Patrimonium Apulense 5-6 2006

PATRIMONIUM APULENSE V-VI
◊
anuar de: arheologie, istorie, cultură,
etnografie, muzeologie,
conservare, restaurare
PATRIMONIUM APULENSE V-VI
ANUAR de: arheologic, istorie, cultură, etnografie,
muzeologic, conservare, restaurare
Editori:
Ministerul Culturii şi Cultelor
Direcţia Judeţeană pentru Cultură Culte şi
Patrimoniu Cultural Naţional Alba
Colectivul redacţional:
Matei Drîmbărean
Gabriel Rustoiu
Dr. Vasile Moga
Dr. Marius Mihai Ciută
Dr. Aurel Dragotă
Dr. Zevedei Ioan Drăghiţă
Ioana Rustoiu
Dan Mircea Mazălu
Dat la cules: 27.02.2006

Hârtie: 70x 100
Format: X5
Coli tipo: 27,25
Editura "Altip" Alba Iulia
Str. Dimitrie Cantemir, Nr. 2A
Tel.-Fax: 0258-811744; 811047
Orice corespondenţă se va adresa:

Send any mail to the following adresse:
DIRECŢIA JUDEŢEANĂ PENTRU CULTURĂ, CULTE ŞI
PATRIMONIU CULTURAL NAŢIONAL ALBA
Piaţa 1.1.C. Brătianu nr. 2
Tel.tFax: (+-040)-58+8 l 3119
E-mail: djccpcn_ alba@yahoo.com
Alba Iulia - 51 O118
România
ISBN (IO): 973-117-039-1

ISBN ( 13 ): 978-973-117-039-8
ISSN: 1582-9588
Ministerul Culturii si Cultelor
'
Direcţia Judeţeanăpentru Cultură. Culte ~i

Patrimoniu Cultural Naţional Alba
PATRIMONIUM
APULENSE
ANUAR de:
arheologie, istorie, cultură,
etnografie, muzeologie,
conservare, restaurare
V-VI
COORDONATORI:
Matei Drimbărean
Gabriel Rustoiu
Editura "ALTIP"
Alba Iulia - 2006
In memoriam: DORIN OVIDIU D
(23 iulie 1952 - 5 iunie 2005)
CUPRINS
ARI-IEOLOGIE .. ....................................................................................................................... 7
CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA PATRIMONIULUI ARHEOLOGIC MOBIL
APULENS PODOABE DIN MATERII DURE ANIMALE DESCOPERITE ÎN
AŞEZAREA APARŢINÂND CULTURII COŢOFENI DE LA ŞEUŞA - ,,GORGAN"
(Corneliu Beldimilll, i\1.ilrius-Milrni Ciută, Diilnil-Mariil S:;tancs).. .. . .. 9
UN IDOL ANTROPOMORF Al'ARTINÂND CULTURII COŢOFENI,
AFLAT ÎN COLECBIA OROSZ ENDRE DIN CLUJ (Tiltâr Ârpâd) .. . .......... 29
O DESCOPERIRE APARŢINÂND EPOCII ROMANE DE LA ALBA IULIA,
B-DUL ÎNCORONĂRII, NR. 26 (Mi/mi Gligor, Cristiiln Floresrn, Marius Breazu) 35
O NOUĂ STATUETĂ A LUI HERCULES
DESCOPERITĂ LA APULUM (Radu Otaj ................................................................... 47
VENUS DIN APULUM (Radu Otaj 53
UN VAS ROMAN PALEOCREŞTIN DE LA APULUM (Cristian Ioan Popa,
Mi/raela Silvia Bengil) . . . . ... . .. . .. . . . . . . . ... .. . .. . .. .. . . .. . ..... .. .. .. . ... 59
ALBURNUS MAIOR - ROŞIA MONTANĂ (LE Df:PARTEMENT DE ALBA)
L'HISTORIQUE DES FOUILLES ARCHl~OLOGIQUES DE LEUR DEBUT
JUSQU'EN 200l(Va.\·ile Moga) . .......... ... . .................... . .... 69
PIESE DIN COLECŢIILE MNIR, PROVENITE DIN DESCOPERIRI
DE CARACTER FUNERAR, DIN TRANSILVANIA ŞI CRIŞANA (SECOLELE X-XII)
(Silviu Oţa, Aurel Dragotă, Georgiilna Ducmill1).. .. ............................................ 75
O POSIBILĂ BISI:RICĂ FORTIFICATĂ LA MIRĂSLĂU, JUDEŢUL ALBA
- MONUMENT MEDIEVAL DISPĂRUT - (Paul Scrobotă) ............................... 121
ANALIZA ARHEBOTANICĂ A MACRORESTURILOR VEGETALE PROVENITE
DIN SITUL TIPIA ORMENIŞULUI (JUD. BRAŞOV) (Beatrice Dili.HI Ciută) ................... 127
DATE NOI OBŢINUTL: ÎN URMA ANALIZĂRII UNOR MACRORESTURI
VEGETALE PROVl'NITE DIN CETATEA DACICĂ DE LA CĂPÂLNA (JUD ALBA)
(Beatrice Dili.HI Ciută, Cristinei Plan/os) .. ... 13.,
CRONIA CERCETĂRILOR ARHEOLOGICE DIN JUDEŢUL ALBA ............................ 140

BUNURILE ARHEOLOGICE CARE PROVIN DINTR-UN SIT CLASAT MONUMENT
ISTORIC: kES NULL/US SAU ltES fUhLL'AE' (Augustin La:;ăr) .................................... 141
RAPORT PRELIMINAR PRIVIND CERCETĂRILE ARHEOLOGICE
PREVENTLVE DE LA ALBA IULIA - ,.LUMEA NOUĂ" (2005)
(Mihai Gligor, Cristiiln Florescu, Marius BreilZ/1) .......... ................................................. 161
CERCETĂRI ARHEOLOGICE SISTEMATICE LA ŞEUŞA- .. GORGAN".
(COM. CIUGUD. JUD. ALBA) - CAMPANIA 2005 ._ (M"rius-Mihili Ciută,
Marc Antoniu, Adrian Gligor, Beatriee DaiSil Ciută) ......................................................... 173
RAPORT DE CERCETARE ARHEOLOGICĂ PE ŞANTIERUL CETEA - LA PIETRI.
CAMPANIA 2005 (Cristian I. Popa, Cristinei Plan/os, Elena Kolbe,
Tlwrsten Rabsilber, Valentin Deleanu, Rildu Totoiam,, Viorel Ştefu) .................................. 18 I
CERCETĂRI ARHEOLOGICE DE DESCĂRCARE DE SARCINĂ ARHEOLOGICĂ
ÎN ALBA IULIA-,,STR. I. LĂNCRĂNJAN" (PROPRIETATEA SORA DUMITRU)
(Marius-Mihai Ciută)........... . .. . ... . .. . . .. .. . . . . . .. . . . . . . .. . . . . . . . . .. . . .. . .. .. .. . 193
CERCETĂRI ARHEOLOGICE DE DESCĂRCARE DE SARCINĂ ARHEOLOGICĂ
ÎN ALBA IULIA, DEALUL FURCILOR (STR. IZVOR) (PROPRIETATEA
SC. ANDREEAS COMPANY S.A) (Marius-Millili Ciută, Antoniu Marc,
Beatrice Ciută) . 20 I
RAPORT PRELIMINAR PRIVIND CERCETĂRILE ARHEOLOGICE PREVENTIVE
DE LA ALBA IULIA - STR. 9 MAI, NR. IO (PROPRIETATEA S.C. TEAM BAU SRL)
(Marius-Mihai Ciută) .. . . .. .. .. .. .. . . ....................... 21 I
CERCETĂRI ARHEOLOGICE PREVENTIVE LA ALBA IULIA - STR. DECEBAL,
NR. 25 (JUD. ALBA) (Marius-Mihai Ciută, Matei Drîmbărean,
Amoniu Marc, Beatrice Ciută) .............. . ..... 219
RAPOllT PRELIMINAR DE CERCETARI' ARHEOLOGICĂ PE TERENUL
AMPLASAT ÎN ALBA !ULIA, STR LALELELOR FN, PROPRIETAR
233
CRĂCIUN MARIUS ŞI CRISTEA RADU (Co11.1·u111ti11 INEL) _
SĂPĂTURILI' ARHEOLOGICE PREVENTIVE DIN NECROPOLA MEDIEVALA
TIMPURIE DE LA ALBA IULIA STR BRÂNDUŞEI (CAMPANIA 2005)
(Aurel Druxotu, Gabriel Tiberiu Rustoiu, Valentin Deleu1111,
237
Adela Kudler, Cosmin-Marcel Uriun, Anca Daniela Muti~) .. ..
ISTORIE-CULTURĂ ................................................................................................................. 241

EPOCA LUI TRAIAN ÎN VOLUMUL AL li- LEA AL UNEI ISTORII UNIVERSALE
ILUSTRATE, APĂRUT LA NURNBERG ÎN 1698 (Doina Dreghiciu,
Gabriela !llircea)_. . .. . . ........ ---... . ... 243
SCURT ISTORIC AL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI GRĂNICERESC DIN CUGIR
.. 261
(Alexandru Bucur)... .. ............ .
O "PLÂNGERE" ADRESATĂ EPISCOPULUI IOAN 8088 DE CĂTRE
TIPOGRAFUL DIMITRIE FINTA ÎN 1787, PRETEXT PENTRU RETUŞAREA
SCHITEI BIOGRAFICE PROFESIONALE A MEŞTEŞUGARULUI (Gabriela Mircea) ...... 265
DIALOG, ÎNTRE PROFESORI ŞI ELEVI LA BLAJ ÎN A DOUA JUMĂTATE
A SECOLULUI AL XIX-LEA: CAZUL IOAN MICU MOLDOVAN
(Jacob Mârza, Zevedei-Joan Drăghiţă)... .. ............................ .. .. 295
SPAŢIUL ISTORIEI ROMÂNEŞTI ÎN ISTORIOGRAFIA DE LA MIJLOCUL
SECOLULUI AL XIX-LEA. STUDIU DE CAZ: AUGUST TREBONIU LAURIAN
(Victor Tudor Roşu) .. .. . .. ................................... . 307
EDIFICAREA BISERICII ORTODOXE „POGORÂREA SFÂNTULUI DUH"
DIN VINŢU DE JOS. DISPUTA UNEI JUMĂTĂŢI DE SECOL. (Ioana Rustoiu) ....... .. .. 323
ALEXANDRU LAPEDATU ( 1876 - 1950): REPERE BIOGRAFICE
(Dan Mircea Mază/u)..... ...... .... . .. .................................... . .. 345
SITUAŢIA MATERIALĂ A PATROHIILOR GRECO-CATOLICE DIN
PROTOPOPIATUL ALBA IULIA, REFLECTATĂ ÎN PROTOCOALELE
VIZITELOR CANONICE LA SFÂRŞITUL SECOLULUI AL XIX-LEA ŞI
ÎNCEPUTUL SECOLULUI XX (Alexandru Duna Zecheru) ..... . 351
UN DOCUMENT INEDIT CU PRIVIRE LA BISERICA ŞI PAROHIA
GRECO-CATOLICĂ DIN SEBEŞ (JUD. ALBA) (Radu Totoiunu). ............. . ... 359
CRITICA VOTULUI UNIVERSAL ÎN ROMÂNIA ÎN ANII DEMOCRAŢIEI
PARLAMENTARE (1919-1937) (Sorin Radu) .......... . . .. 369
ARTĂ ETNOGRAFIE ............................................................................................................. 378

IMPLIC AŢII ALE VIEŢII PASTORALE ÎN CADRUL PRINCIPALELOR SĂRBĂTORI
DE PESTE AN (Radu Totoiunu). .............. .. ........... .... ............. . 379
JURNALUL POETIC DE LA TĂRTĂRIA (Gl1eorghe PavelesL'U) ....... ..... ..... 391
MUZEOLOGIE- RESTAURARE ............................................................................................. 397

COLECŢIA DE MOBILIER ŢĂRĂNESC DIN MUZEUL ŢĂRII FĂGĂRAŞULUI
(George Valentin B01111egru) ............................................................................................. 399
METODE DE PRELUCRARE A MATERIALELOR CERAMICE PROVENITE
DIN COMPLEXE ARHEOLOGICE (Dan Anghel)... . .............................................. 4 I 9
RECENZII ŞI NOTE DE LECTURĂ ................................................................................... 425

APULUM XLII (Constalllin lllel) . 426
coNSŢANTIN nA1cov1c1u ÎNTR-o IPOSTAzi.iNEoirA·ri~~~,;~·:,,~~~)·· ·· 428
IN Ml~MORIAM DORIN OVIDIU DAN (Constantin Inel) ................ . -BI
ARHEOLOGIE
I'.·\ IIW\l< lNI\ 1\1 .\I'\ I I NSI \' \'I
('()NTIUBllTll l,A ('llN()A~TFl{F:\ P:\TIHI\H)Nllll,lll

Al{IIEOl.()(;t(' I\IOBIL Al'lll.ENS: POl>OABF l>IN I\IATEl{II
IHIRE :\NII\J..\LE l>FSCOPFRITF ÎN :\~FZ . \RF.\ :\P . \l{llN:\NI>
('lll,Tlll{II ('OTOFFNI l>F L\ ~Fll~.\-,.(;OIH;AN"
( 'or11t'/i11 llt'/dimau •. l\lari11.,·-/1/i/111i ( 'iutt',·•. /Jia11a-l\laria S-:.t,111c.,· ...
I. I nt rodlll'l•n·
l11snii11d11 SL' i11 snia ah11nl:1ril11r 1111:1sl1\· rn·L·111l' 1\·1cn :1IL' pPd11alwlllr
prcist11nn· lksn1pn1ll· i11 R11111;i11ia. d1111ll·11i11 di.sti11l'I :d pa1ri111P1111il11i ;1rlll·lllll)'.Îl·
111l1hil. i11c:·1 i11s11l'iL·iL·111 studiat. l11narl'a dl' l;qi1 11kr;1 a11ali1;1 111111i 111ic IPI dl'
:1r1l'l·ar1c. ro11IL1t din l'L'l'l'L'l;1rik i11trqni11sL' i11 deja hi1IL'L'llllllsr1111d sit ap:1qi11:i11d
c11lturii ( \1\l11L·11i dL· la )L'll~:1. p1111L·l11I ,.( i11rga11". l'lllll. ( 'i11g11d. j11d. /\lh;1. S;'1p;H11rik
sistl'111atin· s a11 dn11la1 aiL·i i11 pniP;1da _)()()() .~()()') s1il1 l'llllll11n·1ca dr. l\b1111,
Mihai ( 'i11l:1. IVlatniakk s11p11sl' a11ali1l'i L'll :tl'L'SI prikj prm i11 di11 L'l'l'L'l'l:'1rik
Î11lrl'pri11Sl' ÎII a11ii -~()()() 2()().J.
2. ( 'onkxtul dl'Sl'OIH'ririi
În situl dl· la s,·11.yt1- .. <;o,gt111" (SI•:<,) sa p11s Îll h1111i11:1 L'\ÎSIL'll\:l a d11u;'1
secwn\L' lk llL'Up:trL·. akrl'lllL': a. 111111i l;1ril's rullmal dl' 111ixt11r:1. I kL·L'a MurL·~11h1i
L'll deml'IIIL' Tis1apl1lg;'1r (l;11a B. l'inal:1): h. rnltmii ( ·11111k11i. s11hfo1L'k lllh Ilir.
Aceasta din urn1:"1 SL' 111a11il'l'sl:1 L'll d11u:·1 l'lapl' 1k h1c11irl' disti11rll'. dl'rl'lalL'
slratigratic (1H1talL' cu sigkk A ~i B). 111 cl'k 10 SL'l'liuni ~i supralL·IL' L'\L·avnlL' s :111
L'Xplnrat. paqial sau intl'gral. 28 L'lllllpkxl': 12 l11rni11ll' dl' s11prat:q:'1 (alrih11ill'
rnltmii ( ·ll1uk11i: 1.1 I. 12. di11t1\· L·arc 1.1. 1.-1 S, 1.1 O. 1.1.~ ap:1r\i11 L'l:lJlL'Î dL· l11rnin·
A. iar 1.2 ~. I .<i. 1,1) clapei de lllrnirc B ): ~'- n1111pl1·xc rituak (atrih11itc t':icil·s1il11i
I kn·a M11rl'!;illl11i: (' I-( '2 ): 1-1 grnpi rn dl'sti11:qii divl'l'SL': prnlrn tix:trl'a
s11praslrnct11rii ru11strnc\iilllr. rituak. IIIL'lla,ÎnL', l:i11t:'i11:1'! (2 atrih11ilL' l:1rics11l11i
lkrl':t Mmq11l11i: <d. (ii-I: 12 atrilrnitl' r11l111rii ('o\ok11i. L'lapa de l11c11irc A:
c; 1-( i2, <;4 .. (; I _ţ ). I >i11trl' arl'sll'a. 7 n1111pll'Xl' :111 livrat arll'fal'lc încadrahik în
ratl'goria imlustriL·i 111:itniilur dml' a11i111ak VL'/Î tahl'l11l m. 2 (( 'i11t;1 200,1 r11
----------·--------- - -·- --
· l l11ivnsll11IL'.II l ·1-qti11!1 «I >i111ilric l ·a111c111irn. h1rnll11trn de lstom·. Spl11iul I Iuirii N1 I 711. Scrlo1 •I
0,100,12 llun1rc~li 'i\. l{oi11:i11ia: l'lwld1m;u1'iX<111 yah111u·11111 .
•• ll11iwrsllalca «I lkn·111l11ic l 1llK", h1rnllall'a de l~torn·. St1. N1n1lal' l111}•a Nr 11 11 Alha Iulia.
lfomii111a.
•·· l l11ivcrsi1111ca «I .11ci1111 l\l11p,111>. h1c11ltalrn 1k lsloriL· ~1 1'11tr11111111i11 «N1n1l11L· I .11p11,1, lld. Virtoril-1
Nr. .'i 7. 'i'i002,I Sibiu, l<11111;llu:i
l)
Corm:liu lkld1man. l\1anu~-Mihai Ci111{1. Diana-Maria S1tanc~
bibliol-',rafia: Ciut[i. (ilig.or. Daisa-Ciută. Rabsilbcr. Kolbe 2005 - cu bibliografia;

lkldi,;ian, Ciută. Sztancs 2005 - cu bibliografia; Beldiman, Sztancs 2005c;
Sztancs, Bcldiman. Ciută 2005).
3. Obiective. Metodologic
Studiul nostru îşi propune tratarea detaliată, exhaustivă, conform unei

metodolooii unitare. care ia în considerare toate aspectele (materie primă, procedee
de fabric:re, urme de utilizare, propuneri de reconstituire a modului de ataşare
etc.). a unei categorii de artefacte catalogate. îndeobşte. în mod ,.tradiţional"' şi
nejustificat. ca „descoperiri mărunte'" şi tratate ca atare: este vorba de podoabele
din materii dure animale (dinţi, cochilii de scoici).
În contextul mai larg al valorificării sistematice a descoperirilor aparţinând
industriei materiilor dure animale (IMDA) preistorice din România, obiectiv
urmărit de noi în ultimii ani (Beldiman l 999; Beldiman, Sztancs 2005d - cu
bibliografia), demersul de faţă urmăreşte să ofere o sinteză a datelor asupra
podoabelor din materii dure animale descoperite în situl aparţinând culturii
Coţofeni de la Şeuşa, punctul .,Gorgan".
Menţionăm faptul important că această cultură nu a făcut, până de curând,
obiectul unei analize sistematice sub raportul lMDA. Materialele au rămas inedite
sau au fost publicate sumar în studii. articole şi în cele două monografii dedicate
culturii (Roman 1976; Ciugudean 2000).
Testarea expresivităţii şi a potenţialului informaţional al lMDA în cadrul
culturii Coţofeni, stabilirea parametrilor specifici ai comportamentului tehnologic
al purtătorilor acestei culturi se conturează, astfel, ca un alt obiectiv al abordării
noastre, în curs de derulare (Beldiman, Sztancs 2005a; Beldiman, Sztancs 2005b;
Beldiman, Sztancs 2005c; Beldiman, Sztancs 2005d; Beldiman, Ciută, Sztancs
2005; Sztancs, Beldiman, Ciută 2005).
Studiul artefactelor se face în mod unitar, conform reperelor metodologice
actuale ale domeniului. Este aplicată clasificarea tipologică şi protocolul de analiză
propuse recent şi care au stat la baza elaborării tezei de doctorat a unuia dintre
autori (Beldiman 1999), ca şi a redactării mai multor studii şi articole, unele foarte
recente (Beldiman, Sztancs 2005d - cu bibliografia; Sztancs, Beldiman, Ciută
2005).
Lotul lMDA de la SEG. format din 7 piese, beneficiază de parametri care
conferă studiului premise optime şi conturează obiective finale majore, dintre care
putem menţiona, şi cu acest prilej. posibilitatea definirii unor repere specifice -
metodologice, tipologice, palcotehnologice. paleoeconomice. crono-culturale. la
care să se rapor1ezc datele similare din alte situri. publicate sau inedite.
Se cuvine a face şi precizarea că lotul IMDA de la SEG este, până acum, cel
mai amplu provenind dintr-o aşezare Coţofeni deschisă, studiat după metodologia
actuală a domeniului .
. Mate~ialcle pc care le ~rezent~m beneficiază, î1_1 concluzie, de două avantaje
notabile: prunul este prove111enţa dm contexte stratigrafice precise; al doilea se
10
PATRIMONIVM Al'VLl:i',;SE V-VI
referă la posibilitatea de acces direct şi de efectuare. în consecinţă_ a unor analize

detaliate, vizând aspectele paleotehnologice.
3. Repertoriu. Tipologia
Efectivul total avut în vedere numără 7 piese. ai căror parametri (contextul

descoperirii. încadrarea tipologică. morfometric. materii prime. fabricare. utilizare
etc.) sunt sintetizate în tabelele nr. 1-6.
Grupele tipologice şi tipurile reprezentate sunt: • dinţi perforaţi (2): •
pandantive (2): • rondelf1 perforată (I): • cochilii de scoici - materie primă pentru
rondele perforate (2).
3.1. Dinţi perforaţi
• Canin infc'rior drept? de câine ( SEGII[ 16, tip III A2 h) (fig. I), descoperit
în inventarul LS. păstrat în colecţiile Universităţii « I Decembrie I 918» Alba Iulia.
Facultatea de Istoric. Aparţine subfazelor Illb-lllc. etapa de locuire J\. Este o piesă
fragmentară. cu lungimea iniţială de 33 111111 şi cea păstrată de 31 mm: lipseşte
vârful coroanei. al cărei smalţ s-a exfoliat în vechime: iar suprafeţele sunt afectate
discontinuu de coroziunea rădăcinilor de plante ierboase. Este un pandantiv sau
element de colier. element de anfilaj cu dispozitiv de fixare sub forma unei
perforaţii proximale dispuse central. Nu se constată urme de debitaj (extracţie din
maxilar) şi de fasonare. Înainte de realizarea perforaţiei s-a procedat la prepararea
superficială a suprafeţelor prin abraziune axială şi transversală. Perforarea este
bilaterală asimetrică decalată. efectuată prin rotaţie rapidă (continuă) cu ajutorul
unui vârf litic fixat într-o tijă de lemn sau al sfredelului cu arc. Pe pereţii perforaţiei
se observă striuri elicoidale specifice. Diametrul exterior al perforaţiei este de 4/3.5
mm. iar cel interior de 3.5/2 mm. Ca urme de uzură remarcăm tocirea fină şi
rotunjirea marginilor perforaţiei (Beldiman. Sztancs 2005c: Beldiman. Ciută.
Sztancs 2005, p. 30-3 I. 52. pi. 7/SEG li 16: Sztancs. Beldiman. Ciută 2005 ).
• Canin superior drept:J de porc 111istre( .w111 rnrni\'Or (SEG/11 14, tip III A2
e) (fig. 2), descoperit în inventarul L5. păstrat în colecţiile Universităţii « I
Decembrie 1918» Alba Iulia. Facultatea de Istoric. J\parţine subfazelor Illb-lllc.
etapa de locuire A. Este o piesă fragmentară, fracturată în vechime şi recent la
partea proximală - la nivelul perforaţiei. având lungimea anatomică de circa 50
mm şi cea păstrată de 38 mm. Suprafeţele sunt afectate discontinuu de coroziunea
rădăcinilor de plante ierboase. Nu se păstrează urme de debitaj. iar fasonarea a fost
superficială. urmărindu-se regularizarea suprafeţei părţii proximale şi a părţii
meziale prin abraziune oblică. Amenajarea dispozitivului de suspendare s-a făcut
prin perforare bilaterală simetrică, recurgându-se la rotaţie rapidă (continuă) cu
ajutorul sfredelului: striurile elicoidale specifice se observă pe pereţii perforaţiei:
aceasta este dispusă central la partea proximală. Nu se păstrează urme de preparare
prealabilă a suprafeţei pe care s-a amplasat perforaţia. Diametrul exterior al
11
CornL·liu lkldiman. 1'v1anus-Mihai C1utf1. D1a11<1-~bna S1ta11cs
perforaţiei este de 4 mm. iar c~I inter!?r de 3,5. n~m. Urn~ele _d~ uti_li~ar~ s~
materializează în tocirea fină ş1 rotun_prea margmilor perfora_t1_e1. tractura~e~
accidentală la nivelul perforaţiei s-a produs probabil în timpul utilizăm (al fixam
piesei pc fibră) (Beldiman. Sztancs 2005c; Beldi111an. Ciută. Sztancs 2005. p. 30-
31. 52. pi. 7/SEG li 14; Sztancs. Bcldiman. Ciută 2005).
3.2. Pandantive
• I'andanth· pe fragment (perete) de canin de porc mistreţ (SEG/11 15, tip III
1-33) (fig. 3), descoperit în stratul de cultură, păstrat în colecţiile Universităţii «I
Decembrie 1918» Alba Iulia, Facultatea de Istorie. Aparţine subfazelor lllb-Illc,
etapa de locuire A. Are formă generală curbă (anatomică), extremitatea distală
ascuţită şi perforaţie proximală. Suprafeţele sunt parţial modificate tehnic. Este o
piesă fragmentară, fracturată în vechime la partea proximală - la nivelul
perforaţiei. având lungimea păstrată de 48 mm; în rest, starea de conservare este
foa11e bună. Etapa debitajului a însemnat prelevarea caninului din maxilar. probabil
prin fracturarea acestuia din urmă aplicându-se percuţia directă; a urmat prelevarea
unui fragment de perete al caninului prin şănţuire axială şi percuţie directă;
marginile au contur neregulat; marginea stângă poartă urmele operaţiei de şănţuire
axială. iar marginea dreaptă pe acelea ale fracturării prin percuţie directă.
Fasonarea a fost superficială, urmărind regularizarea suprafeţelor prin abraziune
axială şi oblică. Amenajarea dispozitivului de suspendare s-a făcut prin perforare
bilaterală asimetrică (mai amplă pe faţa superioară) prin rotaţie rapidă (continuă)
cu ajutorul unui vârf litic fixat într-o tijă de lemn sau al sfredelului cu arc: striuri
elicoidale specifice se observă pe pereţii perforaţiei. Aceasta este dispusă excentric
spre marginea dreaptă; mt se observă urme de preparare prealabilă a suprafeţei de
amplasare a perforaţiei. Diametrul exterior al perforaţiei este de 3 mm. iar cel
interior de 2,5 mm. Urmele de utilizare sunt reprezentate de tocirea fină şi
rotunjirea marginilor perforaţiei, ca şi de fracturarea accidentală la nivelul
perforaţiei, probabil în timpul utilizării (al fixării piesei pe fibră) (Beldiman.
Sztancs 2005c: Beldiman, Ciută. Sztancs 2005, p. 30-31, 52, pi. 7/SEG II 15;
Sztancs. Beldiman. Ciută 2005).
• Pandantiv pefragmelll (perete) de canin de porc mistreţ (SEG/Il 32. tip III
B3) (fig. 4). descoperit în inventarul G7. păstrat în colecţiile Universităţii «I
Decembrie 1918» Alba Iulia. Facultatea de Istorie. Aparţine subfazelor lllb-Illc.
etapa de locuire A. Este o piesă întreagă. având lungimea de 71 mm, în stare de
conservare bună; pe feţe se observă depuneri discontinue de oxid de mangan.
Obiectul are formă generală trapezoidală asimetrică în plan şi curbă (anatomică) în
profil. cu margini curbe, partea distală tocită, extremitatea distală ascuţită şi
perforaţie mezio-proximală, dispusă uşor excentric spre marginea dreaptă;
suprafeţele sunt parţial modificate tehnic. Debitajul s-a realizat prin prelevarea
caninului din maxilar, probabil prin fracturarea acestuia din urmă. aplicându-se
percuţia directă/despicarea; a urmat prelevarea unui fragment de perete al caninului
prin acelaşi procedeu al percuţiei directe/despicării. Fasonarea a fost intensă;
12
P/\TRIMONIVM APVLI:NSE V-VI
constatăm: modelarea extremităţii proximalc prin retuşare inversă: regularizarea

superficială a feţei superioare şi a marginilor prin abraziune axială şi oblică. Pe
părţile respective se observă serii de striuri dispuse axial. bine marcate, estompate
prin tocirea produsă în timpul folosirii. Perforaţia este asimetrică, mai amplă pe
faţa inferioară, executată bilateral prin rotaţie rapidă (continuă) cu ajutorul unui
vârf litic fixat într-o tijă de lemn sau al sfredelului cu arc: striurile elicoidale
specifice se conservă pc pereţii perforaţiei, ele fiind estompate prin acţiunea fibrei
de ataşare (tocire/rotunjire margini şi pereţi): perforaţia are formă ovală şi este
dispusă uşor excentric spre marginea dreaptă: nu se observă urme de preparare
prealabilă a suprafeţei de amplasare a perforaţiei. Diametrul exterior al perforaţiei
este de 7/6,5 mm, iar cel interior de 4/3,5 mm. Urmele de utilizare sunt localizate
atât pe suprafeţe şi margini (tocirea şi rotunjirea acestora), cât şi la nivelul
perforaţiei (tocirea şi rotunjirea marginilor şi a pereţilor acesteia în timpul utilizării
- al fixării piesei pc fibră. Tocirea intensă a părţii distale şi a extremităţii distale
poate indica însă şi utilizarea piesei ca unealtă (vârf pentru perforarea pieilor?)
atârnată la gât în timpul folosirii, ipoteză pe care nu o excludem şi asupra căreia ne
propunem a reveni cu alt prilej, pe baza unor date recente din literatura
internaţională (Beldiman, Sztancs 2005c: Beldiman, Ciută, Sztancs 2005, p. 30-31,
52, pi. 7/SEG li 32: Sztancs, Bcldiman, Ciută 2005).
3.3. Rondele
• Rondelă pe fragment de valvă de scoică de apâ dulce Unio sp. (SEG/11 17,
tip III E4) (fig. 5), descoperită în stratul de cultură, păstrată în colecţiile
Universităţii « I Decembrie 1918» Alba Iulia, Facultatea de Istorie. Piesa este
păstrată fragmentar; lipsesc mici porţiuni ale circumferinţei, exfoliate recent; forma
sa este ovală neregulată. Ea reprezintă un element de anfilaj făcând parte, probabil,
dintr-un colier, cu dispozitiv de fixare pe fir sub forma unei perforaţii dispuse
central. Diametrul piesei este de 22/20,5 111111. Suprafeţele păstrează aspectul
anatomic nemodificat tehnic; circa 1/3 din circumferinţă este constituită de
marginea anatomică a valvei, prezervată special în acest scop în timpul operaţiei de
debitaj şi fasonare: restul circumferinţei are contur sinuos, rezultat prin debitaj şi
fasonare. Perforaţia are contur neregulat rezultat în urma aplicării procedeului de
perforare prin percuţie indirectă sau presiune cu ajutorul unui vârf (litic sau de os).
Debitajul s-a realizat prin prelevarea (decuparea) unui fragment de valvă probabil
prin percuţie indirectă sau presiune aplicată succesiv cu ajutorul capătului unei
lame litice; piesa următoare (valvă) ilustrează elocvent aplicarea acestui procedeu,
prin perforaţia liniară specifică păstrată. Fasonarea a urmărit regularizarea
marginilor prin abraziune axială şi oblică. Amenajarea centrală a dispozitivului de
suspendare s-a făcut prin perforare de pe faţa superioară, recurgându-se la percuţie
indirectă sau presiune, cu un vârf litic sau de os; aşa cum s-a subliniat deja,
marginile de morfologie neregulată specifică indică recurgerea la o asemenea
soluţie tehnică. Diametrul perforaţiei este de 5/4,5 mm. Urmele de utilizare nu sunt
Crnill'liu Ikld1ma11. l\1anu,-Miha1 ('iuta. l)1a11a-Mana Stl,UK\
decelabile (Beldiman. Sztancs 2005c: Beldiman. Ciută, Sztancs 2005, p. 30-31, 52,
pi. 7/SECi II 17: Sztancs. Beldiman, Ciută 2005). , _
• Valvâ de scoicâ de apei dulce Unio sp. perforată (SEG/11 33, tip V A2 c)
(fig. 6/1. 3 ). descoperită în inveritarul G7, păstrată în colecţiile Universităţii « I
Decembrie 1918» Alba Iulia. Facultatea de Istorie. Aparţine subfazelor lllb-Illc,
etapa de locuire A. Piesă întreagă: lipsesc mici porţiuni ale circumferinţei şi
suprafeţei externe. exfoliate recent. Valvă de formă ovală neregulată. cu
morfologia anatomică în bună parte nemodificată, având diametrul de 48,5/28 mm:
perforaţia arc o lungime de 12 mm. lăţimea maximă de 1,5 mm şi lăţimea minimă
de 0,5 mm. Ca urme de intervenţie tehnică prezintă o perforaţie liniară, plasată
excentric transversal. Piesa folosea drept materie primă pentru extragerea
fragmentelor în vederea confecţionării rondelelor/mărgelelor discoidale plate
perforate central. Perforaţia de formă liniară are contur neregulat, rezultat în urma
aplicării procedeului de perforare prin percuţie indirectă sau presiune, probabil cu
ajutorul extremităţii unei lame litice. Debitajul se referă la prelevarea (decuparea)
unui fragment de valvă probabil prin percuţie indirectă sau presiune, aplicată
succesiv cu ajutorul capătului unei lame litice pe suprafaţa interioară a valvei; în
urma aplicării acestui procedeu a rezultat perforaţia liniară specifică păstrată, având
margini de contur neregulat. datorită microdesprinderilor produse prin şocul de
impact (Beldiman, Sztancs 2005c; Beldiman, Ciută, Sztancs 2005, p. 30-31;
Sztancs, Beldiman, Ciută 2005).
• Valvă de scoică de apă dulce Unio sp. neperforată (SEG/11 34, tip V A2 c)
(fig. 6/2), descoperită în situl de la Şeuşa-,,Gorgan", în inventarul G7, păstrată în
colecţiile Universităţii « I Decembrie 1918» Alba Iulia, Facultatea de Istorie.
Aparţine subfazelor lllb-lllc, etapa de locuire A. Piesa este întreagă; lipsesc mici
porţiuni ale circumferinţei şi suprafeţei externe, exfoliate recent. Valva are formă
ovală neregulată, cu morfologia anatomică în bună parte nemodificată. Diametrul
ei este de 66/33 mm. Nu prezintă urme de intervenţie tehnică: probabil servea drept
materie primă pentru extragerea fragmentelor în vederea confectionării
rondelelor/mărgelelor discoidale plate perforate central (Beldiman, Sztancs 2005c:
0
Beldiman, Ciută, Sztancs 2005, p. 30-31; Sztancs, Beldiman, Ciută 2005).
4. Analogii. Concluzii
În cazul culturii Coţofeni, dinţii perforaţi (canini, incisivi) provenind de la

specii vânate (cer?)_ sau domestice (câine, bovine), ca şi pandantivele realizate pe
fragmente de canm1 (defense) de mistreţ sunt apariţii relativ frecvente în siturile
micilor comunităţi pastorale din mediul montan: în acest sens, putem cita ca
analogii descoperirile de la Băile Herculane-.,Peştera Hoţilor" (Roman 1976, p.
152, pi. 52/19-39; Ciugudean 2000, p. 258, pi. 132).
Remarcăm asocierea semnificativă în complexe a artefactelor analizate: din
inventarul L5 provin cei doi canini perfora\i. unul de câine (SEG/11 16) şi celălalt
de mist~eţ sau ~e carnivor nedeterminat (SEG/11 14 ). În L l O a fost descoperit
pandantivul pe fragment de defensă de mistreţ (SEG/11 15) şi rondela de scoică
14
PATR.IMONIVM APVLENSE V-VI
(SEG/11 17). Din G7 avem un al doilea pandantiv pc fragment de dcfcnsă de

mistreţ (sau vâri'?) (SEG/11 32) şi două valve de scoică Unio sp. (SEG/11 33-34),
utilizate probabil ca materie primă pentru realizarea rondelelor de tip III E4.
Ca elemente notabile în plan tipologic şi paleotehnologic menţioriăm
raritatea caninilor întregi de mistreţ şi a pandantivelor din aceeaşi materie primă.
piesa de la Şeuşa contribuind, în acest sens, la îmbogăţirea repertoriului
descoperirilor, cu rezerve asupra piesei SEG/11 32, care putea avea şi rolul
funcţional de vârf (perforator pentru piele?).
O situaţie specială (prima de acest fel cunoscută de noi) este prezenţa rondelei de
valvă de scoică: piesele de acest tip sunt frecvente, între altele, în culturile Cucuteni şi
Decea Mureşului (Sztancsuj 2004: Sztancsuj 2005 - cu bibliografia: adresăm şi cu acest
prilej mulţumiri colegului Sztancsuj J6szef Sandor pentru datele suplimentare fumiz.ate
cu multă amabilitate şi accesul la conţinutul studiului în manuscris), motiv pentru care nu
excludem apartenenţa posibilă a piesei nivelului de Decea Mureşului. Materialele de la
Şeuşa documentează şi etapele tehnologice ale confecţionării acestor piese de podoabă,
prin prezenţa a două valve, una abandonată în faza incipientă de prelucrare - SEG/Il 33,
debitaj prin perforare, iar alta întreagă - SEG/11 34 (Beldiman, Ciută., Szt.ancs 2005, p.
30-31, 52, pi. 7/SEG II 17).
În încheiere, considerăm că datele etalate au valoare ilustrativă pentru
structura specifică a inventarului podoabelor culturii Coţofeni, definit acum mai
clar pe baza criteriilor tipologice actuale. De asemenea, se ilustrează concret unele
repere ale fenomenului paleotehnologic legat de prelucrarea IMDA în cadrul
culturii menţionate, datele etalate putând deveni un punct de referinţă pentru
studiile viitoare în acest domeniu.
Considerăm că aportul IMDA la cunoaşterea mai amănunţită a patrimoniului
arheologic mobil, ca şi Ia elucidarea unor aspecte paleotehnologice ale culturilor
preistorice este ilustrat concludent şi prin analiza materialelor provenind din
aşezarea culturii Coţofeni de la Şeuşa- .. Gorgan", demers ale cărui prime rezultate
coerente au fost prezentate cu prilejul de faţă.
Bibliografie
BELDIMAN 1999 - Beldiman C., Industria materiilor dure animale În

paleoliticul superior, epipaleolitic: şi neoliticul timpuriu pe teritoriul României,
teză de doctorat, Institutul de Arheologie «Vasile Pârvan» al Academiei Române,
Bucureşti
BELDIMAN, CIUTĂ, SZTANCS 2005 - Beldiman C., Ciută M.-M.,
Sztancs O.-M., Industria materiilor dure animale în preistoria Transilvaniei:
descoperirile aparţinând epocii eneolitice de la Şeuşa-,,Gorgan", corn. Ciugud, jud.
Alba, Apulum, 42, p. 27-52
BELDIMAN, SZTANCS 2005a - Beldiman C., Sztancs O.-M., Piese
preistorice de podoabă descoperite în peşteri hunedorene, Corviniana, 9, p. 41-80
BELDIMAN, SZTANCS 2005b - Beldiman C., Sztancs D.-M., Piese de
podoabă preistorice descoperite În peşteri hunedorene, în
Cornd1u lklJ1111an. Mariu~-l'v1ihai Ciuta. Diana-Mana S1tanc~
http://arheologie.ulbsihiu.ro/ membri/ ci_ cv%20beldiman.htm; http: //

arheologic.ulbsibiu.ro/ santicre/ hunedoara/ p1ese_files/ frame.htm
BELDIMAN. SZTANCS 2005c - Beldiman C.. Sztancs D.-M., Şeuşa, c_~m.
Ciugud, jud. Alba. Punct: Gorgan. Date privind industria preistorică a mat~rnlor
dure animale, în M.-V. Angelescu; I. Oberlănder-Târnoveanu; FI. Vasilescu
(coord.), Cronica cercetiirilor arheologice din România. Campa~1ia 2004. A_
XXXIX-a Sesiune na{ionalii de rapoarte arheologice, Jupiter-Mangalw, 25-28 mat
2005, CIMEC Bucureşti, p. 3 70-374
BELDIMAN, SZTANCS 2005d - Obiecte de podoabă neolitice timpurii din
materii dure animale descoperite pe teritoriul României: brăţări de os. Anuarul
M11::,e11l11i « Vasile Pâr\'all» Bârlad, 1, 2005 (sub tipar)
BELDIMAN, SZTANCS 2005e - Beldiman C., Sztancs D.-M., Industria
preistorică a materiilor dure animale din Peştera Cauce, în S. A. Luca, Cr. Roman,
Dr. Diaconescu, H. Ciugudean, G. El Susi. C. Beldiman, Cercetări arheologice În
Peştera Cauce (li) (sat Cerişor, cam. Lelese, jud. Hunedoara), Universitatea
«Lucian Blaga» Sibiu, Institutul pentru Cercetarea şi Valorificarea Patrimoniului
Cultural Transilvănean în Context European, Bibliotheca Septemcastrensis V,
Sibiu, p. 155-254
CIUGUDEAN 2000 - Ciugudean H., Eneoliticul final În Transilvania şi
Banat: cultura Coţofeni, Muzeul Banatului, Timişoara
CIUTĂ 2004 - Ciută M_-M., Cercetări arheologice sistematice la Şeuşa
„Gorgan" (cam. Ciugud, jud. Alba), Patri111011iu111 Apulense, 4, p. 129-137
CIUTĂ, GLIGOR, DAISA-CIUTĂ, RABSILBER, KOLBE 2005 - Ciută
M.-M., Gligor A., Daisa-Ciută B., Rabsilber Th., Kolbe E., Şeuşa, com. Ciugud,
jud. Alba, Punct: Gorgan, în M.-V. Angelescu, I. Oberlănder-Târnoveanu, FI.
Vasilescu (coord.), Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania
2004. A XXXIX-a Sesiune na{ională de rapoarte arheologice, Jupiter-Mangalia,
25-28 mai 2005, CIMEC, Bucureşti, p. 367-369
ROMAN 1976 - Roman P., Cultura Cofofeni, Institutul de Arheologie,
Biblioteca de Arheologie XXVI, Bucureşti
SZTANCS, BELDIMAN 2004a - Sztancs D.-M., Beldiman C., Piese de
podoabă din materii dure animale descoperite în Peştera Mare. sat Cerişor. com.
Lelese, jud. Hunedoara, Corvi11ia11a, 8. p. 97-109
SZTANCS, BELDIMAN 2004b - Sztancs D.-M., Beldiman C., Podoabe
preistorice din materii dure animale: o mărgea de Spo11dyl11s sp. descoperită în
Peştera din Bordu Mare (sat Ohaba-Ponor, corn. Pui, jud. Hunedoara). RevBist, 18,
p. 9-21
SZTANCS, BELDIMAN, CIUTĂ 2005 - Sztancs D.-M .. Beldiman C.,
Ciută M.-M., Podoabe din materii dure animale aparţinând culturii Coţofeni
descoperite recent în Transilvania, A1111arnl M11::,eul11i « Vasile Pârvan» Bârlad I
2005 (sub tipar) ' '
SZTANCSUJ 2004 - Sztăncsuj J. S., The Aeneolithic Hoard at Ariuşd. A
rcview of the available finds, în Gh. Dumitroaia (coord.), C11rnteni. / 20 ani de
cercetâri. Timpul hilcmţului, Colocviu internaţional. 21-24 octombrie 2004
'
16
PATRIMONIVM APVLENSE V-VI
Centrul Internaţional de Cercetare a Culturii Cucuteni, Muzeul de Istorie ş,

