
În cadrul secţiunii S I, între c. I şi 5, au fost descoperite um1ele
unei locuinţe semiîngropate de tip bordei, datând din perioada feudal timpurie,
sec. IX-X. Întrucât materialul recuperat este în curs de prelucrare, analize
cronologice mai circumstanţiate nu se pot face încă acum. Ceea ce este
interesant de remarcat este faptul că bordeiul, notat convenţional cu B I, avea
o orientare riguros asemănătoare cu vestigiile romane şi postromane semnalate
în zonă, adică ESE-YNV. Constatarea ne îndreptăţeşte să presupunem că trama
urbană a oraşului roman Apulum II şi a aşezarii feudal timpurii a rămas practic
neschimbată de.a lungul timpului. Pereţii bordeiului, de aproximativ 0,30m
grosime, erau din lut negru bătătorit, iar în două locuri au fost observate
urmele unor pari circulari de IO cm diametru. Din. bordei au fost degajate două
încăperi, dintre care una avea o vatră circulară şi o podină de mo11ar foarte
subţire şi de proastă calitate. Platforma vetrei era parţial distrusă de amenajări
ulterioare ale terenului, ca şi podina dealtfel. La fundaţia pereţilor de lut şi a
vetrei fuseseră dispuse pe alocuri, pentru consolidare, pietre de râu şi fragmente
de cărămizi romane. Unghiul de închidere al celor doi pereţi, ca şi traseul
acestora, era vizibil, ceeea ce a permis observarea orientării exacte a lor, în
conformitate cu trama stradală antică, pusă anterior în evidenţă.
Materialul arheologic recuperat este modest şi de slabă calitate, fiind
alcătuit în totalitate din ceramică şi oase de animale. Ar fi de semnalat, în acest
context, fragmente de vase ceramice globulare, cu pereţi negri, având pc umăr
137--
ornamente din striuri meandrice, cu buza u~or evazată. Tot din perimetrul
bordeiului au fost recuperate şi câteva fragmente ceramice romane, cu pereti de
culoare cenu~ie ~i ocru, de la vase de uz comun. Pe câteva fragmente ceramice
din această categorie s-au observat urme de angobă roşie.
Sub nivelul podinei au fost descoperite uşoare unne de arsură, amestecate
cu fragmente ceramice feudal timpurii. În apropierea bordeiului a fost descoperită
de asemenea o groapă menajeră din aceeaşi perioadă, din care au fost recuper-
ate alte fragmente ceramice şi osteologice. Groapa în chestiune avea în adâncime
aproximativ 2 m iar diametrul de 1 m.
În cadrul celei de-a doua secţiuni, S 2, nu s-au semnalat urme de
locuire, iar materialul ceramic, doar de epocă romană, este deosebit de sărac.
Din punct de vedere stratigrafic, stratul de cultură se situa la - 0,20-
0, 30 m faţă de nivelul solului actual, şi avea o grosime variabilă cuprinsă între
0.40 şi O, 60 m.
Raport preliminar privind săpăturile arheologice de la Alba Iulia-Apulum 11-

"Dealul Furcilor"- str. Izvor, l.n.
Colectiv: R. Ciobanu (MNUAI)

Cod sit: 1026.12
Autorizatie nr.:75/2002
În perioada 12-16 octombrie 2002 au fost efectuate cercetări arheologice

pentru descărcare de sarcină pe terenul situat în mun. Alba Iulia, "Dealul
Furcilor", aparţinând d-lui. Dumitru CONŢIU. Perimetrul cercetat se află pe
partea dreaptă a drumului de acces spre Întreprinderea "Apulum" S.A. şi. având
în vedere rezultatele săpăturilor arheologice anterioare executate în zonă, se afla
în imediata apropiere a limitei de sud a oraşului roman. cunoscut sub denumirea
de Apulum II. Au fost deschise două secţiuni. S I şi S 2. paralele una cu
cealaltă, de 18.60 X 1.50 m fiecare. dispuse perpendicular pe drumul de acces
amintit înainte. Pentru o mai bună orientare a cercetărilor acestea în raport cu
cele executate anterior. am păstrat aceeaşi dispunere a caroiajului. adică de la
vest spre est. În continuare vom proceda la o descriere sumară a observaţiilor
legate de situaţia consemnată în teren.
În S I, situată la 0.50 m de limita nordică a proprietăţii. între metrii
1 şi 3. a fost deschisă o groapă menajeră acoperită cu un strat masiv de bucăţi
de var. sub care se aflau mai multe straturi de depuneri. ceea ce ne face să
presupunem că groapa a fost utilizată în cursul unei perioade de timp relativ
întinse, la sfârşit fiind folosită ca groapă de var. Ceramica descoperită aici
138 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
aparţine, în marea majoritate, epocii rom;mc însă din stratul superior, corespunzător
capacului din bucăţi de var, au fost recuperate câteva fragmente ceramice
medievale. La o observaţie preliminară a materialului se remarcă relativa
abundenţă a fragmentelor de ceramică cenuşie, specifică mai ales sec. al III-iea
d. Chr. şi a fragmentelor de ceramică neagră, cu pereţi subţiri şi decor
meandric pe umăr, caracteristice ceramicii feudale de sec. XI.
Între metrii 9,80 şi 10,60 a fost descoperită o platformă de var, groasă
de 5 cm, ce configurează pardoseala unei locuinţe romane dezafectate. Sub
aceasta s-au remarcat două straturi de lut provenind probabil de la refaceri
anterioare. Ceramica recuperată este tot de culoare cenuşie, în marea majoritate,
provenind de la vase de uz comun, fără elemente de decor.
Între metrii 12,20 şi 13,40 a fost descoperită o altă groapă menajeră,
având fundul acoperit cu un strat de var de 4 cm. şi aici s-au remarcat trei
straturi succesive de depuneri asimilabile toate epocii romane. Din materialul
recuperat de aici se evidenţiază toarta unui opaiţ în formă de palmetă, acoperită
cu angobă roşie. Din păcate fragmentul în chestiune nu poate oferi un element
de datare mai circumstanţiată. Piese asemănătoare, în varianta bilychnis, datate
spre începutul sec. III, au mai fost descoperite în "Dealul Furcilor" şi această
constatare de îndreptăţeşte la o plasare a fragmentului respectiv în acelaşi
context cronologic.
În S II nu au fost descoperite urme de locuire "in situ" însă din stratul
roman de cultură au fost recuperate mai multe fragmente ceramice între care se
remarcă gura unei amfore, având IO cm în diametru, specifică pentru piese
asemănătoare datate tot în sec. III., o parte dintre ele descoperite tot în "Dealul
Furcilor".
Situaţia stratigrafică se prezenta oarecum omogen, în sensul că stratul
de cultură, aparţinând epocii romane, se situa la 0,20m de solul actual, şi
măsura în medie 0,30 m. Sub acesta există solul galben steril din punct de
vedere arheologic.
139--
Raport preliminar privind cercetările arheologice de la Alba Iulia-Apulum 11-

sector: Dealul Furcilor- fără nume de stradă
Colectiv: G. T. Rustoiu (DJCCPCN Albu)

Cod sit: 1026.12x4
În 24-25. 07. 2002 au fost executate cercetări pentru descărcare de

sarcma arheologică pe terenul situat în "Dealul Furcilor" din Alba Iulia.
proprietate a d-lui Palamaru Mihai. Întrucât terenul în cauză nu este integrat
încă într-un plan mai amplu de organizare urbanistică. nu sunt cunoscute.
deocamdată. numele viitoarelor străzi din pa11ea sud-vestică a zonei denumită
"Dealul Furcilor". Aria cerceta~'\ în acest caz se allă situată la cca. 90 m. vest de
traseul străzii Izvor şi la cca. 100 m est de traseul strJzii Cardinal Iuliu Hossu.
Au fost deschise, pe limitele de est şi de vest a viitoarei case. două
sectiuni SI şi S11 paralele şi orientate aproximativ N-S. Sl (9 x 2m) se află la
6,5m vest de Sll (9 x 2m).
Sl
S-a săpat până la adâncimea de 0.80111. iar stratigrafia se prezintă astfel:
-0-0,40m nivel de arătură de culoare neagră şi consistenţă măzăroasă.
-0,40-0.70111 nivel de cultură brun deschis. lutos. aparţinând epocii romane.
-0,70-0,80 steril din punct de vedere arheologic. de culoare galben şi
consistenţă lutoasă
Din nivelul de cultură a fost recoltat un lot restr.1ns de materiale
ceramice. iar pe parcursul săpăturii nu s-a conturat nici un complex.
S11
S-a săpat pânăla adfmcimea de 0.80m. i.u- stratigrafia este asemănătoare
cu cea surprinsă în SI. Materialul găsit în stratul de cultură este însă mai bogat.
S-au conturat două complexe:
-CI-un şan( având lăţimea de cca 0.5m a apărut în zona de nord a
secţiunii. taie prolilul nordic şi intră. la limita carnului 1. în profilul e~tic. Ca
inventar avea doar o mandidulă de comută mare. prin urmare şanţul nu poate
fi încadrat cultural cu ce11itudine. dar avfmd în vedere stratigrafia. ar putea fi
lotuşi atribuit epocii romane.
-Gr.1-groapă cc a apărut în L'Olţul de S-E a secţiunii. pentru care s-a
deschis o mica suprafaţă de I .20111 x I 20m. Avea fonnă uşor ovală ( I 20 x
140 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
I .!Om) şi s-a adâncit în steril până la - 1.68m. Gura gropii a fost căptuşită cu
material de constmcţie roman (ţigle. cărămizi. piatră de calcar. gresie). Inventarul
cuprinde material osteologic şi ceramică tipică pentru epoca feudal timpurie.
Raport preliminar privind cercetările arheologice de la Alba Iulia - Apulum li -

str. 1 Decembriel 918, nr. 30
Colectiv: V. Moga (MNUAI), G. T. Rustoiu (DJCCPCN Alba)

Cod sit: I 026.0 I
În perioada 17-21 iunie 2(X)2 au fost executate cercetări pentrn descărcarea

de sarcină istorică pe terenul situat pe str. I Decembrie 1918. nr. 30 din Alba Iulia.
Aici proprietarul Stânca Ioan intenţionează să-şi constmiască o extindere de casă.
Terenul se află în glacisul cetăţii Alba Carolina.
Pentru a nu afecta structura de rezistenţă a casei deja existente, s-a
trasat o casetă de 5JOx4,20m practicată la 2m nord de construcţia actuală.
orientată est-vest, pe locul unde va fi amplasată pivniţa obiectivului în cauză.
Terenul cercetat a fost afectat puternic de lucrări antropice din perioada
modernă (probabil Ia construcţia cetăţii de tip Vauban) şi contemporane (grânar
ş1 anexe gospodăreşti) prin urmare stratigrafia arată astfel:
-2,40-l ,80m strat roman. negru cenuşiu-făinos
- I ,80-0m umplutură modernă.
În urma săpăturii a fost dezvelită parţial podeaua din lut al unei
locuinţe romane (LI), ce intra în profilul nordic pe o lungime de 2,80m ş1 m
cel estic pe o lungime de 2,IOm. Podeaua a fost surprinsă la adâncimea de -
1,85m şi avea o cădere spre est până la - 2,30m. Materilul recoltat de pe podea
este sărac şi constă în ceramică de uz comun.
În coltul de sud-vest al casetei cercetate a apărnt o amenajare de
pietriş, la - 1,90m având o grosime de cca OJOm, fiind paralelă cu LI.
Suprafaţa mica pe care a fost surprinsă amenajarea, ne împiedică a trage
concluzii referitoare la aceasta, putând fi vorba de un pat de zid dezafactat.
O datare strânsă a complexelor din CI este dificilă având în vedere
numărul redus al materialelor recoltate, de aceea propunem o încadrare tempo-
rală în sec. 11-111 p.Chr.
141
CRONICA CERCETĂRILOR ARHEOLOGICE DIN JUDEŢUL ALBA
Raport preliminar privind cercetările arheologice

de la Alba Iulia-Apulum 11-"Stadion"-
campania martie-aprilie 2002
Colectil•: C. Inel, M. Drâmbărean, A. G/igor, A Dragotă, R. Ciobanu

(MNUAI), G. T. Rustoiu, D. O. Dan (DJCCPCN Alba).
Cod sit: 1026.10.()1
În perioada 13 ma11ie-30 aprilie 2002 un colectiv mixt fonnat din

specialişti de la MNU ALBA IULIA şi DJCCPCN ALBA au întreprins
cercetări arheologice de salvare în vederea descărcării de sarcină arheologică
pe terenul concesionat de Consiliul Local Alba Iulia către OMV
Mineraloel România. Terenul situat în parcarea din faţa Stadionului Municipal
"Cetate" a fost concesionat pentru realizarea obiectivului "staţie distribuţie
carburanţi". Cercetările s-au realizat. confom1 legii 378/200 I şi în baza contractului
nr .. 216./12. 03. 2002. încheiat între MNU Alba Iulia cu OMV Mineraloel
România.
Suprafaţa cercetată a fost de cca. 2000 111 2 şi pentru că aprox. 11()()111 2
din totalul suprafeţei erau acoperiţi cu asfalt. s-a permis decopertarea mecanizată
a acesteia. toată operaţiunea derulându-se sub supraveghere arhelogică.
De la început trebuie menţionat faptul că tot perimetrul. ce urma să
fie supus activităţii de cercetare arheologică exhaustivă, a suferit o importantă
activitate de sistematizare în anii '80, când s-au realizat lucrările de ridicare a
stadionului municipal "Cetate" ce au afectat considerabil situl arhelogic. Acesta
era cunoscut încă de la sfftrşitul anilor '70. când s-au realizat săpăturile la
necropola romană şi medieval-timpurie la "Staţia de salvare". Deoarece limita
de nord a necropolei se plasa în zona Bazinului Olimpic. respectiv limita de est
era în zona stadionului. suprafaţa afeclată de obiectivul sus-amintit este inclusă
în aria necropolei.
Modalitatea de abordare a cercetării arheologice a constat în
deschiderea de secţiuni şi suprafeţe de dimensiuni variabile. cu martor între ele
în funcţie de realitatea arheologică dată (0.20-1 m). Datorită coordonatelor ariei
supusă cercetării şi condiţiilor bune oferite în ce priveşte foqa de muncă.
abordarea sitului a fost concomitentă din două puncte - secţiunile fiind
deschise succesiv de pe limitele de vest şi est. S-au n~alizat astfel l--1- unităţi de
cercetare arheologică cu ajutorul cărora a fost surprinsă întreaga suprafaţă a
obiectivului.
142 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Prezentarea stratigrafiei generale a zonei.

În urma cercetării arheologice se poate realiza şi prezentarea succintă a
stratigrafiei generale care are în Iinii mari aceleaşi caracteristici în toate unităţile
de săpătură , ceea ce diferă este doar numărul nivelurilor de umplutură din anii
'80. Astfel, sub un strat vegetal de 15-20 cm (acesta lipsind în zonele acoperite
cu asfalt - n.n.), începe un foarte puternic strat de umplutură a cărui grosime
variază între 80-120 cm. Acest strat cuprinde mai multe nivele de umplutură
succesive: balast, pământ negru bătătorit, nivel de culoare cenuşie, altul gălbui
argilos, nivel brun-gălbui, ori argilos de culoare ocru. Urmează nivelul de cultură
de culoare maro închis cu pigmenţi, surprins pe întreaga suprafaţă cercetată, în
care se conturează gropile mormintelor. Grosimea actuală a nivelului de cultură
nu depăşeşte 40 cm, iar aici trebuie menţionat faptul că sistematizarea pc
verticală din anii '80 a distrus mult din acesta, la multe din morminte nemaiputând
fi surprinse decât partea inferioară a gropilor de mormânt. Sub nivelul de cultură
urmează sterilul arheologic, o argilă de culoare galbenă.
Descrierea unităţilor de săpătură.

S.l (2 x 60 m), orientată NNY-SSE; s-au deschis 3 casete pe latura
vestică pentru mormintele conturate pc profil. S-au descoperit 37 de morminte:
4 morminte de inhumaţie (unul în cistă de cărămidă, iar 3 în groapă simplă),
respectiv 33 morminte de incineraţie (2 morminte în urnă, restul în groapă
rectangulară sau ovală).
S.Ila (2,75 x 60 m), la est de S.l cu un martor de Im. S-au descoperit
32 de morminte: 6 de inhumaţie în groapă simplă, respectiv 26 de incineraţie
în groapă simplă.
S.llb (2,75 x 59 m), la est de S.lla cu un martor de 0,50 m. S-au
descoperit 24 de morminte: 3 de inhumatie ( 1 în cistă de cărămidă, 2 de copil),
21 de incineraţie (2 în urnă, 19 în groapă simplă).
S.111 (2 x 45 m), în extremitatea estică a obiectivului, orientată N-S.
S-a descoperit un mormânt de incineraţie în groapă.
S.IV (2 x 45 m), paralelă cu S.111, cu un martor de I m. Nu au fost
descoperite morminte, sterilul arheologic ieşind imediat sub nivelul de umplutură.
S.Y (2 x 45 m). paralelă cu S.IY. cu un martor de I m. S-au
descoperit 3 morminte de incineraţie în groapă.
S.YI (3 x 58 m), paralelă cu cu S.Ilb, cu un martor de I m. S-au
descoperit 20 de morminte: 9 de inhumaţie în groapă (unul suprapus), respectiv
11 de incineraţie.
S.VII (2 x 37 m), paralelă cu S.V, cu un martor de m. S-au
descoperit 3 morminte de incineraţie în groapă.
S.YIII (2 x 30 m), paralelă cu S.VII, cu mai1or de m. S-au
descoperit 4 morminte: I mormânt de inhumatie, I mom1ânt dublu (de incineraţie
suprapus peste un mormânt de copil), respectiv 2 de incineraţie în groapă.
143--
S.IX (2 x 23 m). paralelă cu S.Vlll. cu martor de I m. S-au descoperit

4 morminte: un mormânt dublu (de incineraţie suprapus peste un mom1f111t de
copil inhumat în sicriu), un mom1ânt de inhumaţie adult în groapă simplă. un alt
mormânt de inhumaţie în cistă de cărămidă, şi un mormânt de incineraţie.
S.X (3 x 43 m). paralelă cu S.VI. cu un martor de Im. S-au
descoperit 25 morminte: 11 morminte de inhumaţie (copii) în groapă simplă
(două dintre ele sunt duble). 14 morminte de incineraţie în groapă.
S.XI (3 x 17 m). paralelă cu S.IX. cu un martor de I m. S-au
descoperit 5 morminte: un mormânt de inhumaţie copil. respectiv 4 morminte
de incineraţie în groapă.
S.XII Gaceasta are o formă triunghiulară ocupând suprafaţa dintre S.XI
şi S.X. S-au descoperit 7 morminte: un monnânt de inhumaţie. 6 de incineraţie(5
în groapă, respectiv unul în urnă).
S.XIII (5.5 x 19 m) - suprafaţă orientată NNE-SSV. S-au descoperit
27 de morminte: 4 morminte de inhumaţie (două în cistă de cărămidf1 uffirf1
schelet. iar două în groapă simplă). 23 mom1inte de incineraţie în groapă.
TOTAL MORMINTE: 192.
RIT ŞI RITUAL FUNERAR:

- Mormânt cu sicriu din lemn (S.IX/M. la)- Schelet de copil. orientat
SV-NE. Fără inventar. Dimensiuni sicriu: 0.70 m x O. 27 m. Adâncime: - 0.96
111 - 1.36 111.
- Mormânt cu cistă din cărămizi legate cu lut şi mortar (S. I/M. 2)-
S-au identificat resturi din membrele inferioare. Orientare: SSE-NNV. Dimensiuni
cistă: 1.00 m x 0.55 m. Fără inventar.
- Mormânt de înhumatie în groapă de fom,ă rectangulară cu colţurile
rotunjite (S.I/M.8)- Schelet de adult. depus în decubit dorsal. cu membrele
superioare aşezate lângă corp. Orientare: E-V. Inventar: cataramă rectangulară
cu spin din fier, cuie din fier. amnar (?), monedă fragmentară. otic ('?).
instrument de scobit material lemnos ('?). Lungime schelet: 1.74 m. Adâncime
- 1.36 m- 1.50 m. Dimensiuni groapă: 1.90 m x 0.70 m.
- Morminte de înhumaţie suprapuse (S.VI/M.2-2a)- M.2- Depus în
decubit dorsal. Oasele antebraţelor erau împreunate pc regiunea tomcală. Mandibula
era căzută pe torace. Lungime schelet: 1.50 m. Orientare: N-S. Inventar: cuie
din fier. M.2a- dezvelit sub M. 2. În decuhit dorsal. Braţul st.îng era aşezat pe
lângă corp. iar oasele antebr..iţului drept se allau pe bazin. Lungime schelet:
1.45 m. Inventar: cuie din fier. Dimensiune groapf1: 1.60 m x O. 64 m.
- Mormânt de incineraţie cu resturile cinerare depuse în urnă (S.l/M. I)
- Morminte de incineraţie în groapă simplă. de fom1ă ovală sau
rectangulară cu colţurile rotunjite (S.l/M. 5. M.7. M.16). Inventar: vase ceramice
întregi sau fragmentare, cuie de sandale. mărgele. cuie din fier. opaite. vase din
sticlă, fibule. piese de centură din bronz. pandantive din bronz şi monede.
144 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
- Mormânt de incineraţie cu ardere pe loc- un singur caz (S. IX/M.I).

Inventar: 3 ulcioare întregi, asemănătoare ca tip şi un al 4-lea vas fragmentar.
La acestea se mai adaugă un pandantiv din bronz.
- Morminte de incineraţie cu ardere la ustrinum, iar resturile cinerare
erau depuse în groapa arsă (S. XI/M.I; S. XII/M.1 ).
CONSIDERAŢJ/ PRELIMINARE
La stadiul actual al cercetărilor. putem avansa câteva consideraţii
privind obiectivul investigat. În perimetrul care face obiectul acestui raport, s-
au identificat înmormântări din două epoci istorice:
Epoca romană
Marea majoritate a mormintelor din această perioadă, au un inventar
destul de modest. Palierul cronologic este destul de larg ( monedă emisă de
Antoninus Pius, fibulă din prima jumătate a secolului al III-iea), înregistrându-
se şi situaţii frecvente de înmormântări succesive. Zona cercetată se află la
periferia estică a necropolei, existând totuşi un semn de întrebare în acest sens,
dat de lucrările antropice, efectuate aici în anii '80 care au afectat substanţial
situl. Analiza sumară a inventarului funerar, indică o plasare cronologică a
mormintelor din această perioadă, în secolele II-III p.Chr.
Epoca medieval timpurie
Toate mormintele sunt de înhumaţie, în gropi simple, de formă
rectangulară cu colţurile rotunjite sau în sarcofage patrulatere din cărămizi
romane refolosite. În multe cazuri, scheletele au fost deranjate. Inventarul
. funerar, în ansamblul său este destul de modest (obiecte casnice, piese de
podoabă). S-a surprins un şir din morminte, orientate pe axul E-V. Comparativ
cu mormintele de factură romană, proporţia celor medievale este foarte mică,
de cca. 10%, spre deosebire de situaţia de la "Staţia de Salvare", ce aparţine
aceluiaşi cimitir, unde mormintele medievale ocupă cca. 70% din totalul
înmormântărilor.
Acest procentaj, cât şi situatia reală din teren, conduc la concluzia că
ne aflămla marginea estică şi a cimitirului medieval.
Din planul general de situatie, credem că cimitirul se extinde şi la
nord de B-dul Victoriei, într-o zonă necercetată încă arheologic. Această ipoteză
poate fi argumentată de densitatea mare de morminte din S.XIII.
145--
CRONICA CERCETĂRILOR ARHEOLOGICE DIN JUDEJUL ALBA
Raport preliminar de cercetare privind şantierul Alba Iulia - Catedrala Romano-

Catolică şi Palatul Episcopal - Str. Mihai Viteazul nr. 21-Campania anului 2002
Colectiv: dr. Daniela Marcu Istrate, Angel Istrate (SC Dama.ms SRL),
Daniela Tănase (MBT), Szih-s Peter le•·ente (MJSM).
Cod sit: 1026.11. 1026.12
Autorizaţie nr.: 63/2002. 64/2002
În perioada 14 iunie-15 septembrie 2002 s-au desffl~urat cercetftri

arheologice în imediata apropiere a Palatului Episcopal. pe faţadele de nord.
vest şi sud ale aripii de N. Pe faţada de nord a fost investigată integral o
suprafaţă cu dimensiunile 46x4.5 m. căreia i s-au. adăugat 2 secţiuni cu
dimensiunile 3 x 3 m. respectiv 4 x 3 m. Pe celelalte 2 faţade a fost efectuată
câte o secţiune de control. .Cercetările fac parte din programul de restaurare a
complexului format din Palatul Episcopal şi Catedrala Romano-Catolică. pro-
gram coordonat de arh. Sarkadi Mai1on.
Cele mai imp011ante vestigii descoperite sunt unnătoarele:
1. Epoca romană
- latura de vest a castrului roman. surprinsa 111 sapatura 111 imediata
apropiere a colţului de NV al palatului. A fost cercetată fundatia. iar <lin
elevaţie se păstrează maxim 6 asize de blocuri fasonate. La o distantă medie
de 3 rn de palat zidul castrului a fost demolat complet de la nivelul fundatiei
de o groapă care conţine materiale din sec. X V li.
- jumătatea sudică a unui turn amplasat perpendicular pc latura de
vest a castrului. Nu se păstrează decât fundatia. în perfectă stare.
- au fost surprinse parţial 2 clf1diri atlatc in interiorul castrului.
2. Sec. V-VI
- urme sporadice de locuire.
3. Epoca medie••a/ă
- urme sporadice de locuire din secolele VIII-XI. A fost ccrce1a1:1 o
groapă aparţinând unui complex din secolele Vili-X. din care s-a recuperai o
cantitate importantă de ceramică.
- ruinele unei clădiri civile din secolele XIII-XIV - probabil aparţinând
complexului primul palat episcopal.
146 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
- au fost stabilite principalele etape de construcţie ale palatului actual.

a cărui primă formă se poate data în sec. XIV-XV.
au fost descoperite şi cercetate ruinele urn1ătoarelor construcţii:
- un turn de colţ al palatului din sec. XIV-XV.
- o fântână din sec. XV-XVI.
- două latrine din sec. XVI-XVIII.
- o anexă de mari dimensiuni din sec. XVI-XVII.
- un turn de scară din sec. XVI.
- a fost cercetată o poartă a cetăţii medievale.
Din săpătură a fost recuperat extrem de mult inventar acoperind
intervalul cronologic cuprins între epoca romană şi anul 1700. O cantitate
impresionantă de ceramică a fost descoperită atât în straturi cât şi în
următoarele complexe închise: groapă din sec. VIII-X; groapă din sec. XIV-XV
(şanţ de apărare?); umplutura unei pivniţe, sec. XIV-XV; umplutura unei latrine
sec. XVI-XVII; umplutura unei fântâni, sec. XVII; groapă sec. XVII. Tot din
categoria ceramicii fac pai1e numeroase fragmente de plăci decorative parietale,
de Iznik, din ceramică albă sau copii ale acestora din ceramică roşie, şi de
asemenea cahle de sobă - cele mai importante din sec. XV-XVI aruncate în
şanţul de fundare al unui turn circular de scară. Dintre obiectele speciale
menţionăm: fibule, un cercel bizantin, un pinten (sec. XV), catarame din
diverse epoci, inele, şi 120 de monede recuperate din straturi şi complexe.
Cercetările arheologice de la Lopadea Veche, Com. Mirăslău, Jud. Alba -

Ruina bisericii medievale româneşti -
Campaniile 1995-1996, 2002.
Colectivul de cercetare: Gheorghe Petrov (MNIT Cluj), Paul Scrohotă (Ml Aiud)
În apropierea oraşului Aiud, într-o zonă bogată în vechi monumente

aparţinfmd arhitecturii medievale româneşti de zid, se află satul Lopadea Veche,
localitate retrasă pe una din văile ce străbat partea vestică a Muntilor Apuseni.
Pe un deal, situat în partea de nord-vest a satului, se află ruina unei vechi
biserici româneşti de piatră ce purta hramul Adormirea Maicii Domnului.
Constructia prezintă o dezvoltare longitudinală, fiind alcătuită din trei
compartimente: un altar poligonal, decroşat, cu cinci laturi, un naos aproximativ
dreptunghiular şi un pronaos ce reproduce forma unei potcoave. Lungimea
bisericii de-a lungul axei mediane este de 15,06 m la exterior şi de 13,96 m
în interior. Biserica a fost edificată în două etape de constructie. Init ia!, lăcaşul
a fost de dimensiuni mai reduse, fiind alcătuit din actualele compartimente ale
147--
naosului (nava veche) şi altarului (lungimea = 9 m. în exterior). pronao..,ul fiind

o încăpere adăugată mai târziu. Naosul este despărţit de altar printr-o tâmplă de
zidărie cu două intrări. Intrarea în biserica veche se află pe latura de vest a
naosului, fiind prevăzută cu un portal din piatră care la partea superioar;i
prezintă o închidere în arc frânt. După apariţia pronaosului intrarea în biserid
a fost practicată pe latura de sud a acestuia. vechea intrare devenind doar o
deschidere interioară care asigura comunicarea dintre nava veche - devenită
naos - şi pronaos. Naosul era luminat prin două ferestre. dispuse aproximativ
simetric pe laturile de nord şi de sud, prevăzute cu ancadramente de piatră: în
cazul altarului şi pronaosului, dispariţia parţială a elevaţiilor a făcut imposibilă
observarea unor indicii legate de fostele deschideri cu rol de ferestre. Despre
sistemele de acoperire ale celor trei încăperi. date mai sigure există doar în
privinţa altarului, care era prevăzut cu o boltă semicilindrică din piatrf1 şi
cărămidă, racordată la răsărit cu traseul poligonal al zidurilor. probabil prin
intermediul unor panouri curbe. Existenţa unei bolţi este doar presupusf1 în
cazul naosului, nefiind însă exclusă posibilitatea ca acest compartiment sfi fi
fost tăvănit. Ultima încăpere, pronaosul. a fost probabil tăvănită cu un planşeu
de lemn. Urmele de frescă, vizibile pe alocuri în părţile inferioare ale pereţilor
naosului şi altarului, indică faptul că interiorul bisericii a fost decorat odinioară
cu pictură murală. Dacă prezenţa picturii este o certit~dine în mai vechile
încăperi ale bisericii, în cazul pronaosului nu există însă dovezi care să
presupună că şi acest spaţiu ar fi fost pictat ulterior.
În cursul anilor 1995. 1996 şi 2002 la ruina bisericii din Lopadea
Veche au fost efectuate cercetări arheologice în interiorul şi exteriorul
monumentului. Principalele obiective urmărite au fost stabilirea caracteristicilor
tehnice şi constructive (structura zidăriei elevaţiilor şi fundaţiilor. etapele de
construcţie, evoluţia nivelelor de călcare din exterior şi interior). precum ş1
aflarea cronologiei începuturilor bisericii. Intervenţia arheologică a constat în
executarea unui număr de 11 secţiuni, dintre care şase în exterior şi cinci în
interior. Au fost descoperite şi cercetate un număr de 119 monninte. Multe din
mormintele descoperite sunt mai vechi decât biserica. unele fiind găsite neatinse
sub temeliile edificiului, altele fiind deranjate parţial sau distruse în întregime
de şanţurile săpate pentru fundaţie.
Materialul arheologic descoperit este deosebit de bogat şi divers. El est!.!
constituit, în marea lui majoritate, din obiecte care au făcut parte din inventarul
funerar al monnintelor - monede. inele (inele-pecete sau sigilare. inele cu
montură, inele-verighetă). podoabe de cap. mărgele. accesorii vestimentare (nasturi
semisferici şi globulari, copcii de tip moş şi babă). potcoave de cizmă. cuţite.
accesorii de sicriu (zăvor, cuie). Restul materialului arheologic este alcătuit dintr-
o cantitate infimă de ceramică uzuală - preistorică. prefeudală. medievală şi
modernă - precum şi din fr.igmente de frescă şi piatră profilată. ultimile provenite
de la fostele ancadramente ale ferestrelor şi int.n"irii în naos (nava veche).
148 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Pe baza infonnaţiilor obţinute de pe unna cercetărilor arheologice, se

poate aprecia că biserica iniţială (altarul şi naosul actual) a fost ridicată în a
doua jumătate a secolului al XV-iea. probabil în cursul deceniilor şapte. opt sau
nouă. Planimetria construcţiei primare precum şi unele elemente
arhitecturale. cum sunt cadrele de piatră ale ferestrelor şi uşii de la naos. care
sunt t1p1ce pentru faza stilistică a goticului. susţin o astfel de încadrare
cronologică. Pronaosul a fost adăugat spre sfârşitul secolului al XVII- lea, sau,
mult mai probabil, abia la începutul secolului următor. când majoritatea credincioşilor
români din sat au trecut la greco-catolicism şi biserica a devenit unită.
Raport preliminar asupra cercetărilor arheologice de la Şeuşa -

"Gorgan" (corn. Ciugud, jud. Alba)
- campania 2002 -
Colectiv: M. Ciută (BCUM), A. Gligor (SC Dalem Consulting SRL)

Cod sit: 1124.04
Autorizaţie de săpătură nr.: 175/2002
Situl arheologic de la Şeuşa. punctul numit Gorgan. se află pe vârful

unei măguri cu o altitudine de peste 350 m fată de nivelul mării. Din punct de
vedere morfo-geografic, arealul în care se află punctul abordat numit de
localnici şi Vârful Gorganu, sau La Gorgan, aparţine zonei de contact dintre
valea, cu aspect de culoar, a Mureşului şi Podişul Secaşelor. Poziţia înaltă îi
oferă o vedere de ansamblu excelentă, având o cuprindere generală asupra
întregii văi a Mureşului, din preajma localitătii Vinţul de Jos şi până în
apropierea localităţii Teiuş (peste 30 km). Pentru o mai bună localizare,
mentionăm că se află la nici 3 km, spre sud-vest, de Măgura Străjii - cea mai
înaltă culme a ramei vestice a Podişului Secaşelor - la aceeaşi distanţă, spre
sud, de Vârful Jidovar, aparţinător aşezării fortificate hallstattiene de la Teleac,
şi la cca. 6 km spre est de oraşul Alba Iulia .
Investigatiilc arheologice din acest sit au demarat în anul 2000, odată
cu primele sondaje efectuate. în scopul informării stratigrafice asupra locuirii
Cotofeni, distinsă pc calea cercetărilor de suprafaţă (periegeze). S-a urmărit
dezvelirea integrală a unui număr cftt mai mare de complexe, aparţinând
diferitelor locuiri. şi recuperarea unor materiale cât mai reprezentative, în
scopul surprinderii evolutiei culturilor neo-eneolitice prezente în acest loc, prin
deschiderea unor suprafctc de mai mari dimensiuni, cu posibilitatea efectuării
permanente a verificărilor şi racordărilor stratigrafice, şi chiar a urmăririi
microstratigrafiilor în complexele de suprafată şi/sau de adâncime.
149--
Secţiunile şi suprafeţele executate în primele două campanii (S 1/2000

- SVlbis/200 I), au relevat o succesiune a locuirilor, dispusă pe o grosime a
stratului arheologic de aproximativ 2 m grosime, apaqinfmd culturilor
Tiszapolgar şi Coţofeni. Deasupra sterilului arheologic (galben lutos. pe alocuri
cu pietriş) se află o locuire Tiszapolgar, ce are o grosime de aproximativ 20-
40 cm (cu maximul de grosime la nivelul amenajării cu destinaţie cultică).
urmată de o succesiune de locuiri Coţofeni (aparţinând fazei a treia din evoluţia
acestei culturi, mai precis etapelor llla-lllb, conform sistemului elaborat de P.
Roman).
În primele trei secţiuni şi suprafeţe (S1/2000 - S111/200 I) fost rele\'ate
mai multe complexe, aparţinând ambelor culturi (4 locuinţe de suprafaţă (L 1-
L4) Coţofeni; 3 gropi (GI-G2/2000. G4/2001) Coţofeni şi o alta (G3/2000).
aparţinând culturii Tisazpolgar; un complex de tip locuinţă (Cl/2000-2001)
aparţinând culturii din urmă, cu un altar-grânar descoperit în interiorul său.
În scopul surprinderii posibilelor extinderi ale locuirilor preistorice pe
întreg perimetrul măgurii, au fost trasate trei secţiuni de control şi informare
stratigrafică (S IV-V-Vl/200 I = 10x2m. cu martori de 5 metri între ele).
orientate nord-vest - sud-est, pe versantul cu expunere nord-estică. Datorită
morfologiei terenului, bănuiam aici posibilitatea existenţei unor terase de origine
antropică, pe care s-ar fi aflat posibile complexe reprezentând extinderi ale
locuirilor eneolitice, ţinând cont şi de faptul că el este cel mai bine ferit de
vânturi, prezentând avantaje naturale, favorabile pentru habitat. Situaţia stratigrafică
relevată, îndeosebi în secţiunile aflate la o distanţă mai mare de borna
topografică aflată în vârful dealului (amplasate exact pe acele "terase"). au
dovedit faptul că respectivele configuraţii sunt de provenienţă naturală. sub
stratul vegetal cu grosimi cuprinse între 0,20 şi 0,45 cm - lipsit de materiale
arheologice - apărând sterilul de culoare galbenă, similar celui surprins în SI şi
Sll/2000.
Doar în secţiunea Vl/2002, amplasată la o distanţă de doar 6 m de
borna topo, a fost distins clar stratul de cultură Coţofeni sub care s-a conturat
nivelul Tiszapolgar. Tocmai acesta a fost şi motivul pentru care am lărgit
această secţiune pe latura sa lungă (de sud-est, spre S 111/200 I în scopul
dezvelirii integrale a locuinţelor şi complexelor surprinse deja acolo). aceast[1
unitate de cercetare devenind astfel practic un trapez (SVI/bis) cu laturile de
10x4.35x6.50x 10.50m. Au fost surprinse locuin\e sezoniere de tip colib[1. incendiate.
prezente sub fom1a unor aglomerări disparate de chirpici ars. dar fără a avea
un aspect compact. Sub acest nivel. la o adâncime diferită datorită pantei
naturale, s-a conturat o altă locuin\ă de suprafaţă (Co\ofeni) din care a fost
surprinsă, parţial, podina şi resturi din dărâmăturile peretelui ars, de această
dată cu un aspect compact şi laturi fem1 delimitate.
Datorită condiţiilor meteorologice, dar şi a celor de natură financiară,
am fost nevoiţi să conservăm in situ aceste două locuinţe (urmând ca ele sa fie
150 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
reluate în campania anului 2002), sub care se continuă complexul cu altar

Tiszapolgar.
Campania anului 2002, s-a desfăşurat în perioada 2-20 septembrie, în
baza Autorizaţiei de săpătură de salvare nr. 175/2002, emisă, ca şi în cazul
campaniilor anterioare, de Direcţia Arheologie a Ministerului Culturii şi
Cultelor.
Atenţia a fost îndreptată exclusiv asupra SVIbis/2001-2002. În colţul
de nord-est al suprafeţei, a fost surprinsă o locuinţă de suprafaţă aparţinând
culturii Coţofeni (L5/2002). De formă relativ dreptunghiulară, cu laturile de
cca. 3x 1.8m, orientată est-vest, locuinţa s-a caracterizat printr-o aglomerare
masivă de chirpici ars cu urme de pari şi nuiele, fragmente ceramice, resturi
faunistice, pietre, fragmente de lemn carbonizat, cenuşă etc. La demontare s-a
constatat faptul că multe vase sunt întregibile, prezentând urme de ardere
secundară, locuinţa sfârşind, foarte probabil, într-un incendiu puternic, întocmai
ca Ll/2000 şi L4/2001-2002, care au fost contemporane cu L5/2002, ele
delimitând baza stratului Coţofeni, respectiv prima locuire de acest gen de la
Gorgan.
În dreptul carourilor 6-8, aproape pe întreaga jumătate sudică a
suprafeţei, a fost surprinsă continuarea locuinţei Coţofeni construită pe un "pat"
de argilă galbenă, surprinsă încă din campania anului trecut (L4/2001-2002),
aceasta s-a caracterizat printr-un inventar material deosebit de sărac, fiind însă
acoperită de un strat (lentilă) compact de cenuşă şi lemn carbonizat, indicând
sfârşitul, prin incendiere, al locuinţei.
Sub cel mai timpuriu nivel Coţofeni, în cadrul carourilor 5-7 (în
apropierea laturii de vest a suprafeţei VI/bis, la adâncimea de aproximativ 1,70
m, s-a conturat un nou complex de suprafaţă, aparţinând culturii Tiszapolgar,
caracterizat printr-o aglomerare masivă de vase ceramice sparte pe loc, pereţi
de chirpici ars căzuţi, sub care s-a distins o podină lutuită, cu o grosime de
aproximativ 4 cm. Vasele ceramice, aparţin categoriei fine (de mici dimensiuni
de tipul bolurilor şi castroanelor, în număr de 8), dar şi categoriei grosiere
(vase mari de provizii, chiupuri. în număr de, cel puţin, 4). Starea de conservare
a vaselor este foarte bună, unul din ele fiind păstrat integral, iar restul uşor de
reconstituit, în întregime).
Deoarece între acest complex şi marginea estică a suprafeţei, unde ne
aşteptam să surprindem continuarea primului complex Tiszapolgar (C l/2000-
2001 ). am notat acest complex cu C2/2002. El reprezintă o nouă locuinţă de
suprafaţă, oarecum asemfmătoarc ca structură şi conţinut cu CI /2000-200 I, lipsind
însă, deocamdată (complexul nu a fost relevat în întregime) acel altar-grânar.
Cercetările din acest punct vor fi continuate în anii viitori sub forma
aceluiaşi şantier studenţesc-şcoală. urmând ca materialele rezultate (aflate în
curs de prelucrare) să fie analizate şi. în măsura posibilităţilor, să vadă lumina
tiparului.
151--
ISTORIE - CULTURĂ
DATE DOCUMENTARE REFElţlTOARE LA BISERICA DE LEMN DIN CRISTE$TI

(COMUNA INTREGALDE), JUDETUL ALBA
GABRIELA MIRCEA
Biserica de lemn, la care se va face referire în cadrul studiului de faţă

a existat şi mai există, putem admite 1 , în localitatea amintită, încă din 1742 2 •
fiind, între timp, integrată satului Dealul Geoagiului. Ea nu a fost inclusă, până
la ora actuală, în lista monumentelor de cult din judeţul Alba, considerate
bunuri de patrimoniu.
Redactarea actualei succinte lucrări are scopul de a atrage- 1 din 11011 aten(ia
specialiştilor asupra lăcaşului hisericesc amintit, care acumulea:că o incontestahilâ
vechime şi merită, mai ales pentru câ el prezintă trăsături arhitecturale distinctive şi
anumite particularităţi constructiv-decorative, să.fie inclus, dacâ nu propriu-zis printre
valorile patrimoniale de primă Însemnâtate alejudeţului, cel puţin pe o listă a celor
pasibile de-a deveni, 111 viitorul apropiat, bunuri patrimoniale recunoscute, pentru
că simpla vechime a monumentului, cu tot ceea ce atrage după sine, impune
o raportare plină de grijă şi respect, faţă de el, a contemporanilor noştri şi a
urmaşilor.
Chiar dacă biserica din Cristeşti nu figurează printre bunurile de
patrimoniu acceptate, recunoscute ca atare, actualmente, ale judeţului Alba,
obiectivul prezervării sale se impune şi este de aşteptat ca eforturile de păstrare
a sa, pentru viitorime, respectiv de conservare-restaurare, atât ale specialiştilor
cât şi ale autoritătilor locale, sau judetene, laice şi ecleziastice, să se conjuge!
Pentru ideea formulată anterior pledează teoretic puternic simpla descriere
arhitectonică a lăcaşului amintit. aşa cum a efectuat-o, nu de mult, în 1992, din
nou, succint, Ioana Cristachc Panait: "Plan dreptunghiu/a,; CIi absida decroşatâ,
poligonală, cu cinci laturi, naosul şi absida.fiind acoperite cu câte o ho/tă În leagăn
' Men\ionăm că nu am efectuat încă o deplasare pc teren. pentru identificarea sa fi1.ică. ultima
persoană care a examinat-o fiind Ioana Crislachc Panait. înainte de 1992. în special spre
sfftr~itul deceniului al IX-iea al secolului trecut'
! Vezi în acest sens Muzeul Na\ional al Unirii din Alba Iulia ( în continuare prescurtat MNUAI).
dos. 4284-1872. r Ir ~i desigur Ioana Cristache Panait. Biserici de /e1111111101111111c11te istorice di11
Episcopia A/ha Iuliei 11uir1urii de co11/i1111ita/e şi 1n'u(ie rn1111i11rnscci, Alha Iulia. 1987, p 79 (
hiscrica este descrisă ca aparţinrmd satului Dealul Gcoagiului) ~i Arhirecrura de /e11111 di11
Tra11si/1'(111ia . .Jude/ele A/ha, Mureş şi Harghita, Bucure~ti, 1992, p 53.
·' În 1987 Ioana Cristache Panait reamintea faptul că hiserica respectivă merita a li propusă
pentru lista monumentelor de interes na\ional' Vezi Ioana Cristache Panait. Biserici .... p 79.
153--
GABRIELA MIRCEA
(cca a ahsidci este intcrscctată pe est, la capătul laturilor lungi, printr-1111 timpan
racordat cu restul laturilor c11 aj11torul unei supra/e(e trapezoidale),,., şi, mai ales.
cca mult mai amănunţită din 19875, ca şi faptul că în interiorul ei se păstrează
o catapeteasmă autentică, datând, conform aprecierilor aceleiaşi autoare, "de la
sfărşit11I secolului al XV/Il-lea" 6 şi datorată, cu probabilitate, zugravului Simion
bălgrădeanul7.
Suplimentar pledează pentru prezervarea monumentului, pe lângă valoarea
sa arhitecturală propriu-zisă decoraţiile sale sculpturale, enumerate de aceeaşi neobosită
personalitate a cercetă.iii româneşti, amintită anterior: "Decorulcuprindeconsolecioplite.
ancadramente sculptate cu motive geometrice, rozete, fi1111ze de iederă"~. "arcade
semicirculare, stâlpi sculptaţi" 9 etc. Meşterul aşez.ământului este. din fericire cunoscut.
datorită inscripţiei de pe ancadramentul intrării aflate pe latura sudică a monumentului
şi anume "Panţa Crăciun meşter" 10 , caz fericit, când se cunoaşte cu exactitate autorul
unui monument din prima jumătate a secolului al XVIII-iea.
Se remarcă de a5emenea, sub aspect sculptural ancadramentele celor două
uşi ale bisericii. sau cele ale deschiderilor peretelui despărţitor al navei de absidă • 11
Edificiul. continuator al unuia. tot de lemn. mai vechi. de secol XVII.

a avut cu siguranţă două faze de construcţie. respectiv cea din 1742 şi o fază
târzie, la sfârşitul secolului al XIX-iea 12, sau la începutul secolului al XX-iea.
admitem noi teoretic, când nava a fost prelungită spre vest cu 2,94 m 11 •
adăugându-i-se tot atunci "clopotniţa scundă de pe pronaos" şi prispa 1-1.
Nu în ultimul rând se impune amintirea faptului că pictura murală din
interior a fost acoperită în cea mai mare parte cu m011ar, respectiv cu tencuială.
aşa cum releva aspectul respectiv tot Ioana Cristache Panait 15. iar un atare
amănunt incită desigur şi mai mult spiritele, pentru că la ora actuală şcoala de
restaurare românească ar trebui să aibă suficientă experientă practică pentru ca
restauratorii să poată ajunge, cu grijă, la stratul. sau straturile de pictură vechi,
aflate sub tencuială, sau să reconditioneze straturile decolorate. păstrate în
câteva locuri din biserică 16 !
4
Ioana Cristache Panait. Arhitectura .... I. c.
~ Idem. Biserici .... I. c.
'' lhidcm.
1
lhidcm ..
" lhidcm.
1
' Ioana Cristachc Panait. Bisericia. p 79.
1
' lbiJcm.
'" Ioana Cristachc Panait, Bis<'rici .... p 79.
" Ibidem.
'! lhidem.
" lhidcm.
'" lhidcm.
1
~ lhidc•m.
10
lhid('/11.
154 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
De asemenea nu trebuie uitat faptul ca m dotarea acestei biserici se

mai păstrau două icoane de secol al XVII-iea, cu inscripţii slavone, provenite
de la vechiul lăcaş de cult, existent la Cristeşti înainte de 1742 (cu antecedente
şi rădăcini în secolele XV-XVI. când trebuie să fi existat acolo, cu necesitate,
un lăcaş de cult al românilor!), piese deosebit de valoroase, alături de alte
icoane pe lemn şi sticlă (ultimele aparţinând şcolii de la Laz), de secol al
XVlll-lea 17, precum şi piese de mobilier bisericesc, "jilţuri crestate" sau sfeşnice
din secolul al XVIII-iea, sau al XIX-lea 18 •
Dacă actualmente, în Indicatorul localitâţilor din RomânialY, Cristeştiul
figurează ca "sat desfiinţat, înglobat în satul Întregalde, comuna Întregalde,
judeţul Alba", în conscripţiile vechi găsim cătunul inclus în componenţa
comunei sau satului Dealul Geoagiului sau Havasgyogy, sub denumirea de
Kristest sau Havasgyogy- Kristestl 0 • De altfel şi Ioana Cristache Panait a tratat
biserica amintită ca aparţinând satului Dealul Geoagiului ! De specificat este
faptul că localitatea respectivă mai apare în documente şi cu denumirea de
Muntari, sau Muntori{''.
Am reuşit identificarea în conscripţii a localităţii Dealul Geoagiului,
care este pomenită documentar cel puţin din 1413 22 , sub denumirea de "alter
Gyog volachalis", ceea ce însemna că şi la începutul secolului al XV-iea
populaţia sa era curat românească, abia începând din 1805, când ea apărea în
conscripţia ortodocşilor din Transilvania cu 76 capi de familie, încluzându-le/
i atât pe văduve cât şi pe ţigani, ceea ce corespundea unui număr de
aproximativ 380 suflete 2~. Se înregistra în contextul aceleiaşi conscripţii şi
existenţa unei biserici în localitatea amintită, desigur vechea biserică datând din
1742, păstorul comunităţii de credincioşi ortodocşi din Dealul. Geoagiului fiind
la vremea aceea Jeremie Popovits, hirotonit cu foarte mulţi ani înainte în Ţara
Românească, respectiv în 1760, pentru că din 1792 el părăsise satul, succesiunea
sa nefiind rezolvată nici în 1805 ! Despre acest preot, care cu siguranţă a
funcţionat chiar în biserica din Cristeşti, al cărei istoric se încearcă a fi
creionat cu prilejul actual, deoarece considerăm că în 1805 nu puteau exista pe
teritoriul localităţii Dealul Geoagiului, care prin tradiţie includea 2 cătune şi în
1884-1887 2·-', de exemplu, decât doar cele două biserici cunoscute actualmente,
" lhidem.
'" lhidem.
•i Ioan Iordan. Petre Gâştescu, D. I. Oancea, Indicatorul localitâfilor din Ronuînia. Bucureşti.
1
1974, p 121.
:><, Vezi Nicolae Josan. Gheorghe Flcşcr. Ana Dumitran. Oameni şifi1ple din trcc11111/j11dcf11/11i A/ha
în memoria wma.)ill)/; Alba Iulia. 1996. p 192.
" lhidem. p 136.
21
Coriolan Suciu, Dic/innc,r istoric al localitâ/ilor din Tra11sil\'{/nia, I. Bucureşti. 1967. p I9_l,
'' Nicolae Josan, Gheorghe rlcşcr, Ana Dumitran, op. cil .. p 112.
'' Nicolae Josan. Gheorghe Flcşcr, Ana Dumitran, op. cit .. p 267.
155--
GABRIELA MIRCEA
respectiv cea din primul cătun menţionat, Cristeşti şi cea din Teqeştiul
apropiat. se specificau următoarele: Popam hunc vide penes pagum Remele, qua
1ale111, qui pene.\· Alt. Consensum anno 1792 elargilum fimgiler in templo sic dieto
monasleriali rn loco R1jJa nominalo, eo expresso, ut confinioriis his loci hujus palrihus
familia.,· el conlerminanlilms Rcmetientibus dehita o.fficia praeslet. "c·1 •
În conscripţia demografică din I 854 satul apărea cu un total ·de 358
suflete, ceea ce relevă un conservatorism accentuat al zonei, însoţit de un
sensibil regres demografic faţă de situaţia din 1805 !
În legătură cu acest lăcaş bisericesc vechi, de pe teritoriul judeţului
Alba, atât de puţin cunoscut, Muzeul Unirii deţine o serie de documente
deosebit de preţioase, datând de la sfârşitul secolului al XIX-iea şi începutul
secolului al XX-iea.
Astfel, din cel mai vechi dintre ele aflăm care era starea bisericii
respective în 31 decembrie 1872 26 • Era atunci paroh la Cristeşti, Mateiu
Moruşcă, preot ortodox, pe care-l regăsim şi ca preşedinte al agenturii comunale
Dealul Geoagiului a despărţământului VIII ( Alba Iulia) al Astrei, pe parcursul
anilor 1884- 1887 n.
Iată ce date despre biserica din Cristeşti ne oferea parohul menţionat:
I. Lăcaşul avea "chramulu Sânti îngeri Mihailu <şi> Gavril" 2K. De
notat este şi faptul că Ioana Cristache Panait regăsea acelaşi hram al bisericii.
neschimbat, ceea ce denotă respectarea unei îndelungate tradiţii, deoarece se
poate admite că încă din 1742 edificiul fusese închinat "Sfinţilor Arhangheli" 29
şi poate de-a lungul secolelor al XV- lea - al XVII-iea, hramul vechilor
biserici, care au existat, cu probabilitate, succesiv, la Cristeşti, a fost acelaşi!
2. Dimensiunile sale erau menţionate astfel: lungimea de 5 m. iar
lăţimea de 2, 5 m-'0 , ceea ce însemna că biserica se afla încă în faza de
dinaintea sensibilei sale extinderi şi modificări de la sfârşitul secolului al XIX-
iea, sau inceputul secolului al XX-iea.
3. Sub aspectul materialelor aflate în componenţa sa, ea "era de
bradu" şi "coperita cu şindile" 31
4. " Anul zidirei" sale era foarte clar, pentru Mateiu Moruşcă şi el îl
specifica fără dubii, " 1742"·'2 •
!' lhiclem. nota 15, p 124.

!1o MNUAI. dos. 4284/ 6- 1872. f I r- v.
:i NiL'olae Josan, Gheorghe Fle~er. Ana Dumitr,m. op. cit .. p 2t,7)
:, MNUAI. Joc. 4284/ 6- 1872. f Ir.
i•• Ioana Cri~taL'he Pan.,it, op. cit .. p 5.l.
"' MNUAI. doc. 4284/ 6- 1872. f Ir
11
lhidt'm.
11
lhiJem.
156
5. La întrebarea " prin cine s-a făcut <?>" 1', se răspundea sigur "Prin
Poporeni" 1-1, ceea ce însemna că lăcaşul respectiv avea ca ctitori satul întreg.
6. Valoarea în ansamblu a clădirii era estimată la 300 florini 1 '. ceea
ce însemna o sumă modestă pentru un lăcaş bisericesc!
În legătură strânsă cu biserica monument din Cristeşti trebuie tratată
modesta clădire a şcolii confesionale 011odoxe. care şi ea se impune a.li inclusă pe
lista valorilor patrimoniale, sau pasibile de-a deveni patrimoniale existente tnjudeful
A/ha.
Clădirea şcolii vechi din Cristeşti se mai păstrează şi ea, deoarece
prezenţa ei contemporană în localitate este menţionată tot de către Ioana
Cristache Panait, fără a i se cunoaşte cu precizie vechimea, ci doar cu
16
aproximaţie· • Autoarea menţionată o prezenta astfel în I 992: "~coala veche,
situată în sudul bisericii. datează din veacul al XIX-iea; construcţie în stilul
casei ţărăneşti. cu cameră şi tindă; acoperiş cu învelitoare de şiţă • 1117
Inventarul bisericesc din 31 decembrie 1872, al bisericii din Cristeşti,

ne dă următoarele informaţii despre şcoala confesională din localitate. Ea " era
de lemn coperita cu Pae" 18 şi data din 1869-19 , ceea ce, se observă, concordă
întru totul cu observaţiile Ioanei Cristache Panait, lungimea construcţiei fiind de
4 m, iar lătimea de 3 m-11i_ Se estima la 80 florini 41 valoarea construcţiei, sumă
care relevă din nou modestia sa.
În dotarea lăcaşului bisericesc amintit existau piese interesante, unele
de certă valoare patrimonială actuală. desigur, dacă ele s-ar păstra şi ar fi
regăsite pe teren!
Astfel existau în biserica din Cristeşti, în 1872, 4 sfeşnice, 2 mari şi
2 mici, achiziţionate de către parohieni în 1869 cu suma de 22 florini, 50
creitari 42 , care par a se mai păstra, pentrn că Ioana Cristache Panait remarca
existenta în lăcaşul mentionat a unor sfeşnice de secol al XIX-iea, cu frumoase
reprezentări sculpturale ale vulturului bicefal, binecunoscuta stemă imperială,
alături de alte sfeşnice datând din secolul anterior4 1 .
Ca vestminte sfinţite ( "Vestimente Sântite") se enumerau următoarele:
3 prapori, dintre care 2 de carton, dăruiţi de Florea Ciula şi l de pânză
" Ibidem.
" Ibidem.
\\ Ibidem.
"· Ioana Cristache Panait, Arhitectura ... , p 53
" Ibidem.
'" MNUAI, doc. 4284/ 6- 1872, f Ir.
11
' Ibidem.
'"' Ibidem.
41
lhidem.
42
Ibidem.
41
lhidem.
157--
GABRIELA MIRCEA
("pcndia"). achizi\ionat de "poporu". toate trei piesele amintite fiind procurate

în 1842: 2 feloane. dintre care unul din carton şi altul din "pendia văcsită".
procurat de "popom" în I 858. care împreună valorau 40 florini. sumă de loc
neglijabilă: 2 stihare. dintre care unul de ca1ton. achiziţionat în 1869 şi altul de
"giolgiu". mai vechi. "nu se scie de când". evaluate amândouă la 16 florini: 2
perechi "mânecari". de "cartonu". un rând achiziţionat în 1858 şi 2 aere. toate
cumpărate de "popom" şi evaluate la 4 florini; 3 "Epitrafire". 2 de carton şi
unul de pânză. unul dintre ele achiziţionat în 1858. iar celelalte. probabil mai
vechi. "nu se scie < de când>", cumpărate şi acestea de "poporu" şi evaluate
Ia 6 florini; 2 brâuri. dintre care unul cumpărat în I 869. de carton şi unul de
"matasă". mai vechi. al cărni an de achiziţionare nu se mai cunoştea. ambele
cumpărate de popor şi evaluate la 3 florini.i.t.
Dintre vestmintele sfinţite se remarcă desigur antimisul de mătase al
bisericii, emis în 1829 de "Episcopulu V. Moga" 4 -'. a cărui prezenţă la Cristeşti
cu ocazia resfinţirii bisericii respective. în anul menţionat, poate fi presupusă.
inclusiv ideea că înainte de 1829 ar fi putut avea loc şi o recondiţionare mai
susţinută a lăcaşului . în urma căreia ar fi fost necesară şi resfinţirea sa. pentru
că o revenire a aceleiaşi biserici din uzul greco-catolicilor în cel al ortodocşilor
este de neconceput în cazul Cristeştilor, care a fost. se poate crede. în mod
constant ortodox! Căutarea pe teren a valorosului antimis. piesă de certă mioare
patrimonială poate fi un obiectiv impo1tant al cercetării actuale!
Zestrea de cărţi a unei biserici atât de modeste şi izolate este pur şi
simplu impresionantă, pentru că analizând-o şi coroborând-o cu celelalte bm;uri
mobile ale bisericii, procurate sistematic. mai ales prin osârdia locuitorilor
Cristeştiului, putem circumscrie şi evalua eforturile cultural-spirituale pe care o
comunitate atât de retrasă le-a făcut permanent, de-a lungul anilor. în trecui.
pentru ca. actualmente. respectul pentru carte să fie. paradoxal. mult mai
scăzut!
Seria cărţilor bisericeşti existente în 1872 la Cristeşti începe cu:
I . Emnghelie, românescă, de Bucureşti. fără an de apariţie. cumpftrată
de "poporu lu", evaluată la 14 florini 4 ". De notat este şi faptul că Ioana
Cristache Panait identifica această Emngliclic. la faţa locului. arătându-se
totodată că ea aparţinea ediţiei din 1750 47 şi continuă cu:
2. El'anghelie, Sibiu. 18444 ~. care. în mod surprinzător era evaluată la
doar 8 florini!
•• lhidcm. f I v .
•, lhidem .
•,, MNUA/, dos. 4284/ 6- 18n .
., Ioana CristaL·he Panait. Biserici ... , p 79.
•• Bibliografia Ro111tim•usc1i Modem1i, li. Brn.:ure~ti. 1986, p 271- eui1ie a privilegiatei tipogrnfii a
lui Gheorghie de Clozius.
158
3. Cazanie, de Moldova, 1763 (sic!), achiziţionată nu se ştie când şi

evaluată la 12 florini, care ar putea corespunde fmute bine unei Cazanii a lui
Varlaam din 1643. ceea ce ar putea implica şi citirea incorectă a anului
apariţiei tipăriturii respective de către parohul Mateiu Moruşcă, deşi acest preot
ştia îndeobşte a citi corect anii scrişi cu slove chirilice!
4. Treodu. Bucureşti, fără an, în limba românească, evaluată la 12
florini, exemplar identificat , putem considera, de către Ioana Cristache Panait,
ca aparţinând ediţiei din 1768 49 •
5. Şase volume din seria Mineelor de Sibiu, pe 12 luni. editate sub
patronajul lui Andrei Şaguna, între anii 1854-1856 50 , valoroasă achiziţie, care a
costat suma de loc măruntă de 80 florini şi care a fost finalizată cu sprijinul
financiar puternic al unor credincioşi din Cristeşti, respectiv Iosif Ignat, care a
contribuit cu suma impresionantă de 40 florini, Hârbea Mihail şi Cristea
Yasilie, care au donat, la rândul lor, câte 10 florini.
6. Apostol, fără loc de apariţie, din 1774, procurat nu se ştie de cine
şi când, oricum în vechime, pentru că el era evaluat la doar 4 florini.
Exemplarul ar putea corespunde ediţiei binecunoscute de Bucureşti, din anul
menţionat 51
7. Penticostar, din 1743, din timpul episcopului Climent. procurat nu
se ştia de cine, evaluat la 10 florini, care cu siguranţă poate fi identificat ca
aparţinând binecunoscutei ediţii, din anul menţionat, a tipografiei Râmnicului"".
8. Octoih mare de Râmnic din 1742. procurat nu se ştia de cine.
evaluat la 7 florini, ediţie binecunoscută şi ea''
9. Două Octoihuri mici, dintre care unul de Braşov din 1769 (sic!).
titlu necunoscut Bibliografiei româneşti vechi şi altul despre care nu se dau nici
un fel de relaţii, primul dăruit bisericii, probabil, de An tone Avram, iar celălalt
de P. Ioan, amândouă exemplarele evaluate la 2 florini, 20 creiţari, semn că
amândouă volumele respective erau destul de vechi!
10. Minei pe 12 luni, cumpărat nu se ştie când, prin contribuţia
"poporului", adică a sătenilor, evaluat ia suma de ioc neglijabilă de 24 florini,
care putea fi mai degrabă un Minei de Blaj din 1781 decât unul de Buzău din
1698, deşi nici ultima posibilitate nu poate fi exclusă! Acest exemplar a fost
împrumutat după cumpărarea la Cristeşti a ediţiei complete, de Sibiu, a
Mineelor, cu suma totală de 110 florini, comunitătii bisericeşti din Tecşeşti,
preotul Mateiu Moruşcă revendicându-l pentrn a reveni acasă în 1882"4 •
49 Ioana Cristache Panait, Biserici .... p 79.