Arheologie Piatra Neamţ, Rezumate, Piatra Neamţ, p. 25-27
SZTĂNCSUJ 2005 - Sztancsuj J. S., The Aeneolithic Hoard at Ariuşd. A
review of the available finds, în Gh. Dumitroaia (coord.), Actele colocviului
Cucuteni. 120 ani de cercetări. Timpul bilanţului, Colocviu internaţional, 21-24
octombrie 2004, Centrul Internaţional de Cercetare a Culturii Cucuteni, Muzeul de
Istorie şi Arheologie Piatra Neamţ, Piatra Neamţ (sub tipar)
Abrevieri bibliografice
Apulum Apulum. Acta Musei Apulensis. Muzeul Naţional al Unirii, Alba

Iulia
C/MEC Institutul de Memorie Culturală. Ministerul Culturii şi Cultelor.
Bucureşti
Corviniana Corviniana, Muzeul «Castelul Corvinilor», Hunedoara
RevBist Revista Bistriţei. Complexul Muzeal Judeţean Bistriţa-Năsăud.
13istri\a
Lista abrevierilor din tabele
Aa Abraziune axială lnt. Interior

Ao Abraziune oblică L Locuinţă
At Abraziune transversală PDID Percuţie directă/Despicare
Cnd Canide (câine) PDIF Percuţie directă/Fracturare
D Dinte PJB Perforaţie bilaterală
DEB Debitajul PJU Perforaţie unilaterală
Diam. Diametru PI Percuţie indirectă
Ext. Exterior Pr Presiune
FAS Fasonarea Rt Retuşare
FI Faţa inferioară, fractură de impact s Suine (mistreţ)
FIX Fixarea în suport .)'a Şăn\uire axială
FL Fractură laterală Tc/L Tocire/Lustru
FS Fa\a superioară UTIL Utilizarea
FUNC Rolul funcţional Vlv Valve (de lamelibranhiate)
G Groapă
Lista figurilor
Fig. 1 Podoabe din materii dure animale aparţinând culturii Coţofeni

descoperite în aşezarea de la Şeuşa-,,Gorgan": pandantiv sau mărgea amenajat(ă)
pe canin de câine (SEG/1116) - vederi generale şi de detaliu.
descoperite în aşezarea de la Şeuşa-,,Gorgan": pandantiv sau mărgea amenajat(ă)
pe canin de câine (SEG/11 14) - vederi generale şi de detaliu.
descoperite în aşezarea de la Şeuşa-,,Gorgan": pandantiv pe fragment de defensă de
mistreţ (SEG/11 15) - vederi generale şi de detaliu.
Fig. 4 Podoabe din materii dure animale aparţinând culturii Coţo:eni
descoperite în aşo.arca de la Şcuşa-,,Gorgan": pandantiv pe fragment de defensa de
mistreţ (SEG/11 32) - vederi generale şi de detaliu. . _
Fig. 5 Podoabe din materii dure animale descoperite m aşezarea de la Şeuşa
.. Gorgan": 1, 3 rondelă pc fragment de valvă de scoică ( Unio sp.) (SEG/11 17) -
vederi generale şi de detaliu: 2 originea materiei prime. .. _ .
Fig. 6 Podoabe din materii dure animale aparţinând cultun_1 Coţofem
descoperite recent în Transilvania: 1, 3 valvă de scoică (Unio ~p.) (SEG/11 33)-:-
vederi generale şi de detaliu: 2 valvă de scoică (Unio sp.) (SEG/11 34) - veden
generale.
Lista tabelelor
Tabel nr. 1 Podoabe din materii dure animale aparţinând culturii Coţofeni
de'~coperite în aşezarea de la Şeuşa- .. Gorgan": tipologia.
descoperite în aşezarea de la Şeuşa- .. Gorgan'': tipologia şi distribuţia pe complexe.
descoperite în aşezarea de la Şeuşa- .. Gorgan": tipologia şi reprezentarea materiilor
pnme.
descoperite în aşezarea de la Şeuşa- .. Gorgan": morfometria (mm)'.
Tabel nr. 5 Podoabe din materii dure animale apa11inând culturii Coţofeni
descoperite în aşezarea de la Şeuşa- .. Gorgan ··: procedee de debitaj şi de fasonare.
descoperite în aşezarea de la Şeuşa- .. Gorgan": urme de utilizare şi rolul funcţional
prezumat.
CONTRIBUTIONS A LA CONNAISSANCE DU PATRIMOINE

ARCHEOLOGIQUE DU DEPARTEMENT D'ALBA: PARURES EN
MATIERES DURES ANIMALES DE LA CULTURE COTOFENI
DECOUVERTES DANS LE SITE DE ŞEllSA - .,GORGAN"
(Resume)
L'etude propose une analyse morpho-lechnologique detaillee menee sur un

petit lot d'objets de parure lravailles en matieres dure animale (dents de canides.
defenses de sanglier. coquillage). lls ont ete dccouverts dans le site de Şeuşa _
„Gorgan". dep. d' Alba apparlcnant a la culture Coţofeni du Neolithique final de la
Roumanic. Les picces ont ete decouvencs dans contextes stratigraphiques bien
precises (deux hulles et une fosse) pendant Ies fouilles des annees 2000-2004
dirigees par Marius-Mihai Ciută. Elles se conservcnt dans Ies collections de
l'Universitc (d Decembre 1918». Faculte d'Histoire. Alba Iulia.
PATRIMOi\lVM /\PVLENSE V-VI
L'ouvrage fait partie de la recente seric d'articles et d'etudes qui ont pour
hut la publicat ion systematigue des lots de r industrie prehistorique des matieres
dures animales et de la parure de Roumanie (voir la bibliographie). La
methodologie generale est celle appliguee ·dans la these de doctorat de I' auteur
principal et c'est inspire de la conccption des Fiches tvpoloRiques de I 'industrie
osseuse prehistorique, edites par Henriette Camps-Fabrer. L'cffectif etudie compte
7 pieces. Les types attestes sont: Ies dents percees (2), Ies pendeloqucs sur defcnsc
de sanglier (2), la rondelles sur coguille de lamellibranche (I) et matieres premieres
(coguilles de lamellibranche) en cours de transformation (2) (voir Ies tableaux). Le
Repertoire rassemhle toutes Ies dates sur Ies ohjets: etat de conservation,
morphometrie, description integrale-morphologie, l'ctude technique (Ies etapes du
debitage, du fas:onnage, Ies traces d' util isation - decelees a I' cei I nu et a
binoculaire) (voir Ies tableaux). L'etape technigue du debitage est illustre par
I' application des solutions technigues simplcs, comme la fracturation par
percussion directe; pour Ies coquilles on a le cas (rarement atteste) de debitage par
percussion indirecte ou pression. Dans l'etape du fas:onnage et de finition on a
appligue des procedees plus diversifies gue pour le dehitage: l'abrasion
multidirectionnelle domine, tandis gue la perforation (par rotation alternative de
deux cotes; par rotat ion continue a I' a ide du foret a main - sur Ies dents; par
pression ou percussion indirecte sur Ies coguilles) permet d'amenager le dispositif
d' attache. Les traces d' utilisation decelees sont localisees souvent a la part ie
proximale (fracturation) et au niveau des bords des perforations, gui ont !'aspect
lustre et emousse; on constate aussi des fractures subies probablement durant
l'utilisation. L'etude a permis le recours en premiere au protocole d'analyse
integrale des objets de parure de Roumanie datent du Neolithigue final - la culture
Coţofeni. On note la rarele des defenses entieres de sanglier perfores et des
pendelogues sur fragments de defenses de sanglier. On exprime la reserve sur le
type de la piece SEG/II 32, gui peut etre une pendelogue mais aussi bien une pointe
perforee sur la partie proximale. Les objets sur coquilles de lamellibranches ( Unio
sp.) sont aussi des apparitions rares parmi Ies parures de la culture Coţofeni; on a
une rondelle et deux valves en cours de transformation, dont une presente Ies traces
de debitage par percussion indirecte ou pression, indices claires sur la «chaîne
operatoire» de la fabrication. L' ouvrage propose la reconstitution du mode
d' attache des artefacts etudies.
Explication des figures
Fig. 1 Parures en matieres dures animales de la culture Coţofeni decouvertes

dans le site de Şeuşa-,,Gorgan": pendelogue ou perle sur canine de chien (SEG/11
16) - vues generales et details.
dans le site de Şeuşa-,,Gorgan": pendeloque ou perle sur defense de sanglier ou
canine de carnivore (SEG/11 14) - vues generales et details.
Corneliu lkld1111an. Manus-Mihai Ciut:1. Diana-Maria Sztancs
Fi~. 3 Parures en matiercs dures animales de la culture C~ţofeni decouve~es

dans le site de Şeuşa-,.Gorgan": pendeloque ou perle sur defense de sangher
(SEG/11 15) - vues gcneralcs ct details.
dans le site de Şeuşa-,,Gorgan": pendeloque ou perle sur defense de sanglier
(SEG/11 32) - vues generales et details.
Fig. 5 Parures en matieres dures animales decouvertes dans le site de Şeuşa
,,Gorgan": 1, 3 rondelle sur fragment de coquille de lamellibranche ( Unio sp.)
(SEG/ll 17) - vues generales et details; 2 origine de la matiere premiere.
Fig. 6 Parurcs cn matieres dures animales de la culture Coţofeni decouvertes
dans le site de Şeuşa-,,Gorgan": 1, 3 coquille de lamellibranche ( Unio sp.) (SEG/II
33) - vues generales et details; 2 coquille de lamellibranche ( Unio sp.) (SEG/II 34)
- vues generales.
Liste des tableaux
Tableau no. 1 Parures en matieres dures animales de la culture Coţofeni

decouvertes dans le site de Şeuşa-,,Gorgan": typologie.
decouvertes dans le site de Şeuşa-,,Gorgan": typologie et distribution par
complexes (habitations et fosse).
decouvertes dans le site de Şeuşa-,,Gorgan": typologie et matieres premieres.
decouvertes dans le site de Şeuşa-,,Gorgan": morphometrie (en mm). Les valeurs
en italiques sont estimees.
decouvertes dans le site de Şeuşa-,,Gorgan": procedees de debitage et de
fa1ronnage.
decouvertes dans le site de Şeuşa-,,Gorgan": traces d'utilisation et fonction
presume des artefacts.
descoperite în aşezarea de la Şeuşa-,,Gorgan": tipologia.
Codul tipologic Denumirea tipului

III A2 e Dinţi perfora\i - Canin perforat de mistreţ sau carnivor
III A2 h Dinţi perforaţi - canin de câine
III 83 Pandantiv pe fragment de canin de suid
III E4 Rondelă pc fragment de valvă de scoică
V A2 c Materie primă - valve
descoperite în aşezarea de la Şeuşa-,,Gorgan": tipologia şi distribuţia pe complexe.
Tip Indicativ Complex Coordonate Atribuire culturală

2001 S VI 8 Carou 5 Cultura Coţofeni. subfazclc
III A2 e SEG/11 14 L5
- 0,45 m Illb-lIIc, etapa de locuire A
Cultura Coţofeni, subfazcle
III 83 SEG/11 15 LI0 2004 S IX - 1,35 m
Illb-lllc, etapa de locuire A
2002 S VI 8 Carou 3 Cultura Coţofeni, subfazele
III A2 h SEG/11 16 L5
-1,10 m IIIb-IIlc, etapa de locuire A
2004 S IX Carou 5-7 Cultura Coţofcni, subfazcle
III E4 SEG/11 17 LI0
Zona profilului lllb-lllc, etapa de locuire A
2004 S Vil Carou 2 Cultura Coţofeni, subfazele
III 83 SEG/11 32 G7
- l,80m IIlb-lllc, etapa de locuire A
Cultura Coţofeni, subfazcle
V A2c SEG/1133 G7 2004 S Vil Carou 2
lllb-lllc, etapa de locuire A
Cultura Coţofeni. subfazele
V A2c SEG/ll 34 G7 2004 S V II Carou 2
lllb-lllc, etapa de locuire A
descoperite în aşezarea de Ia Şeuşa-,,Gorgan": tipologia şi reprezentarea materiilor
pnme.
Tip Indicativ MtP SPEC

III A2 e SEG/11 14 D S/Camivor
III 83 SEG/ll 15 D s
III A2 h SEG/11 16 D Cnd
III E4 SEG/ll 17 Vlv Unio sp.
III 83 SEG/11 32 D s
V A2 c SEG/ll 33 Vlv Unio sp.
V A2c SEG/ll 34 Vlv Unio sp.
21
descoperite în aşezarea de la Şeuşa-,,Gorgan": morfometria (mm)°.
Tip Indicativ L tot. L Diam.· Diam. perf.

SEG/11 14 50 38 Diam. ext. 4; diam. int. 3,5
III /\2 c
III B3 SEG/11 15 48 Diam. ext. 3; diam. int. 2,5
III A2 h SEG/11 16 33 31 Diam. ext. 4/3,5; diam. int. 3.5/2
III E4 SEG/11 17 22/20,5 5/4,5
FS: Diam. ext. 5,5/5; diam. int. 4/3,5
III 83 SEG/11 32 71 FI: Diam. ext. 7/6,5: diam. int. 4/3,5
V A2 c SEG/11 33 48.5/28
V A2 c SEG/11 34 66/33
·caractere italice: parametri cstima\i (reconstituire grafică).
descoperite în aşezarea de la Şeuşa-,,Gorgan": procedee de debitaj şi de fasonare.
Tip Indicativ DEB FAS FIX

III A2 e SEG/11 14 PD/F Ao. PfB Fibră: fixare transversală negativă
III 83 SEG/11 15 PD/F Ao, PIB Fibră; fixare transversală negativă
III A2 h SEG/11 16 PD/F, PD/D, Şa Aa, Ao, PIB Fibră; fixare transversală negativă
Aa, Ao, Pl1.J
III E4 SEG/ll 17 PI sau Pr Fibră; fixare transversală negativă
rin PI sau Pr
11183 SEG/11 32 PD/F. PD/D Rt, Aa, At. PIB Fibră; fixare transversală negativă
V A2 c SEG/ll 33 PI sau Pr
V A2 c SEG/11 34
descoperite în aşezarea de la Şeuşa-,,Gorgan": urme de utilizare şi rolul funcţional
prezumat.
Tip Indicativ UTIL FUNC

III A2 e SEG/11 14 Tc/L, FL Pandantiv sau mărgea
III 83 SEG/II 15 Tc/L, FL Pandantiv
III A2 h SEG/ll 16 Tc/L Pandantiv sau mărgea
III E4 SEG/ll 17 Mărgea
III 83 SEG/11 32 Tc/L Pandantiv
V A2 c SEG/11 33
V A2 c SEG/ll 34
PATR IMO IVM APYLE SE V -VI
Fig. 1 Podoabe din mate rii dure animale aparţinând

culturii Coţofeni
descoperite în aşezarea de la Şeuşa-,,Gorgan": pandantiv sau mărgea
amenajat(ă) pe canin de câine (SEG/11 16) - vederi generale şi de
detaliu.
ornc liu Bcldimun. Manu . - ~ih a1 Ciu t~. Diana-Maria S;,tanc~
Fig. 2 Podoab din materii dur anima l a parţin â nd ulturii ţofeni

descoperite în a ş za rea de la Şeu ~a-,,Gorga n ' : pandanti au mărgea
amenaj at(ă) pe ca nin de mi tr t au arn1 r ( EG/11 14) - ederi
ge n ral i d deta liu .
24 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -- - -- - - -
PATRI MON IVM APV L ENSE V -VI

descoperite în aşezarea de la Şeuşa- ,,Gorgan " : pandantiv pe fragment
de defensă de mistreţ (SEG/11 15) - vederi generale şi de detaliu.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 25
orncliu Bcldiman, Manu~ - 1ihai C1uti'I. Diana-Maria ;_tanc~
Fig. 4 P doabe din mat rii dur animal a pa rţinâ nd ulturii oţofeni
de c p rite în a eza r a d la u a-, Gor 0 an : pandanti v p fragment
d defen ă de mi tre ţ G/11 2) - deri O neral , id d taliu .
26
PATR IMON IVM APVL - E V-V I
Fig. 5 Podoabe din materii dure animale descoperite în aşezarea de la

Şeuşa- ,, Gorgan " : 1, 3 rondelă pe fragment de valvă de scoică ( Un io
sp.) (SEG/JI 17) - vederi generale şi de detaliu ; 2 originea materi ei
prime.
orncliu Bclu1ma11. Manu~-Mihai Ciutl'\. Di ana- an a S 7 tanc~

de coperite în aşezarea de la Şeuşa- ,,Gorgan ": 1, 3 valvă de scoică
(Unio p.) (SEG/II 33) - vederi generale şi de detaliu · 2 val ă de
scoică ( Unio p.) (SEG/II 34) - vederi generale.
2
UN IDOL ANTROPOMORF APARTINJ\ND CULTURII COTOFENI,
AFLAT ÎN COLECŢIA OROSZ ENDRE DIN CLUJ,
TATÂR ÂRPÂD
Invăţătorul Orosz Endre ( 1871-1945) a fost unul dintre numeroşii

intelectuali ardeleni pasionaţi de arheologic. De-a lungul carierei sale, acesta a scris
50 de articole. cărţi. recenzii şi necroloagc 1 • alcătuind şi o impresionantă colecţie
arheologică particulară. rămasă în proprietatea urmaşilor. după stingerea sa din
viaţă. Conform relatărilor lui Borzeu Robert Nicolae. un strănepot de-al acestuia.
de-a lungul timpului diferiţi arheologi clujeni ar fi luat ceramică din această
colecţie, ajunsă apoi la Muzeul din Cluj.
În anul 2003. odată cu vânzarea casei în care era adăpostită această
colecţie, unele dintre materiale au fost aruncate. altele au rămas în proprietatea
familiei. Din însemnările personale ale lui Orosz s-a păstrat doar o parte. uncie
documente fiind distrnse de vreme. altele au fost aruncate sau arse. Personal. nu am
avut acces la aceste documente. Însemnările de pc ambalajele ceramicii s-au distrus
şi ele. de aceea sarcina precizării locurilor de provenienţă este dificilă sau
imposibilă, acesta fiind şi cazul piesei pe care o prezentăm acum.
În 2003. odată cu manipularea acestor materiale. printre fragmentele
ceramice s-a găsit capul unui idol confecţionat din lut ars. aparţinând culturii
Coţofeni (fig. 1). Acesta a ajuns în colecţia de preistorie a Muzeului Naţional de
Istorie a Transilvaniei. Cluj şi are nr. inv. P. 172713. Piesa este plată şi are o formă
circulară. Înălţimea ci este de 34.2 mm, c..liametrul maxim de 25 mm. La nivelul
cefei, gâtul are grosimea de 8.6 mm: creştetul are 3.3 111111 grosime, iar lăţimea
gâtului este de 12.4 - 8.8 mm, cu o grosime c..le 3.9 mm.
Lutul din care este confecţionată are în compoziţie nisip relativ fin (doar
uneori sunt vizibile boabe ceva mai mari). aspectul pastei fiind semifin. Culoarea
variază în nuanţe de brun deschis. pe latura dreaptă a capului fiind şi o pată
cenuşie, apărută în timpul arderii.
La baza feţei, două incizii în unghi ascuţit marchează bărbia. nedecorată.
Mai multe şiruri de împunsături succesive sugerează. cu puţină imaginaţie, ochii,
fruntea, obrajii şi urechile. iar cele două rânduri orizontale de puncte din partea
superioară ar putea reprezenta părul (fig. I b).
Ceafa este decorată şi ea în partea superioară cu cele două şiruri de
împunsături. care eventual redau părul. sub care urmează un registru alcătuit din 4
linii de împunsături succesive orizontale (fig. Id). Sub această bandă, nişte linii
oblice ar putea sugera din nou părul. împletit în 8 codiţe. Pe laturile gâtului există
1
Orosz 1895. p. 31-36, 84, 101-102; 1897, p. 10-22; 1900, p. 29-38; 1900a. p. 17-44; 1902.
p. 54-62; 1903, p. 89-93; 1905, p. 303-312; 1906, p. 340-341; 1910. p. 166-168; 1930, p.
228-229, 305.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 29
sin11·i de câte două mici alveole (făcute cu un instrument care avea vârful bont); pe
latura dreaptă sunt mai înalte. fiind cu 4 în plus faţă de partea stângă (fig. I a-c).
H. Ciugudean menţionează 19 idoli Coţofeni în Transilvania şi unul la
2
Vâlcele. judeţul Olt1 • Piesa noastră ar putea avea analogii în exemplarele de la

Lopadea Veche 4 ş1. Ia B retea M ureşana·. ~~
După coafură şi piesa pusă acum în discuţie, ca şi celelalte, este o
reprezentare feminint'. Prin maniera de execuţie a capului exemplarului cunoscut
de la Pianul de Jos 7 , unele dintre piese ar avea analogii în toartele Baden din
. ~
C nşana .
Podoabele şi veşmintele reprezentate pe aceşti idoli au fost preluate,
probabil, ca influenţe sudice 9 • Idolul de la Pianul de Jos are ornament apropiat celui
de la Ozd (Ungaria), aflat în mediu Baden • Urnele funerare de la Center indică
10 11
de asemenea corespondenţe cu zona egeo-anatoliană, mai precis cu descoperirile de

la Poliochni în Lemnos 12 şi cu nivelurile II-V de la Troia • Atât idolii, cât şi urnele
13
funerare reprezintă o zeitate feminină, Zeiţa Mamă, care dă naştere la tot ce este
4
viu, iar pe cei morţi îi primeşte în braţele ei, ca apoi tot ce a murit să renască 1 • S-a
15
vehiculat şi ideea că idolii poai1ă măşti • Aşa cum pare să indice şi exemplarul de
la Cicău 6, piesele respective puteau fi folosite în cadrul unor ritualuri legate de
1
fecunditate şi fertilitate, rapo11ate la cultul Zeiţei Mame •

17
Unele dintre ele apar în locuinţe, mai rare sunt cele care au fost găsite în
morminte 18 •
Din răspândirea celor 14 descoperiri (fig. 2), rezultă că 9 dintre ele se
grupează în judeţul Alba, ceea ce ar putea însemna că cercetările au fost mai
intense în această zonă. Celelalte 5 puncte cu descoperiri se află în judeţele Olt,
2
Ciugudean 2000, p. 39.
: Roman 1976, p. 30, pi. 51 /I O: Ciugudean 1983, p. 49: Rişcuţa 1996, p. 70, pi. 11/6.
Roman 1976, pi. 51/8; Rişcuţa 1996, pi. 11/3; Ciugudean 2000, pi. 117/5.
" Ciugudcan 2000, pi. 117 /I O.
Roman 1976, p. 31; Lazăr 1979, p. 28, 35; Ciugudcan 1983, p. 49-50; Rişcu\a 1996, p. 70,
6
75; Ciugudcan 2000, 39.

7
Paul 1969, p. 72, pi.XV/la-Id.
8
Kalicz 1963, fig. 13a, 15a, 16a; Kalicz 1970, pi. 73; Roman, Nemcti 1978. p. 24-37, pi.
38-40.
~ Kalicz 1963, fig. 2a; Kalicz 1970, p. 73; Hood, 1973, 111-128; Bouzck, 1989, 109-114.
0
Kahcz 1970, pi. 64.
11
Kalicz 1970, pi. 65-70.
12
Gimbutas 1989, fig. 12/1-2.
1.i Gimbutas 1989. fig. 12/2; Schmidt 1902, 14, nr. 306, 47; nr. 1306, 48· nr. 1044 49·
1068, 1072. ' ' 'nr.
14
Gimhutas 1989, lig. 12/1-2.
1
" Csalog 1957, p. 207-210.
lh C'iugudcan 2000, p. 39, pi. 117/7.
17
Eliadc 1981, p. 28-58.
IH Ciugudcan 2000, p. 39: unei~ piese apar în locuin\e. _V_lassa_. Takacs, Lazarovici I 987, p.
113-115. pi. V /5, pi. VI 1/3 publică o stelă funerară femmmă dm M3 de la Cheile Aiudului.
30----------------------
Covasna, Sibiu, Hunedoara şi Mureş. Pe baza decorului ei, piesa prezentată de noi
· se datează în fazele Coţofeni II - III.
ABREVIERI BIBLIOGRAFICE
Bouzek 1989 -1. Bouzek, Die Ăgais, Anatolien unei Mitteleuropa im 3.

Jahrtausencl v. u. Z., în Praehistorica, Internationales
Symposium Univcrzitas Karlova, XV-XVI (Praha), 1989,
p. 109-114.
Csalog 1957 - Csalog J ., Ujk/ikori icloljaink arcformâinak kercleser/il-
On the Questions qf' the Slwpe <d' our Neolithic Idols
Face.\·, în Archeo/âgiai Ertesit/i, 84, 1957, p. 207-21 O.
Ciugudean 1983 - H. Ciugudean, Noi piese de plasticei antropomorfei
aparţinând culturii Coţo/eni, în Apu/11111, XXI, 1983, p. 49-
52.
Ciugudean 2000 - H. Ciugudcan, Eneoliticu/fina/ În Transilvania şi Banat.
Cultura Coţofeni, Timişoara, 2000.
Eliade 1981 - M. Eliadc, Istoria credinţe/or şi ideilor religioase.
Bucureşti, 1981.
Gimbutas 1989 - M. Gimbutas, Civilizaţie şi cu/turâ, Bucureşti, 1989.
Hood 1973 - S. Hood, The Badell Cu/ture in Relation to the Aegean, în
Symposium iiher clie Entstelu111g wul Chronologie cler
Badener Kultur, Bratislava, 1973, p. 11 1-128.
Kalicz 1963 - Kalicz N., Die Pecelcr ( Badell) Kultur und Anatoliell,
Studia Archeologica Hungarica II, Budapest, 1963.
Kalicz 1970 - Kalicz N., Dieto: d'argile, Budapest, 1970.
Lazăr 1979 - V. Lazăr, Aşezări ele Înălţime cu terase Coţqfeni În
Transilvania, în Marisia, IX, 1979, p. 27-38.
Orosz 1895 - Orosz E., A "Valea Holcserâgi" <Jstelep Boncz-Nyires
hatarâban. Die prăhistorische Colonie „ Valea
Holcserâgi" hei Bonc::.-Nyires im Sz.olnok-Dohokaer
Komitat, în Kolo::.svari Orvos-Termes::.ettudomanyi
Ertesft6, 1895, p. 31-36, 84, 1OI-102.
Orosz 1897 - Orosz E., A szwnos11jvâri "lwzka "-i 6semberi te/ep. Die
prăhistorische Fundstătte „Lunka" hei Szamosiijvar, în
Kolo::.svari Orvos-Termeszettudomanyi Ertesit6, 1897, p.
10-22.
Orosz 1900 - Orosz E., Ket 6se111heri tanyahe/y Kolozsvar kărnyeken.
I. A bacstoroki 6stanya, în Erdelyi M11::.ewn, 1900, p. 29-
38.
Orosz 1900a - Orosz E., S::.olnok-Dohoka megye iiskori leleteinek
repertâriunw, în Sz.olllok-Doboka me[?yet /roda/mi
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 31
Târtenelmi es Et/111ographiai Tarsasag Evkănyve, 1900, p.
17-44 .
Orosz 1902 . Orosz E., J-sâ pâtlek i1 " Szolnok-Dohoka megye iiskori
/eleteinek repertâriumâhoz", în Szolnok-Dobokq megyei
/roda/mi Tifrtenelmi es Ethnographiai Tcirsascig Evkănyve,
1902, p. 54-62.
Orosz 1903 - Orosz E .. H11sz ismeretlen âsemberi telepriil, în Erdelyi
Mi1zew11, 1903, p. 89-93.
Orosz 1905 - Orosz E., C)sregeszeti adatok a Kis-Szamos vălgyebâl, în
Erdelvi MttZCl/111, 1905, p. 303-312.
Orosz 1906 - Oro.sz E., Bâcstoroki ~jabb leletek, în Erdelyi Muzeum,
1906, p. 340-341.
Orosz 1910 - Orosz E., Osregeszeti adalok Erdely deli reszebâl, în A
Hunyadmegyei Tărtenelmi es Regesz.eti Tcirsulat
Evkănyve, 191 O, p. 166-168.
Orosz 1930 - Orosz E., Bcinyabiikki rez.,lelet. Die grăsste Kupfe,funde
in Siebenbiirgen, în Archaeo/6giai Ertesitii, 1930, p. 228-
229, 305.
Paul 1969 - I. Paul, Aşezarea neo-eneolilică de la Pianul de Jos
(Podei), jud. Alba, în StComBrukenthal, 14, 1969, p. 33-
88.
Rişcuţa 1996 - C. Rişcuţa, Plastica anlropo11101fă a culturii Coţofeni, în
Bulelinul Cercurilor Ştiinţifice S1ude11ţeşli (Alba Iulia), 2,
1996, p. 69-76.
Roman 1976 - P. I. Roman, Cullura Coţofeni, Biblioteca de Arheologie
XXVI, Bucureşti. 1976.
Roman. Nemeti 1978 -P. I. Roman, Nemeti J ., C11ltura Baden în România,
Bucureşti, 1978.
Schmidt 1902 -H. Schmidt, Heinrich Schliemanns Sammlwzg Trojanischer
Altertiimer, Berlin. 1902.
Vlassa, Takâcs,
Lazarovici 1987 -N. Vlassa, Tak,ics M., Gh. Lazarovici, Die Hiigelgrăber
a11s dem Banat 111ul a11s Siebenbiirgen a11s Spătăneolitische
Periode, în Hiigelbestatt1111g i11 cler Karpaten-Dona11-
Balka11-Zo11e wăhrend der Ăneolitische Periode,
lnternationales Symposi11111, Donji Milanovac, 1985,
Beograd, 1987, p. 117-119.
AN ANTHROPOMORPHOUS COŢOFENI IDOL FROM THE
OROSZ ENDRE'S COLLECTION
(Summary)
Orosz Endre ( 1871-1945) was one of thc numerous intellcctuals passionate

by the archaeology. Along his lifc. he gathered an impressionant archaeological
collection. Amang thcse matcrials, in 2003 there was found the head of an
anthropomorphous Coţofeni II-III idol. Unfortunately, the place of discovery it is
not known. This is the 21 st such type of discovery in Romani a. Alt these idols are
related to the fecundity-fertility rituals and represent the Mother Goddess.
Tatar Ărpad
1a. 1c .
o 1 2 3 4 5cm
\
..,.F l..,.r,
~. ,........,,.I )
"<,
'
r /~
•
.~_,,.. ..,.
~-..r-~,r--
■ 12 I
., f t~\ I
51 ■ 13'
7 ,1
1 ■ 61■
)
9 ■ ■ 11 !
■2 ,-71 t
J ■
~0 1 ■ 4 ,_...;.) ( 1. Agristeu
V
2. Boarta
I
3. Bretea Muresana
'-
4. Cainic
5. Cicau
6. Leliceni
7. Lopadea Veche
8. Pianu de Jos
9. Poiana Ampoiului
10. Rachita
11 . Straja
12. Turdas
13. Unirea
O 100 14. Valcele
J 2
Fig. I. 1a-d : Idol antropomorf oţofe ni II -III· 2: Harta de răspândire a idolilor
antrop morfi oţofeni.
4 - -- - - - - - - - - - - - - - - - - - - -- - - - - -
PATRIMONIVM APVLE!\SE V-VI
O DESCOPERIRE APARTINÂND EPOCII ROMANE DE LA ALBA

IULIA, B-DUL ÎNCORONĂRII, NR. 26 1
MIHAI GLIGOR, CRISTIAN FLORESCU, MARIUS BREAZU
Centrul militar, economic şi politico-administrativ Apulum este considerat de

către specialişti unul dintre cele mai dinamice şi importante aglomerări urbane din
Dacia Romană. Evoluţia şi dezvoltarea celor două oraşe romane de la Apulum a
fost urmărită prin ample investigaţii de natură arheologică. ce s-au reflectat şi în
bibliografia de dată mai recentă (RepA/ba /995, 38-47; Moga /999. 15-22; Moga
1999a, 175-180; Ardernn 2000. 99-102; Moga et a/ii 2000, 141-202: Cătâniciu
2000, 109-139: Diaconescu 2004. I 03-117).
Studiul de faţă îşi propune să prezinte principalele rezultatele ale săpăturii
arheologice din Alba Iulia. B-dul Încoronării. nr. 26. Datele preliminare au fost
publicate în raportul de săpătură (Gligor et a/ii 2006, 68-69). Suprafaţa cercetată se
află situată în partea de sud-vest a oraşului. în apropierea fortificaţiei Vauban. pe
partea dreaptă a 8-dului Încoronării. în sensul de urcare dinspre gară (fig. 1).
Terenul în discuţie este încadrat de Cimitirul Eroilor şi de monumentul ridicat în
memoria Răscoalei de la 1784, aflate la aprox. 325111 distanţă unul de altul, pe
partea opusă a şoselei.
Istoricul cercetărilor pentru zona limitrofă menţionează o serie de descoperiri
aparţinând atât epocii romane ( Ciobanu, Rodean I 997, 177-196; Ciobanu et a/ii
2000, 293-339; Ciobanu, Rustoiu 2003, 30-32; Ciobanu 2005, 123-136), perioadei
postromane (RepAlha /995. 40) şi medievale timpurii (Paul et a/ii 2004, 144-145).
Măsurătorile topografice în vederea determinării punctelor noi au fost
efectuate cu sistemul GPS Leica SR 51 O (foto 1). S-a folosit metoda statică de
măsurare. Procesarea şi transcalculul datelor din sistemul WGS 84 în sistem de
proiecţie naţional Stereo 70, au fost realizate cu software-ul Leica Sky-Pro 2.1. La
culegerea detaliilor planimetrice şi altimetrice a fost utilizată staţia totală Leica
TC302. Pentru detaliile planimetrice s-a apelat la metoda radierii, iar din punct de
vedere altimetric s-a folosit metoda nivelmentului trigonometric la distanţă mică.
Toate datele au fost măsurate şi raportate pe plan în sistem de proiecţie Stereo 70 şi
sistem de referinţă Marea Neagră 1975, pe elipsoid Krassowsky. Raportarea în plan
şi redactarea planului topografic au fost realizate cu ajutorul soft-ului ArcGIS
Desktop 8.3 (Breazu et alii 2003, 415-419; 2004, 113-119).
În urma încheierii contractului cu nr. 1495/25.04.2005 şi a obţinerii autorizaţiei de

1
cercetare arheologică preventivă nr. 129/2005, în perioada 25 aprilie-6 mai 2005 s-au
desfăşurat săpăturile pentru eliberarea de sarcină arheologică a unei suprafeţe cu
dimensiunile de 8x8m, unde proprietarul Hârceagă Octavian urmează a dezvolta proiectul
,,extindere locuinţă", conform documentaţiei depuse la DJCCPCN Alba.
Men\ionăm faptul di în perimetrul în care s-au desfăşurat cercetările
arheologice au fost dezafectate mai multe depend_in_ţe_, dintre, care amintim u~
cuptor pentru pâine. Resturile de arsură sunt v1z_1btle pe 11_1trcaga suprafaţa
cercetată. De asemenea. partea dinspre profilul vestic a acestei suprafeţe a fost
cimentată pc O fâşie de aprox. 2m lăţime, astfel că nu a mai putut fi sondată._
A fost trasată şi deschisă o unitate de cercetare, pentru ve~1ficarea
stratiorafiei numerotată cu S 1/2005, având dimensiunile de 6xl ,5m. ln urma
cercc7ărilor: s-a putut constata că stratigrafia este deranjată_ în un~a activităţi!~~
umane moderne, cel mai probabil cu prilejul amplelor lucrări de edificare a ce_taţ11
bastionare din sec. XVIII, situată în imediata apropiere. Ca în multe alte cazuri, au
fost recuperate şi din această zonă materiale de construcţie, pentru a fi ulterior
refolosite (RepA/ba 1995, 32).
Stratigrafia: O - O, 15 m - strat de culoare roşiatică provenind de la o clădire
contemporană dezafectată ( cuptor); O, 15 - 0,75(0,80) m - strat cenuşiu cu resturi
de materiale de construcţii, umplutură din perioada modernă; 0,75(0,80) m - 1,90
( I ,95)m - strat de culoare maronie, amestecat cu pietriş, aparţinând epocii romane,
sub care care apare sterilul arheologic de culoare cenuşiu lutos (fig. 3/8).
Nivelul roman este dat de resturile unei construcţii. Astfel, au fost surprinse
cu claritate pe profilele de nord şi sud, de la adâncimea de 1,30 m faţă de nivelul
actual al solului, două traiecte de ziduri dispuse aproape paralel, orientate N-S, la o
distanţă de aprox. 3,40 m unul faţă de altul. După secţionarea elevaţiei (cu o
grosime de 0,60m), s-au observat şanţurile de aprox. 0,65- 0,70m lăţime, cu un pat
de balast pe fund. Zidurile au fost construite din pietre de râu, legate cu mortar pe
bază de var. S-a constatat faptul că în bună măsură acestea au fost dezafectate,
zidul dinspre profilul vestic fiind dislocat în totalitate (foto 4). Nu excludem
posibilitatea ca şi zidul dinspre profilul estic să fi pornit de la acelaşi nivel cu zidul
depistat spre profilul vestic al secţiunii, chiar dacă stratigrafia nu indică o atare
constatare (foto 5). Direcţia de prăbuşire a zidurilor este de la vest la est, aşa cum o
dovedeşte cantitatea apreciabilă de elemente de construcţie (pietre de râu, cărămizi,
tegule, pietriş) rezultate din dărâmare şi care au fost descoperite în această poziţie
(fig. 3/A). Putem presupune că zidurile delimitau o încăpere de formă patrulateră,
aparţinând construcţiei mai sus-amintite.
În interiorul zidurilor, a fost surprinsă la 1,70 m adâncime faţă de nivelul
actual al solului, o depunere consistentă de var, ce reprezintă probabil resturile unei
gropi de var (foto 5). Stratul de var a fost străpuns de o groapă (numerotată G l ), ce
coboară până la aprox. 2,20 m adâncime pe profilul sudic, în care au fost
descoperite o monedă de bronz, puternic corodată, resturile unei bârne de lemn,
fragmente ceramice, materiale de construcţie, precum şi resturi osteologice de la un
animal de talie mare (foto 6; fig. 3/C).
O descoperire ce se impune a fi menţionată este legată de surprinderea unei
aglomerări de pietre, la linia de demarcaţie între carourile 2 şi 3, spre profilul estic,
la aprox. 0,95-1 m adâncime faţă de nivelul actual al solului (foto 2). După
demontare, s-a constatat că una din pietrele profilate, găsită dispusă oblic,
suprapusă de un fragment de tegulă_ era de fapt un capitel 2 . Cu certitudine - ca

fragment arhitectonic cu un rol funcţional bine stabilit. dublat de valenţe artistice,
caracteristic civilizaţiei romane - capitelul poate fi pus în leagătură cu resturile
construcţiei surprinse în· săpătură.
Manufacturat din calcar, capitelul se încadrează în stilul doric "grecesc·· (foto
3; fig. 2). Principalele caracteristici ale capitelului-': abacul pătrat; echina
neornamentată: astragalul compus dintr-un tor neornamentat şi un listei separă
echina de gâtul capitelului: înălţimea totală a capitelului H. = 25 cm: lungimea
laturii abacului I. = 35 cm; înălţimea abacului h. = 9 cm; înălţimea echinei he. = 5
cm; înălţimea astragalului ha. = 3 cm; he. + ha. = 8 cm: înălţimea gâtului hg. = 8
cm; diametrul gâtului d. = 22,5 cm; diagonala abacului D. = 35 cm.
O succintă trecere în revistă a capitelurilor aparţinând acestui stil din Dacia
-intracarpatică, ne permite să identificăm pentru capitelul prezentat mai sus, analogii
la piese descoperite la Apulum (Hampei I 9 I I, 232; I /fig. I; 3/fig.3 ), Potaissa
(Mi/ea, Bărbulescu 1972, 477; Fig. I), Napoca (Bărhulescu 1977, 232, 2.1.1.4.;
Fig. 1/2), Ul pia Traian Sarmizegetusa (Alicu 1981, 100; pi. 111/3). Astfel, capitelul
descoperit pe B-dul Încoronării, nr. 26, completează repertoriul capitelurilor
cunoscute până în prezent de pe teritoriul oraşului Apulum (Hampei 19 l I, 228-
253; Bărbulescu 1977, 231; nota 24).
În privinţa materialului ceramic (Ciauşescu, Gligor 2006, 237-251 ), s-a
constatat că cele mai multe fragmente provin de la veselă de gătit sau de la
recipiente pentru lichide (amfore şi ulcioare). Nu există însă deosebiri tipologice
între ceramica provenind din groapa G I şi ceramica recoltată din nivelul de
dărâmătură, fiind prezente aproximativ aceleaşi tipuri de vase, forme locale
caracteristice sfârşitul secolului li şi mai ales primei jumătăţi a secolului III d.Hr.
Este probabilă o destinaţie civilă a edificiului surprins în săpătură, dacă
ţinem seama de dimensiunile şi forma construcţiei, precum şi de artefactele
arheologice descoperite. Mai multe consideraţii nu pot fi avansate, dat fiind
caracterul restrâns al cercetării. Punând în discuţie rezultatele unei alte săpături
arheologice, practicată în apropiere, tot pe 8-dul Încoronării, nr. 39, R. Ciobanu a
emis opinia că în arealul din vecinătatea incintei de sud a castrului Legiunii a XIII-
a Gemi na, a existat o insula ( Ciobanu 2005, 131 ).
Cercetarea arheologică de pe 8-dul Încoronării, nr. 26 - deşi redusă ca
suprafaţă excavată - surprinde o secvenţă de locuire, ce aduce noi informaţii legate
de viaţa urbană din cel de-al doilea oraş roman, Municipium Septimium Apulense.
2
Mulţumim şi pe această cale colegului Emilian Bota pentru amabilele sugestii
bibliografice.
3
Am utilizat terminologia folosită de prof. M. Bărbulescu (Bărhulescu /977).
----------------------------37
Alicu ·1981 D. Alicu, Ordine arhitectonice la Vipia Traiana

Sarmiz.egetusa, în Apulum, XIX, 1981, 97-107.
Ardevan 2000 R. Ardevan, Riimisches heer und stădte[?rUnf?- der Jaf/
Dakiens, în Army and Urban development in the
Danubian provences of the Roman Empire, BMA, XV,
2000, 91-108.
Bărbulescu 1977 M. Bărbulescu, Capiteluri romane din Dacia
intracarpatică, în Sargetia, XIII, 1977, 229-261.
Breazu et alii 2003 - M. Breazu, T. Borşan, I. Maican, Noţiuni de bază
geode-::.o-topografico-carto[?rnfice utilizate în topografia
arheologică, în Sargetia, XXXI, 2003, 407-421.
Breazu et alii 2004 - M. Breazu, T. Borşan. I. Maican, Aplicaţii ale tehnicilor
şi metodelor moderne În cadrul cercetărilor arheologice
de salvare-topografia digitală, în PA, IV, 2004, I 11-
127.
Cătăniciu 2000 I. B. Cătăniciu, Territoire civil et militaire a Apulum, în
Armv and Urban development in the Danubian
provences of the Roman Empire, BMA, XV, 2000, 109-
139.
Ciauşescu, Gligor - M. Ciauşescu, M. Gligor, Un ansamblu ceramic de
2006 perioadă severiană de la Alba Iulia. Contribuţii la
istoria economicii a aşe:;ărilor de la Apulum, în
Apulum, XLIII/I, 2006, 237-251.
Ciobanu, Rodean - R. Ciobanu. N. Rodean, Raport preliminar p1frind
1997 cercetările arheologice de salvare din Dealul Furcilor-
Alba Iulia. Campania 1995 ( 1 ), în Apulum. XXXIV,
1997, 177-196.
Ciobanu et alii 2000 - R. Ciobanu, A. Gligor, M. Drîmbărean, N. Rodean,
Raport privind cerceriirile arheologice de sah-are din
Dealul Furcilor şi str. Arhim Iuliu Hossu (Brânduşei)
Alha Iulia. Campaniile 1996-1999 (2), în Apulum,
XXXVIVI, 2000, 293-339.
Ciobanu, Rustoiu - R. Ciobanu, G. T. Rustoiu, Oraşul roman Apu/11111 li, în
2003 CCA, 2003, 30-32.
Ciobanu 2005 R. Ciobanu, Sala cu picturi şi hypocaust din aşe:;area
romană Apulum li, în Apulum, XLII. 2005, 123-136.
Diaconescu 2004 I. Diaconescu, The tm1·11s of Roman Dacia: tlll oven•iew
<d" recent research, în Roman Dacia în The makinr: of a
provincial society (W. S. Hanson/l. P. Haynes), J~ur;za/
of Roman Arclweology, Supplementary Series, Nr. 56,
Portsmouth, Rhodc lsland, 2004. 87-142.
Hampei 1911 J. Hampei, Ap11lw11i Os::.lopj/ik, în ArchErt, XXXI,

1911. 228-253.
Gligor et alii 2006 M. Gligor, C. Florescu. M. Breazu. T. Borşan. I.
Maic~m. Raport asupra cercetârilor arheologice
ereventive de la A/ha lulia-Dea/11/ Furcilor. B-dul
l11coro11ârii. nr. 26 (proprietatea J-Iârceagi1). în CCA,
2006, 68-69.
Moga 1999 V. Moga, Apulum, porta principali.,· dextra a castrului
LeRiunii XIII Ge111i11a, în BMA, XIL 1999.
Moga 1999a V. Moga, Fortţficaţia romanâ şi cele douâ centre
urbane Apulum, în Napoca. 1880 a11i de la începutul
,·ieţii urbane, (D.Protase/O.Brudaşcu). Cluj-Napoca,
1999. 175-180.
Moga et alii 2000 V. Moga, R. Ciobanu. M. Drîmbărean, Recherches
archeoloRiques a ?artos ( Mu11icipi11111 Aurelium
Apulensis et Colonia Aurelia Apule11sis), în Army ancl
Urban development in the Da11uhia11 provences of the
Roman Empire, BMA. XV. 2000. 141-202.
Milea, Bărbulescu - Z. Milea. M. Bărbulescu, Capiteluri romane din
1972 Potaissa, în ActaMN, IX. 1972. 475-495.
Paul et alii 2004 I. Paul, M. Gligor, C. Florescu, Cercetâri arheologice
preventive efectuate pe teritoriul judeţului Alba În anul
2004, în PA, IV, 2004, 138-146.
RepAlba 1995 Repertoriul arheologic al judeţului Alba. în BMA, II.
1995.
Lista abrevierilor
Apulum Apulum. Arheologie-istorie-etnografie. (Acta Musei

Apulensis). Alba Iulia, I ( 1939-1943), sqq.
ArchErt Archaeologiai Ertesit6. Budapesta.
ActaMN Acta Musei Napocensis, Cluj-Napoca, I ( 1964), sqq.
ActaMP Acta Musei Porolissensis, Zalău, I ( 1977), sqq.
BMA Bibliotheca Musei Apulensis, Alba Iulia.
CCA Cronica Cercetărilor Arheologice. Comisia Naţională
de Arheologie.
PA Patrimonium Apulense, Alba Iulia, I (2001) sqq.
Sargetia Sargetia. Buletinul Muzeului judeţului Hunedoara.
(Acta Musei Devensis). Deva, I ( 1937), sqq.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 39
A ROMAN AGE DISCOVERY AT ALBA IULIA, 26 ÎNCORONĂRII BLVD.
(Summary)
The present study will show the lllfin outcomes of the archaeological rescue
excavation carried out at Alba Iulia, 26 Incoronării Blvd. The area under research
is located in the southwestern part of the town, near the Yauban citadel.
The remains of a building established the Roman levei. Two almost parallel
wall lines, situated al approximately 3.40 m one from another, oriented North-
South and having a ballast layer on the bottom were clcarly observed in the
northern and southern profiles at a depth of 1.30 m from the soii levei. The walls
(0.60 m thick) were built of rivcr stones bound with lime mortar. We may presume
that they delirnited a quadrilateral roorn belonging to the above-mentioned
building.
A limestone capital belonging to the "Greek" Doric style was found at a
depth of about 0.95 - 1 rn from the soii levei and it could be connected to the
building remains found in the excavation.
As for the ceramic material, most fragments came frorn cooking pots and
liquid containers (arnphorae and pitchers), local shapes typical of the end of the 2' c1
1
rd
century and especially of the first half of the 3 century AD.
The archaeological research carried out at 26 Încoronării Blvd., although
comprising a relatively srnall excavated area, depicts a habitation sequence that
brings new inforrnation concerning the urban life of Municipirn Septimium
Apulense, the second Roman town.
List of illustrations
Photo I - S V2005 - Dcterrnining new topographic points with the help of GPS
Leica SR 51 O system in order to locale the rcsearch unit on the plan;
Photo 2 - S 1/2005 - Agglomeration of stone and building matcrials, and the
capital as found in the excavation;
Photo 3 - ,,Greek'' Doric capital;
Photo 4 - S 1/2005 - Roman building debris as found in the eastern profile;
Photo 5 - S V2005 - Ditch lines of the Roman building walls;
Photo 6 - S V2005 - G 1 Roman pit;
Fig. I - Alba Iulia, 26 Încoronării Blvd. - General plan outlinino the area of
interest and the location of the S V2005 research unit· e
Fig. 2 - Capital; '
F\g. _3 - Stratigraphic profiles: A - eastern profile; B - southern profile; c _ bottom
profile.
Foto I
Foto 2
41
Mih ai ti an Fl ore cu, Mariu s Breazu
Foto 3
Foto 4
42------------------
Foto 5
Foto 6
ristian Flore cu . Mariu~ Breazu
Alba Iulia : B-dul lţ1coronarii , nr26 N
,.
Proprietar: Hirceaga Octavian
Plan General
Scara 1 :500
A
/ o
_i::=s..i::=:a----========----•
10 20 40 30
Meters
·, -
f<flr, J.·~.....,,"t:.f,·S•?tt)l",I;:;.,:-... ,_ -
__ ✓-
.,,
,_
I~ .\':.
J \..,_
. ,.
I~
~~ ·,,
li
I I
I
I! l
_.__._--------.". ~-················ .... ~
,l
:
,l•
:I
Nr. 24
."
I Nr. 26
I
."
•
\
i
·-- HCC
B-dul lncoronaril
Legenda
DATE_CADASTRALE
TIP
- CO,JSIRU..,'îll
- t11UM
ocrn .ornc
UATt
•••• PACPfl lET A E_cotlTRACTAI,;
- l<l.CllUNI-
Fi g. I
44-------------------
PATRIMON IYM APVLE SE V-V I
§ _ [J
Fig. 2
[>
]
-~
- - --
[>
z
◄
Fig. 3
--------------------------45
l'ATRli\lOi\lV:\1 APVLl~'.\JSE V-VI
O NOUĂ STATUETĂ A LUI HERCULES

DESCOPERITĂ LA APULUM
RADUOTA
Prezenţa castrului de legiune, cât şi a vieţii municipale înfloritoare din anticul

Apulum. au permis. inevitabil. dezvoltarea unei vieţi religioase eterogene. în care
locul principal îl ocupă cultele oficiale greco-romane. Dintre acestea. cultul lui
Heraclcs-Hercules este bine reprezentat atilt în plastica romană apulensă. c{1t şi în
domeniul epigrafie.
Hercules este forma latinizată a eroului-zeu grec Heracles, cel mai cunoscut
erou din întreaga mitologie greacă. Cel mai vechi sanctuar de la Roma închinat
acestui cult este Ara Maxima, aflat în zona sacră a cetăţii vechi de pe Palatin. În
perioada Imperiului. unii împăraţi (Caligula. Galba. Nero. Domitianus, Commodus.
Septimius Severus. Caracalla, Maximianus etc.) se identificau în mod frecvent cu
eroul grec 1_
Piesa despre care vom vorbi provine din vechile colecţii ale Muzeului
Naţional al Unirii din Alba Iulia, cu nr. de inv. R 828, în stare fragmentară, din
marmură albă, pe suprafaţa piesei formându-se o patină gălbuie. Aceasta are
următoarele dimensiuni: înălţimea 21 cm .. lăţimea umerilor 16 cm., lăţimea taliei 7
cm., grosimea 4 cm. A fost folosită fie ca obiect de cult în cadrul unei familii. fie
ca ofrandă oferită în sanctuarul divinităţii respective. Se mai păstrează doar torsul,
partea de sus a membrelor superioare şi coapsa dreaptă.
Zeul este prezentat nud, în poziţie de repaus, după cc a realizat una din muncile
sale. Umerii, bicepşii ca de altfel şi muşchii abdominali. pectorali şi fesieri sunt bine
reliefaţi, centrul de greutate a corpului căzând pc piciorul drept. astfel încât cel stâng
care nu s-a mai păstrat, era puţin împins înainte, creând astfel efectul de
contraposto", ce se regăseşte la toate statuile lui 1--lercules „de tip Farnesc··. Corpul
este masiv, şoldul drept proeminent. iar umărul stâng este mai ridicat decât cel drept.
Poziţia umerilor ne arată că sub axila stângă, eroul îşi ţinea măciuca (c/am) de care
se sprijinea, iar peste aceasta atârna blana leului (exuvia /eoni.\·) din Nemeea. Atât
blana cât şi măciuca se păstrează foarte slab. De asemenea ombilicul este bine redat,
la fel ca şi linia inghinală şi coloana vertebrală. aceasta din urmă fiind marcată de
masivitatea muşchilor trapez şi dorsali.
Ne-a atras atenţia poziţia braţului drept, care nu pare să ne indice ducerea
acestuia la spate, conform prototipului clasic. Este posibil ca artistul să-l fi
reprezentat pe Hercules ţinând merele Hesperidelor în mâna dreaptă, fapt întâlnit în
1
P. Grimai, Dicţionar de mitologie greacă şi romană, Bucureşti, 200 I, p. 240; A. Ferrari
Dicţionar de mitologie greacă şi romană, Bucureşti. 2003. p. 420-421.
2
R. Ciobanu, A. Gligor, M. Drîmbărean, N. Rodcan, Raport pril'ind cercetările
arheologice de salvare din Dealul Furcilor şi str. Arhim. Iuliu Hossu (Brânduşei)- A/ha
Iulia. Campaniile /996-/999 (2), în Apulum, XXXVII, I, 2000, p. 293-341.
----------------------------47
Radu Ota
~ r 1 · · t1· onată la î nceputu l eco lului tr c ut
tatuaria antică . tatu e ta a ost ac 1121 . .
n "pre izându- e I cui exact de pro enienţă a l e i. e ştie doar că pro ine din
Apulum (fig. I a-c( . . . . . , _ .
Din păcate, s untem vădu 1 ţ 1 ş1 acum ~e preze1_1ţ_a unui con_text stra~1gratic
car ă 11 ajute la datarea cât mai exactă ş~ la tab 11J_re~ locu lUJ de fab n ca~e a
ace teia . tatueta este lucrată cu un deo eb 1t g u t a1t1 ti c, fap t ce ~ face a e
apropi e de mode lul clasic grecesc rea lizat de Gl y~o n ( ~c. IV a. ~ hr) . E_te o rba
de pre statuia Hercules Farn ese, aflată la . a polt , co ~1 e r~ma na de la mce putul
. eco lului III p. hr. 6 a o pe re i c ulptorului mai us menţionat .
a b C
Fig.
În ceea ce prive şte datarea ş i locul de pro eni enţă al piese i înclinăm ă
c rede m că acea ta a fo t lu cra tă într-un atelier local au din cuprin ul provinc ie i
3 M. Bărbu l e cu ultul lui Hercule în Dacia rom ană (11) , în A 1aMN, XV , 1978, p. 225 ·
L. Ţepo u-Marine cu, C. Po1 , tatuele de bronz din Dacia roman ă Bucureşti 2000 ol. l,
p. 66-68 , nr. 66, pi. 35.
4
Foto: Lacrima Rădul e cu. Prelucrarea imagi nilor a fo t rea li zată de Anca Dreghiciu
că reia îi mul ţum e c şi pe acea tă cale.
5 Ch. Daremberg E. agli o (edit ) Di tionnaire de a111iq11i1e gr cqu ser romain e , tome
m, I, Pari , 1926 , p. 12 1, fi g. 00. c I tip de repreze nt are e te atribuit lui L ip.

6
tatui a a fo t gă i tă în I 46 , în te1m le lu i araca lla din Roma, fiind achiziţionată de
olecţionarul . Farne e iitorul p a p ă Paul al Iii -lea. ezi: h11p://, w .m tmu eum.org.
7
h. D rcmbcrg, aglio, op. i1 . I . 12 1. Alt t tui d tip "Farne e" unt prezente în
muze le din Torlonia, Berlin ş i R nn . zi . Reina h Rep rroir de la swwaire
recq11e et ro111aine, . II, I. I, Paris, I 9 , I . 2 15, nr. I 2 , 6.
'aminar a at ntă a tipulu i de m armură di n care a fo t pr lu crată tatueta ne-a făcut ă
n luzi n m ă ac a ta a fo t lu rată din m a rn1ură pro nind din carierele de la Ruşchiţa sau
Bu o a, după e am mparat pi a u m IT pro enind d la Ru chiţa oferite cu amabilitate
4
PATRIMO~IVM APVLENSE V-VI
undeva în perioada antoniniană, epocă de maximă înflorire culturală care s-a

transpus şi în artă.
Criteriile după care am făcut această datare ne sunt date de deosebitul gust
artistic de care scufptorul a dat dovadă, dar şi de frapanta asemănare a modului.de
redare a trăsăturilor fizice prezente la uncie piese din bronz din perioada
antoniniană în special, sau secolul li p. Chr. în general'>_ Alte reprezentări ale
tipului iconografic Farnese de la Apulum sunt ilustrate de o statuetă de calcar, de
factură modestă, nr. de inv. R 9555 (MNUAI), descoperită într-o groapă cu var, în
Municipium Septimium, încadrată în secolul III p. Chr. I(>, un fragment de relief din
marmură (MNIT), de factură remarcabilă, în care zeul are înnodate peste piept
labele leului din Nemeea, mâna dreaptă dusă pe şold, iar în cea stângă ţinând un arc
(?) şi pe un monument funerar(?) de calcar în care Hercules este reprezentat în
11
12
relief, cu nr. de inv. R 19 (MNUAl) .
Trebuie să mai menţionăm că la Apulum zeul este reprezentat şi în alte
ipostaze iconografice, pe o serie de artefacte cum ar fi: o statuetă cu inscripţie din
1
calcaru, o sculptură de piatră 4. un relief sculptat pe una din laturile unui grup
statuar reprezentând pe Pluton şi Proserpina sau Aesculapius şi Hygialf', în care
15
17
apare asociat cu Mercurius, un fragment de relief, variantă a tipului Masta·1 şi un
18
alt fragment de relief pe care se distinge blana leului din Nemeea • În ceea ce
de dr. H. Ciugudean, căruia îi mulţumesc şi pe această cale. Este vorba despre marmură albă
pală cu vinişoare verzui. Ţin să precizez că o echipă de cercetători străini a luat mostre de pe
diferite artefacte romane din marmură sau calcar aparţinând colecţiilor MNUAI, în urmă cu
câţiva ani. Deocamdată, nu am avut acces la studiul respectiv, publicat într-o revistă din
străinătate, pentru a face raportările de rigoare. Vezi: H. Muller, B. Schwaighofer, I. Piso, A.
Diaconescu, Provenance of Marble Objects from tize Roman Province of Dacia, în JOAI 66,
I 997, p.431-454.
9
L. Ţeposu-Marinescu, C. Pop, op.cit., p. 66, pi. 35, nr. 66.
' R. Ciobanu, A. Gligor, M. Drâmbărean, N. Rodean, art.cit., p. 319, Fig. 12. Este singura
0
piesă de tip „Famese" care a primit o datare clară.

11
M. Bărbulescu, Cultul lui Hercules în Dacia romană (I), în ActaMN 14, I 977, p. 179, II, 3,
Fig. VI/I; idem, Cultul (li), p. 225. Aici avem de-a face cu necunoaşterea de către sculptor a
tipului „Farnese" original.
12
Idem, Cultul(/), p. 186-187, II, 73; idem, Cultul (li), p. 225; idem, !f.ercules şi Mercurius
gubernator, în Funeraria dacoromana, Cluj-Napoca, 2003, p. 283. In acest ultim studiu,
autorul vorbeşte de caracterul funerar nesigur al monumentului.
13
I. Piso, lnscriptions d'Apulum. lnscriptiones Daciae Romanae, voi. III, 5, voi. I, Paris,
2001, p. 81-82, nr. 101; voi. 2, p. 568.
14
Idem, Cultul (I), p. 179, li, l.
15
Ibidem, p. 179, II, 2.
16
N. Igna, Cultul lui Esculap şi al Higiei cu specială privire la Dacia superioară, Cluj-
Napoca, 1935, p. 68-69, fig. 27-29.
17
C. L. Băluţă, Plăci votive de la Apulum, în Apulum 14, 1976, p. 139, fig. l/2; M.
Bărbulescu, Cultul(/), p. 179, II, 4.
18
V. Moga, Noutăţi arheologice apulense, în Apulum 40, 2003, p. 228, fig. 4.
----------------------------49
Radu Ota
Patestare
riveşte prezenţa unui templu închinat
epigrafică sau arheologica .
· -19
lui Hercules la Apulum, nu avem vreo
.
în afară de materialul iconografic, pe meleagurile apulense acest cult este
ilustrat şi de cel epigrafie. Din cele aproximativ 50. d:_ insc_ripţii dedicate lui
Hercules greco-roman cu loc bine determinat, 16 sunt dm mflonto~l centru urban
. l I . _, A t 22
şi militar A ulum- 0 . Aici zeul este venerat cu epitete e nvt~~us , _ugu1~ us ,
1
ConserwitorE, Deu/4 ş.a. Dedicanţii sunt din toate cate~ornl~ sociale- . D2~
asemenea apare asociat într-o inscripţie cu Silvanus Domest1cus ŞI Terra Mater
. . .. 17
iar în alta cu Fortuna, Diana, Aesculapius, lari1 ş1 penaţu- .
În provincia Dacia, tipului „Farnese" îi aparţin statuetele din marmură sau
calcar de la Napoca-18 , Baile
- .
Hercu Iane 29 , Suci.d ava 30 ş1. D ro beta 31 , re 1·1e fu l d e pe un
pilastru care a aparţinut unei construcţii funerare de la Napoca şi statuetele de
32
,, . B 34
bronz aflate la Romu Ia·· ş1 anat .
19 Vezi A. Rusu-Pescaru, D. Alicu, Templele romane din Dacia, voi. I, Deva, 2000, p. 148-
149. Autorii presupun existenţa unor edificii de cult la Micia şi Herculane.
°
2 CIL, III, 1023-1026, 1028-1029, 7751-7752; E. Zef1eanu, Note epigrafice din Apulum, în
Apulum 3, 1947-1949, p. 178, nr. 7; I. H. Crişan, Două inscripţii inedite din Apulum, în
SC/V 5, 3-4, 1954, p. 603-605, nr. I; D. Radu, Materiale epigrafice din Muzeul regional
Alba Iulia, în Apulum 4, 1961, p. 97-99, nr. 1-2; M. Bărbulescu, Cultul(/), p. 175, I, 1-13;
Cultul (li), p. 219; I. Piso, lnscriptions (/), p. 72-81, 239-240, 270, nr. 87-100, 299, 344;
idem, lnscriptions ( li), p. 568.
21
I. Piso, lnscriptions (1), p. 80-8 I, nr. 99-100.
22
Ibidem, p. 76-78, nr. 93-95 .
23
Ibidem, p. 78-79, nr. 96-97.
24
Ibidem, p. 75, nr. 92; M. Bărbulescu, Cultul (li), p.219. Ne aflăm în faţa singurei atestări
a acestui epitet al zeului în Dacia.
25
Ibidem, p.2 I 2 I -222. Avem astfel militari, preoţi, agricultori şi chiar sclavi.
26
CIL, 111. 1152; M. Bărbulescu, Cultul (I), p. 175, I. 7; Idem, Cultul (li). p. 225.
27
I. H. Crişan. art.cit., p. 603-605; M. Bărbulescu, C11ltul (/), p. 175. I, 11.
28
C. Pop, Monumente sculpturale romane din Napoca, în ActaMN 5, 1968, p. 485; M.
Bărbulescu, Cultul ( I), p. 181, II, 19; idem, Cultul (li), p. 225.
29
D. Tudor, Oraşe, târguri şi sate în Dacia romană, Bucureşti, 1968, p. 29; M. Bărbulescu,
Cultul (I), p. 180, II, 8; idem, Cultul (li), p. 225.
0
·' D. Tudor, Monuments de pierre de la collection Ce-::,ar Bol/iac dans Musee National des
Antiquites de Bucureşti, în Dacia 9-1 O, 1941-1944, p. 4 I O; idem, Oltenia romană,
Bucureşti, 1968, p. 389; M. Bărbulescu, Cultul(/), p. 180, II. 14; idem, Cultul (li), p. 225.
Este vorba de capul de marmură a unei statui de mari dimensiuni despre care profesorul M.
Bărbulescu crede că a aparţinut unei statui a lui Hercules de tip „Famese", datorită
asemănării în tehnica de execuţie şi de redare a trăsăturilor feţei cu originalul semnat de
Glycon. Totuşi, putem păstra mici rezerve în legătură cu atribuirea acestei sculpturi acestui
tip iconografic, ţinând cont că s-a păstrat doar capul statuii.
31
M. Bărbulescu, Cultul (I), p. I 8 I, 11, 20; idem, C11ltul (li), p. 225.
12
C. Pop, art.cit., p. 480-482; M. Bărbulescu, C11/t11I (/), p. I 87, II, 76, fig. IX/2; idem,
Cultul (li), p. 225.
11
· - Ri;mer i11 Ru111ii11ie11, Koln, 1969, p. 197-198; M. Bărbulescu, Cult11I (/), p. 182, II, 29;
idem, Cultul ( li), p. 225; L. Ţeposu-Marinescu, C. Pop, op.cit., p. 66, pi. 35, nr. 66.
50------------------------
PATRIMONIVM J\PVLENSE V-VI
Hercules este venerat ca divinitate mi I itară '', protector al bogăţii lor

pământului~\ al apelor tcrmale· , paznic al porţilor casei şi al familiei 18 sau
17
protector al sclavilor? Totodată zeul are şi atribuţii funerare, ca erou exemplar

biruitor al morţii şi îmblânzitor al Ce,:berului-rn.
Ca loc de concluzii, ţinem să precizăm faptul că acest cult a lui Hercules
greco-roman a avut o largă răspândire la Apulum, cel mai însemnat centru
economic şi militar al provinciei Dacia. Avem un total de 9 reprezentări figurative
şi 16 atestări epigrafice ale acestui cult. Sperăm ca cercetările arheologice
ulterioare, cât şi descoperirile cu caracter fortuit, sf1 scoată la lumină şi alte
artefacte care să reliefeze dezvoltarea acestui cult la Apulum.
A NEW STATUE OF HERCULES DISCOVERED AT APULUM

(Summary)
The development of magnificent urban centre Apulum influenced the

spreading of the official Greco-roman cults so. The author talks about a white
marble statue of Hercule found to the old collections of the Un ion Museum of Alba
Iulia. This statue belongs to the iconographical type Hercules ,,Farnese"(the height-
21 cm, the shoulders breadth-16 cm, the waist-7 cm, the thickness-4 cm), being a
roman provincial copy made after the statue of Hercules „Farncse", signed by the
Greek sculptor Glycon. The cult of Hercule spread in a better measure in this urban
centre. It is illustrated by 9 figurative imagcs and 16 Latin inscriptions.
Unfortunatcly, there are so many artifacts which are not published, although
its have belongcd to the museum' s patrimony since the first decade of the 20
century. I don't wanl to annoy somcbody, but in thc last 30 years thcre wcre a lot
of „romanists" which have ignore<l thc roman artifacts leavcd in bad conditions or
in a insecurity state in the museum' s storehouscs. I proposcd to myself to rescue
from the degradation thesc antiquities and to illustrate them to the scientific circuit.
That's the purpose! In conclusion, I'm waiting beller limes to have the occasion to
save and protect the roman antiquitics from Apulum.
1-1 M. Bărbulescu, Cultul ( I), p. 184, IL 46, fig. 1/3; idem, C11lt11l ( II), p. 225.
Idem, Cultul (li), p. 228. În această situatie i se conferă epitetul de /11victus.
15
·
Ibidem, p. 228. În inscriptii, apare în asociere cu Silvanus şi Terra Mater.
16
- Ibidem, p. 228. Este asociat cu Fontes Calidae şi i se atribuie epitetul de Salutifcr.

17
18
Ibidem, p. 229. Este vorba despre Hen.:ules a11tcporta1111s.
39
Ibidem, p. 229.
-1o Ibidem, p. 229-230; idem, lnte1.ferenţe spirituale în Dacia romană, Cluj-Napoca, 1984, p. 188;
idem, în Funcraria dacoronuma. p. 283-286; M. Gramatopol. Dacia a11tiq11a, Bucureşti. 1982, p.
165; idem, Arta romană în România, Bucureşti, 2000. p. 255, 264. Edificatoare sunt aparitiile sale
pe un perele de sarcofag de la Gennisara, ca statuie funerară la Napoca şi pe monwnentele funerare
de la Apulum, Porolissum, Micia.. Gennisara. Ulpia Traiana Sannizcgetusa, Potaissa şi Băile
Herculane. În această calitate este asociat uneori cu Mercurius.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 51
Radu Ola
Abrevieri bibliografice:
ActaMN -Acta Musei Napocensis, Cluj-Napoca·.

Cil - Corpus /nscriptionum latinarum, Berlin.
JOAJ- lahreshefte des Osterreichischen Archaeologischen Jnstituts, Wien.
SC/V - Studii şi cercetări de istorie veche, Bucureşti.
PATRIMONIYM APVLENSE V-VI
VENUS DIN APULUM
RADUOTA
Prosperitatea vieţii urbane de la Apulum a dus la dezvoltarea a nenumărate

culte religioase, printre care şi cel al zeiţei Venus. Venerată ca zeiţă a iubirii, a
plăcerii, ocrotitoare a fertilităţii şi renaşterii naturii. iniţiatoare a ciclului cosmic ,
1
aceasta a fost identificată cu Afrodita a grecilor. Înainte de această identificare,

fusese o divinitate secundară a panteonului roman, deşi nu avea o origine romană 2 •
Prin contactul cu lumea greacă. romanii au asimilat complet cultul Afroditei,
adăugându-i noi atribute • Zeiţa a primit astfel şi atribuţii politice, fiind
3
protectoarea mai multor conducători romani cum ar fi L. C. Su Ila ( 138-78 a.Chr.) şi

C. I. Caesar (101-44 a.Chr.{ Aceasta veghează de asemenea căsătoriile, ca
asociată a lunonei .
5
Piesa pe care o analizăm (fig. I )6 face parte din vechile colecţii ale Muzeului
Naţional al Unirii din Alba Iulia, cu nr. de inv. R 827. Provine probabil dintr-unul
din cele două oraşe romane de la Apulum. Este un tors al divinităţii, din marmură
albă, fină şi frumos polizată, lucrat într-o manieră destul de bună. Dimensiunile
sunt următoarele: înălţimea - 7,2 cm; lăţimea taliei - 4,5 cm; grosimea - 3,5 cm. Pe
suprafaţa piesei se observă o patină gălbuie. Capul, membrele superioare şi
inferioare împreună cu bazinul, au fost mutilate din antichitate.
Zeiţa este redată nud, cu sânii mici, uşor deterioraţi, iar două cosiţe îi
acoperă umerii. Sânul drept este mai ridicat decât cel stâng iar după poziţţa
umerilor cât şi a sânilor, centrul de greutate al statuetei cădea pe piciorul stâng . Cu
7
1
1. Vertcmont, Dicţionar al mitologiilor indo-europene, Timişoara, 2000, p. 33, 329; A.
Ferrari Dicţionar de mitologie greacâ şi romanâ, Bucureşti, 2003, p. 869-870. Ca
ocrotitoare a fertilităţii, ea era venerată în luna aprilie. Aceasta avea legătură cu începutul
primăverii şi cu trezirea la viaţă a naturii.
2
Ch. Daremberg, E. Saglio (edits), Dictionnaire des antiquites grecques et romaines, tomc
V, Paris, 1926, p. 721; P. Grimai, Dicţionar de mitologie greacă şi romană, Bucureşti,
2001, p. 507; A. Ferrari op.cit., p. 869.
3
A. Ferrari op.cit., p. 869; În anul 114 a. Chr., a fost inaugurat la Roma un templu în
cinstea Venerei Verticordia, cea care transforrnă inima omului, deoarece se constatase o
creştere accentuată a corupţiei şi o depravare accentuată a moravurilor care se constatase şi
în rândul vestalelor. Lui Scipio Africanul i se atribuie introducerea la Roma a cultului
Venerei Genitrix, ce va avea o mare răspândire în Imperiu. La acest cult a aderat şi C. I.
Caesar, acesta asociindu-i cultul Venerei Victrix.
4
A. Ferrari op.cit., p. 870. Celebrul dictator îşi proclama descendenţa din Eneas, care era
fiul Venerei.
5
Ibidem, p. 870.
6
Foto: Lacrima Rădulescu. Prelucrarea imaginilor a fost realizată de Anca Dreghiciu,
căreia îi mulţumesc şi pe această cale.
7
Acelaşi lucru se observă la celebra statuie Afrodita de Medici (sec. IV a. Chr.).
----------------------------53
Fig. I.
Sculptorul a redat-o, probabil , în ipostaza de Afrodita pudica io. Starea

precară de conservare în care află pie a nu ne permite tabilirea cu e, actitate a
tipului iconografi c ales de arti t. Ne refe rim de igur la poziţia braţelor care ne-ar fi
ajutat mult mai mult în demer ul no tru .
8
Comparând structura petrografică a tatuetei cu mo tre de marmură din cariera de· _la
Ruşchiţa , am ajun la concluzia că acea ta are în compoziţie o marmură albă fmă..;.efliră:
aspect zaharos sau alte impurităţi . Analizarea materialului a fo t făcută cu ajutorul d-ului-clr:
H. Ciugudean care a avut amabilitatea să- mi pună la di poziţie mostre din marmură
rovenind din cariera de la Ruşchiţa . ·. -:..a·-_-;,.-~
Apud V. Moga, Sur la religion greco-romaine re/I qu 'elle se ref/ere dans=l ct: rcalptu!'i:
d 'Apu!t1111 în AcraMN, 20, 198 , p. 6. ·
10
. Reina h, Reperroire d la sraruaire recque r romain e, I. I I . 174, pl.~ A-'l~ ifr: T~-9'.S~-
1396, p. 33 1, pi. 61 7 nr. I 372- 137 , p. I pi. 6 I7, nr. 137 _- I 373, p. 33?..: -.~- ...,~
140 I; 1. 11 , voi. I, p. 50- 69 ; h. Dar mberg, E. Sagli , op.cit., p. 7 1-733
c rcetătorii franc ezi vorbe c de faptul că tipul iconografi V 11us pi.iâ1
baza Afroditei din nido a lui Praxitele · M. B ărbule cu, lnte,feretlJf!
romani, luj -Napo a, 1984, I . 120.
Analogii apropiate lucrate în marmură a acestui tip întâlnim în Dacia la

A pu 1um , D ro b e t a , R omu 1a , suct"d ava (2 ) I-l , pro b a b")
11 12 11
1 p ota1ssa
. l'i·, m M oesta
A .
,I", · 1 Ţ · 16- p - 17 ) C 18
In1 erwr a omis iar m annoma , a arnuntum . Prototipu acestei lucran 1
A . ) - - · -,
găsim în numeroasele copii romane (Venei-ele expuse în muzeele din Louvre '\
1
Vatican , Madrid , Napoli sau colecţia „Dora Pamphili" din Roma 2 ~) realizate
20 21 22
după celebrele opere ale clasicismului târziu grec sau ale elenismului cum ar fi
Afrodita din Cnidos (sec IV a.Chr.) a lui Praxiteles, Afrodita de Medici (sec IV a.
Chr.; probabil operă a lui Lysip), Afrodita din Cyrene 2\sec. IVa.Chr.) sau Venus
5
din Milo (sec. II a.Chr.)2 .
Referindu-se la copiile romane ale statuilor Afroditei, R. Brilliant afirma:
"Reducerile, copiile inverse, schimbările de material, trunchierile, greşelile,
modificările deliberate, atunci când se combinau cu lipsurile de care artistul însuşi
se făcea vinovat, tindeau să ascundă cu totul originalul'' . Ţinând seama că nu
26
cunoaştem exact locul de provenienţă al piesei sau faptul că nu a apărut într-un
11
C. Pop, Monumente sculpturale ro111a11e di11 Transilvania, în Apulum, 9, 1971, p. 561, fig.
6/ I. Este vorba despre o statuetă descoperită în suburbia Partoş a oraşului Alba Iulia, nr. de
inv. R 4237, mai exact pc amplasamentul vechiului municipiwn Aurelium/colonia Aurelia.
Zeiţa este complet nudă, cu braţul drept şi gambele complet distruse iar două cosiţe îi atârnă
de-o parte şi de alta a umerilor.
12
D. Tudor, Oltenia romană, Bucureşti, 1968, p. 400. Aici avem un torso de marmură.
13
C. C. Petolescu, O statuetă a zeiţei Venus descoperită la Romu/a, în Apulum, 11, 1973, p.
757-761. Statueta se prezintă într-o formă fragmentară, păstrându-i-se doar corpul şi o parte
din coapsa dreaptă.
I-l D. Tudor, Monuments de pierre de la collection Cezar Bolliac da11s Musee Natio11al de.\·.-
Antiquites de Bucureşti, în Dacia, 9-1 O. 1941-1944, p. 422, fig. 16/3. Zeiţa îşi acoperă sânul
stâng cu mâna dreaptă, iar cu cea stângă îşi acoperă zona pubiană; C. C. Petolescu, Ş.
Chiţu, M. Ghigheanu, I. Scuturici, Mo11u111e11te votive di11 Dacia /11ferior, în Apulum, 13.
1975,p.690-691, fig. 3.
15
I. Bajusz, Colecţia de antichităţi a lui Teglâs Istvan din Turda, în ActaMP, 4, 1980, p.
369.
16
Ramer in Rumănien, Koln, 1969. p. 197, tar. 56. S-a păstrat doar un torso de marmură.
17
La Brigetio, avem semnalată o descoperire foarte interesantă care redă tipul Afroditei
pudica. Este vorba despre un ac de păr din os cu reprezentarea zeiţei în această ipostază.
Vezi: T. Kolnfk, Skvosty antiky na slovensku, Tatran, 1979, p. 155, nr. 61.
18
E. Swoboda, Carnuntum, Graz-Kăln, 1964, p. 98, taf. XXII.
19
S. Reinach, op.cit., l. I, p. 174, PI. 343, nr. 1395-1396.
20
Ibidem, p. 329, PI. 613, nr. 1369.
21
Ibidem, p. 348, PI. 634 C, nr. 1392 B.
22
Ibidem, p. 331, PI. 617, nr. 1372-1373.
23
Ibidem, p. 337, PI. 626 B, nr. 1401.
24
M. Alpatov, Istoria artei. Arta lumii vechi şi a evului mediu, Bucureşti 1962, voi. I,
f~ 169, PI. VI, 11. Acesta o ~tribuic _lui Lysip, înca_drând-o în sec. IV ~- Chr.
Ch. Daremberg, E. Saglto, op.cil., p. 731-733, M. Alpatov, op.cil., p. 165, 184, PI. VI,
11, 15; E. Faure, Istoria artei. Arta antică, Bucureşti, 1988, 155-159, Fig. 131.
26
R. Brilliant, Arta romană de la Republică la Constantin, Bucureşti, 1979, p. 168-169.
---------------------------55
Kadu Ota
context arheologic. nu putem stabili o datare ,Ţai strânsă a acesteia ~- Doar _torsul
2
de la Tomis a avut parte de O astfel de datare~ . Conform re~ret~tulu1 c_erce~ator al

artei romane M. Gramatopol, statuetele descoperite în Dacia ŞI Scyt~1a Mmor se
29
pot data în secolul li p. Chr. şi cel niult în primele ?ec:nii ale_ secolului III p. Chr .
Cultul zeiţei Venus a avut o largă răspândire m Dacia. Acesta este atest~t
iconografic atât \ic~ mediul ~\iii. cât. şi. în c~~tre. Se_ în~âlneşte. repr~zentată P!~r
statuete de bronz , marmura ş1 ch1hltmbar , dar ş1 prm figurme dm teracota ,
6
reliefuri 3·\ grupuri statuare') şi gliptică' . Inscripţiile din Dacia sunt puţine în raport
cu reprezentările iconografice.
27 Din registrul inventar al Muzeului Naţional al Unirii, aflăm că piesa a fost achiziţionată
în primul deceniu al secolului trecut, fără a i se preciza locul de provenienţă.
28
Ramer, p. 197, taf. 56.
29
M. Gramatopol, Arta romană în România, Bucureşti, 2000, p. 263.
,o Râmer, p. 196; C. Pop, T. Albulescu, Venus Ulpiana, în Apulum, 14, 1976, p. 433-44 I;
A. Popa, I. Berciu, Câteva obiecte de bronz şi argint de la Apulum, în Apulum, 15, 1977, p.
217 (este vorba despre două statuete de bronz, din care una o reprezintă pe zeiţă în varianta
pudica, iar cealaltă o reprezintă făcându-şi toaleta); D. lsac, Venus din Gilău. Aspecte de
iconografie romană provincială, în ActaMN, 14, 1977, p. 163-172; M. Bărbulescu, op.cit.,
p. 100; C. Pop, Bronzuri figurate în Dacia romană: repertoriu apulens, în Apulum 27-30,
J990-1993, p. 223-227; L. Ţeposu-Marinescu, C. Pop, Statuete de bronz din Dacia romană,
Bucureşti, 2000, voi. I, p. 84-102, nr. 88-120, PI. 48-62. Statuetele cu nr. 88-97 reprezintă
tipul Venus pudica în diferite variante.
31
Pe lângă statuetele amintite în notele 5-1 O, remarcăm un alt tip de reprezentare a
divinităţii redat prin cunoscuta statuie de la Ulpia Traiana, care ne aduce aminte de o
lucrare a sculptorului grec Calimah (sfârşitul secolului V a. Chr.) şi de celebra statuie
provincială numită Venus genetrix din Klagenfurt (sec. II. p. Chr.). Pe micul pilastru din
stânga ei, sculptorul şi-a înscris numele: Claudius Saturninus sculpsit. Vezi M.
Gramatopol, Dacia Antiqua, Bucureşti, 1982, p. 131, PI. lll, 9.
32
A. V. Matei, Venus de la Porolisswn, în ActaMP 7, 1983, p. 149. În acest articol vorbeşte
şi de o statuetă din bronz.
Studiile despre teracotele cu reprezentările zeiţei sunt multe, astfel încât vom enumera
33
doar câteva: L. Ţeposu-David, Teracote reprez.entând pe Venus, în ActaMN, I, 1964, p.