50 Vezi BRM. III, p 353.
51 BRV, li, 383, p 204-205.
52 /JR V. li. 233. p 73- 76.
53 BRV, li, 227, p 62-64.
54 MNUAJ. dos. 4313/ 40.
159
GABRIELA MIRCEA
11. Psaltire. Sibiu. 1860, exemplar cumpărat din "lada bis<ericii>".

12. Psaltire bogată. cumpărată nu se ştie când şi de cine. ultimele două
Psaltiri fiind evaluate împreună la 4 florini, 50 creiţari.
13. Propovedanii la morf i, Buda, 1809, ediţie binecunoscută 5 ~. exemplarul
fiind dăruit bisericii de Ioan Ivaşcu, valoarea sa estimându-se la doar 3 florini.
14. Molitvenicu mare, Blaj, 17845(), exemplar evaluat la 7 florini. oferit
de acelaşi Ioan Ivaşcu, probabil în preajma anului 1872, sau oricum după I 809.
împreună cu Propovedaniile lui Petru Maior. amintite anterior!
15. Biblie. Sibiu. I 856-1858 5 7. cumpărată cu bani " din lada biserecei".
respectiv cu suma, din nou apreciabilă de 25 florini.
16. Leturgieriu, fără loc de apariţie. din 1778. procurat nu se ştia de
cine şi evaluat la doar 3 florini. semn că era, probabil. deteriorat!
17. Ciaslov vechiu. fără identitate, probabil deteriorat, evaluat la doar
60 creiţari.
Cele 18 exemplare de carte veche şi modernă românească existente
în 1872 la Cristeşti constituie o interesantă şi omogenă colecţie, care a fost
realizată cu consecvenţă de-a lungul timpului. atât datorită banilor comuni ai
bisericii, strânşi desigur şi ei de la oameni. cât şi dărniciei şi milosteniei
creştineşti ale unor enoriaşi, luaţi ca indivizi. Se remarcă prezenţa copleşitoare
a cărţilor tipărite în oficine ortodoxe. atât din Transilvania, cât şi de peste
munţi (Bucureşti, Râmnic), ca şi raritatea produselor blăjene. la Cristeşti
aflându-se doar un singur exemplar sigur de Blaj şi acesta oferit de un
enoriaş!
Se impune a se menţiona faptul că valoroasa colecţie de carte din
dotarea bisericii avute în vedere nu a fost semnalată integral până acum în
bibliografia de specialitate, ea fiind din acest punct de vedere inedită. completând
fericit cunoştinţele actuale despre existentul de carte veche şi modernă din zonă.
De asemenea este evident că nici unul dintre exemplarele amintite
documentar în 1872 nu a migrat înspre lăcaşurile bisericeşti apropiate, respectiv
cele din Gaida de Jos 58 , Gaida de Sus 5'\ Între gaide ( Modoleşti)hl 1 şi Întregalde
(Tecşeşti )6 1
Confom1 altui inventar. din 1882, starea de conservare a bisericii. care
oferea spaţiu pentru 200 de persoane. semn că ea nu fusese încă nici la această
dată alungită ( !). era "de mijloc". adică mediocră, iar cea a şcolii confesionale
55 BRV. III. 765. p 6- 10.

56 BIO'. II.
57 Edi1ie hinei:unoscută!
58 Vezi în aL·e~t sens foarte valorosul ~i utilul studiu al Evei Mâua. Carrr wche româ11easni pe
Vii/ea Gtibi. /ru/. A /ba (Catalo~). în Apulum. X V II. 1979. p 3-B- 346.
59 Ibidem. p 358- 363.
60 lhidt•m. p 363-365.
61 Ibidem. p 365- 366.
160
era, de data aceasta. "slabă", având "lipsă de reparare"<,~, semn că acest gen de
construcţii din lemn se deteriorau puternic pe parcursul unui deceniu!
Degradarea bisericii-monument din Cristeşti a progresat desigur din
1882 până in 190 I. când se elabora un veritabil "plan pentru repararea bi sericei
ortodoxe din Cristeşti" 61 şi se întocmeau "preliminarii de spese" 64 în vederea
realizării practice a aceleiaşi acţiuni. De menţionat că toate demersurile respec-
tive se realizau sub patronajul aceluiaşi păstor spiritual, cunoscut din 1872,
Mateiu Moruşcă, cu siguranţă una dintre personalităţile marcante ale locului, în
a doua jumătate a secolului al XIX-iea. cu prelungiri ale activităţii sale dincolo
de începutul secolului al XX-iea.
Din păcate nu putem încă stabili ce efect au avut cererile de ajutor
pentru repararea bisericii, din anii 1900, I 90 I 65 şi dacă nu cumva doar în urma
acestor demersuri de recondiţionare se va fi recurs la mărirea bisericii, la
înălţarea turnului şi la adăugarea târnaţului. în acest caz etapa a doua de
construcţie a lăcaşului amintit situându-se la începutul secolului al XX-iea şi nu
la sfârşitul secolului al XIX-iea aşa cum s-a acceptat, teoretic. până acum.
Succintul studiu de faţă se încheie tocmai cu această întrebare deschisă.
care invită la noi cercetări ale istoriei interesantului monument din fostul
Cristeşti. care merită şi pentru cinstirea memoriei merituoşilor săi locuitori din
vechime să fie inclusă în lista monumentelor de patrimoniu din judeţul Alba.
şi pentru valoarea sa patrimonial-culturală intrinsecă.
62 MNUAI. dos. 4313/ I

63 lhidem. 43131 50.
M lhidem. dos. 43 I 3/ 51
65 lhidem, dos. 4313/ 54, 55. 56. 57, 'i8.
161
GABRIELA MIRCEA, IOAN MIRCEA
REPERE ARHIVISTICE ALE PREZENTEI

TIPĂRITURILOR DE BĂLGRAD ŞI SEBEŞ PE TERITORIUL JUDETULUI ALBA
ÎN SECOLUL AL XIX-LEA
Au fost repertoriate, pana în prezent, 104 exemplare 1 de ca11e ve1:he

românească, 105, dacă se include şi la exemplarul fragmentar al Pâinii pruncilor.
descoperit în Biblioteca Muzeului Unirii~, tipărite la Bălgrad şi Sebeş. în
secolul al XVII-iea, care se mai păstrează pe teritoriul judetului Alba. deci in
arealul geografic cel mai apropiat centrelor de iradiere cultural-spirit11ală amintite.
Numărul de 105 exemplare specificat anterior, reprezintă aproximativ 599c din
totalul de 175 3 exemplare de carte veche românească tipărite în secolul al
XVII-iea, identificate până în prezent, pe teritoriul aceluiaşi jude{. Procentul
respectiv, deşi nu este deosebit de mare, co11feră o incontestabila 1i1tâietatc
tipăriturilor de Bă/grad şi Sebeş, conser1•ate 1i1 judeţ, comparati1· cu cele datoratt'
altor centre tipografice active 1i1 secolul al XVII-iea pe teritori11/ românesc. Situatia
actuală este desigur o reflexie. deşi palidă şi sensibil denaturată, a cdei din
secolul al XVII- lea„ î11ceput11I secolul11i al XVIII-iea, când râspândirea ripcirirurilor
locale, pe acelaşi teritoriu, a fost. de b111ui scamei, tot prepo11dcn.!11tci. dar i11tr-11n
procent prohahil mai mare, în rapo11 cu celelalte tipftrituri româneşti de epocă.
deoarece, cum se ştie, exemplarele imprimate la Bălgrad şi Seheş îi vizau
îndeosebi şi, ca atare, s-au răsp,îndit mai ales la rom."mii din interiorul arcului
carpatic, apoi în Banat, Maramurq şi Partium şi, ca atare. au circulat. cu
sigurantă, mai puţin intens în afară, deşi ele s-au adresat. uneori în mod
manifest, ca în cazul No11l11i Testament, românilor de pretutindeni. În acelaşi
timp produsele celorlalte centre tipografice româneşti. din secolul al XVII-iea.
mai numeroase, pentru că în primul rând aceste centre au fost mai multe şi cu
o activitate mai sustinută, vizându-i mai intens şi mai constant pe toţi rom;_înii.
1
Eva Mârza, Doina Drcghiciu. ( 'art<' n1111tÎ!h'sni ,·eche inf11dt·f1il A/ha. Secol de .\"I "/-.\"I ·11. Ca1alog.
Alha Iulia. 1989, p 91-111. 137-141, 144-152, 170-218.
Doina Drcghiciu. Gahricla Mircea, (,'11 t'.\t'lllf'l,ir 11ccwrosc111 al 111111i "( ·,uehism" n,111,i11esc
("Ptii11rn pnmcilor", B,ilgrwl. /70/). flti.,·1,-,u /<1 Alh<1 /111/<1. în Apu/11111. XXXVI. 1999,
p 311-328.
' Eva MârLa, Doina Drt:ghiciu. "I' elf . p 217, piu~ exemplarul Pâinii pn111c1/or amintii anterior.
162
s-au răspândit mai sistematic pe un teritoriu mult mai vast 4 • ceea ce a i'nsemnat,
paradoxal şi o relativa rarefiere iniţialei, mai accentuatei a lor, ale cărei reminiscente
mai sunt sesizabile oarecum actualmente şi pe teritoriul judeţului Alba. A
funcţionat de asemenea acea lege a rarefierii tot mai accentuate a râspândirii
vechilor tipârituri, pe măsura îndepărtării concentrice de centru, dar multe
lucrări s-au difuzat sfidând o atare legitate, care adeseori este contrazisă de
realitatea concretă, respectiv de faptul că unele tipărituri, sau manuscrise au
ajuns în locuri extrem de izolate, de îndepărtate, la puţin timp după imprimarea
sau redactarea/ copierea lor manuală!
Dintre tipăriturile transilvane de secol al XVIl-lea cel mai bine s-a
păstrat Chiriacodromionul din 1699. într-un număr de 62 exemplare' şi Noul
Testament din 1648, într-unul de I9 exemplare 6 • câtă vreme celelalte tipărituri.
sau ediţii, datorate aceloraşi centre tipografice, tind să devină actualmente
rarităţi. adică piese patrimoniale pe cale de dispariţie, pentru că, bunăoară
Molitvenicul din I 689 mai există pe teritoriul judeţului doar în 9 exemplare 7.
Sicriul de aur din 1683, doar în 6 exemplare 8 , Cazania la oameni morţi din 1689.
doar în 4 exemplare 9 , Povesteala40demucenici, din acelaşi an, în 3 exemplare 10 ,
valoroasa Psaltire din 1651, în doar 2 exemplare 11 , iar Rânduiala diaconstvelor
din 1687 12 şi actul de hirotonire, de după 17011.1 în doar câte un exemplar. ca
de altfel şi Pâinea pruncilor din 1702 14 , ceea ce le conferă, mai ales ultimelor
trei titluri amintite calitatea de rarităţi bibliofile.
Revenind la particularităţile spaţiului geografic - cultural - spiritual
din imediata vecinătate a centrelor tipografice transilvane ale secolului al XYII-
lea, respectiv la teritoriul actualului judeţ Alba, se impune a fi formulată şi
observaţia ·că, în aceeaşi zonă, a avt1t loc cu cea mai mare intensitate un.fenomen
de suprapunere, însoţit adeseori de eliminarea, respectiv tnlocuirea tipărituri/or mai
vechi, uzate moral. sau numai.fizic, din secolele al XVI-iea - al XVII-iea - începutul
• Vezi în acest sens îndeosebi Florian Dudaş, Cazania lui Varlaam în Transilvania. Bucureşti.
I 983. Au fost identificate de autor 354 exemplare ale tipăriturii respective, răspândite în
Transilvania, Banat, Crişana. Maramureş, ceea ce corespunde unui număr "larg", în sensul că
autorul mentionat a indus în catalogul său toate specificatiilc documentar- bibliografice ale
exemplarelor Cazaniilor, de care a avut ştiintă, dar unele dintre acestea se pot confunda cu
exemplarele identificate fizic, existente la un moment sau altul.
' Eva MârLa, Doina Dreghiciu, op. cit., p 170-217.
" /hidem, p 91-109.
1
lhidcm, p 146-151.
" lhidcm, p 137-140.
'' lhidem. p 144-146.
10
Jhidem, p 151-152.
11
Jhidem, p 110-111.
12
lhidem, p 141.
i.1 lhidem, p 217. Vezi şi Nicolae Dănilă, Act de hirotonie emis de mitropolitul Atanasie Anghel. în
Unirea, Blaj, s. n., XII ( 20(){)), nr. 6 (103). p 19-20.

1
• Doina Dreghiciu, Gabriela Mircea, op. cit., l.c„
163--
secolului al XVIII-iea de câtre emisillnile mult mai 1111111eroase şi mai cli1·crse. ale
secolelor al XVIII-iea - al XIX-iea, în special ale noului centru spiritual de lu Blaj,
pe parcursul secolului al XVIII-iea, dar şi ale Sihiului, sa11 ale altor t1jJamifc, a
căror răspândire poate.li comparată, în zonă, Cll o vcritahilă avalanşă, care a î11gloha1
sau eliminat aproape tot ce era înainte. Emisiunile Blajului şi Sibiului au înlocuit.
îndeosebi, pe teritoriul judeţului Alba, vechile tipărituri din secolele XVI-XVII.
inclusiv cele de Bălgrad şi Sebeş, atât de bine răspândite anterior, sau mai rar.
li s-au suprapus, situaţie pe care o putem surprinde documentar uneori. în
cazurile fericite. Astfel putem să ne imaginăm repai1iţia în timp. succesivă. a
diferitelor emisiuni tipografice. ca o aşe::are al lor î11 straturi temporal-c11lt11rale.
unele bine conservate, altele deranjate, respectiv sublimate chiar, pe un anumit
teritoriu, asemănâtoare într-un fel cu straturile arheologice. cu deosebirea că
nivelele amintite primele anterior nu au fost şi nu sunt preponderent statice. ci.
cel mai adesea dinamice, multe dintre elementele lor componente circulând, de-
a lungul secolelor, independent, mai lent sau mai rapid, din pozitiile lor
primare în poziţii secundare, terţiare etc., iar unele stratificări anterioare au fost
pur şi simplu înlocuite de altele mai recente! Ca atare noi considerăm că în
zona analizată tipăriturile de Bălgrad şi Sebeş 1111 s-au răspândit preponderrnt
numai, la ii1ceputuri, ci, au şi dispărut în timp. mai mult decât în alte părţi.
datorită pressing-ului puternic pe care l-au exercitat. cu i111ensitate maximâ,
asupra lor. produsele tipografice ale secolelor al XVlll-lea - al XIX-iea.
îndeosebi cele ale Blajului şi Sibiului, conjugat cu cel al tipăriturilor româneşti
de pretutindeni. mai apropiate sau mai îndepărtate de zilele noastre. penetrate
şi ele substanţial în arealul amintit. care a fost unul dintre marii consumatori
ai produselor spirituale din trecut. Fenomenul respectiv. de disparitie a numeroase
tipărituri vech1, a fost alimentat şi de setea de 1i111oire. uneori nejustificată. a
unor comunităti săteşti. sau a unor indivizi. care. aşa cum se reiese din
documente, considerau. chiar şi în secolele al XIX-iea - al XX-iea. mai
valoroase tipăriturile bisericeşti noi, bune de utilizat în timpul serviciului
religios, decât cele vechi, unele deosebit de uzate. inutilizabile. cărora. în
mentalitatea comună, inclusiv cea a preoţilor. nu li acorda decât arareori o
valoare cultural-patrimonială. o preţuire de suflet. În acest sens este desigur
ilustrativă situatia, de loc singulară, întâlnită în 1925 la lghiel. unde o Psaltire
"veche". de secol XVIIl-lea 1\ era considerată textual '.'(lini mioare". ca de altfel
şi un Chiriacodromion. probabil de Sibiu. din 1855. care de fapt nu putea ti
chiar atât de vechi. de vreme ce nu împlinise nici o sută de ani! 1h. Deci
Considerăm că ea era un exemplar al edi\iei de Râmnil· din 1751, dcnarccc prin1rc hunurik
1
'
inventariate în 1872 ale accleia~i hi serici figura o l'saltl/'c aparţmând edi1iei rcspecti, c. Vezi în
ace!st sens MNAI, dos. 4284/ 5- 1872, precum ~i BRI'. li. 280. p 120.
1
" Mu:eul Na(icmal al Unirii .-I/ha /11/ia (MNL!.-11). doc. -B51/J. VeL.i ~i doc. 42 84/ 5- 872.
Identificarea amintită ne aparţine desigur.
164 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
fenomenul de pressing sau de avalanşâ amintit anterior s-a conjugat puternic cu

atitudinea mai puţin frecventă în trecut, dar tot mai des întâlnită pe măsură ce
ne apropiem de vremurile noastre, de dezapreciere a vechilor tipărituri, uzate
mai mult sau mai puţin fizic, cărora li s-a conferit în timp o importantă. o
semnificaţie culturală. sau, în fond, o valoare intrinsecă tot mai scăzută,
fenomen natural care a culminat în anumite momente. cu scoaterea din inventarele
bisericeşti a exemplarelor depăşite fizic şi moral. respectiv cu înlocuirea lor cu
exemplare ale unor editii noi.
Sursele documentare pot servi şi ele, alături de Însemnârile manuscrise de
pe vechile exemplare, la reconstituirea straturilor primare, secundare, ter(iare etc.
ale răspândirii pe teren a wwr emisiuni tipografice vechi, sau chiar a celor dispărute
de-a lungul timpului.
Prin intermediul studiului actual se încearcă restabilirea secvenţială (şi
nu completă!) a vechii răspândiri. din secolele XVI-XVII- începutul secolului al
XVIII-iea. pe teritoriul amintit. a cărţilor de Bălgrad şi Sebeş. pe baza unor
inventare bisericeşti, îndeosebi din 1823 (cu verificări de inventare şi din
1855) 17 , 1864-1868 18 • 1872, precum şi câteva din perioada interbelică, cele din
1823 şi 1872. bunăoară. inedite. iar cele din 1864-1868 introduse deja în
bibliografia de specialitate.
Sursele documentare pot completa, sub două aspecte, cel puţin, bibliografia
de specialitate existentă. Astfel, ele pot oferi i,!formaţii suplimentare despre
exemplarele cunoscute deja, identificate ca atare şi repertoriate, consonând cu
conţinutul însemnărilor manuscrise de pe filele acestora, respectiv îmbogăţindu
le. sau pot releva existen(a În trecut, Într-o localitate sau alta. la un posesor sau
altul, a unor tipărituri necunoscute din hihliogra/ie, care uneori pot aparţine unor
ediţii necunoscute şi care. apoi. au dispărut, pur şi simplu prin distrucţie, sau
au dispărut doar dintr-un loc pentru a peregrina şi a apărea în alt loc.
Să observăm cum poate fi aplicat, într-o primă fază, acest gen de
cercetare, a tipăriturilor de Bălgrad şi Sebeş, răspândite pe teritoriul judeţului
Alba, analizând informaţiile documentare, în funcţie de repartiţia diferitelor
titluri pe teren:
J.Chiriacodromio11, Bă/grad, 1699.

Au fost deja formulate referiri Ia exemplarele care au existat la
Certcge, Draşov, L1111ca, Seheş, Şi/ea şi Şpâlnaca în 1867-1868 19 • care, considerăm
" M11::e11/ Na/io11al al Unirii. A/ha Iulia (MNUAI). doc. 6389/ 1823.
'" Vezi Ioan Mircea. /'rC'::e11/a uir/i1 m11ui11eşli \'cehi pc meleaguri /ra11silvm1c, releva/â in documenlc
din anii !Xf,7-/868. în Sarge/ia. XXI -XXIV. 1988-1991, p 307-308.
''' /hidem. p 308. Vcti ~i Gahricla Mircea. Ioan Mircea. Consideraţii arhivistice p1frind pre:e11/a
şi circula fia c•xe11111larelor "( "hiria<'odm111irm11/11i" de Bei/grad din /699, pe lerilori11/ j11deţ11/11i A/ha
<I). în Î11dm11uiwrpa11oral. XIX-XX. 1996- 2000. Alba Iulia. p 191-192.
165--
că nu se pot include între cele 62 exemplare ale tipăriturii respective identificate

şi repertoriate de către Eva Mârza şi Doina Dreghiciu.
Astfel s-a relevat faptul că exemplarul existent la Certege în 1867-1868
nu se confunda cu cel de la Roşia Montană, repertoriat în 1989. care a circulat
şi anterior prin Certege, însă înainte de 1772! De asemenea s-a stabilit că acest
exemplar a putut dispărea din localitatea menţionată numai după 1933~11 • câtă
vreme cele din Draşov, Şilea şi Şpălnaca, cu probabilitate, înainte de l 93~P.
deşi informaţia din urmă nu corespunde unui adevăr absolut. ci doar unuia
relativ! Este desigur foarte interesantă o listă redactată în limba latină a cărţilor
din dotarea bisericii greco-catolice din Certege, elaborată, probabil imediat după
evenimentele din 1848-1849, de Constantin "Mutsa", paroh unit al locului între
1813-1852 22 . În legătură cu lista respectivă ne întrebăm dacă nu cumva
Chiriacodromionul existent acolo în 1867-1868 era înregistrat totuşi sub forma.
"praedicatorius liber unus"13, pentru că un alt titlu latinesc care să-i poată
corespunde cât de cât nu a fost specificat cu acel prilej!
Informaţii suplimentare apar în documente în legătură cu exemplarele
cunoscute deja, de la Cerea, Ciugudul de Jos, Daia, Drâmba,: Geoagi11 de S11s.
Hăpria, Mesentea, Oarda de Sus, Ponorel, Totoi. Astfel. despre exemplarul de la
Cetea, care se ştie că exista acolo încă cel puţin din 1778, în dotatia bisericii
neunite şi cu probabilitate chiar dinainte, se notau următoarele, într-un inventar
bisericesc din 22 aprilie 1855: "Una Chazania tiparita în Sfânta Metropolie la
Belgradu in anulu de la Mântuirea Lumi<,> 1699"l~. semn că la data respectivă
tipăritura se păstra acolo cu cinste şi în deplina cunoştinţă de cauză a valorii ei.
Despre circulaţia exemplarului de la Ciugudul de Jos se specifica
anterior doar faptul că la începutul secolului al XX-iea el se afla în Ciugudul
de Sus, pentru ca de acolo să ajungă în prima localitate amintită, "pe o cale
necunoscută 111 .1.
Fără tangenţă cu exemplarul respectiv se poate aminti, în acest
context, faptul că, în 27 octombrie 1867, se aflau la îndemâna parohului greco-
catolic din Ciugud, Maxim Anghel. care a păstorit acolo între între anii I 853-
188326, printre cărţile din dotaţia bisericii de lemn cu hramul Sfintei Treimi.
care fusese construită în 1852, două exemplare de carte. a căror prezenţă era
io Gabriela Mircea, Ioan Mircea, op. cit., p 192.

i, lhidem.
ii Şematismul 1·e11erut11l11i cler al Arhi,liccesei 111etropolit,111c _1~1\ (·0-catolin· ro1111i11t· de Alba /11li<1 ş,
0
Făl{ăruş pre anul do1111111l11i /900 ele la s,i11t11 Unin: :!00, Blaj. I 9(Xl, p 516-5 17. De notat. ~ntrn
reconstituirea situa1iei confesionale a locuitorilor din Ce11ege. este faptul că în 1900 existau
acolo 653 greco-catolici ~i 688 rn1cxiocşi, confonn Scm1.1tis11111l11i ... men\ionat, cec.i ce corespundea
aproape unei echivalen1e.
i, MNAI- dos . .514.5.
i• MNUA/, doc. 6389- foaie volantă nenumerotată verso.
~, Eva Mârza, Doina Dreghiciu, op. cit., p 182.
1
'' Vezi Şe111utis11111I ... , p .529.
166
confirmată sub forma următoarei însemnări: "Cazanii duo I de Dealu·' 7 şi alta de

Carloviti(!)": 8 , dintre care dă mult de gândit cea din urmă tipăritură specificată
documentar, în sensul că ea nu putea fi efectiv o tipăritură de Carloviţ, dinainte
de 1830 pentru că în biliografia românească veche nu sunt cunoscute astfel de
ediţii, ci. cu probabilitate una modernă, iar ideea că ea ar fi putut aparţine unei
ediţii de Karlsburg, sau de Alba Iulia, Carloviti nefiind în acest caz decât o
fo1mă denaturată, latinizantă a toponimului german Karlsburg, nu are desigur
nici un temei! Soluţia problemei va fi dată, probabil, de cercetarea mai în
amănunţime a bibliografiei modeme româneşti! Putem reţine şi observaţia că în
1867 nu exista nici un Chiriacodromion de Bălgrad în dotaţia bisericii amintite
din Ciugud.
Totodată. în legătură directă cu exemplarul de la Ciugudul de Sus
considerăm că nu sunt dubii în privinţa faptului că în 29 august 1869
exemplarul analizat cu prioritate acum se afla cu siguranţă în localitatea
specificată, aşa zisul Felso - Fi.iged, din fostul protopopiat greco-catolic Turda-
Arieş, localitate arondată, ca şi Ciugudul de Jos, actualmente, judeţului Alba,
unde el era relegat, cu măiestrie, de legătorul Simion Gligor din Tilişca 29 , în
timpul păstoriei parohului local Ioan Cacoveanu:l(J, aşa cum reieşea din însemnarea
datorată cantorului bisericii, de atunci, Alexandru Oniţie • Nu se cunosc însă în11
continuare, cu exactite, împrejurările în care exemplarul respectiv a ajuns din

Ciugudul de Sus în Ciugudul de Jos, în perioada interbelică. Oricum, exemplarul
în cauză se mai afla încă, în 19 IO, în Ciugudul de Sus, căci atunci era amintit
pe filele sale cantorul Nicolae Oniţiu, descendent probabil al antecesorului său,
Alexandru Oniţie, pomenit în 1869 şi chiar în 1932, când era menţionat "l.
Cacovean ", rudă probabilă a fostului paroh Ioan Cacovean, care a păstorit în
Ciugudul de Sus între anii 1860-1873. În mod cu totul surprinzător exemplarul
respectiv nu poate fi regăsit pe lista lui Iacob Popa din 1933·12 , ca şi cum n-
ar mai fi existat la data respectivă, nici în Ciugudul de Sus, nici în Ciugudul
de Jos, ceea ce nu putea corespunde realităţii!
Parohul greco-catolic al Daiei Române, Ioan Stanciu, atesta, în 1867
prezenţa între bunurile bisericii păstorite a Chiriacodromionului binecunoscut
din bibliografie, care îi apaqinuse protopopului Petru Pop de Oaia şi urmaşului
~, Se identifică prohahil cu Evanghelic învătătoare. Dealu. 1644. Vezi BRV, I. 46. p 144-147.
:• DANJA, fMRUB - C (prescu1tan: uc la Direc/ia Arhivelor Na/ionate a .!11de/u/11i A/ha. Fond
Mitropolia Românei Unit(i Blaj - Consistoriu). i., dos. 1172/1868
~• Eva Mâr,.a, Doina Drc~hiciu. op. cit., p 182: legătura exemplarului. amănuntit descrisă de
către autoarele catalogului este desigur cea realizată în 1869! Vezi şi Doina Dreghiciu, Legători
de cur/i conse1111w/i in Î/1\'emllliri olografe de pe tipâri111ri româneşti \'l'l'hi dinjude/ul Alba (secolul al
XVIII-iea şi primaj11mătate a scrn/11/11/ 11/ XIX-iea), în Sa,x('{ia. XXI-XXIV. 1988-1991, p 20 I.
"' Vezi !;,e111a11.1·11111/ ... , p 163.
" /hidem.
11
Gabriela Mircea, Ioan Mirn:a. 011 cit. p 195-106.
167--
acestuia. Gheorghe Pop de Oaia. într-o manieră care denotă faptul că parohul
din secolul al XIX-iea nu citea corect anii notaţi cu slove chirilice. pentru că
însemnarea sa era următoarea : "Cazanie de A/ha Julia J 79()"i.i. Este interesant de
remarcat faptul că Ioan Stanciu nu era specificat ca fost paroh al Oaiei
Române în Şematismul greco-catolic din I 900 1~. Cu siguranţă. textul defectuos.
datorat parohului Ioan Stanciu. completează informaţiile manuscrise de pe filele
exemplarului de la Daia Română, conform cărora el se afla acolo atât în 9
octombrie 1730. când îi confirma prezenţa protopopul Gheorghe de Oaia. cât şi
în 11 februarie I 833, când i-o reconfim1a parohul Antonie Groza. care-şi
începuse păstorirea în 1823 15 . Este de menţionat, ca o observatie coroi ară.
faptul că. din secolul al XVIII-iea, cea mai mare parte a credincioşilor din Oaia
Română au defecţionat de la unirea cu biserica Romei. fără a obţine însă
vechea biserică din localitate, inclusiv bunurile spirituale aparţinătoare acesteia.
printre care se numără şi Chiriacodro111ionul de Bălgrad amintit.
Şi protopopul greco-catolic Leon Papp, prezent la Drâ111har. care nici
el nu era inclus în lista preoţilor greco-catolici ai localitătii. din I 90(P". comitea
o greşeală la lecturarea anului apariţiei Chiriacodromionului, care exista în
patrimoniul bisericii respective: "Cazania !iperită in Re/gradu la an 1799";·.
Însemnarea din 28 decembrie 1867, amintită anterior, denotă faptul că exemplarul
în cauză, care nu are nici o însemnare manuscrisă 1 K, s-a aflat la Orâmbar, cel
puţin din 1867 şi, cu probabilitate, chiar dinainte de data menţionată. În
subsidiar se poate aminti în acest context şi faptul că în legătură cu preotii
greco-catolici ai Orâmbarului se ştia doar că pe la 1842 funcţiona acolo
Absolon Pop, succedat de Ioan Pop, acestuia urmându-i administratorul
parohial interimar O. O. Ioan Magde, parohul Ciugudului"'. Leon Papp. dacă
nu se confundă cu Absolon sau Ioan Pop, va fi făcut parte. cu probabilitate.
din familia celor doi preoţi siguri ai Orâmbarului, amintiţi anterior! Apoi ne
întrebăm dacă într-adevăr el a fost protopop, pentru că în acest caz n-a
putut fi, pe la 1864-1868, decât protopop greco-catolic al Sebeşului. chiar
dacă el era paroh al Orâmbarului. pentru că un protopopiat la Orâmbarului nu
este cunoscut!
11
· DANJA. FMRUB-C. dos. 1171/ 1868: R11(i1111ile .. .pre w111I 1867 s. Oaia.
" Vezi Şematismul ...• p 530.
1
~ lhidem. Vezi ~i Eva Mf1rza, Doina Drcghi1:iu, op. cit .. p 110. Vezi ~i Doina Dntghi,.:iu.
300 de ani de la tiptirirr:a "Chiriacodro111io1111l11i". B,ily_hrwl. /(>()(). ci1n1l1..1ţia exemplart'lor in
areal tra11sihw1, în /~1dr11111titor pastoral. Voi. XIX-XX. 1996-2000. Alba iulia, 2000.
p 185.
"' Şemati.rn111I ... , p 533.
17
IDANJA. FMRUB-C. dos. li 7:!l/868. Drâmhar.
'" Eva Mârza, Doina Drcghidu. op. cit.. p I 87.
1
" Ibidem.
168 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Despre exemplarul de la Geoagiu de Sus se ştie că el exista cel puţin

din 174()-lll în localitatea menţionată. ceea ce ne determină să identificăm
exemplarul consemnat sub forma: "Câzanie veche", printre cărţile bisericii
ortodoxe, cu hramul "Naşterea Născătoarei de Dumnezeu ".J 1 , din localitatea
menţionată, cu Chiriacodromionul repertoriat de Eva Mârza şi Doina Dreghiciu.
Â propos de exemplarul de la Hăpria se ştie că în 1788 el se afla în
posesia lui Popu Toader din "Orăştie mică" 42 , fără a se cunoaşte momentul şi
împrejurările în care a ajuns ulterior la Hăpria. El figura însă în inventarul
bunurilor bisericii greco-catolice din Hăpria, redactat în 1867. prezenţa sa acolo
fiind consemnată. cu meticulozitate. de către parohul Clemente Munteanu. în
felul mmător: "Cazania sau tâlcuirea S<_fintei> Evanghelii de Belgradu 111 anul de
la Mântuirea lumi< i> J699 "43 .
În 31 decembrie 1872 s~ consemna existenţa Chiriacodromionului de
Bălgrad din 1699, în cadrul inventarului bisericii ortodoxe din Mesentea. cu
hramul "Sfânta Paraschiva". sub forma: "Cazania hetrana, Belgrad, 169<JN. dar
se ştie despre exemplarul cu pricina că el se afla în localitatea menţionată. cel
puţin din 5 martie 1762, pentru că desenul care o reprezenta pe "Maica noastră
Paraschiva "45 fusese realizat, se poate admite, atunci şi acolo!
Nu suntem în măsură să furnizăm informaţii documentare directe
despre drumul parcurs de exemplarul de la Oarda de Sus, de la Boiţa.
judeţul Sibiu, unde se afla încă prin J 753.u,. dar n-ar fi exclus ca acest exemplar
să fi făcut o escală prin Oarda de Jos, unde era consemnată în 31 decembrie
1872, în inventarul bisericii ortodoxe "SfântaTreime" şi existenta unei "Cazanie
vechie"47 .
Despre exemplarul de la Ponorel, care se ştie că în 1756 apaqinea
bisericii din Ponorx, se poate crede că el exista în a doua localitate menţionată
şi în 22 mai 1855, deoarece în inventarul bisericii ortodoxe. cu hramul "Sfântul
Nicolae", figurează o "Cazanie veche""\ ceea ce include ideea că acel exemplar
a putut migra de la ortodocşii din Ponor la greco-catolicii din Ponorel numai
în a doua jumătate a secolului al XIX-iea, sau la începutul secolului al XX-iea.
bunăoară în timpul păstoririi preotului greco-catolic din Ponorel "Nicolau
Coroiu Ponoreanul", a cărui semnătură se află pe exemplar şi care şi-a început
.u, lhidem, p 189-190.

41
MNUAI, dm:. 6389, p 17 v.
4
) Eva Mf1rLa, Doina Drcghiciu. op. cit .. p 191-192.
" DAN.IA, FMRUB-C. dos. 1172/ 1867/ \inca de protopopiatul Cutului
..,. MNUAI. doc. 4306/2
"' Eva Mftrza Doina Dreghiciu, op. cit .. p 199.
4
'' !hidem. p 201-202.
41
MNUAI. doc. 4284/ 14.
4
" Eva Mâr,.a. Doina Drcghiciu. op. cit.. p 204 .
.,., MNUAl-doc. 6389. p 22 v.
169--
activitatea din 1883 50 • Oricum, în 31 decembrie 1872. conform inventarului

întocmit de parohul ortodox din Ponor, Simeon Ciorbea, biserica respectivă nu
benefcia atunci decât de un Chiriacodromion de Sibiu din 1959 51
Exemplarul de la Totoi a existat în localitatea respectivă. se poate
admite, încă din secolul al XYIII-lea 52 , prezenţa sa acolo specificându-se
laconic în 1868, sub forma: "O Cazanie tipărită ... ".i 3_
O altă categorie de informaţii documentare, desigur cele mai valoroase.
din punctul de vedere al îmbogăţirii cunoştinţelor istorice, se referă la existenţa.
în diferite localităţi. a unor exemplare necunoscute din bibliografie, respectiv
cele de la Meteş, Sebeş, Şeuşa, Şi/ea Maghiară, Şpălnaca şi probabil Fărău!
Să începem cu prezumtivul exemplar de la Fărău. care în 27 august
1868 era consemnat de preotul greco-catolic Aldea Zachael, la punctul 7 al
listei de cărţi bisericeşti pe care o întocmise, în felul următor: "Catavasieriu,
Strasinicu, Cazania toate tiparite in Belgradu"54 , ceea ce se poate interpreta în
sensul că primele două titluri nu puteau fi, în nici un caz de Bălgrad; dar
ultimul, al cărui loc de apariţie era extrapolat şi asupra celorlalte două. putea.
în schimb cu prisosinţă să fie un Chiriacodromion din 1699, mai ales că în
inventarul aceleiaşi biserici de lemn, aflată în uzul greco-catolicilor se mai afla
şi un "Molitvenicu vechiu tiparitu in Belgradu sub E< isca> pulu Varlaam"-~-\ ceea
ce-i putea oferi parohului amintit un termen de comparaţie deosebit de util şi
de valoros! Este de notat că nici un exemplar de la Fărău al Molitvenicului de
Bălgrad din I 689 nu se cunoaşte în bibliografie 56 !
Exemplarul de la Meteş a fost deja comentat 57 • El se afla în localitatea
menţionată atât în 1823 cât şi în 1872, fiind consemnat în prima sursă
documentară amintită sub fom1a: "Cazania de Belgrad"51i. iar în cea de-a doua
mai detailat: "Cazanie, Belgrad, 1699"59 , semn că exemplarul respectiv avea
foaie de titlu şi în 1872 ! Acest exemplar aflat în uzul ortodocşilor a dispărut
din Meteş, cu probabilitate abia în secolul al XX-iea.
Exemplarul din Sebeş se afla în inventarul bisericii de piatră
"ridicata in anul 1819, cu tota cheltuiala fostului Episcopu Ioane Bobu""".
'•" Şematis11111/ .... p 522.
'' MNUAI, doc. 4284/ 16. Într-un alt inventar fragmentar, redactat tot în limba latină. mai vechi.
cu probabilitate de după I 848-1849. al bunurilor unei biserici dl' lemn din Ponor, al cărei hram
nu era specificat, pc lângă un Molit1·c11ic sau o Psaltire, figur.iu ~i "Co11cio11atorii l". adică 2
Propoveda11ii la morri.1
1
' Eva Mâr1,a Doina Dreghiciu, op. cit.. p 214.
'' IJANJ.-1. FMRUB-C. dos. 11711/868- Totoi.
'• lhidcm, dos. 1766/ 1868- Făr.1u.
'' lhidem.
"' Eva MârLa, Doina Dreghiciu, op. cit .. p 146-151.
'7 Gabriela Mircea, Ioan Min:ea, op. cit.. p 194-195.
'" lhidcm.
,., lhid<'III.
'" DANJA, FMRUB-C do~. 1172/ 1868: Sebe~ul figura în protopopiatul Cutului.
170 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
parohul locului, Ioane Deacu, notându-i astfel prezenţa: "Kiriacodromion,

Befgradu, 1699 "61 •
Din motive inexplicabile acest exemplar nu apare în lista lui Iacob
Popa din 1933 62 , ceea ce nu înseamnă în mod absolut că el ar fi dispărut din
biserica menţionată înainte de ultimul an amintit. Este de imaginat mai degrabă
faptul că el a putut dispărea din lăcaşul de cult amintit după 1948!
Exempfarul de la Şeuşa era certificat, fără urme de îndoială, printre
bunurile bisericii greco-catolice, de către Alexandru Bela, parohul locului, în
felul următor: "Cazania tiparita in Belgradu la anu lu 1699"63 . În 1933 el se afla
tot la Şeuşa •64
Exemplarul din Şi/ea era atestat în localitatea respectivă de către parohul

greco-catolic local Alessiu Hoszu în 1865, cu citirea eronată a anului de
apariţie: "Cazania de Belgradu in an<ulu> de la.facere 1669 (sic!}" 65 . Acest _exem-
plar nu mai apărea însă pe lista lui Iacob Popa din 1933 66 , ca şi exemplarul din
Şpălnaca, a cărui prezenţă în localitate nu poate fi pusă la îndoială, în 1867,
când ea era astfel consemnată între bunurile bisericii de lemn greco-catolice,
ridicată în 1852: "Cazania sau Predica pre Dumineci şi Sarbatori tiparita in
Metropolia Albei Julii la anu 1699 "67.
Mai există în sursele documentare consultate o a treia categorie de
informaţii, cele care se referă doar la titlurile unor tipărituri, fără a se da nici
o informaţie referitoare la locul sau anul lor de apariţie. Astfel merită a fi
trecute în revistă sistematic şi aceste informaţii, pentru că unele dintre Cazaniile
menţionate au putut fi Chiriacodromioane de Bălgrad ..
Ca atare, la biserica ortodoxă din Tăuţi, cu hramul Sfintei Paraschiva
se specifica, în 1823, existenţa unei "Cazanii, de ceale b ... ", probabil "de ceale
b<ătrâne> ", care poate fi considerată un Chiriacodromion prezumtiv de Bălgrad,
mai ales că se păstra acolo şi un Molitvenic, produs al aceluiaşi centru tipografic 68 •
Alte exemplare prezumptive au putut fi cele din 1823 de la: Râme(i-
Valea Uzii ("Cazanie vechie ... 1 1169); de la biserica ortodoxă din Valea Geogelului,
cu hramul "Mai marii voevozi" ( sic!) ("O Căzanie vechie ... 11711) , amintit în 1823
şi care în 1872 devenea, putem crede: "Cazanie, Blasi, 1719" (sic!) 71 , ceea ce
"' fhidem.
"! Gabriela Mircea, Ioan Mircea, op. cit., p 195-1 %.
"' DANJA. FMRB-C, dm. 11712/ 1868- Şeu~a.
,.., Gabriela Mircea, Ioan Mircea, op. cit., p 196.
" DANJA. FMRB-C, dos. 1766/ 1868- Şilea.
'"' Gabriela Mircea, Ioan Mircea. op. cit., p 192, 195-196.
7
'' DANJA; FMRB-C, dos. 1766/ 1868.
611
MNUAI, doc. 6389, f 7 r.
"' Ibidem, f 22 v.
111
Ibidem, f 23 v.
11
Ibidem, doc. 4284/ 17- 18"/2.
171
poate include o foarte posibilă confundare a unei tipărituri de Bălgrad cu una

de Blaj. precum şi lecturarea aproape sigur eronată a anului său de apariţie.
respectiv 17 I 9 în loc de I 699, mai ales în cazul în care foaia de titlu a
exemplarului amintit nu era întreagă, ci, probabil fragmentară; cel de la Mogoş
Micleşti, amintit în I 823 sub fonna: "Cazanie vechia ... J "'c; cel de la Cheia
Râmeţului. denumit ''Cazanie hatrana' 173; cel de la Ţelna. amintit în I 927: "Un
Kiriacodromion vechi- 100 /ei" 74 ; cel de la Bucerdea Vinoasă , amintit în 1872:
"Cazania vechia nu se ştie de unde şi cand" 75 • împreună cu un Chiriacodromion
de Sibiu din 1855; cel de la Poiana Ampoiului. amintit în perioada interbelică
sub fonna : "1 Chiriacodromion vechiu- 50 lei" 71'. unde şi în 1872 apărea o
"Cazanie veche, românească, anul şi locul tipăririi 11ecw10scut" 7 '; cel de la Yurpăr,
amintit în 1925: "Chiriacodrumion a 15 lei" 70 .
Problematica specificărilor documentare incerte este desigur complexă.
titlurile înseriate anterior neconstituind decât semnale. care atrag atenţia înspre
anumite locuri unde ar trebui efectuate cercetări pe teren cu prioritate. Asupra
titlurilor respective pluteşte însă în continuare multă incertitudine, dar prelucrarea
lor cantitativă, integrală, se impune. pentru că ele constituie repere reminisccnte
ale vechilor straturi cultural-bibliografice, aflate în curs de dispariţie.
Se impune de asemenea a se semnala faptul că pe teritoriul oraşului
Alba Iulia nu a fost descoperit pe teren decât un singur exemplar al
Chiriacodromionului din 1699, respectiv cel care-i aparţinuse bisericii greco-
catolice din Lipoveni 79 • În situaţia respectivă este desigur importantă infonnaţia.
parţială, conform căreia în inventarul bunurilor bisericii ortodoxe Maieri I, din
1880, figurau atât un Chiriacodromion, evaluat la 20 florini, "de popor rnmp,irat".
cât şi "Una kazanie Veache de Romania", evaluată la 4 floriniK0 _ Dintre ele pare
a se mai păstra doar ultimul titlu menţionat anterior, care ar putea corespunde.
cu destul de mare siguranţă Cazaniilor de Râmnic din 1748. catalogate dejaK 1•
câtă vreme cel dintâi ar fi putut fi şi un Chiriacodromion de Bălgrad. ceea ce
71
lhidem. f 25 v. Sigur această Ca:a11ic se putea confunda. aproape irn:ontestahil. l"U
Chiriacodmmio11, Bucure~ti. 1712. specilicat fără dubii. în inwntatul bunurilor ac.:elcia~i hisl·ric.:i
ortodoxe. din I 872 !
7
' lhidem. f 26 v.
" lhidcm. f 27 v.
7
' AfNUAI. doc.:. 4284/1
7
' MNl'AI. doc.:. -B53/14- 1927 (Ţclna).
77
/hidem. doc. 4284/2 - din 31 dc-c.:embric 1872.
'" /hidcm. doc. -B57/2R- 1925.
''' Eva Mâr1.a. Doina Dreghi1,:iu. Of'. cir .. p 175.
'"' MNUAI. doc. 4292/ 5.
•• Vezi în privin\a c.:olcc1iei de carte- ved1c- de la l\taic-ri I Eva Mâr1.a. Patri111011i11/ de rnrtc ,n·hc
m111CÎ11t'11.1·ni ,·eche i11 colff(ii din Albu /11/iu ( Co11sidcr11(ii ~c11er11/l'), în Aj111/11111. XVIII, I 980. p
225- 231 ~i Doina Dreghidu. Coh'<(III de cart<' m1111Îllt'ascti n•c/1e de la hiserica ortodoxti-
m111ti11u AfuiC'ri I di11 A/ha /11/iu ( Catalog). în Ap11/11111. XXV. 1998, p 361-375.
172 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
ar ridica la două numărul exemplarelor tipăriturii menţionate existente, de-a

lungul timpului în oraş, dar şi un Chiriacodromion din afara Munţilor Carpaţi!
Rămâne să se stabilească în viitor identitatea exactă a Chiriacodromionului
existent în 1880 între bunurile bisericii ortodoxe Maieri I din A/ha Iulia.
2. Noul Testament, Bă/grad, 1648.

În legătură cu exemplarele Noului Testament de la Bălgrad. catalogate
pana acum, este desigur simptomaticfaptul că nici unul dintre ele 1111 provine din
Alba Iulia, nefiind cunoscut pânâ la ora actltalâ nici un exemp/a,~ reperatfizic8 -' sau
consemnat doc11me11ta1~ al acestei tipărituri, consemnat cafăciind parte din zestrea
spirituală a vreunei biserici româneşti de pe teritoriul ora8lllui fn care edi(ia re.\pectiwi
a ieşit la lumină! Paradoxul este desigur evident, el infirmând categoric teoria
rare.fierii JJrogresive, concentrice, a răspândirii vechilor tipărituri, pe măsura
îndepărtării de centrul emitent, câtă vreme în oraşul originar 1111 s-a mai păstrat nici
un exemplar al linei ediţii atât de novatoare .~ide necesare cum a fost cea a "Noului
Testament" din 1648, iar din cea a "Chiriacodromionlllui", doar exemplarul de la
Lipoveni, menţionat anterio1: Care este explicaţia acestui fenomen? Urmează
desigur să se cerceteze! Ca punct de pornire putem formula actualmente doar
câteva întrebări. Fusese Noul Testament destinat, din start, mai mult unei
utilizări individuale decât uneia colective, bisericeşti şi din acest motiv distrucţia
exemplarelor sale, de-a lungul timpului, a fost mai accentuată decât cea a
cărţilor păstrate în lăcaşuri de cult? A fost el masiv înlocuit, în timp, mai ales
în zona Albei de Biblia de la Bucureşti şi cea de la Blaj?
Ca atare consemnăm şi subliniem faptul că nici în trecut, respectiv în
secolul al XIX-iea, situatia exemplarelor Noului Testament, care ar fi trebuit să
se păstreze la Alba Iulia , n-a fost mai bună, în sensul că nici măcar un astfel
de exemplar nu apărea, consemnat documentar, în inventarele lăcaşurilor bisericeşti
din Maieri /8 3, Maieri IP 4 sau Alba Iulia- Oraş 115 •
"' Desigur se impune a fi reluată cercetarea circulatiei exemplarului CVR 46. de la Filiala
Bibliotecii Academici Române din Clui-Nupoca. care în 1724 se alla. cu siguran1ă la Alba Iulia.
în aşa numita Residcntia Carolincnsis. care poate fi identificată. la data respectivă. probabil. cu
reşedinta iezuitilor din cetate şi. mai pu{in probabil cu vechea reşedintă episcopală (fostă
mitropolitană) românească. care de altfel şi fusese mutată. din 1721 la Făgăra~! Vezi în acest
sens Titus Furdui. Iacob Mfir1,a. Tipârituri româneşti 1·ec/1i imprnimate la Bâ/gnu/ consen·a/e in
Fo11d11/ Colec/ii/or secia/e ale Bihlio/C'cii Arndcmiei Rcp11hlicii Socialiste România. Filiala Ctu;, în
Mitropolia Ardealului. XX. 1975, nr. 9-10. p 612.
"' Vezi şi Doina Dreghiciu. Co/C'c(ia de caric 1·ccl1c mmâncasni de la hiserica ortodoxei românei
Maicri I din A/ha Julia. în Apulum. XXXV. 1998. p 361- 375 .
.., Vezi şi Ioan Mircea, Valori artistiCl' şi hihlio/ilc mcn/ionate 1illr-11n document din anul I 7118. în
Î11drwnâtor hisericcsc. misio11ar şi patriotic. XI. Alba iulia. 1987, p 71- 72.
"' Consultarea unor inventare ale bisericii re!->pcctive din 1881-1887 a relevat cu prisosisntă acest
aspect. Vezi MNUAI, doc. 4289/20. 4289/21, 4289/22 etc.
173--
Suplimentar celor 19 exemplare ale Noului Testament repertoriate de

Eva Mârza şi Doina Dreghiciu poate fi amintit. cu certitudine maximă. exemplarul
de la Scheş, specificat deja bibliografic de Ioan Mircea 86 • Existenţa acestuia în
inventarul bisericii ctitorite de episcopul Ioan Bobb. era consemnată astfel de
către parohul Ioane Deacu, în I februarie 1868: "Nou/li Testa111e11tll < de>
Belgradu J64R"li", astfel încât nu mai pot exista îndoieli în privinţa existenţei
sale la Sebeş. în trecutul relativ apropiat. probabil până prin 1948! Când a
ajuns însă acest exemplar la Sebeş este o altă problemă!
Stârneşte desigur interesul în mod deosebit informaţia inedită conform
căreia. într-un inventar fragmentar al bunurilor unei biserici de lemn din
Câmpeni, redactat în limba latină, ceea ce este desigur surprinzător. cu probabilitate.
cel mai târziu, în deceniile 7-8 ale secolului al XIX-iea, sau mai degrabă
imediat după încheierea revoluţiei de la 1848-1849. se specifica existenţa.
pentru uzul preoţilor şi enoriaşilor lăcaşului respectiv. a unei "Liber 110,·i
Testame11ti, /acer<atlts> "8 s, care, considerăm noi. putea corespunde foarte bine
unui exemplar al Noului Testament bălgrădean ! Pe baza acestei însemnări
documentare înclinăm să credem că la Câmpeni. denumit în documentul
cercetat Topanfalva, exista, la o dată nemenţionată. pe la mijlocul sau spre
sfârşitul secolului al XIX-iea , în inventarul unei biserici de lemn din localitate,
al cărei hram nu era, din păcate, specificat. un exemplar al ediţiei bălgrădene
amintite, din 1648. Cărei biserici îi apaqinea aşadar exemplarul respectiv? În
nici un caz bisericii utilizate de către greco-catolicii din Câmpeni. pentru că
aceştia beneficiau acolo de existenta unui lăcaş de cult zidit încă din I 830~1J.
ceea ce ne determină să admitem temporar ideea că exemplarul în cauză i-a
apaqinut, la un moment dat, unei biserici de lemn ortodoxe existentă la
Câmpeni. unde el putuse ajunge chiar la relativ scurt timp după imprimare. deşi
faptul că evidenţa respectivă era redactată în limba latină ar fi condus mai
degrabă la ideea opusă, respectiv cea a apartenenţei sale la un lăcaş bisericesc
greco-catolic!
Sunt desigur îndoieli asupra Noului Testa1111?11t specificat la Ţelna. care.
în perioada interbelică era evaluat la 200 lei şi se afla într-o stare bună~'. dar
nici surprizele nu pot fi omise din calcul. la modul pur teoretic! Alte infonnaţii
documentare despre Noul Testament de Bălgrad nu au fost găsite. în această
primă fază de cercetare.
"'' Ioan Mircea, Pn'=cn(a .... , p 307.

"' DANJA, FMRB-C. do~. 1172/ 1868.
•• MNUAI, doc. 4145.
"" Senwtism11/ .... p 515.
'•• MNUAJ. doc. 4353/14.
"' /hidl!m, doc. 6389, f 7 r.
174 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
3. Molitvenic, Bă/grad, 1689.

Celor 9 exemplare identificate şi descrise bibliografic li se pot adăuga
două exemplare sigure, în sensul că ele se disting cu relativă certitudine de cele
amintite primele anterior, respectiv cel care exista În 1823 la Tăuţi, specificat fără
dubii sub forma: "Molitvenic de Bâlgrad"91 şi cel de la Cut, semnalat deja bibliografic
de către Ioan Mircea 92 , a cărui existenţă era consemnată în 8 martie 1868 de
către Gheorghe Meteş, protopopul şi parohul Cutului astfel: "Molitvenicu t1jJaritu
111 metropolia Belgradului vechiu nefolosibilu " , nemailăsând nici un dubiu despre
93
prezenţa în trecut, la Cut,· a unui atare exemplar. Fiind deosebit de uzat în

1868, acest exemplar din urmă a putut dispărea, de atunci şi până astăzi fără
urmă din Cut!
Desigur răspândirea Molitvenicelor de Bălgrad din 1689 a fost mult
mai mare în trecut decât astăzi şi de aceea nu este de prisos listarea tuturor
informaţiilor arhivistice care se referă, fie şi trunchiat, la un astfel de titlu, fără
a se specifica locul şi anul lor de apariţie. Astfel, într-o primă etapă de
cercetare putem semnala existenţa mai multor Molitvenice neidentificate, în
1823, în dotarea mai multor biserici din fostul protopopiat ortodox al Alba
Iuliei, după cum urmează: la Geoagiu! de Sus, în biserica cu hramul Naşterii
Maicii Domnului se aflau: " Molitvenicea unul bogat şi 2 vechi" 94 ; la Râmeţi
Valea Uzii, în biserica cu hramul "Duminica Tuturor ~finţilor" exista un "Molitvenic
de mijloc" 95 , adică aflat într-o stare de conservare mijlocie sau mediocră; în
biserica Sfinţii Arhangheli din Râmeţi - Brădeşti se înregistrau fugitiv, sau din
pricină că le lipseau foile de titlu, "Molitvenice ... 2" ; în biserica ortodoxă din
96
Valea Geogelului. cu hramul "Mai marii Voievozi" se consemna existenţa a "2

Molitvenice vechi" 97 , la fel ca şi la Mogoş - Mic/eşti, unde în biserica cu hramul
Sfinţii Arhangheli figurau: "Molitvenice ... 2 " ; situaţia era identică şi în Valea
98
Barnii, unde în inventarul bisericii cu hramul Sfinţii Îngeri se înregistrau tot

"Molitvenice ... 2"99 .
La biserica ortodoxă din Pâclişa exista în 31 decembrie 1872 un
Moliţfelnic' 0 '\ rară loc şi an de apariţie, la Răcătău, în 1925, "2 buc< aţi>
Molitvelnice", cu litere chirilice, evaluate la 150 lei în total 101 , semn că se
păstrau destul de bine, la Hăpria, în 1868, tot un Molitvelnic, "de unde şi de
1
'' Ioan Mircea, op. cit„ p. 308.
'" DANIA, FMRB-C. dos. 1172/1868. Cut.
.,,. MNUAI, doc. 6389, f 17 r.
''\ Ibidem. f 22 v.
% Ibidem, f 21 v.
•n Ibidem, f 23 v.
''" Ibidem. f 25 v.
,,, Ibidem, f 26 v.
11 1
• MNUAI. doc. 4284/ 15- 1872.
1111
Ibidem, doc. 4345/ I- 1925.
175--
3
candu 1111 se scie "' 11-', la T'otoi, tot atunci, un "Molitevnicu m, sa scia "'" , iar la
Straja, în acelaşi an, tot în mediul greco-catolic: "3 Molitvenice w1tt!11 de
Ramnirn 1Î1 1706, alte 2 fara titulu .yi w111 in .fiw1te, dintru cari 11n11lu sa afla la
. d.111 oies
pa roc I111 I11 Gro< reco-> cal I1< o I re> . dea I(), . fi
4. Sicriul de aur, Sebeş, 1683.

Celor 6 exemplare repertoriate de Eva Mârza şi Doina Dreghiciu li se
mai pot adăuga 2 exemplare, care, cu probabilitate, au existat în trecut. dar nu
se mai păstrează. Primul este cel de la Cerea. inedit până la ora actuală. care cu
siguranţă exista acolo în 25 aprilie 1855 şi, cu certitudine aproape absolută şi
în 1823. El figurează aşadar în Însămnarea Cirr(ilor câte să află şi să fin11 de
Bisearica din satul Cetia [Csak(ja} de legia Greco Răsăriteanâ. din 22 aprilie
1855, în poziţia a 10-a acestei liste. amintită deja anterior, împreună cu
Propovedanii la îngropăci11nea oamenilor mor(i. Blaj. 1784 şi "Alfavita cca
sufletească", sub forma: "Sicriul de Aur carte de propovedanie la mor(i. tipâritâ i11
Cetate în Sas11 Seheşu la anul 1683 "1() 5•
Cel de-al doilea este exemplarul de la Straja. semnalat deja bibliografic
de Ioan Mircea 101', unde în 1869 se consemna existenta sa într-o manieră foarte
apropiată celei de Ia Cetea: "2 Propovedanii la morţi una de Blasiu in 1784, alta
numita Sicriu/11 de auru de S<as> Sabesiu 1683" 1117 •
5. Cazanie la oameni morţi, Bă/grad 1689.

Este desigur necesar ca acest titlu să nu se confunde cu
C/Jiriacodromionul, care şi el era denumit în documente Ca::anie. Astfel uncie
dintre Cazaniile bătrâne, înşiruite ca exemplare posibile ale C/Jiriacodro111ion11l11i
ar putea fi Cazanii la oameni morfi.
6. Psaltirea, Bă/grad, 1651.