473-474; Ghe. Popilian, Therme/e de la Slăveni, în Apulum, 9, 1971, p. 638, fig. 8/1-3; C.
Pop, E. Nemeş, Teracote cu Venere la Vipia Traiana Sarmiz.egetusa, în ActaMN, 14, 1977,
p. I 5~-163; A. Popa, Teracote cu caracter votiv de la Apulum, în Apulum, I 6, 1978, p. 149-
152. In acest studiu, autorul vorbeşte despre 15 figurine care reprezintă zeiţa în diferite
ipostaze. La acestea se mai adaugă încă două aflate în stare n-agmentară descoperite recent
(vezi notele 39 şi 40 a acestui articol); M. Gramatopol, ARR, p. 184-185.
34
D. lsac, I. Stratan, Monumente de artă provincială romană in Muzeul din Lugoj, în
Banatica 2, 1973, p. 123.
I. Mitrofan, Obiecte romane de la Ap11l11m într-o colecţie la Bistriţa, în Apulum, 9, 1971,
35
p. 335, fig. 2. Aici apare cu acolitul ei Amor; D. Tudor, Srnlpt11ri antice din Muz.eul de
istorie a oraşului Bucureşti, în Apulum, 5, 1965, p. 569.
36
L. Ţeposu-David. Gemele şi camee/e din Muzeul arheologic din Cluj, în OmCD, Cluj-
Napoca, I 960, p. 96, nr. I 5; idem, Colecţia de geme a Muzeului Brukenta/ din Sibiu, în
StCS, 12, 1965, p. 528, nr. 12; M. Gramatopol, us pierres grm•ees d11 Cabinet
56-------------------------
Amintim pe cele de la Apulum • Napoca'x şi Hcrculanc 'J. Din informaţiile

17 1
pe care le avem, nu avem atestat un sanctuar al zeiţei la Apulum~ 0 • S-a considerat

că venerarea atât de puternică a acesteia in provinciile Dacia şi Pannonia ar
ascunde, prin interpretatio romana, o divinitate locală a iubirii. fertilităţii şi
41
fecundităţii naturii .
Ţinând cont de marea răspândire a acestui cult oficial la Apulum, conceperea
unui studiu de sinteză despre acesta nu ar fi de rău augur în viitor. ţinând cont că
zeiţa este atestată atât prin artefacte din teracotă, bronz sau marmură cât şi prin
materialul epigrafie. Descoperirea unor teracote cu înfăţişarea divinităţii în timpul
săpăturilor arheologice preventive ce au avut loc în ultimii patru ani în necropola
nordică romană , cât şi în punctul „MonoliC 1, situat în vecinătatea celor două
42 4
oraşe romane şi a castrului legiunii XIII Gemina, întregesc repertoriul

reprezentărilor iconografice ale Venerei.
ActaMN -Acta Musei Napocensis, Cluj-Napoca.

ActaMP -Acta Musei Porolissensis, Zalău.
ARR - M. Gramatopol, Arta romană în România, Bucureşti, 2000.
CIL - Corpus lnscriptionum Latinarum, Berlin.
DA - M. Gramatopol, Dacia antiq11a, Bucureşti, 1982.
OmCD - Omagiu lui Constantin Daicoviciu, Cluj-Napoca, 1960.
Ri.imer - Ramer in Rumănien, Koln, 1969.
StCS - Studii şi Comunicări, Sibiu.
numismatique de 1'Academie rownaine, Bruxelles, I 974, p. 50-52, nr. 149-170, pi. VIII-IX;
idem, DA, p. 208-209; idem, ARR, p. 112-114; M. Bărbulescu, op.cit., p. 112-113.
37
CIL III, 1115, I 157; I. Piso, lnscriptions d'Apulum. lnscriptiones /Jaciae Romanae, voi.
III, 5, voi. I, Paris, 200 I, p. 282-284, nr. 362-364; voi. 2, p. 570. Inscripţii cu Venus apar
Pie două altare votive şi o bază de statuie cu epitetele Augusta şi Victrix.
8
- CIL III, 864, 7663; C. Petolescu, art.cit., p. 760 ..
9
J CIL III, 1567.
40
Vezi A. Rusu-Pescaru, D. Alicu, Templele romane din Dacia, voi. I, Deva, 2000.
41
C. Petolescu, art.cit., p. 759.
42
Necropolele oraşului Alba Iulia-din preistorie în zorii evului mediu (catalog de
expoziţie), Alba Iulia, 2003, p. 27, nr. 75.
43
Pe parcursul anului 2006, echipa de arheologi a Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia va
publica un catalog cu materialele scoase la lumină cu ocazia săpăturilor arheologice din punctul
"Monolit".
---------------------------57
VENUS FROM APULUM
(Summary)
The author talks about a white marble statue found at the old collections of
the National Museum of Alba Iulia. He thinks that thîs statue would be dîscovered
in one of two ancient roman towns sîtuated at Alba Iulia (Roman ia).
This artifact represents the goddess Venus, nude, în a fragmentary state.
The head, the arms and the legs were devastated from antiquity. The breasts are
also deteriorated. The iconography type îs the mast probably Venus pudica. We
can' t explain the exact type because we don' t know the real posîtion of the arms.
We date this piece from the II century A.O. or the first decades of the III century
A.O.
PATRIMONIVllM APVLE!\SE V-VI
UN VAS ROMAN PALEOCREŞTIN DE LA APULUM
CRISTIAN IOAN POPA, MIHAELA SiLVIA BENGA
Muzeul Municipal ..Ion Raica" din Sebeş depozitează interesante obiecte

arheologice. unele moştenite din vechile colecţii. transferate în urmă cu decenii în
custodia acestei instituţii. O astfel de colecţie arheologică a fost donată instituţiei
menţionate în anul 1959. fiind constituită din materiale adunate cu diverse ocazii
de prof. Gligor Ionescu din zona Pa11oşului.
Din cadrul acestui lot de materiale provine şi un 111ortari11111 roman (nr. inv.
2980). Vasul este lucrat la roată, dintr-o pastă fină. de culoare cărămizie şi are
cavitatea în formă de calotă semisferică. cu buza răsfrântă, îngroşată şi puternic
lăţită. Diametrul maxim este de 37 cm. iar diametrul fundului de 12 cm. Un jgheab
(crestatum) se găseşte pe pa'rtea superioară a buzei şi arc forma unui trapez cu
latura mică spre exterior. Pe buza lăţită au fost incizate. înainte de ardere, patru
reprezentări schematizate de peşti. care probabil erau în număr de cinci. întrucât o
parte a vasului este lipsă. Remarcăm schematizarea accentuată. doar într-un singur
caz semnul fiind redat clar (Fig. I). Vasul în cauză. alături de celelalte materiale
arheologice donate de prof. G. Ionescu. a fost găsit în cartierul Partoş. pe locul
1
anticei Colonia Aurelia Apulensis •
Acest tip de vas se întâlneşte mai cu seamă în mediul militar roman şi era
1
folosit datorită pereţilor groşi. ca mojar pentru zdrobirea legumelor sau a

cerealelor ori la smântânirea sau închegarea laptelui, având o evoluţie de durată în
lumea romană. cuprinsă între secolele I-IV'. Adesea, pe buza 111ortari11111-urilor erau
realizate inscripţii sau ştampile. unele unicat-i_ Un exemplar de la Potaissa este
decorat prin incizie într-o manieră oarecum similară celui de la Pa11oş, dar
fragmentarea sa exact în porţiunea ornamentată face imposibilă o apropiere cu
5
vasul apulens .
***
Peştele.ca element decorativ şi inclusiv ca posibil simbol paleocreştin. apare
pe teritoriul României, după părerea lui V. Ursachi. încă din perioada clasică
dacică. Între motivele decorative ale ceramicii pictate dacice. pe un capac ceramic.
conservat în stare fragmentară. descoperit la Brad şi datat între sec. I p. Chr -
început de sec. II p. Chr apare reprezentarea unui peşte de apă dulce. Se presupune
că pe capac ar fi fost reprezentaţi patru peşti dispuşi în cruce (din care doar unul e
1
Pentru descoperirile mai vechi din Partoş vezi RepArhA/ha /995, p. 30-35, 41. Pentru
descoperirile recente /Jrîmhărean I 997, 197-200; /)rîmhârean I 999, p. 241-248; Bâluţă
/()99, p. 225-240.
2
Popi/ian /976. p. 47; Băluţă /977, p. 244; A1Tt1111 /986. p. 163.
1
Popi/ian /976. p. 47; Bâluţă /977, p. 243; Cătinaş 1980, p. 108; Al'ram /986, nota I.
4
Alicu /975, p. 43-44, Fig. 4-5; Popi/ian 1976. p. 47-49, PI. XVII-XVIII; Băluţe, /977. p.
245-255, Fig. 1-6.
5
Cătinaş 1?80, Fig. 19.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 59
Cri~t1a11 Ioan Popa. l\11haela S11'1a Ben~a
p[istrad'. Lipsa altor rcprczent[iri de peşte ca clement decorativ în fa~a clasică a

culturii dacice a fost legată de posibila prezenţă ~ unor elemente creşttne la est de
Carpaţi încă de la începutul difuzării noii religii7. In contextul de la Br~~-credem că
se impune o reală rezervă faţă de posibilul caracter creştin_ al _desc_op~r_irn. . _.
În timpul împăratului Traian sunt atestate în prov111c1a 81th1111a comu111taţ1
creştine, formate din bărbaţi şi femei de toate vârstele şi din toate categoriile
8 • . - • •
sociale inclusiv cetăteni romani . In Dacia, cele mai importante comu111taţ1 creştme
au cxis,tat în oraşe s~u târguri (Apulum-ul fiind cel mai important centru urban al
provinciei), unde pe lângă locuitorii săraci puteau fi şi meseriaşi, negustori,
funcţionari administrativi şi militar?
Dacă în anul 1941 C. Daicoviciu invoca lipsa dovezilor concrete ale
prezenţei creştisnimului la nord de Dunăre în secolele 11-111 , peste şase decenii M.
10
Rusu în ultima sa sinteză asupra paleocreştinismului din Dacia romană repertoria

nu mai puţin de 54 de localităţi cu descoperiri atribuite paleocreştinilor eşalonate
pe parcursul secolelor II-III p. Chr. 11 . Dintre acestea, pe un însemnat număr de
descoperiri apare simbolul peştelui, fie prin decor, fie prin piese pisciforme.
Înainte de sec. IV p. Chr., în condiţiile în care semnul crucii era utilizat
extrem de rar'\ trebuie acordată o atenţie sporită simbolurilor paleocreştine
primare. Dintre aceste simboluri, pentru cei iniţiaţi în religia creştină, peştele
deţinea ponderea cea mai importantă, fiiind unul dintre cele mai vechi. Spre
exemplu, Sfântul Clement din Alexandria recomanda să se graveze pe sigiliu
· ·
1111agmea unui· peşte I,·.
Peştele, ca străvechi simbol al regenerării şi fecundităţii, a fost adoptat ca un
simbol de recunoaştere al primilor creştini1'\ primind mai multe conotaţii. Acesta
apare ca simbol la sfirşitul secolului II şi se impune la jumătatea secolului III p.
1
Chr. ~. Foarte curând devine una din cele mai importante embleme ale lui Iisus
Hristos, apelativul gnostic al Mântuitorului fiind ichthys (peşte), deoarece era în
acelaşi timp Peşte şi Mare Pescar. Fiecare dintre literele cuvântului (i-ch-th-y-s) era
luată ca iniţială pentru cuvintele din acrostihul lesous Christos Theou Yios Soter
(Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,. Mîntuitorul), această formulă fiind generalizată
începînd cu anul 200 p. Chr. • ln asociere cu pâinea, peştele are semnificaţie
16
<, Ursachi 2000, p. 346-349.

7
Ursachi 2000, p. 347.
8
R11s11 /991. p. 85.
')
Rusu /99/. p. 92.
10
Daicm-iciu /94/, p. 235.
li
Rusu I 99 I, p. 86.
I'
· /onesrn 1994, p. 241.
11
/onesrn /994, p. 242.
I~*** /CJ98, f). 47.
1
~ Gudea, Ghiurco /988, p. 79.
I<: lmrcsrn /CJ94, p. 242; Chnalicr. Ghecrhm111 1995, p. 73: E1·seei· /999, p. 366; Gudea,
Gl1111rco /988, p. 79.
60------------------------
PATRIMONIVL!M APVLENSE V-VI
euharistică . Este cunoscută minunea prin care Iisus Hristos a hrănit cei 5000 de
17
bărbaţi cu doi peşti şi cinci pâini. Apariţia ritului creştin pc malul lacului Tiberiada
ar fi condus, implicit, şi la prezenţa sa necesară în imaginile sfântului ospăţ 1 x_
Scena considerată clasică a banchetului funerar, cu reprezentarea peştelui pe o
farfurie ovală şi a pâinii decorată cu X sau c-rux decrussata, ce simbolizează pe
Hristos apare şi pe monumente funerare din provincia Dacia, la Gilău 1 'J şi
Potaissa2°. Simbolistica creştină leagă peştele, ca o derivare a faptului că trăieşte în
apă, de scena botezului. Creştinul se aseamănă cu un peştişor, după însuşi chipul
lui Hristos • În catacombele Romei, arta creştină timpurie se reduce la o artă pur
21
simbolistică, pe care P. Evdochimov o împarte în trei grupe principale, dintre care

una se delimitează prin tot ceea cc se raportează la apă, categorie unde este inclus
şi simbolul peştelui. O inscripţie grecească din catacombe spune: ,,[ ... ]
Pretutindeni, credinţa mi-a fost călăuză şi mi-a dat ca hrană Peştele Izvorului, pe
cel mare, pe cel curat pe care Fecioara l-a prins şi l-a dat ca hrană pretutindeni
prietenilor săi [ ... ]" .
22
Însă, importantele legături care se fac între peşte şi creştinism nu ţin doar de
simbolistica creştină şi de teologie. Ele s-au impregnat în mentalitatea oamenilor şi
sunt vizibile inclusiv în astronomie şi astrologie.
Constelaţia Peştilor (ce reprezintă doi peşti - Peştele Boreal şi Peştele Austral
- legaţi unul de altul printr-o panglică, înotând în direcţii opuse) şi constelaţia
Delfinului ( ce reprezintă un peşte sau un delfin) sunt dovezi ale imortalizării pe cer
a peştelui. Încă din antichitate oamenii au văzut în aceste grupări de stele imaginea
peştelui.
Constelaţia Peştilor reprezintă, conform mitologiei greceşti, pe cei doi peşti
cu care au fugit Venus şi Amor de persecuţia gigantului Typhon sau, într-o altă
variantă, pe cei doi delfini care au adus pe Amphitrita la Poseidon (Neptun).
Cealaltă constelaţie, a Delfinului, reprt!zintă fie pe delfinul trimis de Poseidon să
descopere ascunzătoarea Amphitritei şi care a adus-o la Poseidon, fie pe Apollon,
care a atacat corabia ce purta pe cretanii de la Cnosos făcuţi de acesta preoţi în
sanctuarul său pitian de la Delfi. La origine simbol păgân, atribut sau simbol al
diferiţilor zei greco-romani, peştele devine, în timp, odată cu afirmarea
creştinismului, unul creştin.
Poporului român îi aparţine o împărţire tradiţională a cerului în constelaţii,
parţial diferită de cea bazată pe mitologia greco-romană folosită azi, ce păstrează
17
Chevalier, Gheerhrant 1995, p. 73; Evseev 1999, p. 367: consumul ritual de peşti în ziua
de Blagoslovenie şi de Paşti e, probabil, o datină creştină născută sub influenţa
creştinismului şi a obiceiurilor populaţiilor catolice.
18
Vezi şi Moga 2000, p. 431.
19
Gudea, Ghiurco 1988, p. 184, PI. XIX, C.a.2; Rusu 1991, p. 91.
20
Rusu 1991, p. 91. Însă reprezentările de peşti şi panis quadratus pe mensa tripes sunt
negate de către O. lase şi Al. Diaconescu ca dovezi paleocreştine (/sac, Diaconescu 1980,
f1
125).
Chevalier, Gheerhrant 1995, p. 73.
22
Evdochimov 1993, p. 153.
Cr1,11an Ioan l'opa. M1hada Silvia lkn)!a
mult din amintirea st[1p,înirii romane în numele constclaţ_iilor (ex. Herc~le .. =

soldatul roman ... Gemenii = .. Romul şi Rem'·. Calea Laptelui = ,,drumul robilor ),
i;r O
scrie de simboluri creştine au fost imoi1alizatc pe cer (ex. Crucea, Toaca,
Mfrnăstirca. Fecioara Maria etc.). Legendele şi numele anumitor constelaţii au fost
schimbate sau adaptate tradiţiei şi istorici românilor. amintirea stăpânirii romane.
creştinismul şi agricultura fiind principalele motive ale credinţelor ţăranilo~ români
despre cer şi stele. Constelaţia Peştilor era cunoscută la ~nce?utul. s~colulu1 X~ d~
tăranii români sub numele de Crapii sau Peştii, reprezentand m opmia lor pe cei d01
peşti cu care a hrănit Hristos cei cinci mii de oameni . Constelaţia Delfinului era
21
numită Crucea sau Crucea Mică, reprezentînd „crucea de mână cu care merg
preoţii la zi întâi ... Înfăţişarea generală a constelaţiei Delfinului poate da atât
imaginea unui peşte, cît şi aceea a unei cruci. Remarcăm aici asocierea ce se face
între peşte şi cruce. fie prin confundarea celor două simboluri în cazul constelaţiei
Delfinului. fie prin reprezentarea a patru peşti aşezaţi în cruce 4. Delfinul (peşte
2
fabulos = Duf/11/ Mării) apare şi el în colindele romîneşti, rostul lui fiind acela de
jertfă a întemeierii 2'i. Forma constelaţiei Delfinului se aseamănă cu cea a peştilor
reprezentaţi pe mortarium-ul de la Apulum .
26
.. Creştinarea„ simbolului peştelui se poate observa şi în astrologie, ştiinţă

apărută în antichitate în Mesopotamia, care odată cu afirmarea creştinismului a
transformat zodia Peştilor într-un creuzet unde se amestecă cele mai multe valori
sau modele comportamentale tipice creştinismului, mai multe decît la orice altă
27
zodie .
Putem spune că mortarium-ul de la Partoş, în virtutea simbolisticii peştilor
reprezentaţi pe el se alătură mai vechilor descoperiri cu caracter paleocreştin
înregistrate pe locul anticelor oraşe romane de la Apulum. Reprezentarea
schematică pe buza vasului a peştelui ce e opus crestatum-ului şi schematizarea
excesivă a celorlalţi trei peşti ar putea fi legată de o oarecare temere a celui ce a
21
· Otesrn 2002, p. 24.
24
Ursachi 2000, p. 346-349.
25
Evseev I 999, p. 366.
26
E1doclii111m· /993. p. 153.
27
De exemplu. răspunsul la ofense prin sentimentul de milă şi de iertare pe care psihologia
comună nu-l poate înţelege: adoptarea unei conduite de sacrificiu, dispoziţia de a suporta
poveri psihice şi de a duce crucea în locul oricui; utilizarea calitătilor extrasenzoriale în
scopu~ vin?e~ării spiritului ş~ trupului omenesc prin rugăciune faţă d~ Dumnezeu: atingerea
unor 111ălţ11rn supraomeneşti de evlavie şi jertfă: spiritul mistic, sublim şi utopic; un
simţământ al milei foa11e dezvoltat, mai ales faţă de bolnavi sau cei închişi; un verb
caracteristic este a crede în durerea altuia; predispoziţia la mediumitate: este zodia iubirii
aproapelui ca pe tine însu~i. ~odia pedepsirii pentru lipsă de credinţă; în horoscopul unei
persoane este zona cea ma, plmă de sacrificii, limitări, izolări, exiluri, prigoniri. locul unde
are loc .~ransce1_1d_enţa ~p~r!tuală a individului. unde Omul îl descoperă pe Dumnezeu).
Conota\11lor religioase 1111ţ1ale ale zodiei Peştilor li s-au adăugat cele creştine, astfel că
semnul e numit de astrologi semn al încercării. semnul prigoanei, semnul lui Hristos, Infern
al wdiarnlui (Vezi Co11sta11ti11t'.H'II 2001, p. 31-32; Mihailol'ici /995, p. 90-94; Cotrobesrn
2002, p. 70-74; ***/998, p. 67-68).
62-----------------------
PATRIMONIVl 1M APVLENSE V-VI
realizat vasul. În acest context trebuie avute în vedere persecuţiile anticreştine ale
lui Valerian de la jumătatea sec. III (257-258) şi, mai târziu, cea a lui Decius (303-
304)28.
Dintr-o perioadă -· cea a sec. III p. Chr. - când. se pare, comunităţile creştine
nu difereau mult, ca mod de manifestare, de cele care venerau divinităţile
tradiţionale, de la Apulum datează o gemă reprezentând pe zeiţa Isis călcând
şarpele în picioare, pe care, ulterior, a fost gravată cu litere greceşti inscripţia:
AITIW X(rest)VS; NEIKA; XE(l)A(N) = Allio Hristos Învinge vizuina şarpe/u/ 9 .
Din cursu! secolelor IV-VI_ se cunosc d~ ~e raza fostului centru ~rban ap~lens m~}i
1
multe opaiţe pe care apar simbolul cruc11 sau reprezentarea unui peşte on delfin .
În săpăturile întreprinse de R. Heitel la catedrala romano-catolică din perimetrul
castrului Legiunii XIII Gemina a apărut şi o cataramă din bronz de tip Sucidava.
din perioada migraţiilor, cu traforaj în formă de cruce . Foarte recent a fost
12
publicată o piesă paleocreştină aflată mai demult în cartierul Partoş din Alba Iulia:
un opaiţ pisciform, confecţionat din ceramică, cu analogii în descoperiri similare
datate în cursul secolelor IV-VI p. Chr. . Vasul de tip mortarium păstrat în muzeul
11
din Sebeş vine să completeze în chip fericit seria celor mai timpurii dovezi ce
atestă prezenţa unor comunităţi paleocreştine în cele două oraşe romane de la
Apulum.
Reprezentări de peşti pe artefacte din Dacia romană se cunosc din câteva
localităţi, marea lor majoritate din spaţiul intracarpatic. Am aminti aici pietrele de
inel gravate, găsite la Potaissa (sec. III p. Chr-înainte de 313) \ ,,Transilvania"
1
(sec. III p. Chr. - înainte de 313) 1 \ Orlea (sec. III p. Chr.)'6, platourile din ceramică
având pe fund reprezentat câte un peşte, de la Micăsasa şi Micia (sec. III p. Chr.)
17
(probabil import de la Micăsasa) , cele două vase incizate cu reprezentări de peşti

18
28
Bărbulescu 1994, p. 170-173; Bărhulescu 2002, p. 87-90.
19
Gudea, Ghiurco /988, p. 171, PI. XVI B.h.3; Moga 2000, p. 432.
30
Mitrea /945, p. 507-511, Fig. I; Macrea /948, p. 283, Fig. 2; RepArhAlha /995. p. 42-
43; Gudea, Ghiurco /988, p. 148-149, 153, 155, 157-158, PI. VII, A.f.b.l; VIII, A.f.c.2; X,
A.f.d.5, A.f.e.l, 6. 155; Moga 2000, p. 433; Fig. 3a-b .
.11 R
usu /991, p. 87.
32
Heitel 1983, p. 446, Horedt 1986, p. 46; Gudea, Ghiurco 1988, p. 177, PI. XVIII, B.f.b.l;
RepArhAlba 1995, p. 37; Moga 2000, p. 433-434.
33
Moga 2000, p. 430-432, Fig. 2 a-2 b. Piesa îşi are analogii într-un opaiţ piscifonn, din lut,
având pe cele două părţi laterale o monogramă creştină şi o cruce, cu loc de provenienţă
necunoscut considerat un fals, după un original de la Roma şi într-un opaiţ piscifonn din
bronz de la Lipova, din aceeaşi perioadă a sec. VI p. Chr. (Gudea, Ghiurco 1988, p. 146-
147, 159), Despre caracterul creştin timpuriu al unor opaiţe piscifonne, vezi şi Vlassa 1979,
f,·4 173, nota 10.
Gudea, Ghiurco 1988, p. I 69, PI. XVI, B.b. I.
35
Gudea, Ghiurco 1988, p. 170, PI. XVI, B.b.2.
36
Gudea, Ghiurco 1988, p. 172, PI. XVI, B.b.5.
37
Gudea, Ghiurco 1988, p. 196, PI. XXXII, D.b. I; Rusu 1991, p. 86.
38
Gudea, Ghiurco 1988, p. 196; Rusu 1991, p. 86.
---------------------------63
C11~11a11 Ioan Popa. Mihaela Silvia lkn)!a
de la Gherla (ambele după ardere) (sec. li-III p. Chr)"\ chiupul de la Copăceni

40
(sec. III p. Chr.) ş. a.
Trebuie mentionată totuşi„ relativ la semnele incizate pe vasul de la Partoş,
posihiliiatea teoreticâ a identificării lor cu semnul grafic pentru litera O, aşa cum
apare„ redat uneori, sub forma unui peşte stilizat, în inscripţiile romane tîrzii din
provinciile Thracia şi Moesia I,~ferior ori în inscripţiile creştine de la Ain Zara, din
Libva de astăzi 41 • Această variantă nu credem însă că poate fi susţinută.
- Vasul prezentat de noi de la Apulum poate fi plasat cronologic cândva în
prima parte a secolului al III-iea, datare susţinută de forma robustă, cu marginile
42
îngroşate„ similară exemplarelor din veacul al III-iea din Oltenia • Datarea vaselor
mortarium găsite la Apulum a fost stabilită între a doua jumătate a sec. li şi
începutul sec. llI p. Chr. 4 1, în centrul apulens fiind presupus chiar un centru de
manufacturare a unora dintre ele . O formă apropiată mortarium-ului de la Partoş
44
se cunoaşte pentru epoca romană, spre exemplu, la Vipia Traiana Sarmizegetusa

45
(sec. li-III p. Chr.) .
Prezenţa vestigiilor paleocreştine în provincia Dacia, între care includem şi
vasul prezentat de noi, este acceptată azi de majoritatea specialiştilor . Chiar dacă
46
unele dintre descoperirile semnalate ca fiind paleocreştine vor fi considerate ca

nesigure de unii specialişti, perseverarea în a aduna şi a analiza cât mai multe
descoperiri legate de paleocreştinism este necesară pentru elucidarea multor
probleme încă controversate. Creşterea numărului acestor vestigii în secolele IV-VI
pe teritoriul fostei provincii romane nu poate fi explicată satisfăcător fără a admite
existenţa unor comunităţi creştine în secolele II-III p. Chr."17 •
BIBLIOGRAFIE
Alicu 1975 - D. Alicu, Materialul ceramic de la Vipia Sarmi-:.egetusa

(/), în Sargetia, XI-XII, 1974-1975, p. 43-49.
Avram 1986 - Al. Avram, Un fragment de mortarium ştampilat
descoperit la Histria, în Cultură şi civilizaţie la Dunărea
de Jos, 1986, p. 163-165.
Băluţă 1977 - C. L. Băluţă, Lămpi cu marcă epigrafică, inedite,
descoperite la Apulum Partoş, în Apulum, XXXVI, 1999,
p. 225-240.
:: Gudea, Ghiurco l 988, p. 191, PI. XXXIII, C.d. l; XXXIV, C.d.2.

Gudea, Ghiurco N88, p. 191, PI. XXXV, D.b.3.
41
Gudea 1993, Fig. 19.
42
Vezi Popi/ian 1976, p. 49. PI. XYll/215-217.
- Băluţă 1977, p. 249, 252-254.
41
44
Băluţă I 977, p. 255.
45
Soroccm,u J<J79, p. 561, Fig. V/14.
4
h Jone.ffu 1994, p. 241-251.
47
Rusu 1991, p. 94, 105.
PATRIMONIVUM APVLENSE V-VI
Băluţă 1999 - Claudia Băluţă, Vase cu inscripţii gru/fitate, inedite,

descoperite la Apul11m-Partoş, în Apulum, XXXVI, 1999,
p. 261-264.
Bârbulescu 199../ - M. Bărbulescu, Potaisssa, studiu monog,:afic, Turda,
1994.
Bărbulescu 2002 - M. Bărbulescu, în Istoria Romîniei, Bucureşti, 2002.
Cătinaş 1980 - A. Cătinaş. Ceramica romană de lu Potaissa - Str. Cheii,
în Potaissa, II, 1980, p. 81-114.
Chevalier, Gheerhrcmt /995 - ] . Chevalier, A. Gheerbrant, Dic{icmur de simholuri,
voi. 3 (P-Z). Bucureşti. 1995.
Constantinescu 200 I - A. Constantinescu, Tratat de Astrologie, voi. I, 200 I.
Cotrohescu 2002 - A. Cotrobescu, Astrologia practicii. Bucureşti, 2002.
Daicoviciu /94/ - C. Daicoviciu, Problema continuitâ{ii În Dacia, în A/SC,
III ( 1936-1940), 1941, p. 200-270.
Drîmbărean 1997 - M. Drîmbărean, lnscripf ii pe materiale ceramice
descoperite recent lu Partoş, în Apulum, XXXIV, 1999, p.
197-200.
Drîmbărean 1999 - M. Drîmbărean, Monumente sculpturale romane
descoperite recent la Partoş, în Apulum, XXXVI, 1999, p.
241-248.
Evdochimov /993 - P. Evdochirnov, Arta icoanei. O teologie afrumuseţii,
Bucureşti. 1993.
Evseev /999 - I. Evseev, Enciclopedia semnelor şi simholurilor
culturale, Timişoara, 1999.
Gudea /993 - N. Gudea, Vasul cu inscripţie şi simboluri creştine de la
Moigracf, înActaMP, XVII, 1993, p. 151-183.
Gudea, Ghiurco /986 - N. Gudea, I. Ghiurco, Din istoria creştinismului lu
români, Oradea, 1986.
Heitel /983 - R. Hei tel, Săpâturile arheologice din aşe::area de la A/ha
Iulia, în Materiale, Bucureşti, 1983, p. 446-448.
Horedt /986 - K. Horedt, Siehenhiirgen im Friihmittelalter, Bonn, 1986.
Ionescu 1994 - I. Ionescu, Simboluri paleocreştine din secolele /1-III pe
unele monwnellle fimerare din Dacia romanii, în ActaMN,
31/I, 1994, p. 241-251.
/sac, Diaconescu 1980 - D. lase, Al. Diaconescu, Aspecte ale artei provinciale
romane la Gilâu, în ActaMN, XVII, 1980, p. 115-138.
Macrea /948 - M. Macrea, A propos de quelques clecouvertes
chretiennes en Dacie, în Dacia, XI-XII ( 1945-1947), 1948,
p. 281-302.
Mihailovici /995 - G. Mihailovici, Astrologia pe Înţelesul tuturor, voi. 2,
Bucureşti, 1995, p. 92-94.
Mitrea /945 - B. Mitrea, Une lampe chretienne decouverte en
Transylvanie, în Dacia, IX-X (1941-1944), 1945, p. 507-
511.
c 11 ~1 1an Ioan Popa. \tihaela S1h·1a Benj!a
_ V. Moga. Ohservaţii asupra unor piese paleocreştine

Moga 2000
inedire. în Apulum, XXXVII/ I, 2000. p. 429-435. .
- I. Otcscu, ( ·redinţele ţăranului român despre cer şr stele,
Oresrn 2002
Bucureşti. 2002.
- Gh. Popilian, ( 'eram icu romană din Oltenia, Craiova, 1976.
Popi/ian 1976
RepArhAlha ]<)95 - Repertoriul arheologic al judeţului A/ha (ed. V. Moga,
H. Ciugudean}, BMA, li. Alba Iulia, 1995.
Rusu 1991 - M. Rusu. Pa/eocreştinismul din Dacia Romană, în
Ephemeris Napocensis, I, 1991, p. 81-112.
Sorocea nu I 979 - A. Soroceanu, Tipologia ceramicii romane din templul
lui Liher Pater de la Vipia Traia11a Sarmizegetusa, în
ActaMN, XVI, 1979, p. 551-576.
Teodor /991 - D. Gh. Teodor, Creştinismul la est de Carpaţi, laşi, 1991.
Ursachi 2000 - V. Ursachi, Un nouveau mot~f decorat~{ sur la poterie
dace pei11te, în Studia Antiqua et Archaeologica, VIL
2000, p. 345-350.
Vlassa 1979 - N. Vlassa, Piese paleocreştine inedite din Dacia
intracarpatică, în ActaMN, XVI, 1979, p. 171-188.
*** 1998 - ***, Dicţionar de artă (N-Z), Bucureşti, 1998.
EXPLICAŢIA FIGURII
Fig. I Vas roman cu reprezentări de peşti de la Alba Iulia-Partoş (prima

parte a sec. III p. Chr.)
A ROMAN PALEOCHRISTIAN VESSEL FROM APULUM

(Summary)
ln this paper we present a roman mortarium-type vessel, discovered

occasionally at Apulum (in Partoş, the ancient Colonia Aurelia Apulensis) and kept
now in thc collcctions of the Sebeş Museum (inventory n° 2980). The vessel is
worked at the wheel. from a fine brick-colored paste. The vessel' s cavity has a
semispherical form, its lip is turned up and very wide. lts maximum diameter is 37
cm. and the bottom's diameter is 12 cm. On the wide lip there were incised. before
the burning, four schematized representations of fishes, which probably were in
number of five. because a part of the vessel is missing. (Fig. I).
This type of vessel can be found especially in the military environment and
it was used, thanks to its thick walls, as a recipient where vegetables and cereals
wcre crushcd or where milk was left until it became cream. The vessel has a long
1 11
evolution in the roman world, between the 1' and the IV century p. Chr.
The fish, as a decorative element and alsa as a possible paleochristian
symbol, appears alsa on the territory of Romania and it was adopted as a symbol of
66---------------------------
PATRI MO I VUM A PVLENSE V-V I
recognition by the fir st C hri sti an , receiving severa l connotati ons. T he fi h appears
11
as a sy mbol at the e nd of the lf century and it will impo e itself at the mjddle of
the lll century p. Chr. W e can sustain that the ,no rtarium from Pa rtoş , due to the
rd
sy mboli sm of the fi shes re presented on it, can be as oc iated with the othe r
di scoveries with a paleochri sti an c haracter found on the pl aces of the anc ient
roman town s fro m Apulum . The vessel we presented can be c hro no logica ll y placed
rd
in the fir st part o f the lll century, thi s being sustained by the vesse l' s ro bu st fo rm
and thick lips. The vessel is the ev ide nce th at a Chri sti an co mrnunity ex isted at
Apulum , in the time of the ro man Dacia prov ince.
EXPLANATION OF FIGURE
Fi g. I . Roman paleochri sti an vesse l from Apulum (the first half o f the nrd
century p. Chr.)
Fi g. I. Vas paleocreştin
PATRIMONIV\1 APVLENSE V-VI
ALBURNUS MAIOR - ROŞIA MONTANĂ