Cele două exemplare ale Psaltirii bălgrădene repe11oriate pe teritoriul
judeţului Alba pot fi desigur îmbogăţite cu infom1a\ia că în 1823 a existat cu
sigurantă un exemplar al acestei tipărituri la /ghiu Parak. in biserica ortodoxă
cu hramul ~fin tei Parsc/Jim. prezenta ei acolo fiind consemnată fără echivoc:
"O Psaltire de Bâlgrad" 108 •
Multe exemplare ale Psaltirilor vechi au fost consemnate în inventare
fără specificarea locului şi anului de apari\ie. tic din comoditatea preoţilor
111
:! /JANJA. FMRUB-C. 1172/ IH68- Hăpria ..
1111
lhicfrm- Totoi.
11
" Ibidem- Straja.
111
' A1NUA/, Joc. 6389- foait! volantă ncnu111crotă vc:rso.
11
" Ioan Mircea, op. cit.. p 308 - Straja, Sicriul de 1111r
1117
DAN.IA. FMRUB-C. «Jos. - Strnj. Sicriul de 1111r.
111
" AINUA/, doc. 6389, f 5 r.
176 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
parohi, fie din incapacitatea lor de-a mai descifra slovele vechi, fie, cel mai
ades, că, fiind vechi, acestor exemplare le lipseau foile de titlu. Nici aceste
informaţii fragmentare nu se cuvin a fi ignorate, pentru că adunându-le, ele pot
fi corelate cu alte informaţii documentare, sau confruntate cu conţinutul însemnărilor
de pe filele vechilor cărţi.
Astfel, în 1823, la Tăuţi, se specifica existenţa unei "Psaltiri mici" 109 ,
ca şi la Râmeţi- Valea Uzii, în biseric<! "Duminica tuturor Sfinţilor", unde exista
de asemenea o "Psaltire mică", alături de alte tipărituri, respectiv "Cazanie
veche", "Triod vechiu sârbescu" şi "Propovedanie la Morţi" 110 . Tot atunci era
înregistrată şi în biserica Sfinţii /~1geri din Valea Barnii o "Psaltire mică", despre
care nu se specifica nimic altceva 111 , precum şi la Cheia Râmeţului, în 1855 11 ].
Urmele vechilor cărţi româneşti de pe teritoriul judetului Alba se
impun a fi urmărite în continuare, atât în arhive cât şi pe teren, în diferite
localităţi, pentru că unele exemplare specificate documentar au putut ajunge de
la biserici la posesori particulari, unele mai zăcând probabil prin poduri de case
şi biserici.
Cercetarea de faţă nu reprezintă decât un stagiu de abordare a unei
problematici complexe, care poate fi definitivată în timp, în sensul extragerii şi
înserierii cât mai multor informatii sigure despre exemplarele vechilor tipărituri
româneşti circulate pe teritoriul judeţului Alba.
11,,
lhidem, f 7 r.
I ir,
lhidem, f 22 V.
III
lhidem, r 26 V.
11.:-
lhidem, r 21 V.
177--
ANETA SARBU
ASPECTE ALE ACTIVITĂŢII CULTURAL~ SEBEŞENE ÎN A DOUA JUMĂTATE A

SECOLULUI AL XIX-LEA $1 INCEPUTUL SECOLULUI XX
ANETA SÂRBU
Societatea românească transilvăneană cunoaşte în a doua jumătate a

secolului al XIX-iea rigorile impuse de regimul dualist austro-ungar. fapt ce \'a
determina organizarea numeroaselor acţiuni privind drepturile naţiunii romfme.
S-a făcut în această perioadă pregătirea teoretică şi practică a generatiilor care
vor înfăptui Marea Unire de la 1918. Spiritul naţional va fi susţinut în
condiţiile date printr-o varietate a fom1elor de manifest are: memorii adre..,ate
oficialităţilor, activităti susţinute în cadrul unor societă\i culturale. înfiintarca
unor asociaţii cu caracter cultural şi naţional, gazete şi alte publicaţii. care
criticau cu vehementă regimul politic existent.
Activităţile culturale se desfăşurau pe zone. fiind organizate sub conducerea
unor asociaţii de prestigiu. ca de exemplu ASTRA. sau în oraşe. din iniţiati\·a
localnicilor ce găseau prilejul pentru exprimarea şi susţinerea ideilor naţionale.
În majoritatea cazurilor iniţiatorii acestor acţiuni erau intelectualii
români din Transilvania dornici de a lua poziţie faţă de ~venimentele ce marcau
evoluţia vieţii politice din provincie.
Ca fon11e de manifestare un rol preponderent în acti,·itatea culturaf1 I-
au ayut asociaţiile culturale locale şi zonale. care pe lt111g[1 scopul propag:11ii
culturii în rândul maselor. l-au înscris şi pe cel na\ional. Aceste asociaţii erau
înfiinţate în majoritatea cazurilor de intelectuali români din Transilvania. dornici
de a lua poziţie faţă de evenimentele ce au marcat evolutia vieţii politice. dar
ş1 de alte categorii sociale.
În rândul manifestărilor culturale locale se înscrie cu o activitate hogată
şi diversă zona Sebeşului (jud. Alba). ca un centru cu vechi tradiţii istorice. în
care au convieţuit de-a lungul secolelor românii -:,i sa-:,ii în condiţiile dezvoltării
medievale şi apoi modeme ale societăţii transilvane. Intelectualii români. de~i
puţini la număr, manifestau un interes deosehit pentru preocupările culturale. Se
consemnează încă din primele decenii ale secolului al XIX-iea acţiuni în aL·est
sens org.mizate pe pl.m local. De exemplu în "Gazeta de Transilvania" din anul
1846 ni se relatează că în ziua de 3 iunie s-a ţinut la Sehe-:, "adunarea însoţirei
pentru înai111area cunoştintelor patriotice" la care a fost prezentată o istorie a
oraşului de către intelectualii "veniţi cu totii la manifestare" 1 •
1
Ga:era de Tra11sill'll11ia, IX. 1946. nr. 45. p. 17K.
178 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Activitatea culturală se va intensifica în a doua jumătate a secolului

trecut ca urmare a evenimentelor politice şi iniţiativelor cultural-ideologice. În
acest sens amintim înfiinţarea Despărţărnântului Sebeş al Astrei, unul dintre
primele subcomitate zonale ce-şi va începe activitatea în anul 1870. Sebeşul va
fi de două ori gazda adunărilor generale pe care Astra le organiza periodic în
diferitele centre ale Transilvaniei, şi anume în anii 1872 şi 1894. Prilej de mare
sărbătoare populară aceste adunări vor fi adevărate manifestări ale conştiinţei
naţionale a românilor din zonă. Membrii ai Despărţământului au fost: avocaţi,
învăţători, preoţi, notari. medici, deasernenea comercianţi şi meseriaşi, care au
desfăşurat o activitate culturală variată. Subliniem în primul rând prelegerile
ţinute cu prilejul adunărilor cercuale, în care se aborda o tematică diversă, ce
venea în sprijinul educaţiei culturale şi morale a maselor. Bibliotecile poporale
au fost o altă formă de răspândire a culturii în mase. Erau înfiinţate în
comunele din zonă şi prilejuiau difuzarea cărţilor îa sate, dar şi desfăşurarea
unor acţiuni atractive. Despărţământul Sebeş a avut un rol însemnat şi în
organizarea unor expoziţii cum au fost cele ele la Sibiu ( 1905) şi Bucureşti
(1906). În anul 1905 a fost organizată expoziţia cu ocazia inaugurării Muzeului
ele istorie şi etnografie al Astrei. Despărţământul primind diploma de colaborator
şi o serie ele premii pentru participare. Rezultate similare au fost obţinute şi la
Expoziţia generală română de la Bucureşti. Membrii Despărţământului au avut
ca preocupare constantă difuzarea presei atât în şcoli cât şi prin bibliotecile
poporale. Reviste ca: Familia, Telegrafit! român, Economul, Şcoala româneasca
veneau în ~prijinul cursurilor ele alfabetizare, ale prelegerilor şi serbărilor
culturale.
Prin îndelungata sa activitate Despărţământul Sebeş al Astrei şi-a adus
aportul la îndeplinirea scopului "Asocia(iunii". care "a făcut pe românii clin
diferite părţi ale tării să se cunoască unii pe altii, i-a învătat să-şi preţuiască şi
să-şi cultive limba" 2 .
Tot la îndemnul Astrei au fost întemeiate şi organizate "aşezăminte
culturale" sub formă de casine, reuniuni de cântări ale meseriaşilor şi femeilor,
societăti teatrale şi muzicale. Pentru sfârşitul secolului trecut sunt amintite
pentru Sebeş: "Reuniunea Andreiana a meseriaşilor şi comercianfilor" înfiinţată în
anul 1892, "Casina română" (1891), "Reuniunea de cântări" (1893)\ care prin
activitatea lor au animat viata culturală a românilor din localitate şi împrejurimi.
Reuniunea Andreiana şi-a propus ca scop "întărirea economică şi cul-
turală" fiind o societate aparte de Despă11ământul Sebeş, primind drept de
activitate în urma aprobării statutelor, în anul 1892. Începând cu anul 1899, din
initiativa a doi învătători, se introduc în cadrul activitătilor şedinţele literare
săptămânale. Pe lângă problemele referitoare la comerţ, industrie şi agricultură
1
Transilvania. 1861-1911. număr jubiliar. p. 581.
' Trw1.1ilw111ia. 1911. p. 580.
179--
ANETA SARBU
erau prezentate şi o scrie de lucrări de literatură. se iniţiau interpretări corale ~i

se organizau seri de teatru~. Seratele literare constituiau un prilej de reîntâlnire cu
operele unor mari scriitori ai neamului: Caragiale, Sadoveanu. Eminescu. Alccs:mdri.
Coşbuc etc. Prelegerile ţinute erau ţinute pe teme literare. istorice sau morale.
Biblioteca Reuniunii avea un volum însemnat de cărţi obţinute prin donatii de la
membrii săi. Contribuabilii erau pe lângă meseriaşi, intelectualii oraşului: notari.
avocati, medici, care se ocupau de activitatea culturală a Reuniunii. De nenumărate
ori acţiunile organizate erau adevărate serbări populare. care dădeau prilejul unor
manifestări deosebite. Legăturile cu reuniunile similare din alte oraşe ale Transilv,miei
se făceau fie cu ajutorul presei ("Bunul econom", "Trihuna ", "Libertatea") fie prin
participarea la acţiunile organizate. În perioada 1908-1910 membrii Reuniunii
Andreiana vor edita revista "Munca" destinată meseriaşilor din industrie. comerţ
şi economie, care avea un supliment literar numit ''Chindia" cuprinzând un v,u-iat
material beletristic 5 •
Tinerii români din Sebeş susţinuţi de intelectualitatea oraşului au
înfiinţat "Asociaţia elevilor şi studenţi/or români" ', care va desfăşura o activitate
1
intensă în perioada anilor 1914-1916. În timpul războiului şi mai cu seam:1 în

toamna anului 1918 membrii asociaţiei au participat la marile evenimente.
aducându-şi contribuţia prin acţiunile gărzilor naţionale lâ momentele decisive
ale luptelor ce s-au desfăşurat în oraş.
Asociaţia îşi va relua activitatea în anul 1920 sub numele "Cerrn/
regional al studenţi/or Universitari din Sebeş-Alba "7 al cărui Statut de functionare
a fost aprobat în I 921 şi care prevedea printre altele că membrii cercului
puteau fi numai studenţi înscrişi la Facultăţi sau Academii. Se poate aprecia
încă de la începutul activităţii colaborarea cu celelalte societăti culturale din
oraş precum şi orientarea spre satele din jurul Sebeşului în dorinţa ctllturaliz,1rii
maselor. Organizarea un!X şedinţe literare. a conferinţelor pe diverse teme.
înfiinţarea bibliotecilor poporale în special din donatii ale membrilor cercului.
cu explicaţii privind rostul cărţilor "pentru luminarea minţii şi înnohilarea
sufletului" au constituit momente deosebite în activitatea cercului. Alături de
acestea trebuie amintită lăudabila iniţiativă a prezentării comunicărilor făcute în
şedinţele cercului de către fiecare membru. în funcţie de preocupările pe care
le avea. Se organizau aşa zisele "festivale artistico-literare" cu un continut
bogat, educativ cuprinzând conferinţe pe teme de istorie, literatură. medicină.
economie, se dădeau reprezentanţii teatrale şi corale. Erau abordate prohleme
4
Registr11 de protornule. 1901-1911. Muzeul Municipal "Ioan Raica" Sebt'ş. fond Andreiana.
nr.inv. 4637.
l. Raica, Gh. Fleşer, Prima organi:atie a mesaiuşilor ~,i co111erciu11tilor din Sd,q.' n.·1111i1111ca
"A11dn·iu11u". în Ap11/11111, XIV. 1976, p. 473.
0
D. Pavel. Arhitect11ru apelor. Bucure~ti, Ed. Eminescu. 1976, p. 226.
7
Almunu/111/ Societcifii academice "A•1111 Maior" al societâfilor p,·jucult,ifi şi academii, ul cerc11ri/or
studenfeşti n·~io11ale din C/11/, Cartea Românt>asdi. Cluj, 1929. p. 275-280.
180 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
cotidiene. membrii cercului fiind recept1v1 la momentele epocii pe care o trăiau.

De exemplu era salutată intrarea în viata literară a poetului L. Blaga. Acţiunile
cercului se înscriau alături de celelalte din oraş cu o preocupare constantă
pentru atragerea tineretului spre cultura naţională, pentru valorificarea creaţiei
autohtone. Din rândul membrilor s-au desprins personalităţi de seamă ale
intelectualităţii româneşti cu o activitate remarcabilă în domeniul cultural,
educativ, economic.
"Cercul cultural al corpului didactic" din Sebeş s-a constituit la începutul
anului 1920 ţinând cont de sarcinile dascălilor în noile condiţii ale Unirii "care
erau chemaţi să desăvârşească opera de întărire a ţării şi luminarea poporului
român"x. În Statutele cercului se menţiona scopul societăţii de a contribui la
organizarea învăţământului, de a promova limba română în toate categoriile
sociale, de a apăra aşezămintele culturale şi a contribui la ridicarea nivelului de
cultură al maselor. Pentru realizarea obiectivelor propuse se organizau conferinţe
cu caracter didactic şi ştiinţific, cursuri de răspândire a culturii şi limbii române.
Membrii erau învăţătorii şi profesorii din oraş, dar şi cei din afara Sebeşului "de
bună credinţă". În decursul anilor activitatea cercului s-a desfăşurat conform
Statutelor fiind apreciată prin varietatea formelor de manifestare. Erau sărbătorite
cu consecvenţă marile momente din istoria tării, prilej de intensă trăire patriotică.
Se întreţinuau legături cu cercuri similare din ţară. Lăudabil a fost răspunsul
cercului la cererea Comitetului de iniţiativă din Botoşani pentru contribuţii la
restaurarea casei lui M. Eminescu şi donarea sumei de 529 coroane în scopul
amintit. Favorabil a fost şi răspunsul la Apelul Societătii culturale "Vrancea"
pentru participarea în folosul culturii cu o listă de subscripţii.
Un eveniment cultural de însemnătate deosebită l-a constituit pentru
oraş desfăşurarea adunării generale a "Societăţii pentrufond de teatru român" la
Sebeş în anul 1903'1 • Au fost prezenţi români din Braşov, Sibiu, Abrud, Lugoj,
Orăştie şi cei din jurul Sebeşului. S-au prezentat mai multe piese de teatru
având în distribuţie pe marele actor al timpului Zaharia Bârsan şi artiştii
amatori din localitate, care au primit aprecieri deosebite în presa vremii pentru
jocul prestat 10 • Tot cu acest prilej a evoluat şi corul Reuniunii Andreiana cu un
repertoriu bogat de cântece populare.
Intelectualitatea romfmă din Sebeş a reuşit în perioada amintită să
susţină viu spiritul romf111esc, manifestându-se în condiţiile restrictive impuse şi
găsind modalităti diverse de a acţiona în scopul intereselor sale. Cea mai
concludentă manifestare a fost participarea la Marea Adunare Naţională de la
Alba Iulia, intclectualitalca ora~ului sustinând şi conducând actiunile ce se vor
constitui ca pmtc intcgranlă a marelui eveniment isloric.
• Registru de 1m1cc.1·1· ,·,·rha/e, Muzeul Mu111l·ipal "Ioan Raica" Scbc~. nr.inv. 4658.
'' Apu/11111 :!OOO. p. 34 1J-Yi0
'" Lihertatca. nr. 34. 1')03.
181
ANETA SARBU
The town ol Sebeş and aspects ol ils cultural aclivilies during the second hall ol
19th centurv and the beginnings ol the 20th centurv
(summarv)
Thc prescnt survcy reprcscnts ct rcvcab to Îh rcaders thc cultural

activitics that took place in thc town of Scbc) as wcll as thc onc-. în the
villages around it during thc second half of thc 19th ccntury and thc bcginnig-.
of the 20th century.
The centre of attention was focused on thc cultural socictic-. \\ hich
have kcpt alivc the National Romanian spirit throughout thc organised act1\ 1-
ties.
182 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
PREOCUPARI DE ISTORIE NATIONALĂ

LA STUDENTUL ALEXANDRU LAPEDATU (1898-1903)
DANMAZĂLU
Activitatea ştiinţifica a unuia din cei mai importanţi istorici aparţinând

"vârstei de argint" 1 a istoriografiei românesti era anunţată de cercetările sale
încă din timpul facultăţii. Viaţa istoricului ardelean, integrat atât de bine în
universul istoriografic de peste Carpaţi. a fost una tumultoasă şi plină de
încercări, încă din tinereţe. Orfan de tată la frageda vârstă de 2 ani, a învăţat
să-şi realizeze visurile prin muncă. ambiţie şi perseverenţă.
Tânărul Lapedatu, întâlnea o primă personalitate a culturii române. cu
ocazia bacalaureatului pe care îl susţinea în 1896 la Iaşi: "Tânărul profesor
universitar nou venit la Iaşi, domnul P. P. Negulescu, distinsul şi mult preţuitul
coleg de mai apoi al meu, la Academia Română." 2
Contactul nemijlocit cu numele mari ale istoriografiei şi vieţii culturale
româneşti a fost o constantă pentru istoric în întreaga sa carieră, intluienţându
i activitatea ştiinţifică şi politică: Titu Maiorescu, Ioan Bogdan, Dimitrie
Onciul, Grigore Tocilescu, Ovid Densuşianu, Simion Mehedinţi. Bogdan Petriceicu
Haşdeu etc.
Tânarul Lapedatu devenea, în toamna anului 1898, student al Facultaţii
de Filosofie şi Litere din Bucureşti, după doi ani de experienţe în cadrul
Facultăţii de Medicină- •
1
Sfaturile colegului său de cameră, Vasile Pârvan, lipsurile materiale, şi

în primul rând pasiunea pentru cercetarea trecutului românesc îl fac să îmbrăţişeze
cariera pusă în slujba lui Clio, carieră care îi va aduce cincizeci de ani de
satisfacţii profesionale.
Influenţa profesorilor, pe care i-a avut în timpul studenţiei, îşi va pune
decisiv amprenta asupra profilului său moral şi profesional. Astfel, pentru
studentul Lapedatu. cursul ţinut de Nicolae Iorga "[ ... ] era cel mai frumos. mai
interesant, şi mai frecventat. cel mai documentat şi temeinic argumentat era al
' Kcllogg, l'rc<lcrick. O i.1tonc a 11toriogra/il'i ro111â11c, laşi, Eu. Institutului European. 1996, p.72.
: Lapc<latu. Alcxandrn. Scrieri alese. Articole, c1mi11târi. amintiri, Cluj Napoca, Ed. Dacia. 1985.
p.130.
' Mamina, Ion. Scu11u. Ioan. Ci111·emc şi g111·cmm1fi. /9/6-/938. Bucureşti. Ed. Silex, 1996.
p.194.
183--
DAN MAZALU
profesorului Dimitrie Onciul, de istorie veche a românilor[ ... I". iar "Grigore
Tocilescu la istoria veche făcea cursuri însufleţite. cetite cu patos. cum obijnuia
acest profesor. pururea entuziast şi mult preţuit de tineretul studios"~.
Activitatea sa de cercetare debutează, încă din timpul facultăţii. aceasta
cuprinzând articole. studii, recenzii sau lucrări de mai mare întindere. realizate
sub coordonarea celor doi mentori ai săi: Ioan Bogdan şi Dimitrie Onciul.
Perioada istorica preferată de Lapedatu a fost de la început Evul
Mediu. Documentat riguros în arhivele şi bibliotecile bucureştene. t:înarul
istoric încerca să găsească resorturile social-politice ale istoriei medievale
româneşti. Această perioadă o considera de maximă importanţă. fundamentală
pentru fonnarea României modeme 5 •
Alături de activitatea universitară şi ştiinţifică, Alexandru Lapedatu
desfaşura la finele secolului XIX, o intensă activitate politică. Membru al "Ligii
Culturale", condusă de transilvăneanul A. C. Popovici, tânărul îşi formează o
conştiinţă naţională militantă, fapt care işi va pune amprenta asupra operei sale
istoriografice.
La "Ligă" a cunoscut elita politică a românilor de pe ambele părti ale
Carpaţilor, cei care au pus bazele Marii Uniri de mai târziu: A. C. Popovici.
Ştefan Octavian Iosif, Barbu Delavrancea, Ioan Rusu-Şirianu etc.
Articolele sale politice analizau în profunzime societatea românească.
creionând transfonnările viitoare ale acesteia, la sfârşitul tumultuosului secol
XIX. A publicat astfel, la majoritatea ziarelor cu renume din epocă: "Gazeta
Transilvaniei", "Convorbiri Liternre", "Sămănătorul", "Tribuna Poporului". "România
Jună" 6 •
Cercetarea istorică influenţată de mediul politic şi de fom1aţia intelectuală
a tânărului
Lapedatu l-au făcut pe acesta repede observat în mediul universitar
bucureştean. După câştigarea concursului universitar "Hillel". cu lucrarea
monografică "Istoria breslelor la români". Lapedatu a fost cooptat de către
Dimitrie Onciul, în colectivul de redactare a amplei lucrări "Enciclopedia
Română", editată de Constantin Diaconovici în anul I 903. Articolele destinate
Evului Mediu erau redactate de Lapedatu, profund recunoscător în memoriile
sale de mai târziu. încrederii acordate de către profesorul său: "Aşa am devenit
şi eu, ca student încă, colaborator al Enciclopediei. cu a11icolde islorice din
.
volumul III. semnate A. L" 7 •
Raţionamentul profund şi capacilatea de sinteză i-au oferii posibililalea
să abordeze, încă din studentie, diferite teme de meditaţie istorică. posibile doar
unui cercetător cu experienţă. demonstrând apetitul său pentru istoria naţională.
4
Lapcdatu, Alexandru. op. cit.. p.165.
~ Opriş, Ioan. Alc.wndrn Lapcdat11 i11 rnlt11ru n1111,i11ca.1·ni, Bucureşli, Ed. şliin\ilic,i, 1996. p.18.
" lhidem, p.17.
7
Lapcda1u, Alcxandrn. op. cit .. p.176.
184 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Astfel. în 25 noiembrie 190 I, susţinea în cadrul "Societăţii Istorice" a

studenţilor în litere de la Universitatea din Bucureşti, conferinţa cu titlul :
"Câteva idei conducătoare din viaţa noastră românească". Publicată ulterior la
Arad, în cadrul editurii "Tribuna poporului", lucrarea este o încercare reuşită de
sinteza a istoriei naţionale 8 •
Deşi în introducere. Lapedatu îşi avertizează auditoriul: "Nu voi alerga
la un refugiu retoric, spre a câştiga ascultarea şi bunavoinţa D-voastră".
argumentele, limbajul şi capacitatea de analiză a tânărului Lapedatu impresionează.
Condiţia de istoric o vede strâns legată de activitatea de formare a
unei conştiinţe naţionale, încă insuficient închegate: "f ... ] simt că în mijlocul
societăţii româneşti se plămădeşte o îndreptare spre bine şi cari înţeleg că
această îndreptare nu se va pute îndeplini, decât atunci când sufletul românesc
va ieşi din complecta desorientare în care se sbate de decenii întregi, câştigând
o unitate de vederi. [... ] ca ţintă ultimă a desăvârşitei sale vieţi naţionale' • 1
Dintre ideile principale ale sintezei sus menţionate, cea a continuităţii

poporului român, a menţinerii formelor sale de existenţa istorică, primează.
Istoricul analizem.ă continuitatea sub aspect psihologic, punând-o pe seama unui
conservatorism etnic: "Direct şi indirect. supus atâtor influente străine, cari
tindeau a-l nimici pe teren etnic şi social şi politic şi cultural, el. poporul
românesc, s-a ţinut tare, a şovăit uneori, dar n-a căzut niciodată".
Evoluţia societăţii româneşti, impactul modemitătii asupra acesteia,
este analizată prin concepte de formatie junimistă din ideologia tânărului
istoric. un colaborator fidel al ziarului "Convorbiri Literare": "Prin graba
noastră de a moderniza, am rupt-o de-odată cu trecutul, când, voind cu orice
preţ a ne însuşi o civilizaţie apuseană, am pus cruce şi am îngropat o vieaţă
răzimată pe tradiţiuni seculare, care însă nouă ni se părea ne mai corespunzătoare
duhului vremii şi ne-am înălţat la alte nouă, pe care acum vedem bine, am
ridicat-o pe nisip, întocmai ca nesocotitul din parabolă" 10 •
Cultivarea traditiilor istorice ale poporului român, era văzută de către
Lapedatu şi ca o formă de rezistenţă în faţa noilor ideologii ce se năşteau şi
pe care istoricul le intuia ca pe nişte provocări viitoare: "Într-o parte: ultra-
naţionalişti intransigenţi şi revoluţionari iridentişti, antisemiţi neîmpăcati sau
mai moderaţi, ori apărători ai ţărănimii uitate; iar de alta: nihilişti de specia
bakuniană, anarhişti şi socialişti revoluţionari sau revoluţionişti f... ], atei distmgători
ai credinţei stramoşeşti" 11 •
" Lapcdatu, Alexandru. Ccitc•1·a idei co11d11câtoare 1i1 l'ia(a 11oastrci romci11cascâ. Co11/i'ri11/ci /i11111ci Io
"Sociclatca l.\·toriui" 11 st11dc11/ilor i11 litl'rl' de la U1111·crsitatca di11 811c11reşti. d11mi11cca l 5 1101·. 190 I.
Arad, Tipografia "Trihuna poporului". 1902
1
' /hidcm. p. I.
1
" lhidem, p.6.
11
lhidcm, p.9-10.
185
DAN MAZALU
Rolul elitelor în emanciparea natională era evidentiat de catre istoric:

"În Ardeal şi în Bucovina unde clasa conducătoare a neamului nu-i despărtită de
ţărănimea cea viguroasă. şi ia parte activă la propăşirea culturală şi socială" ic.
Latinitatea poporului român şi unitatea de neam a acestuia sunt
vfizute de Lapedatu ca imprn1anţi factori ai vietii româneşti: "Conştiinta acestei
unităţi a trăit în toate timpurile şi trebuie să trăiască în mintea întregului neam
romfmesc dintre granitele Daciei".
Analizând unitatea neamului românesc. istoricul a tratat şi rolul Carpatilor
în evolutia poporului român: "Această unitate e desăvârşită de o parte şi de alta
a Carpaţilor şi să slăbeşte însă fără a-şi pierde caracterul ei fundamental. cu cât
ne înaintam cătră marginea ţinutului geografic locuit de Români [ ... ]" 11 •
Printre factorii acestei unităţi. Lapedatu evidenţia: limba. "avutia cea mai de
fnmte a unui popor" şi Biserica: "[ ... ] pătinţii noşt:Jii erau tari în credinţ.:1 şi ţineau
la cmcea şi Biserica lor. care ne-a fost cel mai puternic sprijin. al naţionalităţii [... ]".
Alături de acestea două. tradiţiile au constituit în viziunea istoricului al treilea factor
al unit.1ţii de neam: "Pfuinţii noşt:Jii. de câte ori aveau p1ilejul se îmbrJcau şi se
mândreau cu po11ul national" i-1. Unitatea organic[1 a românilor trebuia însoţită de cea
politică vazută ca un proces istoric al viitomlui apropiat: "Viitoml [ ... ] va fi a întreg
neamului. şi a cărei dorinţă va 1i numai: vrem să ne unim!'' i:;.
Această idee. a unitătii politice româneşti a fost o constantă în opera
studentului Alexandru Lapedatu, în majoritatea studiilor sale istorice 1t>.
Discursul istrnic şi metoda prezente în opern lui Alexandru Lapedatu încă
din perioada de studenţie l-au încadrat pe acesta în spaţiul c1itic-pozitivist. caracteristic
istoriografiei române. la începutul secolului XX. Unnând modelul marilor săi protesori
Nicolae Iorga sau Dimitrie Onciul, Alexandm Lapedatu va realiza o ilustrJ carier.1 în
cadrul şcolii istorice a deceniului trei, alături de Ioan Lupaş şi Silviu Dr..igomir.
NATIONAL HISTORY PREOCCUPATIONS AT THE STUDENT ALEXANDRU LAPEDATU

(summarv)
By the beginning of his historical act1nty. Alexandru lapedatu was

preocupated with severa) historical problems: themedieval age. the importance
of the personalities and the main factors in the roman ian histOI)'.
Between 1898 and 1903. his universitary st ud ies annonce the fu ture
great scientist.
" lhiJcm, p.11

I' //1/c/('II/. p.14-1 h.
" lhiJt·m. p.17-25.
'' /hid<'m, p ..,o.
"' hkm. ( 'eit' trl'i/c(t' i.11oric<' ale 11111rii şi Ro111,i11ilur. AraJ. Trihuna Poporului. an VI. nr. 65 Jin
h/19 aprilie 190:::!. p.4-5.
186 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
ISTORICUL THEOBALD STREITFELD ( 1902-1985)
DORIN OVIDIU DAN, JULIA RAMONA DAN
Inevitabil oricare cercetător al istoriei Sebeşului va întâlni în demersul

său numele celui care a fost profesorul şi istoricul Theobald Bruno Streitfeld.
S-a născut la Blaj, la IO august 1902.După te1minarea studiilor
gimnaziale la Mediaş, urmează cursurile "Hochschulen" din Hamburg şi Marburg,
absolvind Istoria, Geografia şi Filologia la Universitatea din Cluj în I 921. A
funqionat - din 1925 şi până la pensionarea sa - ca prol'esor de istorie şi limba
română la Gimnaziul evanghelic din Sebeş şi mai apoi la Gimnaziul românesc
din localitate. In 1945 a fost deportat timp de 11 luni în Rusia.
Mic de statură, gracil, de o l'ineţe şi sensibilitate aparte, asemeni unei
domnişoare, profesorul Streitfeld a fost dascălul a generaţii întregi, cărora le-a
împărtăşit din vastele sale cunoştinţe, transmiţându-le şi insuflându-le totodată
dragostea sa pentru plaiurile natale, pentru oameni şi în primul rând pentru
istoria naţională şi locală.
S-a preocupat de diferite teme din istoria Sebeşului, pe care le-a
abordat prin conferinţe (inclusiv la radio) , comunicări prezentate în cadrul
Subfilialei de istoric şi filologie Sebeş, studii apărute în diferite periodice sau
reviste de specialitate-Siebenbi.irgische Virteljahrschrift, Apulum, Forschungen-
ori în volume speciale. A colaborat fructuos cu numeroşi istorici transilvăneni,
inclusiv cu prof. Karl Km1 Klein de Ia Universitatea din Innsbruck 1 •
A fost un istoric al saşilor în general, preocupându-se de istoria
Sebeşului şi zonei în mod particular, concepând istoria acestora în strânsă
legătură cu cea a românilor majoritari.A continuat şi aprofundat unele teme din
istoria localităţii sau Transilvaniei, impunând interesante puncte de vedere, pe
linia profesorilor, istoricilor şi cercetătorilor saşi din Sebeş sau din ţară. -
M.Acker ( 1889-1971 ), A.Amlacher ( 1847 -1939), F.Baumann ( 1826-1911 ),
G .F .Marienburg ( 1820-1881), A .M()ckel (1885-1954), V .Roth ( 187 4-1936),
G.D.Teutsch (1817-1893), Fr.Teutsch (1852-1933), G.GUndisch, A.Klein (1910-
1990), R:Heite1(1928-1994), etc.- aducând alături de istoricii români utile
contribuţii în domeniu.A publicat numeroase ai1icole în presă în cotidianele
Drumul socialismului sau Unirea.
' Colegul său de la Universitatea din Marburg, cf. Lexicon dcr siehe11hi'irRer SachH'II. lnnsbrnck,
1993, p.25.
187--
DAN DORIN OVIDIU, IULIA ROMANO DAN
A fost şi un colectionar. alături de cunoscuţii săi concitadini~ Fr.

Binder. H.Ungar. K.Haldenwang. Fr.Mauksch sau I.Raica, adunând cu sârg
obiecte-de la vestigii arheologice la curiozităţi-care. multe dintre acestea au
ajuns alături de unele documente în colecţiile gimnaziului sau consistoriului
evanghelic, iar mai târziu la muzeul din Sebeş sau la Episcopia evanghelică din
Sibiu, împreună cu bogata sa bibliotecă. uncie manuscrise nepublicate, etc.
S-a stins din viaţă la 17 mar1ie 1985.
LISTA STUDIILOR $1 LUCRĂRILOR PUBLICATE
I. Das Muhlbacher Dominicanerkloster, în Siehenbz'irgische Vierteljahrschrift, 58.

Heft I/ 2. I 935, pp.58-68.
2. Die Capei/a sancti Jacobi in Muhlbach, Siehenbz'irgische Vierteljahrschri/t. 59.
1936. pp.289-306.
3. Die Sastschorer Burg, în Siebenbiirgische Vierteljahrschri/t. 62. 1939. pp.126-
144.
4. Beitrage zur Baugeschichte der evangelischen Kirche A.B. in Sebeş(Mz"ihlbach),
în Revue Ro11maine d · histoire de I 'art, I. 2. Buc .. I 944.
pp.295-303.
5. Sudsiehenbiirgische Wachshildnisse aus der Mitre des 19 Jahr/111nderts.Die
Wachshassierer Wilhelm 11nd Carl Be,"R, în Forsc/11mgen.
8, I, 1965, pp.84-90.
6. Stampe din secolul XVIII privitoare la oraşele Alba Iulia şi Sebeş, 1i1 Ap11l11m, VI.
I 967, pp.663-674 (în colaborare cu E.Hulea).
7. Restaurarea unui monument de arhitect11ră din epocile romanicei şi gotieti 111
cadrul ansamblului de mon11mente fe11dale de la Sebeş-Alba.
în B.M.I. 2. 1967. pp.90-119 (în colaborare cu
M.Angelescu, G.Gnndisch. A.Klein. H.Krasser).
8. Miihlbacher Miszellen, în Forsc/11mgen. 13. I. 1970 (în colaborare cu
C.GUndisch). pp.79-89.
9. Sebeş ul în anii vţforoşi I 848-1849. (Din amintirile l11i Andreas /leit=). în Ap11l11m.
VIII. 1971. p.317-330.
10. Colecţionarii Hans Ungar şi Karl Haldem1·ang. în Apul11m. XI. 1973. p.873-
877.
11. /n memoriam Michael Acker ( 1864-193]). în Apulum. XI. 1973. pp.893-895.
12. Wcr war der A 11tor des "Tractatm· de ritu et mori/ms T11rcor11m "'!. în Forsc/11mge11.
16. 2, 1973. pp.26-36.
13. Medirnl şi colec(io11untl Friedrich Ma11tsch (186./-/93:lJ, în Ap11lu111. XII.
I 974. pp.673-679 (în colaborare cu I.Berciu).
14. Der Umbu11 Jer Mii'1lhuc/1er Maricnkirche im 15, Jultr'11111derr wul seinc:
geschic/11/iche11 I 'on.wsset:u11ge11. în Sr11die11 :ur
188 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Siehenhiirgishen Kwzstgeschichte, Buc. I 976, pp.60-80 (în

colaborare cu G.Glindisch).
15. Die Grabsteine der Mi.ihlbacher evangelischen Stadtpfarrkirche, op.cit..
pp.81-95 (în colaborare cu G .Gundisch).
16. Zur Wiederau.ffindung der Madonna des Mnhlbacher Altar.\· , op.cit., pp.96-
109.(în colaborare cu H.Krasser).
17. Mittelalterliche Kapellen 111 Miihlhach, op.cit., pp.110-133.
18. Dominium, Kirche und Burg i·on Weingartskirchen, op.cit, pp.134-192.(în
colaborare cu G.Gnndisch, H.Krasser).
18. Cursul inferior al râului Sebeş şi importanţa sa pentru de:::voltarea localităţilor
din această zonă, în Apulum, XV, 1977, pp.745-75 (în
colaborare cu A.Hatieganu).
19. Ober die săchsischen Grăfen des Unterwalds, în Forschungen, 23, 2.1980,
pp.30-39.
20. Durlachisch-Hanauisches aus Miihlbach, Ed.Kriterion, Bucureşti, 1984.
Rândurile de mai sus se vor un pios omagiu la aniversarea-anul acesta
- a centenarului naşterii sale şi un îndemn sincer de a-i urma exemplul în tot
ceea ce a făcut pentru semenii săi.
HISTORIAN TH.B.STREITFELD
- Summarv-
The authors dedicate this scientific study to Th. Streitfeld, at cente-

nary of his birth. His life digression and laborious activities where fullfiled by
the published !ist of scientific studies, of Th.Streitfeld, useful contribution to
Sebes and Transilvan ian history.
189--
DORIN OVIDIU DAN
$TIINTĂ $1 CON$TIINTĂ.
_
CONTRIBUTII LA REALIZAREA MONOGRAFIEI UNEI LOCALITATI
DORIN OVIDIU DAN
" Fiecare localitate, fiecare ,·lui.

fiecare deal sau pădure, e un i::,·or de
perspective, de momente din istoria acestui
popor şi din propria noastră mică istorie
personală".
V EFTIMIU
ln ultima perioadă, mai precis în ultimul deceniu. au apărut o sene de

monografii de localităţi - urbane sau rurale - din România, cât şi - în ceea ce
ne priveşte - din judeţul Alba, la care ne vom referi. Acestea se adaugă
monografiilor sau studiilor monografice mai vechi din tară I sau de pe meleagurile
1
A. Russo. laşii şi locuitorii. laşi. 1840: N.Popu, J.M. Salzar, Reisebildaranshiebe11 hiirg111: Sibiu.
1860, Sc/rită di11 istoria Braşo1•u/ui. Braşov, 1883: l.Comanescu. Studiu istoricu-statistirn ,Hupra
presi111e/11i şi trecutului Româ11ilor di11 opidulu Codlrn. Braşov. 1885: R.Simu, ,\fonografia comunei
Or/ar, Sibiu, 1895: I.Munteanu, Monografia eco110111ini-culturalâ a comunei G11rarâului. Sihiu.
1896: O.Stoica, I.P .Lazăr. Schi fa monografica a Scilaiului. Şimleu. 1908: V .Păcală. ,\/onogra/ia
comrmei Râşinari. Sibiu. 1915:Em.Ungurianu. Originea şi trecutul oraşului Timişoara. Timi~oara.
I 924: J. Sxchller. Alt-Sciissburg, Timişoara. I 934: l.Medn:a. Sighişoara. Sighişoara. I 92!{: M.
Popescu. Alt-Sc/riis.1h11rg. Timişoara. 1934: V .Meru\iu. J11elcrclc din Ardrnl şi d111 ,\taramun·ş p,inti
în Banat, Cluj, I 929: Tr.Popa. Monogralia oraşului Târgu- Mureş. Târgu Mureş. I lJ.32:
I.Chelcca. Literatura monogra/icci a satelor noastre şi pmhlt'mclt' in !t"g,itur.i cu studiul sa111l11i
ro111âne.1·c:111omt'nte principale: Institutul Social Romfm. Cluj. 1934:1.Mariian. Ţ,m1 .\',is,i11d11l11i.
Năsăud. 1934:A.Ra\iu. Din trernrul ora,rnlui C/11;. Cluj. 1935: A.Tripon . .\fonogra/i,1 al111a11<1/r a
Crişanei, Oradea. 1936:0. Şulu\iu, Brnşm·, Buc„ llJ.n: Enciclopedia Rom,inici. II. Buc .. 1938.
pp.19-25, 446-453 ~i 488-497 pentru localită\ile din fostele jude\e Alba. T,imava -Mică.
respectiv Turda-Arieş ;I.PoJca. Alo11ografiaj11dcrul11i Braşm·. Bra~ov. 1938: H.H .Stahl. .\'in'.i-1111
village d' '""' rcgi011 arc/raii111e. Monograp/ric .rnciologi,11H'. 1-1 li. Buc„ 1939; 60 sate
mm,îm·şti. et'll'Ctatc d<" <"clripeft, n·gale st11d,·11(eşli. (Anc/rer,i sociologi< ·ci condmil de .-11111111 (iolopen/ia
şi d1'.D. C. Gcorge.1rn.S111di11 i11tmducti1· de D. C1Hti). Buc. I /1941; 11 /1941: IV / 1943: V/ 1944;
V.Literat. M.lona~cu. Ornşul şi Ţara Fiigâraş11l11i, Făg[1raş. 1943:: M. Popescu. Oraşe ş, n·1,iri
di11 Tn.111.1·ih-a11ia, 811c. 1943:L.Apolzan. Sate. oraş,· şi regiuni ccrn·tate de /11s1i111111I Social
Român N:!5-IIJ45. cu o prefa\ă de D.Gusti. în Biblioteca de S(x:iologic. Etică ~i Politică.Note
~i C'omunic:ări. nr.5. Buc„ 1945: Şt.Mcte~. Drâg11ş. Un sat din faru Oltului (Ftig,iraş). Buc„ 1945.
190
Albei 2 , fiind - fiecare - o contribuţie modestă şi utilă la cunoaşterea oamenilor

şi locurilor, a instituţiilor şi monumentelor, a sufletului locului cărora le-au fost
hărăzite.
De mai man sau de dimensiuni relativ reduse, realizate de specialişti
sau de sufletişti,
monografiile sau studiile monografice ale unor astfel de
localităţi au vizat în ordinea apariţiei lor oraşe precum Alba Julia\ Abrudul-1.
Cugiru\5, Teiuşul 6 , Baia de Arieş7, Sebeşul 8 , Zlatna 9 , Blajul 10 , O.Mureşul 11 sau
Aiudul 12 •
K.Pal, Gylafehervar Tortenete. A.Iulia, 1892; N.Cărpinişan . Monografia comunei Riihău. Sibiu.
1897. F. Spilagyi. Alsofeher Varmegye Tiirtenelme. Aiud. 1898:; Alsâfeher 1·armeg_1·e nepraj:a
Aiud. 1899; Alsâfeher vârmegve Monografia. li. Aiud. 1901: I.Raţiu. Bla/11!. Braşov. 1911:
Mladin Al. Atanasiu. Alba Iulia devenirea istorică şi geografică a oraşului, 1922. Z. Părăianu.
A/ha Iulia. Scurtă istorie. 1922: S. Moldovan. Ardealul. Ţinutul de pe Mureş, II. Braşov.
l913;Pr.I.Bena. Contribuţii lu monografia Pianului de .Jos. Cluj. 1925. I 13p; A. Măckel. A11s
Miihlhach Vergangenheit, Sebeş. 1929; C.Suciu. Judetul Târnava Mică.Schită monografică. Blaj.
1943; V .Cucuiu, A/ha Iulia. Din trecutul şi preze11t11l oraşului, A.Iulia, 1929; M.Fehervari. Calâu:a
oraşului A/ha fula şi.Judeţului A/ha, A.Iulia. 1934: C.Economu. A/ha /11/ia.llinerar turistic. A.Iulia.
I 939; R.Bratcş. Aspecte din viaţa Blajului. Blaj. 1942;1.Berciu. Gh.Anghel. A !ha Iulia. Phil guidc
rourisrique. Buc .. 1967: Ep.Emilian Sin.laş. A/ha Iulia, oraş bimilenm: A.Iulia. 1978: H.Ursu.
A/ha Iulia, Buc .. I 967; R.Hcitel. Cetatea din Câinie. Buc .. I 968;ldem Mo1111111enrele mediel'(l/e de
la Sebeş-A/ha, Buc .. 1969.
' Gh-Anghel , Alba Iulia, Ed.Sport-Turism. Buc .. 1987: V.Moga. De la Apu/11111 la Alba
Iulia.Fortificaţiile orşului, Ed.Sp.Turism. Buc., 1987; Prof.Gh.Hendrea. Alba Iulia oraşul Marii
Uniri în imagini de epocâ, Ed.Bălgrad. A.Iulia. 1996; O.O.Dan. Alba Iulia oraşul istorie, oraşul
monumentelor, A .Iulia. 1999: Prefectura Alba. Primăria Alba Iulia. Consiliul judetcan Alba.
Albalulia, Ed. Publirom, Buc., 1999: Ibidem, Ed.Publirom. Buc., 2000; Primăria municipiului
Alba Iulia, Alba lu/ia.Capitala tuturor români/or.Album monografic, Ed.Elf. A.Iulia. 200 I:
• Ţara Ahrud11/ui, Abrud, 1991: I Furduiu, Abrud-pagini de eroism, Ed.Altip. A.Iulia. 200 I.
' Consiliul local al oraşului Cugir. Cugir-500(1493-1993), Poligrafia Sibiu. 1993.
0
I.Ardelean, Oraşul Teiuş. Schiţă monografică, Ed.Altip. A.Iulia, 1994.
7
V .Harda. Baia de Arieş. monografie, Cluj-Napoca. 1995. 280p: C .Mustată. Timp şi timpuri pcslc
Baia de Arieş. Cluj, 1995.
" O.O.Dan, Seheşul în imagini de epocâ, Ed.Altip. A.Iulia. 1998:lhidem. ed.li-a Ed.Altip. A.Iulia.
1999:Seheşul de alrădarâ.Mnhlhach \'Oli einst.Seheş-Mnhlhach, 200 I :vezi ş1 M .Buza, I .Hozoc.
Valea Sebeşului, Ed.Sp.Turism, Buc .. 1985.
'' Tr.Domşa. De la Ampe/11111 la Zlatna. I, Ed.Select. Zlatna. 1999.
10
M.Buza. M.Stroia. Blaj. Mic îndreptar turistic, Buc., 1985;T.Sciceanu, I.Buzaşi. Blajul-1·arrâ ele
istorie şi culrurâ, Buc .. I 986;ldem. Blaj ul. O istorie în texte, Buc .. I 993;C.Tatai-Baltă. Din arta şi
cultura Blajului, Ed.Altip, A.Iulia, 2001: Şt.Manciulea, Istoria Blajului, Astra .Despărţământul
T.Cipariu, Blaj. 2001.
11
N.Dobra, Ocna Mureş. Monografie. A.Iulia, 1996.
12 O.Socaciu, M.Tacacs. Aiud. localitate urhanâ multisernlară, Ed.Risoprint. A.Iulia. 2002.
191
DORIN OVIDIU DAN
Judeţului Alba i-au fost închinate interesante lucrări

1
\ Despre tara
14
Motilor s-a scris de asemenea.
Unor comune sau sate din judeţ le-au fost consacrate- la fel - în
ultimul timp interesante lucrări sau încercări monografice. apartinând localitătilor:
Roşia Montană 15, Pianu de Jos 16 , Gârbova (Sebeş) 17 Sântimbru IM, Crăciunelul de
Jos 19 , Miceşti 20 Roşia de Secaş 21 , Vinţu de Jos 22 , Pănade 2 \ Rimetea 24 Loman 2' .
1
Lancrăm 2 h, Biia 27 Mihalţ 28 , Tărtăria 29 Cetea 30 • Oaia Română' 1 , Benic· şi Vinerea '.
12
11
A/ha .Mo11ografie. Ed.Sp.Turism, Buc .. 1980;.4/ha Iulia ]ooo, A.Iulia. 1975: .lude/ul A/ha i11
imagi11i, A.Iulia, I 975:Gh.Anghel. Gh.Măhăra. E.Anghel. Ghid turistic al j11det11/11i A/ha.
Ed.Sp.Turism. Buc., 1982: Breviar.Inspectoratul pentru cultură al judetului Alba. A.Iulia. I 993:
./11de{ltl A/ha .Mo11ografie, A.Iulia. 1995: Jude/ul A/ha .Mo11ografie, A.Iulia. 2001.
14 S .Moldovan. Zara11dul şi Mun{ii Ap11se11i ai Tra11silvaniei, Sibiu. I 898: R.Patitia. Ţara {Ţpi/01:Dc.,pre
trcrn/11/ M1111{ilorApuse11i ai Tra11sil\'(/11iei, Orăştie. 1912: Al.Ciura. Motii. Cluj. 1923:IRussu Abrude.uiu.
Mo{ii.Cah-arul 111111i popor eroic dar 11edreplli{it. Buc .. 1928:1.Simionescu. Ţara noastră. 1111/uni.
oa111e11i, 1111111că. Buc .. 1937. pp.75-80: I.Ţugui. I.Dcleanu. lcilea Arieş11/11i, Buc„ 1965:1.Pascu. i11
jurul M1111{ilorApuse11i, Buc., 1967: I.Ţugui. N .Chesăraicu. Drumuri pri11 Ţara Mori/01: Ed.Sp.Turism.
Buc .. I973. Ţara Mo/i/01:Studii şi rnm1111icări, I. Abrud, 1974: II. A.Iulia, I977: lll. A.Iulia. 1978.
IV, Cluj, Ecl.Clusium, I992, V. Cluj-Napoca. I997. volum îngrijit de N .Mocanu şi N .Edroiu:
V Netea. Mtm(ii Ap11se11i, tezaur ~-i pa11theo11 istoric al popornlui român, Ed.Sp.Turism. Buc„
1977:I .Popescu-Argeşel, Valea Arieşului, Ed .Sp.Turism. Buc„ 1984; R .Fetea. Bijutcrii !>piri111alc di11
Ţara Mo(i/01; Cluj. 1996;1.Opriş. M.Bo<lea-Bonfert, M.Porumb. Mo1111111enlc istorice ele pc Vi1/ea
Arieşului.lti11erarii cult11rale. Ed.Oscar Print, Buc., 2001.
~ AS.întimbrcanu, V.Wollmann,Mu::e11lmine,itu/uidi11RoşiaM0111m1ă. E.dSp.Twism. Buc .. 1989: AS.întimm~Jll.
1
H.Bcdelcan, Roşia Mon/rmti Albumm Maim:Cetatm de sm1111 a aumlui ,v11uî11esc, EdAltip, A Julia. 2102.
11
' I.Manta. I.Aron, Pianu dejos.Co11trihu{ii 111011ografice. Ed.Litera. Buc., 1990.
17
R.Mildt. 700 .lahre Unregen, Kii/11, 199 I :T.Lutsch. Wie \- deheim was.Frinnc11n111gc11 an 111t'i11,·
/-leimatgemeincle Urwegen 1i1 Siehenhi'irgen, Unna, 1993.
IH A .A .Sântimbrean. V .Corb. C .Hălălai. Sântimhru-A /ha. Schifă 111011ograficâ, Ed.Alba Print. Petre şti.
I 995: Consiliul local Sântimbru. jud.Alba.lntâlnirc rn "Fii Satului", 23-24 septembrie I 995.
Sânti111hr11, 1995;A.A.Sântimbrean, Vârstele satului Sântimhrn-Alha. "760 de ani" dt• att·stare
dornmentară 12 38-I 998, Sântimhru-Alba, I 998.
19
V.Mărculet, 1.Mărculet, şt.E.Lelutiu, Crăciw1elu de Jos, A.Iulia, 1997.
20
S.Nicola, Tr.Pătrăşcanu, Monografia satului Miceşti-A/ha, Ed.Unirea Prcss. A.Iulia. I 998.
11
I.Popa. Roşia de Secaş, A.Iulia, 1998: Idem. Ţara Secaşe/01; - Monografie_fo/dorică, A.Iulia. 1998.
' Ghe.Cornescu, Monografia comunei Vin(u de Jos.Reperefi=ico-gcografice şi istorin', A.Iulia. 1998:
1
A.A.Rusu, Gotic şi Renaştere la Vin(u de Jos, Cluj-Satu-Marc. 1998.

" Tr.Brad, I.Raţiu. T.Orian. "Pănaclc 700 de ani". Blaj. Despărţământul 'Timo1ei Cipariu". I 999.
,. I.Hantz-Lam, Toroc:ko, Cluj. 1999.
'' I.I.Stancu. Plaiul Lomanului plai dacic al Tt.:nvi Se/ms. Ed.Unirea Press. A.Iulia, 2<X)0.
)h Lancrăm-un sat pellfru etcmitate, A.Iulia, 1995; O.O.Dan. L,111crâ111. li.•ş11icia s-c, născut la sat.
Ed.Altip, A.Iulia, 2000.
? V .Căpâlnean. V .Lcchintan. Biia 8UO ele ani, .EdAstra.Despărţămâmul ''T.Cipariu" Blaj, Cluj, 2lXlO.
7
'" I.Nucu-Breaz, Monografia Mihalf11/11i, Ed.Altip. A.Iulia, 2000.

19
N.Munteanu, Tărtăria 20UO, A.Iulia, 2001.
'" P.Chi1ulea, V.Neagoe, "Monogra_fia satului CetL•a", Ed.Marineasa, Timişoar.1, 2001 .; O.Moga.
Ghid toponimic al satului Cetea, jud.Alba, Imprimeria Mirton. Timişoar.i, 2001.
11
M .Cibu, V .Cihu, Destine i11t1t•tăiate.O comunitate, Ed.Reântregirea, A.Iulia, 200 I.
11
O.Moga, Monogra_fie Benic, Ed.Eurolipe, Timişoara, 2002.
11
V .V .Herlea, Contrihufie la monograJia /ocalittifii Vincn.•a, judet11/ Alba, EdAltip, A.Iulia, 2002.
192
Acestora li se adaugă o bogată literatură de specialitate apărută în

ultimii ani în cadrul scrierilor de istorie locală , cât şi sintezelor realizate pe
această linie în ţară, dintre care-din ultima categorie - amintim doar câteva:'~
Potrivit lui D.Gusti ( 1880-1955), fondatorul şcolii sociologice
(monografice) de la Bucureşti, realitatea socială este un produs motivat voluntar 15 ,
ce se constituie ca un summum de manifestări economice, spirituale, juridice şi
politice, care sunt condiţionate de acţiunea simultană a mai mulţi factori.
Guvernate de legea paralelismului sociologic-în care sociologia era văzută ca o
"ştiinţă a naţiunii" - datele chestionarului său r, se axau în principal pe 4 cadre
1
Gaşa zisul "mediu"17 şi pe tot atâtea activităţi (manifestări) şi anume:

-"cadrul cosmologic" (aşezarea geografică, solul, subsolul, depărtarea
de alte localităţi, aşezarea faţă de căile de acces, fauna, flora).
-"cadrul biologic" (numărul populaţiei, variaţia populaţiei, structura
biologică, starea sanitară, mijloacele sanitare).
-"cadru istoric" (originea satului, evoluţia, caracteristicile istorice actuale).
-"cadrul psihic" (sentimentul, intelectul, voinţa).
Dacă primele două cadre alcătuiau "categoria naturală", um1ătoarele
două fo1mează-în accepţia sa - "categoria socială" .Toate acestea aqionează
după D .Gusti - asupra realităţii sociale, iar aceasta reaqionând crează valorile
sociale, economice, spirituale, politice şi juridice 18 •
Cadrelor amintite le corespundeau următoarele activităţi(manifestări):
I. activitatea economică (averile, uneltele, vatra satului, islazul, căile
de comunicaţie, târgurile, bugetul, băncile, cooperativele).
2. activitatea juridică Uudecătoria şi jandarmeria, delictele, ideile ţăranilor
cu privire la legi şi jandarmi, cum sunt rapo11urile sociale în sat).
3. activitatea politică (alegeri, starea de spirit în timpul alegerilor,
clasele politice şi cluburile, existenţa spiritului civic, disfuncţiile).
4. activitatea spirituală (intelectuală, morală şi religioasă, biserica,
factorii culturali şi activitaţile în această direcţie).
Realizând începând cu 1934 monografii sociale şi culturale -Goicea
Mare, Rustu, Fundu Moldovei, Şanţ, Drăguş -D.Gusti a făcut prin şcoala sa din
'--' Departamentul pentru administrat ia publică locală./11de(ele )i oraşele României în cifre şi.fâpte. li
A ~i li B, Buc., 1995; Ghe .Vlăsceanu. Oraşele României.Mini enciclopedie. Casa Editorială
Odeon, Buc. 1998.
') D.Gusti, Sociologia mi/ita11.1·. I. 1935, p.45;1dem, Sociologia monografică ca ştiinţa a r!'alitâţii
sociale, studiu introductiv la Tr.Henseni, Teoria monografie sociale, Buc., 1934.
"' D.Gusti, Opere, I. Ed.Acad, Buc., 1968, p237 sqq; A.Mihu, Antropologie cu/turalâ, editie
revăzută, Ed.Napoca Star, Cluj. 2000, p.31.
17
D.Gusti, Sociologia-schiţa 111111i sistem .rnciologic. în Omagiu pro(csorului C.Răd11le.1-c11-Motr11,
Buc., 1932, p.318.
'" Idem, Sociologia milita11.1·, pp.318-319.
193--
DORIN OVIDIU DAN
monografia sociologică o metodă laborioasă şi complexă~'1 de cercetare a

realităţilor sociale şi culturale de la noi, plecând de la grup, comunităţi sociale
şi mergând până Ia unităţi administrativ-teritoriale mai mari • unnărind o
411
cercetare sistematică şi integrală a unităţilor sociale, a relaţiilor şi proceselor

sociale şi a tendinţelor de evolutie socială • 41
Experienţa de cercetare pe teren a şcolii monografice a lui D.Gusti, a

fost dusă de H.H.Stahl pe un plan superior, desăvârşind metoda cercetării.
realizând monografii sociologice şi de istorie socială 42 •
Plecând de la aceste succinte consideraţii teoretice care trebuiesc
inevitabil parcurse de cei care vor în demersul lor să realizeze o monografie
istorico-sociologică a unei localităti, se va trece la alegerea temei \ stabilirea
4
colectivului complex de cercetare 44 , stabilirea priorităţilor. a capitolelor

lucrării.Urmează apoi cercetarea, strângerea materialului, prelucrarea şi valorificarea
şti intifică a datelor.
Documentarea propriu-zisă şi strângerea materialului se va face pe
capitole şi /sau interferat, în biblioteci, muzee 45 , arhive 46, fonduri parohiale. etc„
consultându-se repertorii arheologice47 • conscriptii, statistici şi şematisme~. memorii
w A.Mihu, op.cit, p.40.

40
D.Gusti, Problema sociologiei.Sistem şi metodă. Trei co1111111icări: I)
Consideraţii asupra 111111i sis1c111
de soc.iologie elică şi politică. 2) Monografia sociologică.Pla11ul de lucru. 3).\/onografi,1
sociologică.Metode de lucru, Buc., 1940.
41
Idem, Cunoaştere şi acţiune in sen•iciul 11a(iu11ii, 11, Buc., 1939, pp.23-24.
42
H.H.Stahl, Monografia unui sat, cum se alcăluieşte spre _fâlo.rnl Căminului Cultural. i11 Carlt"a
Cămi1111l11i Cultural, 4, ed.11-aBuc., 1938, p253 sqq;ldcm. Teh11ic1..1 mo11ogr1..1fiL'i sociologi«·~, d,·
istorie socială, Institutul Social Român, Biblioteca de Sociologie . Etică ~i Politică. Studii ~i
Contribuţii, 2, 1934, p.183, sqq: Idem. Nirei ... , I-III. 1939:Idcm. Co11trih11(i la istoria satt·lor
devălmaşe româneşti, I-III, Buc., 1958-1965:ldem, Comrm·er.H' de istoric socialâ ro111,i11casni.
Buc., I 969, :Idem, Studii de sociologie istorică, Buc., I972.
43
Alegerea ~i tr..1tarea acesteia trebuie să aducă contribu\ii în domeniu. .Aceasta necesită o
pregătire prealabilă, presupune prospectare individuală ~i coh:ctivă. dlx:ument~ complexi"1
prealabilă prospectării. cf.H.H.Stahl. Teoria şi practica i11wstiga(iâ sociah-.,\lctode şi tch11ici. I.
Buc., 1974. pp.169-184.
44
D.Gusti, Ope1t', I. pp.390-391.
4
~ Bre,•iar. pp.7-140;1.Opri~. Istoria muzeelor din România. Ed.Museion. Buc .. 1994. pp.71-74:
Ghidul 11111::ee/or şi colec(iilor din România. CIMEC. Buc., 2000, pp.23-28.
4l, I.Pleşa, Jndrumător În Ar/riwle Stat11lui ..J1uh·r11/ A/ha. Buc., 1989.
47
C.Goos, Chm11ik der arc/rtiologischen F1111de Siehc11b11rge11s, în .-ll"SL. XIII. 1876, pp.203-3.~8:
I.Marţian, Repertoriu ar/reologic pe11tm A,r/eal, Bistri1a. 1920: M .Roska. Erdd_1· Rt;ges::eti
Rcpertoruima, Cluj, 1940: Repertoriul ar/reologic aljuder11l11i A/ha. Bibliotheca Musei Apulensis.
li, A.Iulia, 1995, passim, cu privire specială asupru bibliogr.ifiei generale şi speciale. p.9-17.
•• Din anii1733, 1750, 17601762, 1766, 1767. 1805. 1813, 1820, 1837, 1850, 1854. 1856. 1870.
1893, 1900, 1919, 1930, 1957, etc., cf.A.Rădu1iu, L.Gyemant, R(•pertoriuli::l'Oarelorstatistict'
privind Tra11siliw1ia. /690-1847, Ed.Univers Enciclopedic. Cluj. f.a, pp.XLVll-CIX; NJosan.
Gh.Fleşer, A.Dumitr.in. op.cit., pp260-26 I şi 355.
194
9
sau relatări de călătorie~ , fotografii, întreaga gamă de izvoare arheologice,
documente istorice 50 narative diplomatice, cartografice 51 , sigilografice, lingvistice,
onomastice 52 şi toponimice53 , enciclopedii şi dicţionare 54 , care concură la realizarea
Gmixtum compositum - a lucrării.
Munca de cercetare "de cabinet" 55 va fi dublată şi de cea de culegere
de date din teren: toponime, datini şi obiceiuri, izvoare etnografice şi folclorice.
fotografii, piese de arheologie, istorie, port popular, diverse obiecte 56 , mărturii
directe ce ţin de istoria orală (înregistrări audio, video, foto, cine, etc.), metoda
monografică amintită îmbinând şi înglobând riguros-armonios metoda literară,
0
'' N .Iorga. Scrisori şi inscripţii ardelene şi maramureşene.li.Inscripţii şi însemnări. Buc., l 906;1dem.
Pagini alese din însemnările de călătorie prin Ardeal şi Banat, 1-11. , Ed.Minerva, Buc .. 1977,
passim: Idem, Istoria românilor prin călători, Buc., 1981 ;Călători români despre Tările Române,
I-X. Buc .. 1968-2002; 1.Lăzărescu, Imaginea României prin călători, 1-11. Ed.Sp.Turism. Buc ..
1985-1986.
511
Din seria de corpusuri Urkundenbuch zur Geschichte Siebenbi.irgens . .I-VII. Sibiu-Bucureşti.
1892-1991; A.Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei şi ţării Româneşti . I-
XI , (1527-1690). Buc., 1929-1939, Documente privind istoria României. Tra11silva11ia. I-XII.
1956-1985: A.Rădu\iu. L.Gyemant, op.cit., loc.cil.. E.Wagner. Quellen zur Geschichte der
Siebenbnrger Sachsen 1191-1975, K+ln-Wien. I 976; Idem, Historisch-statistiches-O11snamenbuch
fur Siebenbnrgen. Koln-Wien. 1977. passim; Lexicon der Siehenhnrger Sachsen, lnnsbruck. 1993;
P.Niedcrmaier, Siehenhnrgische Stedte, Buc.. 1976;1dem. Der millelalterliche Stedtehau in
Siehenhnrgen, im Banat und im Kreischgehiet, I. Heidelberg, 1996 ;H.Fabini, Lexicon der
siehenhnrgisch-sîschsischen Kirhenhurgen und Dorfkirchen, I. Sibiu. 1999, precum şi întreaga
literatură de referin\ă din Bibliografia lstoriui a României, I-IX. Buc., 1970-2001.
" M.Popescu-Spineni, România în izvoarele geografice şi cartografice din antichitate până ăn pragul
evului mediu, Ed.ŞI.şi Encicl., Buc., 1978.
: N .A.Constantinescu, Dicţionar onomastic românesc;Buc ., 1963;1.Pătrut, Onomastică romanească,
5
Ed.ŞI.şi Encicl., Buc.. 1980: Idem, Nume de persoane şi nume de locuri româneşti, Ed.şi.şi
Encicl .. Buc .. 1984.
·' N.Drăganu, Toponimie şi istorie, Cluj, 1928;1.Iordan, Toponimia românească, .Ed.Acad, Buc ..
5
1963; V .Frătilă. lexicologie şi toponimie românească, Ed.Facla, Timişoara. 1981 ;O.Mittelstrass,

Ortsnamenbuch.Historisch-landeskunder Atlas von Siebenbnrgen, Heidelberg, 1992. passim.
,.. C.Diaconovici, Enciclopedia Română, 1-111, Sibiu, 1898-1904; S .Moldovan. N .Togan, Dic(ionarul
numirilor de locali tă fi cu poporaţiune română din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramurăş, Ed.Il-
a, Sibiu. 1919; C.Martinovici, N.lstrati, Dicţionarul Transilvaniei, Banatului şi celorlalte ţinuturi
alipite, Cluj, 1921 ;l.A.Candrea, Dicţionarul Enciclopedic Ilustrat "Cartea Românească", Buc ..
1931; O.G.Lecca. Dicţionar istoric, arheologic şi geografic al României, Buc., 1937;C.Suciu,
Dic(ionar istoric. al localită(ilor din Transilvania, 1-11. Buc., 1967-1968.1: M.A.Szabî, M .E.Szabî.
Dic(ionar de localităţi din Transilvania.Erdely Helzsegnevszotar. Ortsnamen verzeichnis _li"ir
Siehenhnrgen, Ed.Kriterion, Buc., 1992.
55
H.H.Stahl. op.cit.. pp.21-28.
'' In opinia noastră liecare localitate trebuie să aibă o colectie muzeală sau chiar un modest
5
muzeu în care să fie depozitate aceste inestimabile mărturii.cf. D.Gusti, Muzeul satului românesc.
in Sociologia românească, an I, nr .5, I 936, Idem, Muzeul satului românesc ca muzeu sociologic.
în Sociologia militans, I, 1946, p.142 sqq.Vezi spre exemplificare O.O.Dan, I.R.Dan. Colecfia
muzeală "Achim Emilian" Almaşu Mare (jud.Alba), Apulum. XXXVII, 2, 2000, pp.361-366 .
R.I.Dan, O.O.Dan, Colec(ia muzeală Vasile Stanrn din loman (J11d.Alba }, Apulum XXXIX, 2002,
sub tipar.
195
DORIN OVIDIU DAN
cea statistică. sociografică, etnologică şi folcloristică . urmărind un scop ("misiune")

57
complex: ştiintific.educativ, administrativ-politic. cultural şi etic •
Reuşita unei bune cercetări monografice trebuie să tină- în acelaşi
timp - seama şi de anumite "reguli" 58 .
Redactarea sintetică propriu-zisă -după prelucrarea datelor~' - va fi
1
făcută într-un limbaj adecvat, cu metodă şi în spirit ştiinţific. sistematic şi

cronologic, cu trimiteri infrapaginale sau la sfârşit de capitol. la sursele
bibliografice, realizându-se o corelare a informaţiei şi o echilibrare a capitolelor ' •
1 1
De amploarea , ambiţia. bunul simt şi seriozitatea documentării şi de

spiritul critic al colectivului redacţional va depinde în primul rând reuşita
demersului, care îşi poate propune epuizarea temei în discuţie într-o
monografie(studiu monografic), sau lasă loc şi urmaşilor să le continue munca.
intitulând-o doar contribuţie monografică. Anexele lucrării(stampe. hărţi. planuri.
fotografii, liste cronologice, toponimice. etc.) pot completa strălucit şi indispensabil
cartea, alături de lista bibliografică şi lista abrevierilor din text.
Corecturii de final şi condiţiilor grafice de apariţie trebuie să li se
acorde o atenţie sporită, ca de altfel şi publicităţii ori modului de lansare şi
difuzare.Astfel de lucrări sunt utile surse de infonnare şi documentare. veritabili:
cărţi de vizită ale localităţilor , ele netrebuind să lipsească din nici o biblioted.
cum din păcate se mai întâmplă.
Succintele consideraţii de mai sus se vor un util şi- sperăm - eficient
excurs în domeniul întocmirii monografiilor istorico-turistico-sociologice în
general şi de pe meleagurile Albei în special'' 1 , contribuţii-sprijin şi îndreptar-
ghid pentru cei care se vor încumeta în acest dificil dar nobil demers ~tiintilic.
civic şi patriotic.
~ Între care amintim o bună pregătire teoretică. sinceritate şi obicctivitalc fat[1 uc fap1c. sine ira
7
el studio. o observaşie ştiintifică exaclă .. completă. informală şi prcgălită. cercetarea colccti,:i

şi intuitivă să fie făcută de echipe de specialişti. fenomenele şi uatele să tic comparate cu altt·lc
similare, cf. D.Gusti, Problema sociologici.Sistem şi mctouă. pp.58-61 :V. şi V .Bădina. Dimitrie
Gusti.Contributii la cunoaşterea operei şi activitătii sale. Buc .. IW,5. ppl 12-113.
"" Observa\ie indirectă şi directă, obiectivă. care să redea cât mai mult şi mai fidel realit,1tca.Folosirea
metodelor modeme de inrcgistrare a datelor pc calculator şi a imaginilor şi nx:ilor prin
mijloace foto, audio-video cine şi fono.
ia Intre altii, predecesorii săi - Fr. Le Play. V .Lascăr şi V .Păcală - au intlucntat pe D.Dusti în
demersurile sale. acesta apreciind monografiile realizate de at·eştia. care au capitole rela1iv
asemănătoare: descrierea fizică şi întinderea localitătii.lstoricul.Populatiaşi e\'Olu\ia uemogr.1fit·i"1.
Situatiea cconomică.Auministra\ia şi justi\ia.Starea moral:,. 1.:ulturală. socială şi religioasă. etc ..
Cf.O.Bădina, op.cit„ pp.102-105.
"' Cadrul natural. cadrul istoric. cadrul economic. cadrul administrntiv. populatia. cooniona1l'lc
culturale. cultura populară(etnogrnfia. arta. folclorul). toponimia. oameni de seamă ai kx:alitătii.
'" Unde există după ştiinta noastr.1 asemenea materiale in manust·ris. uncie sub fom1a unor lucr;in
de grnd. care . completate şi aduse la ,i. cu precizările de mai sus. pot şi tn:buie ~;1 \'aJi"1
lumina liparului, cf.1.Popa. Ţara Secaşdor, . p.160, n.2.'\, Viorel Albu-Vingard. şi p.:!8-k n.52.
Maria Albu-~pring. Nicolea Albu-Vingard .. Cunta. Dr.1~ov. I.Mihăl1an-Ohaba. etc„
196 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
ŞTIINŢĂ ŞI CONŞTIINŢĂ. CONTRIBUŢII LA REALIZAREA UNEI

MONOGRAFII DE LOCALITATE.
- Rezumat -
Autorul face un documentat excurs în istoricul problemei. concretizând

cu monografiile publicate în judeţul Alba.Se ia în discuţie metoda de cercetare
monografico-sociologică iniţiată de D.Gusti ~i H.H.Stahl. care, adaptată la
realităţile cotidiene. poate fi luată drept model ~i îndemn de cei interisaţi în
realizarea unei monografii complexe de localitate.
197--
ARTĂ - ETNOGRAFIE - MONUMENTE
ZUGRAVII DIN LAZ (JUD.ALBA) ÎN SURSE ARHIVISTICE
JOANA PURCAR-RUSTOIU
Situat pe Valea Sebeşului, într-o zonă predispusă "lucrului la pădure"

datorită bogăţiei lemnului 1 , se află satul Laz~, astăzi aparţinător comunei
Săsciori. Localitatea este renumită datorită viilor şi celebrului târg al cepei
desfăşurat în fiecare toamnă în comună. Mica aşezare Laz, întinsă pe doar un
kilometru, şi-a câştigat şi un alt renume - din secolul al XVIII-iea şi-a început
activitatea aici un centru de pictură pe sticlă. Renumele i se datorează nu doar
frumuseţii icoanelor, ci şi longevităţii sale, de peste două secole.
Asemenea comunei din care face parte, Lazul este şi a fost un sat
ortodox. Potrivit Conscripţiei lui lnochentie Micu Klein, în 1733 exista o
comunitate de 165 de suflete de uniţi; satul avea biserică, dar nu şi preot. Patru
din cei şapte preoţi din Săsciori, slujeau aici pe rând\ În 1755, în Conscripţia
lui Petru Pavel Aron se consemnează existenţa în Laz a 250 de "suflete", a
unei biserici şi a unui preot 4 • În Statistica românilor din Ardeal a administraţiei
austriece, din 1861-62, în Laz este menţionat un preot unit şi trei familii unite,
alături de care se aflau un preot neunit şi 66 de familii neunite. Biserica din
Laz aparţinea neuniţilor, împreună cu casa parohială'. În urma tulburărilor
provocate de călugării din Muntenia şi de protestanţii din Ardeal 6 şi Lazul,
alături de celelalte localităţi de pe Valea Sebeşului, revine la credinţa ortodoxă 7 •
În secolul al XIX- !ea comunitatea era departe de a fi una înfloritoare.
Situaţia este reflectată de preotul satului, într-o scrisoare din 1837, adresată
părintelui lsac (?). Preotul din Laz - Ioan Breaz - cerea bani pentru biserica
ridicată "cu sacrificii foarte mari, pe datorie". Zidirea ei era necesară pentru că
cea veche era "foarte slabă şi huluită cât de be stă în loc, fiind de toate părţile
răzimată". Ridicarea bisericii s-a făcut "fără nici un venit, măcar nici de un
kreiţar". c.lar din "veci natele sate" au venit " cu bani, cu lemne şi cu carăle.
' Pavelcscu 1986, passim

1
Denumirea satului este de origine slavă. având drept corespondent de origine latină pe "runc".
ce s-ar traduce prin teren curatat, defrişat de copaci sau loc de fânată ob\inut prin despădurire.
(Bcja. /Jo::oc 1985. 1.îO J
' Fleşcr el al I 996. 5 I
' Flqcr el al 1996 76
'Fleşerelal /996, 89.
'' Şemati.1111 I 900. 518
7
În Statistica demografici de la 1857 top cei <,29 de locuitori sunt "greco- orientali". (Fleşa el
al /99/'/, 151).
199--
IOANA PURCAR RUSTOIU
neavând noi n1u un caru în sat". Singura avere a bisericii erau viile. dar
recoltele slabe din ultimii trei ani nu au putut recupera cheltuielile )i datoria s-
a ridicat la opt sute de zloţi. Biserica avea nevoie de un ctitor şi numele său.
dacă parintele Isac l-ar fi găsit, urma să fie pomenit "la sfănta prescomidie"'.
Din lipsa altor informaţii, nu ştim exact cum s-au achitat datoriile acumulate
prin ridicarea bisericii.
Nici realizarea picturii nu a fost mai uşoară. Urmaşul preotului Ioan
Breaz, fiul acestuia, cu acelaşi nume, a avut şi el probleme. Într-o pi-;anie aflată
încă în altarul bisericii din Laz, zugravul Ioan Morar. unul din ucenicii
Poienarilor, întemeietorii centrului de icoane de la Laz. precizează: "Subt
stăpânirea prea înălţatului împărat al Austriei Francisc Iosif K(rai) fiind arhiereu
Excelenţia sa D.D. Andrei Baron de Şaguna, iară protopop reverendisimul
domn Ioan Ţipeiu şi fiind parohul comunei, Ioan Breaz (Junior).
Însă începutul acestuia lucru s-au făcut fiind încă î(n) viaţă vrednicul
de pomenire răposatul preot Ioan Breaz (Senior). Aceasta tâmplă s[1i fie spre
aducerea aminte ca acest parinte prin râvna ce avea cătră împodobirea S(fintei)
Bisearici numai prin îndemnarea dânsului sau pus în lucrare pre lăngă toată
intriga comunală acest laborament.
Asemene şi laborantul pre lăngă multă desonorarea dânsului din pai1ia
comunei î(n) timpul aceştia lucrări, voind ca de promemorie acest lucru fiind
din Laz. (Ioan Morariu Pictor, octombrie, 1856)"
Probabil localnicii ar fi preferat un artist străin. ce ar fi dat o mai
mare autoritate picturii şi nu unul ridicat din rândurile lor!
Ani mai buni pentru biserica din Laz vin abia la începutul secolului
al XX-iea. Pe cope11a Protocolului parohial din 1903-1960 se păstrează o
însemnare a preotului Ioan Mihu. un "bun nepot al vrednicului paroh Ioan
Breaz" 9 • Conform acestei însemnări, "la anul d(omnu)lui 1905. cu 1 august
urmând subscrisul ca paroh ales şi întărit din pm1ea Ven(erabilului) Consistoriu.
cea dintăiu dorinţă a mia a fost a se contribui cu fapta şi cu cuventul la
înfumuse\area casei Dlui şi anume am continuat lucrările începute la 1853 -
adecă am angajat pc pictorul Hintescu şi după curăţirea picturei fruntariului
frumos am continuat cu pictura cupolelor făr[1 spese din visteria Bisericii - ci
numai prin contribuiri benevole. "Tot "prin contribuire benevole" . în I 906.
vrednicul preot a mai adăugat două clopote, la preţul de 1800 de coroane.
Aspectul bisericii s-a putut îmbunătătii datorită faptului că "anul 1906 au fost
mănos în bucate şi vin - pretul grâului fiindclu 2 cor. 10 fii. CU1.:uruzul ferdele
I cor. 20 fii., vinul 2 cor vadra er prin Decembre a crescut pretul vinului vadra
la 2 cor. 80 fileri - fiind că în alte părţi a fost înainte de cules un frig încât
• D..J. A. N, Fond Par Ort. La:::, ci Cit' 111\'t'llfclrialt'. I/ 18.n.

" este aprc,:icrca lui Ioan Mihu Jc pc l·opc11a Proto,:olului.
200 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
a îngheţat strugurii şi au fost vinul mat slab. - er la Laz au fost scutiţi de

ingheţi." 10
Nu lipsite de însemnătate sunt şi aspectele legate de gradul de cultură.

de nivelul de instrucţie şcolară. 11 de moralitatea membrilor comunităţii Lazului.
Din momentul în care evenimentele majore din viaţa indivizilor - naşterea.
căsătoria. moartea. devin imp011ante din punctul de vedere al statului şi trecute
în sarcina bisericii. comunităţile rurale (şi binenţeles şi cele urbane). sunt mai
bine cunoscute. Preoţii, cunoscători ai "turmei" păstorite. a credincioşilor lor.
menţionează în Registrele matricole informaţii variate, ce depăşesc cerinţele din
rubricile actelor oficiale. acestea constituind o parţiala sursă de reconstituire a
mediului, a mentalităţilor secolului al XIX-iea. Şi, dacă activitatea artistică a
zugravilor din Laz poate fi analizată şi discutată urmărind creaţiile acestora:
icoane pe sticlă şi lemn, interioarele unor biserici de lemn şi zid. cruci de
lemn, prapori. mobilier şi candelabre. secvenţe din viaţa acestora. o reconstituire.
chiar dacă parţială a "universului" de zi cu zi al acestora este posibilă doar prin
analiza informaţilor oferite de arhive.
În cadrui Arhivelor Statului, filiala Alba se păstrează fondul arhivistic
al parohiei ortodoxe Laz, fond care cuprinde acte referitoare la viaţa religioasă
a comunităţii. circulare bisericeşti, corespondenţa dintre parohul Lazului şi
protopopiatul Sebeş sau dintre preot şi alţi păstori ai comunitaţilor religioase
referitoare la starea civilă, botez, căsătorie. deces, Registre Matricole, Protocoale
ale bunei învoiri. Protocoalele şedinţelor comitetului parohial. Registre de
exibite. Protocolul parohial referitor la situaţia comunitaţii-număr. stare civilă.
situaţia confesională, etc. Aceste acte cuprind numeroase menţiuni referitoare la
zugravii ce au activat aici. la familia Poienaru - Savu. Simion. Toma, Ioan. Ilie.
Partenie, Aron şi Ilie II, dar şi la zugravii Pavel şi Savu Zamfir sau la familia
Morar şi Rodian. Ei apar în aceste acte în alte ipostaze decât cele de "artişti"
sunt prunci, miri sau martori ai unor tineri căsătoriţi, naşi. membrii ai comitetului
parohial sau chiar epitropi ori cantori ai bisericii. Apelativul "zugrav" este puţin
folosit în însemnările preoţilor. El înlocuieşte numele de familie (când însemnarea
aparţine preotului) sau îl completează (atunci când întâlnim semnătura personală
a zugravului) şi dovedeşte un anumit grad de receptare a meseriei lor. a stării
'" D.J.A.N. Fond .Parohia.Ort .. Laz. Protocolul parohial /Je anii 1903-1960. Pc accca~i copertă a
Protrn:olului preotul Ioan Mihu face un îndemn către romfmi. la unire :" Crcdcul cel adevărat
al Românilor în politica militantă să fie totdeauna curf11irca ~i încrederea lor în foqclc sale
proprii ca uniţi se pola purta biruintclc în nimc se nu ~i pună încredere dintre vecinii săi de
alte natiunc. ca du~manu lor c pc deplin dovedită cu deosebire du~mani cei mai periculo~i ~i
perfidi sunt inteligentu ~i poporul săsesc de a căror rafinărie se se pazcscu totdeauna asuprita
na1ic romanescă păn,1 i va ajuta O-zeu a se emancipa ~i a deveni liberi ~i indepcndcnti - 1905
" David Prodan 111cn1io11ca1.,1 în Lat. existenta la 1861 a unui î11vă1f1tor cizmar (f'rotla11 / 99 I. 54 ).
iar "Conspectu despre ~co(a)lelc greco-orientale ~i populare ~i despre invatiatorii aplica)i la
acelea " din anul 1865 îl înscrie printre dascăli pc Rodeanu Pavel. ( Flcşcr et al /<Jl/6, 215).
201
şi a "calităţii" acestora de către comunitatea rurală, diferită de aceea de simplu

agricultor-"econom"- sau de "lucrător la pădure".
Care sunt datele legate de identitatea acestora, data naşterii, căsătoriei
sau a morţii, ce şcoala au urmat. care a fost mediul în care au evoluat aceşti
zugravi. cfit de religioşi sunt aceşti pictori de icoane? Au respectat ci, simpli
zugravi de ţară, cuvintele lui Dionisie de Fumai] sau au făcut din mesteşugul
lor, atât de căutat în acele timpuri, doar un mod de a-şi câştiga existenţa?
Cercetarea fondului arhivistic al parohiei ortodoxe Laz răspunde , în parte,
acestor întrebări, în special în cazul zugravilor a căror existentă s-a desfăşurat
în a doua jumătate a secolului al XIX-iea. Mai mult, datele oferite de
bibliografie 11 şi cele prezentate de Maria Deac Poienaru, ultima descendentă a
acestei familii de zugravi în arborele genealogic pictat pe sticlă şi expus în
micul muzeu din casa natală 14 • au fost parţial modificate. iar incertitudinile
legate de originea primului zugrav din familia Poienaru au putut fi înlăturate.
Fiecare zugrav va fi prezentat separat, cu toate datele, în ordine
cronologică, aşa cum apar în actele parohiei, la început familia Poienaru. apoi
ucenicu acestora, zugravii din familia Zamfir, apoi Ioan Morar şi Aurel
Rodean.
Familia Poienaru
Savu Poienaru (1777-1829)
Savu Poienaru este primul zugrav al Lazului atestat pe o icoană datată

I 800 1~. Gheorghe Pavelescu pune originile lui Savu sub semnul incertitudinii
"Savu atestat la 1806, al cărui nume de familie nu-l cunoaştem" 1h. apoi îl
include, cu anumite rezerve, în familia Poienaru-"zugrav al carni nume de
familie pare să fi fost tot Poienaru" 17 • Savu este considerat de Ştefan Meteş ca
aparţinând familiei Poienaru, "familie de origine din Poiana Sibiului, de unde
venise cel dintâi Savu" IK. Dumitru Dancu preia aceleaşi date cronologice oferite
de Gh. Pavelescu, mentinând incertitudinile asupra lui Savu 1". Maria Deac
ii Potrivit Erminiei lui Dionisie <le ruma pictarea unei i,.:oanc- pre-supunea purilicarc- prin post ~i
rugăciune- ~i binecuvântarea preotului. Abia apoi puteai să zugră\'t'~ti slintii. (F11m11 JY:9. 5)
11
Net/a 1940 . .n2 sqq; /942. 373 sqq,; 1944. 225 ..Pm·clesn, /94:!. 288 sqq; /943. 63-hqq; .\l.:tq
/()6./, 748 sqq; Danrn 1965. 498 sqq;/975. 94 sqq; Gn·rn J':J75, 71 sqq; ll<ird,ilti11 J!J8J. 411;
Jlopiirtean J9!J4, 520.
1
• date preluate de numero~i cercetători.
1
' o ico,mii pc sticlii rcprc1.c-ntfmdu-l pc Sfântul Nicolae tD.mrn J!J75. IJ6).
1
" Cilu·. /'an·lc.H·11 /()4:!. 289.
17
/>111·c/e.1·c11 I 9!JH. 18 I.
Metcş J'i64, 751.
1
"
I'• JJancu 1965. 449.
202 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Poienaru indica în arborele său genealogic, pictat în 1968. ca an al naşterii lui

Savu 1770. iar ca dată a decesului 1818. Activitatea artistică a lui Savu este
atestată însă mult după această dată. până în 1827:0 •
Originea lui Savu şi vârsta acestuia au fost deci puse sub semnul
întrebării. O cercetare asupra unei surse primare - Registrele de stare civilă -
era mai mult decât necesară, pentru înlăturarea sau confirmarea surselor orale.
derivate, utilizate de bibliografia citată. În fondul parohiei ortodoxe Laz se
păstrează pentru sfârşitul secolului al XVIII-iea doar un Registru referitor la
botezaţi, din anii 1793- 18 I S2 1 • Este cel mai vechi registru al parohiei. Nu
putem deci preciza dacă Savu s-a născut în Laz sau vine din altă parte. Numele
său este menţionat în 23 august 180 l, atunci când i se naşte un fiu, Simion-
viitorul zugrav al centrului Laz. Tatăl pruncului este "Sa vui Poenar", iar mama
acestuia "Ileana" (Protocolul botezaţi/o,; 1793-1815,.f 19.). În 1824 Savu Poienar
este menţionat în Protocolul cununaţilor la înregistrarea cununiei "Mariei fiica
Savului Poenar din Laz" (Protocolul cununaţi/o,~ 1816-1891, f 4.). Informaţia
esenţială este oferită de Protocolul morţilor, care consemnează "numele şi
porecla mortului şi locului - Savul zugraf din Laaz", în vârstă de 52 de ani
(Protocolu/morţilor. 1815-1891._{14). S-a născut, probabil, în 1777. Sunt singurele
informaţii oferite de actele oficiale păstrate în fondul arhivistic din Alba-Iulia,
provenind de la parohia Laz.
Simion Poienaru ( 1801-18 72)
Bibliografia de specialitate, menţionează ca date ale naşterii şi morţii

lui Simion Poienaru anii 1802-1872 22 • Nu există dubii nici în privinţa originii
sale, din familia Poienaru. Gheorghe Pavelescu 2J şi Cornel Irimie 24 îl plasează
pe Simion în fruntea dinastiei de zugravi din această familie. Ştefan Meteş îl
consideră pe Simion al doilea zugrav al familiei Poienaru 25 • Iuliana şi Dumitru
Dancu oferă aceleaşi date de identificare 1802-1872, iar schema genealogiei
familiei Poienaru începe cu Savu şi continuă cu Simion, "care a preluat
meşteşugul tatălui" 26 • Marius Porumb îl consideră pe Simion "fiu şi demn
27
urmaş pe tărf1m artistic a lui Savu Poienaru" •
211 un chivot de lemn în 1818, o icoană în 1819, un sfe~nic în 1822, o alte două icoane în 1823
şi 1827 (Vezi l/imlâlâ11 /978, .498.; lo11esrn 1994. .38; llopârtca11. /994. 520.
21 Cele de după 1815 le găsim în fondul separat, în Colcctia de stare civilă din cadrnl Arhivelor
Statului Alba.
22 de la Gheorghe Pavelcscu, până la Doina Hopftrtcan, vezi nota 13.
21
Pavclesrn /942, 289.
24
Irimic /%9, 575.
2
\ Meteş /964, 750.
2
'' Da11rn. /975, 96.
21
Porumh /998, 293.
203--
Datele arhivistice. respectiv informaţiile oferite de Registrele matricole

indică ca an al naşterii lui Simion 180 I:
"S-au născut prunc de partea bărbătească la ziua 23 la luna avgust la
anul / 80 J de părinţi de Ieagea grecească neunită pravoslavnici. acăruia Tatai
Savul Poenar iar Muma Jleana lăcuitoriu în Laaz sau botezat şi cu sfântul Mir
sau uns prin mine mai jos iscălitul paroh şi preot al besearicii hramului Maria
Magda lina în ziua 3 J luna avgust anul mai sus numit. Şi sau dat în sfântul botez
pruncului nume Simion. Naş au fost George a Simti lăcuitoriu în laaz'' (P B.
1776-1815.f/9)
Prin botezul săvârşit de preotul Irimic Breaz atestat prin acest certificat,
am putut identifica data exactă a naşterii lui Simion - 23 august 180 I - şi
faptul că acesta este fiul lui Savu Poienaru. Registrele de stare civilă păstrate
(de la 1815. până la 1950) pennit reconstituirea unor fragmente din viaţa
acestui zugrav sau. cel puţin, momentele importante legate de căsătorie. de
naşterea şi botezul unor prunci, de participarea în calitate de naş sau martor la
cununia unor tineri lăzeni sau în momentele deloc fericite prilejuite de
înmormântare.
La 22 de ani, în 1823. Simion se casătoreşte cu" Ana fiica lui Filip
Rodian" (P C. 1816-1875. l 7).
În 1827, la 21 februarie, Simion îşi botează primul copil, o fată. Ioana
(PB .. /815-1875, p26(fl4). Trei ani mai târziu se naşte alt copil în familia
zugravului Simion, tot o fată. Salomeea. La rubrica care cerea infonnaţii
referitoare la părinţii pruncului. preotul din Laz preferă sa menţioneze în locul
numelui de familie. meseria tatălui "Simion zugrav sim Ana". Naşa pruncei
este chiar soţia preotului din Săsciori (PB .. 1815-1875/ 17/p. 30)2~. În 1832 lui
Simion i se mai naşte o fiică, Maria~ 9 (PB./8/5-/875.f2//p. 38).
Abia în 1835 botează primul fiu. Toma, născut la 4 octombrie. botezat
la 31 octombrie (PB .. /8/5-/875f 26/p.50). Acest copil va moşteni talentul
tatălui său, um1ându-l în meşteşugul zugrăvirii de icoane. În 1837 lui Simion
Poienaru i se naşte alt fiu. Ioan. născut la 18 septembrie. botezat la 26
septembrie (PB .. 1815-1875. f 30/p.58).
Al treilea fiu. şi el talentat în m1a zugrăvirii. Ilie este botezat în 1840
(născut la 8 iulie. botezat la 20 iulie. (PB. /815-1875.f 32„p. 60)
Um1ătorii prunci ai lui Simion născu1i din 1842 sunt George (PB .. /8/5-
JN75.f36! p. 74 )311 • Eva, în I 844 (PB. 18 / 5-/875f ./Ol p.82) 31 • în I 847. Elisaveta
(P B .. /8/5-/875,.f45/p.93.). În 1850 - este botezat ultimul născut al lui
!, Salo111l'.t moan.· în '27 aprilie 1892 (l'B., /815-/V./7.f_, ).

"' Moare în 29 aprilie 1879 (/'B. /8/5-/SV/.f 7f>).
"' copilul moare la pu1in timp Je la na~tc-re.
11
Moare în 1845. la I an ~i 2 luni "Eva lic.1 lui Simion Zugra\. Jin LaL" (}'.\/.. /815-/89/.f
/8).
204 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Simion Zugrav. George (PB., /8/5-!t175, p. 104). Cu excepţia celei de a doua

născute. Maria. toţi copii lui Simion au avut aceeaşi pereche de naşi Maria şi
Toma Simte. din aceeaşi familie cu naşii tatălui.
Zugravul Simion Poienarn şi soţia sa Ana. apar menţionaţi în Registrele
Matricole nu doar în calitate de părinţi, ci de naşi ai unor miri sau prunci. ori
semnează ca mmtori la cununii. Astfel . în 1828. este înregistrată în calitate de
naşă a pruncului (acob Stan. "Ana lui Simion Zugrav" (P B. 18/5-1875,fJ.26/
f/4). În 1844 "Ana prunca lui Ioan Cătană şi a Mariei din Laz" este hotezată
de "Ana fomeia lui Simion Zugrav".(PB. !8/5-1875.p.83/f4!).
În Procolul hunei învoiri şi în Protocoalele şedinţelor parohiale Simion
Poienaru este menţionat nu doar ca zugrav. ci şi în calitate de cantor al
bisericii din Laz. În 1861 este mai1or alături de parohul din Căpftlna la
căsătoria unor tineri din Laz. Preotul Ioan Breaz a semnat în locul lui Simion.
făcând precizarea d"1 acesta este "cantoru" (PB.i 1855-1892f/3\'.). Semnătura
personală a lui Simion Poienaru, ca ma11or apare cu· apelativul "zugrav". alături
de fiul său Toma (PB.i 1855-1892,f 24\').
Meşter bun. realizator al unui număr însemnat de icoane pc lemn şi
sticlă, a osuarului de la Jina 12 • a unor sfeşnice sau crucifixe. Simion a dus mai
departe arta zugrăvitului. prin ucenicii săi, trei dintre fiii săi, Toma, loan şi (!ie.
continuând cu cinste meseria tatălui şi bunicului lor. Zugravul atâtor chipuri de
sfinţi a putut să slujască şi altfel biserica. nu doar prin culoarea vopselelor. ci
şi prin vocea sa, datorită rolului important deţinut în cadrul slujbei. aceea de
cantor al parohiei Lazului.
Într-o cercetare de teren intreprinsă în anii 1964-1965. Iuliana şi
Dumitru Dancu au mai găsit casa lui Simion (la numărul 74). Casa nu mai era
locuită, stătea pustie pe uliţa cimitirului. Proprietatea a fost vândută de tatăl
Mariei Poienaru, noul locatar demolând-o.
Protocolul morţilor consemnează în anul 1872. martie, 25. moartea lui
"Simeonu Poienaru", în vârstă de 70 de ani (PB., 1815-l891,f39v. ). So1ia sa
Ana, îl urmează în lumea de dincolo, un an mai târziu, în 1873. (P M. 1815-
1891, f4 l ).
Toma Poienaru ( 1835- 1874)
Gheorghe Pavelescu indică ca an al naşterii lui Toma Poienaru 1832 11 •

Aceleaşi date sunt precizate şi de Ştefan Meteş-' • Iuliana şi Dumitru Dancu
4
preiau datele din arborele genealogic pictat de Maria Deac Poienaru în 1968.
anul naşterii lui Toma fiind 1830.
'~ împreună cu tatăl său Savu. Ncrnla /978, 2/n-219: l'ommh /998. 293.
" Pu1•clc.1·rn /942. 289.
'-' Mctcş /964. 750.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 205 - -
În Protocolul botezatilor parohiei 011odoxe Laz la anii 1830 şi 1832

nu este înregistrat nici un prunc Toma Poienaru. Potrivi aceleiaşi surse. Toma
Poienaru s-a născut în 14 octombrie 1835. a fost botezat în 31 octombrie. Este
al patrulea copil. dar primul băiat a lui Simion Poenaru şi a soţiei sale Ana
(PB., 1815-1975, f26/ p.50).
În 1859 februarie. I. se căsătoreşte cu Salomia. fiica lui Avram
Cucuianu din Laz (PC UU6-1891.f 19). iar în 1862 i se naşte primul copil
Maria; naşă a fost Maria Toma Simte. iar moaşă bunica pruncei. Ana. soţia lui
Simion Poienariu (PB., 1815-1975.f 7/lp./44); 5. Un an mai târziu. în 1863. lui
Toma i se mai naste o fiică Raveca; Ana lui Simion Poenaru este din nou
menţionată de Prot~col ca moaşă a pruncei (PB., 18/5-1875.f 757/p. 152). În
1864. 16 februarie i se naşte primul băiat Toma, năşit de preoteasa Eva Simon
Rasa din Căpâlna. Copilul moare în acelaşi an (PB., JR/5-1975.f 81/p. 164). În
1867 botează un alt prunc Ilie (PB., 1815-/875,f384 ).
Din 1865 Toma Poienaru semnează ca martor înpreună cu Simion
Zugrav în Protocolul bunei învoiri la căsătoria lui Nicolae Lazăru Lupeneşiu cu
Elena lui Ioan Fauru (]ian 1865. P B. Î., 1855-/892, f 24v). Tot în calitate de
martor semnează în 1866 la căsătoria lui Ştefan Cătană cu Solomia "văduva
rămasă de Ioan Iacob" (P B. Î, /855-/892f 28v). În aprilie 1867 semnează ca
martor. la învoirea în vederea încheierii cununiei dintre Ioan Morariu din Sebeş
şi Ioana Cătană din Laz. alături de numele de familie adăugându-şi apelativul
"zugrav". În acelaşi an, 1865. îl întâlnim pc Toma Poienaru ca naş al pruncului
lui Pavel şi al Anei Fauru (PB.,18/5-1875.p.166/f82). Tot în calitate de ni.I.ş
e menţionat în 1868 la botezul Mariei, fiica lui Vasile Negrea şi a Solomcci
din Laz (PB./815-1875,p.170/f.'84) şi în 1870 la botezul prnncii Paraschiva lui
Pavel Faur (PB, l815-l875,175!.f88). Toma îl unnează pe Simion în postul de
cantor al bisericii. Astfel, în 1873 in Protocolul şedinlelor parohiale pe anii
1873-1897. se menţionează "vinderea stranei vacante rămase de la [ ... ].Simion
Poienaru, către Salomia lui Toma Poienaru. carele este cantor." Salomia a
cumpărat strana cu l fl. v .a.
Toma Poicnaru moare la vârsta de doar 42 de ani. la 24 aprilie 1874.
Moartea sa este anunţată şi în Protocolul şedinţelor parohiale, pentru că biserica
nu putea rămâne fără cantor şi trebuia ales altul nou (Protocolul şedinţelor
parohiale, anii 1873-1897, ne.filat).
Situaţia materială a familiei lui Toma nu pare deloc bună. după
moartea acestuia. Nici unul dintre copii nu i-a moştenit talentul şi nu l-au putut
unna în meşteşug. Ultimul născut dintre pruncii săi. Ilie se căsătoreşte în 1892.
În Registrul de Exibite întâlnim înregistrarea actelor eliberate cu ocazia încheierii
acestei căsătorii: contractul bunei învoiri. cele trei vestiri. faptul că nu există
impediment canonic sau politic între cei doi (Registrul de Exibite. act nr. 65/
" Maria moare în 1867 în vârstă de 5 ani. 3 luni. ::!5 zile (PM.1815-189/.f 35)
206 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
1892). În 1922 fiul lui Toma, Ilie este trecut ca restanţier la "fundaţia vinului"
cu I dl .. Comitetul parohial cu unanimitate de voturi decide "să se abscric, din
motivul că sunt săraci şi nu are de unde achita, fiindu-Ic viile pustiite" (Proroc.
şedinţelorparochialc, 19/8-/936, şedin(a din 1922, nefilat).
Ioan Poienaru (1837-1898)
Gheorghe Pavelescu menţionează că fratele lui Toma şi cel de al

doilea fiu a lui Simion s-a născut în 1838 şi a murit în 1903-'<'. Aceleaşi date
sunt preluate şi de Ştefan Meteş' 7 • Maria Deac Poienaru a înscris anii 1838-
1903 în arborele genealogic al familiei, iar Gelu Hărdălău~H şi Iuliana şi
Dumitru Dancuw le precizează în acelaşi mod în studiile lor.
Actele oficiale, respectiv Protocolul Botezaţilor consemnează naşterea
lui Ioan, pruncul lui Simion şi al Anei Poienaru pentru anul 1837. septembrie
18 (botezul s-a săvârşit pe 26 septembrie) (PB.1Rl5-1875,f28v,29)
Ioan s-a căsătorit în 1859 cu Anasia lui Ioan Col hon din Laz (PC,
1816-1891,f20). Primul prunc a lui Ioan este Aron. născut în august 1862
(PB., 1815-1875,f7lv.). În 1864 i se naşte al doilea fiu Cosma (PB .. 1Rl5-
1R75. f75v.-76) iar în 1867, o fiică Elisaveta (PB., 1815-1R75. fRlv.-82).
Următorii născuţi ai lui Ioan sunt Rachila, Teodor, Ioan, născuţi în 1869, 1872
şi 1874 (PB., 1815-1875. f85v.-86, 90v.-9 l, 93v.-94).
Activitatea artistică a lui Ioan este mai puţin cunoscută. lui atribuindu-
i-se mai mult realizarea crucilor de lemn~• şi a ramelor lucrate în ateliernl
familiei Poienaru-1 1 _ Şi în actele fondului parohiei ortodoxe Laz numele său
apare destul de rar menţionat. Prima semnătură din Protocolul bunei învoiri este
dată în calitate de martor în 1892, la căsătoria unor tineri din Laz. În 1893 se
căsătoreşte fiul său Aron. Tatăl semnează în Protocolul bunei învoiri. cu litere
chirilice, dar fără a folosi apelativul "zugrav".
Dintre cei şase copii ai lui Ioan, doar unul devine zugrav, primul său
născut, Aron. Despre ultimul fiu a lui Ioan găsim informaţii în Registrul de
Exibite (actul 40/1891 ). Este vorba de un "Biletu de eşire" eliberat de spitalul
judeţean Vâlcea, din 21 iulie 1892, în care se menţionează "decesul lui Ioan
Poienaru, de religie ortodoxă, naţia română, în vârstă de 17 ani, servitoriu, din
comuna Lazuri, Transilvania, internat la data de 17 iulie 1891, orele 8 a.m., în
patu cu numărul 12". Cauza decesului tânărului ("diagnoza") a fost un "ephisem
-"• Pavele.1"C11 I 942, 289.

11
Meteş /964, 750.
'" llărdâlă11 /981, 411.
"' Danrn 1975, 95.
Metcş / 964. 751.
11
•
41
Danrn /975, 99.
207--
IDANA PURCAR RUSTOIU
pulmonar". La ruhrica "Obscrva\iuni" se specifică "mortu la orcic 10 a.m.". Ca

şi alţi romfmi transilvăneni, tfmărul Ioan Poicnaru a încercat să-şi căştige
existen\a. să-şi facă un rost dincolo. în ţară, averea părinţilor şi pământul puţin
nefiind suficiente pentru toţi membrii ramiliei-l"_
Ilie Poie1wr11 (1840-1917)
Dintre fiii lui Simion Poicnaru. Ilie parc să fi fost cel mai noroco ....
A moştenit talentul artistic al tatălui. realiâ1nd un număr deloc de neglijat de
icoane. cruci. mobilier şi pictând imprntante biserici. A reuşit apoi s[t se
impună în viata comunităţii prin activitatea desfăşurată în cadrul bisericii. la
început în calitate de membru al comitetului parohial, apoi ca administrator al
averii acesteia, adică de epitrop bisericesc.
Şi în cazul lui Ilie Poienarn în bibliografia de specialitate data naşterii
este decalată cu un an -1839. Protocolul botezaţilor înregistrează data naşterii
pruncului lui Simion şi al Anei Poienaru în 1840. iulie. 20 (PB. /815-1875.
f."3/v.-32 ).
Data căsătoriei lui Ilie nu este menţionată în Protocolul căsătoriţilor
din Laz. Probabil că Ilie s-a căsătorit în alt sat.i'.
În 1863 i se naşte primul copil. o fată Ecaterina, care nu supravieţuieşte
decât doi ani, trei luni şi 25 de zile (P M .. /8/5- /89I.f33). În 1866 Ilic îşi
botează a doua fiic:"'t, Maria (PB., /8/5-1875,f81). iar în 1869. prunca Ana a lui
Ilie şi Maria Poienaru este botezată de preotul din Laz: moaşa pruncei a fost
chiar bunica ei, Ana lui Simeon Poienaru (PB .. /8/5-/875.f85J. Ana moare
copilă, la 10 ani şi câteva luni. în 1880 (PM .. /8/5-189/,f..J5J. Alţi cinci copii
i se nasc lui Ilie în perioada 1871-1883 - Pai1enie. viitorul zugrav (PB., /8/5-
/875, f8Rv.-89). Luchian (PB., /815-/875, f 9..J,·.-95) Irina. Ana şi Ilic rPB ..
/876-/89/, f4. f8, f/3), un alt demn urmaş al familiei Poienaru în arta
zugrăvirii chipurilor sfinte .
Ilie şi soţia sa au fost invitaţi ca naşi la botezul unor prunci din Laz.
În 1870 este naşul pruncului Timotei a lui Ioan şi Ioana Colhon (PB., J8 J5-
1875, f 87), în 1873 botează al doilea prunc al familiei Colhon. care primeşte
numele naşei, Maria (P B., /815-1875, f9:l). iar în 1874 pe prunca familiei
Negrea, Salomia (P B., 1815-/875,f 9..J). În 1873, 1891 şi 1893 Ilie Poicnaru
semnează ca mai1or în Protocolul bunei învoiri.
Din 1879 semnătura lui Ilic Poienaru apare în Protocolul şedinţelor
comitetului parohial în calitate de membru al comitetului bisericii din Laz.
alături de un alt zugrav. Pavel Zamfir, iar din 1891 este reflectată activitatea
•: în actele pă!->trate în fondul parohiei L.11 înt:"tlnim in!',emnări referitoare la plel·arca unor membrii
ai ace!'>tei comunit,i\i în România, "p1.·ntru a ci"t~tiga hani ~i a !->dtpa Je !',arăcie".
•• în Vin\. Jupă infonna\iile M,uiei Deac Poicnaru.
208 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
lui Ilie ca epitrop. În ianuarie 1891 au loc noi alegeri pentru "predarea averii
bisericii comitetului şi epitropiei celui nou ales". Ilie Poienaru, în calitate de
epitrop primeşte una dintre cele trei chei ale bisericii. Cu ocazia încheierii
procesului verbal al acestei şedinţe sunt precizate şi "obligaţiunile" (datoriile)
pe care le au credincioşii din Laz către biserică. Printre debitorii bisericii apar
şi trei dintre zugravi: Ioan Poienariu cu 6 florini, Pavel Zamfir cu 5 florini 30
şi Ilie Poienaru cu 10 florini (Protocolul şedinţelor parohiale 1873-1897)
În acest an 1891 numele lui Ilie Poienaru apare în Protocolul de
Exibite legat de o afacere pierdută a bisericii. Sunt două acte, unul emis de
protopopiatul Sebeş, respectiv de Ion Ţipeiu, prin care i se cere preotului din
Laz să clarifice cazul unui mai vechi datornic al bisericii, George Simtea
(D.J.A.N., Fond Pai'. Ort. Laz, acte Înregistrate, dos .. 15/1891), iar celălalt este
răspunsul trimis protopopiatului de preotul din Laz Ioan Frâncu (D.J.A.N., Fond
Par. Ort. Laz, acte Înregistrate. dos. 2011891) În cele două acte este menţionat
numele lui Ilie Poienaru, în calitate de epitrop al bisericii şi de creditor al lui
George Simtea, care acumulase datorii în contul bisericii din Laz. Datoria era
veche, din 1880, an în care George Simtea a luat de la biserică vin în valoare
de 114 fl. şi 40 cr. Din această sumă a returnat bisericii doar 50 fl. şi 40cr.
Considerâdu-1 "om cu avere dintre cei antâiu", biserica nu a revendicat la timp
datoria de 64 fl. şi dobânzile rezultate din întârziere. George Simtea mai era
dator şi altora. În 1886 creditorii îşi cer drepturile. recuperând ce a mai rămas
din averea acestuia. Şi biserica emite pretenţii, dar "prea târziu". Averea lui
George Simtea este licitată "toată", biserica nu primeşte nici un ban, iar
afacerea este trecută "sub tăcere". În 1890 Ioan Frâncu este numit paroh în Laz
şi încearcă să descurce cazul. În 22 februarie 1891 îi convoacă la o şedinţă atât
pe foştii membrii ai comitetului parohial de pe vremea vinderii averii lui
George Simtea, cât şi pe actualii membrii ai comitetului. Preotul încearcă un
compromis - "cei care au luat vreo parcelă din averea lui George Simtea, când
cu licitaţiunea, să se oblige a solvi câte ceva la acoperirea baremi a capitalului
ce l-a avut biserica( ... ).De bună voie s-au obligat a sol vi Vasile Breaz 35fl.,
Vasile Deacu 20fl., Sava Cătană 5fl. şi Ilie Poienaru 5fl. ". Prin acţiunea
preotului Ioan Francu, biserica a recuperat capitalul datorat de George Simtea,
plus un florin din dobânzi. Cu cei cinci florini, Ilie a participat şi el la.
recuperarea sumei datorate de naşul copiilor săi ...
În 1892 biserica din Laz este reparată, "legată în fer". În fondul
arhivistic al parohiei se păstrează toată documentaţia referitoare la aceasta
acţiune. Pe nici unul dintre acte nu întâlnim semnătura lui Ilie Poienaru. Se
pare că a părăsit epitropia, pentru a reveni în 1893. În procesul verbal din
iunie 1893, Ilie apare din nou menţionat printre membrii comitetului parohial,
iar din decembrie este reales epitrop.
În 1897 sunt aleşi epitropi Ilie Poienaru şi Gligor Mitti. Cei doi se
aflau în relaţii de rudenie (fiica lui Ilie Poienaru, Maria s-a căsătorit cu fiul lui
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 209 - -
Gligor Mitti. cei doi fiind deci "cuscri") ori articolul 25 al Statului Organic al
bisericii ortodoxe interzicea acest lucru. Gradul de rudenie existent între cei doi
este descoperit însă tărziu, abia în aprilie 1898. când este convocat comitetul
parohial. Scopul întrunirii era înlocuirea, "resignarea" unuia dintre epitropi. La
propunerea unuia dintre membrii sinodului, Macarie Breaz, "sprijinit de 40 de
membrii din 42". cei doi urmau să rămână în continuare epitropi având în
vedere că mai erau doar şase luni până Ia încheierea mandatului lor. Pentru ca
"să nu se nască certe şi neplăceri", preşedintele comitetului parohial încheie
sinodul fără a schimba epitropii (Protocolul şedinţe/or comitetului parohial, I i)9tl-
1917, f 3v.-4). Din iunie 1898 este "resignat" Gligor Mitti. rămâne Ilie Poienaru
epitrop, împreună cu Cleonic Breaz.
La 29 octombrie 1899 protopopul Sergiu Medean trimite din Sebeş. o
scrisoare "epitropului casier Ilie Poenar". Protopopul se mai adresase epitropului
cu aceaşi cerere de trimitere a sidoxiei către consistoriul arhidiecesan: "Te
provoc încă o dată, ca numai decât să trimiti din lada bisericii prin poştă taxa
sidoxală [... ] şi te fac atent ca ori ce spese se vor face bisericii pentru
netrimiterea acestei taxe, vei fi constrâns a le restitua." Epitropul mai trebuia
să scoată din lada bisericii "taxa fondului de pensiuni" (acte Înregistrare. dos //
1899).
Din 1900, până în 1905 zugravul Ilie Poienaru este din nou doar
membru al comitetului parohial, alături de Pavel Zamfir. Ilie Poienaru şi Aron
Poienar. În 1905 "epitropul al doilea" Cleonic Breaz renuntă la a mai administra
biserica. "În mod provizoriu", este numit epitrop Ilie Poienar (Prorocolul
şedinţelor comitetului parohial, 1898-/917, f 35). Ultima mentiune despre Ilie
Poienaru în Protocolul sedintelor comitetului parohial este din I l noiembrie
1908 (Protocolul şedinţelor comitetului parohial, 1898-19 l 7. f 46,:).
Bolnav de gută, moare în septembrie 1917. în vârstă de 78 de ani
(P M., 1892-1947,.{47). Şi- a unnat destul de repede sotia. moartă "de bătrJ.nete".
cu doar şase luni înainte (P M. 1892-1947,f46).
Aron Poie11aru ((1862-1921)
Fiul lui Ioan . Poienaru şi al Anasiei s-a născut la l august 1862+1.

Probabil supravieţuirea lui a fost nesigură, având în vedere că botezul s-a
săvârşit după doar trei zile de la naşterea sa. Moaşa a fost şi în acest caz Ana.
soţia lui Simion Poienaru, bunica pruncului; naşa a fost aleasă din aceeaşi
familie Simtea - Maria Torni Simtea (P B., 1815-1875,f72)
Aron se căsătoreşte în 1893 cu Eufrosina Colhon. Cei doi erau "afini"
şi pentru ca uniunea matrimonială să se poată realiza era necesară binecuvântarea
mentioncază
44
bibliografia de specialitate anul 1871
- - 210 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
arhierească-1 5 • În Registrul de Exibite (D..I.A.N.. Fond Par Ort Laz. acte inregistrate
dos.2. 3/1893) sunt înregistrate două acte referitoare la acest eveniment: scrisoarea
preotului Ioan Frâncu către protopopul Sebeşului, Ioan Ţipeiu şi răspunsul
protopopului adresat preotului din Laz. În scrisoarea din 7 ianuarie 1893, Ioan
Frâncu îi explică protopopului situaţia existentă între cei doi:
"Venind înaintea subsemnatului oficiu parohial junii de aici Aron
Poenariu născut la I august 1862 şi Eufrosina Colhon, născută la 4 octombrie
1870, ambii de religiunea greco-orientală, am încheiat între dânşii contractul
bunei învoiri. Prima vestire s-a făcut în 6 I 893 er a-2-a şi a-3-a se va face
în 10 şi 17 ianuar a.c. S-a aflat că sunt înruditi laolaltă în gradul al treilea de
afinitate. dar alăturând aici 8 fi. 20 cr. e rogat P. O. Of. Protopresbiteral spre
a exonera pentru sus numitii licenţia de cununie".
Protopopul s-a dovedit a fi foarte operativ în rezolvarea acestui caz.
pentru că în I I ianuarie obţine binecuvântarea arhierească şi în 14 ianuarie
trimite răspunsul către preotul din Laz.
În acelaşi an, 1893, Aron şi Eufrosina Poienaru botează primul copil, o
fetiţă Maria (P B. /876-/891.f5 )4~. După doi ani, în 1895 lui Aron şi Eufrosina
Poienaru li se nac;;c doi copii "gemeni ambii prunci", Aron şi Ioan (P B. 1892-/943.
_f9). Ioan nu trăieşte decât două zile, iar Aron trei. La cauza morţii preotul
menţionează, "din naştere" (P M /892-1947,f/7-18). În septemb1ie 1896 Aron
botează o pruncă Saveta (P.B., /892-1943.fll). În 1915 se cere eliberarea unui
certificat de botez pe numele "Savetei lui Aron Poienaru" (D.J.N.A. Fond Par Ort.
Laz. acte înregistrate. dos. 53 /1915). La rubrica "observaţiuni" din Registru se
precizează: "domiciliază în Voineasa-România". În 1899 lui Aron i se naşte încă
o fetiţă Maria (PB .. /892-/943._f5), care moare la doar o zi de la naştere (P M.
1892-/947,f 15), iar în 1901, o fată, Rachila (P.B., /892-1943.f.21). Ultimii doi
născuţi ai familiei nu vor supravieţui vârstei copilăriei, Ioan, născut în 1906 (PB.
/892-1943,fJI) moare de "aprindere de rărunchi", la doar patru ani, în 1910 (PM.
1892-1947,p.35), iar Maria născută în 1908 (P.B. 1892-1943, f.36), moare după 10
luni de viaţă, de "slăbiciune" (PM. 1892-1947, p.31-32.).
Fiind foarte puţin implicat în viata comunitaţii, Aron Poienaru nu apare
decât foarte rar menţionat în actele parohiei Laz: în 1920, cu ocazia căsătoriei fiicei
sale Rachila (în Protocolul bunei învoiri) şi în Protocolul şedinţelor comitetului
parohial între anii 1900 şi 1905, când face parte din comitetul bisericii.
Suferind de "boala apei", Aron moare la doar 60 de ani, în iunie 1921
(PM. 1892-1947, p.56-57).
4
Tinerii nu îndeplineau una din conditiilc fizice impuse pentru cei care doreau să primească
\
Sfânta Taină a cununiei: să nu existe între ci legăuiri de înrudire fizică. adică de s,înge sau
de cuscrie, în astfel de grade în care biserica nu Ic permite căsătoria. Gradul al treilea de
afinitate în care se aflau cei doi, era un impediment de la care se putea acorda dispensă, de
la episcop sau de la sinod. (F/oca 1990, 70).
"'' Maria moare 6 ani mai târziu de "venin" (P M. 1H92-/947. p. 15-16).
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 211 - -
Partţnie Poienaru (1871-1921)
Este înregistrat în Protocolul botezatilor la anul 1871, februarie 6, ca

fiu a lui "Ilie lui Simeonu Poienaru şi a Mariei din Laz": naşa copilului a fost
Maria lui George Simtea, iar moaşă, bunica pruncului, Ana lui Simeon Poienaru
(PB., 1815-1875,f82).
În 1895 în Registrul de exibite (actul nr.37), se consemnează eliberarea
7
unui extras de botez pentru Partenie Poienaru, "în causă de căsătorie civilă"~ •
Demersurile pentru căsătoria religioasă încep din decembrie 1895. Partenie
dorea să se cunune cu o fată din Cacova (un sat învecinat Lazului ). Asinefta
Preda şi între preotul din Laz şi cel din Cacova începe o corespondenţă pentru
aprobarea unirii religioase a celor doi. Cei doi "s-au încredinţat" (au semnat în
Protocolul bunei învoiri) în decembrie 1895. Pe baza acestei încredinţări, se
puteau face cele trei vestiri în biserică, dacă "din partea mirelui nu se vor ivi
impedimente" (D.J.N.A, Fond Par Ort. Laz. acte Înregistrate. dos. 211896). Preotul
din Cacova, "neaflându-se nici un impediment", acceptă ca oficierea cununiei
religioase să se săvârşească în Laz.
Partenie şi Asinefta vor avea cinci copii - Dumitru, născut în 1896
(PB., 1892-1943,fll), Vasile, în 1899 (PB. 1892-1943.fl6). Iulian. născut în
1903 (PB., 1892-1943J24) Ioan, născut în 1908~ 8 şi Maria în 1912 (P B .. /89]-
l 943, f 45). Nici unul nu îl va urma pe tatăl lor în meşteşugul zugrăvirii de
icoane.
Informaţiile din fondul arhivistic al parohiei ortodoxe La,. referitoare
la Partenie Poienaru sunt extrem de puţine. În 1892 semnează ca martor în
Protocolul bunei învoiri, iar în I 908 în Registrul de exibite se consemnează
eliberarea unui extras de botez "pentru Partenie Ilie Poienar". dar fără precizarea
motivului acestei cereri. Alte înregistrări ale numelui lui Pa11enie sunt legate de
plata unor taxe către biserică, însemnări obişnuite în care îl întâlnim alături de
ceilalţi membrii ai comunităţii din Laz.
Partenie suferea de "tuberculoză". Boala grea face ca talentatul zugrav
să se stingă din viaţă destul de repede, la doar 50 de ani. în noiembrie 1921
(PM., 1892-1947, p.57-58). Soţia sa, suferind de "tuberculosă de vasă". îl
urmează doi ani mai târziu, în 1923 (PM .. 1892-1947. p.6/-6]).
•' (rnnfonn legii XXX/ 1894, l:ăsatoria civilă devine obligalorie ~i !rehuia săv~ită înaiuntea ct!ki
religioase. Lada_\' /914. 193-:!38)
'" copilul moare după doar 12 luni. de "diaree ~i vărsai mărunt (PM .. /891-194 7.f 5 / J
- - 212 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Ilie II Poienaru (1883-1977)
Mezinul lui Ilie I Poienaru a continuat. în alte timpuri şi cu alte

mijloace. meseria tatălui său. Şi în cazul acestuia data naşterii a fost devansată
cu un an, 1882. nu 1883-19 _ Comei Irimic şi Iuliana şi Dumitru Dancu vor
menţiona data corectă. înregistrată şi de Registrul matricol al Lazului. adică
1883 50 . În 1907 Ilie se căsătoreşte cu Elisabeta Cătană, cu care are un fiu
Nicolae, născut la cinci ani de la căsătorie, în 1912 (PB., 1892-1943, p.47).
Soţia lui Ilie moare la doar 28 de ani. în noiembrie 1918. de "influenză
spaniolă" (PB, 1892-1947, p.50-51.). "Văduvul" Ilie se recăsătoreşte un an mai
târziu, în 1919, cu Rafila Albu, o "jună" din Laz (PC, 1892-1950, p.16), cu
care va avea doi copii, Galcnia născută în 1920 (PB., /892-1942, p.56) şi
Maria, născută în 1923 (PB., 1892-1943,p.63).
Fondul arhivistic al al parohiei ortodoxe Laz nu mai poate oferi
informaţii asupra lui Ilie, statul fiind cel care, în secolul al XX-iea preia
îndatoririle bisericii . Doar în Registrul de exibite se menţionează eliberarea
unui extras de botez în 1907, cu ocazia primei sale căsătorii, iar în 1914 este
menţionat pe lista celor 58 de sol<lati lăzeni aflaţi pe front (D.J.A.N, Fond Par.
Ort. Laz. acte Înregistrate, dos.61/1914).
Cercetătorii centrelor de pictură pe sticlă l-au mai găsit în viaţă pe Ilie
şi au putut astfel să obţină informaţii pretioase. Pentru că pictura de icoane nu-
i mai asigura un venit suficient, Ilie îşi încearcă norocul în America, în Ohio,
unde timp de cinci ani va lucra într-o turnătorie de fontă. Întors acasă, va lucra
vara ca ţapinar la plutărit pe râu, iar iama va picta icoane, cruci de lemn şi
prapori, până prin 1952, an în care Ilie II aruncă în foc aproape 300 de forme 51
(modelele pentru pictarea icoanelor pe sticlă). Tot Ilie a fost nevoit să acopere
cu var, în perioada comunistă, arhanghelii pictati pe fata<la casei din Laz. ca
reclamă pentru meşterii iconari. 52
Familia Zamfir
Din această familie''. s-au ocupat cu meşteşugul pictării de icoane doi

membrii, Pavel şi fiul său Savu .
•., Pm·elesc IY42, 290; Mc!q /964. 750.