(LE DEPARTEMENT DE ALBA)
L'HISTORIQUE DES FOUILLES ARCHEOLOGIQUES DE LEUR
DEBUT JUSQU'EN 2001
VASILEMOGA
Le sol et le sous-sol de la province ro mai ne Dac ie detenait d' importantes

ressources naturelles, parmi lcsquellcs I' or, I' argent, le cuivrc, le fer, tout comme
Ies salines, Ies forets et non pas dernierement Ies carrieres de pierre (marbre,
1
calcaire, gres) • Toutes ces richesses etaient bien connues, chacune en partie et
toutes ensemble, aux autorites de la Rome imperiale, longtemps avant la conquete
et l'annexion des ces territoires du nord du Danube au monde latin.
De toutes ces richesses, I' or - I' au rum Daciae - comme avant I' au rum
hispanum, a attire dans la region, a part de nombreux colons d'origine illyro-
dalmate el non seulement, Ies autorites imperiales qui avaient la mission de
rechercher, d' exploiter et de mettre en valeur cel avoir, a travers I' administration
aurifere.
Tout de suite apres I' organisation de la Dac ie, en dehors de I' administration
officiel\e, une autre administration, economique, aurifere, a pris naissance. Cette
derniere a ete subordonnee a des procuratorcs aurariarum et a un officium dont le
siege etait fixe dans le futur centre urbain Ampelum, dans \'endroit ou plusieurs
exploitations et centres d'usinage de !'or et de l'argent existaient deja. Situe dans Ie
sud-ouest de la Transylvanie actuelle, le centre de I' administration dont nous
parlons se trouvait au milieu d'une region riche en mineralisants et en sables
alluvionnaires, I' ainsi dit «quadrilatere aurifer», de la region des Montagnes
Metalliferes et de leurs ramifications, dans la proximite de la localite Zlatna de nos
jours, dans Ies val\ees des rivieres Ampoi, Almaş el Arieş, dans la region Brad -
Săcărâmb e. a. C'est bien ici, dans ces rcgions, que l'on recherchait Ies sables
auriferes, des l'âge du bronze et le second âge du fer. Une fois ces territoires
transformes en provinces a statut imperial, suite a la colonisation de groupes
compactes de mineurs specialises, ressortissant de Illyricum, dans la region aurifere
nouvellement constituee I' on a introduit une technique superieure concernant le
2
metier des mines. Comme en Hispania , d'apres Ies renseignements qui nous sont
offerts par Plinius le Vieux, cette technique supposait plusieurs methodes
d'exploitation: agogae (des fosses artificielles amenagees en vue de l'exploitation
de I' or), arrugia (procede d' exploitation des depâts alluvionnaires par la force
hydraulique) et Ruina Montium (technique d'abattage et galeries en roche plus ou
moins dure). Dans Ia region des Montagnes Metalliferes (Apuseni), a Ampelum et
sa region, a Bucium, a Brad (dans le departement Hunedoara) et dans d'autres
1
V. Wollmann, Biblioteca Musei Napocensis, XIIl, 1996.
2
CI. Domcrguc, Les mines de la Peninsule lberique dans l 'antiquite romaine, Paris, 1990.
----------------------------69
rcgions situfrs au-Jcl~1 de cc quadrilaterc, dans la rcgior, Ba_nat (la Dacie de sud-
oucst) c. a .. ii est possiblc de retrouvcr des traces deces galenes (abattages). .
De tous ccs sitcs miniers auriferes antiques, nous nous arrcterons par la sutte
sur le centre Alburnus Maior (Roşia Montană - Rotbach - Yerespatak). Depuis
plus de cinq annecs, un ample projet de rccherche interdisciplinaire (archeologie.
cthnographie, histoire orale) se deroule dans la regior,. Le projet continue encor~ de
nos jours, avcc la participation de plusieurs equipes de chercheurs Roumams.
Frarn;ais et Allemands.
La situation geographique favorable, avec des mineralisations geologiques et
morphologiques riches en or et en d' autres metaux preserves dans la roche dure, a
attire le factcur humain dans la region, des J'âge du bronze. La principale
preoccupation des gens a ete et reste encore la recherche et I' usinage de I' or.
Pendant J'antiquite classique (11'~ 111c et III~mc siecles), ce site minier aurifere est
mentionne par le toponyme Alburnus Maior, ce qui semble indiquer par la racine
«alb»(= blanc) un nom d'origine dace, qui est entierement articule en latin, d'apres
la terminologie'. Un important centre minier aurifere a ete fonde est s' est
developpe sur ce site a l'epoque de la presence romaine au nord du Danube. Sa
population etait heterogene, Ies plus nombreux (d'apres des sources epigraphiques)
etant ceux d'origine illyrique (et plus recemment meme du milieu des Traces, n.
n.), qui etaient initialement venus en tant que specialistes dans l'usinage de l'or.
D'autres nationcs s'y ajoutent (des italiques et des greco-orientaux), gui ont situe le
habitat dans une position particuliere parmi Ies stations minieres en particulier, et
celles de la Dacie en general.
Si nous examinons une carte archeologique de Roşia Montană, nous
constaterons que sur ce territoire ii y a de nombreux points d'interet pour
l'archeologie montagnarde, presentant des traces d'activite datant du I:f"ie et du
nr:lllC SiecleS.
Dans Ies massifs ci-dessus mentionnes l'on a deroule une activite soutenue
de recherche et d' exploitation, des I' epoque feodale. Cârn ic. Cetate-Găuri. Carpeni.
Orlea. Ţarina - J'une des plus etendues aires presentant des vestiges
archeologiques, ensuite Piciorag, lgre, Văidoaia, Lespedari. d'ou J'extraction de
l'or se faisait par des puits ou des galeries.
Les fouilles archeologiques, dans la vraie acception du terme, n'ont ete
executees qu'accidentellement~ et elles ont ete entreprises de maniere systematique
a part ir de I' an 2000, mais Ies renseignements sur des decouvertes de nature
archeologique sont apparus des la fin du XYIII~mc siecle et vers le milieu du siecle
suivant.
La localite aurifere antique est entree dans l'attention du monde scientifique
a travers une decouverte exceptionnelle. II s'agit de l'apparition, entre 1786 -
1865, dans quelques-unes des galeries existant sous Ies massifs mentionnes, de 25
petitcs plaques cirees (c'est le nombre connu par Ies specialistes, n. n.). Ces
: V. Pârvan. Getica. 1926. I> 27~; I. I. Rusu, Limha traco-dacilor, Bucureşti, 1959, p. 56.
V. Moga, A11r11I la ro111a111, Cluj. 2004, avcc la bibliographic.
10-----------------------
PATRl!'v10NIVM APVLENSE V-VI
tablettes ont ete situees chronologiqucment entre Ies annees 131 - 167 et elles ont
ete considerees, comme Ies documents de Vipasca, comme representant des actes
d"une importance primordiale pour la connaissance de l'activite et du habitat
quotidien des personnes engagees a la recherche du «metal jaune» tellement desire.
Le contenu de ces triptyques comprend de divers contrats de pret, d'achat-
vente, de location de la force ouvriere entre Ies responsables et Ies mineurs, des
textes attestant la fondation de certai nes associations usurieres ou d' entraide, des
listes de prix pour des produits alimentaires, e. a. Des leur decouverte, ces textes,
rediges en latin et rarement en grec, ont eveille l'interet par leur nouveaute (notons,
entre autres, que le celebre historien du monde antique, Theodor Mommsen, a
visite Roşia Montană et encore d'autres centres de l'ancienne Dacie romaine, Iors
de sa visite en Transylvanie, en 1857). Beaucoup deces textes sont actuellement en
Allemagne - Berlin, en Hongrie - Budapest, mais aussi a Blaj, Cluj et Bucarest 5 .
Â part Ies renseignements sur le metier des mines et sur Ies mineurs chercheurs
d' or, Ies petites plaques transmettent, en meme temps, des notions de geographie et
de topographie antique sur Ies localites et Ies lieux ou elles ont ete conclues, redigees
et authentifiees: Albumus Maior, Cartum, Immenosum Maius, Resculum et Vicus
Pirustarum, tous places sur le territoire du centre minier et deux dans Ies canabelas de
la legion XIII Gemina de Apulum, important centre urbain situe au sud, a 81 km.
D'autres localites: Cavieretium, Sclaiatae, Nocrutae, Geldone etaient situees en
Illyrie, c'est-a-dire dans la province d'origine des mineurs colonises officiellement
dans la region.
C'est toujours du au hasard que plus de 50 monuments epigraphiques 6 sont
apparus, vers la fin du XVIItmc siecle et ulterieurement, jusqu' a la realisation de
sondages archeologiques proprement-dits. Ces monuments epi~raphiques
consistaient dans des inscriptions voti ves (tituli sacri) et funeraires (tituli
sepulcrales), gui illustraient, a une lecture attentive, l'existence de certaines
communautes religieuses, des temples et d'autres edifices de culte, des necropoles,
enfin de certai ns noyaux d' habitat, places tous, construits ou reconstruits dans la
proximite des endroits d'exploitation et d'usinage de l'or, dans Ies kastella ou vicis
signales soit a travers Ies textes des petites plaques cirees, soit par Ies inscriptions
Iithiques. En passant sommairement en revue ces anthroponymes, ii resuite que Ia
piu part de la population etait d' origine illyro-dalmate, provenant de la lignee
Pirustae de Dardanie, Baridustae de Baridum (Dalmatie), Sardeates de Aequum,
Maniates ou Ansi (um, s).
Ils etaient tous entraînes dans le metier des mines, ils etaient tous arrives sur
place avec Ieur organisation et leurs dirigeants (princeps, principis), avec leur
modes de vie et Ies coutumes refletees dans la religion et surtout a travers le rite et
le rituel funeraires.
Indirectement, la presence des necropoles etait suggeree (jusqu'en 2000, n.
n.) par la decouverte accidentelle de quelques categories de monuments sepulcraux
5
Idem, op. cit. , p. 165-256.
6
CIL, 111, s. v. Alburnus Maior= IDR, 111/3, Alhurnus Maior, p. 374--422.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 71
ayunt une valeur symbolique: stcles funcraire~. parois d'~cdic_ull~s, _couronnements
sous forme de pyramide arqucc. mcdaillons. lions et sp_hm~ funerair_es, couv~rcles
de sarcophages. tcls ceux decouverts. entr~ autres, a Taul Secuilor, Ţarma -
Kapolna. Carpeni, e. a.
Pour exemplifier. nous pouvons affirmer qu'en 1977 nous avans, decouve~
une stele funeraire de grandes dimensions (244 x 97 x 20 cm), composee par tro1s
clcments execulcs separcment : la base en forme de parallelepipede pour la
fixation. la dalie proprement dite presentant des symboles funeraires (lions adosses,
cratere avec des grappes et de la vigne, pigeons, le symbole des vents et medaillon
dans Ia niche en forme de coquille figurant trois personnages), tout comme une
inscription vouce aux Grands Dieux (Dii Manes).
Ulterieuremenl, dans Ia meme region, I' on a decouvert un couvercle de
sarcophage.
Pour rester dans ce domaine, celui des necropoles presumees (confinnees
ulterieuremenl par Ies fouilles de 2000 - 2005), nous rappelons encore la recuperation,
en 2000, d'une tete de !ion funeraire sur un promontoire situe pres de Tăul Coma (au
sud-est de Roşia Montană). C'est toujours dans cette region-ci qu'en 1983 et 1994 on a
fait la decouverte de deux sphinx. des monuments qui viennent s'ajouter aux
decouvertes faites en 1765, consistant dans deux autels epigraphiques funeraires, poses
ala memoire de M. Attius Saturninus, italique et de Domitia Chlone, greco-orientale.
En 1982/1983, a l 'occasion de certai ns travaux d' amenagement du territoire
executes a I' extremi te nord-est du massif Brădoaia, a Hăbad, non pas loin des
galeries antiques de la region Găuri-Hop, on a fait la decouverte d'une aire sacree
(Sacrarium, fucus). Cette decouverte a represente un pas en avant pour une
meilleure connaissance de la spiritualite locale. Sur un plateau remis a niveau a
I' epoque romaine, on a decouvert 26 inscriptions votives, dediees a IOM (5),
Junona (2), Neptunus (2). Terra Mater, Nymphis Sacrum, Mercurius, Silvanus et
Liber Pater. Ceux qui avaient voue ces autels provenaient des mineurs illyro-
dalmatiens. Ils etaient pour la plupart organises dans des associations
professionnelles, dans des colonies minieres: c'est le cas d'un certain Kastellum
Ansis, que nous pouvons situer, de point de vue topographique, dans cette partie de
I' antique Alburnus. Ce qui retient encore I' attention. ce sont Ies quatre dedicaces
pour IOM venues de la part de certains beneficiares consulares (Q. Marius
Proculus, G. Calpurnius Priscianus - avec deux autels et C. Iucundius Verus), qui
se trouvaient a la tete de vexillationes legionis XIII Geminae chargee de surveiller
Ies exploitations auriferes. Aussi bien ici, qu' a Ampelum, on atteste le siege de
I' administration aurifere de Dac ie, la presence des effectifs militaires, ce qui etait
frequent dans le cas d'autres provinces aussi - Britannia et Hispania - qui
detenaient de I' or, mais aussi d' autres metaux.
Parmi Ies autels dont nous parlons, nous remarquons aussi la presence de
quelques-uns dedies a des divinites dont la veneration est plus rarement signalee,
leur presence dans le pantheon Alburnus, sous le phcnomene interpretatio Romana,
etant vraiment inedite (Melantonius. cpithete pour Neptunus. Soranus, Naon,
Acrecura. Sidus). Compte tenu du lieu ou d'autres autels votifs ont aussi ete
72--------------------------
decouverts, ce qui illustre l'existence de certains espaccs sacres - temples, nous

croyons bien qu' lt part cet espace sacre, d' autres encore ont ete edifies, pres des
localites et des exploitations situees dans Ies massifs Carpeni - Valea Nanului.
Ţarina. Văidoaia, sur le sommet Citera (Citera Budeşti lor) - voir en bas.
Les petites plaques cirees. Ies inscriptions votives et funcraires gui signalent
des possibles aires de culte et des nccropoles, Ies galeries portant Ies traces des
travaux de recherche de I' or (la mieux conservee, mise cn valeur de point de vue
scientifique et touristique en 1970, est la galerie Sf. Cruce du massif Orlea;
executee au bedane ct au marteau, de forme trapezoidale, cctte galerie croise
plusieurs filons auriferes ayant des epaisseurs differentes, qui sont encore visibles
sur Ies parois laterales). Un canal d'ecoulement de l'eau indique l'existence des
travaux de drainage. auxquels I· on ajoute des objets utilises dans I' activi te miniere:
marteaux en fer, mortiers, lampes e. a. Tout cela constitue un patrimoine mobile et
immobile d'exception. Chaque decouverte prise isolement et l'ensemble de ces
decouvertes ont reprcsente le point de depart dans Ies fouilles archeologiques
deroulees dans le cadre du projet Alburnus Maior, demarre en 2000 et poursuivi
des lors.
Le potentiel archeologique a ete verifie suite a une attentive documentation
sur le terrain, qui a suivi de pres tous Ies endroits d'ou l'on avait fait ressortir des
vestiges datant de I' epoque ro mai ne. La documentat ion a eu en vue Ies
renseignements contenus dans la bibliographie hongroise, allemande et roumaine,
auxquels viennent s' ajouter des decouvertes de monuments situes sous Ies
fondations des bâtiments modernes, dans Ies cimetieres de la localite ou dans
d'autres endroits ou l'on a fait de differents travaux du bâtiment ou des travaux
agricoles.
Les traces de l'activite miniere de surface (en plein air), ou souterraine sont
encore visibles dans le massif Cârnic, a Glam, Ranta, Ohaba-Sf. Simion, dans la
partie orientale et meridionale de Cârnic, dans le massif Cetate, avec ses galeries
Aurora, Juliana, Trandafir, Găuri (c'est bien ici que, pendant la seconde moitie du
XIXemc siecle, Fr. Posepny figurait un habitat et un cimetiere romain sur une carte
geologique). Ă Hăbad-Brădoaia, Valea Nanului, nous signalons des decouvertes
epigraphiques, a Carpeni des monuments votifs, funeraires et des edifices dont on a
recupere des tuiles, dans la galerie Sf. Cruce et a Carpeni des traces des travaux
miniers et une echelle en bois. Dans le massif Orlea, a Ţarina, Fr. Posepny figurait
sur sa carte des «traces romaines» pres du cimetiere romano-catholique de Kapolna
et des traces d'un habitat antique a Puţul lui Martin. Nous mentionnons encore Ies
massifs Piciorag, lgre, Văidoaia avec Ies galeries Sf. Iosif-Lety, Laurenţiu et
Cătălina-Monuleşti, d'ou 11 des plaquettes cirees proviennent.
Dans plus de 15 endroits differents, Ies sondages archeologiques de I' an 2000
ont confirme sur le terrain Ies decouvertes occasionnelles et Ies renseignements
documentaires; des traces d'un habitat ont ete identifiees a Hop-Brădoaia-Carpeni
(Bisericuţă)-Ţarina (Kapolna et Ies terres des habitants A. Manta et I. David). Des
tombes d' incineration ont ete dec ou vertes dans Ies necropoles antiques de Hop,
Vasile Mo~a
Tăul Coma et Tăul Secuilor. La region Bălmăşeşti - le sommet Zănoaga-Islaz a ete

minutieusement etudiee.
En mai 2001, ayant comme point de depart le resultat des investigations ci-
dessus mentionnees, le chantier archeologique Albumus Maior· a demarre ses
travaux. •
•A Comunicarea
· •• de mai sus a fost prezentată la cel de-al XI - Iea c ongres Intemaţ1onal
· al
s~ctaţ1e1 Europene a Arheologilor, care a avut loc între 5-12 s b · 2
Universitatea din Cork-lrlanda. eptem ne 005, la
74-------------------
PIESE DIN COLECŢIILE MNIR, PROVENITE DIN DESCOPERIRI

DE CARACTE]_{ FUNERAR, DIN TRANSILVANIA ŞI CRIŞANA
(SECOLELE X-XII)
SILVIU OŢA, AUREL DRAGOTĂ, GEORGIANA DUCMAN
De la înfiinţarea Muzeului Naţional de Istoric a României (MNIR) în anul

1970. în colecţiile sale au intrat. prin donaţii. din partea unor muzee şi institute de
cercetare, ori a unor persoane particulare diverse piese provenite din descoperiri cu
caracter funerar.
Donaţiile către MNIR au fost făcute de către Institutul de Arheologic „ Vasile
Pârvan" din Bucureşti (pentru piesele de la Vărşand-,.Movila Dintre Vii'". Moreşti).
Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca (pentru piesele de la
Moldoveneşti şi alte câteva exemplare ,probabil de la Gîmbaş), Muzeul Ţării
Crişuri lor (pentru piesele de la Biharia), Muzeul Judeţean Arad (piesele de la Şiclău),
Muzeul de Istorie Aiud (piesele de la Benic) • Ca persoană particulară trebuie
1
menţionat Bogdan Alexandru, care a donat piese de la Cristuru Secuiesc în 1971.

Cea mai mare parte a pieselor provin din săpături sistematice sau de
salvare. O altă parte a lor au fost achiziţionate de către muzee de la colecţionari sau
sunt din descoperiri întâmplătoare. Toate piesele avute în vedere provin doar din
Transilvania şi Crişana .
2
Articolul de faţă îşi propune să le analizeze pe acelea provenite din Crişana

şi Transilvania şi care se pot data în secolele X-XII.
Contextul recuperării pieselor
3
Din mormântul (M) XXV de la Moldoveneşti. provin 11 pandantive duble

din argint 4 • O parte dintre piesele ce compuneau această salbă (şase bucăţi) se află
în colecţiile MNIT 5 . Un număr de cinci piese, existente actualmente în depozitul
MNIR au partea superioară de formă circulară iar în zona centrală o protuberanţă.
în jurul căreia se află un registru de linii perpendiculare. La rândul lui acest registru
este încadrat de un chenar circular. Pe spate se află două urechiuşe triunghiulare de
prindere. îndoite spre interior. La partea inferioară a aplicei circulare se află o
urechiuşă de care este prins un pandantiv cordiform, prevăzut cu un orificiu la
partea superioară. Pe zona centrală este decorat cu motivul capului de bufniţă,
încadrat de linii perpendiculare. Marginea pieselor are o bordură. Diametrul aplicei
1
R.R. Heitel a donat piese în nume personal, dar acesta a fost angajat al JAB. Piesele
donate de el sunt de la Alba Iulia şi Gârbova.
2
Alba Iulia (Jud. Alba), Benic (Jud. Alba), Biharia (Jud. Bihor), Cristuru Secuiesc,
Gârbova (Jud. Alba), Moldoveneşti (Jud. Cluj), Moreşti, Oradea (Jud. Bihor), Şiclău (Jud.
Arad), Yărşand-Movila Dintre Vii Uud. Arad) .
.l Menţionăm că la descrierea mormintelor sunt amintite doar acele piese care fac parte din
colectia MNIR.
4
Roska /9/4, 134, Fig. 5/10-20. MNIR, inv. 54499-54503.
5
F. 2950-2955 (li. 7141-7146 ).
75
S1h iu 0\a. Aurd Dragot;'\. (i~orgia11.1 Ducma11
circulare este cuprins între 14 - 16.1 mm. Dimensiunile pandantivului sun~

următoarele: 20.6 x 27.6 mm, 27.8 x 19 mm, 27.1 x 20.3 mm, 20.5 x 27.8 mm ş1
19.7 x 27.9 mm. Grosimea este de aproximativ 1.3 mm (PI. 5/8-12).
· Din necropola de la Moldoveneşti provin şi brăţările rombic·e sau hexagonale
în scctiune. deschise (MNIR, inv. 54489. 54492. 54498). Brăţara descoperită în M.
XXXI. pc braţul drept al scheletului (MNIR, inv. 54489). Este rombică în secţiune
iar extremităţile sunt mai subţiri comparativ cu restul corpului. Două dintre feţe
sunt decorate cu un motiv în zig-zag. Dimensiunile piesei sunt următoarele: D. ext.
= 66 m. D. int. = 54.4 mm, D. barei. = 6 x 6.2 mm (PI. 7/1 )6. În M. XXXIV, pe
braţul stâng al scheletului, s-a identificat o brăţară din bronz deschisă, aparent
rombică în secţiune (MNIR, inv. 54492). În realitate are şase feţe. M. Roska susţine
că piesa are opt laturi, patru mai înguste şi patru mai late, întotdeauna după o latură
îngustă urmând una lată . Pe una dintre laturile exterioare se observă pe o lungime
de 4.5 mm un motiv incizat în ~ti-z.ag. Extremităţile sunt mai subţiri în comparaţie
cu restul corpului. Dimensiunile piesei: D. ext. = 73.3 mm, D. int. = 59.5 mm, D.
barei= 6.9 x 7 mm (PI. 7/2( Tot pe braţul drept, în M. XVIII, a fost identificată o
brăţară din bronz, deschisă, cu extremităţile mai subţiri. M. Roska a constatat că
piesa avea 8 laturi, dispuse în aşa fel încât după o latură lată era alta îngustă.
Dimensiuni: D. ext. = 72.3 mm, D. int. = 60.4 mm (PI. 713)8.
O brăţară diferită (inv. 54497) cu extremităţile zoomorfe unite a fost
identificată în M. XLII, pe braţul stâng al scheletului. A fost realizată prin turnare
din bronz, imitând torsionarea. Dimensiunile piesei: D. ext. = 75.6 mm, D. int. =
65.5 mm (PI. 6/6)9. La gâtul defunctului din M. XLII, se afla un colan torsadat din
bronz (MNIR, inv. 54487), rupt pe zona centrală. Colanul a fost realizat din trei fire
de sârmă împletite, cu sistem de închidere buclă - cârlig. Dimensiuni: D. sârmă=
1.2 mm, D. ext. = 120.7 mm, D. int. = 116.2 mm (PI. 6/5 ) 10 . Sub calotă, pe partea
dreaptă s-a găsit un inel de păr cu o extremitate în - S (MNIR, inv. 54562; PI.
6/4) • Pe partea stângă a calotei a apărut un alt inel de bronz cu o extremitate în -
11
S (MNIR, inv. 54561; PI. 6/3) 12 •

De pe partea dreaptă a capului - M. XLI - provine un inel de păr din bronz
(MNIR, inv. 54496), căruia nu i s-a mai păstrat - S-ul. Celălalt capăt este aplatizat.
In secţiune sârma este lenticulară. Dimensiuni piesă: D. sârmă = 2.5 x 2.00 mm I s
_ 13 " • • '
- 5.3 mm, D. = 22.8 mm (PI. 6/1) . In acelaşi mormant, scheletul avea pe un deget
al mâinii drepte un inel din bronz (MNIR, inv. 54495), cu capetele apropiate şi
6
Roska J<J/4, 137. Fig. 6/7.
7
Roska 1914, 138, Fig. 6/10.
8
Roska 1914, 131, Fig. 6/4.
9
Roska 1914, 140, Fig. 7/4-4a.
10
Roska 1914, 140, Fig. 7/5.
11
Roska 1914, 140, Fig. 7/1.
1
~ Roska 1914, 140, Fig. 7/2.
1
'- Roska 1914, 140, Fig. 7/7.
puţin suprapuse. Dimensiuni: D. ext. = 23.1 mm. D. int. = 17.4 mm (PI. 6/2)
14
• Pe
un alt deget de la mâna dreaptă, se afla un inel asemănător din bronz, cu secţiune
pătratică. Dimensiuni: D. max.= 23.6 mm, D. int. = 18.3 mm 15 •
În M. 11 de la Şiclău, s-au identificat în furul gâtului 16 aplici romboidale
(PI. 10/7-15; 11/1-7), iar pe piept 12 rozete din bronz perforate pe margine)('. Cele
16 aplici romboidale au la capete câte o protuberanţă, iar laturile sunt îngroşate. Pe
zona centrală sunt două motive de tip frunză, adâncite în comparaţie cu marginea.
Sistemul de prindere constă din două urechiuşe plasate la capetele ascuţite. Piesele
au lungimea cuprinsă între 28.16 mm - 29.5 mm şi lăţimea de 12.6 mm - 14.2 mm.
Grosimea tablei este de 0.5 mm. Pe partea stângă a membrelor inferioare erau
depuse o pereche de scăriţe de călărie (MNIR, inv. 72650-72651 ). o zăbală
articulată şi o cataramă din fier (PI. 11 /8; 13/1 ) • Din M. 12 provine o zăbala
17
articulată (MNIR, inv. 72649) realizată prin forjare. Este compusă din două bare cu
verigi la capete. La capetele exterioare ale barelor sunt 2 verigi dreptunghiulare în
secţiune, pentru prinderea hamurilor. Dimensiuni: D. verigi = 51.3 mm, 47.3 mm,
L. bare= 11.1 mm, 9.7 mm (PI. 12/1).
Aplici patrulatere în formă de rozetă, se cunosc din inventarul funerar al M. A de
la Gîmbaş - ,.Măguricea " . Analogii pentru aceste piese avem la Banatsko
18
Arandelovo 19 . Un alt tip de aplică patrulateră, cu colţurile cordifonne s-a descoperit în

acelaşi M. A . Analogii pentru această piesă se cunosc din M. 43 de la Szekesfehervar-
20
.,Rădi6telep"21. Aplici mai mici s-au prelevat din M. B .

22
Între piesele achiziţionate înainte de începerea săpăturilor de la Yărşand, se

remarcă: o sârmă din bronz, circulară în secţiune, cu terminaţiile suprapuse. Este
foarte deformată. Dimensiuni: D. sârmă = 2.2 mm, D. ext. = 49 x 39 mm. După
toate probabilităţile a fost o brăţară ce provenea dintr-un mormânt de copil (MNIR.
inv. 17194; PI. 17110)2'. Cu acel prilej s-a mai recuperat o brăţară cu protome, în
stare fragmentară (MNIR, inv. I 7208-17209). Piesa a fost turnată din bronz,
imitând torsadarea. Dimensiuni: O. = 58.2 x 67 mm, Grosime bară= 3.9 x 5.2 mm
(PI. 20/1 )24 . La acestea se adaugă două inele digitale din bronz (MNIR, inv. 17214,
17216). Inelul cu nr. I 7214 este în secţiune aproape circular şi are capetele
apropiate. Dimensiuni: D. ext. = 27 mm, O. int. = 19.6 mm • Celălalt inel (MNIR,
25
14
Roska 1914, 140, Fig. 7/8. M. Roska observă că piesa avea o secţiune mai mult sau mai
p.uţin pătratică.
5
Roska 1914, 140, Fig. 7/6.
16
Rusu-Dorner 1962, 709, Fig. 4/1. MNIR, inv. 72647/1-16, 72648/1-6.
17
Rusu-Dorner /962, 709, Fig. 4/1.
18
Horedt /986, 82, Fig. 38/5-8. MNIR, inv. 54.552-54.554.
19
Kovacs /991, 43sq, Fig. 5/76.
20
Horedt /986, 82, Fig. 38/2.
21
Bakay 1966, 60, PI. XLI/6-8.
22
Horedt 1986, 82, Fig. 38/B. MNIR, inv. 54.555-54.559.
23
Popescu 1956, 94, Fig. 90/2.
24
Popescu 1956, 94, Fig. 90/1.
25
Popescu 1956, 94, Fig. 90/3.
',11\ 1u <l\a. :\urci ()r,1)-'lll,·1. ( icor_l.!1,u1a I )uu11a11
inv. J 7216) arc O secţiune similară şi capelele apropiate. Dimensiuni: D. ext. = 24.1
'<,
mm. D. int. = 19.1 mm (PI. 17/8-9r. .
M. J _ Vărşand. Inventar: pe antebraţul stâng 1 i-a depistat o brăţară dm
bronz. rombică în secţiune (MNIR. inv. 17 I 96: PI. 14/1 f .
M. 2 _ Vărşand. Inventar: pe antebraţul drept s-a identificat o brăţară cu
protome (MNIR. inv. 17195). Reali_zată prin turnare din bron ~- i1~itâ~1d torsa?area.
2
Dimensiuni: D. cxt. = 72.6 mm. D. mt. = 62.9 mm (PI. 14/2) . Langa mormant s-a
descoperit un inel din platbandă de bronz, ale cărui capete sunt suprapuse (MNIR,
inv. 17219). Dimensiuni: D. = 16.6 111111, grosime platbandă= 0.6 mm, I = 4.5 mm
(PI. 14/4).
În categoria brăţărilor lamelare descoperite în necropola de la Vărşand, se
disting două tipuri. Primul tip este reprezentat de o piesă cu extremităţiile rotunjite
şi perforate (MNIR. inv. 17182). Dimensiuni: I. bandă= 8.6 mm (9.6 mm la unul
din capete), g bandă= 0.9 111111, D. ext. = 53.2 mm (PI. 15/9 ). Al doilea tip (MNIR,
inv. 17183-17184) se încadrează în categoria brăţărilor lamelare cu ambele
extremităţi îndoite în formă de buclă. Brăţara cu nr. de inv. 17183 are unul dintre
capete lipsă. Celălalt este îndoit în formă de buclă. Dimensiuni: I. = 9.3 mm, g
platbandă= 1.1 111111. D. = 59 111111. Din brăţara cu nr. 17184 (MNIR) s-a mai păstrat
doar 1/2. Şi aceasta mai păstrează doar o singură buclă. Dimensiuni: I.= 8.6 mm -
4.5 mm, g. platbandă= 0.7 mm (PI. 15/1, 6). O singură piesă (MNIR, inv. 17181)
are extremităţile rupte. Dimensiuni: I. = I O mm, g. = 1.3 mm. D. max. = 66.5 (PI.
I 5/8).
M. 3 - Vărşand. Inventar: pe piept avea o verigă de bronz (MNIR, inv.
17223) ale cărei capete sunt desfăcute. În secţiune, piesa este circulară. Ar putea fi
o verigă de păr, dată fiind poziţia braţelor (depuse pe lângă corp).
M. 7 - Vărşand. Inventar: două piese de os de la arc (MNIR, inv. I 7232.
17233 ). Dimensiuni: L. = 132 111111, I. = 32 mm şi L. = 130 mm. I. = 31.2 mm.
M. 11 - Vărşand. Inventar: fragment de brăţară din platbandă, cu un capăt
îndoit spre exterior. Dimensiuni: I. = 8.6 mm - 4.5 111111. grosime platbandă = 0.7
mm.
M. 15 - Vărşand. Inventar: pe antebraţul stâng se afla o brăţară torsadată
(MNIR, inv. 17197) şi o brăţară lamelară cu capetele perforate (MNIR. inv.
17182); pe antebraţul drept. s-au găsit două brăţări lamelare. în stare fragmentară
(MNIR, inv. 17181, 17183) 2'). De pe piept s-a recuperat un inel de păr cu capetele
alăturate (MNIR, inv. 17220: PI. 15/2). A fost realizat din sârmă groasă de bronz,
1(1 .
- Popesrn /956, 94, Ft!!. 90/4.
27
Popcsrn /956. 90, Fi~. 81/1.
-'S Popcsrn I 956, 90, Fig. 81 /2.
"I
· Popes~·u N56. 91. Fig. 83/2-3. 6-7. Brăţară din platbandă. cu unul dintre capete distrus
(MNIR. mv.:17183). Celălalt este întors în sens invers şi formează o buclă tubulară (vezi
Szoreg-Homokbanya, M.A). ~re aceeaşi lăţime pe toată lungimea. cu excepţia rupturilor.
D1mens1~m: I. = 9.3 mm, grosime_ pla_tbandă = 1.1 mm. D. = 59 mm. Brăţară din platbandă
(MNIR. mv.: 17181). Capetele p1ese1 sunt rupte. Are aceeaşi lăţime pc toată lungimea ei.
Nu este decorată. Dimensiuni: I. = I O mm. grosimea = 1.3 mm. D. ext. = 66.5 mm.~
78
PATRIMONIV\1 APVLE:\SE V-VI
rombică în secţiune. Pe corpul piesei a fost înfăşurată o sârmă subţire. Dimensiuni:

D. = 23.4 mm. D. sârmă= 2.3 mm' . Din apropierea calotei provine un buton sferic
0
cu urechiuşă. gol în interior. compus din două calote semisferice (inv. 17229: PI.
15/5). Dimensiuni: D. max. = 11.2 mm. H. max. = 14 mmil. Tot din inventarul
mormântului s-au mai recuperat o verigă de păr, circulară în secţiune (MNIR. inv.
17221; PI. 15/3) care are dimensiunile de: D. sârmă= 1.5 mm. D. max.= 15.7 mm.
verigă de păr cu un capăt îndoit în forma literei S, din argint (MNIR. inv. 17226:
PI. 15/4). cu dimensiunile: D. sârmă= 1.5 mm. I. S = 3.8 mm, D. total= 22.4 mm.
M. 33 - Vărşand. Inventar: sub fragmentele de cabalină depuse pe pa11ea
stângă a scheletului. s-au găsit două distribuitoare de curele turnate (MNIR. inv.
17212-17213; PI. 16/2-3) şi o cataramă din bronz, cu limbă de fier. care nu se mai
păstrează (MNIR, inv. 17227: PI. 16/ I). Distribuitoarele sunt de formă circulară şi
deţin pe zona centrală o protuberanţă de la care pornesc trei spiţe. la capătul cărora
se află câte o protuberanţă în formă de frunză. Dimensiuni: D. = 34 mm, grosime
max.= 4.3 mm - 4.4 mmn. Catarama a fost turnată din bronz. Se aseamănă cu cele
de tip liră. Dimensiuni: L. = 28.9 mm. I.= 20.4 mm, grosime= 3.7 mm :i_
1
M. 47 - Vărşand. Inventar: la gât s-a găsit un colan din bronz, rupt în două
părţi (MNIR. inv. 1721 O; PI. 16/5 ). Sistemul de închidere este compus din cârlig-
copcă. Grosimea sârmelor este de 1.1, 1.4, 1.6 - 1.8 mm'-1_ Tot din inventarul
mormântului (MNIR, inv. 17231; PI. 16/6) provine şi o mărgică de lut, de culoare
crem. Dimensiuni: D. = 11 mm, H. = 6.2 mm.
M. 49. - Vărşand. Inventar: nasture sferic de bronz, executat prin turnare, cu
o ureche (MNIR, inv. 17228; PI. 17/1 ). Dimensiuni: D. bilă= 9, 1 mm x 9,6 mm, H.
agăţătoare = 9,3 mm, D. orificiu = 2,9 mm. În partea dreaptă a pieptului avea o
scoică Spondyllus (MNIR, inv. 17230; PI. 17/2). Dimensiuni: H. = 14.9 mm. I. =
11,9 mm, grosime= 6,8 mm.
M. 52. Vărşand. Inventar: pe ambele antebraţe ale scheletului s-a depistat
câte o brăţară din bronz împletită. Piesa de pe antebraţul drept, s-a găsit în stare
fragmentară (MNIR, inv. 17211; PI. 17/3). Realizată din torsionarea a trei fire de
sârmă. Din sistemul de închidere se păstrează doar bucla. Dimensiuni: D. sârmă=
5
1.6 mm, D. max.= 81.4 mm' .
M. 56 avea inventarul funerar compus din două inele digitale, descoperite la
mâna dreaptă. Unul dintre inele (MNIR, inv. 17222; PI. 17/4) a fost realizat prin
torsadare din argint, cu terminaţiile apropiate şi mai subţiri. Dimensiuni: D. ext. =
16
22.3 mm, O. int. = 16.9 mm • Celălalt inel (MNIR, inv. 17217; Pl.17/5) este oval
în secţiune şi are capetele mai subţiri decât restul corpului. Dimensiuni : D. ext. =
30
Popescu 1956, 91, Fig. 83/4.
31
Popescu 1956, 9 I, Fig. 83/8.
32
Popescu 1956, 92, Fig. 84/3.
33
Popescu 1956, 92, Fig. 84/2.
34
Popescu 1956, 93, Fig. 85/1.
35
Popescu 1956, 94, Fig. 88/1.
36
Popescu 1956, 94, Fig. 87/5.
S1h iu ( >ta. Aurd I >ra):!otr1. ( iem):!iana I )ucman
24.7 mm. D. int. = J 8.7 mm 17 _ Din zona pieptului 1~-a recupereat un inel de buclă,
cu capetele depărtate (MNIR. inv. 17223: PI. 14/3_) .
Din teritoriul aceleiaşi necropole au mai fost recuperate şi următoarele
• \<)
piese : .
1. Verigă de păr cu un capăt îndoit în formă de S, cu două caneluri (MNIR,
inv.: 17224: PI. 17/6). Dimensiuni: D. sârmă = 1,6 mm. I. S=4.8 mm, D. max. =
20.2 mm:
2. Verigă de păr cu un capăt îndoit în formă de S, cu două caneluri (MNIR.
inv. 17225: PI. 17/7). Dimensiuni: D. sârmă=l.6 mm, I. S = 5 mm, D. max.= 18, I
mm;
3. Inel cu terminaţiile apropiate, din bronz (MNIR, inv: 172 I 4: PI. 17 /8).
Secţiunea este aproape circulară. Pe toată lungimea ei are faţete cu aceleaşi
caracteristici. Dimensiuni: D. ext. = 27 mm, D. int. = 19.6 mm;
4. Inel de bronz (MNIR, inv. 17216; PI. 17/9). Secţiunea este circulară.
Capetele sunt apropiate. Dimensiuni: D. ext. = 24.1 mm, D. int. = 19.1 mm;
5. Inel sau verigă de păr din foiţă de bronz (MNIR, inv.: 17218; PI. 17/12).
Are capetele despărţite şi ascuţite. Dimensiuni: I. tablă = 2.5 mm, grosime = 0.5
mm, D. max.= 20 mm;
6. Brăţară sau sârmă (MNIR, inv.: 17194: PI. 17/10) de bronz. este o sârmă
circulară în secţiune, din bronz de proastă calitate, deformată puternic, cu terminaţiile
aduse una pe lângă alta. Dacă a avut rol de brăţară, a fost pentru un copil.
Dimensiuni: D. sânnă = 2.2 mm, D. pe exterior= 49 x 39 mm;
7. Brăţară din argint ruptă la un capăt (MNIR inv.: 17206; PI. 17/11). Cel opus
este ascuţit. În secţiune, piesa este lenticulară. Dimensiuni: D. bară = 4.3 x 2.1 mm. D.
ext. = 40 mm, D. int. = 36 mm;
8. Brăţară (MNIR, inv.: 17200; PI. 17/13) lentiliformă în secţiune, capetele
sunt depărtate. Unul este rupt şi lipseşte, iar celălalt este subţiat şi rotunjit.
Dimensiuni: D. ext. = 45.9 mm. D. int. = 40.9 mm. I. bară= 4.6 mm;
9. Brăţară din bară (MNIR, inv.: 17199; PI. 18/1) circulară în secţiune. cu
extremităţile desfăcute. Dimensiuni: D. bară= 2,8 mm, D. max.= 59.3 x 66 mm;
10. Brăţară de ~ară de bronz (MNIR, inv.: 17187; PI. 18/2). Are capetele
despărţite şi ascuţite. In secţiune este rombică. Dimensiuni: D. ext. = 66.4 mm, D.
int. = 60.5 mm;
11. Brăţară din bară de bronz, cu capetele despărţite (MNIR, inv.: 17190: PI.
18/3 ). Are capetele despărţite şi puţin ascuţite. Piesa este uşor degradată. Bara este
circulară în secţiune. Dimensiuni: D. bară= 3 mm, D. ext. = 7.3 mm, D. int. = 64.4
mm;
7
.1Popcsrn /956, 94, Fig. 87/6.
18
· Popescu /956, 90, Fig. 81/4.
19
· O marc parte a pieselor provin din complexe funerare, dar publicarea lor a fost
defectuoasă şi de aceea nu se poate spune cu certitudine din care anume monnânt provin.
De aceea am preferat să le descriem ca atare.
80
12. Brăţară din bară de bronz. circulară în secţiune (MNIR, inv.: 17202; PI.
18/4). Piesa are capetele despărţite. Dimensiuni: D. ext. = 66 mm, D. int. = 58.6
mm;
13. Brăţară din bară de bronz; capetele sunt despărţite (MNIR. inv.: 17188;
PI. 18/5) şi puţin ascuţite. În secţiune bara este aproape rotundă. Dimensiuni: D.
bară= 4.3 mm, D. ext. = 63.6 mm, D. int. = 56 mm;
14. Brăţară de bară de bronz (MNIR. inv.: 17192; PI. 18/6). Are capetele
despărţite şi mai subţiri decât restul corpului. În secţiune este circulară.
I Dimensiuni: D. ext. = 72.8 mm, D. int. = 66 mm;
15. Brăţară din bară de bronz, cu capetele despărţite, dar apropiate (MNIR,
i inv.: 17186; PI. 19/ I), este ovală în secţiune. Grosime variabilă. Capetele sunt puţin
) subţiate. Piesa este deformată. Dimensiuni: D. ext. = 67 mm, D. int. = 59.1 mm
16. Brăţară din bară de bronz. cu capetele despărţite (MNIR, inv.: 17189; PI.
[ 19/2). Calitativ este inferioară altor piese similare. prezentând urme de degradare
~ accentuată prin eroziune, cu pierdere de material. Piesa este deformată şi degradată.
) Capetele sunt despărţite şi ascuţite. În secţiune. bara este circulară, cu mici
~ deformări pe alocuri. Dimensiuni: D. ext. = 63.3 mm, D. int. = 56 mm, D. bară= 4
( mm;
17. Brăţară de bară de bronz (MNIR, inv.: 17193; PI. 19/3). Are capetele
despărţite şi mai subţiri decât restul corpului. În secţiune este circulară. Dimensiuni:
D. ext. = 73.7 mm, D. int. = 64.9 mm;
18. Brăţară din bară de bronz, circulară în secţiune (MNIR, inv.: 17185; PI.
19/4). Capetele au fost puţin rotunjite şi sunt decorate fiecare cu câte patru incizii
circulare, de jur-împrejurul piesei, distanţate între ele. Dimensiuni: D. ext. = 67.3
mm, D. int. = 60 mm;
19. Brăţară din bară de bronz turnată care imită torsionarea (MNIR, inv. Nr.:
17209-17208; PI. 20/1 ). Este ruptă în două. Dimensiuni: 17208-D sau deschiderea
între botul animalului şi capătul barei = 67 mm, 17209 - D. idem = 58.2 mm,
grosime bară= 3.9 x 5.2 mm;
20. Brăţară din sârmă de bronz torsionată. Sârma a fost pliată în trei, apoi
torsionată. La unul din capete se păstrează o buclă, iar cel opus lipseşte. Piesa este
ruptă în două (MNIR, inv. 17150, 17203; PI. 20/2); ·
21. Brăţară din sârme torsionate (MNIR, inv.: 17198; PI. 20/3) din bronz.
Piesa este executată dintr-o sârmă de bronz, pusă în trei şi torsionată . Un capăt este
rupt, iar celălalt se termină cu un cârlig (este o sârmă pusă în trei, deoarece la
capătul care are cârlig la a treia pliere a sârmei i-a rămas capătul suspendat la baza
cârligului format dintr-o buclă strânsă şi îndoită). Brăţara este deformată şi
măsurătorile sunt irelevante. Dimensiuni: D. unei sârme = 1.6 mm, L. max. = 64
mm (între sârma ruptă şi mijlocul piesei);
22. Brăţară din sârme de bronz împletite (MNIR, inv.: 17207). Piesa este din
sârme de bronz împletite, cu un ochi sau buclă la un capăt. Capătul opus este rupt.
Dimensiuni: D. unei sârme= l mm, D. max.= 62 mm (PI. 20/4);
Sih iu ( >\a. Aun:l Dragotă. ( 1(!orgiana I )ucman
23. Brăţară din sârme de bronz împletite (MNIR, i~v.:_ 17201)._Pi_esa are un
ochi sau buclă Ia un capăt, iar cel opus este rupt. Dimensm111: D. unei sarme = 1.6
mm, D. max.= 60.2 mm; _ .
24. i3rătară din sârme de bronz împletite, fragment (MNIR, mv.: 17~05~. La
un ca,păt se n~ai păstrează un cârlig. Jumătate din piesă lipseşte. Dimenstu111: D.
unei sârme= 1.1 mm. D. max. păstrat= 60.6 mm (PI. 19/5):
25. Brătară din sârme de bronz împletite, fragment (MNIR, inv. Nr.: 17204 ).
La un capăt a~e un cârlig. Jumătate din piesă lipseşte. Dimensiuni: D. unei sârme=
1.4 mm. D. max. păstrat= 58 mm (PI. 19/6).
Tipologia pieselor
Podoabe ale capului
Cerceii În formă de „ciorchine de strugure "/traubenfărmiglgrappe de
raisain (MNIR, inv. 54551, 54568, 54569), ar putea să provină din necropola de la
Gîmbaş - ,, Măguricea,, (PI. 4/8-11 ). Ulterior, apare şi varianta turnată în bronz a
acestui tip de podoabă, care se caracterizează mai ales prin dimensiuni mai mici.
Piese de acest gen, de provenienţă bizantină, s-au identificat în cimitirele de la
Alba Iulia-,, Staţia de Salvare " 40 , Blandiana-,, În Vii " , Cluj Napoca-,,Str.
41
. T
·Zapolya" 4 -,
1
Oradea43·, Tărăk-Ka111sza
. 44
ş1 arcea 4s . Rea 1-1zaţ1· d.m argmt
· aunt,
· cu
montura filigranată şi granulată, apar începând cu secolul al X-lea în Transilvania
şi apoi în Moldova şi Rusia Kicviană .
46
J. Giesler, atribuie cercelul de acest tip unui grup de tranziţie pre Bielo Brdo, el
fiind frecvent pe tot parcursul fazei Bielo Brdo I/timpurie. La finalul acestei faze, a fost
abandonată fo1111a 17 a, iar la limita de demarcaţie între etapele Bielo Brdo I şi Bielo
Brdo II, dispare şi fonna 17 b .
47
Inelele de păr cu o extremitate Îndoită ornamental În formă de - S, au avut o

circulaţie destul de mare ca spaţiu şi timp în evul mediu. Literatura de specialitate,
a uzitat destul de intens termenii de: cerc, cercel, inel de păr sau inel de tâmplă cu o
extremitate în - S. Piesele de acest gen, au fost puse în legătură cu fixarea părţii din
giulgiul care servea Ia acoperirea capului. Începând cu secolul al XII- Iea,
aplatizarea capătului care primea forma de - S, se realiza pe o nicovală, care avea
suprafaţa striată. Astfel, extremitatea supusă procedeului baterii. primeşte unele
nervuri longitudinale, în pozitiv. După R. Heitel, inelele de păr cu o extremitate în
- S, apar în arealul intracarpatic, în secolul al X-lea, deci anterior pătrunderii
4
°Ciug11dea11 1996, 10, 14, fig. 61. lnv. 8700-8701; Ciug11dea11-Dragotă 2002, 41, Fig. 73-
74.
:: 1-/orcdt 1966, 276. Fig. 18/1. 3: Heitel 1983, 106sq, nota 40; Horedt 1986, 77, Fig. 35/1.
- Ko\'lics 1942, 98, PI. 5/10, 12, Fig. 5/8-8a; Lâ.1·~/â 19./-2, 581; Heitel 199./--95, 414, Fig.
8/m, o.
43
Hampei 1905, 558 sq, Fig. 12.
44
Hampei /907, PI. 38/A/6.
45
Cosma 2002. 134, PI. 58/19a-h. 235/1.
4
" Heitel /983, 106sq.
47
Giesler 1981. 136.
,culturii Bielo Brdo, iar cei prevăzuţi cu nervuri longitudinale, din secolul al XII-
ilea48.
Acelaşi autor, considera că diametrul lor era cuprins între 12 - 35 mm, în
(toată perioada de timp în care au fost utilizaţi. Dacă la sfârşitul secolului al X-lea şi
1inceputul celui următor, acest gen de podoabă aveau o deschidere diametrală mai
:redusă, aproximativ de 2 cm, ulterior se ajunge la dimensiuni mai mari, iar firul de
!sârmă, circular în secţiune, era mai gros. În perioada în care au fost utilizate aceste
1podoabe, din punct de vedere al realizării, nu se observă modificări substanţiale.
1:Singura excepţie, priveşte capătul îndoit în formă de - S, care deţine complementar
fon decor de şănţuiri sau de nervuri longitudinale, realizate prin presare . În
49
(general, în morminte apar 1 - 2 piese, dar există şi cazuri în care s-au găsit în
r;număr de 3 - 5. Realizate din argint şi bronz, se surprind uneori în conexiune cu
1material numismatic.
Obiecte de această factură, avem în cimitirele de la Alba lulia-,,Str.
Brînduşei" , Alba Iulia-., Staţia de Salvare " , Alba Iulia-,,Catedrala Romano-
50 51
. Catolică" 52 , Arad-,,Făldvar" 5 3, Benic 5 ➔, Bielo Brdo-,,Str. Veneţia" , Biharia ,

55 56
•Cluj Napoca-,,Str. Semenicului" , Cluj Napoca-,,Piaţa Libertăţii" , Cluj Napoca-

57 58
, ,, C a 1vana
. " 59 , C nsturu
. 1S ecmesc°
. 6 , C uptoare-,, Sfogea " 61 , o-b-
a 1ca-,, Incmta
. 62
a IV -S" ,
,· Geoagm . d e J os 61·, GA1rb ova64 , G omea-,, c-au111ţa
. d e S us " ·, Ho d 0111-.,
65
. poc10roane
. " 66 ,
67 68 69
·, H une d oara-., K"mcses " , Il"d" 1 1a-,, C etate " ş1. „ f unu""" , Kl ostar po d ravs k"1 ,
v
48
Heitel 1986, 242sqq.
49
Popescu 1970, I 7sq, cal. 3.
Dragotă-colab. 2004, 217-220.
50
51
Ciugudean 1996, 9sqq; Heitel 1986, 245, nota 47.
52
În expoziţie sunt piesele cu numerele de inentar 11606, 116060, 116057 'şi I 16059.
Restul pieselor provenite de acolo fac subiectul unui articol separate aflat sub tipar în
colaborare cu Maria Ţiplic.
53
Hampei 1905, 506sqq, C/Fig. 12-13, O/Fig. 17-24.
54
Heitel 1972, 144, Fig. 4a-b. În colecţia MNIR se află piesele cu numerele de inventar
66450 şi 66451.
55
Brunsmid 1903-4, 39, Fig. 6/1-16.
56
MNIR, inv. 82752, 82754, 82749, 82753, 82751, 82755, 82750, 82748. O piesă
asemănătoare, fără număr de inventar, ar putea proveni tot de acolo.
Crişan-colab. 1992, 13 7.
57
58
Crişan-colab. 1992, 128.
Crişan-co/ah. 1992, 120.
59
60
Heitel 1972, 150, Fig. 8. Sec. XIII.
Ţeicu 1998, 134.
61
Crişan-colab. 1992, 177.

62
63
Petrov 1996, 405sq, 408sq, Fig. 4.
64
Heitel 1972, 143, Fig. 3a-b.
Ţeicu 1998, 134.
65
66
Draşovean-Ţeicu-Muntean 1996, 35sq, 38sq, PI. LIV/M. 2, LV/M. 4, LXI/M. 13-M. 14.
67
Roska 1913, 17lsq, l74sqq, 179, Fig. 3/10.
Ţeicu 1998, 134.
68
! 69 Brunsmid 1903-4, 78, Fig. 29/1-8.

Silviu ( >ia. Aurel Dragot,i. <icorgiana I )u1:ma11
Moldoveneşti
70
, Oradea 71 , Pec1ca-,,
. •
Şanţu
I M are „12 , p·1c 1·1şa-,, L a Izvoare „7_, ,
7
Popovec-,,Brcg1-.. -1 . Salacca-
,_
.. Dealu I v·dI a " , s·1mena
75 . V ec he 76 , Sza k cs-,,
· St r. D ea.1k
77 · , . _,, 7 H S ·~ · 79 S · · HO
Ferenc" (Kom. Taina) , Şopotu Ycch1-,.M1rv1 1a , tre1smgeorgm , vmJarevac ,
Yeliki Bukovec 81 , Yukovar-,,Lijeva bara" , Zalău-,,Ortelec"
83
82
şi Zalău-,,Str.
Crasna" . Pe lângă fonnele noi care apar în cultura Bielo Brdo ( fonnele 1, 6 - 8 ), J.
84
Giesler menţionează şi inelele de păr cu o extremitate în - S, de format mare .

85
Existenţa acestei forme, nu se opreşte doar la faza Bielo Brdo I/timpurie. La

limita dintre etapele Bielo Brdo 1 şi Bielo Brdo II, se constată o modificare a
formei, în sensul că, au un format mai mic şi sunt lucrate din argint, iar pe bucla în
- S, apar nervuri longitudinale. O altă schimbare, se produce în faza Bielo Brdo II /
târzie, când inelele de păr cu o extremitate în - S (forma 11/5 - 6) sunt foarte
masive iar canelarea S -ului devine foarte frecventă . Inelele de păr cu o
86
extremitate în - S, cu bucla canelată, au fost destul de răspândite în ultimul sfert al

secolului al XI-iea, deşi apariţia lor, ar trebui căutată, după unele opinii, la mijlocul
acestui secol.
Pe baza asocierilor cu material numismatic, inelele de păr cu o extremitate în
- S (forma 11/6), au fost documentate în ultimul sfert al secolului al Xi-lea, o parte
a lor, ajungând probabil până în secolul al Xii-lea . La mijlocul secolului al XI-
87
lea, inelele de păr cu o extremitate în - S, prezintă unele transformări - apar inelele

de format mic, confecţionate din fir masiv de argint, iar bucla este canelată 88 .
70
Roska 1914, 121sqq, Fig. 1,3/9-10, 14-14a, 15-15a, 21,5/8, 6/5-6, 8-9, 11-14, 7/1-2,
7 ,8/1-3; Crişan-co/ah. 1992, 284.
71
Szaraz 1893, 142, fig. 22.
72
Crişan 1978, 25, Fig. 11.
Moga-Ciugudean 1995, 147; Ciug11dea11-Dragotă 2001a, 176; Ciugudean-Dragotă
13
2001b, 269-272, PI. 3/2-10; Ciugudean-Dragotă 2002, 59sq, Fig. 155-160. Piese aflate în
colecţiile MNU Alba Iulia, între nr. de inv. 6340-6347. Au fost lucrate exclusiv din fir de
argint, circular în secţiune, având grosimea de 3 mm şi deschiderea diametrică cuprinsă
între 1.5 cm- I. 7 cm;
74
Ercegovic 1959, 105-107.
Chidioşan 1969, 6 I 3sq.
75
76
Muntean 1998.
77
Meszaros 1962, 202sq, fig. 8/4.
78
Ţeicu 1998, 134.
79
Popa 1988, 62sq, Fig.13/4-15.
80
Brunsmid 1903-4, 88s9, Fig. 39/1, 44, 48.
81
Br1111s111id 1903-4, 85, Fig. 37/3-4.
:~ Demo 1996, 70, Fig. 9/2-4. Tipurile li, 4/3 şi li, 5/3.
lamhor 1983, 5 I 3sq.
84
. Cosma 1994, 324sqq.
85
Gieslerl981, 133,136.
86
Gies/er 1981, 136, 145.
87
Gies/er 1981, 137sq.
KK Gic,sler 1981, 151.
84
După B. Sz6ke. inelele de păr cu o extremitate în - S, au apărut în perioada

arpadiană timpurie. fiind utilizate în bazinul carpatic în deceniile şase şi şapte ale
secolului al X-lea, de unde s-au răspândit şi la populaţiile slave. Nu sunt
considerate drept indicator eti1ic. Dacă la început, acestea erau de format mic, în
secolul al XI-iea, aveau S -ul prevăzut cu nervuri longitudinale 89 . Pentru L.
N iederle, inelele de păr cu o extremitate în - S, au reprezentat un indicator al
populaţiei slave .
90
Acele de păr sau de voal, provin din descoperirile de la Moreşti (MNIR,

inv. 17175, 17174, 17173, 17172; PI. 8/1-4). În general sunt accesorii destul de rar
întâlnite în secolele X-XI. Contextul descoperirii rămâne incert, de aceea ne
limităm doar la a le menţiona. Toate piesele sunt identice din punct de vedere al
execuţiei. Constau dintr-un ac. cu un capăt lăţit. În partea sa superioară a fost
introdusă o foiţă în formă de calotă ( cu baza în sus) care este fixată pe ac exact în
zona în care acesta este lăţit. O a doua calotă este lipită cu baza în jos peste
precedenta. În interiorul sferei formate se observă existenţa unei paste de culoare
albă.
Podoabe ale gâtului
Colanele torsadare sunt reprezentate prin piese de la Biharia (MNIR, inv.
82758; PI. 3/1 ), Moldoveneşti (MNIR, inv. 54487; PI. 6/5), Oradea (MNIR, inv.
82760; Pl.2/1) şi Vărşand - ,,Movila dintre vii,, (MNIR, inv. 17210; Pl.16/5). Acest
tip de colan are analogii la Alba Iulia-,,Str. Brînduşei" ,Alba Iulia-,. Staţia de
91
Veneţia" \ Hodoni
9 9
Salvare " 92 , Arad-,,F61dvar" 3, Bielo Brdo-,.Str.
,,Pocioroane " 95 , Klostar Podravski , Lopadea Nouă , Moldoveneşti , Oradea-
96 97 98
şi Szaks (Kom. Tolna) .

100 101
,,Cazarma Husarilor" 99 , Salonta-,,Movila"
În vechile colecţii ale Muzeului Naţional al Unirii Alba Iulia, se află colane
de acest gen, cu grosimea de 3 mm - 5 mm şi deschiderea diametrică cuprinsă între
1O cm - 13.5 cm 10 2 . J. Giesler, admite că, majoritatea colanelor forma I, pot fi
plasate în faza Bielo Brdo I / timpurie. Dispariţia formei 1, se produce undeva la
89
Szoke 1959, 4lsq.
90
Szoke 1959, 33.
Dragotă-2004, 217-220.
91
92
Ciugudean /996, 9, 13, Fig. 32-36, 38. lnv. 8016, 8060, 8391, 8489, 8567; Ciugudean-
Dragotă 2002, 41sq, Fig. 76-77.
93
Hampei /905, 506sqq, C/fig. 4, D/2-3.
94
Brunsmid /903-4, 47, Fig. 9-18.
?'i Draşovean-Ţeicu-Muntean /996, 36, PI. LXl/4.
96
Brunsmid /903-4, 80, Fig. 32.
97
Horedt 1986, 86sqq, Fig. 40/2-2a, 4; Ciugudecm-Dragotă 2002, 55, Fig. 135-136.
98
Roska /914, 130, 140, Fig. 3/13, 7/5; Popescu 1970, 52, cal. 58; Ciugudean-Dragotă
2002, 56, Fig. 140.
99
Szuraz /893, 141sqq, fig. 14; Popescu 1970, 53, cat. 60; Cosma 2002, 140, PI 178/11-13.
100
Cosma 2002, 140, PI 208/7.
101
Meszciros /962, 202sq, Fig. 8/1.
102
Ciugudean-Dragotă 2002, 60, Fig. 162. lnv. 5411-5415, 5428.
85
Silviu O\a. /\urci Drag.olă. (i~org.iana Ducman
. I C: l(H
limita dintre etapele Bielo Brdo I şi Bielo Brdo li, concomitent cu a te 1orme .
Însă. existenţa acestei forme şi în etapa Bielo Brdo 11. pare a fi susţinută de M. I 07
de la Bielo Brdo-.,Str. Veneţia'', unde apare în asociere cu emisiuni ale regilor
Andrei I şi Bela I (1060-1063)1() .
4
.
După B. Sz6ke, colanul împletit apare în perioada arpadiană timpurie (ultima
treime a secolului al X-lea - secolul al XII-iea). Colanul împletit, cu sistem de
închidere - buclă şi cârlig - a evoluat în opinia autorului, în două subtipuri: a.)
realizat dintr-un singur fir, şi b.) confecţionat prin împletirea unor fire mai groase
cu a Ite Ie mai. su bţin
. -10~·.
Scoica Spondyllus găsită în M. 49 de la Vărşand, este destul de greu de spus
dacă a fost amuletă agăţată la gât, dacă a fost prinsă în păr sau era cusută pe haină.
Acest tip de piese a avut o largă utilizare, putând fi utilizată într-o multitudine de
variante.
Podoabe ale braţelor
Cele mai numeroase brăţări descoperite la Vărşand - ,,Movila Dintre Vii se
încadrează în forma 4 Giesler (MNIR, inv. 17185, 17186, 17188, 17189, 17190,
17192, 17193, 17199, 17200. 17202). Sunt circulare sau lenticulare în secţiune, şi
au extremităţile mai mult sau mai puţin ascuţite. Piese realizate în această manieră,
106
apar în cimitirele de la Alba Iulia-,. Staţia de Salvare " , Alba Iulia-,,Str.
- duşe1."I , B.1hana-,,
B rm
07 . D ea Iu I ş umu Ieu "I , BI an d.iana-,. 1· n V 11
08 .. "I 09 , Deva-,, M.icro
110
15" , Gîmbaş-,,Măguricea" , Hunedoara-,,Dealul cu comori" 11 2, Letkes-
111
1
Lopadea Nouă , Oradea-,,Salca" 11 5,
114
„Teglaeget6"1 3, Oradea-,,Cazanna
1 11
Husarilor"' 6, Orăştie-,,Dealul Pemilor/punctul X2" 7, Szob-,,Kiserd6" 111',
Şiclău , Timişoara-,,Cioreni" , Vărşand-,.Movila dintre vii " 121 şi Zalău-
119 120
im Giesler 1981, 136. 145.

1
~ Bru11s111id 1903-4, 61; Giesler 1981, 145.
105
Szoke 1959, 42.
:: Ci11g11d~a11 1:96, 9sqq, Fig. 39, 45, 70; Ci11g11dea11-Dragotă 2002, 43, Fig. 83-84.
Dragota-Bra11da 2000, !0sq; Dragotă-Brânda 2001, 298, PI. V/2; Ci11g11dea11-Dragotă
2002, 49sq, Fig. 112, 117; Dragotă-colab. 2002d, 40sqq PI. IV/11
108 ' •.
Cosma 2002, 138, PI. 54/12-13, 58/4, 59/22-23.
:~: Horedt 1986, 78, Fig. 3:5/3; Ci11g1_,dea11-Dragotă 2002, 54, Fig. 13 J.
Horedt 1986, 84sq, Fig. 39; P111ter 1992-1994, 239sq, PI. 4; Pi11ter 1994, 9, PI. 4;
Ciugudea11-Dragotă 2002, 51, Fig. 121.
111 Hampei 1905, 532, PI. 371/4.
112
Roska 1913, 178. Piesa este len!iculară în secţiune, şi are d = 5. 7 cm. A fost identificată
pe braţul stâng al defunctului din M. XLIV.
u Bakay 1978, 101. PI. XLIX/3, XLVIII/8-9.
114
Horedt 1986, 86, Fig. 40/3.
11~ .
· Cosma 2002, 138, PI. 176/6.
116 C
,w11a 2002, 138, PI. 179/3, 5.
117
Pi11ter - L11ca 1995, 19sq, PI. IX/1-2. XII/I.
I IM
119
Ba k·ay 1978, 10, 18-21. PI. 1/3, 11/2, IIl/17. VIII/6-7 , XXII/5-6 •
Popesrn 1970, 54; Cosma 2002, 138. PI. 244/28
120
Rădulescu-Gâll 2001, 156, 164, 183. Fig. 7/10, 8/3-4, 10/1.
86
„Ortelec" . Una dintre brăţările de la Vărşand este ornamentată pe extremităţi cu

122
incizii subţiri (MNIR, inv. 17185). O piesă decorată în acest feL se poate aminti în
cimitirul de la Blandiana-,, În Vii " 123 .
După B. Szoke, brăţările deschise rotunde în secţiune şi îngustate la capete,
se pot plasa în perioada cuceririi spaţiului ungar (începutul secolului al X-lea -
ultimele trei decenii ale secolului al X-lea) • Pentru J. Giesler, această formă de
124
brăţară ce apare în orizontul vechi maghiar şi se răspândeşte şi în faza Bielo Brdo

. . . l 1~
Vt1mpune -- .
Un tip aparte de brăţară, înregistrat ca torques, este un exemplar de la
Moldoveneşti (MNIR, inv. 54486). Acesta constă dintr-o bară, uneori circulară sau
ovală în secţiune, iar spre unui din capete are răsucit de jur-împrejurul ei o sârmă.
Piesa este extrem de casantă, iar din ea se păstrează două fragmente. Probabilitatea
ca ea să fie un torques, aşa cum a fost înregistrată este însă extrem de mică 126 •
Brăţările rombice sau hexagonale în secţiune, cu capetele boante (forma 7
Giesler) sunt reprezentate la Moldoveneşti (MNIR, inv. 54489, 54492, 54498).
Piese similare au apărut în necropolele de la Alba Iulia-,. Staţia de Salvare " 127 ,
, " 118
A ra d -,, F o··td var . . u· u d . S atu- M are ) 119
- , F 01e111 - , H une d oara-,. D ea Iu I cu comon. "''· 0
şi Timişoara-,,Cioreni" ' • În opinia lui J. Giesler, formele 7 şi 8 apar în faza Bielo
1 1
Brdo I I timpurie, fiind asociate cel puţin cu monede emise de Andrei I. Dispariţia
acestor forme, s-a produs cel mai probabil la limita dintre etapele Bielo Brdo I şi
Bielo Brdo II . O brăţară rombică descoperită la Vărşand-"Movila dintre vii"
132
(MNIR, inv. 17 I 87), se diferenţiază de exemplarele de acest gen prin faptul că a

fost confecţionată dintr-o bară mai subţire. Considerăm că, exemplarele lucrate
dintr-o bară mai puţin masivă, apar mai repede, la cumpăna dintre milenii. Această
observaţie este susţinută de descoperirile de la Homokmegy-,,Szekes"D3, Szakcs-
,,Str. Deac Ferenc" 1 1-1 şi Voiteni ' .
1 5
Brătări/e lamelare de la Vărşand-,, Movila dintre vii" (MNIR, inv. 17181-

17184) se încadrează în două variante - cu extremităţile rotunjite, perforate (MN IR,
inv. 17182) şi neperforate (MNIR, inv. 17181) şi cu extremităţile în formă de buclă
121
Popescu /956. 90sqq. l!0sq, Fig. 81/3; Oţa /998-2000, 498sqq, Fig. 1-11. Acest tip,
apare în M. 3, M. 6, M. 11 şi M. 34.
122
/ambar /983, 513.
123
Horedt /986, Fig. 35/3; Ciugudean-Dragotă 2002, 54, Fig. 131.
124
Szoke 1959, 39sq.
125
Giesler 198 I, I 33sq.
126
Probabil este o greşeală de înregistrare.
Blăjan-Popa /983, 379, Fig. 3/4.
127
128
Hampei /905, 507sq, DII.
129
Nemeti 200/, 233, Fig. 3/1.
130
Roska /9/3, 177sq, Fig. 3/13.
131
Rădulescu-Gcill 200/, 164, 183, Fig. 10/2-3, 5-6, 10.
132
Giesler /98/, 120, 133-146.
133
Gallina-Hajdrik /998, 143, PI. X/1.
134
Meszciros /962, 205, Fig. 14/3.
Medeleţ-Tănase-Gcill 200/, 99. Fig. 6/6.
135
Si h iu oia. Aurel l)ragotft. ( icorgiana l)ucman
(MNIR, inv. 17183-17184). Varianta cu extremităţile perforate se întâlneşte în

16
necropola de la Gîmbaş- .. Măguricea " ' .
Brătiirile lamelare cu extremităţile în formă de buclă, apar la Alba Iuita-
,, Stat ia de,
· , L.et k'es-,, Ţ'eg Iaege
Salvare" 1•' 7 , Galoşpetreu t,H , t"o l1" 1w , Szen tes-.
„BorlJâsfold''140, Szob-,.Kiserd6'" 141 . B. Sz6ke, plasează ambele variante de brăţări
lamelare, în perioada cuceririi :spaţiului ungar (începutul secolului al X-lea -
ultimele trei decenii ale secolului al X-lea), şi admite existenţa lor şi în perioada
142
arpadiană timpurie (ultima treime a secolului al X-lea - secolul al XII-lea) . J.
Giesler crede că formele 2 şi 3 apar în mediul maghiar vechi, şi sunt frecvente în
1
faza Bielo Brdo I. Ele dispar la finalul acestei faze •n
Brăţările torsadate şi cele din sârme Împletite, reprezintă o altă gamă
foarte bine ilustrată în inventarul cimitirului de la Vărşand-,,Movila dintre vii"
(MNIR,inv.17197, 17198, 17201, 17204, 17205, 17207, 17211).Cuexcepţiaunei
singure piese (MNIR, inv. 17197), toate au sistemul de închidere buclă - cârlig.
Un tip aparte de brăţară îl constituie o piesă provenită de la Biharia (MNIR,
inv. 82757), care constă dintr-o sârmă de bronz, rectangulară în secţiune,
torsionată. Contextul descoperirii ne este necunoscut.
8. Sz6ke, consideră că, tipul de brăţări împletite, cu sistem de închidere
buclă - cârlig, pot fi încadrate în perioada cuceririi spaţiului ungar (începutul
secolului al X-lea - ultimele trei decenii ale secolului al X-lea) 144 . J. Giesler
plasează formele 5 şi 6 (?), în orizontul vechi maghiar. Ele se regăsesc şi pe durata
fazeJ. B"ie l o B rdo I/ timpurie
. . 14 ·s.
Brăţările cu extremităţile zoom01:fe de la Vărşand-,,Movila dintre vii"
(lnv. 17195, 17209) au analogii la: Alba Iulia 146 , Szentes-,,Szentlăsl6" 147 şi
Timişoara-,.Cioreni" . J. Giesler, pledează pentru apariţia brăţărilor turnate cu
148
136
Horedt /986. 82. Fig. 38/16; Ci11gudea11-Dragotci 2002, 51. Fig. 120.
137
Ciugudea11-Dragotă 2002, 41. Fig. 75. ~
Chidioşan /965, 236. 240, Fig. 2; Cosma 2002, 138, PI. 102/3.
138
119
Bakay 1978, 107. PI. L/14.
Rc,·ds-::. /996, 301. 304, Fig. 10/26. M. 12 (femeie), avea pe fiecare antebraţ, câte o
140
brăţară_ plată din arg!nt, cu capetele răsucite. Una dintre piese, s-a pierdut. Cu o singură
excepţie, t~_ate bră\ănle de acest gen apar în mormintele de femei. fiind utilizate în primele
şase decen11 ale secolului al X-lea. Cea mai timpurie emisiune monetară, asociată cu această
brăţară, este datată după anul 920.
141
Bakar /978, 14, PI. IIl/16.
142 ,J;o
c, "k. in-n ,
e -,,)-,,,. 9sq4.
14
·' Giesler /98/, 120, 133-136.
144
S:oke /959. 39s4.
145
Gicslcr 198 I, 1.B-136.
146
/-/omit ~958/J. 52, Fig. 21/1; Km âcs /99.J, 123, Fig. 3 lffipul 3a; Ci11r:11dca11-Dragotă
1
2002, 60, Fig. 161. MNU Alba lulia-inv. 5417. 5422. Dimensiuni: d = 6.5~m- 7 cm. gr. =
4.5 cm - 5 mm.
147
5-::,l// / 9.J I. IX N 1a-h.
14 M Rtid11/escu-Gcill 2VO/, 155, 183, Fig. 3/1.
protome (forma 8) în faza Bielo Brdo I/timpurie'-1 9 _ Această formă de brăţară. ce

apare destul de frecvent în conexiune cu forma 7, dispare undeva Ia limita dintre
1 0
etapele Bielo Brdo I şi Bielo Brdo 11 ' . Pentru B. Sz6ke, formele turnate ce imită
torsadarea, apar în perioada arpadiană ·timpurie 151 • În tipologia brăţărilor cu
protome, întocmită de L. Kovacs, această formă corespunde tipului 3 a, şi se poate
data în secolul al XI-leam_
Piesa descoperită la Moldoveneşti (MNIR, inv. 54497) se diferenţiază prin
existenţa unui element de legătură între extremităţile zoomorfe. În legătură cu acest
element de unire, mai subţire şi mai îngust la gurile şerpilor, s-a considerat că
iniţial a avut un rol numai la turnare, ulterior, la finalizarea podoabei fiind
îndepărtat '. Exemplare similare au apărut la Arad-,,Foldvar" 15 ➔, Mîsca 155 ,
15
156
Ora dea ş1. y-arşan d-,, Lapos ha )om " 157 . La Csongra'd -,, Bo krospart " , mtr-un
A
mormânt de femeie (M. 5), s-a găsit o brăţară turnată ce imită torsadarea, cu
protome unite. Inventarul acestui mormânt, a mai fost compus dintr-o brăţară
rombică de bronz, pe antebraţul stâng, două inele de buclă, un colan torsadat, opt
mărgele din sticlă, opt pandantive cordiforme dublii şi un denar emis de Ştefan I,
identificat în gură • Această variantă, corespunde formei 3 b din tipologia lui L.
158
Kovacs, şi se poate data la începutul secolului al XI-iea .

159
Brăţările din pastă de sticlă sunt reprezentate de două fragmente descoperite

la Moreşti. Primul fragment a fost modelat la cald şi este de culoare neagră.
Decorul constă în trei caneluri inegale (MNIR, inv. 17169). Cea de-a doua piesă,
este de culoare vernil-albăstruie (MNIR, inv. 17168). Un capăt este mai gros, iar
cel opus subţire. În spaţiul nord-dunărean, aceste piese au pătruns în special dinspre
Imperiul bizantin, cu predilecţie în secolul XIL dar pot fi întâlnite şi la sfârşitul
celui precedent. Cea mai mare cantitate de astfel de piese au fost recuperate din
necropolele din sud-estul Banatului (Cuptoare-,,Sfogea", Caransebeş-,,Măhala",
Şopotu Vechi-,,Mârvilă", Gornea) .
160
Inelele torsadare din colecţia MNIR sunt din descoperirile de la

Moldoveneşti (MNIR, inv. 54560), Alba Iulia-,,Catedrala romano-catolică"
(MNIR, inv. 116020), Moreşti (MNIR, inv. 17178) şi Vărşand-,,Movila dintre vii,,
(MNIR, inv. 17222). Sunt destul de frecvente în spaţiul sud - est şi central
149
Giesler I 98 I, I 20.
150
Giesler I 981, I 33-136.
151
Szoke 1959, 39sq.
152
Kovacs 1994, 133.
153
Kovacs 1994, 119.
154
Hampei 1905, 583sqq, Fig. 33, B/1-2; Kovâcs 1994, 120.
155
Hampei 1905, 659, PI. 70/1-2; Kovacs 1994, 125.
156
Szaraz 1893, 142, Fig. 15; Hampei 1905. 666s9, PI. 75/15; Popescu 1970, 54, cal. 69;
Kovacs 1994, 125.
157
Roska 1941, 52; Kovacs 1994, 123.
158
Markine Poll 1932-33, 68sq, Fig. 17.
159
Kovacs 1994, 133.
Oţa 2004, 191-192
160
Sih iu 01a. Aurd Drago1r1. (icorgiana Dm:man
european, fiind adoptate în medii etnice diferite. În general au fost lucrate din
argint sau bronz (formele 29 şi 30 Giesler) prin torsionarea unei sârme (anterior
operaţiunii de răsucire, sârma era îndoită pe lung în trei). Inelele torsadate sunt
destul de răspândite în inventarele aşezărilor şi necropolelor din secolele XI -
Xlll6I_
162
Descoreriri similare se întâlnesc la Alba lulia , Alba lulia-,,Str.
Brînduşei" 16 ·, Alba Iulia-,. Staţia de Salvare " , Arad 1 , Bielo Brdo-,,Str.
164 65
Veneţia"
. 166 G
, eoagm . d e J os I 6 7 , H o d om-,,
. p oc10roane
. "I 68 P" 1·
, 1c 1şa-,. L a Izvoare "169 ,
. .
PoJeJena i7o
, S tre1smgeorgm
., . i71 , S vmJarevac
. . -, V e 1·k·
177
1 1 B u kovec n,· ŞI. V u kovar-
„Lijeva bara" • Un inel descoperit Ia Alba Iulia-,,Catedrala Romano-Catolică" în
174
M. 209, avea extremităţile aplatizate prin batere. Autorul cercetărilor, constata că

acest gen de podoabă era depistat în toate cazurile, la falangele de la mâna
dreaptă •
175
Formele 29 şi 30 Giesler, apar uneori asociate, ca spre exemplu în M. 5 de la

Ciganka (Slavonia), atribuit fazei 11 Ciganka, sincronă cu Bielo Brdo li târzie .
176
Aceeaşi asociere, s-a constatat în faza Ill a cimitirului de la Majs, sincronă cu Bielo
Brdo 11, unde cele două forme apar combinate . În necropola eponimă a culturii
177
Bielo Brdo, în M. 165, forma 30 Giesler, apare în corelaţie cu doi denari de la

Andrei I (1046-1061) şi un inel de păr, cu o extremitate în - S 178 • După J. Giesler,
formele 29 şi 30, apar la limita dintre etapele Bielo Brdo I şi Bielo Brdo 11 179 •
Inelul din tablă cu capetele petrecute descoperit la Vărşand-,,Movila dintre
vii,, (MNIR, inv. 17219) apare destul de des în inventarele cimitirelor din secolele
161
Popescu 1970, 26, cat. 90-91.
162
Heitel 1972, 143, Fig. 2.
Dragotă-colab. 2004, 217-220.
163
:: Ciugudean 1996, 14, Fig. 66; Ci11gudea11-Dragotă 2002, 44, Fig. 86-87.
· Hampei 1905, 507sq, O/Fig. 4-7.
166
Brunsmid 1903-4, 42, 69, Fig. 7/10-11 7/10.
167 '
Petrov 1996, 405, Fig. 4.
168 D T .
r~şovean-, e1cu-Muntea11 1996, 36sqq, PI. LXI/C _M. 15 .
169
. C1ug11dea11-Dragotă 200/a, 176; Ciugudean-Dragotă 200/b, 272, PI. 3/12, 4/5;
C,ugudean-Dragotă 2002, 58, Fig. 152, 154.
170 D T. M u11tea11 1996 40.
raşovean- 1 e1cu-
171 '
Popa 1988, 62sq, Fig. 13/1-2.
172
Brunsmid 1903-4, 88, Fig. 39/4.
m Bn111s111id 1903-4, 85, Fig. 37/1.
174
Demo /996, 53, Fig. 35.
m Heitel 1986, 243, fig. 2/5, 4/7.
17
<• Tomic'ic 1990, 88sq, T. VIII. 2.
177
Tomic<ii: 1990, 89.
l?K Bn111s111id /903-4, 69 Fig. 7/10· Tomicic: /990 89
179 ' ' ' .
Giesler 1981, 136, 145.
PATRIMONIVM APYLENSE V-VI
X - XI. Piese de acest gen, ne sunt cunoscute din descoperirile de la Male

K os1.h y iso ş1- T.1m1şoara-,,
. c·1oren1... 1x1 .
Accesorii vestimentare
Aplici. Aplicile rombice descoperite în M. 11 de la Şiclău, au analogii în M·.
12 (femeie) de la Szentes-,,Borbasf61d". S-au descoperit 14 piese în formă de romb
cu colţurile bombate, prevăzute cu două cuiţe pe partea posterioară. S-a presupus
că au fost utilizate la decorarea gulerului cămăşii (PI. I 0/1-6)1 . Inventarul acestui
82
mormânt mai era compus din 6 plăci circulare din argint, cu două perforaţii opuse
diametric şi două brăţări plate din argint, cu ambele extremităţi răsucite. După
unele opinii, acest gen de aplici utilizate de casta nobiliară sunt destul de frecvente
în bazinul Mureş-Crişuri-Tisa şi Dunăre-Tisa. Din punct de vedere cronologic, se
pot încadra în primele şase decenii ale secolului al X -lea • Analogii pentru aplicele
183
rombice se mai pot menţiona în M. 66 de la Szob-,,Kiserd6" şi în M. 17 de la

184
Medgyesegyhaza-,,Ketegyhăziut", ,,Homokgădor" • În acelaşi spaţiu geografic, se

185
întâlnesc şi discurile presate concave •

186
,
Aplicele patrulatere de argint aurit, de la Gâmbaş (PI. 5/1,3-6) sunt

asemănătoare cu o piesă de la Ujfehert6-,,Micskepuszta" unde se datează cel mai
187
probabil la începutul secolului X.