~, /rimit· /969. 575; Danrn /975. 104. conform Protocolului Botczatilor. Ilic s-a născut în
noicmhric. 18. 1883 (l'H .. /876-/89/. /P.J
'' Danrn /975, 106.
'' infom1a\il· Maria Dcac Poicnarn
" Vasile Ncda o nunK"'ilC, gre-:,it. Savu; Neda, /942, 375.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 213 - -
Pavel Zamfir (1846-1918)
Gheorghe Pavelescu precizează că Pavel Zamfir s-a născut în 1840 şi

a murit în J918 5-1. Ştefan Meteş preia de la Pavelescu informatia referitoare le
data naşterii, dar la anul mort ii mentionează anul 1913 55 . Iuliana şi Dumitru
51
Dancu utilizează aceleaşi date 1840-1913. în studiul dedicat centrului Laz '.
Gelu M. Hărdălau şi Doina Hopârtean continuă să utilizeze datele oferite de
Meteş şi Dancu 57 •
Potrivit datelor consemnate de Registrele matricole ale bisericii ortodoxe
din Laz, Pavel, "pruncul lui Giorgie Zamfir şi al Anei", s-a născut în octombrie
1846 (PB., /8/5-/875,f44). Pavel era al patrulea născut şi ultimul, al familiei
(Anexa III).
În 1875 se căsătoreşte cu o fată din sat, Eufrosina Colhon (PC. 1816-
189 I ,.f 2 7). Conform Protocolului botezatilor tânăra pereche a avut opt prunci:
Ioan, născut în 1876 (PB., /876-1891,fl}, Toma născut un an mai târziu, în
1877 (PB., /876-/89/,.f2), Pavel, născut în 1880, (PB., /876-/89/,.f7), Rachila
în 1883 (PB., 1876-1891,f li}, Ana născută în 1885 (PB., /876-1891,f/6). Ioan
şi Ilie născuţi în 1890, respectiv 1891 (PB., 1876-/891,f 23.25). Ultimul copil
a fost Savu, născut în 1892 (PB .. /892-1943, l2). Mezinul familiei va fi
singurul urmaş al tatălui în meşteşugul zugrăviei.
În actele fondului parohiei ortodoxe din Laz, îl întâlnim pe Pavel
Zamfir ca martor la învoiala unor tineri ce um1au să-şi întemeieze o familie -
în 1893 este martor la al unei cununii mixte dintre un greco-catolic din parohia
Cârna şi o ortodoxă din Laz (P B. Î., /892- /9l5,f9). În Protocolul Parohial, în
raportul pe anul I 892, stăpânul casei cu numărul 125 este Pavel Zamfir, care
trăieşte impreună cu alte 6 persoane.
Interesantă este pozitia lui Pavel Zamfir fata de biserică. În însemnările
din Protocolul şedinţelor comitetului parohial, reiese o schimbare a atitudinii
faţa de viata bisericească. În 1875 în bilanţul financiar al bisericii, Pavel Zamfir
apare ca restantier, ca debitor al bisericii cu suma de 5 florini (Circulare
bisericeşti 111875). Pentru a atrage cât mai multi creştini la biserică. în şedinta
comitetului parohial din 26 ianuarie 1876 se ia hotărârea împărtirii satului pc
zone - "vecinătăţi" - în fruntea care ia să se afle un "tată al vecinătătii", care
avea responsabilitatea participării la slujbele bisericeşti de duminica şi din zilele
de sărbătoare a celor care locuiesc în respectiva vecinătate. Pedeapsa celor care
lipseau de la slujbă era de 20 de creiţari (Protocolul şedinţelor parohiale. 1873-
'" Pai·elesrn /9./2, 290.

" Mereş /964. 750.
~ Dancu 1975. 108.
7
' JltirJ,ilti11 /980. 631; llopârtmn /IJ9./. 524.
214 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
I 897, nefilat). În 29 februarie se prezintă "lista absenţilor de la Sfânta Biserică,

din partea tatălui vecinătăţii". Printre absenţi se numără şi P~vel Zamfir! Nu se
aplică pedeapsa pecuniară, ci "din partea comitetului se decide ca pre cei
absenţi ( ... ), acumu odată să fie certaţi".
Pictorul de icoane se va apropia treptat de biserică, implicându-se în
organizarea acesteia. În martie 1886 este membru al comitetului parohial al
bisericii din Laz. Această funcţie este păstrată mult timp, în Protocolul şedintelor
parohiale semnând în 1889, 1891 , 1893, 1895. În 1899 rămâne iarăşi dator
bisericii prin neplata "taxei sidoxale de 30 de fileri" (acte Înregistrate dos li
1899).
La bătrâneţe Pavel Zamfir îşi pierde vederea şi lucrul icoanelor sale
este preluat de fiul său Savu 58 . Conform înregistrării din Protocolul morţilor
Pavel Zamfir moare în Laz, "de bătrâneţe", în iunie 1918, la vârsta de 72 de
am (PM., 1892-1947, p.48-49).
Savu Zamfir (1892-1938)
Este ultimul născut al lui Pavel şi al Eufrosinei Zamfir. El va purta,

poate nu întâmplător, numele întemeietorului artei zugrăvitului din Laz. Datele
arhivistice referitoare la Savu Zamfir sunt puţine, cum puţine sunt şi datele
despre activitatea artistică a acestuia, încadrată cronologic între 1908 şi I 914 59 •
În lista soldaţilor aflaţi pe front în anul 1914 îl găsim şi pe "Samfir
Savu" (acte Înregistrate, dos.6111914). Savu se căsătoreşte cu o fată din Vurpăr,
Rafila Lăncrănjan, împreună cu care are trei copii: Ion, născut în 1924 (PB.,
1892-/943,f66r0 • Eftimie, născut în 1927 (PB., 1892-/943,f72) şi Lucreţia
Otilia, născută în 1933 (PB., 1892-/943J84). Conform înregistrării din Protocolul
Botezaţilor , Savu a murit în Săsciori, în 1966 •
61
Familia Morar
Ioan Morar (1825-1890)
Originile lui Ioan Morar sunt dificil de identificat în Registrul botezaţilor

din Laz, datorită ramificaţiilor acestei familii în comunitatea Lazului. Datele
oferite de bibliografie nu confirmă însemnările din actele oficiale şi, pe baza
tuturor surselor, prin interpretarea acestora am încercat o posibilă identificare a
" Pavelescu 1942, 290

,,, Pavelescu 1942. 290. Mclcş 1964. 752
"' copilul moare la doar uouă luni.
'" se men\ionează cliherarea unui actului de deces nr.32/ 1966, în ultima rubrică a Protocolului
boteza\ilor, la anul na~tcrii sale. 1892. fila 2.
215--
acestuia. Gheorghe Pavelescu precizează că "Ionu Tomii" s-a născut în 181Y'c_

Protocolul botezatilor înregistrează naşterea unui prunc Ioan Morar în 1815
(PB., 1815-1875, LI). Tatăl pruncului ar li trebuit să poarte numele Toma, ori
în cazul pruncului născut în 1815 numele tatălui pruncului este Vasile. O altă
infonnatie este oferită de Dumitru Dancu - Ion Morar . numit în sat şi "Ion a
Măriutei 11(,,. Numele mamei pruncului născut în 1815 este Ana şi nu Maria.
Cercetând filele Protocolului botezatilor din parohia Laz, am identificat un
prunc Ioan Moraru al cărui tată se numeşte Toma, iar mama poartă numele
Maria, în înregistrarea din anul 1825, luna august, ziua I. (PB., 1815-1875.
f.22). Ioan era al doilea din cei zece născuţi ai familiei Morar (Anexa 11).
Dacă naşterea lui Ioan Poienaru în Laz este greu a fi pusă la îndoială, alte
probleme apar mai departe în urmărirea activitătii sale. Nu putem preciza cu
certitudine data căsătoriei sale. Un Ioan Morar apare menţionat în calitate de
mire în Protocolul căsătoriţilor din 1848 (PC, 1816-1891. f.16), dar nu este
consemnat şi numele tatălui mirelui, as fel încât nu ştim dacă este vorba de Ion
Morar născut în 1815 sau de Ioan Morar din 182Y,4. Potrivit lui Nicolae Iorga.
Ioan Morar ar fi fost învăţător în Laz6 ), iar Ştefan Meteş susţine că ar fi avut
"o pregătire mai înaltă" 66 , că a învăţat să picteze de la un meşter din Vienat,'.
pe cheltuiala preotului din Laz, Ioan Breazt>~.
Ioan Morar părăseste Lazul, după 1862, după ce pictează tâmpla
bisericii din Laz (în 1856) şi realizează portretele preoţilor Ioan Breaz în 1854
şi Damian Moga, preotul Săsciorului în 1865"9 • În legătura cu pictarea acestei
tâmple, o altă infonnaţie vine să confim1e originea lui Ioan Morar. Într-un
răspuns al unui chestionar cerut de Consiliul arhiepiscopal. în I 928 la rubrica
"Are biserica inventar în regulă". preotul din Laz precizează: "Obiecte de
valoare artistică sunt câteva icoane şi o cruce pre cum şi tâmpla bisericii
lucrată de un pictor cu numele Ion Moraru lucrată între ani 1842 şi 1856, de
o valoare artistică remarcabilă. Acest pictor este din parohie de naştere şi de
un talent extraordinar pe timpul acela" (acre 1i1registrate, dos. 2 7/ l 928).
'
1
Pal'elescu /1)-/2, 290. Comei lrimie îl localizează pc: Ioan Morar în Săsciori (Irimic /Y6-I. 575);
aceleaşi date 1815-189(} sunt prclualc de înlrcaga bihliogratic Jc spcciali1a1c.
''' Dancu /965. 499.
"" unul ar fi avut 33 de ani. celălalt 22. vârsle polrivite penim o însurăloare ...
M Iorga /906, 190.
"' Meteş /964, 752.
7
'' Pm·ele.1·rn /1)./a, 210; Danrn /965. 499.
"" Danrn /1)75. nola 86.
''' portn:lc scmnalale de Comei lrimie (/rimie /964, 575), tuli.ma si Dumi1ru Dancu ( Da11,·11
/1)75, 121). Georgcla S1oica şi Paul Petrescu (Stoirn-Petrt•.1·rn /997, 3°27). Portretele se afla
as1ăzi în vechea ~coală din Laz. (cel al preolului lo.m Brc.11.) ~i în colcqia Mu1.eului o~enesc
Sebeş. (cel al preotului Damian Moga).
216 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Ioan Morar îşi va continua viaţa şi act1v1tatea artistică în Săliştea

Sibiului, unde se vor naşte şi fiicele sale Emilia şi Elisabeta în 186 I. respectiv
186670 .
Aurel Rodian (1884-1938)
Şi asupra acestui zugrav, informaţiile arhivistice sunt puţine. Îl găsim

consemnat numai în Protocolul morţilor, la anul 1938, 12 iulie. Aurel Rodian
avea 54 de ani; cauza bolii a fost "guta" (P.M., 1892-1847, p. 84-85).
Reducând din anul morţii anii de viaţă ai zugravului putem identifica şi anul
naşterii - 1884. La această dată nu este înregistrat însă în Protocolul botezaţilor
nici un prunc cu numele Aurel Rodean. Mai mult, în Protocolul morţilor este
consemnat şi statutul social al zugravului - "june". Faptul că nu a fost căsătorit
face cercetarea Protocolului căsătoriţilor inutilă.
În 1937 Aurel Rodean a cerut Protopopiatului ortodox din Sebeş
eliberarea unui pennis de zugrav. Conform înregistrării din Registrul de Exibite
(nr. 9111937) cererea lui i-a fost refuzată. Nu ştim, cu exactitate. motivele
pentru care cererea lui a fost respinsă, pentru că actul nu s-a păstrat în listele
de existent ale Fondului parohiei ortodoxe Laz. Aurel Rodian avea şi un
handicap fizic, era schilod, îşi vindea maifa cu căruţa prin târguri 71 •
Din Protocolul morţilor aflăm că Aurel Rodean a murit neîmpărtăşit,
"negrijit sufleteşte". Moartea a survenit brusc şi preotul nu a mai ajuns la
ultima împartaşanie a zugravului. Rubricile din Protocolul morţilor nu cereau şi
specificare părinţilor celui mort. deci nu putem identifica pe baza acestei
înregistrări numele părinţilor lui Aurel. În Laz este menţionat de Protocoale si
de statisticile oficiale un învăţător pe nume Pavel Rodian. Potrivit însemnărilor
din Registrul de Exibite, învăţătorul a demisionat în 1882, revenind în Laz în
1887. Este posibil ca Aurel să fi fost fiul acestui învăţător şi plecarea lui din
sat să explice lipsa înregistrării acestuia în Protocolul botezaţilor. Gelu M.Hărdălău
menţionează un zugrav Ioan Rodian, a cărui activitate s-a desfăşurat în Laz,
identificând în Tibru Uud.Alba), o cruce de lemn pictată de acesta în I 867 7 ~.
Un Ioan Rodian este înregistrat în Protocolul botezaţilor de pe anii 1815-1875,
la fila 42, anul 1845, octombrie 28. Nu ştim, cel puţin deocamdată care este
sau dacă există o legătură de rudenie între cei doi.
"' acc~tc date legate de identitatea fiicelor lui Ioan Morar sunt precizate de Pavelcscu, Ştefan
Mctc~ ~i Dumitru ~i Iuliana Dancu. Botezul lor nu este înregistrat în Protocol11l Botezaţilor din
parohia ortodoxii Laz.
71
Danrn /975, 109.
7
! l/ârcltilâu /9NI, 412: /986. 374, nota 8.
217--
Cercetarea Fondului arhivistic al parohiei ortodoxe Laz şi a Colecţiei

de Registre de stare civilă păstrate în cadrul filialei Alba a Arhivelor Statului.
a permis identificare unor secvente din viata zugravilor dintr-un sat ardelean şi
a mediului în care aceştia şi-au realizat producţiile artistice. Într-o comunitate
putin prosperă din punct de vedere material, o comunitate în care apar
concubinaje. naşteri nelegitime, în care biserica nu poate deţine controlul
suprem 73 , nu poate opri contaminarea cu lumea urbană, întâlnim zugravi de
icoane care pictând chipurile sfinte, învăţându-şi copii să zugrăvească sau
găsindu-şi ucenici, reuşesc să păstreze o conduită morală exemplară 74 • Conştiinţa
meseriei lor se pierde însă în timp, fapt reflectat de însemnările din Protocoale.
în care din a doua jumătate a secolului al XIX-iea apar doar cu statutul de
"plugari" sau "economi".
" Rustoi11 /999, 497-5n; 200/. 115-121.

nu întălnim în cazul familiilor de zugravi din Laz nici na~teri nelegitime. nici legături în afar.1
1
•
căsătoriei.nici divorţuri;
- - 218 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
BIBLIOGRAFIE
Beza,Hojoc 1985 - M.Beza, l.Hojoc, Valea Sebeşului, Bucureşti, Ed.Sport

Turism, 1985, 221p.
Dancu 1965 - Dancu D., Cinci generaţii de iconari în comuna laz, în
Arta Plastică, anul XII, nr.IO, Bucureşti, 1965, p.498-503.
Dancu 1975 - Dancu I., Dancu D., Pictura ţărânească pe sticlă,
Bucureşti, Ed .Meridiane, I 97 5, 136p.
Fleşer et al. 1996 - N. Josan, Gh.Fleşer, A.Dumitrean, Oameni şi.fapte din
trecutu/judeţului A/ha 111 memoria urmaşilor, Alba - Iulia,
Ed. Alba Print, 1996, 370p.
Floca 1990 - Floca I. N ., Drept canonic ortodox. legislaţie şi
adminstraţie bisericească, voi. li, Bucureşti, Ed. Institutului
Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
1990, 329p.
Fuma 1979 - Fuma D., Cartea de pictură, Bucureşti, Ed. Meridiane,
1979, 279p
Grecu 1975 - Grecu R., Fenomenul picturii pe sticlă în Ţara Sebeşului,
în MitropoliaArdealului, nr.1-2, ianuarie-februarie, Sibiu,
1975, p.66-87.
Hărdălău 1980 - Hărdălău G .M , Pavel Zanifir zugrav - reprezentant de
seamă al centrului laz, în Apulum, nr. XVIII, 1980, p.631-
637.
Hărdălău 1981 - Hărdălău G.M., Zugravii din secolele al XVJJl-lea şi al
XIX-iea înjudeţu/Alha, în Apulum, nr.XIX, 1981, p.395-
414.
Hărdălău 1986 - Hărdălău G .M, Tematica icoanelor pe sticlă din centrul
laz (jud. A /ha), în Apulum, nr. XXIII, I 986, p.373-384.
Hopârtean 1994 - Hopârtean D., Catalogul colecţiei de icoane pe sticlă a
Episcopiei Ortodoxe de A /ba-Julia, în Apulum, nr. XXXI,
1994, p.505-528.
Ionescu 1994 - Ionescu A.S., Meşteri, teme iconografice şi analiza estetică
a picturii pe sticlă rn mUloacele criticii de artă, în Revista
Muzeelor, nr.I, Bucureşti, 1994, p.35-55.
Iorga 1906 - Iorga N ., Studii şi documente privitoare la istoria
români/o,; XIII, Bucureşti, l 906, 203p.
Irimie 1969 - Irimie C., Pictura populară, în Arta populară româneascâ,
Bucureşti, Ed. Academiei, 1969, p.567-591.
Laday 1924 - Laday Şt., Codul civil austriac, Cluj, Ed. Ministerului
Justiţiei, 1924, 1809p.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 219 - -
Meteş 1964 - Meteş Ştefan. Zugravii şi icoanele pe hârtie (xilograrnri-

stampe) şi sticlă din Transilvania. în Biserica Orfodoxâ
Română, nr.7-8. Bucureşti, 1964. p.730-774.
Nccula 1978 - Necula M.. UnansambludepicfllrădelaJina. în SC.I.A ..
tom XXV. Bucuresti. 1978. p. 210-219.
Neda 1940 - Neda M. I., Trei icoane pe sticlă găsite 1i1 Cugir şi în
împrejurimile lui, în Revista Istorică Română. (R.I.R.).
nr.X, Bucureşti, 1940, p372-373.
Neda 1942 - Neda M. I .. În legătură tot cu pictura pe sticlă. în R.I. R.
nr.XI-XII. 1941-1942. p.372-375.
Neda 1944 - Neda I.M .. Centrul de iconari din comuna La::. în R.I.R ..
nr. XIV. 1994. p.225-226.
Pavelescu 1942 - Pavelescu Gh.. Contribuţii pemru cunoaşterea picturii
pe sticlă la românii din Transifrania, în Apulum. nr I.
1939-1942, p.285-295.
Pavelescu 1943a - Pavelescu Gh., Un caz de ereditate artisticâ in
mediul rural, în Sociologia românească. nr.V. Bucureşti.
1943, p.206-210.
Pavelescu 1943 - Pavelescu Gh., Pictura pe sticlă la români. în Re\·ista
Fundaţiilor Regale, 1943. nr.3. Bucureşti. p.634-647.
Pavelescu 1986 - Gh. Pavelescu, Tradiţie şi contemporaneitate în arta
lemnului din ::ana Sebeşului, în Apulum. nr.XXVI.1986.
p.603-625.
Pavelescu 1998 - Pavelescu Gh .. Pictura pe sticlei la români. în Ethnos.
Studii de etllogra.fie şi.folc/01: Voi I. Sibiu. 1998 .. p.173-
189.
Porumb 1998 - Porumb M., Dicţionar de pictură \'eche româneascâ din
Transilvania (sec. XIII-XVIII), Bucureşti. Ed.Academiei
Române, 1998. 468p.
Prodan 1991 - D.Prodan. Tnmsilmnia şi iar Tramilmnia. Cluj 1991. 12Jp.
Rustoiu 1999 - Rustoiu-Purcar I.. Naştere, căsâtorie. moarte. Consideraţii
asupra mentalităţii rurale a secolului al XIX-iea 1i1 satul
La: pe ba:a Registrelor matricole. în A111w111I .\Ju:eului
Etnogra_fic al Transilvaniei, Cluj-Napoca. 1999, p.497-
522.
Rustoiu 200 I - Rustoiu-Purcar I. Concubinajele din satul La: (jud.A/ha)
la -~fărşiflll secolului al .\'/X-lea şi incepwul secolului al XX-
/ea, în Apulum, nr. XXXVIll/2, 2(XH. p.115-12➔.
Stoica. Petrescu 1997 - Stoica G .. Petrescu P.. Diqionar de artâ popularei.
Bucureşti, Ed. Enciclopedică. 1997, 520p.
Şematism 1900 - Şemarismul ,·enerahi/11/ui cler al Episcvpiei Greco-catolice
a Blajului.pe emul /900, Blaj. 698p.
220 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Conţinutul fondului Parohiei Ortodoxe Laz (Direcţia Arhivelor Naţionale.

Judeţul Alba, nr. fond 908, nr inv. 5271
A .Registre de evidenţă contemporană

I. Registre de intrare - teşire corespondenţă 1883-1903
2. Idem 1904-1916
3. Idem 1917-1939
4. Idem 1940-1952
Registre diverse
B. Registre de procese verbale
B. I . Registru procese verbale de şedinţă 1873-1897
B.2. Idem 1898-1917
B.3. Idem 19 I 8-1936
C. Registre de stare civilă

C. I Registru de stare civilă 1793-1815
C.2. Idem 1855-1892
C.3. Idem 1892-1925.
D. Registre de mişcare a populaţiei

O. I. Registru de mişcare a populaţiei 1868-1891
D.2. Idem 1892-1897
D.3. Idem 1903-1960
E. Registre de casă
E.l. Jurnal de casă 1905-1914
E.2. Idem 1915-1954.
Colecţia Registre de Stare Civilă - Parohia Ortodoxă Laz

Născuţi - 1876-1891 (inv. nr. 1757)
1892-1943 (inv. nr. 1758)
1815-1875 (inv. nr. 1759)
Cununaţi - 1816-1891 (inv. nr. 1761)
1892-1950 (inv. nr. 1760)
Morţi - 1815-1891 (inv. nr. 1762)
1892-1947 (inv. nr. 1763)
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 221 - -
The lmage ol the Glass Painters lrom Laz as Rellected ln the Archives
summarv
This study is an attempt to rcconstruct the working environmcnt of

thc glass paintcrs from Laz (Alba) departing from sources other than thcir
works of art. Thc investigation does not consider icons painted on wood and
glass. the interior of somc churches made of wood and brick. wooden crosses.
funerary flag and chandcliers made by these artists. but it reconstructs - c,·en
if only pa11ially - the glass painters' daily universe through the analysis of thc
data provided by the archives: the archives of thc parish of Laz. the central
parish of Sebes. all kept within the Local Department of the State Archivcs.
Alba.
Based on these sources. the author has corrected the data related to
the glass painters' genealogy available in the special bibliography and thc
genealogic tree painted on glass by Maria Deac Poienaru, and she has also
worked out the ambiguity connected with the origin of the first glass paintcr
in Laz. On the other hand, it has been investigated the environment in which
these painters developed, their education. their morality. the diseases they
suffered from, whether this simple village glass painters obeyed the words of
Dionisie from Fuma. according to whom painting icons also meant purifying
through fast and prayer.
EXPLANATION OF ILLUSTRATIONS
The I -st Anncx - Thc gcncalogy of Poicnaru glass painters.

The 2-nd Anncx - Thc gcncalogy of Poienaru glass paintcrs.
Thc 3-rd Annex - Thc gcncalogy of Zamfir glass painters.
Thc 4-th Anncx - "Simion thc Paintcr" and "Toma Pocnar" signaturc in thc Protocol
ofthe Mutual Agrement, in 1865.
Thc 5-th Anncx - "Toma Pocnar the Pa inter" signaturc in the Protocol of thc Mutual
Agrement, in 1867.
The 6-th Anncx - "Ioan Poinar" and Ilic Poinaru" signature in the Protocol of thc
Mutual Agrement, in 1884.
Thc 7-th Anncx - "Partcnic Pocnaru" signaturc in the Protocol ofthc Mutual Agrement,
in 1892.
- - 222 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Savu Poenaru
1777 -1829
...::i:.. + Ileana
~
i::i
Maria Simion
"""'
I Căs . 1824 1801 - 1872
~
;:
+ Ana
-
~
i::i
Ioan.a Salomea Maria Toma Ioan Ilie George E\la Elisafla George
~ 1827 1830- 1892 1832 - 1879 1835 -1 874 1837 -1 898 18~<»-.19'~ 1842 1844-1845 1847 1850
5·
~ +Anasia + Maria (1842 - 1917)
s:=
~·
.... Maria
1862
Ilie
1867 - 1935
Ecaterina
1863 - 1866
li Maria
1866-1912
li Ana
1869 - 1880
li Partenie
1871-1921
Luchian
1875
Irina
1878-1879
/I Ana
1880-1965
~
M
+ Elisaveta
JJ Cosma Elisaveta Rachila Ioan Cătană
....~
~
1864 -1984 1867 1869 - 1971 1874 -1991
+ Sinefta .---~--.
Nicolae
(1890-19 18)
~
~ + Eufrosina Colhon
1914
;: Iulian Ioan 11 Maria
~ 1903 1908 - 1909 1912 + Rafila Albu ""0
"'I
:= ==
=
li
I Maria
1893 -1899
Ioan
(1895 - )
şi hon
(1895-)
Ioan
1906 - 1910
Maria
1908
Galeni
1920
11 Maria
1924
C>
z
c
N
N
w ==
:z:,,
""0
,...
C:
m
z
cn
m
c
:i:a
z
:i:a
N "'0
C
N ;:g
A C")
:i:a
=
=
C
f;oi11a ~ fi/ana Morar 1
-...
l..
~
:,.. r~
""
-4
Q
2
........~ 1 ,-rc,.na Ilie Anna r Vasilie Avram Maria

Grigore
lt
Ioan Alecse ~a11d 1
i9834 1839 1840 1844 -1892
83! 1832
I- - - ~
1
1823 1829 L836
1825
~
~
:::
,,:
~
-
~
~
i:;·
Emilia
1861-1931
După Dancu După
Elisabeta
1866 - 1932
Daneu
1975,117 1975,117 I
'?:::
. ..
:::.:
....
~
~
n
~ci
.-...
~
.....
S?
:;
~
George Zamfir + Ana
~ ~
::::
~
!::l
.....
:::: Vasile Anania Pavel
~
I lo;u
1835
I 1838
III
1840
I I 1846 -1918
I
:::: + Eufrosina (1854-1941)
~
~
~O;]
;:;· Ioan
1876
Toma
1877 -1879
//
Pavel
1880
I j Rachila
I 1883
j I Ana
I 1885 -1907
j j ··Ioan
1890 -1sgs
j j Ilie
1891
7 ~avu
2 -1938
...
~
........
::.:
(I)
~ Ion Eftimie
N 1926 1927 - 1931
~":
....!::l-.:
..~
;:: ""CI
~ ~
:-: =
3
CI
z
N c
N 3:
lJl
=-
""CI
....,,.,
C:
z
,,.,
cn
,,o .I
~a.A,X.... -f-H AH\{11 ĂOMH\{11\{i 18/,~H 3ioA / A 11\{mi /\\{I /,, .. ,,,..,,, Wtittţ\
-f-HIUitfffA ltOC'Tpa A c\{ncKpiwi11op ," (, ;,.(',,t, ,,,;., ;/4,,,,_,,,,,, ;:~J,.,,,.".,-,,,,
(\itt OA~oxi~ /4 (~,, -:' - - V wi ,, ;, /;,:: '"1/' /,,'A. /,,;,JJ-:-'
~,,,-,;., (\III JlAfOX"IA / : ;r,,._, l.hU.H(\01 ~( r1-
AiyiA rp1Ko-pacapi•n,rna, KApii spr11\{ A nawi /IA T AittA C<pittor11 Haca-ropii , wi A na
c\{H1-r\{11 Ilp1411M"TE11op Op(\iHa•1i\{H1 <;Wi"TE nm-rp\{ Ka.ca-ropi4i <f>iiH(\ +H-rp1r.A4i t-,r
our.i \{H\{t\ K.>f.-rr \{11\{11, Ka H\{ K\{MsA A' Ka-rpz IlapiH4IT 11op , cc.':/ (\E Ka'Tpa <1114i1 , KA-
pii 11E C.>f.H'T 11op +11 1101<\{11 Ilapi114i11op , C"-H'T ci11i4i -f-H sp1 \{H Kin iu Haca•r<'pi1 ? CA H
K'c{MIIA nm'Tp\,' OplWI KAp18A ÎH'rlplCE npi6A'Tf I OpfK\{M OO'T Ca q>i1: A61pU, , CA'ti (\IOCrr;i•rc,.
q>p\{Mc14a A sp1\!'H1i nap4r, - sp1,,\,' cz o <j>c.Ka A'l[C'T"A? CA'ri (\fKiApA'T cpi11p!KApLH (\iH-rpr
q>E4r111 H'tiMi•n , Kl[ €,\I HI Cit\i'n Al HiM1,_ <j>apa Hi•11 o 11aKOMil Ka-rpa Alllfl CA, q>pb'Mci-
4a, HiMAi CiHrip (\I r.\{Ha 1101, wi (\iH -f-H(\!MH'c{/1 j\{r;ipii' K\!'pAn, 'ii o A'tf 'ottii Ka-rpa o111-
4ii, (\op1cK A nawi /IA TAiHA Kaca-ropi11, wi -ro-r (\IO(\A'Ta cA'l? (\IKiApA<r, Ka €11l (\iH npi'i1-
HA cillli Hi'ii O(\A'Ta HI? sop 'ilpK11 (\ECO:.tp41pE (\I/IA O/IAl\<ra. RApr •roA'Tf nm-rp'o' MAI r.'o'Ha
C'TA'T"OpHi'iiE CA'!? -f-HCCMHA'T AÎ'il -f-H Tipo-roK011i/ wi CA'!s c'c{r.CKpic (\I l{a'f'pa HOi. tioK'l?11 , 1\-
H'tfll, 11'l?HA wi 3io<l MAI c'c{c 3ic1.
t-JL ?? 1 Jl ţ?# _ ] ( /"/4./' -

_;J ,
2;?:~ ~ '
To-r -f-H'Tp'ts' A'IAC'TA 3i A'ts' s1Hi<r -f-HHAitt'TIA Hoc-rpa wi

.., , /
~ ;,-a"-~ _.o/-'"' ',,..,.,,...
-
. , / .: /4" .., /
. ,,-, &4' /_/,/,,,. - ~ / ~ ,,., z.r<- / Ilzpit14ii (.Kl?p11'Topii) 'Tit11pi11op c'tf c H 'Mi 41 , wi
(\'!sn.,;. n'tfCA -f-H'Tprr.,,pl CA'ts' (\EKÎApA'T' Ka A"-Hwii tti'li (\IK'ts'M li • <j>lK ci,,:. Koniit\Op AOp /U
1
K7.Ca•ropi<l <l'IIM'rA, 'ii CI -f-116NCK -f-lt KaC:.t•ropiA A'llllopA, n, Klpt Kh' ..,.1,c.1wi A 11op C 1.Chpi«fl
o ,}H'TZ~ICK, IIOK'ts'II, AH\{11, t\li'H.1 wi 3io<\ MAi c\,'c ,+HCCMH<l'T.t.
~._k~~/
J-~,~ tf';, /"" ,,, ,
Mip111'b'i, wi Al Mipwr.
I: ,. [" '' U r ~ T
LA 01r 1..' , , ,, OEŢEANĂ
A A R 1 ' _____________________
.________ k I ŢI I i\ L E_,
1, -
_
1
I '. ['I ;
uexa IV - e11111ăt11ra lui " i11tio11 Zugrm•" şi a lui "Toma Poe11ar" Î11
Protocolul B1111ei lm•oiri. la 1865
226
c&,""- 4" '"~' ĂoM,M,lr. 1&//"4,0 3io.J)/ \ ,_'i,o,i ,~i - ' ~ • · ""'"~
,t.llH,\ÎH'l"ft\ HOC'rp;,;" c'ls'r.CKpÎUIÎt\Op &iR.e,.,,, 77 t,#~v,,z,L<-n ~ !.?°"'?? ~-,t!,nu
Yn / . ,.,
lhr,oxiA .._, p --k/ I , wi
,O„
Dr~ /
tf)_ a. 7 yv
""
,.,. t;.,..,.-,.,,
,::fl'
e,t-
i\ÎII q t,</,U,, ,:,
·n IV ţ\ÎH n ,,poxitl <.. X .~ /7.X--- 4 1\MillH(\oi N PE-

1\Î~IÎt\ rpmo-pzrnpi'T"EAHZ , Kt1pit BprA'o' ,1 m;wi ''" TA'iHA Gcpit-t'T"Ei lfac:..'T"opii, wi <l\snz
c'ls't-te'T\sA rip1t1,p1<,A'TFAOp OP(limt•1i\lt-1i e;wi'T"E mwrp\s Rzcz'Topi41 <piiH<'I ,t.H'T"f,H,,141 ţ,,F
ocmi \stt'ls'A Kill'T"f \st-t\sA, KZ 11'1? K\sM&,, (,,E K,I'Tpz Ilzpit-14ii AOp , CA\s (,,F K&'Tp:.i: ,,,..4i1, KA-
pii M Cilllt'T" Mp +11 t\otNA Tlzpimţihop, CillH'r ciAi41 ,t.H spr 'o'H Kin M Hze<'Topir? CA\s H\s
Klif\.18A nEH'Tp\s' opewT K,1prn,, ÎH'T'EpfCE npÎBi\'T"E, llp!Kb'M no'T' cz <pif: AS!pfA, crS (,,COCEr.Î'T"tl
<pp\sMCE4Z tl spe\sHfl nzp41, - llp!Ab' cz o 'PAK&_t\'lt1C•r,1? Ct\'15 iEKiApll'T' cpiHJHKllp!i\E (,,ÎH'TpE
<jH4EM t-1\sMÎ'T'f, KZ: _~/\E m CÎt\Î'r,f (',f HÎME , <pzp:>: HÎ'II O ·t\ZKOMÎE KZ'T'p;,; 1\Sfpf CA\s cpp'o'MCE-
4z, t◄\sMAI CÎ Hr\s'p (,,f r.\sH& sor, wi ()ÎH ,t.H()fMHb't\ il:?r.ipi'Î K\spA'T"f, 'lf or,.\{ \st-tiT'KZ'Tp:>: M-
4ff, ţ\OpECK II nzwi t\tl T :\lt1t1 R:i:~z'T'opiE1, wi 'T'o'T' (,,fO(\A'T'Z CA'!s' {\fK_it1p11•r, KZ E;M ţ\ÎH npi•1i-
Ht1 ciM'i t1i•1i 0(,,.1'T"& H\s sop •1epKt1 (,,E<n&p4ipE ~,EM OMt\'T'Z. }fapF •rot1'T'E nEH'T'p\s ,MAI i.\st-tz
c•r ,,-:opt-ti•rie ct1'1s' .ţ-HCfMHL\'T" ,,i•1i ,t.H ITporroKOAg. wi c11'1s' d/i;:CKpic (,,E KZ'T'pz t-101. JcKl5Ă, A-
H\st\, Al5H11 wi 3iot\ Mt\t c\sc 3iCF.
4
,~ /J-??r,-l,, ~'YL- ~ flt1poxb't\ t\OK\{A\s'i.
{'.J?,,_,{:::f' ,f"),,__,, ,,/'=~o\

~
/ '4
r·~t~/~- /u,f""
';'.Io- .. d ~ /
,ţ'e~J/v, l:/f%Mk
To'T' ,tH'rp\s A'lt1C'T't1 3i ll.'15 l!EHi'T' -t,trnAÎH'T'fA .H~C'T'p:i. wi
fl;,;pit-14ii (R~p,1rropii) •riHFpiAOp âc 11\sMi4T, wi
l (,,ls'n;,; n\frt1 -t,H'T'pEr.t1pE Cll.\s AfKÎApll.'r, KZ 1\illHWÎl, tti•1T ,\fKli'M 1N 'P"K ciAz KoniiAop AOp""
K:!.CZ'T'O~ÎA ll'l!A('T'tl, 'IÎ CE -f-.HSorCK -f-.tl KZCZ•ropiA A'IEAOpt1, nE K,lp! Kli' --f-HCAWI tl "°P c\si.cKpirp!
o --f-tl'T'ZpECK' t\OK'lsA, t1H'isA, /\'IJHll. wi 3io11 MAI c\lc ,t.HC!MHA'T'Z.
E ~ E 1 ~ U ·1 \ T
LA Dr r;::. : , , . Oz. pit-14ff Clnip,\'T'OpiT)
- O':TE.A NĂ
-----
.
r~ ~ ---+--- Mipr"\s'i, wi "' Mipw'i.
A AR H; V,-:: : -, ..· . ', --I ,. '
---- • , . , 'I E
, ·i
A nexa V - Semnătura lui "TomaPoenar zugrav"

În Protocolul Bunei Învoiri, la 1867
227
r' ~ ..f-H AH~ h ĂoMH16"'~i 18 f r ..,,.H 3ioA / 7' A. t..'d'ttri r..\{j {l,,,;,,,0-,,~ftlÎH[\
~
.~HHAiH'rr.l tiOC'T"pl! ~&:CKpiwiMp ~ - - v /;_ ~ 4
t/ $ ~/,_~
ţ'\ÎH IlApoxiA d-"
a4/..6l- wi ~~ / ~r --e~
; ~ 1'ÎH flApoxÎA ~~ - AMJl,tl[IOi ţ,.I r1-
.\,;~ÎA rpEKo•pac:i:pirrEAH:i:, KApii sprAli' A nawi M TA1HA Gcpiwni Hacarropii, wi (\li'na
Gll'HEor\i" ITpo•..,,.HM'l"Ei\op O p,'\iHZ'lil?Hi €WÎ'f"E nrn'l"p'd' Rzc:i:,ropi4i <j>iiH 1\ ..,,.N'l"fll.A4i ~•
orn;-i_1i't1\//\ K.>ll'T"E \/1-1\//\, ,rn 1-1\/ K'IJMSA N Klt'rp:i: Oapit14ii' J\op, co.'i N Kxrrpa M4ii, KA-
pii M C.>lltl'r "°P -f-H MK'rsi\ Tfapit14iMp, c;,r,H'r Cii\i4i .+H sp, \{H Kin M Haca'Topir 7 CA • H\{
KS'M6A nFH'Tp\f OpEWI KApl6A ÎH•rrpEC! OpÎ6A'Tf I np1K\i'M OO'T" C:t cf>ii: Al!!pEA, CA'lf (,,(OCU,i'TA
cpp\{MCE4a 1\ sp,\,'t11i nzpqi I - sp1A'ef ca o <pAKZ A'IAC•r~? CA\/ [\lKÎApA'T" <piHlJIKApEM [\ÎH'Tpl
4>1411\f HlfMi'ff I KZ €1\E H( CÎJ\Î'ff t,,E HÎME I <jizpa t1i•1i o J\ZKOMÎE KZ'TpZ ASEpE CA ' <f>p'!S'MCi-
q.i, t1'!S'11111i cit1r\?p l-,E i.\?Hz sor, wi (\ÎH .+H[lfMHll'A il,'r;:ipii Kls'pA'Tf, 'lf O Als' !fHii KZ'TpZ M•
4ii, ţ'\Op_1CK o. nzwi M T Ait111 R:i:ca'l"opi11, wi 'l"orr(\lO[IA'l"Z cAls' /,(KiApA.'1", Ka SM AiH npi'li-
HA ciMi Hi'l1 OAATflt H!i sop 'lrpKA [\Ecnapqitr NM 011AĂTfz. }fopE •roA'l"f nrn'Tpl{ MAi i.:!ft1a.
._ C'l"A'l"opt1i'li1 cA's .+HCEMHA'r ~i'li --t,H Ilpo'l"oKM~ wi CA\? c<Ji.cKpic /l Ka'Tpz Hoi. il:cK\l", A-
H!{", "!,'HA wi 3ioA MAI clic 3ic1. ~
~/y~,._, ~
/~ r::._a;._7(~~
d--,;zj/
,i;f7=/
~ I
~ ~ )"',,-,,;. / r
~
,,f Mifff-
, _--/UA--~Lf ( ~c~ ~ /, fv
;:f"l~i==-,,, ~ ✓~~
..
•·', T O'l" -!:H'rpou C • u
11.'14 'l"A_,~!,1-40 61111', 1" ,
,t-llHMWT'IJ\
•
HOC'rpa WI• ,///,~:
, , ,6!~
~-,,f'e: ~~~ Ifaplti4ii (R f~'l"opii) 'rÎHrpiMp c 'c t1 'Mlqi, wi
. t-,"tsna. n~CJ\ 411rrp1i:Ap1 ~ AfKiApA'r , 1c1 N~HUIÎI Hi'ft t-,iK'dM H'd <f>11K ci a 1<Mii11op op 11
K:!Clt'r<>piA ~'l(A('f'A, ,, j CE ,t.HSOFCK ,+H Kaca•n,pi11 A'lf110pd, nf KAp! K ..ţ..HC4wi I\ op C ' CKpirpc
o -t-H'T:lpHK, t..oK'd", AH\/11, 11.'dHA wi 3loA MAI c'dc .+HCC \liA'rX.
MÎff/\ 'i, wi .1i Miprcri.
,' A DlFii: ''T 1 1,

EX.:."U:·"n
. NĂ
,J•JG.:TF A
Ane. a VI -
.... b
e1111,ăt11ra
,_ ...
•
, (\
. ' , ' ·, J\
- -- - -------
TI ) i~ ~ LE
lui "Ioan Poie11ar " ia lui '' lliePoe11aru " În Protoco/11/

Bun ei !11„oiri, la 188-1.
228
ln 1111111 Domn11l11i 1R9; ln ,]i11R l, n lu11ei lui ~ venind
1on111U'n no:1.,ll'/\ n •111..cri,,lo r ~ f ~-"--' , ~ f ~ o i a . oU,G,<-"
r ~ ,i , ~ ~~ f ~
din pl\rochin ~ Rmendoi de religiunoa
~rt•co-re."ll\ritcn111,, cRri vrcau · 11 pru,\ IR. TninA Sttutel CMAtorii, ,i <lupi\ sunetul preA.în1Lltelor ordinnţiuni
\
c,itc ptnlrn cl\..,nL01i\i, fiind tutn::b,iţi deo!lcbi unul CÎlte unul, c:, nu curnvn de cl\trA pn.rinţii lor, sau
de ci\tn\ nlţii, cnri le Alint lor tn locul pArin\ilor, 110nt &iii ţi ' tn vre-nn chip ln ctiahtoric? sau nn
1:111m•a pentru o."l.1-0-~i o,ro-v1\ interese privnte, precum pot ,-a fie: nveren. M\U deosebit.I\ frumseţi\ a vreunei
pi1r\i , - vrel\11 AO o fo<'fl AC'C1L-1tn:' .~·nu dcdnmt lie-cnre dintre f..-ţelc nnmi l.c, r1\ ele nci,ilite de nime,
ri\ri1 11i1•i o hlcoiuic ,•1Un\ avere i-n11 frunHcţ.t\, nnmni ~ing11r ,le b11111\ voie, ~i tlin tntlem11ul iul>irei rurale,
re n nn unii r~U1·A niţii, ,lnr~c n pll~i IA. 1'1\Î11A. C1'\."'-torici 1 ~i WL<le(M'lnb\ 11'n11 rlerlnrl\l, cA ele din pricini\
1-1i1ci mei 0'11\ll\ un vor rerc.11 dc~pAi-ţfrc clcln olah.f\. CA.re to/\le pentrn mai buni\ 111.atornicic 1
t1 flU
in!4enu1AI nici 111 prot..orul ~i s'ku ~nbst'riR de <'n.trn. noi Locul, anul, luna şi 4ina mRi sms ~i&e.
~~
==----= Paroohnl~
Tot fntn1 ncen.st.n Qi Ml venit tnninteR .n6strll şi f~-~~ ~

.
,"//~ @ ~ ~ pl\rin\ii (c111-ntorii) tinerilor mai su• numiţi, ii dupA lntre-
l,"ren puAA ,i'nn der.laraL, el\ d~n,ii ni<"Î dccum nu fnc ~iln. copiilor lor la. cA~torin ncea.sta 1 ci ac învoiesc
111 c~~A.torin ncelorn, onren co fn11a.,i n lor .-ul.N\Criere o tntAreac. Locu l, arrnl, luni\ ~i 4iua mai 11ua
fnaemnf\te
i ;f'~-p-~
l'lrln\U (ouu\orU)
X ,r~ ţ?/1~ fa-'--- mlrolul ,i mlre1tl.
----Ex--=-E-=--c:-:-uT::;-:-AT:;---,
.
~
OIREC11A JUDEŢEANA
LA
AL BA
A ARHI VELO R NAŢIONALE
A nexa V/J - Semn ătura lui "Parten.ie Poe11ariu"

În Protocolul Bun ei Învoiri, la 1892.
229--
IONELA DREGHICI
SAVA ALBESCU - MIC MAESTRU AL PASTELULUI TRANSILVĂNEAN
IONELA DREGHICI
Memoria artei plastice româneşti păstrează activitatea şi opera pictorului

Sava Albescu, înscriindu-l, ca artist, printre micii maeştrii ai secolului trecut.
Necunoscut astăzi de cei mai mulţi, pictorul era considerat în epocă un fruntaş
al plasticii din interiorul arcului carpatic, desăvârşindu-şi opera în ţinutul
Ardealului. Artist original, fără a fi nou în adevăratul sens al cuvântului a
expus cu succes în Sibiu, Cluj-Napoca. Bucureşti şi Salonul de Pictură din
Paris.
Perioada fonnării sale ca artist coincide cu una a schimbării valorilor
şi criteriilor artistice în abordarea operei de artă, prin urmare. opera pictorului
Sava Albescu, nu lasă nici o amprentă caracterizantă prin tehnică şi stil în
istoria picturii româneşti. Creaţia sa îşi datorează realizările vieţii trăite în jurul
moţilor şi mocanilor de pe Valea Ampoiului, ca mărturie a trecerii lui prin
timp şi a existenţei artei sale.
S-a născut la Boiţa, în judeţul Sibiu. la 23 octombrie 1883. dintr-o
familie de ţărani, propietari modeşti, într-un moment în care lupta naţională a
românilor din Transilvania va culmina cu mişcarea memorandistă. Dovedind
talent încă din primii ani de şcoala. plin de entuziasm se hotărăşte să pătrnndă
în tainele picturii conturându-şi încă din perioada gimnaziului aptitudinile
artistice, studiază în Bucureşti şi Sibiu. colindă ţara în căutare de lucru. pentru
a-şi strânge bani în vederea studiilor efectuate mai târziu la Paris. Cutreiednd
Franta şi marile ei muzee. pictorul Sava Albescu, rămâne impresionat de
operele pru;teliştilor francezi, studiind această tehnică aprofundat. fru-.1 să abi.mdoneze
însă uleiul. Presa vremii vorbeşte de unele cursuri unnate de artist la Belle
Arte, dar nu există nici o dovadă care să certifice aceste atinnatii 1 •
• Caracteristicile operelor sale, în general, sunt rezultate ale căutărilor şi
încercărilor de-a lungul călătoriilor sale printre oameni şi locuri, încercări
menite să satisfacă orgoliul de artist dar şi exigentele publicului privitor aflat
în faţa produsului finit
Perioada peregrinărilor sale este una în care viata sa depinde de opera
sa, studiind şi creând în acelaşi timp pentru a-şi câştiga existenţa. În anii
petrecuţi în Franţa muncqte. studiază, copiază lucrări ale marilor pictori
Lucia Haticganu. Pictorul Sm·u A lhcsc11, în Sesiunea Jc Com1111iniri ştii11(ifict.' a Al11=t:dor cit' A rr,i,
Bucurc~ti, I %8, p. J46.
230 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
inspirându-se diri operele lor, Parisul aducându-i şi succesul mult visat în anii
1912-1914 cu lucrările "Pescari pe Sena", (ulei pe pânză), "Domnişoara X de
la Opera Comică", (ulei pe pânză), iar apariţiile la Salonul de Pictură cu
"Portretul doamnei A.B." şi "Portretul doamnei A de R" au reprezentat un
punct culminant pentru cariera artistului, criticile fiind favorabile şi încurajatoare
pentru tânarul pictor 2 • Este momentul trecerii la maturitatea artistică, a definirii
tehnicii şi stilului de lucru preferat, pastelul, maturitate care îi va aduce
desăvârşirea formaţiei artistice, prin conturarea orizontului artei sale.
Trebuie menţionat că pictorul Sava Albescu, se afirmă într-o perioadă
în care cercurile guvernamentale, preocupate îndeosebi de dispute politice, au
neglijat iniţiativele creatoare ale artiştilor, fapt ce a dus la un adevărat exod al
artiştilor transilvăneni spre marile centre apusene. Lucian Blaga spunea, referitor
la acest fenomen, că: "Ardealul nu a fost lipsit de talente dar, din lipsă de
şcoale, aceste talente au căzut repede în diletantism iremediabil sau au apucat
drumul ispitelor, plin de curse al străinătăţii".1.
Alegându-şi portretul, ca gen preferat, şi pastelul, ca tehnică de lucru,
Albescu foloseşte ca sursă de ispiraţie istoria şi viaţa la ţară. În anul 1914, întors
în ţară după izbucnirea primului război mondial, trăind în mijlocul luptelor ca şi
corespondent de război pe lângă Cartierul General din Iaşi, pictorul rămâne
marcat de realitatea cruntă a războiului şi a istoriei noastre 4 • Mărturie stau
chipurile de soldaţi imortalizate în pastel şi ulei, unele rămase în faza de schiţă
până astăzi, exprimând triste experienţe de luptă, dar şi portretele marilor
conducători ai mişcărilor de emancipare socială şi naţională şi ai altor eroi ai
neamului sau personalităţi ale istoriei: Nicolae Bălcescu, Avram Iancu, Andrei
şaguna, Horea, Cloşca şi Crişan, Mihai Viteazul, Decebal, Tudor Vladimirescu,
Stalin, Lenin, Engels, Karl Marx etc. Toate aceste portrete fac din pictorul Sava
Albescu un adevărat portretist al istoriei, printre puţinii din ţară care au abordat
asemenea teme şi într- un număr atât de mare, redarea lor fiind foarte minuţioasă,
aproape fotografică, tehnica pastelului susţinîndu-i înclinaţia pentru detaliu.
Stabilit, prin căsătorie, în Feneş, lângă Alba Iulia, trăieşte pe Valea
Ampoiului printre moţi, mocani şi ţopi care au văzut şi trăit istoria zbuciumată
a ţinutului, fiind pătruns astfel de adânci sentimente de patriotism5. Surprinde
portrete ale moţilor şi oamenilor simpli în mijlocul cărora a trăit, reuşind să
transmită pulsul suferinţelor. al trăirilor şi dramelor ţăranului înrobit în perioadele
de subjugare, iar, pe de altă, pătruns de pitorescul satelor de munte imortalizează
atmosfera lor în peisajele sale, folosind în general tonalităţi închise, sobre chiar
sumbre, realizând în armonii grave, grupuri de copaci singuratici şi colţuri de
natură necălcate parcă de picior de om.
2 Jhiclc111., p. 347.
3 Ncgoi\ă Lăptoiu. /11rnrsi1111i în 11/astica 1ra11.1ilvami, Editura Dal:ia. Cluj. 1981, p. 6.
4 Lul:ia Ha\icganu, up. cit., p. 347.
5 I hidt'm, p .348.
231-
IONELA DREGHICI
Numit pc drept cuvânt "mic maestru al pastelului". Albescu nu

renunţă la pictura în ulei aducând prin aceasta culoare. luminozitate şi o not,1
poetică lucrărilor sale, pastelurile în general, exprimând dramatism, mister.
sobrietate prin schelete de pomi desfrunziti, cer plumburiu şi apăsător, culori
sobre, interioare întupecate cu personaje triste: "Peisaj de iarnă" (pastel). "Casă
ţărănească în peisaj" (ulei pe carton), "Fântână cu cumpănă" (ulei pc carton).
"Fată cântând la pian" (pastel), "Cină de taină" (pastel), "Interior cu cuptor"
(ulei pe carton). Abordează şi temele religioase, naturile statice având însă o
uşoară preferinţă pentru nuduri surprinse în diferite ipostaze: "Îngropăciune"
(ulei pe carton), "Isus răstignit" (pastel), "Vază cu flori" (ulei pe carton). "Nud
citind" (pastel), "Nud îmbăindu-se"(pastel), "Nud cu voal"(pastel).
În lucrările artistului, se va recunoaşte inspiraţia după unii mari pictori
români şi francezi, Aman, Grigorescu, Renoir. dar fără să abandoneze maniera
personală de lucru.
Din păcate, opera pictorului Sava Albescu, este necunoscută iubitorilor
şi privitorilor de artă plastică, o mare parte din lucrările sale aflându-se la
Feneş, în casa în care a trăit ultima parte din viaţă şi a murit la 27 decembrie
1957, actualul propietar fiind o nepoată a artistului, doamna Bozeşan. Se pare
că nici una din lucrările aflate în casa memorială sau în casa propietarilor nu
a fost analizată de către un specialist în vederea evaluării materiale. valoarea
lor artistică fiind indiscutabilă. Este o mare pierdere că asemenea zestre nu
poate fi apreciată şi admirată la nivelul şi valoarea pe care, fără tăgadă. le
merită, că opera şi tălentul unui artist transilvănean ar putea rămâne necunoscute
pentru cei tineri şi uitate de cei ce le-au cunoscut.
În paginile următoare vă prezentăm lucrări de Sava Albescu în colecţiile
particulare Mândrescu şi Foreisegan şi colecţiile Muzeului National al Unirii
Alba Iulia şi Muzeul Municipal "Ioan Raica" din Sebeş.
SAVA ALBESCU
(sumarv)
The memory of the Romanian tine art keeps the activity and work of
the painter Sava Albescu along with those of the Transylvanian artist bdonging
to the former century. Known as "a master of coloured chalk picture". but also
of the historical portrait Albescu successfully displayed his work here. în the
country in Sibiu, Bucharest, Cluj and abroad, at the painting exhibition în Paris
while he studying. Approaching the art of coloured chalk, the painter has not
completely renounced at oii painting. The portrays faces of soldiers during the
First World War. personalities and herocs of our history. faces of mountain
people around whone he lived, but also momcnts of the picturesquc country
life.
- - 232 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
A great amount of his pamtmgs, that îs more than 150 works and
sketches, still exists in the house where he lived, in Fenes.
Sava Albescu's art as well as his talent should and deserve to bc
•
reminded the public fond of fine art so that his work as well as that of other
artists will find the place well-deserved.
In this work, we shall present you a catalogue consisting of Sava
Albescu's paintings which can be found in the museums in Alba Iulia and
Sebes, in the collection of Memorial House in Fenes and other private
collections.
I . Autoportret 5. Nicolae Bălcescu

pastel pe carton pastel pe carton
65x52 cm 48x37 cm
semnat şi datat stg. jos cu roşu semnat stg. jos cu roşu
S. Albescu, 1930 S. Albescu, nedatat
Colecţia Mândrescu - Feneş Colecţia Mândrescu - Feneş
2. Portret 6. Avram Iancu

i
30x21 cm 89x70 cm,
semnat stg. jos cu roşu semnat stg. jos cu roşu
S. Albescu, nedatat S. Albescu, nedatat
Colecţia Mândrescu - Feneş Colcqia Mândrescu - Feneş
3. Decebal 7. Portret de copil

89x70 cm 54x42 cm
semnat stg. jos cu roşu semnat stg. jos cu roşu
Colecţia Mândrescu - Feneş Coleqia Mândrescu G Feneş
4. Tudor Vladimirescu 8. Cloşca

(după Aman) pastel pe carton
pastel pe carton 89x70 cm
88x70 cm semnat stg. jos cu roşu
semnat stg. jos cu roşu S. Albescu, nedatat
S. Albcscu, nedatat Colecţia Mândrescu - Feneş
Colecţia Mândrcscu - Feneş
9. Portret de bătrân
pastel pe carton
70x57 cm
semnat stg. jos cu roşu
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 233 - -
IONELA DREGHICI
S. Albescu, nedatat 16. Portret de bătrân

Coleqia Mândrescu - Feneş pastel pe carton
43x35 cm
10. Portret nesemnat, nedatat
pastel pe carton Colecţia Mândrescu - Feneş
28x21 cm
nesemnat. nedatat 17. Portret de tărancă
Colectia Mândrescu - Feneş pastel pe carton
20x30 cm
I I . Portret de evreu nesemnat, nedatat
pastel pe carton Colectia Mândrescu - Feneş
47x36 cm
semnat stg. jos cu roşu 18. Portret de copil
S. Albescu, nedatat pastel pe carton
Coleqia Mândrescu - Feneş 40x30 cm
nesemnat, nedatat
12. Sotia artistului Colectia Mândrescu - Feneş
pastel pe carton
48x37 cm 19. Portret
nesemnat, nedatat pastel pe carton
Colectia Mândrescu - Feneş 50x38 cm
13. Portret S. Albescu, nedatat
pastel pe carton Colectia Mândrescu - Feneş
58x47 cm
semnat stg. jos cu roşu 20. Horia. Cloşca, Crişan
S. Albescu, nedatat pastel pe carton
Colecţia Mândrescu - Feneş 33x51 cm
nesemnat. nedatat
14. Portret Colectia Mândrcscu - Feneş
pastel pe carton
55x45 cm 21 .Portret de bătrân
semnat dreapta jos cu roşu pastel pc carton
S. Albescu, nedatat fom1ă ovală: I 9x30 cm
Colecţia Mândrescu - Feneş nesemnat. nedatat
Colectia Mândrescu - Feneş
15. Autoportret
pastel pe carton 22. Portret de copil
47x36 cm pastel pe carton
semnat stg. jos cu roşu formă ovală: 19x30 cm
S. Albescu, nedatat nesemnat. nedatat
Colecţia Mândrescu - Feneş Colectia Mândrescu - Feneş
- - 234 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
23. Andrei Şaguna semnat dreapta jos cu roşu

pastel pe carton S. Albescu 1919
87x63 cm Colecţia Mândrescu - Feneş
nesemnat, nedatat
Colecţia Mândrescu - Feneş 30. Portret
pastel pe carton
24. Portret de copil 6Ix5 I cm
pastel pe carton nesemnat
S. Albescu, nedatat 31. Horea
Colecţia Mândrescu - Feneş pastel pe carton
90x70 cm
25. Portret nesemnat
pastel pe carton nedatat
nesemnat, nedatat
Colecţia Mândrescu - Feneş 32. Portret de copil
pastel pe carton
26. Portret de bătrână 70x50 cm
pastel pe carton semnat dreapta jos cu negru
49x38 cm vizibil doar "Călimăneşti 1931"
semnat stg. jos cu roşu Colecţia Mândrescu O Feneş
S. Albescu, nedatat
Colecţia Mândrescu - Feneş 33. Portret
pastel pe carton
27. Portret 85x70 cm
29x21 cm nedatat
nesemnat, nedatat Colecţia Mândrescu - Feneş
Colecţia Mândrescu - Feneş
34. Portret de tărancă
28. Mama pictorului. Portret pastel pe carton
56x48 cm nesemnat
semnat dreapta jos cu roz nedatat
S. Albescu, '919 Feneş Colecţia Mândrescu - Feneş
35. Stalin
29. Tatăl pictorului pastel pe carton
56x48 cm nesemnat
235--
IDNELA DREGHICI
nedatat 89x70 cm
Colectia Mândrescu - Feneş nesemnat
nedatat
36. Portret Colectia Mândrescu - Feneş
pastel pe canon
82x67 cm 42. Portret de bărbat
semnat stânga jos cu roşu pastel pe carton
S. Albescu, nedatat 85x69 cm
Colecţia Mândrescu - Feneş nesemnat
nedatat
37. Crişan Colectia Mândrescu - Feneş
pastel pe carton
87x70 cm 43. Nicolae Bălcescu
nesemnat pastel pe carton
nedatat 80x60 cm
Colectia Mândrescu - Feneş semnat stânga jos cu roşu
S. Albescu. nedatat
38. Soldat Colecţia Mândrescu - Feneş
pastel pe carton
( netenninat) 44. Portret de bărbat
nesemnat 69x60 cm
nedatat nesemnat
Colecţia Mândrescu - Feneş nedatat
Colectia Mândrescu - Feneş
39. Portret de femeie
pastel pe carton 45. Engels
(neterminat) pastel pe carton
51x41 cm 88x71 cm
nesemnat semnat stânga jos cu roşu
nedatat S. Albescu, 1949
Colectia Mândrescu - Feneş Coleqia Mândrescu - Feneş
40. Portret de femeie 46. Engels

Hlx60 cm 90x71 cm
nesemnat semnat stânga jos cu roşu
nedatat S. Albescu. 1949
Colectia Mândrescu - Feneş Colectia Mândrescu - Feneş
41. Lenin 47. Portret de femeie

• •
- - 236 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
70x60 cm 47x38 cm
nesemnat nesemnat, nedatat
nedatat Colecţia Mândrescu - Feneş
54. Portret de femeie
48. Moţ ulei pe carton
37x3 I cm semnat stânga jos cu roşu
nesemnat S. Albescu, nedatat
55. Avram Iancu
49. Portret ulei pe carton
64x60 cm nesemnat, nedatat
nesemnat Colecţia Mândrescu - Feneş
nedatat
Colecţia Mândrescu - Feneş 56. P011ret
ulei pe carton 23x 18 cm
50. Marinar nesemnat, nedatat
pastel pe carton Colecţia Mândrescu - Feneş
64x50 cm
nesemnat 57. Portret
nedatat ulei pe carton
Colecţia Mândrescu - Feneş 43x34 cm
nesemnat, nedatat
51. Portret Colecţia Mândrescu - Feneş
pastel pe carton
65x38 cm 58. Moţ
nesemnat ulei pe carton
nedatat 46x37 cm
nedatat
52. Profil de femeie Colecţia Mândrescu - Feneş
pastel pe carton
31x23 cm 59. Portret de femeie
nesemnat ulei pe carton
nedatat 27x21 cm
nedatat
53. Portret de femeie Colecţia Mândrescu - Feneş
ulei pe carton
237--
IDNELA DREGHICI
60. Soldat 66. Portret

ulei pc ca11011 ulei pc ca11on
37x49 cm 26x20 cm
nesemnat nesemnat
nedatat nedatat
Colecţia Mândrescu Feneş Colectia Mândrescu - Feneş
61 . Portret de bătrân 67. Portret

ulei pe carton ulei pe carton
38x34 cm 45x37 cm
nesemnat nesemnat
nedatat nedatat
Colecţia Mândrescu - Feneş Coleqia Mândrescu - Feneş
62. Portret de femeie 68. Portret

50x38 cm 50x40 cm
nesemnat nesemnat
nedatat nedatat
63. Portret de bătrfm 69. Bătrân

ulei pe carton ulei pe ca1ton
54x44 cm 48x38 cm
nesemnat nesemnat
nedatat nedatat
64. Portret de femeie 70. Ţărancă

62x50 cm 47x29 cm
nesemnat nesemnat
nedatat nedatat
65. Portret de tânăr 71 . Portret de bătrân

49x39 cm 40x30 cm
nesemnat nesemnat
nedatat nedatat
238 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
72. Soldat 78. Soldat

60x38 cm 50x36 cm
nesemnat nesemnat
nedatat nedatat
Coleqia Mândrescu Feneş Colecţia Mândrescu - Feneş
n. Portret de moţ 79. Soldat

50x38 cm 46x37 cm
nesemnat nesemnat
nedatat nedatat
74 Soldat 80. Ţărancă

50x38 cm 54x47 cm
nesemnat nesemnat
nedatat nedatat
75. Ţărancă 81 . Portret de femeie

43x38 cm 64x84 cm
nesemnat nesemnat
nedatat nedatat
76 Ţărancă 82. Portret

ulei pe carton ulei pe pânză
51 x2 l cm 48x38 cm
nesemnat nesemnat
nedatat nedatat
77. Vânător 83. Portret de femeie

ulei pe carton ulei pe pânză
41x25 cm 5lx38 cm
nesemnat nesemnat
nedatat nedatat
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 239 - -
IONELA DREGHICI
84. Domnul Tecău 90. Po11rct de femeie

pastel pc carton schită în cărbune
70x60 cm 23x 19 cm
semnat stânga jos cu roşu nesemnat
S. Albescu, 1931 Alba nedatat
Colecţia Muzeului Sebeş Colecţia Mândrescu - Fencş
85. Doamna Tecău 91 . Portret de femeie

pastel pe carton schiţă în pastel pe carton
70x60 cm 26xl9 cm
S. Albescu, 1931 Alba nedatat
Colecţia Muzeului Sebeş Colecţia Mândrescu - Feneş
86. Crişan 92. Portret de moţ

88x70 cm 66x56 cm
semnat stânga jos cu roşu semnat stânga jos cu roşu
Colecţia Muzeului Unirii, Alba Iulia Colecţia A. Foreisegan. Zlatna
87. Mihai Viteazul 93. Moţ

pastel pe carton schiţă în ulei pe carton
89x70 cm 29x23 cm
S. Albescu, nedatat nedatat
Colecţia Muzeului Unirii, Alba Iulia Colecţia Mândrescu - Feneş
88. Horea 94. Soldat

pastel pe carton schiţă în cărbune pe hârtie
89x70 cm 50x40 cm
Colecţia Muzeului Unirii. Alba Iulia Colecţia Mândrescu - Feneş
89. Cloşca 95. Soldat

pastel pe carton schiţă în cărbune pe hârtie
89x70 cm 49x38 cm
S. Albescu. nedatat nedatat
Colecţia Muzeului Unirii, Alba Iulia Colecţia Mândrescu- Feneş
240 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
96. Ţăran 102. Soldat

schiţă în cărbune pe hârtie schiţă în cărbune pe hârtie
49x38 cm 50x44 cm
nesemnat nesemnat
nedatat nedatat
Colecţia Mândrescu- Feneş Colecţia Mândrescu - Feneş
97. Portret 103. Soldat

schiţă în cărbune pe hârtie schiţă în cărbune pe hârtie
49x38 cm 60x44 cm
nesemnat nesemnat
nedatat nedatat
98. Portret l 04. Portret de femeie

schiţă în pastel pe hârtie schiţă în cărbune pe hârtie
49x38 cm 55x40 cm
nesemnat nesemnat
nedatat nedatat
99. Portret de femeie I05. Portret de bărbat

schiţă în pastel pe hârtie schiţă în cărbune pe hârtie
49x38 cm 55x40 cm
nesemnat nesemnat
nedatat nedatat
l 00. Portret de bărbat l 06. Portret

schiţa în pastel pe hârtie schiţă în cărbune pe hârtie
44x60 cm 7 lx55 cm
nesemnat nesemnat
nedatat nedatat
l Ol . Portret l 07. Portret

schită în cărbune pe hârtie schiţă în cărbune pe hârtie
60x44 cm 70x61 cm
nesemnat nesemnat
nedatat nedatat
241--
IONELA DREGHICI
I08. Portret 114. Peisaj

schită în cărbune pc hârtie pastel pe carton
68x61 cm 22x29 cm
nesemnat nesemnat
nedatat nedatat
Colectia Mândrescu - Feneş Colecţia Mândrescu - Fene~
109 Portret I 15. Casă tărănească în peisaj

schiţă în ulei pe hârtie ulei pe caiton
40x27 cm 42x46 cm
nesemnat nesemnat
nedatat nedatat
110. Peisaj 116. Peisaj

pastel pe carton ulei pe carton
26x41 cm 34x48 cm
semnat stg. jos cu roşu nesemnat
111. Peisaj I 17. Fântână cu cumpănă

63x97 cm 29x24 cm
semnat drea'pta jos cu roşu nesemnat
Colecţia A. Păşculeţ - Zlatna Colecţia Mândrescu - Feneş
112. Peisaj de iarnă 118. Peisaj de toamnă

63x50 cm 69x60 cm
nesemnat semnat stg. jos cu roşu
nedatat Colectia Mândrescu - Feneş
119. Natură statică
l l 3. Peisaj pastel pe caiton
2lx31 cm semnat stânga. jos cu ro~m
nesemnat S. Albescu. nedatat
120. Natură statică
- - 242 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

63x97 cm 33x50 cm
semnat dreapta jos cu roşu nesemnat
S. Albescu, 1933 nedatat
121. Vază cu flori 127. Bucătărie ţărănescă

36x34 cm 34x48 cm
nesemnat nesemnat
nedatat nedatat
122. Fructe şi flori 128. Interior ţărănesc

nesemnat 24x18 cm
nedatat semnat stânga jos cu roşu
Colecţia Mândrescu - Feneş S. Albescu, nedatat
123. Interior
pastel pe carton 129. Iisus răstignit
4lx29 cm pastel pe carton
nesemnat 69x41 cm
nedatat nesemnat
124. Interior cu cuptor
pastel pe carton 130. Cină de taină
nesemnat 48x69 cm
nedatat nesemnat
125. Bucătărie călugărească
(după Luchian) 131 . Îngropăciune
22x28 cm 97x35 cm
126. Fată cântând la pian 132. Iisus răstignit
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 243 - -
IONELA DREGHICI
ulei pe carton 35xl9 cm

35x70 cm nesemnat
nesemnat nedatat
nedatat Colecţia Mândrescu - Fcneş
139. Ţărancă la câmp
133. Soldat rănit la Mărăşeşti ulei pe carton
(neterminat) 38x21 cm
90x69 cm nedatat
140. Ţărancă cu flori
134. Ţărancă cu ulcior ulei pe carton
(neterminat) 29x24 cm
59x40 cm nedatat
141 . Ţărancă şezând
135. Ţărancă cu ulcior ulei pe carton
63x40 cm nesemnat
nesemnat, nedatat nedatat
136. Bătrân vorbind 142. Odihnă la câmp

pastel pe carton ulei pe pânză
44x63 cm 35x20 cm
nesemnat nesemnat
nedatat nedatat
137. Călăreţi la răscruce 143. Tragedia lui Horea. Cloşca ş1

pastel pe carton Crişan
6lx40 cm schiţă în cărbune
nesemnat nesemnat
nedatat nedatat
138. Ţărancă alăptând pruncul 144. Strada

pastel pc carton schiţă în cărbune
- - 244 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

nesemnat
nedatat 149. Nud îngenunchind
36x24cm
145. Nud semnat dreapta jos cu alb
pastel pe carton S. Albescu, nedatat
semnat stânga jos cu roşu
S. Albescu, nedatat 150. Nud cu voal
65x4lcm
146. Nud nesemnat
pastel pe carton nedatat
nesemnat, nedatat
Colecţia Mândrescu - Feneş 151. Nud
pastel pe carton
147. Nud în natură 75x60cm
60x37 cm nedatat
152. Nud îmbăindu-se
146. Nud pastel pe carton
pastel pe carton 60x37cm
40x36 cm nesemnat
nesemnat, nedatat nedatat
147. Nud în natură 153. Nud

64x37cm 66x30cm
nesemnat nesemnat
nedatat nedatat
148. Nud citind 154. Nud

64x4(km 35x44cm
nesemnat nesemnat
nedatat nedatat
245--
IONELA DREGHICI
Colcctia Mândrescu - Feneş 160. Nud (spate)

ulei pe carton
I 55. Nud la oglindă 69x20cm
ulei pe carton nesemnat
120xl00cm nedatat
nedatat
Colecţia Mândrescu - Feneş 161 . Femeie dezbrăcându-se
ulei pe carton
156. Nud 47x39cm
63x5lcm nedatat
nedatat
ulei pe pânză
I 57. Nud şezând la oglindă 195xl00cm
50x39cm nedatat
nedatat
schiţă în pastel pe hârtie
158. Nud 34x25cm
(netem1inat) nedatat
72x43cm Colecţia Mândrescu - Feneş
nesemnat
nedatat
159. Nud
ulei pe carton
100x29cm
nesemnat
nedatat
- 246 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Cat. nr. 150 Cat. nr. 16
Cat. nr. 142
247
IONELA DREGHICI
Cat. nr. 132 Cal. 111·. 135
Cat. 111: 126
- - 248 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 249 - -
IONELA DREGHICI
Cat. nr. 115
Cm. 111: 130
- - 250 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
.,
'
Cat nr. 43
251--
RADU TOTOIANU
ELEMENTE DE CHIRURGIE EMPIRICĂ ÎN MEDICINA PASTORALĂ DIN ZONA

SEBEŞULUI (JUD. ALBA) 1
RADU TOTO/ANU
Este cunoscut faptul ca m mediul rural asistenţa medicală umană ş1

veterinară este deficitară. Din acest punct de vedere. nici zona văii Sebeşului
nu se poate lăuda cu o situaţie mai bună decât alte zone ale ţării. ba din contră.
prin natura ocupaţiei tradiţionale, oamenii de aici îşi petrec cîteva luni dintr-un
an în zona "colibilor" şi pe păşunea alpină la altitudini de peste 1800 metri.
unde foai1e anevoie şi rar beneficiază de asistenţă medicală specializată.
Desfăşurându-şi activitatea în condiţiile de izolare descrise mai sus. în
cazul unor boli care îi afectează pe ei sau turmele lor. ciobanii au învăţat să
se descurce singuri, apelând la plantele medicinale pe care le găsesc în jur şi
la puţinele lucruri pe care le pot duce cu ei în periplul pastoral.
Medicina populară românească este o adevărată ştiinţă elaborată de-a
lungul veacurilor, în condiţiile cunoaşterii foarte amănunţite a numeroase specii
de plante folositoare sau nefolositoare şi toxice care puteau fi diferenţiate
corespunzător după îndelungate practici 2 •
Înţelegerea aplicări unui tratament sau a altuia. trebuie căutată în
viziunea ţăranului asupra cauzelor bolilor. viziune care identifică trei cauze:
bolile ca pedepsire a păcatului, ca intervenţie a duhurilor rele şi ca factor
echilibrant. În aceste condiţii. vindecarea nu se putea obţine decât prin trei
complexe de mijloace, date de religie. magie şi ştiinţa empirică\_
În ceea ce priveşte modalitatea de a obţine vindecarea. în zona
Sebeşului sunt prezente toate cele trei aspecte menţionate mai sus. În cazul
primului aspect, pe lângă rngăciuni. păstorii obişnuiesc să administreze animalelor
"produse" oferite de biserică, de la apa sfinţită cu care se stropesc animalele în
anumite momente cheie de peste an. până la sarea dusă în biserici în ziua Sf.
Haralambie, sare care este sfinţită şi dată animalelor în momentele de cumpănă
prin care trec cfmd se îmbolnăvesc, sau cfmd suferă "atacuri" de natură ocultă.
' Comunicare prezentată în cadrul Simpozionului Na\ional Sa111I rradi/io11al dt' ieri. dt' a::i ~-, dt'
mâine. XO de ani de la i11fii11/mt•a M11::e11l11i Et11ogra/ic al Tra11.1·ilrn11ici. Cluj Napoca. 15 - 16 iunie
2002.
P. Mu~~an. Se11111ificafia niton·a prohleme de medicimi pop11lani, în S111dii şi Co11111111uiri dt'
Ernografie-lstorie. Caransebe~. 1975. p. 217.
V. Băncilă. Ideea de sâmita/t' şi llll'dici111i pop11lani la /1ir,11111I m111,i11 de ie/'I. în .hp,•cf<' istorin· ale
1
111t'dici11ii i11111edi11I rural. Bul·ure~ti. 197J. p. -B.
252
Cel de al doilea aspect, legat de magie este de asemenea prezent,

dovadă fiind numeroasele descântece la care se recurge în cazul anumitor boli
(ex. muşcăturile de şarpe şi de nevăstuică), sau respectarea anumitor precepte
magice (agăţarea capului oii căpiate într-un copac la o răscruce unde se
întâlnesc trei drumuri; interdicţia de a umbla "după oi" cu o bâtă din lemn de
sânger, riscând îmbolnăvirea acestora de sângerat; schimbarea târlei în fiecare
noapte în cazul răsfugului etc.).
Mijloacele empirice de vindecare sunt reprezentate de numeroasele
plante medicinale (spânz, şteregoaie. genţiana etc.), pe care oamenii din această
zonă le cunosc si le folosesc în tratarea diferitelor afectiuni. Acestora li se
' '
adaugă folosirea produselor minerale (piatră vânătă, pământ etc.) şi animale
(untură de porc, seu de vacă. gălbenuş de ou, "ir de broască" etc.), metaloterapia
( în cazul fracturilor când se dă oilor în apă să înghită aramă rasă pentru a se
forma corpul calus şi în cazul muşcăturilor veninoase. când acestea sunt
frecate cu un ban de argint, argintul fiind un bactericid cunoscut ) şi procedeele
chirurgicale empirice ( amputaţia, trepanaţia. flebotomia, castrarea. variolizarea.
inciziile şi puncţiile).
Metodele de vindecare la care apelează, sunt eficiente. Ei reuşesc să
vindece oile, cu excepţia câtorva boli în urma cărora animalul afectat moare.
În comunicarea de faţă ne-am oprit asupra elementelor de chirurgie
empirică, respectiv: amputaţia, trepanaţia, flebotomia, castrarea, puncţiile, variolizarea
şi inciziile.
Amputaţia este îndepărtarea sau pierderea accidentală sau în urma
unei intervenţii chirurgicale a unui membru, segment de membru sau organ.
În medicina pastorală, se foloseşte în cazul câinilor ciobăneşti cărora
li se amputează cozile. Motivul tăierii cozii este unul exclusiv estetic: "coada
să taie că nu-i stă bine la câne să umble cu coadă după oi. şi urechea dreaptă
să cioantă să-i stea în sus să audă mai bine" 4 •
Coada se amputează cu toporul, şi dacă este posibil, căci câinele fuge
şi nu-l mai poţi prinde imediat, ciotul este legat sau ars cu un fier înroşit în
foc, ca să nu curgă mult sînge.
După amputare, câinele se apropie de idealul de frumuseţe canină căci
"câinele ciont, cu urechea tăiată şi cu-o zgardă, apă ăla-i câine ciobănesc" 5 •
Trepanaţia este un procedeu chirurgical prin care se execută o
deschidere în oasele craniului. Acest procedeu este folosit de ciobanii din zona
Sebeşului în cazul bolii cunoscute sub numele de căpiat. Căpiatul este probabil
cea mai crudă boală care loveşte animalele. Afecţiunea este provocată de
• Informator Nazarie Macaric, 46 ani. Temea.

' lhiuern.
'' C. S. Nicolaescu - Plop~or. La trcpanation dans la chirurgie populaire oltcnicnne, în Acte.,· d11
XV-cmme Congres /11tematirmal d'Anthropologie l'f d'Arclll;ologie. V-emme session de /'/11stit11t fn-
tematio11al d'Antropologie, Paris, 1933, p. 764 - 765.
253--
RADU TOTOIANU
"coenurus cerebralis", forma larvară a "tenia coenuru" care trăieşte. în intestinul

subţire al câinilor şi vulpilor. Ouăle eliminate de această tenie ajung prin
excrementele câinilor pe păşune de unde sunt ingerate de oi şi uneori ajung
până Ia creier unde se fixează sub forma unui chist hidatic pe meningele uneia
dintre emisferele cerebrale. Boala se manifestă prin mişcări de învârtire în cerc
în sensul emisferei cerebrale pe care s-a fixat chistul(,.
În unele cazuri, ciobanii din zona Sebeşului cunosc calea de transmitere
a bolii. "Boala vine de la câne" ne spune Macarie Nazarie, cioban din Tonea.
Alţii nu cunosc cauzele bolii, dar intuiesc modalitatea de a opri transmiterea ei
spunând "capu oii bolnave îi bine să-l pui undeva la o răscruce de drumuri,
unde să întâlnesc trei drumuri, să acăţi capu sus, acătat în ceva, într-un copac,
că nu mai capie oile" 7 • Pe lângă recomandarea care aproape că frizează un
ritual magic, de a-l aşeza la o răscruce unde se întâlnesc trei drumuri. capul
trebuie atârnat sus într-un copac, de unde să nu poate fi consumat de câini,
vulpi şi lupi, împiedicându-se astfel transmiterea bolii. Este ştiut faptul că prin
ingerarea de către animalele sus amintite a creierului oii bolnave se crează
mediul prielnic dezvoltării teniei în intestinul acestoraH, oile putând iarăşi
contacta boala.
Despre simptomele acestei afectiuni. acelaşi Macarie Nazarie ne spune
"îs dintre ele dealea cazuri care o iau razna, să duc dracu". Ion Dican, care a
şi operat oi de căpiat ne descrie simptomele în felul următor: "oaia începe să
să-ntoarcă roată şi rămâne de turmă" • 9
De obicei oaia bolnavă de căpiat este sacrificată, ciobanul având grijă

ca să nu mănânce câinii capul oii, dar sunt şi cazuri în care printr-o trepanaţie
ciobanul extrage chistul de pe creierul oii, aceasta însănătoşindu-se.
În cazul celor trepanate, capul este amănuntit pipăit pentru a se
identifica locul unde este fixat chistul. "Se formeză o beşică pe creier şi să
subţie osu. La chicăit cu degetu să cunoaşte" ne spune Ion Dican. cioban din
Pleşi. Se tunde lâna bine cu briciagul în locul afectat şi se taie pielea tot cu
briciagul în fonna literei V, se îndepărtează pielea de pe craniu care este apoi
trepanat desprinzându-se o bucătică de os triunghiulară căci "osu îi moale şi se
frânge uşor" 111 • Unii ciobani suflă cu putere aer pe nasul oii pentru ca "beşica"
să iasă afară mai uşor 11 , în alte cazuri oaia este răsturnată pe spate pentru ca
să se scurgă vezicula 1~. În ceea ce priveşte aspectul acesteia, ea este descrisă
7
Informator Ioan Dican. ':,7 ani. Pleşi.
" Gh. Pavclcscu. M!'dici11a pastorala 1i1 M,irgi11i111l'a Sibiului. în Gh. Pavelescu Swdii ~·i n·rcet,iri de
Jii/clm: Editura Minerva, Bucurc~ti. 1971. p. 292.
'' Informator Ioan Dican. ':,7 ani. Ple~i.
111
Ibidem.
11
Informator Duvlea Gheorghe, 38 uni. Sebeşel.
i! Gh. Pavelescu. op. cit., p. 293.
254 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
diferit: "îi un fel de băşică cu un lichid alb ş1 în ea îi ca ş, icrele" 1'; sau: "îi
o băşică cu nişte vienni pe creier" 14 •
După îndepărtarea veziculei, osul este aşezat la loc, pielea cusută cu
grijă, iar capul oii este bandajat pentru a nu se infecta "am ţinut-o legată să
nu se pună musca" ne spune Ion Dican. Operaţia odată terminată. oaia stă
aproximativ o jumătate de oră jos, după care, dacă intervenţia a reuşit. se ridică
fără a prezenta simptomele bolii, însă aceste cazuri sunt rare. "Io am tăiat
patru, da numai una o trăit" ne spune acelaşi Ion Dican, pe când alt cioban,
Roman Constantin, precizează: "io am încercat da nu prea reuşeştt:;".
Trepanaţia veterinară este un fenomen răspândit pe întreg teritoriul României
actuale. Practica aceasta este atestată deasemenea în zona Munţilor Pindului şi la
aromânii din Grecia, fiind practicată şi de păstorii din Albania şi Yugoslavia 1~. -
Referindu-se la aceste trepanaţii, C. S. Nicolaescu-Plopşor este de
părere că ne găsim în faţa unei practici străvechi răspândite altădată printre
populaţiile preistorice din Europa, practică ce s-a perpetuat şi a supravieţuit
până în zilele noastre 16 •
Nicolae Dunăre, fără a nega descendenţa trepanaţiei veterinare din
medicina umană primitivă 1 7, este de părere că românii practică acest tip de
intervenţie chirurgicală, încă din timpul contactelor româno-slave pe teritoriul
carpato-balcanic 18 •
În această afirmaţie se bazează pe terminologia care desemnează
maladia şi oaia bolnavă, te1minologie exclusiv de origine slavă (rom. capie-
slav. kapja; rom. oaie neroadă - slav. nerodu, etc.) 19 •
În ultimul timp ciobanii renunţă la trepanatii încercând să extragă
vezicu cu ajutorul seringilor 20 •
Flebotomia este provocarea intenţionată a sângerării prin secţionarea unei
vene în scopuri terapeutice. Principala boală a oilor în care se foloseşte acest
tratament este boala desemnată de ciobani chiar cu denumirea tratamentului aplicat.
sângeratul. Boala este provocată de oboseală şi intoxicarea cu plante otrăvitoare 21 •
Simptomele sunt imediat percepute, iar tratamentul aplicat prompt: "gflfâie şi t:răbă
să-i slobozi sânge" 22 ; "să-ngroaşă sângele în ie şi nu mai circulă şi oaia să umflă 112 .1_
11
Informator Ioan Dican. 37 ani, Pleşi.
10
Informator Vlad Vasile 30 ani, Sebeşel.
1
~ N. Dunăre, La trepana/ion. une pratique chirwgicale i111piriq11e dans la ,·ie pastorale des peuples
carpato-halkaniques, în Probleme de etnologie medicalei, Cluj, 1974, p. 84.
1
" C. S. Nicolaescu-Plopşor, op. cit.,p. 766.
17
N. Dunăre, op. cit. , p. 81.
1
" lhidem, p. 85.
1
'' lhidem, p. 83.
:?<• Informator Vlad Vasile, 30 ani, Sebeşel.
21
Gh. Pavelescu, op. cit., p. 304.
22
Informator Vulcu Popa, 40 ani, Tonea.
21
lnfom1ator Vlad Vasile, 30 ani, Sebeşcl.
255--
RADU TOTOIANU
Tratamentul consta 111 flebotomie (venesectie). Ciobanul. cu ajutorul

briceagului Ic taie fie o venă de la ureche, fie o înteapă în nas cu ajutorul unui
ac sau sule. esential fiind să curgă sânge: "trăbă să curgă sânge, aşa. să-nceapă
a pica" 2~ ne spune Vlad Vasile din Tonea. După sângerare îşi revine imediat.
Deşi nu este o afecţiune foarte gravă, ciobanii îi acordă o atentie
deosebită deoarece sângeratul poate duce la gălbinare 2 ~.
Sângerările sunt aplicate şi în cazul gălbinariei sau gălbenelii, boală
provocată, ca şi sângeratul, prin intoxicarea cu diferite ierburi sau ca ş1 o
complicatie a acestuia.
Despre simptomele gălbenelii, Roman Constantin ne spune că oaia
rămâne în urma tunnei, şi începe să aibă spasme abdominale (bătăi la burtă).
Dacă toate acestea sunt asociate cu îngălbenirea ochilor, atunci are gălbenarie 2 ".
Pe lângă simptomele descrise, i se îngălbeneşte şi carnea 27 •
Tratamentul constă în efectuarea unei tăieturi cu briceagul la coada 28
sau deasupra ochiului 29 • Referindu-se la acest procedeu, ciobanul Vlad Vasile
ne spune: "să zâce că-i pentru şapte feluri de boli".
Flebotomia este una din cele mai vechi practici curative. A fost
aplicată pe scară largă în Antichitate, devenind în Evul Mediu un adevărat
panaceu. Sângerarea determină o puternică aspirare a lichidului interstitial din
ţesuturi, care duce la modificarea compozitiei chimice şi morfologice a sângelui.
precum şi la schimbul de substanţe, contribuind la o îndepărtare partială a
substanţelor nocive din mediul intem.1°_
Castrarea este operaţia chirurgicală de îndepărtare a testiculelor sau ovmelor.
Se foloseşte pentru "facerea unui batal". Batalul este berbecul din
fruntea turmei, de gâtul căruia este atârnat clopotul. şi pe care-l unnează
întreaga turmă. Alegerea berbecului ce se face după criterii estetice bine
stabilite. Trebuie să fie un exemplar frumos, de dimensiuni potrivite pentru
rolul pe care-l va avea, şi să fie cât mai cobelc·11 •
Termenul de batal vine de la un procedeu arhaic prin care sterilitatea
berbecului era provocată prin baterea testiculelor-12 • Acest procedeu se foloseşte
încă şi astăzi, dar la scară mai redusă: " se poate şi bate, da el (berbecul) are
durere marc ,... da tăiatu se vindecă repede.ii.
i• Ibidem.
1
' T.Herseni. Proh/eme de sociologic paswralci. Bucure~ti, 1941. p ..~O.
10
lnfom1ator Roman Constantin. 77 ani. Tonca.
7
i lnfomiator Nazaric Macaric. 46 ani. Tonca.
1
• lnfom1a1or Roman Constantin. 77 ani, Tonca.
n lnfonnator Vlad Vasile JO ani. Scbe~el.

" V. Wolski, V Cord1111, Cu pril'ilt' la s,î11gertirilt! empirice practicate i11 Cli.rnra Dumirii i11 Prohlemt'
p. 171.
" Un berbec cobclc arc coamele cât mai apropiarc. iar vârfurile fonneaJ.ă un inel în dreptul txhilor.
11
Gh. Pavelcscu. I alea Sebt'ş11l11i-Ceffctâri de t'lllogra/ie ,1·i_ti1ldor. manuscris. p.53.
11
Infonnator Nazarie Macaric, 46 ani. Tonea.
256 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Tăierea (castrarea) se efectuează de către ciobani. Culcat pe spate,

picioarele berbecului sunt legate în diagonală deasupra burţii. Lâna de pe
testicule este tunsă, iar apoi acestea sunt bine spălate cu apă şi săpun, după
care se şterg cu un ştergar curat, şi se toarnă pe ele rachiu. Se crestează
botuşul (scrotul). iar testiculele sunt scoase afară pc rând. Cu ajutorul a două
bucăţi din lemn de alun bine uscat, de cca 10 cm lungime, despicate şi pc care
se presară piatră vânătă, "vâna" testicolului este prinsă ca într-o menghină, iar
beţele sunt strâns legare la capete cu o sfoarăsubţirc şi rezistentă. Se opreşte
astfel circulaţia sanguină în testicul care este apoi tăiat, presărându-se pe rană
piatră vânătă. Operaţiunea se repetă întocmai şi la cel de al doilea testicul. iar
apoi lâna din jurul rănii este unsă cu creolină.1~ sau zeamă de tutun, pentru "ca
să nu săpună musca " 35 •
După patru zile, cele două bucăţi de lemn sunt îndepărtate. scrotul
vindecându-se în timp. Aceiaşi metodă se foloseşte şi în cazul castrării boilor,
cailor şi măgarilor.
Puncţiile sunt procedeele chirurgicale prin care se introduce un ac
într-o cavitate normală a organismului, într-una patologică sau într-un organ 3<>.
Ele sunt aplicate în cazul afecţiunii numite de ciobani boala de splină.
Splina este o afecţiune provocată de alimentaţie sau de apă. De multe ori prin
această denumire se înţelege şi indigestia gazoasă produsă de nutreţuri fragede
care fermentează' 7 •
După observarea simptomelor, ciobanii, pentru a salva oaia, îi înţeapă
splina cu ajutorul unui ac. Referitor la tratamentul acestei boli, ciobanul Roman
Constantin ne spune: "o-nţăpi în partea stângă a treia coastă înapoi. Da cam
greu numeri coastele. Da iei trei deşte de la spate înapoi şi la mijlocul
coastelor împunji cu un ac. Dacă ai nimerit splina suflă şi acu să mişcă. Dacă
nu ai nimerit splina, acu nu să mişcă de loc"-~ 8 •
Boala este prezentă şi la vitele mari. În Pianu de Jos este cunoscută
sub numele de "boala apei" şi se tratează prin acealeşi mijloace 39 .
Variolizarea este procedeul prin care se inoculează unui organism
sănătos vărsat în scopuri terapeutice.
Există metode prin care oamenii încercau să prevină îmbolnăvirile cu
vărsat. Astfel, în Loman, oameni dădeau oilor să mănânce "căsăluci"(faguri) de
viespi-I(', însă, în cazul în care boala este contactată, ciobanii folosesc variolizarea
'-' Creolina este un lichid de culoare cafenie-deschis, alcătuit din crezoli şi hidrocarburi aromatice
~ulfonate. şi fonnează în combinaţie cu apa o emulsie folosită ca dezinfectant.
" Informator Nai.arie Macarie. 46 ani, Tonea.
"· M. Mihăilescu. Chirurgie, Editura Medicală, Bucureşti, 1979, p. 375.
17
Gh. Pavelc~cu. op. cit., p. 305.
" Informator Roman Constantin. 77 ani. Tonca.
'' I. Mana, I. Aron. Pianu de Jos. Co11trih11/ii 1110110gra/ice. Editura Litera. Bucureşti. 199<). p.141.
""' Gh. Pavclcscu, Folclor medical di11 Valea Seheş11l11i. I. Medicina empiricei, în Apulum, VIII. 1971.
p. 574, nr.58.
257
RADU TOTOIANU
(vaccinarea). Aceasta se realizează de către ei cu ajutorul unui ac şi a unui fir

de mătase. "Mătase nu alt fel de ată" ne spune ciobanul Roman Constantin. Cu
acul se înţeapă urechea unei oi bolnave iar apoi acul şi aţa se trec prin urechile
oilor sănătoase 41 • Vaccinarea se poate face şi la povăiala (subsuoara) oilor„ 2 •
"Lua de la oaia bolnavă şi trecea la aia sănătoasă şi ăla era vaccinu ".. • Oi le
1
astfel vaccinate fac o formă mai uşoară a bolii: "iasă aicea la ele mai nimica
toată" 44 , iar apoi se vindecă. Odată terminată această formă uşoară a bolii. oaia
capătă imunitate şi nu se mai îmbolnăveşte niciodată de vărsat .
45
O metodă identică era folosită până în secolul al XIX-iea de preoţii

români, care, pentru portul cerceilor, perforau lobul urechii copiilor cu un ac în
care era introdusă o ată trecută mai întâi prin pustula unui bolnav de variolă.
Acelaşi ac şi aţă erau păstrate pentru a fi folosite ori de câte ori era nevoie .. ''.
În Mărginimea Sibiului se practică şi alt sistem de variolizarc. Este
vorba de metoda prin altoire. În satul Sibiel, când mor oile de vărsat. bubele
se culeg şi se usucă. Se crestează apoi coada oilor şi se introduce acolo o coajă
din buba uscată 47 . Metoda prin altoire este folosită şi la variolizarea oamenilor
încă din timpuri imemorabile. Griselini, istoriograf al Banatului. descriind
această metodă aplicată în 1780 48 .
Yariolizarea se practica şi prin altoirea de la animale la oameni.
Francisc Nyulas, medic clujean de la începutul secolului al XIX-iea. ne descrie
un astfel de procedeu: "locuitorii din judeţul Someş şi din regiunea Făgăraşului.
îndemnati Dumnezeu ştie din ce motive. de câte ori observa pe ugerul vacilor
anumite bube, mulgând vaca, spală ugerul vacii cu lapte şi cu acelaşi lapte îşi
spală şi copii, la care apar nişte bube nevătămătoare. Observând mai aproape. vedem
că aceste persoane sunt scutite de variolă, cauza însă până astăzi ei nu o ştiu'' ..9 •
Altoirea de la oameni la animale a fost aplicată de un oarecare
Oeffner Joseph de la Societatea de Agricultură din Keszthley care a aplicat
metoda impotriva vărsatului oilor, mărturisind că a învăţat-o de la românii din
Ardeal 5°.
Inciziile sunt acte chirurgicale care constau în sectionarea unui tesut' 1•
Acest procedeu chirurgical este efectuat de către ciobani în special cu scopul
41
Infomiator Roman Constantin. 77 ani, Tonea.
42
Infonnator Nazarie Macarie. 46 ani, Tonea
41
Ibidem.
44
lnfom1ator Roman Constantin.77 ani. Tonca.
4
~ T. Herseni. op.cit .• p. 31.
""' Gh. Bran.Vi1cci11âri 1i1 etnoiatria româneascci Înainte de .Jenner. în Probleme .... p. 297.
47
Gh. Pavelescu. A.1pecte ale chimrgiei empirice practicate in satele din jurul Sihi11l11i. în Aspecte
istorice .... p. 86.
4
" Gh. Bran, op cit ... p. 296.
4
" Fr. Nyulas, Vaccina din Cluj; Apud Gh. Br.m. op.cit ... p.297 .
..., P. Mure~an. op. cir .• 216-217.
~
1
M. Mihăilescu, op. cit., p. 365.
--258
golirii unor colecţii purulente. Sunt aplicate în scop terapeutic în cazul unor
boli de picioare ale oilor.
Şchiopul este infecţia acumulată sub unghia oii (panariţiul). Afecţiunea
este provocată de noroi şi murdăria adunată în strungă şi târlă. Este frecventă
în special în anii ploioşi. Poate fi provocată de asemenea de către rouă" 2 .
Tratamentul constă în incizarea infecţiei. Puroiul acumulat se scurge,
iar rana este unsă cu unsoare amestecată cu piatră vânătă 51 sau cu un amestec
format din petrol, piatră vânătă şi vaselinăs-1. Locul tratat este bine legat pentru
ca leacul aplicat să nu se şteargă de iarbă în timp ce oaia umblă. După 2-3 zile
rana este vindecată complet.
Un alt procedeu care ţinc tot de chirurgie şi este practicat de ciobani,
îl reprezintă reintroducerea maţelor în cavitatea abdominală a oilor care, deseori
fugărite prin pădure de lupi sau urşi, îşi spintecă abdomenul atât de grav în
cepii brazilor căzuţi, încît le ies intestinele afară. Găsindu-Ic în această situaţie,
ciobanii Ic spală intestinele cu apă rece, le introduc înapoi în abdomen şi cos
spintecătura cu aţă, ungând apoi cusătura cu "ir de broască" 55 . Se cunoaşte şi
o retetă pentru prepararea acestui "ir", provenită din Căpâlna, conform căreia
acesta se obtine prin fierberea unei broaşte în unt 56 .
Toate aceste operaţiuni descrise mai sus sunt executate cu o măiestrie
demnă de cei mai buni chirurgi. Ele sunt rezultatul unei experienţe îndelungate
în îngrijirea animalelor şi fac parte din moştenirea primită şi transmisă departe
de fiecare generaţie de ciobani.
ELEMENTS OF EMPIRICAL SURGERY IN

PASTORAL MEDICINE FROM SEBEŞ REGION
Summarv
In this article we intend to analysc thc main surgical methods which

are uscd by the sheperds in Sebeş region to cure certain diseases thet affect
their animals.
These abovc-mentioned elements arc: amputation, trcpanation, phle-
botomy, castration, vaccination and incision. Ali this knowledge that is used by
them has an ancient origin and is inhcritcd by each sheperd generation.
~~ Infonnator Ioan Dican, 37 ani, Ple~i.

" Informator Radu Nicolae, 70 ani, Sebeşcl - Muchia Rolii.
"' Informator Dican Petru, 71 ani, Pleşi.
" Gh. Pavclcscu, Aspec/e ... , p. 87.
"· Gh. Pavclcscu. Fnlclnr medical... , p. 574, nr. 43.
259--
DORIN OVIDIU DAN, IULIA ROMONA DAN
CASA FRANZ BINDER DIN SEBEŞ
DORIN OVIDIU DAN, IULIA RAMONA DAN
Situată în centrul Sebeşului, pe actuala stradă Lucian Blaga. nr. 32

(Fig. 1). vis -a -vis de piata Primăriei şi în preajma complexului arhitectonic
medieval I constituit din biserica evanghelică, capela Sf. Iacob. halele breslelor
oraşului şi Casa Zapolya, monumentul istoric la care ne vom referi. a aparţinut
cunoscutului (Fig. 2) şi ilustrului-după familie (Fig. 3)2 sebeşan farmacist şi
explorator african Franz Binder ( 1824-1875) 3 , avându-şi o istorie şi odisee
aparte, asemeni primului său proprietar. Un succint excurs în istoria centrului
istoric al urbei şi zonei în discuţie, va fi urmat de descrierea monumentului
respectiv, pentru a face apoi câteva consideraţii asupra familiei şi destinului
tragic al celui care poate fi socotit - pe bună dreptate - un precursor al
cercetătorilor plecaţi de pe meleagurile româneşti pentru a cunoaşte şi cerceta
din punct de vedere geografic, etnografic, faunistic şi floristic Africa.
' V. Roth, DieevangelischeKirr:heA. B. inMiil,/hach, Sebeş. 1929:R. Heitel. .\lo1111m!'11telcfc11dalc

din Sebeş-A/ha, Ed. Meridiane, Buc. , 1964, passim; M. Angelescu, G. Gi.indisch. A. Klein. H.
Krasscr. Th. Streitfeld, Restaurarea 111111i mo11u111e11t de arhitcct11ni din epocile mm,111ic,i şi gotic,i in
cadrul ansamb/11/ui de mo111,me11tefi!11dale de la Sebeş-A/ha. în Alo1111me11tc isroricc. Studii şi lucr,iri
de restaurare, Buc„ 1967, pp. 90-109: G. Gi.indisch. A. Klein. H. Krasser. Th. Streitfeld.
Studien z11r Siehenhiirgischen K1111srgeschichre, Ed. Kriterion. 1976. passim. cu hihl. resp. pp.
298-304;L. Varga, A Szaszebesi evang,;lik11s temo/om kii:Jpkori ,;pilL;_HiirrJnere. AkadcmiaiKiado.
Budapesl, 1984;
Fotografie inedită:impreună cu familia şi cei apropia\i.
' Dr. Th. Katoschy, Plantae Binderianac 11ilotico-cthiopicac. q,w.,· determina nr D,: T/1 },.:orscl1i-. in
Band LI der Sirz1111gsherichre der k. k Akadcmic dcr llîc.ucnschaficn in llien, 1870;E. K. Binder,
Reisen und Erlehnisse eines Siebenhiirgcr Sachsen 11111 die Miuc des l'Origen Jahrl11111dars im Urit·nr
1111d in Afrika, Sibiu, 1930, passim;W. Hir),chherg, Die Samm/rmg Fran: Binder in lfrrmannsradr
11nd Miil,/hach, in Verhandlungen 1111d Mirrci/r111ge11 des Sil'henhiirgischa l"ercins fur
Naru11,·isse11.1·chafie11 :11 Hermannstadt, Band LXXI-LXXII. 1931-1932; Idem. Die Djur in Jer
Fran: Binder Samm/rmg, în voi. cit. . 1933-1934; M. Acker. Fran: Binder.. nil,iror şi colee(io11ar
ernografic, Apulum. IV. 1961, p. 302-303; P. Binuer. Expedi/ia rn111sili-1i11em111/11i Franâ.,c
Binder in n'girmea Ni/11/11i Alh( /860-/86/ ). Natura, 6, 1966; Fr. Remmcl. Rei.\t' iiha siehen .\leert'.
E<l. Kriterion, Buc .. 1984. V. Borda. Ccilcirori şi e.,p/orarori 1m111ini. Eu. Sport-Turi).m, Buc. .
1985, pp. 62-63; Doc11111e11rm: !.\"/orie, Lirerallmi. şrii11(,i ..-lrrâ. Biografia unor desrine. A. Iulia.
1993. p. J I; 1',ir.l'lclt• oraş11/11i. Sebeş- 75/J de nai de arcsran.· doc11111,·nrani. I :!-15-1 IJCJ5. Sebe~.
1995.' p. 125; Lexico11 da Siehenhiirger Sachse11. lnnshru~:k. 1993. p. 54.
260 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
După modul cum s-au constituit ş1 au evoluat loturile în centrul

Sebeşului-soluţii propuse de P. Niedermaier-l - parcela d - unde se va edifica
mai târziu casa Binder, s-ar fi format între anii 1202-1238, iar cea vecină din
stânga - c2 - între anii 1190-1233. Cercetările arheologice 5 şi cele etnografice au
au confirmat - în parte-acest lucru, reliefând trecerea de la locuinţele unicamerale
la cele bicamerale, păstrând tradiţia germană în domeniul construcţiilor.''
Desele distrugeri suferite de oraş de-a lungul timpului7, datorate
atacurilor turcesti (din anii 1421, 1432, 1438, 1442, 1438, 1479, 1661), ori
celor mai târzii din 17o7 sau 1848-1849, inundaţiilor catastrofale (I 827, 1851 ),
cutremurelor ( 1523, I 620) sau incendiilor (1495, I 61 , 1707, 1831), au făcut ca
frontul construit să sufere mereu modificări. Treptat se trece la înlocuirea
caselor din lemn distruse. In jurul anului 1600, dintr-un total de 200 case
construite, I 00 erau de piatră 8 • P rădarea şi devastarea Sebeşului din 1661-sub
Ali Başa- au făcut ca să rămână neatinse doar "şcoala, o parte a casei parohiale
şi alte două case" 9 Cel mai vechi plan al oraşului- din 1769 10 - consemnează
modificările survenite în timp, ca de altfel şi gravura lui M. J. Schollenberger,
ori stampele semnate de I. I. Haas, Fr. Hablitscheck ori G. G. Rohbock
Intr-o stampă din anul 1820 care prezintă piaţa din Sebeş, cât şi în
reproducerea acesteia, realizată în acuarelă în 1937 de către R. Ptihringer 11 (Fig.
4), pe locul respectiv figura -după explicaţii -o cazarmă, proprietarii următori
ai clădirii-care s-a schimbat- în timp- fiind Franz Binder, I. Onitz, Dr. Elekes
şi mai apoi Dr. Oniţiu.
• SiehenhiirgischeStădte, Ed. Kriterion, Buc .. 1979, p. 60. fig. 13:ldem, DieGn111drissgestel11ng

der mittelalterlichen Stădte Siehenbiirgens, Forschungen, 30, 2, 1987, pp. 37-51:Idem, Die
/-,'ntwiklung des Stadtenezes im mittelalterlichen Siehenhiirgen, Forschungen, 36, 2, pp. 13-18.
' Vezi : R. Heitel. Raport prii•i1ul concluziile principale ob/inute În cercetările efectuate asupra
mm11111u'11telor istorice din oraşul Seheş Alha(aug11st I 960-ian. I 963(ms). pp-1-7; R. Heitel, D. O.
Dan. în M. C. A, Buc. , 1982, p. 20. cercetările noastre şi ale Muzeului Sebeş efectuate în
perioada 29-04-3. 07 2000, cu ocazia construirii noului sediul al B. C. R .. filiala Sebeş;M.
Simina, Cercetârile efectuate În Str. I. L. Caragiale, 111: 12, Sebeş, jud. Alba, în Cronica cercetărilor
arheologice din România. Campania 2000. A XXXV-a Sesiune na/ionată de rapoarte arheologice.
Suceava, 23-27 mai 200 I. CIMEC-lnstitutul de memorie culturală. 2001, p. 224.
'' Idem. Dcz\'Oltarca urhanisticâ şi arhitcctonicâ a unor oraşe transilvânenc din secolul al Xll-lea pânâ
în secolul al XVI-iea, St11dii de istorie a na/ionalitâ/ilor conlornitoare din România şi a înfi·ă/irii lor
cu na/i1tnca română, I, Buc. , p. 161.
' D. O. Dan, Contrih11/ii la rnnoaşten·a ro/11!11i politic al Sebeşului (sec. XIV-XIX). Apulum. XXV.
1998, pp. 301-325. cu bibl. rcsp.
" D. O. Dan. Contrihu/ii la c111roaşterea rolului economic al Seheşului(sec. XI V-XIX). Ap11!11m. XXXIV.
1997. p. 276.
'' A. Amlacher, Z11r Cieschichte dcr :::weile Zerstonmg Miihlhach (166/), Korre.1po11de11:::hla11, IX,
1886. pp. 1-7:Arh. St. Deva. rond Scaunul săsesc Scbe~. pachet I. anl666.
'" M. Flcischcr. /:i11 hiscl,er unhcka11111er Stadtpla11 \'Oli Jahre I 769, ÎII Zci1schrif;_ti1r Siehe11hiirgisc/re
l.w1clesk11lllle, IV, 2 Folge. K"""ln-Wicn. 1983, p. 136.
D. O. Dan. SehC'şul i11 vi::i1111ea câlâtorilor .1·trâi11i(scc. XVI-XIX). Apu/11111, XXIV, 1987, p. 233.
11
fig. 2.
261--
Structura parcelării luată în discuţie de cercetătorul sibian amintit mai

sus, arată că la I 880 1~ loturile respective erau evidenţiate. cel în cauză fiind
aliniat cu ieşire spre Petrigasse. Frontul de case de pe stada amintită. care
închide la sud piaţa centrală, era şi este dispus pe lungimea a două cvartale.
despărţite de actuala Str. Bistrei, clădirile evoluând-asemeni celor de pe frontul
de nord- cu planul în forma de L(cazul şi Casei Binder). sau în fonnă de U.
cazul altor case 11
In planul oraşului din anul 1899 apare deja marcată casa şi curtea
Franz Binder, având ca vecini pe Herren Gasse-noua denumire a străzii-la vest
pe Muller Michael, iar la est pe Simion Gregor (Fig. 5).
Extrasele C. F. 1~ -mai vechi sau mai noi -aflate în posesia noastră.
confirmă ca proprietari pe Onitz Rachilla(născută Moga) şi pe soţul său Onitz
Janos Valeriu(la 1899), pe Dr. Elekes Jănos(la 1901). ulterior fiind înscrişi
urmaşii acestora, iar din 27 martie 2000 şi Asociaţia Credincioşilor Bisericii
Evanghelice C. A. din România, cu sediul în Sibiu.
Descendentul unei familii vechi din Sebeş. având între strămoşi pe
numeroşi patricieni, senatori ori judecători. fiul cunoscutului fannacist Friederich
Binder din străvechiul Mtihlbach, îşi face studiile la Sebeş şi cele din domeniul
farmaciei la Sibiu. Comerciant fără succes la Ploieşti. pleacă la Istanbul şi de
aici-pe traseul Bagdad-Smima-Rodos;Ierusalim-ajunge în Egipt. la Alexandria şi
de aici la Chartum, unde va locui. desfăşurând activităţi comerciale. însoţind
caravanele, fiind translator şi chiar consul reprezentând Austria. Adună în
decursul numeroaselor sale călătorii- efectuate între anii 1850-1862 pe continentul
negru, în Egipt-Sudan-Abisinia, ajungând până la izvoarele Nilului Alb ori
deşertul Nubian - numeroase obiecte etnografice şi plante. pe care le vom găsi
în colecţiile sale. A fost dublat de finul observator al vieţii şi obiceiurilor
triburilor întâlnite aici şi nu numai. La reântoarcerea în ţară donează colecţiile
sale Asociaţiei de ştiinţele Naturii din Sibiu şi Gimnaziului Evanghelic din
oraşul natal .
Casa Franz Binder a fost cumpărată de către acesta după ultimul său
pelerinaj la Charthum în 1861-unde fusese patru ani mai devreme consul
austriac (Fig. 6) 1~ -unde sosise pentru ultima oară, cu scopul de a vinde casa
construită aici, cele strânse şi aflate acolo. După o călătorie prin Europa. revine
definitiv în ţară în 1864, se căsătoreşte cu Henriette (născută Teutsch 1r-) din
2
' P. Niedennaier, Siehe11hiirgische Stcidte. , p. 50, fig. 11.
,., C. Anghel, Ce11tr11I istoric al oraş11l11i Se/)('ş:arhitcct11ra ci,·ilci şi laicei. Patri111011111111 Ap11lt·11sc. I.
2001, pp. 193-194.
• Anata în posesia noastră. nr topo 1651- casa ( 1072 mp). respec1iv nr.
1
Topo 1652 - gmdina
( l 573mp) după originalele din arhivele Consiliului municipal Sebe~.
" Fotografie inedită. pusă la dispozi1ia noastr:i - ca si cea de la Fig. 3 - de către D-na Maria-
Zoe-Vicloria lvi\nică, str.lnepoată a lui Franz Binder. căn:ia îi mulţumim ~i pe această cale
"' Vezi arborele genealogil' al familiei.
262 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Cisnădioara, cu care va avea patru copii 17 • Va cumpăra şi câteva terenuri-între

care şi moşia de la Vurpăr, lângă Vinţu de Jos-pentru a-şi putea întreţine
familia 18 şi ca fermier. Va impune - în acelaşi timp- împodobirea şi ornamentarea
faţadelor casei din Sebeş.
Monumentul la care ne referim (Fig. 7) are şarpanta în două ape,
acoperită cu ţiglă solzi. Cornişa este realizată din trei părţi, cu mulura şi
lacrimariul puternic profilate, având o retragere mediană spre interior. Friza-tot
din trei părţi-cu o retragere mediană asemeni cornişei, este decorată cu motive
geometrice de tip feston, având la partea inferioară un brâu alb, bine conturat,
care evidenţiază ornamentele-cu plinuri şi goluri-care alternează. Sub aceasta,
faţada are la partea sa superioară 6 ferestre bipartite, grupate - stânga-dreapta
- câte trei, fiecare fiind prevăzută la partea superioară a ancadramentelor cu
câte trei antefixe decorate cu motivul palmetă. In partea centrală, între grupajul
de ferestre amintite, sunt plasate alte două ferestre, în două canate, fără
decoraţii la partea superioară asemeni celorlalte, marcate printr-un ancadrament-
chenar puternic profilat. Făcând contrast cu ancadramentul central dintre ferestre,
aici este amplasată pe plinta unui soclu-colonetă statuia zeiţei Isis(Hera) 19 ,
realizată în ronde-bosse din bronz (înălţimea de 2 m), având la partea sa
superioară o consolă angajată. Personajul în ţinută distinsă, are părul prins la
spate, poartă togă romană aruncată peste umărul stâng, ţine mâna dreaptă pe
lângă corp, iar în palma stângă a mâinii îndoite spre în faţă are un glob.
Ornamentele care dau greutate, valoare şi personalizează edificiul sunt
trei basoreliefuri din bazalt 20 (Fig. 8), amplasate astfel:
-deasupra părţii superioare a ancadramentului profilat al celor două
ferestre centrale, basorelief reprezentând o caravană traversând deşertul Sahara.
-sub grupul de ferestre din stânga, basorelief reprezentând cele trei
piramide Keops, Kefren şi Mikerinos, iar în dreapta acestuia câteva clădiri din Cairo.
-sub grupul de ferestre din dreapta, basorelief reprezentând un templu,
poarta de intrare în Cairo şi portul de aici, cu vedere spre Mediterana.
Basoreliefurile respective, bine amplasate, atraga atenţia vizitatorilor ori trecătorilor
ce-şi poartă paşii prin Sebeş.
" Amintiţi ~i în inscripţia de la cavoul familiei -Arthur, Jenny, Josef şi Gretchen, doar al treilea
supravieţuind ~i moştenind averea şi casa de la Vurpăr-text din păcate distrus de mflini
criminale. care au prădat şi cele ~apte morminte aflate aici
" Din casatoria sa cu Hem1ine Henriette (n. Teusch Beny), care a avut loc la 4 octombrie 1865
la Sighisoara, au rezultat următorii copii: Robert Arthur (n. 18. 09. 1866- ?), Aug. Herminne
Eugenie (18. 11. 1868 - ?), căsătorită Wagner, Franz Josef (3. 02. 1871- 19. 07. 1925 la Vint).
Henriette Margaretha (18. 08. 1873-'!). ea~atorita la Sighisoara cu Alfred Lingner. Edmund Carl
Franz (n. 20. 011. 1875-" 1 ).
''' E. K. Binder. op. cit . . p. 15.
'" Cu dimensiunile 4x O. 80m. realizate din bucăţi. având marginile profilate. Cf. şi E. K. Binder,
op. cit. p. 16. pi. 111.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 263
Un frumos şi cochet balcon reclangular, bine conturat în zidărie.

sprijinit pe trei console, cu balustradă realizată din fier forjat - decorat cu
motive florale-străjuie ferestrele centrale şi poarta de intrare, marcată de
profilatura a două coloane rectangulare angajate, cu caneluri pe fusuri. având
capitelurile ornamentate cu motive fitomorfe, iar lintelul pe care se sprijină
consolele balconului este decorat cu două capete de lei. amplasate în prelungirea
capitelurilor, a căror baze din piatră sunt profilate rectangular şi bine înfipte în
pământ.
De-a lungul timpului, în stânga şi dreapta po11ii de intrare 21 în curte.
realizată din lemn masiv. vopsită albastru, asemeni întregii tâmplării de la uşi
şi ferestre, au fost amplasate -stânga-dereapta- spatii comerciale. prevăzute cu
uşi de intrare şi câte două vitrine-pereche fiecare, "timbrate" în timp cu
reclame 22 • Deşi spaţiile interioare s-au modificat de-a lungul vremii. ele mai
păstrează urmele vechilor zugrăveli şi ornamentaţii la unele plafoane. care
merită restaurate.
Construită în secolul al XVIII-iea şi modificată în a doua jumătate a
secolului al XIX-iea, 'când primeşte -la comandă-un interesant şi exuberant
decor floral şi figuraF\ casa Franz Binder aflată pe artera comercială centrală
a Sebeşului, apare în diferite cărti poştale ilustrate 24 ori fotografii de epocă.
întregind, înfrumuseţând şi personalizând frontul stradal al urbei. excelent
restaurat şi pus în valoare, asemeni întregului său centru istoric.
Numele lui Franz Binder-dat din 1993 Muzeului de Etnografie Uni-
versală din Sibiu, secţie a Muzeului "Astra" de aici - face cinste Sebeşului.
Transilvaniei şi întregii µiri, prin extraordinara contribuţie a acestuia la cunoaşterea
şi studierea-sub diverse aspecte- a meleagurilor, etnografiei, faunei. florei.
limbii şi obiceiurilor populatiilor africane din perioada când a trăit aici.
Colectiile sale 25 -" splendid exemplu de de etnografie a secolului al XIX-iea"
(E. Castelli) - au fost donate începând cu anul 1862 "Siebenbi.irgischen Verein
fur Naturwiessenschaftten" (447 piese). Muzeului din Sebeş prin Consistoriul
evanghelic de aici (99 piese), altele aflându-se-illo tempore. oare şi azi ?-
în posesia unor persoane apropiate colecţionarului din ·Viena (Dna. Jenny
Wagner-9 piese şi Dl. Alfred Lingner-8 piese). Sibiu (Dl. Gustav Binder-I
piesă), Sebeş (D-na Malo Han-asser-8 piese. Dna Emilie Fabritius-4 piese.
" Un vechi fragmelll Jin aceasta se allă la Muteul "Ioan Raica" din Sebe~. ;1v;ind aplicat un l·ap
de leu din metal, de genul celor men\iona\i în textul de mai sus.
!! Apai,inând lui Daniil Trifu ~i Petru Moga, d. E. K. Binder. op. cit. p. 16. pi. li. iar ati altor
llnne. clădirea fiind în pretent sediul Reil"ft:isen Bank. care a preluat-o de la falime111ar.1 Band1
Agricolă.
! 'V. Guy-Marica. Di.H'll/ii pe marginea l'cll'ctism11/11i in arliitl'ct11ra st•co/11/11i al XIX-iea. Rc1·1.,t,1
M11=l'l'ior şi Mo1111111c11tdo1: Mo1111111t'lltL' istorice şi de art,i. XLIX. 2. 1980. pp. I .'i-17.
• D. O. Dan, Sehl'şul in imagini de epocii, A. Iulia. 1998. p. 26. nr. JI din anul 1899. ele.
1
:, E. K. Binder. op. cit. pp. 53-61.
- - 264 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Familiei dr. Fritz Mautsch-3 piese, Familiei Iulius Binder-2 piese, Familiei
Karl Lewitzky-1 piesă, familiei Ing. Rudolf PUhringer-1 piesă), Aiud (D-na Lili
Horvath-2 piese) şi Vurpăr (Josef Binder, fiul său-14 piese)2<'. Oare câte dintre
aceste nestemate se mai păstrează şi pe când o expoziţie reunindu-le pe toate,
inclusiv colecţiile particulare Franz Binder ? Oare când vom vedea publicate
memoriile şi notele sale zilnice într-un volum având în anexă imagini cu cele
mai reprezentative piese aduse de acesta ?
Impunătorul cavou de pe vremuri al familiei, aflat la Vurpăr, pe
dealul din preajma moşiei de aici (Fig. 9), este în prezent profanat, cu
inscripţiile distruse (Fig. l 0)2 • Casa din imediata apropiere a acestuia, cu întreg
7
fondul patrimonial .poate fi achiziţionată şi introdusă-cât timp mai există şi nu

este târziu - în circuitul caselor memoriale din judeţul Alba, ca un omagiu ş1
o recunoaştere postumă adusă de contemporani şi urmaşi, memone1, vieţii ş1
activităţii celui care a fost sebeşanul Franz Binder.
!•• Uncie dintre acestea în posesia D-nei I vănică din Bucure~ti. dispusă să le ofere spre
achizi\ionarc muzeelor interesate.
!' !-'otografie ineditt1. Este imperios necesară intcrvcn\ia la acesta ~i restaurarea tuturor celor aOatc
a1c1.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 265
Fig. I. Ca a Fran-;, Binder. Ie dere

generala .
+1
..,.
I ••• I
. --, l I/
.
I.., - t
~------------------• -
Fig. 2. Franz Binder, călător ÎII Fi•. 3. Familia Binder di11 ebe~.
Africa.
266
_ _.....;c_,;,_,;:_.::....:..:.--ee...:.:..._..~
ll11hlhad1 u1 S,rb, •1J1,1;,.'lr1:
..
.. f , ' '-1,, ,
Fig. 4. Stampă reprezentând centrul Sebeşului.
j J Ii j_
-- . ,. . J
' ], ·/J u
Fig. 5. Centrul Sebeşului după Fig. 6 Franz Binder, consul austriac la
planul din 1899. Karthum (1857).
267--
Fig. 7. Casa
Franz Binder din
Sebeş. Vedere
generala.
a) •
b)
--26
c)
Fig. 8 (a,b,c)
Basoreliefuri ce
decorează faţada
casei Franz Binder.
Fig. 9. Cavoul
familiei Binder de
la Vu,păr.
FRANZ BINDER
•' ,, \ " 11 ,1. ,,l. v•·-•••n•t ._ t ,._.,,,, 1\.,, 0 111 111 l't,,ri.1111 •• •' ,,,,,f
1-. ' , 1 - ' L. ,,,,,lirri•l~f'"'IIM ,,,., ., .. , f\,., .. ,._ 1:1,,..11 ... ,1,11 ... 1 ·I•·· ,.. r.,... .. 1....
,,. J,- •l.l rt, \I, 1.1r""•r-·""J,.--..t \l,wl,,l 1lr• , .. 1.,,,1._,. , 1,, \ ,, ... 111,
'•'ir „J,1h1 .. ,.1,.u.1.-, .... .,., li \11rilllll·1,,- \ l••1t• l ~1u,,11.,,1,. \11,, ,u1 ,u.l,Ju•n_.,,
1
I,, I' ....... • " ., ...., .,., .. , ... , , , . ' ' ' " ' " ' ' ' l1 lh \\ ,.,., .. '"""lftt't 1'•111111' li'' I, I ,, • 1, 1... 11
11 li li ,I • ll1,. ,,, ►' ,.,.l1lal.,,, ■ ,.,,.,1 li,, •Hl•it ,l,11 1i \11rtl \,. l,1„11·t.:1 I
., I 1 f •Rl„lfu, I"' •llt .(,. III .\ , .. .,.. • 1... ,, .. 1h:1 .,.,,1""· "'"""" .,.. ,. tir, Lw,,.,: ,.-
,, " ,, I \, 11
Fig. 1 O. In scripţie
.\, ., I• ,• ,1 ... IJ \ 1-,11 1,,.:. funerară
··.
269
UN MONUMENT UITAT
DORIN OVIDIU DAN, JULIA RAMONA DAN
Cei care călătoresc de la Abrud la Alba Iulia. pot vedea -pe partea
dreaptă- la Bucium Cerbu. în apropiere de celebrul Pod Bol fu • un obelisc din
1
piatră 2 (Fig. I), ridicat cu ocazia inaugurării drumului de aici. inscripţia

imortalizând datele de început ( 1838) şi de finalizare ( 1889) a lucrării
respective. Textul este realizat cu litere latine capitale pe cele 4 feţe ale
monumentului'. fiind redat mai jos:
DIVO PRINCIPI / Ef AUGUSTISSIMO I IMPERATORI / DOMINO

DOMINO / FERDINANDO / PRIMO / CUJUS BENIGNO IN OULTU OPUS VIAE
/ HUJUS PUBLICAE / ANNO DOMINI / MDCCCXXXIII / INCHOANTUM EST
/ SEMPER HONOS A COM / MUNITATE MEfALLUR / GICA ABRUDBANYENSI.
GLUK AUF / SERENISSIMO / PRINCIPI / ET ARCHIDUCI /

AUSTRIAE && / DOMINO DOMINO / FERDINANDO D'ESTE I
CELISSIMEQUE PRINCIPI / DOMINO I AUGUSTO LONGINO /
ALOBKOVICZ / IN GRATIAM PATROCINII / MEMORIAM / P. S.
SCH/WAB. R / KESZULT ORSZAGOSUT I L. 8. LOSONTZI

MILES / BANFFI MIKLOS / CSK. KAMARASUR / FOISPANYSA.GA ES /
FELUEGELETE ALATT :/ BIZTOSOK LEVEN / AKKAMACA' RESZEREL
I NY. KARACSONOFALVI I CSIKI DANIEL/ A VARMEGYE KESZEROL
I TABLA BIRO SZATHMARI / SZABO ISTVAN / ES MERNOK SZATHMARI
/ ENYEDI SANDOR I OTVOS MARTON I 1889. 6/6. / ->0<- /
MIT AMULT FELEJTETT / A JELEN EMLEKET / TETT A

JOVENDONEK / MINDEG BAJA' KEZDET / DE AZ IGYEKEZET / / URA AZ
IOONEK / 1838/BAN AUGUSTUS' 21TEN / AZ UT KEZDETE / lNNEPEN/.
1
Unde a avut loc cunmcuta bătălie din iunie 1849: dD. O. Dan. lrinaurii şi hiogra/ii ,·roin·.
/8-48.J11Jct11/.-llha. /50dca11idclaRc\'(l/11/iadcla /8-48. A. Iulia, 1998,.pp. 5-6.
: în fonnil de trunchi de piramidă, rn dimensiunile: l=<l. 50Îll. 90111 (slx:lul dublu) ~i 1=2.80111(
monumentul pmpriu-Lis). timbrat cu l·omana Austriei. suprapusă pc un scut. av:mJ în fat;"i un
grifon cc \inc în ghiare un ciocan ~i un t."1m[1n1p Je miner. iar în spate stema Transilvaniei
1
În limba latină spre ~mea ~i pc verso-ul monumentului. respectiv în limb.i maghiară în stânga
şi dreapta acestuia, privit dinspre Jrum.
- - 270 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
In traducere rezumativă. textele latine înscrise pc monument. preamăresc

pe divinul principe şi cel mai sfint împărat. stăpân şi conducător Ferdinand I
( I 835-1848). sub a cărui generoasă conducere a început lucrul la drumul
(şoseaua) publică, în anul domnului 1838. ziua 21 august, întotdeauna pentru
comunitatea metalurgică <lin Abrud. Textul celeilalte inscripţii-tot în latină -
urează mult noroc privitorilor, în memoria celui mai luminos principe şi
arhiduce al Austriei etc. , etc. , stăpân şi conducător Ferdinand ci' Este, celui
mai celest principe. stăpân august îndepărtat, mulţumiri.
Textele în limba maghiară-1 de pe monument arată-prezentate în sinteză
- că ceea ce trecutul a uitat, prezentul a făcut amintire pentru viitor. întotdeauna
începutul fiind aşadar sârguinţa realizării drumului, 1838. 21 august. la sărbătoarea
începutului de drum. Această şosea naţională s-a făcut - consemnează textul
celeilalte inscripţii - de către L. B. Losontzi Miles, Banffi Miklos şi Cs. K.
Kamarasur, cu supravegherea Prefecturii, fiind singur reprezentant din pai1ea
localităţii primarul Csiki Daniel, din partea cetăţii primarul Szatmati Szabo
Istvan şi inginerul Szatmari Enyedi Sandor şi O. Sandor, (lucrare terminată) în
1889, 6 iunie.
Monumentul face parte din categoria5 celor ridicate de către autorităţile
vremii, interesate de bogăţiile Apusenilor , fiind menit a imortaliza evenimentul
şi lucrarea respectivă. O echipă complexă româno-germană, a realizat o copie
a monumentului în primăvara anului 2002, aceasta urmînd a fi expusă şi în
Săchsische Mi.iseum din Gundelsheim<'.
Prezentarea de faţă se vrea o contribuţie 7 modestă la cunoaşterea
istoriei şi monumentelor meleagurilor Albei 8 , unele din păcate uitate sau trecute
cu vederea, toate aparţinând istoriei noastre comune, trecutului nostru tumultos,
cu luminile ŞI umbrele sale.
• Traducere realizată cu ajutorul colegului Tamas Arpad, ci"truia îi multumim şi pe această cale.
~ Vezi şi pe cel ridicat în 1895 în amintirea realizării drumului Zlatna - Almaşu Mare. piesă din
păcate distrusă cu ocazia refacerii şi lărgirii- anii trecu\i- a acestei artere de circulatie . cf. D.
O. Dan în Breviar, A. Iulia, 1993. p. 110, şi remontat în Zlatna în sept. 2002.
'' ln ideea fructuoasei colaborări bilaterale amintim şi expozitia "Argint şi sare în Transilvania"
(Silver und Salz in SiebenbUrgen), itinerată din Germania şi montată în anul 2(Xll în ferula
bisericii evanghelice din Sibiu, eveniment cultural remarcabil, finalizat şi cu o publica\ic cu
acelaşi titlu, realizată în condi\ii grafice de excep\ie.
Vezi şi D. O. Dan. Contribuţii la istoria transportului de câlâtori din Schcş. /-/arta diligcnrelor din
7
Imperiul Austriac (IN35), în Apu/11111, XXXVII, 2, 2001, pp. 5-64.