Aplicele În.formă de cap de bufniţă de la Gâmbaş au analogii în descoperirile
de la Hajdudorog-,,Gyulăs" (sec. X) , Pi.ispăkladany-,,Eperjesvălgy" , Găva-
188 189
. d om b"l<JO.
,, s zmcse
Aplicele circulare de la Şiclău sunt similare cu cele descoperite la
Oroshaza 191 , cu deosebirea că nu se mai poate spune dacă erau aurite sau nu, ele
fiind într-o stare avansată de degradare. Acest tip de piese în asociere cu aplicele
rombice, precum şi poziţia în care au fost descoperite în morminte a dus la
concluzia că au fost ornamente pentru caftan 1 •
92
Pandantivii cordiformi dublii. După tipologia lui Balint Cs., pandantivii

dublii cordiformi de la Moldoveneşti se încadrează în forma I b • Pandantivii
193
dublii (forma 9 b Giesler), au fost utilizaţi în secolele X - XI, pentru împodobirea

vestimentaţiei, sau exclusiv ca piese de podoabă. Tipul 1 b, ne mai este cunoscut
180
Hanuliak I 994, l l 7sqq, 122sq, 128, PI. l/8-1, PI. V/8-6, PI. VII/ A-4, PI. Xl/C-2, PI.
XXIV/D-4-5, PI. XXX/A-3, PI. XLIX/8-3.
181
Rădulescu-Gcill 200/, 171, Fig. 11/13.
182
Revesz 1996, 301, Fig. 10/3-16, Fig. 19/1.
183
Bcilint /991, 136,263; Revesz /996, 305; Liska-Medgyesi 2002, 415sq.
184
Bakay 1978, 34, PI. XIX/10-26, XX/9-25.
185
Liska-Medgyesi 2002, 41, Fig. 17/1- 14.
186
Bcilint /991, 136,263.
187
Fodor /996, 207.
188
Fodor /996, 230-231, Fig. 5.
189
Fodor /996, 249, Fig. 10.
19
°
191
Fodor /996, 143, Fig. 1.
Fodor /996, 346, Fig. 3-4.
192
Fodor /996, 345.
193
Csancid I 99 I, 126.
S1h iu Ota. ;\urd ))ragot;"1. ( i1.:org1a11a D111:111a11
. . i•J--1 • • , ,,1•>s L d N -1%

din descopennlc de la Deta , Hodon1-,,Poc1oroane , opa ea oua ŞI
Oradea-.. Ca1.arma Husan or · 1 "197
.
Nai·turii - provin din necropola de la Vărşand-,,Movila dintre vii". Piesa din
· . I 198
M. 15. este răspândită în mormintele din sec. X-XI, ca de exemplu a Nosa .
Variante asemănătoare, dar cu veriga de prindere lată, provin de la Timişoara-
.,,199 . B
.
.. C1ore111 ş1 ezd ed200 .
Cea de-a doua variantă. din M. 49, are bune analogii în necropola de la Sikl6snagyfalu-
, ·1
,, uJ 1egy
„201
.
Piese de armament
Fragmentul de lamă cu gardă şi mâner - .,Moreşti" (MNIR, inv. 54484) ,
202
păstrează urme ale unei teci de lemn descompuse, din care se mai observă fibrele în
lungul ei. unde nu au fost distruse ca urmare a intervenţiilor recente. Pe o parte a
lamei, s-a mai păstrat parţial inscripţia ... IIS ... SI, iar pe cealaltă două şiruri din
câte 12 butoni lipiţi 201 . După L. Kovacs, piesa ar putea fi încadrată într-o perioadă
anterioară celei de-a doua jumătăţi a secolului al X-lea .
204
Plăcuţe de os de la arc reflex sunt doar cele din partea centrală, în număr de
două. Ambele. sunt în secţiune în formă de arc de cerc, iar pe o parte au câte o
faţetă. Spre capete sunt incizii în reţea pentru o mai bună prindere cu tendoane de
cerb pe corpul arcului. Pe teritoriul Banatului, astfel de piese au fost descoperite la
Deszk-,, D" , 111 M . 5 1205 .
A
Piese de harnaşament
Scăriţele de şa sunt de două tipuri. Primul dintre ele îl reprezintă piesa de la
Şiclău (MNIR, inv. 72650; PI. 11/8), de formă pentagonală. Orificiul de prindere
este plin cu rugină şi nu se poate preciza ce formă avea. Braţele laterale sunt
rectangulare în secţiune. Talpa scării este ruptă şi nu se poate preciza ce variantă a
fost.
Cea de-a doua scăriţă de şa. provenită din aceeaşi necropolă este de tip pară
(PI. 13/1 ). Braţele laterale sunt aplatizate, iar orificiul de prindere este oval. Talpa
este restaurată, dar nu putem fi siguri dacă a respectat forma iniţială sau nu. Pentru
194
Hampei 1905. 530, PI. 370/5; Csa11ad 1991 126 PI. XXXVIl/4
19'\ ' ' '
· Draşovean-colab. /996, 39sq, PI. LXIl/5, 6, 8, 9, 11.
196
197
Horedt 1986, fii!. ~
40/11-14. 18-19; Bcili11t 1991. 126 ' PI. XXXVIU12 .
Hampei 1905, 558, Fig. _la-5b; Cosma 2002, J40sq, PI. J79/1 J. 13-17.
198
Sta11<~1e1· 1989, 75. 8 I. Fig.392, 85, 88, Fig. 472.
199
,oo Rădulescu, Gâ/12001, 167, Fig.11/15, 171.
; H~1111pel 1897, PI.CCCLII. M.15/5-7, Oţa 2004a, 219.
01
KISS 1983, 270, 272. Pl.141/2.
,o, ,, .
- - mter /999, 57-58, 243, Pl.17/b-c.
20 1
· Horedt 1968. 422: Horedt 1978. 866. Locul descoperirii a generat controverse - Cf.
Vla.~.1·a 1967. 51 I sq; Horedt 1967, 509sq. N. Vlassa susţinea că piesa a fost descoperită la
Bră1şoru, corn. Morlaca (Malomszeg).
204
Km·acs 1994-/995, 169, Fig. 7/5.
20S • .
St'l1,,stye11 /932, 178, 174, Fig. I a.
partea superioară a piesei. fără a lua în considerare talpa, există bune analogii la
., . M 7206 K ·207 p .
B 11ana, . , ,,'()X
. , otaJ , nglev1cza-,,Szcnt-Ivan - etc.
Zăhala descoperită în M. 11 de la Şiclău, este un tip comun de piesă (PI.
12/1 ). Astfel de piese provin de la Biharia 20 '\ Priglevicza-,,Szent lvan" 210,
211
Zalaszant6hegyi , Pilin-,,Sirmanyhegy" 212 , Hodoni-,,Pocioroane'' 21'.
Catarama. prin poziţia sa în cadrul mormântului, indică faptul că cel mai
probabil este o piesă de harnaşament.
Distribuitoarele de curea, din punct de vedere tipologic sunt specifice pentru
tolbele de săgeţi. În acest caz. poziţia în care au fost găsite indică faptul că erau
utilizate ca piese de harnaşament.
Piese cu utilitate incertii
Plăcuţâ de fier, cu un capăt subţiat şi îndoit în formă de cârlig (MNIR, inv.
54484 ). provine de la Moreşti.
PIECES ARCHEOLOGIQUES APPARTENANT AUX

COLLECTIONS DU MUSEE NATIONAL D'HISTOIRE DE LA
ROUMANIE, ISSUES DE SITES FUNERAIRES DE TRANSYLVANIE ET CRISANA
(lOE:m: - 13DIE SIECLES)
(Resume)
Cet article prcsentc une scrie de picccs archcologiqucs qui ont integre Ies collections
du Musee National d'Histoire de la Roumanie grâce a des donations faitcs par l'/11stitut
d'ArcheoloKie « Vasile Pârvan» de Bucarest, Ic Musee d'Aiud, Ic Musee National d'Histoire
de la Transylvanie de Cluj-Napoca, Ic Mus(;e Departemental d' Arad et Ic Musee du Pays
des Rivieres Criş.
La pluparl de ccs vestigcs provicnncnl des fouillcs systcmatiqucs de sauvegardc
entreprises dans deux regions: la Transylvanie et la Crişana. li s'agit, par exemple, de
picccs archcologiqucs dccouvcrtcs a Biharia, Bcnic, Gâmbaş, Moldoveneşti, Oradea ou
Vărşand. Du point de vue chronologique, ces artefacts datent d'une periode atlant du I O'"nc
au 13eme sicclcs.
L 'inventaire MNHR comprend des pieces issues de la necropole de Moldoveneşti
(M.XVIII, M. XXV, M. XXXI, M. XXXIV, M. XLI, M. XLII), tcls que des pcndcntifs
doubles cn argcnt, des bracclets a scction losangcc ou hexagonale, un bracelet aux
cxtrcmitcs a tetes d' animaux, un coli ier torsade, des anncaux de tcmpc tcrmincs cn « S » ct
des bagucs.
206
Hampei 1907, PI.7, M.7, C/30b.
107
- Hampei 1907, PI. I 85.
208
Hampei J 907, Pl.22/ Priglevicza-Szent-/vcin/2.
1 09
- Hampei /CJ07, Pl.4/3-5, Pl.5/M.4/9.
JJ()
- Hampei 1907, Pl.22/3
1I I
- Hampei /907, Pl.39/6
212
Hampei 1907, Pl.69/M.61/1
213
Bejan, Moga I 979, I 58, 16 I, Fig. 2/M.3, 163, Fig. 3/1, Draşovean, Ţeicu, Muntean I 996,
36-37, PI. LXIII/4
93
S1h 111 oia. Aun:I Dragota. (icorgiana Ducma11
Parmi Ies ricces rrovenant du site de Şiclău (M.12). on distingue des appliques
losangces et des ricces de harnachement (une raire d'ctriers, un mors) . . ..
L'inventaire archcologique de la necropole de Vărşand - «Movila dintre v11» («La
molie entre Ies vigncs») con;rtc parmi Ies plus richcs. Le materiei archcologiquc fourni par
cetll: necropole se composc de bracclcts (simplcs, en t61c, trcsscs, losangcs ou aux
cxtrcmitcs l1 tctcs d'animaux), d'appliqucs cn os pour la dccoration des arcs, de bagucs
simplcs ou d'anncaux tcrmincs cn « S »). Les picccs figurant dans_ l'invcntairc du site de
Vărşand correspondent a une peri ode comprisc cntrc Ic I o•mc et Ic I I eme siccles.
Les appliqucs et Ies boucles d'oreilles en forme de raisin de Gâmbaş - «Măguricea»
(«La Bullc ») apparlicnt a la categoric d'objcts caraclcristiqucs du IOcme sicclc.
Quant aux anncaux a tcmpc tcrmincs cn « S » de Cristuru! Secuiesc ct Gârbova, ils
, . .
sont caractcns11qucs ,I
uu 12cmc s1cc
., Ic.
ActaMN Acta Musei Napocensis, Cluj Napoca.

ActaArchHung Acta Archaeologica Academiae Scientiarum
Hungaricae, Budapest.
Alba Regia Alba Regia, Szekesfehervar.
AnB Analele Banatului, Timişoara.
Apulum Apulum. Acta Musei Apulensis, Alba Iulia.
ArchErt Archaeologiai Ertesită, Budapest.
ArhPregled Arheoloski Pregled. Arheolosko drustvo Jugoslavije,
Beograd.
CA Cercetări Arheologice, Bucureşti.
CCA Cronica Cercetărilor Arheologice.
Cumania Baks - kiskun Megyei Mtizeumok Kăzlemenyei,
Kecskemet.
Dacia
Dacia. Recherches et decouvertes archeologiques en
Rownanie; N. S. - Revue d' archeologie et d' histoire
ancienne, Nouvelle Serie, Bucarest.
DolgCluj
Dolgo::.atok - Travaw:. Dolgo-::.atok a-::. Erde/vi Nem::.eti
Muzeum Erem - es Regisegtarab61, Cluj. .
DolgSzeged Dolgozatok. A. M. Kir. Ferenc::. 16-::.sef
Tudomanyegyetem Archaeologiai lme::.etebăl, Szeged.
EphemNap
Ephemeris Napocensis. Institutul de Arheologie şi
Istoria Artei, Cluj-Napoca.
ErdMuz Erdelyi M1i::.eum, Cluj - Napoca.
Fo/Arcl, Folia Archaeologica, Budapest.
FVL
Forsc/11mge11 -::.ur Volks - und landeskunde, Sibiu.
JAME
J6sa Am/ras M11::.eum Evkony\•e, Nyiregyhaza.
Koz/Cluj
Kozlemenyek a::. Erdelyi Nem:eti M1i::.eum Erem - es
Regisegtârab61, Cluj.
MCA
A1ateriale şi Cercetări Arheologice, Bucureşti.
94
MFME - StudArch A Mâra FerC11c M11z.eum Evkânvve. Studia

Archaeologica, Szeged.
PA Patrimo11iu111 Apulense, Alba Iulia.
Prilozi Priloz.i. Institllfa z.a arheologija 11 'Zairehu. Zagreb.
PZ Priihistorische Zeitschrift, Berlin -Mainz.
Sargeţia Sargeţia. Buletinul lvfuzeului .Jude(em1. Hunedoara.
SC/V( A) Studii şi Cercetâri de Istorie Veche ( şi Arheologie).
Bucureşti.
StComB Studii şi Comunicâri Muzeul Brukenthal, Sibiu.
StudCom Studia Comitatensia. Tcmulmcinyok Pest megye
miiz.eumaihâl, Szentcndre.
VAH Varia Archaeologica Hwzgarica, Budapest.
Vjesnik Vjesnik Hrvatskogo Arheoloskogo Dru.{tva, Zagreb.
BIBLIOGRAFIE
The Ancient Hu11gc1ria11s. Exhihition Catalogue. Edited by Istvan Fodor and L.

Revesz, M. Wolf, lbolya M. Nepper. Hungarian National Museum, March 16 -
December 31, 1996, Budapest.
Bakay 1966 - K. Bakay, Griiberfelder aus den 10.-11. Jahrhunderten in

der Umgebwzg von Sz.ekesf'ehervâr wul die Frage cler
fiirstlichen Residenz.. Alba Ref?ia, VI - VIII, 1966, 43 - 88.
Bakay 1978 - K. Bakay, Hon(oglalcis-es cillamalapftâs-kori temet6k az
/poly menten. Stlldia Comitatensia, 6, Szentendre, 1978.
Balint 1991 - Cs. Balint, Siidw1f?W"11 im JO. Jahrhllndert, Budapest,
1991.
Bejan 1995 - Bejan, Banatul în secolele IV - XII, Timişoara, 1995.
Blăjan, Popa 1983 - M. Blăjan, Al. Popa, Cercetârile arheologice de la Alba
Iulia-., Staţia de Salvare". MCA, XV. 1983, 375 - 380.
Brunsmid 1903- - J. Brunsmid, Hrvatske sreclmjdne starine, Vjesnik
1904 Hrvatskoga arheoloskoga drustva 11. s., sv. VII, Zagreb,
1903-1904, 30 - 97.
Chidioşan 1965 - N. Chidioşan, Mormîntlll din perioada feudalismului
timpuriu de la Galo~petreu (raion Marghita). Das Grab von
Galoşpetreu (Raion Marghita) aus der friilifeudalen Zeit.,
StComSihill, Sibiu, 1965, 237-243.
Chidioşan 1969 - N. Chidioşan, O necropolă din feudalismul timpurill
descoperită la Siilacea. Une necropole de la haute epoque
feodale decouverte a Să/acea. SC/VA, 20, 4, 1969, 6 I I -
615.
Ciugudean 1996 - H. Ciugudean, Anul 1000 la Alba Iulia. Între istorie şi
arheologie. Catalogul expoziţiei. Alba Iulia, 1996.
S11' 1u Oţa. /\urci l)ra[!olf1. (i.:or{!iana l)ucm.111
_ H. Ciugudcan, A. Dragată, Pâclişa. mun. Alba Iulia, jud.

Ciugudean-Dragotă
A/ha. Punct: ,, La Izvoare ". Cod sit: 1062.01. CCA,
2001a
XXXV, 2001, 176.
Ciug:udean-Dragotă
_ H. Ciugudean, A. Dragată, Cei·cetări arheologice la Alba
2001h
lulia-I'Îclişa: descoperirile hallstalfiene şi medievale
timpurii (Campania din anul 2000). Apulum, XXXVIII/I,
200 I, 269-288.
Ciugudean-Dragotă
- H. Ciugudean. A. Dragată, Civilizaţia medievală timpurie
2002 clin Transilvania: rit şi ritual funerar (secolele IX - XI).
Cataloţ?u/ expoziţiei, Alba Iulia, 2002.
Cosma 1994 - C. Cosma, Morminte din sec. IX-X p. Chr. descoperite la
Zalău (jud Sălaj). EphNap., IV, 1994, 323-329.
Cosma 2002 - C. Cosma, Vestul şi nord - vestul României În secolele
VIII - X d. H., Editura Nereamia Napocae, Cluj - Napoca
2002.
Crişan-colab. 1992 - I. H. Crişan, M. Bărbulescu, E. Chirilă, V. Vasiliev, Iudita
Winkler, Repertoriul arheologic al judeţului Cluj.
Bibliotheca Musei Napocensis, V, Cluj-Napoca, 1992.
Demo 1996 - Z. Demo, Vukovar-Lijeva bara, Zagreb, 1996.
Dragotă-Brânda - A. Dragată, D. S. Brânda, Alba Iulia - Str. Arhim. Iuliu
2000 Hossu. CCA, XXXIV, 2000, l0sq.
Dragotă-B rând a - A. Dragată, D. S. Brânda, Necropola medieval-timpurie de
2001 la Alba Iulia-Str. Arhimandrit Iuliu Hossu (foslă BrÎnduşei).
Săpăturile de salvare din anul 1999. Apulum, XXXVIII/ l,
200 l, 289-318.
Dragotă-colab. - A. Dragată, A. Niţoi, I. Băbuţ, A. Bădescu, D. Berariu, C.
2002a Cioancă, R. Crăciun, V. Deleanu, R. Gheorghiu, I. Lascu,
D. Miloş, N. Neag, C. Nicoară, R. Ota, C. Păun, C. Soare,
V. Ştefu, D. Trif, C. M. Urian, Alba Iulia, jud. Alba. Punct:
Str. Arhimandrit Iuliu Hossu (foslă Brânduşei). CCA,
XXXVI, 2002, 34sq, PI. IO.
Dragotă-colab. - A. Dragată, A. Niţoi, I. Băbuţ, A. Bădescu, D. Berariu, C.
2002b Cioancă, R. Crăciun, V. Deleanu, R. Gheorghiu, I. Lascu,
D. Miloş, N. Neag, C. Nicoară, R. Ota, C. Păun, C. Soare,
V. Ştefu, D. Trif, C. M. Urian, Piclişa, 1mm. Alba Julia.jud.
Alba. Punct: ,,La l:.voare". CCA, XXXVI. 2002, 228sq.
Dragotă-colab. - A. Dragată, C. M. Urian, V. Deleanu, A. Niţoi, I. Băbuţ,
2002c C. Cioancă, D. S. Brânda, Necropola medieval timpurie de
la Piclişa, mun. Alba Iulia (secolul al Xi-lea). ln memoriam
Nicolae Branga. PA, 11, 2002, 58-95.
Dragotă-colab. - A. Dragată, V. Deleanu, C.- M. Urian, I. Băbuţ, A. Niţoi, V.
2002d Ştefu, D. S. Brânda, Săpături de salvare în cimitirul de la Alba
Iulia-Str. Arhimandrit Iuliu Hossu (fostă Brânduşei). /11
memoriam Nicolae Brcmga. PA, II, 2002. 38-57.
PATRIMONIYM APYLENSE V-VI
1Dragotă-colab. 2004 - A. Dragotă, G. T. Rustoiu. V. Deleanu. C. Cordoş, M.

Crişan. C. M. Urian, A. Kudler, Necropola medievală
timpurie de la Alba Iulia-Str. BrÎnduşei (III). PA, 4, 2004,
217-220. .
; Draşovean, Ţeicu. - F. Draşovean. D. Ţeicu, M. Muntean, Locuirile 11eolitice
I Muntean 1996 târzii şi necropola medievală timpurie. -Spăte neolitische
Siedlungen 1111d das friihmittelalterliche Grăberfeld, Reşiţa,
1996.
: Ercegovic 1959 - S. Ercegovic, Sondiranje ra11osrednjovjekov11e nekropole u
Popovcu, Arhpref?led, I, Beograd 1959, 105-107.
'. Gallina - Hajdrik - Z. Gallina, G. Hajdrik, JO - 11. s::.ccadi temetoreszlet
l 1998
I
Homokmegv-Sz.ekesen. I Der Friedluf des ţ;emeinen Volkes
aus dem 10-11. Jh. in Homokmegv-Sz.ekes. Cwnania, 15,
1998, 133 - 179.
Giesler 1981 - J. Giesler, Untcrsuchungen z.ur Chrono/ogie der Bielo
I
Brdo -Kultur. Ein Beitrag zur Archăolof?ie des JO. und 11.
I
Jahrhunderts im Karpatenbecken. PZ, 56, 1, 1981.
I Hanuliak 1994 - M. Hanuliak, Male Kosihy. Pohrebisko: 10.-11. storocia.
Materialia Archaeoloţ;ica Slovaca, XII, Nitra, 1994.
I Hampei 1897 - J. Hampei, A regibb koz.epkor ( IV-X. szcizad) Emleke
i Magvarhonban, voi. II, Budapest, 1897
Hampei 1905 - J. Hampei, Alterthiimer des friihen Mittelalters in Ungarn,
1-111, Budapest, 1905.
Heitel 1972 - R. R. Heitel, Archăoloţ;ische Beitrăge zu den romanischen
Baudenkmălern aus Siidsiebenbiirgen. I. RRHA, IX, 2,
1972, 139-160.
Heitel 1975 - R. R. Heitel, Archăologische Beitrăţ;e zur Geschichte der
romanischen Baudenkmăler in Siebenbiirgen. li (in
Zusammenhang mit der ăltesten „ Rotunda Ecclesia"
Rumăniens und der Kathedrale I in Alba Iulia). RRHA, 12,
1975, I, 3-10.
Heitel 1983 - R. R. Heitel, Unele consideraţii privind civilizaţia din ba::inul
carpatic în cursul celei de-a doua jumătăţi a sec. IX În lumina
izvoarelor arheologice, SC/VA, 34, 2, 1983, 93-115.
Heitel 1994-1995 - R. R. Heitel, Die Archăologie der ersten und zweiten
Phase des Eindrigens der Ungarn in das innerkarpatische
Transilvanien, Dacia NS., XXXVIII-XXXIX, 1994-1995,
389-439.
Horedt 1966 - K. Horedt, Die Ansiedlung von Blandiana, Rayon Orăştie,
am Ausgang des ersten Jahrtausends u. Z., Dacia NS., X,
1966, 261-290.
Horedt 1967 - K. Horedt, Cu privire la locul de descoperire a sabiei de
la Moreşti. I Zum Fundort des Schwertes aus Moreşti.
ActaMN, 4, 1967, 509-510.
97
Sil\'iu 0\a. Aurel Dragorn. Georgiana Ducman
_ K. Horedt, Interpretări arheologice. ActaMN, 5, 1968,

Horedt 1968
419-428.
_ K. Horedl, Siehenbiirgen im Friihmittelalter, Bonn, 1986.
Horedt 1986
_ P. Iambor, Sondajul arheologic de la Zalău-Ortelec (jud.
Iambor 1983
Sălaj). MCA, XV, 1983, 513-514. _
Kovacs 1942 - Istvan Kovacs, A kolozsvari Znpolya-utcat magyar
honfoglalaskori temeio. -Dar landnahmezeitliche Friedhof
von Kolozsvar, Znpol_va Gasse. Koz/Cluj, II, 1, 1942, 85-
118.
Kovacs 1994 - L. Kovacs, Das friiharpadenzeitliche Grăbe,feld von
Szabolcs. VAH, VI, Budapest, 1994.
Kovacs 1994-95 - L. Kovacs, A Karpat-medence kete/ii kardjai a 1O. szazadi
2. Felebol. -Die zweischneidigen Schwerter des
Karpatenheckens aus der Hălfte des JO. Jhs.
ComArchHung, 1994-1995, 153-189.
Laszlo 1942 - Gy. Laszlo, A kolozsvari Znpolya-utcaf honfoglalaskori
temetă. ErdMuz, XL VII, 4, 1942, 578-584.
Liska-Medgyesi - A. Liska, P. Medgyesi, Honfoglalas kori temeio reszlete
2002 Medgyesegyhaza-Ketegyhazi ut, Homokgădăr lelohe/yen.
MFME-StudArch, VIII, 2002, 409-447.
Markine Poli 1932- - K. Markine Poli, A zsennyei kincs. ArchErt, XL VI, 1932-
33 1933, 62-84.
Medeleţ-Tănase - FI. Medeleţ, D. Tănase, E. Găii, X. Szazadi honfoglalas kori
Gall 2001 temetoreszlet Vejten ([emes megye, Roman ia). ArchErt, 126,
2001, 99-112.
Meszaros 1962 - Gy. Meszâros, A szakcsi X szazadi temetomaradwiny. /Der
Grăberfeldrest aus dem JO. Jh. Im Szakcs. ArchErt, 89, 2,
1962, 200-21 O.
Moga-Ciugudean - V. Moga, H. Ciugudean, Repertoriul arheologic al
1995 judeţului Alba, Alba Iulia, 1995.
Muntean 1998 - M. Muntean, Studiul antropologic al scheletelor provenite
din necropola medievală timpurie de la Simeria Veche (Jud.
Hunedoara). AnB, VI, 1998, 339-372.
Nemeti 2001 - J. Nemeti, A mezofenyi (Foieni) Ârpad-kori temetoresz
rovid attekintese. JAME, XLIII, 2001, 225-239.
Oţa l 998-2000 - S. Oţa, Pieces inedites de la Collection du Musee National
d' Histoire de la Roumanie decouvertes dans la necropole
du XI <III(' siecle de Vărşand-.,Movila dintre vii" (dep. d'
Arad). /Unpublished pieces discovered in the graveyard
Vărşa11d-,,Mow1d between Vineyards" (Arad cotmty) /rom
Collections of National History Museum of Romania. CA,
XI, partea II, 1998-2000, 497-505.
Oţa 2004 - S. Oţa, Ori:onturi funerare Î11 Banatul istoric (secolele X-
XIV), Lucrare de doctorat în manuscris în biblioteca IAB.
98
Petrov 1996 - Gh. Petrov, Raport preliminar asupra cercetărilor

arheologice din complexul medieval de la Gerwgiu de Jos,
jud. Hunedoara (Campaniile din 1993, 1994, 1995).
ActaMN, 33, C 1996, 403-4 I 3.
Pinter 1992-1994 - Z. K. Pinter, Spada medievală din mormântul de călăreţ
de la Deva. Consideraţii tipologice şi cronologice. Sargeţia,
xxv, 1992-1994, 235 -246.
Pinter 1994 - Z. K. Pinter, Das mittelalterliche Schwert aus clem
Reitergrab in Diemrich-Deva, FVL, 37, 2, 1994, 5-10.
Pinter 1999 - Z. K. Pinter, Spada şi sabia medievolă În Transilvania şi
Banat (sec. lX-XlV), Reşiţa, 1999.
Popa 1988 - R. Popa, La Începuturile evului mediu românesc. Ţara
Haţegului. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,
1988.
Popescu 1956 - D. Popescu, Cercetări arheologice În Transilvania (li).
MCA, II, 1956, 89-152.
Popescu 1970 - M. M. Popescu, Podoabe medievale În Ţările Române,
Editura Meridiane, 1970.
Rădulescu-Gali - A. Rădulescu, E. Gali, Das landnahmez.eitliche Grăbe,feld
2001 von Temesvar (Timişoara)-Csâkaerclă. ActaArchHung, 52,
1-3, 2001, 155-193.
Revesz 1996 - L. Revesz, Honfoglalas kori temeto Szentes-Borbasfoldân
(Szabo Janos Gyozo asatasa nyoman). -Ein
landnahmezeitliches Grăbe,feld in Szentes-Borbasfăld
(Nach der Ausgrabung von Janos Gyozo Szabo). MFME-
StudArch, 2, 1996, 299-336.
Roska 1913 - M. Roska, Ârpadkori temeio Vajdahunyadon.-Sepultures
de l' epoque d' Arpad, a Vajdahunyad. DolgCluj, IV, I,
1913, 166-198.
Roska 1914 - M. Roska, Ărpadkori temet6 Varfalvan. -Cimetiere de I'
epoque des Arpades a Varfalva. DolgCluj, V, I, 1914, 125-
187.
Roska 1941 - M. Roska, A Gyulavarsandi (Araci M.) Lapâshalom
retegtani visz.onyai. -La stratigraphie de la colline
,,Laposhalom" de Gyulavarsand. Dep. Arad. FolArch, III-
IV, 1941, 45-56.
Rusu - Domer 1962 - M. Rusu, E. Domer, Săpătura de salvare de la Şiclău (r.
Criş, reg. Crişana). MCA, VIII, I 962, 705-712.
Sebestyen 1932 - K. Sebestyen, A sagittis Hungarorum .... A magyarok fjia es
nyila, Dolg., Szeged, 8, 1-2, I 932, 167-255
Stanojev 1989 - N. Stanojev, Nekropolen aus dem 10.-15. Jahrhundert in
der Vojvodina. 712 Katalogabschnitte. Katalog, 1, Novi
Sad, 1989.
Szăraz 1893 - A. Szaraz, Nagyvaradi /efet. ArchErt, Xlll, 1893, 140-142.
Silnu 0\a. Aurel Dragot:1. (icorgiana Du1:ma11
Szell 1941 - M. Szell, XI. szazadi temetok Szentes kornyeken.- Les

cimetieres du XI l·mc siecle aux environs de Szentes. FolArch,
III-IV, 1941, 231-267.
Szoke1959 - B. Szoke, A Bjelobrdoi kulturdr6l. ArchErt, 86, 1, 1959,
32-47.
Tomicic 1990 - Z. Tomicic, Tragom novujih istraiivanja bjelobrdske
kulture, u Slavonskom dtjelu Podravine. Prilozi, 7, 1990,
85-106.
Ţeicu 1998 - D. Ţeicu, Banatul montan în evul mediu, Timişoara, 1998.
Vlassa 1967 - N. Vlassa, Tot despre locul de descoperire a sabiei
,, de la Moreşti". ActaMN, 4, 1967, 511-512.
cz;:::r::P "'---- ; ~
~ ==· •~
11 13
Planşa 1. 1-7 Cristuru I Secuiesc; 8-1 O Gîmbaş (?); 11-13 Gîmbaş.

~: o
I
O
I
~
00 I 2
~
4
1 3
900 10 11 13
o
I
(1 ,?Cl,i-
14
15
Plan\a 2. 1-8 Benic; 9-16 Biharea.

Planşa 3.1-2 Biharea.
-------------------------103
Silviu O\a. Aurel Dragotă. Georgiana Ducman
Pl an a 4. rad a.
104 - - - - - - - - - - - - - - -- - - -
PATRIMONIVM APVLE NS E V-VI
4
~
•J ,J
- - -
-
~ 5
~
- f
- ~ ~?
- - -
--
~6
'
-f;i ,
., ..,
I
~
7 9
8
Planşa 5.1-5 Gîmbaş; 7 Gîrbova; 8-12 Moldoveneşti.
-----------------------105
urci Drago t ă, corgiana Ducman
mr0]J'io:::!lllI
:o :
I
oo-
I I
e -
1 . . 4
Planşa 6.1 -6 Moldo eneşti.

PATRIMONIV M APVLENSE V-VI
O O GQO
5 o~
6 ~
10
~
Planşa 7.1-10 Moldoveneşti.

corgiana Ducman
r·t
' V
(.
'
2 3 4
I
I ,I
G a'
~ ··=~
7 9
10
Plan şa 8. 1-11 Mor şti .
10
PATRIMONIVM APVLENSE V-V I
li I \ \ I I I \ \\l\l
-
---- - ·· -
.--
-
_......_
---...._
-C:Z2Z2:Z::-
-,_
-----.
-- - -
--· ---
-
....-
---
~
_., -- ...........
- ®·
(i)
_,____
-...,
c-- - --- ---- 0 $
-- .,,,.,- 0 , -
--
-- ...
--- - --
-...
I ~._ ,J,l~~--.
-,,, . ,,~\
\Îi1~~;,
\("
. ccz
111f1~~~ .
\j~
1
1 I
Planşa 9. 1-2 Moreşti .
---------------------109
ii iu Oţa . Aurel Dragotă , corgia na Ducman
1~ :
8 9
10 ll 12
13 14
Pl a n ş a I O. 1- 15 Ş iclău.
110 - - - - - - - - - - - - - - - -- - -- - - - - - -
PATRIMONJVM APVLENSE V-VI
2 3
4 5 6 7
Planşa 11. 1-8 Şiclău.