' cf. Breviar A. Iulia, 1993; N. Josan, Gh. Flcşer, A. Dumitran, Oameni şifâptc din trernt 11 /
j11dc(11/11i A/hain memoria urmaşi/o,; Bihliothcca Musei Apulensis. III, A. Iulia, 1996, passim.
271
UN MONUMENT OUBLIE
-Rezume -
Le autour presents un intere sant monument trouvfc sur la route

Alba Iulia - Abrud, a Bucium erbu, inanugurfe en 1838.
L'etude c'est un utile contribution a la connai ,sancc de l'h1sto1re delia
region minier d'ici.
272 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
MONUMENTUL LUI AVRAM IANCU DE LA ALBA IULIA

$1 SEMNIFICATIA LUI*
IULIA RAMONA DAN
Alba Iulia este prin excelenţă un oraş în care calci pe istorie, dar şi
o cetate a reprezentării acesteia prin monumente 1 • De la Pom1a Castrului
Legiunii a XIII- a Gemina 2 la Catedrala romano-catolică şi până la bustul
poetului nepereche Mihai Eminescu- dezvelit în noiembrie 1999 1 - sunt milenii
de devenire întru şi înspre istoria noastră, scrisă aici apăsat, cu numeroase ş1
memorabile episoade. sculptate adânc în marea carte a neamului.
Este binecunoscut locul şi rolul Craiului Munţilor, Avram Iancu în
istoria noastră în general şi în cea a Transilvaniei în special, ca mucenic, erou
şi martir al luptei românilor ardeleni pentru dreptate socială şi libertate naţională.➔•
El s-a jertfit pe altarul dragostei de ţară, fiind un apostol şi mărturisitor al
libe11ăţii noastre, devenind odată cu scurgerea timpului un Erou Naţional·'.
Chipul său de "curată poezie tragică", faptele sale de arme, curajul,
demnitatea, bărbăţia, idealul său neînfricat, au făcut - în timp- obiectul unor
numeroase studii şi lucrări<, care ni-l apropie şi mai tare făcându-l contemporanul
nostru.
Meleagurile judeţului Alba păstrează numeroase mărturii, inestimabile
şi semnificative monumente 7 legate de viaţa şi activitatea conducătorului Revoluţiei
române de la 1848 din Transilvania 8 • De la casa natală - azi Muzeu memorial
- de la Vidra de Sus ( din 1924 comuna Avram Iancu) la Câmpeni, unde îşi
* Studiu prezentat la Sesiunea de comunicări ştiintifice dedicată Zilei Nationalc a României, Alba
Iulia, 28-29 noiembrie 2001.
' O.O.Dan. A/ha Iulia oraşul istorie. oraşul 111onumentelor, Ed. Altip, Alba Iulia. 1998.
V .Moga. De la Ap11/u111 la A/ha Iulia. Castrul roman de la Apulum, Cluj- Napoca. 1998, pp.44-71.
pi. IV-XIII.
' Operă a octogenarului artist plastic, născut pe meleagurile Albei, Nicolae Pascu-Goia.
' S.Dragomir, Avram Iancu, Buc. 1924; Şt. Pascu, Avra111 Iancu, Ed.Meridiane. Bucureşti, 1972.
' A. Dccci. Moartea şi inmormântatea lui Avram Iancu. la 11-13 scpte111hrie 1872. în presa 1-remii şi
în ancheta Ministerului Afacerilor Interne de la Budapesta, Apulum, X, 1972, pp.443-462.
" I.Ranca, V.Nitu. Avram lanrn: Dornmente şi hihliogra/ie. Ed.Acad. Bucureşti. 1974.
O.O.Dan, Brel'iar, Alba Iulia, 1993, pp.228sqq; N. Josan, Gh.Fleşer, A.Dumitran, Oameni şi
7
/i1pte din trecutu/jude/ului A/ha în memoria înaintaşilor, Alba Iulia, 1996.

' D.O.Dan, ltinerarii ~i biografii eroice. 1848. Judctul Alba , Ed. Altip, Alba Iulia, 1998.
273
IULIA RAMONA DAN
avea comandamentul conducătorul moţilor şi al Legiunii Aurari a Gemi na'). la

Abrud 10 , oraşul inscriptiilor şi al eroicelor şi sângeroaselor lupte din 1848-1849.
la Ciuruleasa. Bucium 11 sau la Zlatna, unde a urmat gimnaziul cezaro-crăiesc 1 c
şi până la BlajD cu a sa Câmpie a Libertăţii, poti um1ări drumul paşilor ~ăi
prin aceste locuri, presărat şi imortalizat cu numeroase monumente ş1 mereu viu
în conştiinta oamenilor.
La Alba Iulia Avram Iancu şi-a legat numele de asediul din 24 iunie
1849 al cetăţii Vauban şi de retragerea sa spre Apuseni 1~ şi nu în ultimul rând
14
de tragicul episod din 1852 16 , când a fost închis. pălmuit şi umilit de funcţionarul
Hohn, reprezentantul autoritătii imperiale.
Problema ridicării unui monument al Craiului Munţilor la Alba Iulia
s-a pus în ultimul deceniu cu acuitate, în judet existând numeroase şi semnificative
realizări în acest sens, semnate de artişti plastici consacrati, precum V .Dimitriu-
Bârlad, M.Buculei, M.Ştefănescu, G.Apostu, A.Ostap, R.Ladea, V.Spaniol. etc. 17
În 1993 cu ocazia concursului pentru MONUMENTUL UNITĂŢII
NA ŢIGNALE - nerealizat din păcate - s-a retinut şi macheta regretatei a11istc
plastice Valentina Boştină, reprezentând un Avram Iancu cu cojocul pe umeri.
mergând impunător. Înălţimea propusă - 4 metri - şi detaliile realizării îi
confereau monumentalitatea necesară operei 18 • Au urmat apoi variantele de bust
realizate de profesorul Romi Adam din Alba Iulia şi proiectul acceptat şi
materializat în final. Semnat de arhitectul Doru Deleu, căruia îi apartine gândirea
întregului ansamblu. El reprezintă un bust monumental din bronz. realizat de
4
R.Felea, Unde a fost in Câmpeni, Cartia11/ General a lui A,.,-am /a11c11. Ap11/11111 . X\'I. I97X.
pp.355-357: A. Cociora. Collfrib11(ii pri1·i11d o,'Rani::arca prc/i:ct11rii A11raria Ge111i11<1. L1rid,11·a. I_,.
1981, pp.155-159.
u, I.Furduiu. Abrud-pagini de eroism, Ed. Altip. Alba Iulia. 200 I. passim.: E.Hulea. Co11trih11/ic la
cunoaşterea reisten(ei mmâneşti din 184 8 in M11n(ii Apuseni, Apu/11m. li. I94tl. pp.257-2flX.
11
Obeliscuri dezvelite în 1994, cf. O.O.Dan, op.cil.. pp.10 şi 12.
,: I.MârLa. Elevi ai gimna=i11/11i crăiesc din Zlatna. ( I) . .-lp11/um. X. 1972. pp.347-372: ibidem. (li l.
Apulum, XV, 1977. pp.4()9-430: idem. Protoco/11/ Regii Gimna::ii Zalathen.11,. St. ~i .frr. de
istorie, 21, 1973, p.49-60.
1.i O.O.Dan. op.cit. pp.11-12: ŞI. Manciulea . .-li.,-am lanrn ~-i Blcii11l. Cluj. 2000: C.Ta1ai-Bah;L
14
Blaj11/,i,imagini, Ed.Altip, Alba Iulia. 2002.
NJosan. Cetatea A/ha Julia in timpul Rcml11(ici de la /8./8-/8./IJ. Dornmellfe 1·it'llc::c. Ed.Altip.
Alba Iulia, 2001. p.32; vezi şi E.Hulea. Cronirn ('\'cnimclltdor alh11i11/icnc in anii rt'l'o/11/i•·i t!<' /<1
/848-1849. Apulum, XI. 1973, p.4fl9 sqq; I. Pleşa. A/ha Iulia in rnol11(ia de la 18./S-IS-N.
Rc,·ista Arhil'c/o,; L, XXXV, 1973, suplimenl. p.77 s44.
11
Idem, Românii din M1111(ii Apuseni, de la Horea şi.-ll'ram lanrn. la Marea Unin· din fl}/8. EJ. Ahip.
Alba Iulia, 200 I.
1
° Cf. Al. Sterca Şulu\iu, Familia, XXXIII, 1897, p.375; S.Relegan. Cinci pctifii inl'dlfe din /85:!
ale lui hram Iancu, Sarge(ia, IX, 1972, pp.247-258.
17
Ridicate la Câmpeni ( 1940 ~i 1992). Blaj( 1972, 1973, 1993). Avr.im Iancu( 1968). AiuJ( 19921.
Abrud(de către E.M.Abrud în 1999). Zlatna( 1993). Poiana VaJului (2000). cf.O.O.Dan. op.cit.
passim.
• Macheta se află la Primăria municipiului Alba Iulia.
1
274 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
regretatului culptor Mircea Ştefăne cu 19 , ampla at pe un soclu cilindric, a cărui

bază e placată cu gre ie, având ca fundal 10 tulnice încrucişate spre vârf, care
"ră ar" parcă din pietrele munţilor săi, reprezentaţi simbol ic (fig.J ).
u ne propunem ă discutăm aici amplasamentul şi modalităţile de
realizare ale monumentului, care comportă numeroa e di cuţii, ace ta fiind
înfăptuit nu întotdeauna ţinând cont de opiniile şi uge tiile pecialiştilor în artă
monumentală au instituţiilor abilitate în acest sens să o facă.
Prin ridicarea bu tului lui Avram Iancu la 1 Decemrie 2001 în
Parcul Unirii din Alba Iulia în prezenţa oficialităţilor centrale, locale şi a unei
numeroa e a i tenţe venite din toată ţara 20 se face un act de dreptate Craiului
Munţilor, dându-i-se cinstirea monumentală cuvenită faptelor ale eroice, oraşul
Marii Uniri 21 îmbogăţindu-se cu încă un monument de for public, emnificativ-
al 24-lea- care face cin te i dă nobleţe oraşului 2 2 dintre milenii de i torie.
Festivităţile amintite -au constituit într-un preambul re u şit la
manife tările comemorative din anul acesta, când iată se împlinesc 130 de ani
de la trecerea lui Avram Iancu în lumea aştrilor.
•
The significance of Avram Iancu monument from Alba Iulia

- Summarv -
The author pre ent the ignificance of uncovering the leader monu-
ment from 1848 Romanian revolution in Tran ylvania, Avram Iancu ( I 24-
1872), in Alba Iu lia, maki ng in the same time an intere ti ng and u eful
incursion in hi tory of problematic.
umpăiat de Primăria municipiului Alba Iulia .

11
'
31
Mul\i dintre a cştia membrii ai ocietă\ii cultural-palrioticc Avram Ian u, unul dintre organizatorii
manifestării .
V. ucu1u. A/ha Iulia. Din 1rern111/ şi pre::.en//1/ oras11l11i, Alba Iulia, 1929; O.O.Dan, în Gh.Hendrca .
21
,, A/ha Iulia oraşul Marii Uniri în imagini de epocă, Alba Iulia. 1996, pp.7-10.
·· .Josan, Gh . Fle er, A . Oumi tran, op.cil.
275--
MUZEOLOGIE - RESTAURARE - CONSERVARE
OMETODĂ DE PUNERE ÎN VALOARE PRIN RESTAURARE AUNEI PIESE DE

INVENTAR FUNERAR DIN EPOCA ROMANĂ
DAN ANGHEL
Lucrarea de faţă prezintă metodele de restaurare aplicate în cazul unei

piese ceramice depuse alături de alte materiale ca inventar funerar în cadrul
unui mormânt de incineraţie. Din întregul ansamblul ne-a atras atenţia un vas
de tip turribulum în care a fost depus (sau a ajuns accidental) un opaiţ.
La intrarea în laboratorul de restaurare opaiţul se prezenta foarte bine
fixat prin intermediul depunerilor de sol în partea interioară a vasului. iar
pentru o mai bună punere în valoare s-a hotărât restaurarea acestuia şi păstrarea
opaiţului în starea în care a fost descoperit.
Analiza pastei ceramice a identificat o serie de vicii tehnologice de
prelucrare şi deficienţe ale materialului utilizat, care împreună cu acţiunea
agenţilor din sol au agravat starea de conservare a pieselor.
Vasul de tip turribulum se prezenta fragmentat în 9 cioburi şi acoperit
cu depuneri mecanice de sol. a fost confecţionat dintr-o pastă de culoare gălbui
degresată cu nisip în exces. Prezintă în întreaga masa a pastei particule de
argilă compactate, feruginoase. de culoare roşie şi o importantă cantitate de
calcit provenit ca impuritate din cadrul zăcământului de lut (Rankama, Sahama
]<)50, 175) ..
Aspectul p:.u1iculelor de calcit (Ca CO3) paqial descompus identifică
o temperatură de ardere inferioară valorii de 900-920°C, când acesta este
complet transformat în oxid de calciu (CaO) (var nestins), el putând fi
îndepă11at prin spălare (Lazarovici-Maxim 1995, 225: Şeclăman 2000, 30). Este
posibil ca nuanta gălbui a piesei să se datoreze şi prezenţei masive a cestor
carbonati în compozitia argilei utilizate. Aceste impurităţi sunt caracteristice
depozitelor Iutilo-argiloase prezente intercalate în straturi de calcare, existente
în zonă, exploatarea lor fiind realizată prohahil din minele excavate pentru
oh\increa minereului aurifer.
Opaitul puternic fragmentat, cu păqi lipsă este prelucrat prin presare
în tipar bivalv dintr-o pastă de culoare galben-crem, foat1e fină, obţinută prin
decantare gravimetrică. Această metodă de curăţire a masei argiloase permite
ohtinerea unei paste fine, propice pentru turnare sau presare, dar în paralel se
elimină şi o pa11e a fractiunii degresante specifice, particulele de feldspat, cu:.u1.
mai grele tinzf111d să se decanteze (Ciut/, şi co/ah 2000, 110). În cazul folosirii
unor argile de slabă calitate. piesa finită nu va prezenta o rezistentă mecanică
277--
DAN ANGHEL
suficientă şi este uşor degradată în urma actiunii factorilor fizico-chimice din

sol.
Acelaşi tip de deficiente tehnologice date de utilizarea lutului au putut
fi observate şi în cazul unor piese similare descoperite în aceeaşi staţiune. care
au suferit procese de degradare similare. Lipsa de îndemânare a olarilor se
observă şi din forma fructierei în sine al cărei profil este uşor. descentrat.
diametrul piciorului nu este egal. cu toate că a fost modelată la roată rapidă.
Arderea realizată nu este uniformă, miezul ciobului având culoare neagră. fapt
care indică imposibilitatea mentinerii temperaturii la valoarea maximă un timp
suficient de lung pentru ca ciobul să fie pătruns uniform indiferent de grosimea
lui (Anghel 2000, 173).
Aspectul pieselor şi viciile tehnologice de prelucrare indică producerea
lor în cadrul unor oficine locale care utilizau materia primă avută la îndemână
şi care lucrau doar pentru o clientelă din zonă, puţin pretentioasă (Bcnea J98l.
21, Mitro/an 1995, 175).
Această presupunere este confirmată de aspectul diferit a unor piese
din aceeaşi statiune care au fost produse în cadrul altor oficine (ulcioare, opaite
ştampilate), dar care sunt prelucrate dintr-o pastă bine aleasă. atent fasonate ş1
arse la roşu caracteristici specifice ceramicii romane (Daica 1987, 24).
Pe lângă acţiunea fiozico-chimică a stratului de sol s-a manifestat ş1
un proces de . degradare biologică, rădăcinile plantelor din stratul vegetal au
pătruns în interiorul opaiţului de unde au perforat şi traversat peretele fructierei
în zona fundului.
Ambalarea pieselor în pungi de polietilenă şi intrarea pieselor în procesul
de restaurare la scu1t timp după descoperire, a mentinut la nivelul pieselor o
umiditate apropiată de cea din momentul descoperirii ( lfotkinson I 998, 121 ).
„ Începerea procesului de restaurare a implicat realizarea unor teste de
rezistentă la curăţire mecanică umedă a pieselor. Tamponarea cu buretele a
indicat o rezistentă mecanică scăzută a pastei din care· este confecţionată
fructieră, dar care permite o curăţire umedă a depunerilor mecanice de sol. În
schimb opaiţul nu pennite umezirea atât datorită slabei rezistente a pastei cât
şi a posibilităţii desfacerea fragmentelor în cazul umezirii în surplus a solului
care le fixează de peretele fructierei.
Pentru turribulum s-a recurs la îndepărtarea depunerilor de sol prin
tamponare cu buretele inclusiv pentru zona din apropierea opaiţului. Cu foarte
mare atenţie au fost îndepărtate mecanic um1ele de ·sol de pe suprafaţa npaitului
după care s-a recurs la golirea parţială a interiorului piesei. Nu a putut fi
îndepărtat tot solul, acesta fiind cel care mentine fragmentele opaiţului. Piesa o
fost păstrată în intervalele de timp dintre intervenţii închisă etan~ pentru
evitarea uscării solului. fapt care ar fi îngreunat operaţia de curăţire. Tot prin
metode mecanice uscate au fost îndepărtate parţial depunerile de sol de pe
suprafaţa fructierei în zona din imediata apropiere a opaiţului.
278 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Menţinerea lui doar pnn aderenţa la depunerile de sol nu a fost

posibilă. pentru consolidare atât piesa cât şi solul au fost impregnate pnn
pensulare cu soluţie foarte diluată de Aracet fără plastifiant. Operaţia a fost
repetată în mai multe etape până s-a observat că solul nu mai absoarbe soluţia.
Din acest moment a fost posibilă întoarcerea fructierei şi îndepărtarea prin
tamponare a depunerilor din interiorul piciorului.
Restul fragmentelor au fost asamblate cu Aracet fără plastifiant.
Părţile lipsă precum şi unele linii de îmbinare dintre fragmente au fost
plombate cu ipsos de modelaj colorat în pastă cu săruri stabile în proporţie de
IOCJc.
Pentru a nu modifica aspectul general piesele nu au mai fost impreg-
nate în vederea unei consolidări finale, dar acest aspect implică precauţii
deosebite la manipulare şi păstrare.
Prin restaurare s-a reuşit redarea formei iniţiale a vasului de tip
turribulum, dar şi menţinerea unui aspect original care apropie piesele de felul
cum arătau în momentul depunerii ca ofrandă şi cel al descoperirii în cadrul
şantierului arheologic ..
AMETHOD OF VALORIZATION THROUGH RESTORATION INVENTORY OBJECTS

FROM THE ROMAN PERIOD
- Sumarv-
This article describes the restoration process carried aut in order to

maintain in situ a fragmentary lucemae that was found inside a turribulum type
vessel. In this way, we attempted to obtain a better valorization of ensemble
for exibition.
Explanation of figure:
Foto I. Detail before restoration
Foto 2. Detail after restauration
Foto 3. The vessel after restauration
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 279 - -
DAN ANGHEL
ABREBVIERI BIBLIOGRAFICE
Anghel 2000 - D. Anghel, h1fluen(a condi(iilor de ardere asuopra

ceramicii, în BCŞS. 6. Alba Iulia. 2000. 171-173.
Benea 1982 - D. Benea. Atelierele ceramice de la Tibisrnm. Contribuţii
la istoria atelierelor de ceramică din sud-,·esfltl Daciei. în
Potaisa, Illl, Turda. 1982. 10-40.
Ciută ş1 colab. 2000 - M. Ciută, D. Anghel. D. Sabău. Consideraţii rn pri,'ire
la tehnologia de confecţionare a ceramicii rnlturii Precri.y.
în Apulum, XXXVII, Alba Iulia, 2000. 103-132.
Dalea 1987 - I. Dalea, O istorie a artei ceramice. Ed. Meridiane.
Bucureşti 1987.
Lazarovici-Maxim 1995 - Gh. Lazarovici, Z. Maxim, Gura Baciului. Monografie
arheologică, Cluj Napoca. 1995.
Mitrofan 1995 - I Mitrofan, Materialele şi ustensilele folosite de olarii
romani, în Apulum, XXXII. Alba Iulia. 1995. 175-187.
Rankama-Sahan,a 1950 - K. Rankama, T.H.G. Sahama. Geoc/1emist1y. Uni,·er-
sity of Cicago Press. 1950.
Şeclăman 2000 - D. Şeclăman. Analiza cristalografică În sprijinul
arheologiei. în Peuce, XIII. Tulcea. 2000. 29-33.
Watkinson 1998 - D. Watkinson, First aid for finds. The Brithish
arheologica/ Trust. London. 1998.
- - 280 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Foto I
Foto 2
Foto 3
28 1 - -
ZEVEDEI-IOAN DRAGHITA
PROTEJAR~EA PATRIMONIULUI CULTURAL NATIONAL

IN JUDETUL ALBA (1918-1948)
ZEVEDEI-IOAN DRĂGHJŢĂ
Ocrotirea patrimoniului cultural na\ional. în perioada 19 I 8-1948. este

ilustrată de interesul manifestat. în acest sens, de individ. grup social sau
comunitate şi mai ales de instituţiile statului. concretizat prin măsuri legislati\·e.
financiare dar şi prin atitudini civice şi/sau morale. Fără îndoială că formele şi
mijloacele uzitate în acest domeniu au fost diverse şi diferite de la o epocă la
alta şi chiar de la o zonă la alta a ţării, diversitate datorată nivelului de cultură
a timpului dar şi a oamenilor dispuşi mai mult sau mai puţin, să actioneze,
chiar cu riscul unor sacrificii personale. în interesul bunurilor culturale mobile
şi imobile ameninţate de distrugeri naturale sau umane.
În acest demers, un rol esential l-a avut Comisiunea Monumentelor
Istorice. Constituită la Bucureşti în toamna anului 1892, a fost organismul care
a dirijat până în 1948 activitatea de ocrotire a bunurilor culturale extinsă. după
1918, şi asupra provinciilor alipite patriei-mamă • De fapt. noik realităţi 1
politice. sociale. economice şi culturale de după Marea unire. au impus

regândirea Comisiunii Monumentelor Istorice care trebuia să gestioneze probleme
şi teritorii mult mai mari şi mai extinse. Iată de ce, s-a adoptat în 19 I 9 Legea
pentru conservarea şi restaurarea monumentelor istorice în baza căreia Comisiunea
Monumentelor Istorice a fost reorganizată constituind. totodată. fundamentul
legal în activitatea sa.
Pentru Comisiunea Monumentelor Istorice, Sec\iunea pentru Transil\'ania.
condusă de Alexandru Lapedatu (preşedinte) şi Constantin Daicoviciu (secretar).
prioritare au fost aspectele privind limitarea distrugerilor, nu puţine. a bunurilor
culturale - mobile sau imobile - din teritoriu. O mare eficienţă au avut membrii
coresponden\i ai Comisiunii Monumentelor Istorice care au semnalat forului
tutelar şi au intervenit, reuşind să salveze de la distrugere multe piese. unek
de patrimoniu. Au acţionat. în această calitate, o serie de intekctuali transil\'ăneni
dintre care îi amintim pe: Virgil Cucuiu. Constantin Economu. Enea Zctkanu,
Alexandru Lup~anu, Constantin Oancea. dr. Victor Roth ( toţi au acti\'at pe
teritoriul actualului judeţ Alba). Iosif Mallasz. dr. Iuliu Teutsh. dr. Romul Vuia.
dr. Octavian Floca şi exemplele pot continua~.
1
I. Opri~. ( '0111isi1111,·a Alo1111111c111c/or l.,1orin·. Bucurl'~ti. I l)<J.t.
·' IJc.:111. /'m/1'/tll'l',1111,ir111riilor c11/i11ral-ar1is1icc i/111 fr,111sih-1111ia şi Ba11111 d11p<1 .\lun·a L.'nirc. Bu,:url'~ti.
l<JKK. p. 259.
282
În judeţul Alba activitatea Comisiunii Monumentelor Istorice 1 ilustrată -
pnn numeroasele adrese trimise autorităţilor, prin mobilitatea membrilor ei sau

prm contribuţia la consolidarea şi sistematizarea muzeului <..lin Alba Iulia - a.
fost una intensă datorată, fără îndoială, zestrei mari de vestigii arheologice şi
istorice de care dispune. Încă din 1922 Comisiunea Monumentelor Istorice
atrage atenţia prefectului asupra faptului că în multe zone ruinele antice sunt
folosite drept cariere de piatră. Asemenea situaţii sau constatat în Alba Iulia,
între Cricău şi Tibru (unde s-au descoperit resturile unui castru roman), la
Zlatna, Cârna, Vinţu de Jos-1. Asemenea apeluri s-au reluat cu insistenţă. în anii
următori 5 •
Dar distrugerile patrimoniului cultural naţional au continuat, mai ales
în zona anticului Apulum, fapt semnalat cu insistenţă de intelectualii locali
angrenaţi în această luptă. În 1931, custodele Muzeului Unirii din Alba Iulia,
profesorul Leonte Opriş atrage atenţia autorităţilor asupra faptului că vestigii
arheologice romane descoperite fo11uit sunt comercializate unor străini (3 lei un
sfinx şi o piatră de mormânt), situaţie constantă la Partoş, unde un oarecare
Gheorghe Cerb a efectuat săpături neautorizate; se cere intervenţia celor în
drept pentru a pune capăt acestei situaţii. În ancheta deschisă, la care a
participat şi Leonte Opriş, s-a constatat că Gheorghe Cerbu deţinea " ... trei lei
de piatră, o tablă de piatră de doi metri lungime şi un metru lăţime cu
inscriptie şi basorelief şi o statuetă mică" toate scoase dintr-o săpătură în
lungime de 12 metri şi lăţime de cca. 2 metri. S-a interzis oficial continuarea
săpăturilor, piesele descoperite urmând a fi preluate de Muzeul Unirii". Acelaşi
Leonte Opriş a cerut sprijin pentru a ridica din Zlatna ''/ .. ./ diferite petrii
arheologice romane de la casele erariale şi pai1iculare / .. ./" acţiune autorizată de
Comisiunea Monumentelor Istorice, ele urmând a intra în colecţiile Muzeului
Unirii. Din lipsă de fonduri solicită acoperirea cheltuielilor de manipulare şi
transport de către prefectura Alba şi primăria Zlatna 7 •
Foarte activ în acţiunea de protejare a patrimoniului national din
judeţul Alba a fost Virgil Cucuiu membru corespondent al Comisiunii
Monumentelor Istorice şi profesor la Liceul "Mihai Viteazul" din Alba Iulia,
unde a organizat un muzeu de care s-a îngrijit în calitate de custode. Prin
numeroase adrese înaintate prefecturii, sau prin semnalările trimise Comisiunii
Monumentelor Istorice, aduce în atenţia celor avizaţi cazuri de distrugere a
' Pentru o privire asupra activitătii Comisiunii Monumentelor Istorice în judetul Alba. vezi: idem.
Mu::eul Unirii şi ocrotirea patrimoniului rn/111ral na/ionat ( 1918 - 1948). în Apulum. XIX. 1981. p.
507-524.
• Diree(ia .lude/eanu a Arhi1-elor Na/ionate A/ha. Fond Pre/i'ct11m A/ha - acte înregistrate. dmar
1043/1922 (mai deparle DJ.A.N. Alba. Prefectura).
' lhidem. dosar 6394/1927 ~i 10510/1929.
'· lhidem, dosar 2836/ 1930. f. I.
' Ibidem, dosar 2808/ 1931.
283--
ZEVEDEl·IOAN DRĂGHITA
patrimoniului. Ast(el. în scrisoarea trimisă preşedintelui ~omisiunii Monumentelor

Istorice. din 26 februarie I 930, prezintă situatia ivită la Alba Iulia unde
"economul Ioan Oancea" a efectuat săpături arheologice clandestine. Deşi a
intervenit la prefectură. împreună cu Constantin Daicoviciu, pentru a-l opri.
totuşi cel în cauză nu încetează excavările. fapt constatat în următoarele zile
când efectuează o inspecţie împreună cu Enea Zctleanu. Comisiunea Monumentelor
Istorice trimite prefectului o adresă oficială prin care solicită rezolvarea atât a
cazului în speţă cât şi luarea unor măsuri eficiente pentru prevenirea unor
situaţii similare 8 •
Insistentele oficialilor Comisiunii Monumentelor Istorice s-au dovedit
fe11ile căci prefectura emite circulara 3155/1930 având ca obiect "Dispozitiuni
privitor la conse1-varea şi restaurarea monumentelor istorice" în care prezintă
succint Decretul-lege nr. 3299 referitor la conservarea monumentelor istorice
publicat în Monitorul Oficial nr. 82 din 29 iulie 19 l 9 9 • Se cere autoritătilor
locale să stopeze orice săpătură sau cercetări în scopul descoperirii de "/ .. J
monumente istorice şi obiecte arheologice / .. ./" dacă nu au autorizatia din
partea Comisiunii Monumentelor Istorice. Se recomandă aducerea la cunoştinta
prefecturii a bunurilor de patrimoniu existente şi / sau a celor ce vor fi
descoperite care, la rândul ei, um1ează a înştiinta Comisiunea Monumentelor
Istorice. La această din unnă solicitare s-a răspuns din Mihalţ. Pianul de jos.
plasa Ocna Mureş (unde este semnalat un monument ridicat în memoria eroilor
din primul război mondial). Din Feneş se precizează existenta - în Presaca
Ampoiului - a unui monument istoric cu inscriptia "Pax" ridicat în cinstea celor
căzuti în revoluţia de la 1848 fiind anexată şi o schi tă cadastrală a monumentului 10 •
Circulara a fost trimisă drept răspuns Comisiunii Monumentelor Istorice.
dar şi - evident - preturilor, primăriilor şi chiar revizorului şcolar. În preambulul
celei destinată pentru folosul şcolilor, se solicită o mai mare implicare a
profesorilor în protejarea "/ .. ./ monumentelor istorice şi obiectelor de artă
arătfmd elevilor cum se ştie aprecia aceste lucruri vechi şi cum să grijească de
ajungerea lor în colectiile muzeelor noastre / .. ./" 11 •
Măsurile luate nu au rezolvat gravele· probleme ridicate de necesitatea
protejării patrimoniului naţional la nivelul judetului Alba. Cei care s-au zbătut
pentru limitarea distrugerilor au fost adeseori puşi în situatii delicate: autoritatea
lor fiind cu vehementă contestată atât de făptaşi cât şi de autorităţi. În mod
cert. din aceste considerente, Virgil Cucuiu solicită. expres. Comisiunii
Monumentelor Istorice un înscris din care să reiese calitatea sa de membru
corespondent al acestei institutii 1~. Îl primeşte în 17 lebruarie 19.30, subliniindu-
• Ihiclcm. dosar 28Jt,/ I 9 30. f. 3.

'' lhicle111. dosar 3I.S.S/1930.
111
lhiclcm. 1. 6-11.
11
/hiJcm. f. 4.
,: lhidi:111.
284
i-se competenţele asupra "supravegherii monumentelor istorice din judeţul Alha

ş1 luarea dispoziţiilor legale pentru conservarea lor" 1
'.
În 1934. acelaşi Virgil Cucuiu trimite Comisiunii Monumentelor Istorice

o adresă prin care rap011ează efectuarea de săpături arheologice ilegale. la
Partoş. de către un oarecare Grigore Sas lucrător la C.F.R. care a descoperit -
în grădina sa - "trei inscripţii şi o statuă" romane pe care intenţiona să Ic vândă
unor colecţionari străini, chiar dacă secretarul Comisiunii Monumentelor Istorice
Secţiunea pentru Transilvania. Constantin Daicoviciu, care a văzut piesele. i-a
cerut să le păstreze intact până la achiziţionarea lor de către un muzeu public.
De aceea el cere sprijinul autorităţilor judeţene 1 -1. Acestea au fost sesizate şi de
Virgil Cucuiu care descrie mai detaliat situaţia. Arată că Grigore Sas împreună
cu Oprean Iosif din Pai1oş se află în posesia a două inscripţii funerare romane
şi a unei statui a lui Jupiter văzute - aşa cum am subliniat mai sus - de
Constantin Daicoviciu care i-a cerut să le fotografieze şi să le achiziţioneze
pentru Muzeul Unirii sau Muzeul Liceului "Mihai Viteazul" ambele din Alba
Iulia. Cei doi au cerut o sumă foarte mare (iniţial 2500, apoi 6000 Ici) de care
nu dispunea nici unul din muzee. Mai mult, lui Virgil Cucuiu nu i s-a permis
fotografierea sau transcrierea inscripţiilor, ceea cc l-a nemulţumit, aspect ilustrat
şi de tonul actului în cauză redactat chiar a doua zi după cele întâmplate.
Sugerează că locuitorii Partoşului au o atitudine ostilă faţă de toţi cei interesaţi
de vestigiile romane de acolo: "profesori universitari şi specialişti care vin în
cauza acestor monumente importante pentru istoria neamului românesc precum
şi aceia care sunt încredinţaţi cu supravegherea acestor obiecte, sunt priviţi de
către partoşeni ca nişte intruşi care doresc să-i împiedice în a căuta la adâncime
crezând că e dreptul lor" 15 •
În baza articolului 5 din Legea pentru conservarea şi restaurarea
monumentelor istorice 16 , Virgil Cucuiu solicită prefecturii luarea următoarelor
măsuri: - avizarea oricăror săpături de către Comisiunea Monumentelor Istorice:
- anunţarea sa (în calitate de reprezentat al Comisiunii Monumentelor Istorice)
imediată în cazul unor descoperiri arheologice fortuite; - oprirea vânzărilor de
piese arheologice romane altor persoane decât cele reprezentând muzeele statului.
La acestea se adaugă şi câteva măsuri imediate: - aşezarea sub pază a
obiectelor descoperite de Grigore Sas şi Oprean Iosif până la cumpărarea lor de
către un muzeu public; - acceptarea fotografierii şi transcrierii textului inscripţiilor:
- sensibilizarea organelor de poliţie din Pai1oş pe această chestiune 17 •
" Ihidcm. dosar 3999/ 1934, f.21 .

" lhidcm, f. I .
'' lhidcm.
"'Articolul invocat prevedea pedepse (amendă de la 10 la 500 de Ici sau închisoare de la 8 1.ilc
la 3 luni) pentru lo\i cei care distrug. mutilează sau înstrăineaz,1 bunuri culturale.
" n.JA.N. A/ha. Prc(ccll1ra. dosar 3999/1934. f. 4.
285--
ZEVEDEI-IOAN DRĂGHIT Ă
Tot în 1934, Virgil Cucuiu. în dublă calitate de membru corespondent

al Comisiunii Monumentelor Istorice şi de custode al Muzeului Liceului "Mihai
Viteazul". împreună cu Lconte Opriş solicită prefectului să pună capăt înstrăinării
bunurilor culturale din judeţ care trebuie să ajungă în depozitele muzeelor sale.
Se precizează, în actul semnat de cei doi. că obiectele romane descoperite
fortuit trebuie să fie predate celor două muzee contra unui preţ stabilit de o
comisie alcătuită din custozii celor două muzee. notarul şi primarul localitf1tii
unde s-a efectuat descoperirea. Se mai recomandă preluarea de la diferiţi
pa11iculari din Alba Iulia şi Zlatna a bunurilor culturale achiziţionate într-un
mod mai mult sau mai puţin legal şi aşezarea lor în muzee. unde le este
locul 1K.
Prin circularele trimise, prefectul cere imperativ primarului şi şefului
poliţiei să convingă preoţii şi învăţătorii din Paitoş să aducă la cunoştinţa
profesorului Enea Zeflean de la Liceul "Mihai Viteazul", membru corespondent
al Comisiunii Monumentelor Istorice, orice descoperire de acolo, iar locuitorilor
să li se atragă atenţia asupra obligativităţii anunţării descoperirilor arheologice
fortuite şi a interdicţiei vânzării piesele ivite la suprafaţă 19 •
În atenţia Comisiunii Monumentelor Istorice au stat nu doar vestigiile
arheologice ci şi monumentele aflate sau susceptibile a intra în patrimoniul
naţional. Desele adrese oficiale sau numeroasele interventii directe pentru
protejarea lor, argumentează afirmaţia noastră. Oameni precum Rudolf Wagner,
Victor Roth, V. Drăghiceanu, Ist. Moller. Al. Fridli şi exemplele pot continua,
au semnalat. conservat sau restaurat numeroase monumente din judeţul Alba~".
Fără îndoială, că fruntaşii Comisiunii Monumentelor Istorice au fost nevoiti să
fie cu atenţia permanent trează căci un număr însemnat de monumente. unele
de patrimoniu, erau distruse de nepăsarea sau ignoranţa chiar a celor care
trebuiau să le ocrotească, atât de comunităţile unde se aflau respectivele
obiective dar mai ales de autorităţi, locale sau judeţene. Considerăm că, din
aceste motive, forurile centrale ale Comisiunii au trimis, în repetate rânduri.
prefecturilor. inclusiv celei din Alba, adrese prin care solicitau o mai mare
implicare în politica de protejare a patrimoniului. Exemplară, în acest sens. este
adrnsa 8997A din 16 mai 1938 semnată de Nicolae Iorga, în calitate de
preşedinte, prin care se urmărea sensibilizarea prefectului: "Înaintaşii noştri au
ridicat lăcaşuri de închinare şi cetăţi întărite în tot cuprinsul ţării. pe care au
apărat-o şi ni-au păstrat-o cu preţul atâtor je11fe. Este de datoria noastră a
tuturor de a îngriji cu sfinţenie măcar de aceia-ce a mai ajuns până în vremile
noastre. De aceia ne-am gândit că în fiecare judet. prin pregătirea sa şi prin
rolul pe care îl are. singurul în măsură să ne ajute în misiunea noastră este
'" lhidi·m. f.."\.

,., lhidL'III .
.!t• I. Opri~. /'mtL'jarca 111ârt11riilor .... pass11n.
- - 286 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
prefectul, sunteţi dumneavoastră". În final. Nicolae Iorga sugerează prefectului

ca în scopul amintit să îndemne preoţii. învăţătorii şi primarii să "/ .. ./ formeze
comitete locale, care să se îngrijească de întreţinerea, repararea şi restaurarea
monumentelor din respectiva localitate, bun înţeles. cerând Comisiunii
Monumentelor Istorice lămuririle trebuitoare, ajutor tehnic şi supravegherea
lucrărilor" 21 •
Într-o altă adresă - 24403A din 20 octombrie 1938 - Comisiunea
Monumentelor Istorice solicita, prin intermediul Ministeru1ui de Interne. ca în
fiecare judeţ să se realizeze o inventariere a bisericilor ridicate înainte de 1850.
La nivelul judeţului Alba s-au efectuat demersurile necesare. încheindu-se
printr-un "Tablou al bisericilor din cuprinsul judeţului Alba clădite înainte de
anul 1850" pe care îl reproducem mai jos: 22
Nr. Cl1. Localitatea Denumirea bisericii Anul Observat ii
I Alba Iulia Biserică ortodoxă 1783

2. Alba Iulia Biserică ortodoxă 1795
3 Alba Iulia Biserică greco-catolică 1691
4 Alba Iulia Biserică greco-catolică 1731
5 Alba Iulia Catedrala romano-catolică 1287 Monument istoric
6 Alba Iulia Biserica franciscanilor 1725
7 Alba Iulia Biserica evanghelică 1826
8 Alba Iulia Biserica reformată 1721
9 Abrud Biserică 011odoxă
10 Abrud Biserică greco-catolică
11 Abrud Biserică romano-catolică
12 Abrud Biserică unitariană
13 Mogoş,
cătunul Micleşti Biserică ortodoxă Monument istoric
14 Teiuş Biserică greco-catolică 1500
15 Teiuş Biserică romano-catolică 1449
16 Teiuş Biserică reformată 1360
17 Mesentea Biserică ortodoxă Monument istorit
18 Gaida de jos Biserică greco-catolică Monument istoric
19 Oiejdea Biserică reformată
20 Gioagiul de sus Biserică ortodoxă -mănăstire 1430 Monument istoric
21 Gioagiul de sus Biserică greco-catolică Monument istoric
22 Gioagiul de sus Biserică ortodoxă 1792 -1797
23 Geomol Biserică ortodoxă 1850
24 Cristeşti Biserică ortodoxă 1700
25 Benic Biserică greco-catolică 1850 Monument istoric
)i lhidem. dosar, 11106/1938, f. 5.

i! lhiclem, dosar, 21/1939, f. 9 şi 19
287--
26 Benic Biserică reformată 1850 Monument istoric

27 Gaida de JOS Biserică greco-catolică 1850 Monument istoric
28 Sântimbru Biserică rcfom1ată 1442 Monument istoric
29 Beldiu Biserică gn:co-catolică 1816
30 Aiud Biserică reronnat.'i 1480
31 Aiud B iscrică romano-catol id 1780
32 Sebeş Biserică evcnghelică luterană 1360 Monument istoric
33 Râmet Mănăstire Monument istoric
34 Zlatna Două biserici ortodoxe înainte de 1850 -
35 Zlatna Biserică greco-ca toi ică înainte de 1850 -
36 Zlatna Biserică romano-catolică înainte de 1850 -
37 Zlatna Biserică refornrntă înainte de 1850 -
38 Valea Dosului Biserică ortodoxă înainte de 1850 -
39 Trâmpoielc Biserică 011odoxă înainte de 1850 -
40 Pătrângeni Biserică mtodoxă înainte de 1850
41 Valea Bulzului Biserică ortodoxă 1828
42 Prcs.ct AmtX)iului Biserică ortodoxă
43 Fencş Biserică ortodoxă 1755
44 Feneş Biserică greco-catolică 1825
45 Almaşul Mare-Joseni Biserică mtodoxă 1418
46 Almaşul Marc-Sw,;eni Biserică 01todoxă 1826
47 Glod Biserică 011odoxă
48 Nadstia Biserică 011odoxă 18-lS
49 Almaşul de mijloc Biserică ortodoxă
50 Almaşul mic de mw11e Biserică ortouoxă
51 Cib Biserică' mtodoxă
52 Techereu Biserică 01todoxă
53 Meteş Biserică 01todoxă 1780
54 Heria Biserică ortodoxă
55 Fărău Biserică ortodoxă
56 Decea Biserică refonnată
57 Cisteiul de Mureş Biserică greco-catolică
58 Cisteiul de Mureş Capelă romano-catolică
Mikes Mihali
59 Cisteiul de Mw-eş Biserică rcfom1ată
60 Micoşlaca Biserică ortodoxă
61 Noşlac Biserică reformată
62 Sânbenedic Biserică rn1odoxă
63 Sânbenedic Biserică greco-catolică
64 Ciuci Biserică greco-catolică
65 Copand Biserică greco-catolică
66 Găbud Biserică greco-catolică
67 Găbud Biserică ortodoxă
68 Ocna Mureş Biserică greco-catolică
19 Ocna Mureş Mănăstire greco-catolică
288 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Noua organizare administrativ teritorială a ţării, impusă de Carol al 11-

lea, a adus şi în domeniul protejării patrimoniul, mutaţii simţitoare cel puţin la
nivelul ţinutului Mureş care a avut şansa de a fi condus, în calitate de rezident
regal, de generalul Papp, un apărător devotat al zestrei patrimoniale naţionale.
Prin intermediul mai multor adrese trimise prefecţilor, primarilor şi prim
pretorilor, rezidentul regal a atras atenţia asupra necesităţii apărării patrimoniul
cultural-naţional de distrugeri dar şi de înstrăinări, solicitând ca orice descoperire
arheologică, orice document istoric să fie anunţate conducerii Muzeului Re-
gional din Alba Iulia astfel încât să poată fi achiziţionate (sau cel puţin
cunoscute) de acesta şi nu de alte muzee dm afară sau chiar de particulari~'.
Circulara nr. 275/1939, subliniază faptul că, prin hotărârea 697 din 5 decembrie
1939, Comisiunea Monumentelor Istorice a delegat rezidentului regal controlul
tuturor monumentelor şi muzeelor din ţinutul Mureş, drept pentru care acesta,
împreună cu Ion Berciu, directorul Muzeului Regional, solicită transmiterea din
teritoriu a următoarelor date: - localităţile unde se află urme preistorice, daco-
romane, medievale, precizându-se şi punctul geografic, natura urmelor şi dacă
s-au mai efectuat săpături arheologice: - muzeele din zona respectivă cu
precizarea numelui, instituţia de care depinde, natura coleqiilor şi numărul
exponatelor: - colecţionarii de piese arheologice sau de documente istorice
precum şi natura colecţiilor ce le posedă. Mai zăbovim câteva clipe asupra
acestei circulare căci ea conţine o definiţie interesantă şi considerăm, actuală a
bunului de patrimoniu: "/ .. ./ prin monumente istorice înţelegem toNe obiectele
care pot lămurii şi ilustra trecutul şi progresele civilizaţiunei noastre dela
preistorie până în vremea de faţă: obiecte preistorice de tot felul, obiecte şi
inscripţii greco-romane sau barbare, medievale, manuscripte şi tipărituri, monede
de tot felul, icoane şi tot felul de obiecte şi podoabe bisericeşti, tablouri de
zugravi şi picturi, precum şi orice obiecte şi relicvii de artă în legătură cu
evoluţia vieţii istorice şi artistice a poporului român"~~.
S-a răspuns la aceste solicitări din: Tibru, unde s-a semnalat descoperirea
a unor "piese din argint din timpul romanilor" în locul numit Măgura care au
fost predate, în 1939, Muzeului Regional; Ighiel unde s-au aflat două securi din
epoca bronzului (au fost donate şi ele muzeului); Şard şi Ampoiţa unde de-a
lungul Ampoiului şi Ampoiţei s-au găsit "obiecte casnice daco-romane şi
monede": în Abrud sat, Mogoş şi Bucium nu s-au identificat "urme preistorice,
artistice sau muzee"; în Roşia Montană s-au găsit "/ .. ./ la câteva case, sculpturi
în piatră din timpul Romanilor, cari sunt ziduite. În mai multe ruine din această
comună, se găsesc galerii formate de Romani, şi mai ales în mina statului.
" Grija pentru muzeul din Alba Iulia a fost permanentă reprezentând, pentru directorul lui. Ion
Berciu. un sprijin esen\ial în procesul de dezvoltare a acestei institu\ii. De altfel. în timpul
\inutului, muzeul a progresat cel mai mult sub toate aspectele, iniţiindu-se chiar şi buletinul tui
(Apulum).
!• IJ./1IN A/ha, Prc{cclura, dosar 813/1941
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 289 - -
S-au mai găsit inscripţii pe table cerate cari au fost duse din comună la
Muzeele din Berlin, Budapesta şi Blaj. Muzee nu sunt în comună. de asemenea
nici colecţionari"; din plasa Zlatna s-a transmis că, în Cib există o colecţie
aparţinând preotului Olea Sabin căruia i s-a solicitat să-i întocmească inventaruF-'.
Din plasa Vinţu de jos s-a trimis cel mai detaliat raport pe care, deşi conţine
şi unele inadvertenţe ştiinţifice, îl reproducem în cele ce urrnează:
26
Nr. Comuna Punct geografic Felul wmelor Eventuale Obs.

crt istorice lămuriri
1 Vinţu de jos Valea Vinţei la Cetate daco- Cetatea Zepernyik, Merită !>ă
3 km. depărtare romană punct strategic şi se facă
de comună comercial în epoca cercetări
romană, azi ruină
2 Vinţu de jos În comună Biserică Stilul renaşterii. Merită să

lângă Mureş reformată de Monument istoric, la se facă
prin anul zidire a fost biserică cercetări
1300-1400 catolică
3 Vinţu de jos În comună Castelul Loc de distractie a Se cere o

lângă Mureş Martinzzi principilor Ardeleni. În tablă
zidit pe la 1511 în posesia lui Radu come-
1300 Vodă. La 1622 a murit morativă
Aron Vodă. Aici a fost
închis Mitropolitul Sava
Brancovici
4 Vinţu de jos În curtea D-lui 2 statui Împăratul Adrian Merită să

Teleki romane de aflat la Conţu fie câştih,ate
mărime Vin tu lui de jos pentru
naturală Muzeul
Ţinutului
Merită să
Vintu de jos În curtea D-lui Un altar - fie câştigate
Aiben vechi pentru
Muzeul
Ţinutului
~~ Colectia a fost întemeiată în 1921 şi completată prin donatii şi achizitii. În 1961 cuprindea un
număr de 1766 obiecte cu caracter arheologic. istoric şi etnografic. O prezentare a ei. vezi la
Al. Popa, Colecfia muzeală Sabin O/ea din Cib-sat, r. Alba, în Apulw11. IV. 1961. p. 269-274 dar
şi la Pr. Valer-Petru Olea. Ana Dumitrun, Din istoricul colecfiei mu::eale "Sabin O/ea" - Cih. în
Apulum, XXXVIIl/2, 2001. p. 229-328, ultima reprezentând o vuloroasă şi exhaustivă c.:ontributie
la cunoaşterea colectiei în discutie dar şi a întemeietorului ei.
u, Ibidem, dosar 12671/1941, f. 20-21
290 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
5 Vinţu de jos ln comună Biserica şi Intre altele-multe de Merită să
biblioteca valoare se află un fie

Bisericii Rom. manuscris despre cercetate
Catolică rolul catolicismului
în timpul lui C.
Brâncoveanu
6 Cioara La Sălişte Resturi de La Sălişte pe locul A se· face

ziduri romane. lui Gligor Cibotea cercetări
Aflate la şi Nicolae Stănilă
1800. O piatră
funerară,
depozitată la
Muzeul
Brukenthl
Sibiu. Tezaur,
blide de argint
dep. Muzeu
Viena
7 Cioara În curtea lui O fântână din Găsită la întâmplare Merită să

Gheorghe timpul la anul 1936. Are fie
Molodeţ Romanilor apă bună cercetată
Cioara. Chimir de argint. Descrierea: V. Pârvan , Gettica, Cioara staţiune

8 metalurgică preistorică, în timpul daco romanilor, s-a aflat aur pe Valea Drejmarului
- sporadic şi azi; s-au aflat urme Romane
9 Cioara În cimitirul Biserică Un clopot 1761 şi 2 Merită a fi

vechi veche, fostă icoane, în biserica cercetată.
mănăstire veche; 12 cărţi Istoriografic

1479. Adusă istorice, în biserica Dr. Meteş,
de la Plăişor, nouă. Renovată ca Mănăstiri
1788 monument istoric în din Ardeal,
1927. Pelerinaj la 8 1937
septembrie
10 Cioara în comună. Monumentul eroilor în cimitirul vechiu, 1925. Pelerinaj anual de
ziua eroilor şi 8 septembrie.
11 Cioara. Biserică nouă, Catedrală din 1909 iar cărţi de valoare istorică - pelerinaj
anual la 8 septembrie. Merită cercetată
12 Cioara în comună. Capelă monument al unirii naţionale, 1930. Pelerinaj anual la I O-

15 August. Merită să fie cercetată.
13 Cioara în comună. Sfânta mănăstire, la Plăişor, loc istoric sub acoperiş, 1936, netenninată.
Pelerinaj anual la 21 Mai şi 14 octombrie. Istoriografie, Dr. Meteş, Cluj, 1937.
291
ZEVEDEI-IDAN DRAGHITA
14 Cioara în comună. Casele primăriei, fost domeniu al nobilului Barcsay din 1600;
locul de naştere a principelui Ardealului Barcsay Akos contemporan cu Matei
Basarab şi Vasile Lupu.
15 Tărtăria Înaitea haltei Cimitirul Fiind loc arător. Se văd

Tărtăria roman urnele au fost de resturi de
mult devastate urne
16 Tărtăria Lângă Haltă Castru roman Turn de veghe. Săpături

punct strategic nu s-au
făcut
17 Tărtăria Tăbărăşte - Au venit tătarii la Au trecut

1285. Aici au munţii pe
poposit. De aici se la Tărtăria
numeşte Tărtăria şt au
scoborât
pe râul
Sebeş.
Cronica
anonimă
18 Tărtăria. La întâlnirea drumului Sebeş cu drumul Vinţului, în 1848 a fost o luptă

între armata maghiară şi austrieci aliaţi cu ruşii. Crucea unde a fost înmonnânta\i
eroii se vede şi azi, ridicată de către împăratul Rusiei 1850
19 Blandiana. Pleşa. Drum roman de cărămidă
Tot din plasa Yintu de jos, este amintit drept colecţionar. Constantin
Oancea preot paroh ortodox în Cioara care a adunat cărţi şi monede. fiind
membru corespondent al Comisiunii Monumentelor lstorice 17 şi Comisiei Istorice
a judeţului Alba, lui datorându-i-se, probabil. statistica de mai sus 1 ~. Din Aiud
se raportează existenta muzeului colegiului reformat Bethlen ce are trei secţii
9
(arheologie, ştiinţe naturale şi etnograficăf •
Fără îndoială că grija pentru patrimoniul mobil sau imobil a fost şi
rămâne sub influenta factorul politic care întotdeauna şi-a impus propria
perceptie prin ordine, hotărâri, legi mai mult sau mai puţin dăunătoare. Semnificativ
pentru cele spuse mai sus este ordinul 72486S, din 2 aprilie 1943 al Direqiei
27
I. Opriş. op.cir., p. 259.
~k D.J.A.N.Alba.Pn'/ect"ra, dosar 12671/1941, f. 21.
N Ibidem. f. 23.
292 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
generale a poliţiei prin care se solicita identificarea. la nivelul judeţului şi

raportarea existenţei unor monumente, inscripţii din "timpul stăpânirii maghiare"
care pot leza sentimentul naţional. Răspunsurile trimise din toate plasele au fost
negative. cu excepţia celei din Zlatna unde s-au depistat câteva: pe teritoriul
comunei Presaca Ampoiului se află un monument ridicat în amintirea maghiarilor
ucişi la 1848; se propune înlocuirea epitafului în limba maghiară cu unul în
limba română. Pe drumul ce leagă Zlatna cu Almaşul Mare se afla o piatră
fundamentală ridicată cu ocazia construirii drumului; se solicită demolarea ei.
iar din plăcile de piatră să se ridice un monument al eroilor în unul din satele
din apropiere. În sfârşit este semnalată statuia lui Lukacs Bela din parcul
oraşului Zlatna: se recomandă înlocuirea acesteia cu una a lui Avram Iancu 10 .
Fără îndoială că atât ordinul cât şi soluţiile avansate de autorităţile româneşti
din plasa Zlatna au fost definitiv influenţate de odiosul dictat de la Viena, dar
şi de acţiunile vindicative, lipsite de orice umanitate săvârşite de maghiari în
nord-vestul Transilvaniei.
Printre ultimele acte ale Comisiunii Monumentelor Istorice, se numără
adresa 116/1946 prin care se accentua obligativitatea serviciilor tehnice judeţene
de a raporta orice intervenţie în devizele întocmite de serviciul tehnic al
Comisiunii. Se atrăgea atenţia mai ales asupra tencuielilor soclurilor bisericilor
monumente care "/ .. ./ potrivit devizelor Comisiunii se execută numai cu mo1tar
de var gras amestecat cu nisip aspru fără nici un adaos de ciment. Cimentul
nepermiţând evaporarea în afară a umezelei care prin capilaritate se ridică din
pământ, deteriorează toată zidăria bisericii, ce se macină treptat, ruinând
monumentul în loc de a-l consolida" 31 • O altă circulară (160/1946) subliniază
că, potrivit art. 3 al. 7 din legea nr. 62 din 29 iulie 1919, plasarea oricărei
clădiri în apropierea monumentelor istorice nu se poate efectua decât cu
aprobarea Comisiunii Monumentelor Istorice, drept pentru care se cere ca nici
o autorizaţie de construcţie - în asemenea situaţii - să nu se aprobe fără
acceptul ei. Iată că cel puţin prin aceste două acte se constată concepţia şi
metodele moderne uzitate de specialiştii Comisiunii Monumentelor Istorice,
multe din ele actuale şi acum 32 . Cu toate acestea Comisiunea a fost desfiinţată
pentru "vina" de a fi o instituţie burgheză ceea ce a stopat, pentru o vreme,
demersurile din acest domeniu cultural.
Preocupările pentm protejarea, sau cel puţin pentru evidenţa patrimoniului
naţional din judeţul Alba, s-au continuat şi după instaurarea forţată a regimului
comunist şi desfiinţarea Comisiunii Monumentelor Istorice, înlocuită cu Direcţia
Gencmlă a Monumentelor Istorice impunându-se însă atotputernicul spirit stahanovist
sovietic. De pildă, printr-un ordin telefonic, se solicita raportarea "până mâine,
'" /hl(/em. do~arl2.12/l<J4.1, f. 18-23.

'' lhiclem. dmar 2941/ I 946, f. I.
'! !hiclrn1. dm,ar (dOJ/ I <)46, f. I .
293--
ZEVEDEI-IOAN ORAGHITA
26 nov" ( 1948) a următoarele date privind monumentele istorice din judetul

Alba: - localitatea unde se găsesc; - starea lor; - ce reprezintă; - dacă este cazul
să se specifice din ordinul cui a fost dărâmat. Situatia centralizată a fost
înaintată consilierului pentru cultură Dumitru Ciumbrudean. Este mult mai
săracă în infom1atii. chiar laconică, dar să dăm cuvântul documentului: "Avem
onoarea a vă comunica mai jos datele cerute cu privire la monumentele istorice
în judet după cum unnea.ză:
I. În comuna Mirăslău un monument istoric ridicat în memoria eroilor
căzuţi pe frontul de vest şi care este în stare hună.
2. În comuna Râmet, o mănăstire care a fost declarată monument
istoric. în stare bună.
3. În comuna Vintu de jos este castelul "Martinuzi" care se găseşte în
stare bună.
4. În comuna Gaida de jos, biserica ortodoxă veche , în stare bună.
5. În comuna Geoagiu de sus, Mănăstirea fostei Episcopii 011odoxe.
din timpul lui Petru Rareş, stare bună.
6. În comuna Gârbova de jos, biserică veche - ruină, în stare slabă.
7. În comuna Sân timbru, biserica ridicată de Ioan Corvin în cinstea
luptei câştigate în anul 1442 contra Turcilor. în stare bună"''.
* * *
Lipsa unui muzeu bine structurat - chiar dacă în această perioadă
existau în Alba Iulia Muzeul Unirii~ sustinut de Astra, Muzeul arheologic şi
istoric preluat de la vechea Societate de istorie, arheologie şi ştiintele naturii şi
muzeul de pe lângă Liceul "Mihai Viteazul" - şi mai ales a unui bărbat "I .. J
cu priceperea necesară care să-şi dedice întreaga sa muncă numai şi numai m
interesul acestui muzeu", dar şi a fondurilor necesare·' 5 a fost sesizată de
Comisiunea Monumentelor Istorice ca principală cauză a proa"tei gestionări a
patrimoniului din judeţul Alba, drept pentru care solicită prefectului. în 1936.
implicarea în organizarea definitivă a Muzeului Unirii - ce se confrunta cu
multe neajunsuri - şi asigurarea prin bugetul judetean sau a oraşului a unui post
de conservator-director şi unul de custode. Numai aşa distrugerile bunurilor
culturale din vatra anticului Apulum vor înceta sau cel putin se vor reduce 11 '.
" Ihidem. dosar I0589/ 1948. f. I .
\.I Pentru un succint istrnic al muzeului din Alba Iulia. vezi. de pildă: C. Petr..m . .\/11:t!de din
Tra11siliw1ia Banat. Crişana şi Maram11n!ş. Trecll/11/, pre:ent11/ ,1·i administrarea lor. Bucure~ti. 19~~-
p. 111-116; Dionisie Radu. Muzeul Re~ional A/ha /11/ia. SrnrtiJ pri1"ire istoricei. în .-lp11/11m. VI.
1967. p. 557-5K9; N. Josan. M11:c11/ Unirii A/ha /11/ia. Bucure~ti. 19K5, p. I I-J4; Val. Moga.
Eva Mftl"/_.a, M11:e11/ Unirii din A/ha /11/ia. în Ap11/11111. XXVII-XXX. 1990-1993; Brt'l'iar. Alba
Iulia, 199.~, p. 7-40 .
.1~ D.JA.N A/ha. Pre/i•ct11ra. dosar 1570/19J6.
"' Ibidem, dosar 451 K/ 1936.
294
Este interesantă soluţia adoptată:

revigorarea vechii Societăţi de arheologie,
istorie şi ştiinţele naturii ( 1887). Astfel, la 23 aprilie 1936, orele I 530 sunt
convocaţi membrii acestei societăţi de către Eugen Hulea, preşedintele
despărţământului Alba al Astrei, recrutaţi din rândul angajaţilor prefecturii,
preturilor şi primăriilor 17 . În sala Caragiale, unde a avut loc adunarea, s-a ales
un nou comitet - în totalitate românesc - şi s-a decis, în baza noilor statute,
subordonarea muzeului faţă de această societate care trebuia să se îngrijească
de coordonarea şi înzestrarea lui 38 • Pentru asigurarea fondurilor necesare, Societatea
de arheologie, istorie şi ştiinţele naturii a fost înscrisă în bugetul judeţului cu
suma de 200.000 lei, fapt acceptat de autorităţile judeţene şi datorită eforturilor
financiare efectuate la nivelul comunelor. La această sumă se va adăuga cea
obţinută din taxa de membru (20 lei anual, pentru un membru ordinar; 500 lei
pentru membrii pe viaţă şi I OOO lei pentru membrii fondatori); în cadrul
Societăţii înscriindu-se un număr considerabil de susţinători în frunte cu prefectul
Simion Vulcu 39 .
Noile statute ale Societăţii de arheologie, istorie şi ştiinţele naturii din
40
judeţul Alba au consfinţit contopirea muzeului societăţii cu Muzeu Unirii
înfiinţat de Astra, noua instituţie urmând a purta numele de Muzeul Unirii 41 •
Mai trebuiau lămurite câteva aspecte identificate de Eugen Hulea şi Enea
Zeflean (prqedintele Societăţii), precum: - numărul angajaţilor muzeului (ei au
avansat următoarea organigramă: un director-specialist, un custode şi un îngrijitor)
- modul de gestionare a fondurilor muzeului (prin serviciul financiar al prefecturii?).
Au mai propus înfiinţarea - precum în judeţul Hunedoara - a unui impozit
cultural judeţean din care să se sustină instituţia muzeală 42 . Oricum, pasul de
început s-a efectuat, acum trebuiau luate măsuri de organizare a expoziţiei
muzeale - o propunere valoroasă este cea a lui Enea Zefelean pentru secţia
43
arheologică - de extinderea spaţiului locativ ce-i fusese destinat .
44
Prin aşezarea în fruntea muzeului, la insistenţele lui Nicolae Iorga în

calitate de preşedinte al Comisiunii Monumentelor Istorice, a tânărului profesor
de la Turnu-Severin, l-am numit pe Ion Berciu, muzeul din Alba Iulia şi-a
câştigat mult doritul bărbat priceput în tainele istoriei, devenind un sprijin
important pentru Comisiunea Monumentelor Istorice în judeţul Alba 45 • Acesta a
desfăşurat o intensă activitate în slujba protejării patrimoniului judeţean pentru
17
lhide111. dosar 7279/1936.
'" lhidem. dosar 4518/1936.
''' !hidcm f. 14-27.
""' lhidc111. f. 29-44 .
.. , /hidcm. 1:ap. 2. paragraful 4.
•'! lhic/cm. f. 52.
•' lhidem. f. 55-56.

-1-1 !hide111, f. 49 ~i dmar ()332/1937.
•' /hidem. dosar J:q8(i/l'J.18.
295--
care a avut de înfruntat mai ales nepăsarea chiar indolenta autorităţilor locale
după cum declară într-un referat înaintat prefectului: "ţin să mărturisesc cu
durere şi cu adâncă sinceritate că de patru ani de când sunt în fruntea acestui
muzeu, pe care l-am ridicat cu o muncă neprecupeţită ~i cu o dragoste
fierbinte, renunţând Ia o situaţie comodă şi acceptând cu tot sufletul situatia
grea de director de muzeu, 99% din timp l-am pierdut în corespondcntft inutilă.
în rapoarte, adrese, scrisori şi plângeri, pentru a apăra instituţia" 46 • În materialul
de faţă nu vom zăbovi asupra situatiei muzeului albaiulian din această perioadă.
o vom face, probabil, într-un alt studiu. totuşi nu putem să nu ne oprim asupra
unei proceduri frecvent utilizată de muzeele româneşti interbelice. este vorba de
asigurarea pieselor reprezentative din patrimoniul muzeului fată de diferite
posibile pericole 47 • Muzeul din Alba Iulia şi-a asigurat o palle din colectii
contra incendiului, trăznetului şi fmtului prin efraqie, pe perioada 27 septembrie
1939 - 27 septembrie 1949, pentru suma de un milion de lei. Rata anuală s-
a stabilit la 4.933 lei. S-a ales "Prima Ardeleană" Societate anonimă de
asigurări generale, Cluj, care, prin agenţia sa din Sibiu, a asigurat um1ătoarele
obiecte 48 :
Nr. post. Suma asigurată Descrierea obiectelor asigurate

1 15.000 Drapelul mamei lui Iancu
2 50.000 Fluieml lui Iancu
3 20.000 Pipa lui Iancu
4 50.000 şuba lui Iancu
5 20.000 Albumul vizitatorilor din Vidra
6 20.000 Scrisori adresate de Iancu la diferiti
7 50.000 Scrisori adresate de diferiţi tribunului Iancu
8 IO.OOO Manifeste şi proclamaţii de ale Comitetdor
naţionale din 1848/9
9 5.000 Manifeste de ale diferiţilor com.mdanti
unguri şi austrieci
10 5.000 Fotografii reprezentând. adunarea din
Alba Iulia. 1918
11 5.000 Acte dela gărnle naţionale româneşti din 1918
12 130.000 6 cărţi cuprindnd procesul verbal al
aduntlrii din Alha Iulia. credentionalele
şi hotărârile în original
..,, lhidcm. dosar 396/1942, rcferJlul nr. 213/1941, f. 13 .
•, Accaslă praclică, socotim că este ncn:sară ~i astJzi. Un -argumenl l·onvingă1or sunt rccemcle
incendii care au afectat grJv Muzeul Satului din Bui:urc~li. Este adcv[m1t că mulle din piese
au fost distrw,c iremediabil. dar banii ob1inuti din m,igurare ar li ti.lst mai mult del·â1 u1ili în
lcm1~rarca cfeclclor dl'las1rului, ci pu1ând fi folositi pe111rn acoperirea chchuielilor de rcs1aurare.
acolo unde era cazul. sau J)l!ntru noi ad1izitii.
•• D.J.A.N. A/ha. Ptl'/i•cfllra, dosar. SlXl9/1941, f. I.
296
13 5.000 Proclamaţii de ale Consiliului dirigent

14 5.000 Ordonanţe şi proclamaţii de ale gărzilor naţionale
15 5.000 Ordommţe şi prodm1aţii de ale consiliilor naţionale
16 20.000 200 fotografii reprezentând răsboiul pentru
întregirea nemnului şi trecerea liniei dem.u-caţionale
17 15.000 I 00 fotografii reprezentfmd prima călătorie a
Majestăţii Sale în Transilvania
18 5.000 Proclamaţii, manifeste, ordine de zi ale
generalilor români din 1919
19 IO.OOO Diferite fotografii de ale lui Avram Iancu
20 IO.OOO Fotografiile tribunilor din anul 1848/9
21 IO.OOO Manifestul generalului Prezan (original)
22 14.000 Hotărârea noastră de Vasile Goldiş (original)
şi fotografia D-lui Vasile Goldiş
23 5.000 Pistoale din anul 1848/9
5.000 Puşti din anul 1848/9
5.000 Lănci din anul 1848/9
24 5.000 Drapelul legiunei dein Sibiu
25 I.OOO Drapelul unei gărzi naţionale
26 500.000 Muzeul Unirii de Antichităţi
I .OOO.OOO Transport
De asemenea, mobilierul şi instalaţia electrică a muzeului a fost

asigurată la Casa de asigurări a Ministerului de interne, care şi după preluarea
muzeului de la Astra nu a acceptat şi oferta asigurării pieselor de patrimoniu
ce au rămas în continuare la "Prima Ardeleană" • 49
Vizibil preocupat de salvarea patrimoniului judeţean, Ion Berciu a

demarat o serie de acţiuni în acest sens care s-au încheiat, în cele mai multe
cazuri cu succes. În darea de seamă cu privire la cercetarea pe care a efectuat-
o la Răchita şi Sebeş arată că a cercetat arhiva oraşului Sebeş, dar şi staţiunea
arheologică de la Răchita (între 10-13 august 1941 ). În primul caz atrage
atenţia asupra faptului că arhiva oraşului, care începe cu anul 1240. a fost, în
parte, luată de Institutul de istorie universală "Nicolae Iorga". propunând ca
ceea ce a rămas să fie trimisă, spre conservare, muzeului albaiulian. În altă
ordine de idei, subliniază importanţa a trei colecţii muzeale sebeşene. cea a
gimnaziului săsesc, a doctorului Maurtsch şi al lui Halden Wang (ultimul are
în colecţie "7 securi de la Răchita"). În ceea ce priveşte cercetarea de Ia
Răchita, mărturiseşte că a identificat o "staţiune preistorică" situată pe înălţimile
de la "Vârful Zăpozii", iar în punctele "În viile de jos" şi "La bae" a descoperit
•'• lhidem, f. 17.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 297 - -
ZEVEDEI-IOAN DRAGHIJA
unnc romane'\(). Într-o altă notă lămuritoare înaintată prefectului, acelaşi Ion
Berciu descrie cercetarea pe care a înteprins-o, în lghiu, la solicitarea primarului.
unde s-au descoperit în locul numit "Butuci" "/ .. J două fragmente de stelă
funerară, fără nici o inscripţie. Una dintre aceste pietrii mortuoare. cu un
ornament, în pa11ea superioară, va fi transpo11ată la muzeu"" 1 • Din aceeaşi zonă.
mai exact din lghiel, este prezentat cazul bisericii 011odoxe care necesita o
imediată intervenţie. Zidită în 178 I şi pictată de Gavril zugravul, biserica avea
nevoie de reparaţii la acoperiş (realizat din şindrilă) precum şi schimbarea
"laţurilor putrezite şi mici înlocuiri de grinzi". Pentru aceste operaţii. pe care
preotul paroh A. Velea, le considera, pe bună dreptate, esenţiale şi imediate se
solicita prefecturii suma de 18.000 lei care să fie alocată de urgenţă pentru că
lucrarea "/ .. ./ trebuie făcută în timpul ce mai scurt cu putinţă, deoarece ploile
dese ce le avem distrug frescele bisericii, lucru cu neputinţă de înlocuit sau
reparat". În acest caz autorităţile au răspuns prompt aprobându-se, în şedinţa
consiliului prefecturii din 29 mai 1942. suma solicitată'~.
O atenţie specială s-a acordat cetăţii dacice de la Căpâlna care a făcut
obiectul mai multor campanii de săpături. În cazul ei s-a reuşit derularea unei
colaborări fructuoase (în mod sigur mediată de neobositul Ion Berciu) între
instituţia prefecturii şi primăria oraşului Alba Iulia: ultima a asigurat fondurile
necesare constmirii unui acoperiş din scândură (în valoare de 5.000 Iei) esential
pentru conservarea in situ a monumentului. iar prefectura plata paznicuf'.
Putem concluziona că, demersurile de protejare a patrimoniului cul-
tural naţional în judeţul Alba, între I 9 I 8-1948, nu pot fi discute fără a aborda
activitatea Comisiunii Monumentelo~ Istorice care a avut în atenţie nu doar
conservarea şi restaurarea monumentelor istorice numeroase şi aici, ci şi
protejarea zestrei arheologice - mai ales din epoca romană - prin eforturile lui
Constantin Daicoviciu sprijinit de intelectuali locali care au conştientizat importanta
ei, zestre pe care au dorit să o cerceteze şi să o aşeze. în muzee, la adăpost.
Întreaga actiune s-a bucurat de un real sprijin - este adevărat obtinut cu
greutate - din partea autorităţilor locale p1imftrii, preturi. prefectură, ţinut sau a
forţele de ordine care au sesizat singure sau "ajutate" de numeroasele adrese ce
le-au fost trimise fie de persoanele competente din Comisiunea Monumentelor
Istorice, fie de "împătimiţi" precum Virgil Cucuiu, Le011te Op1iş, Enea Zcfleanu
şi mai ales Ion Berciu. că fără un demers coerent şi dirijat patrimoniul
judeţului poate ajunge în afara graniţelor lui sau poate fi distrus, de oameni sau
de forţele naturii, iremediabil. Din păcate, anul 1948 a reprezentat, şi în acest
domeniu, o cotitură, din nefericire distructivă, ce a dus la desprinderea de tot
ceea ce s-a câştigat până atunci.
~, lhidem. J<)sar 396/1942. f. 121, J,u-ca de scamă nr. 159/1942. din 17 manie 1942.
'' lhidcm, I. 128, dare de s,:amă nr 157/1941 Jin 28 iunie 1941.
'! Ihidem. f. 20 I ~i 202. aL·t nr. 21 IJ/ 1942 şi 58/1942
"lhidem, dmar 1232/1943, f. I. act nr. 11054 din 29 ianuarie 1943.
298 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
ANEXA
I
Alba Iulia, la 9 febrnaric 1930

Muzeul Unirii din Alba Iulia
Domnule Subprefect,
Muzeul Unirii din Alba Iulia are cunoştinţă că străinii din alte judeţe
şi chiar particulari vreau să cumpere obiecte arheologice în urma săpăturilor cc
se fac în judeţul Alba, vă rngăm a lua dispoziţii să nu se mai vândă altor
străini obiectele găsite, ci numai Muzeului Unirii şi Muzeului Liceului Mihai
Viteazul din Alba Iulia.
În prezent se fac şi sunt obiecte arheologice în Alba Iulia. la Oancea
Ion şi la Partoş, la Cerb Gheorghe a lui Gheorghe (3 lei un sfinx şi o piatră
funerară)
Leonte Opriş Profesor Virgil Cucuiu

Custodele Muzeului Unirii custodele Muzeului de la Liceul
II
Regatul României
Prefectura judeţului Alba
Serviciul administrativ
Nr. 3155/1930
Obiect: Dispoziţiuni privitor la conservarea şi restaurarea monumentelor

istorice.
Domnilor: Primpretori, Primari ai oraşelor, şefi ai poliţiilor de stat.

comandant al Legiunii de jandanni şi notarilor comunali.
Considerând că judeţul Alba este unul dTntre judeţele cu o deosebită
importanţă istorică şi că pe teritoriul acestui judeţ se găsesc în diferite părţi
foarte multe monumente istorice şi obiecte vechi de artă de o însemnătate mare
privitoare la trecutul nostru istoric şi având în vedere că acestei chestiuni - deşi
este reglementată prin Decretul-Lege nr. 3299 privitor la conservarea şi restaurarea
monumentelor istorice, publicat în Monitorul Oficial nr. 8271919 - din partea
organelor de control nu i s-a dat cuvenita atenţie, încât adeseori se întâmplă
cazuri când proprietari de terenuri sau alte persoane interesate fac cercetări şi
săpături în scopul de a găsi monumente istorice şi obiecte arheologice. fi'u-ă de
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 299 - -
ZEVEDEI-IOAN DRAGHIT A
a avea autorizatia din pa11ea Comisiunii Monumentelor Istorice singura în drept

a cerceta. a aprecia şi a clasa monumentele şi obiectele de valoare istorică.
Considerând apoi, că scopul principal şi datorinta fiecărui organ de
control. trebuie să fie ca toate obiectele de valoare istorică să ajungă în
posesiunea muzeelor noastre naţionale pentru a fi păstrate ca documente ale
trecutului nostru istoric şi având în vedere că acest scop nu se poate ajunge
decât prin cunoaşterea şi aplicarea întocmai a dispozitiilor din suscitata lege.
avem onoarea a vă atrage atentiunea asupra dispoziţiunilor din articolele 1-5
din mentionata lege şi anume:
1. La Ministerul Cultelor şi al Instrucţiunii Publice funcţionează
Comisiunea Monumentelor Istorice a cărei obiect este de a îngriji de conservarea
şi restaurarea monumentelor istorice mobile şi imobile, precum şi de clasarea
acestora. de a supraveghea toate săpăturile şi căutările de monumente şi obiecte
vechi etc.
2. Imobilele vechi şi obiectele mobile clasate monumente istorice
apaqinând statului, judeţelor şi comunelor precum şi paiticularilor nu se pot
înstrăina decât cu aprobarea Comisiunii Monumentelor Istorice. iar exportarea
lor este cu totul oprită.
3. Orice imobil monument istoric, clasat sau neclasat încă nu poate fi
distrus, reparat sau restaurat decât cu autorizaţia şi supravegherea Comisiunii.
De asemenea orice căutare înteprinsă în scopul de a găsi monumente istorice
şi de artă este interzisă; precum şi a dărâma sau strica un monument istoric.
chiar când acesta ar fi proprietatea sa. Aceste abateri se pedepsesc în confonnitate
cu dispoziţiile art. 5 din citata lege.
4. Serviciile Statului. judeţelor şi comunelor sau stabilimentelor publice
sunt ţinute să asigure paza şi conservarea monumentelor sau obiectelor clasate
în cazul când nu s-au luat măsuri speciale în acest scop.
5. Funcţionarii administrativi, silvici. domeniali, inginerii Statului.
judeţului sau comunelor. cum şi membrii corpului didactic şi ai clerului sunt
îndatoraţi de a comunica Comisiunii orice abatere de la legea citată.
Vă rugăm să binevoiti a da cea mai extinsă publicitate acestor
dispozitiuni în modul obicinuit. Îndeosebi se vor aduce dispoziţiile de mai sus
functionarilor publici. administrativi etc.
Totodată vă rugăm a lua măsuri ca să aducă la cunoştinta acestei
prefecturi toate obiectele vechi istorice aflate şi neclasate încă din partea
Comisiunii Monumentelor Istorice, precum şi acelea ce se vor găsi în viitor.
pentru a le putea aduce la cunoştinta susmenţionatei Comisiuni.
În ceea ce priveşte monumentele istorice aflate se va face pentru fiecare
obiect o schiţă_ cada-;trală despre locul unde s-a aflat. ar.ltându-se proprietarul
terenului. Schiţ.a se va face în două exemplare din c„u-i unul se va înainta acestei
prefecturi, iar unul rămâne la proprietar şi va fi păstrat împreună cu obiectul până
se vor lua măsuri în cauză de Comisiunea Monumentelor Istorice / ..J.
- - - 300 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Alba Iulia, la 22 febmarie 1930 Prefect.

Indescifrabil
Mihai Vitezul
III
Domnule Prefect,
Pentru ca să ne putem strfmge măcar puţinele picturi romane, singurele şi

cele mai vii documente ale romanităţii noastre şi-a dreptului la pământul strămoşesc.
vă rugăm să binevoiţi a lua măsurile neces„u-e, ca să nu se mai înstrăineze de dtre
străini şi comercianţi aceste cledonii preţioase, cme ar sta în următoarele:
I . Să nu mai poată duce nimeni nici un obiect roman de pc teritoriul
judeţului Alba.
2. Când se găsesc incidental astfel de obiecte romane să poată fi
predate numai Muzeului Unirii şi Muzeului Liceului Mihai Viteazul contra unui
preţ fixat de o comisie alcătuită din subsemnaţii. notarul şi primarul comunei
pe teritoriul căruia se găseşte obiectul.
3. Când se fac săpături să fie încunoştinţat Dl. profesor Virgil
Cucuiu membru Comisitmii Monumentelor Istorice.
4. Actualele obiecte romane, în urma unui apel călduros, să fie
cerute de la D-nii Dom. Medrea, Dr. A. Sava, Dr. GUnch etc. din Alba Iulia
ş1 din Zlatna ca astfel să poată fi transpm1ate în muzee unde le este locul.
Primiţi asigurarea deosebitei consideraţiuni.
Alba Iulia, la 12 martie 1934
Profesor Leontie Opriş Prof. Virgil Cucuiu

Directorul Muzeului Unirii membru Comisiunii Monumentelor Istorice
IV
Domnule Prefect,
Am onoarea a vă face următorul raport. Sâmbătă în 9 martie 1934.

locuitorul Sas Gligor din Partoş, Str. Gemenilor, Nr. 13, împreună cu Oprean
Iosif fără a avea autorizaţia de la Comisiunea Monumentelor Istorice a făcut
săpături căutând lucmri romane. Rezultatul a fost că a scos la iveală una statue
a zeului Jupiter, 2 altare ca inscripţii, unul fără inscripţie, toate din piatră
calcaroasă şi una tablă de mannură cu inscripţie. Importanţa lor arheologică a
fost identificată de Dl. Dr. Constantin Daicoviciu, profesor universitar la Cluj
şi membru al comitetului Comisiunii Monumentelor Istorice.
301--
În baza ordinilor primite de la Dl. Dr. Daicoviciu umia să fotografiez

obiectele şi să Ie achizi\ioncz pentru Muzeul Liceului sau Muzeul Astrei.
Sas Gligor a cerut pentru ele de la Dl. Dr. Daicoviciu Ici 2500 - sumă
prea marc. Ieri în 15 ma1îie 1934 m-am deplasat în fata locului cu Dl. Chanier
profesor de la Liceul nostru spre a fotografia aceste obiecte şi a le transcrie
inscripţia precum şi a trata despre cumpărarea lor. Iosif Oprean împreună cu
soţia lui Sas Gligor m-au oprit a le fotografia şi a lua textul inscriptiei.
cerându-mi acum lei 6000.
Cu toate că le-am arătat calitatea mea. a fost imposibil sa-1 convmg
a veni Ia sentimente mai bune. Alăturat. cu onoare. vă aduc dovada despre
calitatea mea de membru a Comisiunii Monumentelor Istorice dată de Dl.
Alexandru Lapedatu, ministru şi preşedinte a Comisiunii Monumentelor Istorice
cu nr. 200/1930 Cluj din care se constată că am atribuţii peste întreg judetul
Alba.
Legea publicată în Monitorul Oficial nr. 82 din 29 iulie 1919 la art.
5 opreşte sub sancţiunea unei amenzi până la 5000 lei căutarea sau stricarea
obiectelor arheologice iar la art. 2, al. a şi b prevede că orice săpătură pe teren
cu monumente vechi se poate face cu autorizaţia şi supravegherea Comisiunii
Monumentelor Istorice prin membrii ei. În cazul de faţă pe întregul judeţ ce
supravegherea mea.
Opoziţia făţişă a locuitorilor arătaţi mai sus trece orice margini. În
general toti sapă, caută fără nici o încuviintare sau cel puţin fără un aviz.
Săparea se face în condiţii de tot dăunătoare, stricându-se multe lucruri. Acesta
este un lucru penibil, aceasta cu atât mai mult că vin diverşi specialişti str{tini
care se miră ele neaplicarea legii şi vandalismul ce se face în Partoş.
Profesorii universitari şi specialiştii care vin în cauza acestor monumente
importante pentru istoria neamului românesc precum şi aceia care sunt îm:redinta!i
cu supravegherea acestor obiecte, sunt priviţi de către partoşeni ca nişte intruşi
care doresc să-i împiedice în a căuta la adâncime, crezând că este dreptul lor.
În haza a,1. 5 din legea de mai sus vă rog luaţi unnătoarele dispozitii:
I. Să se dea un ordin tuturor p1imarilor d fără autorizaţia Comisiunii
nimeni nu arc voie a căuta în adâncimile pământului fără încuviinţarea dată de
mine. care. desigur, voi cere avizul Comisiunii.
2. Ori unde se află deja descoperit ceva lucru vechi să fiu anuntat
imediat pentru a lua măsurile de lipsă.
3. Până la tranşarea eventualului act de cumpărare a acestor obiecte
din Partoş, să fie puse sub pază poliţienească.
4. Să mi se dea asistenţă poliţienească să le pot fotogmfia şi lua
textul.
5. Să se oprească sever vânzarea acestor obiecte altor persoane decât
cele încredinţate de muzeele statului, fiind subsemnatul avizat totdeauna spre a
putea face identificarea persoanelor.
302 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
6. Să se interzică D-lui Dr. Leuggel de la Cluj sau altor persoane

once cumpărare, care cumpără clandestin obiecte pentru Muzeul unguresc.
7. Să fie obligat Iosif Oprean şi Sas Gligor a plăti spesele cu
transportul (trăsura lei 70) când m-a oprit a fotografia obiectele.
8. Să fie avertizat de legatul poliţiei din Pa11oş, Munteanu. care nu
dovedeşte nici o înţelegere deşi cu diferite ocaziuni i s-a pus în vedere de către
mme datoria sa de a mă anunţa.
Cred că o ieşire a D-voastră la faţn locului, cu tactul D-voastră veţi
reuşi ca să se salveze multe obiecte şi să se achiziţioneze pentru statul romfm
depozitându-se în muzeele româneşti.
Cu toate că acestea sunt ale statului, totuşi totdeauna am răcut rost ca
oamenii. deşi săpau fără permis, fiind pus în situaţia că deja s-au descoperit să
primească recompense frumoase dar exagerarea celor ele acum trece Ţoricet
margm1.
Am crezut de lipsă că mă adresez D-voastră ş1 nu D-lui Ministru,
ştiind căci D-voastră veţi face ordine.
Permiteţi D-le Prefect exprimarea stimei mele.
Alba Iulia, la 16 martie 1934

Prof. Virgil Cucuiu
Membru corespondent al
Comisiunii Monumentelor Istorice
Comisiunea Monumentelor Istorice Cluj,

Nr. 454/1934 22 maitie 1933
Domnule Prefect,
Domul profesor V. Cucuiu de la liceul "Mihai Viteazul" din Alba

Iulia, membru corespondent al Comisiunii noastre, ne raportează că locuitorul
Grigorie Sas, angajat la C.F.R., din comuna Partoş, strada Gemenilor, Nr. 13,
intenţionează să înstrăineze monumentele romane (trei inscripţii şi o statuă)
aflate în grădina lui, prin săpăturile făcute de el însuşi, fără autorizaţia legală,
căutând să le vândă la diferiţi colecţionari.
Aceste monumente au fost văzute de subsemnatul şi am dispus
păstrarea lor intactă până la achiziţionarea din partea unui muzeu public (de
stat sau judeţean). Am raportat despre acest lucru d-lui preşedinte al Comisiunii,
ministru Alexandru Lapedatu care m-a autorizat ca în caz de nevoie să intervin,
în numele Comisiunei Monumentelor Istorice, pentru salvarea acestor pretioase
documente istorice ale romanităţii noastre.
303--
ZEVEDEI-IOAN DRĂGHITA
Drept aceia vă rog. D-le Prefect ca, în temeiul Legii pentru

conservarea şi restaurarea monumentelor istorice din anul 1919 (publicată în
Monitorul Oficial nr. 82 din 29 iulie 1919) art. 2, al. b şi ait. 7 cum şi pe baza
Codului penal transivănean, art. 365. să binevoiţi a lua cele mai urgente
dispoziţii pentru ca monumentele clin chestiune să nu poată fi înstrăinate sau
distruse şi ca ele să poată ajunge în proprietatea unui muzeu public din Alba
Iulia.
De asemenea, vă rog să binevoiţi a lua toate măsurile de cuviinţă ca
în viitor să nu se mai facă săpături neautorizate pe teritoriul comunei Pa11oş
Alba Iulia.
Primiţi. vă rog, Domnule Prefect, asigurarea deosebitei melc stime.
Secretarul Comisiunii
Dr. Constantin Dacoviciu
VI
Comisiunea Monumentelor Istorice

Nr. 514/1936
Cluj, 15 aprilie 1936
Domnule Prefect,
După cum văeste cunoscut. oraşul Alba Iulia împreună cu suburbiile

Partoş se află aşezat pe una dintre cele mai importante şi mai bogate
colonii romane - Apulum - a cărei um1e se descoperă necontenit. fie prin
săpături clandestine, fie prin lucrări incidentale. Suntem infom1aţi că obiectele
astfel descoperite sau se distrug, sau sunt vândute la particulari. păgubindu-se
astfel patrimoniul naţional. Pierderile pricinuite, prin săpăturile clandestine şi
prin risipirea obiectelor găsite. ştiinţei arheologice şi istoriei naţionali: sunt
incalculabile.
De aceea, vă rngăm să binevoiţi a lua măsurile cele mai potri\'ite şi
mai urgente pentru stăvilirea acestui neajuns, oprind cu desăvârşire săpăturile
clandestine şi dispunând organelor administrative şi politieneşti din subordine să
vegheze ca orice obiect antic descoperit întâmplător să fie anunţat autorităţilor.
interzicându-se înstrăinarea lui. Totodată. vă rugăm să faceţi tot posibilul ca
aceste obiecte să intre în posesia Statului depun.indu-se la muzeu.
În legătură cu aceasta. ar fi de dorit. Domnule Prefect. să luaţi
iniţiativa organizării definitive a Muzeului Unirii. asigurând prin bugetul judeţului
sau oraşului un post de conservator-director şi unul de custode şi făcând ca el
să funcţioneze în mod regulat. În felul acesta. supravegherea descoperirilor ce
se fac în oraş şi în judeţ ar fi mai eficace. iar muzeul mai bine organizat ar
304
deveni ceea ce prin bogăţia colecţiilor e menit să devie, o icoană adevărată a

trecutului neamului românesc din aceste ţinuturi.
Suntem convinşi, domnule prefect, că dumneavoastră veţi avea toată
înţelegerea pentru această operă culturală şi naţionalft şi veţi depune tot zelul
ca judeţul Alba şi oraşul încoronării să-şi aibă muzeul său bine organizat sub
o conducere pricepută.
Preşedinte, Secretar,
s.s. Alexandru Lapedatu s.s. Constantin Daicoviciu
VII
România
ţinutul Mureş
Alba Iulia, la 23 august 1939
Serviciul Administraţiei Generale
Nr. 29688/1939
Domni lor Prefecţi de judeţe,

Primari ai municipiilor şi ai oraşelor de reşedinţă,
Avem onoarea a vă ruga, ca ori de câte ori s-ar face descoperiri de

importanţă arheologică sau istorică pe teritoriul de sub administraţia D-voastră
- imediat ce veţi lua cunoştinţă - să binevoiţi a lua dispoziţiuni pentru punerea
în siguranţă şi păstrarea acestora până la sosirea la faţa locului a delegatului
Muzeului Regional Alba Iulia, de pe lângă ţinutul nostru.
Acest delegat va avea întotdeauna asupra sa autorizaţia şi delegaţia
emise de ţinut pentru preluarea şi transportarea la reşedinţa muzeului menţionat
a obiectelor aflate.
În nici un caz nu veţi admite ca aceste obiecte să fie preluate de
oameni străini sau delegaţi ai altor instituţii sau societăţi, cari sunt în afara de
teritoriul ţinutului nostru.
Comunicările în atari cazuri se vor face chiar telefonic sau telegrafic
la reşedinţa ţinutului D-lui secretar general al ţinutului sau D-lui director al
Muzeului Regional din Alba Iulia profesor Ioan Berciu.
Rezident Regal şeful serviciilor

Gen. Papp Indescifrabil
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 305 - -
VIII
România
tinutul Mureş
Muzeul Regional
Nr 163/1939
Alba Iulia, la 25 octombrie 1939
Ordin circular
Domnilor Prefecţi de jude\e.
Comandant al regimentului 8 jandarmi.
Inspector de poliţie din \inut,
Ţinutul Mureş. în dorinţa de a ridica aici la Alba Iulia simbolul

unităţii naţionale, o puternică instituţie culturală. menită să reprezinte icoana vie
a continuităţii poporului român pc aceste meleaguri din cele mai vechi timpuri
până azi, a luat în directa sa conducere muzeul din acest oraş istoric. organizându-
I temeinic.
Administraţia din acest \inut este chemată să-şi exercite activitatea şi
în acest domeniu al strângerii tuturor vestigiilor istorice. dovezi adânc grăitoare
despre trecutul nostru.
Multe din aceste documente preţioase, din lipsă de întelegcre se
risipesc, se distrug şi se înstrăinează spre marea pagubă a istoriei nationale.
Avem datoria sfântă de a Ic salva şi păstra.
În acest sens vă rugăm s[1 binevoiti a lua unnătoarele măsuri:
I. Fără aprobarea noastră şi a Comisiunii Monumentelor Istorice nu se
pot face nici un fel de săpături în locurile unde sunt um1e preistorice sau
romane.
2. Orice descoperire făcută, de piese preistorice, romane sau medievale
să ne fie adusă imediat la cunoştinţă, iar obiectele să fie puse în si~ur„mţ[1
semnându-se şi un proces verbal.
3. Toate obiectele de valoare istorică fiind bunuri al natiunii nu ,·or
pute..r fi supuse negocierii sau vânzării clandestine.
4. Persoanele care posedă de mai înainte colecţiuni de antichităti sunt
obligate să înainteze un inventar Muzeului Regional Alba Iulia.
5. În planul de activitate al muzeului fiind şi ridicarea unei hf1rti
arheologice a ţinutului Mureş, unde sunt urme de statiuni preistorice şi de um1e
romane sau medievale Vă rugăm a ne comunica numele locurilor şi tdul
vestigiilor din circumscripţia Dvs.
A vând în vedere cele de mai sus, cu onoare vă rugăm să binevoiţi a
da tot concursul pentru atingerea acestui scop măreţ.
--306
Acest ordin se va publica ş1 în proximul număr al Monitorului

ţinutului.
Rezident Regal Director muzeu

General Papp I. Berciu
IX
România
ţinutul Mureş
Serviciul Muzeului Regional
Nr. 67/1940
Obiect: controlul asupra monumentelor istorice ş1 al muzeelor din ţinut

Alba Iulia, la 20 decembrie 1940
Ordin circular
Domnilor Prefecţi de judeţe,
Domnilor Primari ai municipiilor,
Domnilor Primari ai oraşelor de reşedinţă,
Domnilor Primari ai oraşelor de nereşedinţă din ţinut,
Comisiunea Monumentelor Istorice, Secţiunea pentru Transilvania din

Cluj, prin hotărârea sa nr. 697 din 5 decembrie 1939 a delegat Ex. Sale
Rezident Regal şi preşedinte al Consiliului de conducere al Muzeului Regional
Alba Iulia, controlul monumentelor istorice şi al tuturor muzeelor din ţinutul
Mureş, autorizându-ne a lua, în numele său, toate măsurile pentru salvarea,
buna conservare şi ocrotire a vestigiilor neamului nostru.
Pentru a duce la împlinire această însărcinare a cărei importanţă
credem că este înţeleasă de toţi şi pentru a putea salva de la o pierdere sigură
comorile noastre istorice şi artistice vă rugăm să binevoiţi a ne da întreg
concursul Dvs. comunicându-ne cât mai urgent, următoarele date:
I. Localităţile, unde se găsesc mme preistorice, daco-romane, barbare
sau medievale, prccizfmd punctul geografic, natura urmelor şi dacă s-au mai
făcut în trecut săpături arheologice în acea regiune.
II. Muzeele din circumscripţia Dvs. administrativă, precizând numele
muzeului, instituţia de care depinde (instituţia de stat, şcoală, asociaţie culturală
sau religioasă) natura colecţiunilor şi numărul exemplarelor din fiecare colecţiune.
III. Colecţionarii de piese arheologice sau de documente istorice fie că
sunt amatori, fie că sunt negustori precizând natura colecţiilor ce posedă.
Pentru deplina lămurie a Dvs. ţinem să menţionăm că prin monumente
istorice înţelegem toate obiectele care pot lămurii şi ilustra trecutul şi progresele
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 307
ZEVEDEI-IOAN DRĂGHITA
civilizaţiunei noastre dela preistorie pana m vremea de fată: obiecte preistorice

de tot felul. obiecte ~i inscripţii greco-romane sau barb,u-e, medievale. manuscripte
~i tipărituri, monede de tot felul, icoane ~i tot felul de obiecte ~i podoabe
biserice~ti, tablouri de zugravi ~i picturi, precum ~i orice obiecte ~i relicvii de
a11ă în legătură cu evoluţia vieţii istorice ~i aitistice a poporului romfrn.
Tot în acest sens vă trimitem anexat ~i 3 modele de tablouri, cari vi se cer.
Reamintiţi-vă odată cu aceasta şi ordinile noastre circulare. date tot în
acest scop de a ridica în Alba Iulia o mare instituţie de cultură ~i mândrie
naţională - Muzeul Regional Alba Iulia - care să aihă evidenţa tuturor descoperirilor.
a monumentelor ~i a averii noastre istorice din tot ţinutul, vă rugăm a da toată
atenţiunea la executarea acestui ordin.

XI
România
ţinutul Mureş
Serviciul Muzeului Regional
Nr. 67/1940
Obiect: controlul asupra documentelor istorice din arhive
Alba Iulia, la 30 ianuarie 1940
Ordin circular
Domnilor Prefecţi de judeţe,
Domnilor Primari ai municipiilor.
Domnilor Primari ai oraşelor de reşedinţă,
Domnilor Primari ai oraşelor de nereşedinţă,
În atribuţiunile noastre de exercitare a controlului asupra monumentelor

istorice şi muzeelor din ţinutul Mureş, cuprinzfmdu-se şi salvm-ea dela pieire
sau înstreinare a documentelor istorice. aflate în arhiva prefecturilor şi primruiilor.
unde de cele mai mute ori sunt aruncate în pivni(e umede, barăci sau poduri.
Vă rngăm, în interesul suprem al neamului, să binevoi(i a lua unnătoarele
măsuri:
I . Să ni se raporteze dacă la institu(ia ce o conduce\i sunt astfel de
documente, luându-se drept criteriu de judecată: vechimea actului şi problema
la care se referă actul sau dosarul.
Toate actele până la 1700 sunt importante din toate punctele de
vedere, pentru a se stabili diferite chestiuni în legătură cu locuitorii acestor
meleaguri. adică cu popornl nostru.
308 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Dela data de 1700 sunt importante actele şi dosarele referitoare la

revoluţiile naţionale, Ia dârzele atitudini româneşti, la ma11iragiilc pentru ideile
naţionale şi la problemele de ordin social în directă legătură cu obştile
româneşti.
2. Nu se va înstreina 111c1 un act istoric fără aprobarea noastră
prealabilă.
3. Toate actele istorice dela instituţia D-voastră selecţionate potnv1t
punctului I, se vor păstra într-un loc sigur, până la venirea unui delegat al
nostru, care va face o nouă selecţiune şi va ridica, cu proces verbal, ceea cc
trebuie să se păstreze şi să se studieze de cei competenţi.
Cu acest prilej vă amintim şi ordinul nostru circular nr. 275 din 20
Decembrie I 939, rugându-vă a-i da îndată curs.

THE PROTECTION OF THE NATIONAL CULTURAL PATRIMONY

IN THE ALBA COUNTY (1918-1948)
(SUMMARY)
The protection of the national cultural patrimony from 1918 to 1948

is illustrated by the interest shown by the individual, social group or commu-
nity and especially by the state institutions, concretised by legislative and
financial mcasures but also by civic and moral attitudes. There is no doubt that
the forms and means used in this domain were diverse and different from one
epoch to another and even from one region of the country to another. This
diversity is duc to the cultural levei of the time and to the people who were
more or less willing to act, even with the risk of personal sacrifices, in the
interest of the mobile or immobile cultural goods, which were threatened by
natural or human <lestruction.
In the Alba county, an essential role in this proceeding had the
Commission of the Historical Monuments which took care not only of the
conservation and restoration of the historical monuments, but also of the
protection or the archaeological heritage. lt could not have proceeded with its
activity - which wc observed by using the archivist fond of the Alba prefecture
- without the unconditioned support of some local intellectuals like: Leonte
Opriş, Virgil Cucuiu, Enea Zcfleanu, and especially Ion Berciu. The last one,
as director of the Muscum of thc Unification from Alba Iulia succeeded to
attract the help of thc authorities, at least the help of the county authorities. in
thc fight for the saving and sheltering the patrimony from the Alba region.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 309 - -
RECENZII SI' NOTE DE LECTURĂ
Ioana Cristache Panait, ARHITECTURA DE LEMN DIN JUDEŢUL HUNEDOARA,

Bucureşti, Editura Arc 2000, 2000, 254p., 275 ilustraţii.
Volumul editat de editura Arc 2000, se adaugă celorlalte articole,

studii şi cărţi dedicate de cercetătoarea Ioana Critache Panait atftt de frumoasei.
dar din păcate tot atât de fragilei arhitecturii româneşti a lemnului din Transilvania.
dar şi din Moldova (dintre care se numără volumul referitor la bisericile de
lemn monumente istorice din Episcopia de Alba-Iulia - editat în 1987 - sau
studiile referitoare la tipologia bisericilor de lemn din judeţul Cluj sau Mureş
publicate în revista Mo11u111e11te istorice şi de artă, I/1981, respectiv 2/ 1981, dacă
ar fi să cităm doar o mică pa11e din cercetările asupra Transilvaniei, ori mai
vechiul studiu referitor la Bisericile de lemn din Moldova, în colaborare cu Titu
Elian. din Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, 2/1972). Spaţiul analizat
este aparent restrâns din punct de vedere geografic, limitat la actual judeţ
Hunedoara, dar bogat în monumente de arhitectură a lemnului.
Într-un Studiu preliminar (pp.5-23) este prezentată geografia locului
supus cercetării. urmată de o analiză a bibliografiei existente asupra arhitecturii
de lemn din zonă, cercetătorii care sau aplecat asupra acestui subiect şi operele
acestora, începfmd cu Romulus Vuia. Tache Papahagi. Paul Petrescu, Paul
Sthal. şi continuând cu Gheorghe Focşa , Romulus Oşianu şi Eugenia Greccanu.
În acelaşi capitol sunt prezentate condiţiile desfăşurării cercetării de teren,
îngreunată de "configuraţia reliefului şi structura aşezărilor", sursele folosite.
Alături de bibliografia de specialitate, sunt utilizate înregistrările din conscripţii,
şematisme sau alte rapoarte oficiale, surse arhivistice ce dau informatii asupra
unor monumente astăzi pierdute sau transformate, precum şi însemnările de pe
d1rţile vechi identificate în biserici. Cercetătoarea nu a avut în vedere doar
bisericile din judeţ, doar arhitectura religioasă, ci şi arhitectura civilă de lemn.
casc sau anexe gospodăreşti care pot oferi o imagine completă asupra spa[iului
supus cercetării, a nivelului ai1istic şi în cele din urmă a posibilitătilor
materiale, a condiţiilor de viaţă ale hunedorenilor.
Studiul preliminar este urmat de un Repertoriu (pp.25-242) al arhitecturii
în lemn din judeţul Hunedoara, prezentat pe comune şi satele apăqinătoare
acestora. Descrierea monumentelor începe, cum era firesc, cu monumentele
religioase, cu biserica, precizându-se perioada în care a fost construită. planul
acesteia, sistemul de acoperire, descrierea picturii, a programului iconografic, a
zugravului/zugravilor care au realizat-o (chiar dacă uneori a fost posibilă doar
o atribuire, pc baza unor elemente stilistice), a icoanele sau altor obiecte de
patrimoniu aflate în inventarul bisericii (cruci, cărţi vechi, sfeşnice, etc.).
311--
IOAN PURCAR-RUSTOIU
Urmează apoi descrierea arhitecturii civile din satul men\ionat. a caselor )i

anexelor gospodăreşti. acolo unde mai există asemenea preţioase exemplare.
precizăndu-se în cazul acestora proprietarul. sistemul se construqie. planul
casei, sistemul de acoperire şi elementele de originalitate Nu lipsesc din
repertoriu troiţele de lemn, care beneficiază alături de localizare (pentru o
uşoară verificare ulterioară). de datare şi descriere.
Un rezumat în limba franceză însoţcste Studiul preliminar şi Repc11oriul
(pp.243-246), urmat de un Indicator alf"ahetic al localitafilor cuprinse în repertoriu
(pp247-248). Din păcate indicele alfabetic nu are menţionată şi pagina/paginile
în care sunt descrise monumentele din respectivele localităţi, după cum lipseşte
şi un "cuprins" al Repertoriului sau al meşterilor/zugravilor, indice necesar
pentru o consultare operativă. Lista ilustraţiilor cuprinde treizeci de desene şi
planuri ale bisericilor şi caselor. elemente de decor. prezentate la scară. în
condiţii grafice deosebite şi 245 de fotografii ale monumentelor. detalii ale
acestora sau obiecte de inventar, toate prezentate în ordinea descrisă în Repe11oriu.
O hartă a localităţilor pe teritoriul cărora sunt adăpostite aceste monument ar
fi întregit deasemenea Repertoriul.
Volumul publicat de cercetătoarea Ioana Christache Panait este un
instrument de lucru necesar tuturor celor interesaţi de arhitectura românească.
de artă sau carte veche. Este valorificarea unei cercetări de teren ireversibile.
Lipsa fondurilor pentru restaurarea acestor monumente sau lipsa de grijă a
oamenilor, preocupaţi de proiecte mai imp011antc decât salvarea propriei istorii.
fac ca paginile acestui Repertoriu să rămână mărturie a existenţei arhitecturii de
lemn româneşti.
JOANA PURCAR-RVSTOIU
- - 312 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Petroniu Florea, ICOANA ORTODOXĂ, Oradea, Episcopia Ortodoxă Română a

Oradiei, Bihorului şi Sălajului, 2002, 259p.
Prin gnJa Episcopiei Ortodoxe a Oradiei, Bihorului şi Sălajului avem

surpriza plăcută a apariţiei, în condiţii grafice deosebite, a unei cărţi cu un
subiect mereu actual - icoana ortodoxă. Autorul ei, preotul Petroniu Florea,
realizează o sinteză asupra icoanei bisericii răsăritene, sinteză bazată şi structurată
pe modelele oferite de marii teologi ruşi - Leonid Uspenski, Pavel Florenski,
Serghei Bulgakov, Paul Evdochimov, sau de profesori elveţieni Michel Qucnot
ori Alain Besarn;on, cărţi traduse în româneşte şi editate după 1992.
Cartea este structurată în trei păI1i. Partea I cuprinde o Istorie a
icoanei (pp 7-24), cu prezentarea primelor imagini sfinte, icoana cu chipul lui
Iisus transmisă regelui Abgar al Edessei şi icoana Veronicăi, a simbolurilor
creştine preluate din păgânism, a celor create de creştini şi a situaţiei icoanelor
după încetarea persecuţiilor împotriva bisericii. Iconoclasmul, moment de cotitură
în istoria icoanei este înfăţişat cu cauzele şi efectele sale, de-a lungul a mai
mult de douăzeci de pagini (pp 25-52).
Partea a II-a - Fundamentarea dogmatică a icoanei (pp 53-85) şi
Doctrina iconoclastă şi combaterea ei (pp 86-122) - face o apologie a icoanei,
subliniind diferenta dintre idol şi icoană, relaţia dintre icoană şi prototipul ei şi
despre rolul pedagogic al icoanei, această Evanghelie în imagini.
Partea a Ill-a se referă la iconografie, la Erminia icoanei (pp 123-
155), la explicarea celor mai importante teme reprezentate în icoanele ortodoxe
- Sfânta Treime sub forma descrisă de Vechiul Testament, a Cinei de la
Mamvri, reprezentată de Andrei Rubliov la 1425 şi recunoscută de biserica
ortodoxă ca icoana clasică a Sfintei Treimi. Urmează icoana reprezentându-l pe
Iisus Pantocrator (Atotţiitorul), pe tron sau bust, tinând în mână o Evanghelie
şi icoana de Deisis, avându-l în centrul imaginii pe Iisus, alături de care se află
Maria şi Ioan Botezătorul. Toate tipurile de reprezentari ale Fecioarei Maria
sunt descrise -Odighitria ("călăuzitoarea"), Etronos ("cea care tronează"), Glicofilusa
("sărutată de prunc"), Orantă ("cea care se roagă"), Eleusa ("mângâietoarea")
sau Galactrofusa ("cea care alăptează"). Erminia icoanei este completată cu
prezentarea icoanelor prăznicar, a marilor sărbători din calendarul 011odox, toate
însotite de ilustraţii color şi de bibliografia referitoare la tema descrisă.
Volumul este însoţit de o utilă bibliografie asupra icoanei ortodoxe, cu
articole, studii şi volume editate de teologi şi laici români şi străini, utilizate
de autor în lucrarea de faţă. Nu apar în volum şi consideraţii asupra icoanei
ortodoxe romfmeşti. Probabil autorul nu şi-a propus această analiză, cat1ea
313--
IOAN PURCAR-RUSTOIU
dorindu-se mai mult un ghid general a-.upra icoanei bisericii răsăritene. Dea-.emenca.
dacă în majoritatea capitolelor sursa de informaţie este citată cu exactitate.
chiar cu textul plasat în ghilimelele de rigoare, în unele capitole se dau doar
indicaţii generale, la finalul acestora, asupra bibliografiei utilizate.
Redescoperirea de către Occident a icoanei ortodoxe, produsă în
condiţii de persecuţie şi exil, prin teologii ruşi stabiliţi în Franţa (dacă este să
luăm doar cazul lui Leonid Alexandrovici Uspenski) ne obligă şi pe noi, ca
români şi nu neapărat sau în mod obligatoriu ca ortodocşi, să cunoaştem/
recunoaştem frumuseţea icoanei.
IOAN PURCAR-RUSTOIU
- - 314 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Tehnoredactare & tipar offset
S.C. "ALTIP" S.A. Alba Iulia
sub comanda nr. 42/A - 2002
Alba Iulia
ROMÂNIA

Patrimonium Apulense 2 2002 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Patrimonium Apulense 2 2002 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PATRIMONIUM APULENSE

Dat la cules: 24.1 1.2002

Orice corespondentă se va adresa:

ION MĂRGINANU - NOPŢILE ALBE ALE PRIVIRII .................................................... 7

CRONICA CERCETĂRILOR ARHEOLOGICE DIN JUDETUL ALBA - 2002

ARTĂ - ETNOGRAFIE - MONUMENTE

MUZEOLOGIE - RESTAURARE - CONSERVARE

RECENZII $1 NOTE DE LECTURA

Poate că, păstrând proporţia, fiecare încleştare a minţii. (într-o formă

SONDAJE ARHEOLOGICE LA MICEŞTI CIGA$E, JUDETUL ALBA

IULIU PAUL, ADRIAN URSUŢ/V, GABRIEL T. RUSTOIU

Situl este situat la circa 2 km NV de vatra localităţii, la limita sudică

S VIII - 0-0,25 m - nivel arabil brun cenuşiu, cu materiale arheologice.

şi pietricele, uneori cu cioburi pisate. Culoarea variază de la galben-cenuşiu la

1997, pl.XIl/1,4) şi Orleşti- Silea (Petre-Govora 1995, fig.6/5-7). Această fonnă

I. Fragment de vas cu buza evazată şi corpul bombat. Este lucrat

Marea majoritate a obiectelor recoltate din CI constau din a~chii de

Cavruc V. şi G. 1997 - Cavruc V., Cavruc G ., Aşezarea din epoca hro11Zului

Die Archăologische Forschung in Miceşti "Cigaşe" kreis Alba

Die Ansicdlung licgt im NW ungefahr 2 km. Weit von dem weichhild

Verzeichins der Abbildungen

Taf. I. Der allgemeine Plan der Grabung;

PI. I. Miceşti - Cigaşa - planul general al ăpăturii.

...,, ' ''-' ,.

PI. Vil. Ceramică aparţinând culturii Wietenberg şi bronzului târziu (: cara

DACII DE LA MUSEO VATICANO

DORIN OVIDIU DAN

Prezenta noastră la Roma-în septembrie 2000 - ca invitat al ARTECOM 1 •

A VREL . VICTORI . EQSING . IVR . / CONSTANTINI

LES DACS DU MUSEO VATICANO

Fig. 1. Cap de dac-comatus.

Fig.3.Bust de dac-tarabostes. Fig.4. Urna funerara.

Fig.5. Textul inscripţiei

CETATEA DACICĂ DE LA CAPÂLNA

Pe harta arheologică a judeţului Alba în zona din amonte de rf1ul

temporar populaţiei din jur. Ulterior. credem, că rolul circumvalatiei de la Laz

Ştirile despre fortificatie, plasată de un bot de deal numit Cetate (cota

- Cetatea dacică de la Căpâlna a avut un paznic plătit din bugetul

- Stoparea de la degradare a turnului - locuinţă şi a canalului deversor de

lill SEC XWI

Fig. 1. Petreşti. Planul bisericii fortificate.

PI. 2. Săsciori. Planul cetăţii.

Fig. 3. Laz. Cetatea de pământ.

Fig. 4. Planul de situaţie al castrului.

,.,,,,,, ---- ----- -- -- - -- - - - - - - - - -..,."\

o.___ _ _s_._o_ __ ---J,oo m 1 ::: 1___ _

i de la ~Ina (com. Sa ciori).

SĂPĂTURI DE SALVARE ÎN CIMITIRUL DE LA ALBA IULIA-STR. ARHIMANDRIT

Aurel Dragotă, Deleanu Va/entin,Urian Cosmin-Marcel, Băbuţ

In memorim Nicolae Branga

Necropola medieval timpurie de la Alba Iulia-Str. Arhimandrit Iuliu

Punctul se află situat pe partea dreaptă a DJ 107 A (Alba Iulia-Pîcli~a). pe un

II. Descrierea mormintelor.

Defunctul, conservat destul de bine, a fost acoperit cu un strat de

\ Dragotă-Brânda 2000, IOsq; Dragotâ-Brâll(/a 200/, 305, PI. li.

la Alba Iulia-"Staţia de Salvare", regas1m brăţări similare în faza a II-a 12 •

H şi M. L apar 3 sau 4 exemplare din bronz, circulare în secţiune 2 ". Inele de

posibilă explicaţie a frecventei lor mai reduse, ar putea fi tocmai adoptarea

!'' Pi11ter-Ţiplic-Dragolli 200/.

AAASH Acta Archaeologica Academiae Scientiarum Hungaricac.

Ciugudean 1996 H. Ciugudean, Anul J(J00 la Alba Iulia. intre istorie şi

Cosma 200 I C. Cosma. Grăherfelder, Einzelgrăher und Grahfi111dc

Meszaros 1962 G. Meszaros, A szakcsi x. szazadi temet'?maradvl3ny ./

o.___ _ _s_._o_ ---J,oo m 1 ::: 1_ _