Planşa 12 . Şiclău
112-------------------
]
o ------ I I
I I
Planşa 13. Şiclău

5
Planşa 14 · 1-6 Vărşand.
114
O ~Q I 3
~l
~
I o\ ll\
11 11
Planşa 15 . 1-8Vărşand.
. O _
' ii IU_;._\a. Aurel . a-
_ Dragotă , Georgian LJucrnan
- ~-
----
Planşa 16. I -6 V ar
~ şand .
Q
I
Planşa 17. 1-13 Vărşand.

il vi u \a, Au re l Drago tă , eo rgiana Du cman
Planşa 18. 1-6 Yărşand .
118 - - - -- -- - - - - - - - - - - - -
Planşa 19. 1-5 Vărşand.

ilvi u O\a, Aurel Dragată, Georgiana Ducman
~I
I
I
I
I
I
Planşa 20. 1-5 Vărşand .
120 - - - - - - - -- - - - - - - - - - -
O POSIBILĂ BISERICĂ FORTIFICATĂ LA MIRĂSLĂU,

JUDETUL ALBA
- MONUMENT MEDIEVAL DISPĂRUT -
PAUL SCROBOTĂ
Situată în partea dreaptă a râului Mureş, într-o zonă colinară, la 7 km

nord de municipiul Aiud. localitatea Mirăslău poartă urme ale prezenţei umane
în zonă încă din neolitic, continuând cu epoca bronzului, epoca fierului,
perioada romană, perioada feudală 1 •
Prima atestare documentară a localităţii datează din anul 1219 2, aceasta
apărând sub numele de ,.Myroslov".
După afirmaţiile unor localnici în punctul „Cimitirul unguresc" a existat o
biserică al cărei pavaj interior din căr.ămidă a fost observat în urmă cu câţiva ani
cu ocazia unor lucrări de excavare efectuate în zonă (probabil pentru a se
extrage piatră din ruine n.a.). Existenţa acestei biserici poate fi prezentată
deocamdată numai ca o ipoteză susţinută în prezent doar de unele menţiuni
documentare, schiţe asociate unor relatări scrise şi aspectul suprafeţei solului în
punctul respectiv.
Înspre marginea sud-estică a platoului, unde se află cimitirul amintit se
observă o delimitare a unui spaţiu dreptunghiular, orientat pe axa V-E, având
dimensiunile de 7,5 x 13 m. Delimitarea este făcută printr-o uşoară denivelare a
solului pe margini şi o adâncire a spaţiului interior (fig. 4/d).
Este vorba. presupunem noi, de urma fostei biserici. În părţile de vest,
nord şi est la distanţe variind între 5 şi 8 m se află un val având o înălţime de
aproximativ 0,5 m şi o lăţime de 5-6 m. Urmează un şanţ apoi un alt val, cu
înălţimea luată în exterior de 0,5-1 m si lăţimea de aproximativ 8 m. Laturile
oblice ale şanţului au în medie 6 m, iar distanţa dintre vârfurile valurilor este de
I0-12 m. Atât cele două valuri cât şi şanţul au un traseu uşor rotunjit. Pe laturile
de nord şi vest a valului din interior se observa urmele a două amenajări de
formă aproximativ pătrată cu laturile de 5-6 m (fig. 4/b, e). Acestea pot proveni
de la două turnuri. Faptul că toate laturile lor în afară de cele dinspre partea cu
biserica sunt marcate de uşoare alveolări se poate datora faptului că de acolo a
fost extrasă până şi piatra de temelie. Pe întreaga parte de sud precum şi parţial
pe laturile de vest şi est lipseşte şanţul şi valurile. Lipsa acestora chiar din
construcţie pe motiv că poziţia este apărată natural nu se justifică. Panta pe
latura de vest este mult mai abruptă.
Prima mentionare documentară a unei biserici în Mirăslău o avem din
anul 1274 3 • Mag~us Peter, pentru mântuirea sufletului fiului său ucis. a lăsat
1
Pentru bibliografic vezi Repertoriul.
2
D.I.R-C, p. 170 , doc. 113.
3
Gyorfi G. , Az. Ârpad-kori, p. 174.
--------------------------121
Paul Scrohotă
capitlului de Alba Mirăslăul împreună cu biserica de piatră cu hramul ,,Sfântul

Petru".
Într-un registru al dijmelor papale este amintit, din 1_332 pâ~ă în 133~ un
Paul .wcerdos de Miruslov Myruslaw, Mezkun Mrruslow . Aparţmea
protopopiatului de Turda şi a plătit în 1332 su~na de 40 dena_ri la prima _dar~ şi
un gros ~i şase denari la cea de a doua dare. In 1333 a plătit 18 denari pruna
5
dare. iar în 1334 suma de 22 denari la cea de a doua dare .
Menţionări ulterioare a faptului că la Mirăslău a existat cel puţin o
constructie cu rol de biserică avem, printre altele, din două relatări de epocă ale
bătăliei de la 18 septembrie 1600 dintre Mihai Viteazul şi generalul imperial
Gheorghe Basta. Este vorba despre relatările lui Tommaso Cavrioli6, ofiţer în
armata lui Basta şi Achille Tarducci • În ambele relatări este prezentată şi câte o
7
schiţă cu amplasarea în teren a celor două armate •

8
În schiţa lui Cavrioli reprodusă de Veress , (fig. 1), se pot observa trei
9
clădiri care ar putea fi considerate biserici. Prima, cea din partea stîngă a schiţei,
are o formă evidentă de biserică. Mai există, însă, două clădiri cu mai multe
nivele dispuse sub forma unui turn aşezate deasupra şi sub litera „C" din schiţă.
În schimb în desenul lui Tarducci (fig. 2) nu apar decât două asemenea
construcţii. Una este cu siguranţă aceeaşi cu cea din schiţa lui Cavrioli, situată
în stânga imaginii, în afara aglomerării de case. În ambele schiţe este singura
clădire cu aspect cert de biserică.
Unele relatări de la începutul secolului XX ale bătăliei, bazate pe textele
mai sus amintite, vorbesc de asemenea de mai mult de o biserică. Torok
Bertalan afirmă că pe planul lui Achilie Tarducci se văd două biserici: "Una pe
locul actualului cimitir şi a doua pe platou (şes)" . Yeress Andrei spune că
10
Basta şi-a stabilit oştirea lângă biserica de sus' • Probabil ei au fost influenţaţi şi
1
de situaţia din acel moment aşa cum apare ea într-un plan după o hartă
militară(fig. 3) pe care apar trei cruciuliţe, însemne pentru construcţii religioase.
Având în vedere data elaborării planului, credem că el prezintă, începând
din partea de sus, următoarele biserici: biserica românească din lemn, cu hramul
~ Ibidem.
~ Ibidem.
1iDescrierea bătăliei este datată 30 septembrie 1600 - Praga. A fost trimisă la Roma de
către nunţiul papal Filippo Spineli în 20 octombrie (vezi Veress, Documente, p. 204,
doc. 195).
7
Achilie Tarducci, Fatre dai sig11or Giorgio Basta . generale de/I armi ne/I Vngaria
Superiore_, Ycnctia, MDCI.
Veress este de părere că schiţa lui Cavrioli este originalul care a fost reprodus atât de
8
Tarducci cât şi de Humrnzaki în Dornmellte_, voi. IV/2 ( vezi Yeress, Documellte, pag.
~06 . r~ota I ). De asemenea desenul lui Tarducci este reprodus şi de I. Lupas, Epocele.
Conform Ycrcss, Dorn111e11re. pag. 207, schiţa se găseşte în Arhiva Vaticanului,
Fondo Borghcsc III 87 .c.
10
Tiiriik Berta lan , ... li miris-:.h)i csatâig , p. 52.
11
Ycrcss, A Miris-:.loi c.HITll . p. 70.
122-------------------------
.. Sfinţii Arhangheli„ datând din sec. XVlll 12 • demolată în anul 1984 şi înlocuită
cu o biserică de zid amplasată în alt punct. actuala biserică reformată. datând
din anul 1843 \ I 3) şi o biserică azi dispărută.
1
Dacă aceasta din urmă a fost singura din zonă. până la construirea
celorlalte două nu putem şti în actualul stadiu al cercetărilor.
Putem doar afirma. ţinând cont de datele prezentate mai sus. că la
Miraslău. în punctul .. Cimitirul Unguresc'·. a existat o biserică medievală
fortificată, a cărei vechime ar putea fi anterioară anului 1274.
O POSIBILĂ BISERICĂ FORTIFICATĂ LA MIRĂSLĂU, JUDEŢUL

ALBA
- MONUMENT MEDIEVAL DISPĂRUT -
(Summary)
The article presents the probable place and some dates regarding a
missing medieval church from Mirăslău
Repertoriul= Repertoriul Arheologic al .Judeţului Alba, Biblioteca Museis

Apulensis, Alba Iulia. 1995
D.I.R.C. = Documente Privind Istoria Ro111â11iei, veacul XI, XII si XII, C.
Tra11silva11ia, voi. I ( I 075-1250). Editura Academici R.P.R.,
1951
Gyorfi, A: Ârpâd-Kori = Gorfi Gorgy, A: Ârpâd-Kori Mugyarorszâg Târteneti
Fâldrajza, voi. IL Akadcmiai kiado, Budapest. 1987
Veress, Documente= Andrei Veress, Docu111ente Privitoare La Istoria
Ardealului, Moldovei şi Tării RonllÎneşli. voi. VI. Acte şi
scrisori ( 1600-160 I). Ed. Cartea Românească, Bucureşti. 1933
I. Lupaş, Epocele = Ioan Lupaş, Epocele Principale în Istoria Românilor, ediţia
II, Ed. Ardealul, Cluj
Tărăk Bertalan, ... a mirisz.loi csatâig = Tărăk Bertalan, Erdely tcfrtenelmenol.
Barthory Zsigmondfejedelemme vâlas:tâsatâl a mirisz.lâi
csatâig, în Evkânyve, Gyulafehervar, 1903
Veress, A Miris::.loi csata = Andrei Veress, A Mirisz.loi csata, în A: Erdely
Muz.eum- egy siilet, Kolozsvar, 1907
Şematism = Şematismul Eparhiei de Alba Iulia, I ianuarie 1996.
12
Sematism, pag. 220, nr. 38.
lnfonnaţie obţinută de la pastorul Bisericii reformate din Miraslău. d-na Korodi Kiss
1.i
lbolya.
------------------------------123
Paul c ro b o t ă
[!I
0
„ l!l
I El
Fig. l Schiţa lui Tommaso Cavrioli , apud Yeress, Documente.
·' :~R
,O
0-: '
H~~
I
~o
Fig. 2 Schiţa lui Achilie Tarducci, apud Yeress A Miris foi csata.
P ATRIMO NIVM AP VLENSE V-VI
,,-,,,/,_,,,,.,..... ----~ .
,.' ,'
, .', , ,
, /
;
i
Fig. 3.Planul localităţii Miraslău , întocmit de Veress după o hartă militară.
Fig. 4a Vedere generală dinspre nord Fig. 4b Turnul de pe latura nordică
-------------------------125
Paul crobo t ă
Fig. 4c . Şan ţul şi va lul exterior în partea estică Fig. 4d . Bi erica
Fig. 4e. Turnul de pe latura v estică Fig. 4f. Şanţu l în partea de nord şi vest
12 6 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -- - - -
PATRIMO!\IVM APVLENSE V-VI
, ANALIZA ARHEBOTANICĂ A MACRORESTURILOR VEGETALE

PROVENITE DIN SITUL TIPIA ORMENIŞ ULUI _(JUD. BRAŞOV)
BEATRICE DA/SA CIUTĂ
Analizele arheobotanice întreprinse asupra mostrelor de seminţe

carbonizate'. recuperate în timpul săpăturilor arheologice sunt cele care oferă
oportunitatea de a afla mai multe informaţii despre speciile de plante care au
constituit sursa subzistenţei civilizaţiilor din trecut. Din păcate. exemplele de
situaţii privind descoperirea unor contexte arheologice. ce au oferit şansa păstrării
macroresturilor vegetale. sunt extrem de rare. De aceea. în timpul campaniilor
arheologice. trebuie speculată fiecare posibilitate de prelevare a probelor ce pot
conţine seminţe carbonizate.
Contextul descoperirii
Mostrele cu seminţe carbonizate. care au fost supuse analizării în vederea
determinării lor. provin din săpăturile arheologice realizate în aşezarea dacică de la
Tipia Ormenişului.
Probele 1, 3. 4 au fost recuperate din cuprinsul unor vase ceramice, ·iar proba
2 a fost prelevată de pe podeaua unei locuinţe incendiate. De fapt, incendierea
locuinţelor a fost cea care a dus la carbonizarea seminţelor. care a oferit astfel şi
şansa păstrării acestora. Carbonizarea este procesul prin care seminţele expuse la
temperaturi înalte datorate focului, pierd cantitatea de apă aflată în conţinutul lor 2 •
totodată în urma acestui proces crescând şi şansele conservării lor pe perioade
îndelungate de timp.
Determinare probe 3
În cazul cariopselor recuperate dintr-un vas de tip borcan, numerotat ca şi
Proba 1, operaţiunea de determinare a relevat că acestea aparţin speciei de cereale,
Hordeum vulgare (orz) (fig. I).
Proba 2 a fost atribuită speciei de grâu, Triticum aestivum, cunoscut ca şi
grâu de pâine, însă datorită faptului că proba a fost recuperată de pe podeaua unei
locuinţe distruse prin incendiere, cariopsele sunt foarte deteriorate (fig. 2).
Cariopsele din proba 3, aparţinând aceleiaşi specii de grâu de pâine, s-au
păstrat foarte bine, acest fapt datorându-se şi modului de depozitare într-un
Deşi utilizarea termenului de seminţe carhoni::.ate este impropriu, deoarece carboni-;:,are

1
înseamnă transformarea în cenuşă a materialelor în urma unui proces de ardere suferit de

acestea, vom continua utilizarea tennenului, dat fiind faptul că acesta este frecvent folosit
de către arheologi în literatura de specialitate.
2
Zohay, Hopf 1988, 3.
Pentru operaţiunea de determinare a probelor s-au folosit lucrări de specialitate enumerate
3
în lista lucrărilor bibliografice selective, cum ar fi: manualul din 1994, a lui Kărber-Grohne,
volumele V şi XII din Flora României, ·lucrarea Paleoethnohotany, a lui J. Renfrew. Pe
lângă acestea a mai fost utilizată, în paralel, şi colecţia de referinţă aflată în dotarea
laboratorului de arheobotanică a /11stit11t11/ui de Arheologie Sistemică.
127
- ·
n.'c1p1ent. 1:sle
· - - ·I. tec"'
,011" I .. -,· {)ps<.:
. ,•ip·irtiwînd
• . • aceleiaşi specii de Triticum
. aesti\'Um.
.
· · ma,· man· ( fi1g. 3) . A·1 putea fi vorba de .o operaţiune
·111sa- de d1mcns1u111
· . . .de triere
.
anterioară a grămezii de grâu. care a scpara_t seminţele ~c d1me~s_1~ 111 mat man_~~
cele de dimensiuni mai mici. ipoteză cc ar putea fi bazata pc reahtaţile descope~m1.
proba 3 conţinând seminţele mai mari şi mai frumoase au fost puse spr~ ~ep~z~t~re
într-un chiup, iar cele mai mici şi prost păstrate (proba 2) cc au fost gas,te ns1p1te
pe podea. să fi fost puse spre păstrare într-un recipient sau yoate sac de pânză care
odată cu inccndiarea locuinţei a luat foc, seminţele împrăşt11ndu-se astfel pe podea.
Deşi. este o ipoteză oarecum relativă. deoarece n~ putem şti cu cer_titudin~ î~ ce
condiţii au ajuns aceste cariopse pc podeaua casei. lnsă un fapt este sigur, oncat de
marc ar fi fost recolta de grâu. comunitatea nu şi-ar fi permis să risipească stocul de
grâu, aruncându-l pc jos.
Seminţele care alcătuiesc proba 4 şi care au fost recuperate dintr-un chiup,
au fost atribuite speciei de leguminoase sălbatice Vicia anţ?usrifolia (specie de
măzăriche) (fig. 4).
Analogii cu aşezări contemporane
Speciile de plante mai sus menţionate sunt apanţ11 comune în cadrul
aşezărilor datând perioadei dacice. Amintim în acest context rezultatele similare
oferite de analiza macroresturilor vegetale în aşezările dacice de la Piatra Craivii\
Căpâlna, Popeşti, Piscu Crăsani, Grădiştea Muncelului etc.
5
Din sursele literare ale vremii ştim despre daci, că erau un popor a cărui
mijloc principal de subzistenţă o constituia agricultura. Modalităţile avansate de
semănare, îngrijirea ogoarelor, cultivare cât şi de stocare a recoltei, au permis
conservarea, în multe aşezări, a silozurilor de cereale; spre deosebire de perioadele
mai timpurii când posibilităţile erau mai rudimentare şi în care şansele de păstrare a
macroresturilor vegetale sunt limitate. Datorită acestui fapt, avem posibilitatea de a
afla mai multe despre culturile de cereale şi leguminoase preferate de strămoşii
noştri dacii, sau chiar şi despre ,.reţetele culinare„ ale acestora. Ştim deja că
populaţiile dacice care au habitat în aşezările risipite pretutindeni în ţară, au avut
şansa de a-şi construi o civilizaţie avansată, date fiind şi realităţile existente în
perioada respectivă. O serie de factori favorizanţi cum ar fi: clima propice şi
solurile fertile, zăcămintele miniere cât şi gradul de tehnologizare cunoscut de
civilizaţia dacică, au contribuit din plin la buna dezvoltare a acesteia. Plugul.
săpăligile şi secerile realizate din materiale rezistente cum ar fi fierul, sunt calitativ
superioare uneltelor din epocile precedente permiţând desfăşurarea operaţiunilor
derulate în procesul de producţie pe perioade îndelungate, dar şi pe areale mai
largi. Toate acestea concură la buna desfăşurare a procesului de cultivare a
cerealelor. Nu e de mirare faptul că tot în această perioadă a luat naştere şi
diferenţierea socială.
Pentru conturarea unei imagini privind speciile cultivate de populaţia dacică,
vom încerca o scurtă trecere în revistă a acestora.
Popa 1971,p. 272; Daisa-Ciută, Plantos 2005.

4
5
Cân:iumaru 1996, p.69.
PATRl:\10NIVM APVLENSE V-VI
Cerealele şi legumele const1tu1au recoltele de bază ale societăţii dacice,

fatorită faptului că erau uşor de uscat şi stocat pe perioade îndelungate. Aceste
indicii reies în urma unei priviri generale asupra speciilor descoperite în cadrul
1şezărilor contemporane p·erioadei. Mai mult, după cum aminteam. modul de
1epozitare a grăunţelor în unele aşezări, a făcut ca acestea să aibă şanse mari de
păstrare; relevarea unor astfel de contexte permiţând specialiştilor inventarierea
speciilor care intrau în cadrul alimentaţiei aşezării. Grâul, orzul, meiul, secara, sunt
doar câteva din cerealele utilizate de comunităţile dacice în cadrul dietei
alimentare, iar lista poate continua cu exemplificarea speciilor de leguminoase care
le acompaniau, cum ar fi lintea.
Grâul, este superior altor cereale în ceea ce priveşte valoarea lui nutritivă.
Cariopsele acestuia conţin, nu numai amidon ( conţinutul de carbohidrat al
grăunţelor de grâu este de 60-80 %), ci şi cantităţi semnificative de proteine (8-14
,%). Proteinele de gluten (hidrat de carbon) prezente în endospermul seminţei îi
conferă aluatului de grâu acea vîscozitate, cât şi proprietatea de a se înălţa când
dospeşte, cu alte cuvinte, calităţile unice ale coacerii acestuia. Grâul a fost, şi încă
:este, produsul principal de larg consum, preferat de comunităţile tradiţionale de
,agricultori . Referitor la Triticum aestivum, se poate afirma că este specia de grâu
6
cu proprietăţi superioare celorlate specii înrudite în ceea ce priveşte făina obţinută

pentru realizarea pâinii, dar şi ca valoare nutritivă.
Despre orz se ştie, că a fost frecvent utilizat în cadrul procesului de realizare
a berii, însă nu trebuie omisă utilizarea sa principală, anume ca furnizor de făină,
mai ales că în perioada despre care vorbim, orzul a cunoscut punctul culminant al
,utilizării sale 7 .
Legat de specia de măzăriche descoperită, nu se pot face prea multe
1presupuneri. Este foarte probabil că era utilizată ca şi substitut a unor specii de
ileguminoase în cadrul „bucătăriei" dacice, deşi se ştie că Vicia sp. necesită condiţii
speciale de preparare datorită proprietăţilor sale toxice •
8
Cu siguranţă că modalităţile de preparare a plantelor erau bogate şi variate.

Gama speciilor utilizate în alimentaţie era vastă. Multe se bazau pe „reţete"
:empirice transmise din generaţie în generaţie, însă nu este exclus ca unele dintre ele
, să fi fost rezultatul unor experimente şi îmbunătăţiri, realizate de agricultori pe
· parcursul vieţii lor.
lkatricc Da1~a l'1111:1
ABREVIERI BIBLIOGRAFICE:
Beldie ŞI colab. - Al. Beldie, I. Morariu, A. Nyarady, E.I. Nyarady, Flora

1972 României, XII, Bucureşti, 1972.
Cârciumaru 1996 - M. Cârciumaru, Paleoet11ohota11ica, laşi, 1996.
Daisa Ciută, _ B. Dai sa Ciută. C. Plantos, Analiza arheohotanică a unui lot de
Plantos 2005 seminfe provenit din „silo::,urile" descoperite la Piatra Craivii,
Apulum. XLII, 2005. 83-94.
Flint-Hamilton - K. B. Flint-Hamilton, Legumes 111 A11cie11t Greece and
1999 Rome: Fo(HI, Medicine or Poiscm ?, He speria, voi. 68, 3,
Atena, 1999, 371-385.
Kărber-Grohne -U. Kărber-Grohne, Nutzpflan::.en I ll Deutschland.
1994 Kult111"gerschite u11d Biolo~ie, Stuttgart, 1994.
Popa 1971 - Al. Popa, Nivelul dezvoltării economiei dacice În lumina
descoperirilor de la Piatra Craivii şi Căpâlna, în Apulum,
IX, 1971, 271-280.
Renfrew 1973 - J .M. Renfrew, Paleoethonohotanv, Londra, 1973.
Săvulescu ŞI - T. Săvulescu, I. Grinţescu, M. Guşuleac, I. Morariu, A.
colab. 1957 Nyarady, E.l. Nyarady, I. Todor, Em. Ţopa, Flora României,
V, Bucureşti, 1957.
Zohary, Hopf - O. Zohary, M. Hopf, Domestication of plants in the O/d
1988 World, Oxford, 1988.
MACRO BOTANICAL ANALYSES CARRIED OUT ON FOUR SAMPLES

RECOVERED FROM TIPIA ORMENIŞULUI SITE
(Summary)
In this paper we present the archaeobotanical results carried out on four

samples recovered from Tipia Ormenişului settlement located in Braşov County. lt
is worth tobe mentioned that this settlement was inhabited by dacian communities.
Samples 1, 3 and 4 were picked up from ceramic pots and sample 2 was recovered
from the floor of one burned l10use. After the analyzing of the samples we could
determined that: sample 1 was belonging to Hordeum \'ulgare specie; sample 2 and
3 were belonging to Triticum aestiv11111 specie and the last one was belonging to
Vicia sp.
Explanation of figurcs:
Fig 1. Detail with Horde11111 ,•11/gare seeds.
Fig 2. Detail with Tritirnm aesti\'11111 seeds.
Fig.3. Detail with Tritirnm a<'sti\'11111 seeds.
Fig.4. Detail with Vicia sp. seeds.
130-------------------------
Fig. 1 Detaliu seminţe Hordeum vulgare .
11 11 /111 11 111111111111 111 llll llll lll l lll l llll l 11 1!

Fig. 2 Detaliu seminţe Triticum aestivum.
Beatrice Dai a ·1uta
Fig. 3 Detaliu seminţe Triticum aestivum.

DATE NOI OBŢINUTE ÎN URMA ANALIZĂRII UNOR

MACRORESTURI VEGETALE PROVENITE DIN
CETATEA DACICĂ DE LA CĂPÂLNA (JUD ALBA)
BEATRICE DA/SA CIUTĂ, CRISTINEL PLANTOS
Macroresturile vegetale supuse unei analize arheobotanice în vederea

determinării lor, provin din aşezarea dacică de la Căpâlna (jud.Alba). Probele
conţinând seminţele de cereale arse se află în colecţiile Muzeului Naţional al
Unirii, ele fiind „redescoperite" cu ocazia unor lucrări de reamenajare. Din păcate,
informaţiile privind contextele de descoperire ale acestora nu se mai păstrează.
Chiar şi în această situaţie, am considerat importantă determinarea lotului de
seminţe, în condiţiile în care probele supuse atenţiei noastre aduc informaţii cu
totul noi, privind plantele consuIŢ1ate de comunitatea care a habitat în acest areal.
Pentru respectiva aşezare mai există un set de analize arheobotanice realizate şi
1
:publicate de Marin Cârciumaru •
Cetatea dacică de la Căpâlna, cercetată intens pe parcursul mai multor
campanii arheologice se află la o distanţă de 2 km sud, de satul cu acelaşi nume,
2
· pe un mamelom numit „Dealul Cetăţii'', la o altitudine maximă de 61 Om şi 200 m

faţă de Valea Sebeşului.
Parte componentă a sistemului de fortificaţii din Munţii Orăştici, fortificaţia
1
. de aici a controlat, pe de altă parte, şi o serie întreagă de comunităţi ce s-au
dezvoltat pe Valea Sebeşului\ relevându-ne acum o imagine mult mai coerentă
1 asupra dinamicii dezvoltării economice a acestei zone în antichitate.
Determinare probe
În urma analizării celor două probe ce conţineau cantităţi însemnate de
seminţe arse, s-a putut stabili că acestea aparţin unor specii diferite de cereale. Prin
. calcule statistice şi matematice s-a dedus, cu aproximaţie, numărul total al
seminţelor existente în cadrul probelor. Astfel, Proba I, ce cântărea 3 70 grame a
I fost identificată ca aparţinând speciei Hordeum vulgare (orz); conţinea în jur de
, 29.500 seminţe arse (fig. 1a-b). Proba 2, impresionantă ca şi greutate, conţinea I, 1O
I l<.g. de seminţe arse, mai exact în jur de I 00.000 seminţe aparţinând speciei Secate
: cereale (secară) (fig. 2 a-b).
' M. Cârciumaru, Consideraţii paleoetnobotanice şi contribuţii la agricultura geto-dacilor ( li)., în

1
Thraco-Dacica, V, 1-2, 1984, p.173; I. Glodariu, V. Moga, Cetatea dacică de la Căpâlna,

I Bucureşti, 1989, p.122.
2
Pentru descrierea săpăturii şi a etapelor cercetării vezi I. Glodariu, V. Moga, op.cit. p. 18-
33.
JO imagine de ansamblu a acestei situaţii a fost prezentată în vara anului 2005 de colegii
Cristian I. Popa şi Ovidiu Ghenescu la un simpozion organizat de Muzeul Naţional al Unirii
în colaborare cu fundaţia culturală" 1 Decembrie 1918".
133
Bcatri1.:c Daisa Ciutfl. Crist111cl Planto~
în ceea cc priveşte materialul botanic oferit spre analiză d-lui Ma~i

Cârciumaru, acesta provine din săpăturile mai vechi efc_ctuate de M._ Macrea ş1 I.
Berciu _(din anul 1~54~. Din cantitate~ de seminţe o~ente spre_ analizare, au -~~As :
determmate 1550 semmţe, acestea fond compuse dmtr-o varietate de spec11 1
cadrul cărora predomina specia de orz: Hordeum vulgare vulgare- 61,3%, Triticwn
nwnococcum - 0,3o/c, Triricum dicoccum - 0,2%, Panicum miliaceum - 3,2%,
Setaria italica - 23.3%, Lens eseu lenta ssp. microspermae - 0,7%, Galium
spurium - 7,4%, Papaver somniferum - 0,6%, Polygonum persicaria - O, 1%, P.
convolvu/11s- 0,7%, P. aviculare - 0,6%, Rumex acestosa - 0,2%, Vicia hirsuta -
0,06%, Sinapis sp. - 0,2%, Chenopodium album - O, I%, Agrostema githago -,
4
0,2% •
Dacă încercăm o privire generală asupra speciilor de cereale relevate în;
cuprinsul aşezărilor ce datează din perioada respectivă, se poate observa că, orzul şi
secara, apar în mai toate aşezările perioadei din care dispunem de analize
arheobotanice. Le aflăm, de exemplu, în aşezări ca şi cea de la Piatra Craivii5, la
Tipia Ormenişului6, la Popeşti, la Piscu Crăsani şi, nu în ultimul rând, la Grădiştea;
Muncelului 7 . Se pare că, ambele specii au jucat un rol foarte important în cadrul
dietei alimentare a comunităţilor dacice, iar acest lucru nu este de mirare, dacă
avem în vedere şi valoarea lor nutritivă ridicată, comparativ cu a altor specii de
cereale.
Date importante privind aprecierea speciilor de orz în perioade relativ
contemporane, ne sunt oferite de Plinius, în a sa: Naturalis Historia. Astfel, făina
de orz a fost des utilizată pentru prepararea unui anumit tip de terci (tisana),
considerat a fi foarte hrănitor şi binefăcător pentru sănătate. Conform informaţiilor
oferite de acelaşi autor, orzul era hrana cea mai veche a atenienilor; acest fapt
reiese şi din supranumele gladiatorilor, care erau numiţi „mâncătorii de orz''
(hordearii{ Tot de la Plinius aflăm şi despre o serie de leacuri care se puteau
obţine cu ajutorul orzului: persoanele care mâncau pâine din făină de orz nu aveau
picioarele atinse de gută, iar planta de orz pisată şi băută cu vin se spune că poate
provoaca menstruaţia.
Hipocrate recomanda consumarea băuturii obţinută prin fermentarea făinii din
orz, ca fiind foarte bună în caz de sete, deoarece se putea sorbi cu uşurinţă, nu balona
stomacul şi era uşor de eliminat • lată deci, că pe lângă utilizarea sa ca aliment, mai
9
era folosită şi în procesul de realizare a berii 1°.
4
M. Cârciumaru, Paleoe111obota11ica, 1996, p. 69.
sB. Daisa Ciută, C. Plantos, Anali=a arheobotanică a unui lot de seminţe carbonizate provenit din
,silozu,~le" ~escoperitda Piatra Crafrii, în Apulum XLII, p. 86.
6
B. Da1sa Ciută, Anul1:a arhebotanică a macrore.sturilor vegetale provenite din situl Tipia
Ormenişului (jud Br~ov), în Patrimonium Apulcnse V.
7
M. Cârciumaru 1996, op.cit.p 167-169.
8
Plinius, Natura/is Historia, XVIII, p. /3-/9.
9
Plinius, op.cit, XXII, p. 65-66.
1
°Cf. J.M. Rcnfrcw, Paleol'flumohota11y, 1973., p. 86.
Referitor la speciile de secară, deşi nu au fost găsite încă dovezi clare din
care să reiasă utilizarea acesteia în scopul realizării pâinii, acest fapt nu trebuie
exclus, datorită calităţilor nutritive superioare celorlalte cereale, pâinea rezultată,
eventual în asociere cu făină de grâu, fiind foarte hrănitoare 11 • În lucrarea sa,
Palaeoethnobotany, Jane Renfrew, ne oferă câteva indicii privind utilizarea
seminţelor de secară, alături de cele de orz, respectiv pentru obţinerea malţului.
Lista speciilor relevate şi analizate anterior de M. Cârciumaru, împreună cu
cele prezentate de noi, oferă o imagine ( chiar dacă sumară), privind speciile de
plante utilizate în cadrul dietei alimentare de comunitatea care a habitat în acest
areal.
Descoperirea în cadrul fortificaţiei de aici, dar şi într-un depozit izolat, a mai
multor artefacte destinate practicării agriculturii 12, ocupaţie improbabilă în zonă, ne
sugerează aceeaşi situaţie ca şi în cazul descoperirilor de la Piatra Craivii, cea a
unei producţii destinate schimbului, în care erau angrenate şi comunităţile dacice
din mănoasa vale a Mureşului, zonă care, probabil, furniza cea mai importantă
cantitate de hrană cetăţilor dacice din zonele montane. 13
NEW DATES REGARDING MACRO BOTANICAL REMAINS

RECOVERED
FROM THE DACIAN CITADEL FROM CĂPÂLNA (ALBA COUNTY)
(Summary)
The aim of this paper is to present the archaeobotanical results carried out on
two carbonized grain samples that were recovercd from Căpâlna (Alba County).
The citadel from Căpâlna has played an important role into defensive system
created around dacian citadels from Orăştici Mountains. Both samples containing
the carbonized seeds were identified as belonging to the Cerea/ia family.
The first of them was identified as belonging to Hordeum vulgare specie.
The weight of the sample is 370 grams counting around 29.5000 seeds. The weight
of the second is very impressive, respectively I, I O kg counting around I 00.000
seeds. This sample was determined as Sernle cereale specie. It seems that both
species were been much appreciated in those times. This idea is supported by the
discoveries of them in almost every settlement dated from dacian period. From this
citadel we have another set of data analysed by Marin Cârciumaru in 1984. Within
species discovered and analysed by Marin Cârciumaru, barley was counted about
61, 3%.
11
L. Suciu, Indicii pentru reconstituirea vieţii cotidiene în aşe::.ările dacice. A.\pecte ale
alimentaţiei, în Studii de istorie antică. Omagiu profesorului Ioan Clodariu, Cluj-Napoca-
Dcva, 200 I, p. I 61.
12
1. Glodariu, V. Moga, op.cit. p. 97-98.
1.i A. Rustoiu, G. T. Rustoiu, Aşezări din a doua vârstă a.fierului descoperite recent pe
teritoriul oraşului A/ha Iulia, în Apu/11111, XXXVII/ I, 177-191; B. Daisa Ciută, C. Plantos,
op.cit. p.88.
135
lkatrn.:l'. l>aisa ( ·1utf1. Cnst111l'.I l'lanlos
Important datcs rcgarding the use of barley flour were been offered by,
Plinius in his Naturn/i.,· Historia book. According to Plinius the barley flour was I
very often used in proccss of prepare some kind of tisane ! From de same roman r
author we know about few recipes very useful in take care of the health. Another I
rnethod for use of barlcy in those tirnes it was to make beer. Hippocrates ,
rccornmends it very good to cornbated thirsty because it was a light drink and it I
was very easy to throw out. !
Regarding the use of rye specie in those times we still don't have steadily
results. But it seerns very probably that rye was used alone or mixed with other
cereals for bread making. This faci is supported by the multiplicity of discoveries
of this specie within human settlements dating from that period. Jane Renfrew in
his book Palaeoethnobotany tclls about the possible use of rye in obtaining a
substance similar to beer from our days.
The tist of species revealed by us together with the results obtained by Marin
Cârciumaru, present a picture about plant species used within human diet by the
inhabitants that have settled in that area.
We think that these samples were part of the cereai silos stoked from the
inhabitants. lf wc take into account the importance of Căpâlna citadel into
defensive system it seems very probable that inside of the citadel were deposited
huge cereals quantities.
The explanation of figures:

Fig. 1. a-b. Details with Hordeum vulgare seeds from Sample l.
Fig. 2 a-b. Details with Seca le cereale seeds from Sample 2.
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE:
Beldie şi colab. 1972 - Al. Beldie. I. Mornriu, A. Nyanidy E.I. Nyanidy, Flora
României, XII, Bucureşti, 1972.
Cârciumaru 1984 - M. Cârciumaru, Consideraţii paleoetnobotanice şi contribuţii
la agrirnlt11ra geto-dacilor (11 )., în Thraco-Dacica, V, 1-2,
1984, 171-176.
Cârciumaru 1996 - M. Cârciumaru, Paleoetnohotanica, laşi, 1996.
Daisa Ciută 2005 - B. Daisa Ciută, Analiza arhebotanică a macroresturilor
~·egetl~le p1:o,·e11ite din situl Tipia Ormenişului (jud Braşor),
m Patnrnomum Apulense V-VI, (în curs de apariţie).
Daisa Ciută.
Plantos 2005 - B. Dai sa Ciută. C. Plan tos. Anali=a arheobotanică a unui lot
d~ seminţe _c~~-~oni=llle provenit din „silo=urile" descoperite la
Ptatra Cran·11, m Apulum XLII. 83-94.
Glodariu, Moga 1989 - I. Glodariu, V. Moga, Cetatea dacic,i de la Căpâlna,
Bucureşti, 1989.
Korber-Grohne 1994 - U.Kărber-Grohne, Nw::.1~fla11::.e11 in Dewschland.
K11lr11rgerschite wu/ Biologie, Stuttgart 1994.
136----------------------
Macrea, Berciu 1965 - M. Macrea, I. Berciu, La citadel/e dacique de ( 'ăpâlna,

Dacia, IX, 1965, p. 201-231.
Plinius -Plinius cel Bătrân, Naturali.\' Historia Enciclopedia c1moştinţelor
din antichiraie,Bucureşti, 2003.
Popa 1971 - Al. Popa, Nivelul dezvoltării economiei dacice În lumina
descoperirilor de la Piatra Craivii şi Căpâlna, în Apulum
IX, 1971, 271-280.
Renfrew 1973 - J .M. Renfrew, Paleoethonobotan_v, Londra, 1973.
Rustoiu, Rustoiu 2000 - A. Rustoiu, G. T. Rustoiu, Aşezări din a doua vârstâ a
fierului descoperite recent pe teritoriul oraşului A/ha Iulia,
în Apulum, XXXVII/I, 177-191.
Suciu 2001 - L. Suciu, Indicii pentru reconstituirea vieţii cotidiene În
aşezările dacice. Aspecte ale alimentaţiei, în Studii de
istorie antică. Omagiu profesorului Ioan Glodariu, Cluj-
Napoca-Deva, 2001•, 159-177.
Săvulescu şicolab. 1957 - T. Săvulescu, I. Grinţescu, M. Guşuleac, I. Morariu, A.
Nyarady, E.I. Nyarady, I. Todor, Em. Ţopa, Flora
României, V, Bucureşti, 1957.
Zohary, Hopf 1988 - D. Zohary, M. Hopf, Domestication of plants in the O/d
World, Oxford, 1988.
PATRIMONIVM APVLENSE V -VI
Fig. 2a. Detaliu seminţe Secale cereale.
.
;•
Fig. 2b. Lotul complet de seminţe de Secale cereale.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 139
\J/
CRONICA
CERCETARILOR ARHEOLOGICE
DIN JUDETUL
'
ALBA
PATRIMONIVi\1 APVLENSE V-VI
BUNURILE ARHEOLOGICE CARE PROVIN

DINTR-UN SIT CLASAT MONUMENT ISTORIC:
RES NULL/US SAU RES PUBLICAE?
AUGUSTIN LAZĂR*
Două soluţii contrare emise de Tribunalul Hunedoara (înch. nr. 72/2005.

pronunţată în dosarul nr. 3138/2005) şi Curtea de Apel Alba Iulia (înch. nr.
6 l /2005, pronunţată în dosarul nr.3285/2005) ne ocazionează examinarea
regimului juridic al bunurilor detaşate şi însuşite.fără drept în urma unor acti\·itâţi
de braconaj arheologic, din siturile arheologice clasate monument istoric,
aparţinând domeniului public.
În fapt, inculpaţii - membri ai lumii interlope din municipiul Deva - s-au
organizat în trei asociaţii infracţionale şi în perioada 2000 - 2003, printre alte fapte
(şantaj, violare de domiciliu, lipsire de libertate în mod ilegal etc.) au efectuat
detecţii şi săpături neautorizate în situl arheologic „Sarmizegetusa Regia'', clasat
monument istoric pe lista monumentelor aparţinând patrimoniului cultural naţional
(respectiv patrimoniului mondial). monument din care şi-au însuşit 15 brăţări
dacice din aur evaluate la 1,5 mii. dolari SUA (însă de valoare inestimabilă pentru
patrimoniul cultural) pe care le-au valorificat pe piaţa neagră internă şi
internaţională, pricinuindu-se pierderea acestor bunuri pentru patrimoniul cultural
naţional 1.
* Procuror general adj. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Valoarea tezaurului, pentru patrimoniul cultural naţional, este evidenţiată de expe11iza
1
muzeografică: "această brăţară, la care se adaugă şi cele menţionate de doamna expert B.

Deppert-Lippitz, reprezintă un orizont de podoabe necunoscut până acum în epoca dacică
clasică (secolele II a.Chr. - II p.Chr.), ele fiind singurele exemplare realizate din aur''. Este
relevată, de asemenea, în cuprinsul mesajelor trimise de expertul german Barbara Deppert-
Lippitz pe parcursul anchetei, investigatorului sub acoperire Margot: ,,Dragă M, îţi
mulţumesc pentru e-mail şi imaginile brăţării. De fapt, am văzut o brăţară de acest tip în
vara lui 2000 şi am discutat cu d-na Marinescu din punct de vedere arheologic. Dar nu pot
spune că este într-adevăr brăţara pe care mi-ai transmis-o. Tipul este exact acelaşi, dar mi se
pare că este ceva mai "masivă". Îmi amintesc că ireutatea, pe care a,11 verificat-o cu
cântarul meu de bucătărie, era puţin peste un kilogram. În urmă cu câţiva ~ni, poliţia
germană m-a contactat şi mi-a arătat fotografii cu doi tineri, pentru a identifica persoana
care a venit la mine cu brăţara. Sper, în calitate de colegă, că vei înţelege că am fost absolut
fascinată de bijuterie şi că am profitat de oca:::~e pentru a studia tehnica brăţării, chiar în
momentele în care stăteam de vorbă cu tânărul. !mi amintesc că, de fapt, persoana nu era un
anticar profesionist. Probabil că ştii deja că o brăţară a fost pusă în vânzare publică la New
York, dar nu s-a vândut deoarece nu există cerere pentru obiecte de interes regional, adică
cele care nu sunt nici greceşti şi nici romane. Conform zvonurilor publice, există încă unele
brăţări de acest tip, descoperite împreună, la câţiva antiquari. Sper că ne vom cunoaşte cu
prima ocazie m care voi fi în România sau aici, în Germania. Barbara Deppcrt." ,,După
adresă, magazinul nu se află în Frankfurt, ci la Moglingen, după codul poştal, este în
---------------------------141
:\11gus1111 I .a1:ir
- ·111c I1e1<.:rea
Pr111 · penc1. IŢc1 111.. 7"/"005
- - . pronunţată de Tribunalul . Hunedoara
, în_
... I
d os,11u "] I "J8/2()()S s-·• admis în parte propunerea Parchetului de pe langa
nr ..1 .1 -· · c • -
O
• d- d 29
Curtea de Apel Al ha Iulia dispunându-se ares_~are~ ~rev~ntiva. pe p_eno~ a e
de zile a 9 inculpaţi şi respingerea propunem pn_:1~1d _mlocuirea masurn d~ a 1~u
părăsi ţara cu referire la un alt inculpat. pentru savarşirea faptelo~ ?e
asociere 1~
vederea săvârşirii de infracţiuni prcv. de art. 323 C.pen .. furt c~hf1c~t de bunuri
aparţinând patrimoniului cultural prev. de art. 208 al. I, 209 al.2 ~1t.a ŞI al.4 ~.pen.
cu aplic. art. 280 1 al.2 C.pen. şi efectuare de către persoane fizice ne_autonzate a
unor detecţii sau săpături în siturile arheologice, prev. de art. 73 al. I dm Legea nr.
182/2000.
Pentru a emite această hotărâre Tribunalul Hunedoara a reţinut că inculpaţii
prezentau pericol social concret rezultat din asocierea într-o grupare vădind u~ ~~~
de organizare profesional cu un scop bine determinat, efectua~ea d~ act1v1taţ1
infracţionale menite a aduce atingere normelor ce ocrotesc patnmo111ul cultural
national al României, Însuşirea unor bunuri arheologice din siturile Munţilor
o,:ăştiei, clasate monument istoric şi traficarea acestora pe „piaţa neagră"
internă şi internaţională •
2
S-a reţinut că grupările susmenţionate au capacitatea de a se autoproteja în

sensul sustragerii de la investigaţii prin impunerea „legii tăcerii", exercitarea de
ameninţări şi violenţe împotriva persoanelor care le-au cunoscut activităţile şi nu
au respectat regulile impuse. De asemenea, o altă grupare acţiona violent prin
desfăşurarea de operaţiuni tip „intervenţii rapide" de recuperare, efectuate prin
racolarea unor foşti sportivi de performanţă din Capitală şi din Timişoara echipaţi
şi înarmaţi adecvat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins cererea de recuzare a
judecătorilor Curţii de Apel Alba Iulia, formulată de unul dintre inculpaţi şi a
regiunea Stuttgart. Săptămâna trecută, o prietenă mi-a spus că două brăţări se află În
vitrina unei noi galerii de artă din Munchen, dar nu are şi adresa. În general, anticarii nu
vor să vorbească de această afacere. Ei se tem de doi sârbi care fac tranzacţiile. Şi mai
mullc persoane mi-au spus că unul dintre cei doi sârbi controlează traficul cu monede şi
antichităţi
În România, CIi sprijinul unei persoane cu poziţie foarte Înaltă În ministerul
român al culturii. Acelaşi lucru mi s-a spus de mai multe ori şi în anii trecuţi. Salutări
cordiale, Barbara."
~ În luna februarie 2002. în timpul desfăşurării anchetei. realizatorul TV. Tora Radu Dragoş
a reuşit o penetrare a reţelei infracţionale din municipiul Deva. producând un film
documentar în care doi membri ai reţelei. caracterizaţi tăinuitori, prezentau sub protecţia
anonimatului, pe lângă alte obiecte de patrimoniu, o brăţară spiralică din aur. În seara zilei
de 9 martie 2002, prezentatorul Tora Radu Dragoş arăta pe postul OTV: "Ceea ce vedeţi
aici, în mâna mea, este o brăţară de aur masiv, ascunsă de unul dintre căutătorii din această
zonă, o brăţară pe care, v-o garantez. orice muzeu din lume şi-ar dori-o. Are în jur de J.500
~rame, e incredibil! Poate n-o să vă vină să credeţi, dar este crudul adevăr: Muzeul Naţional
de Istorie, în subsolul căruia Într-o cameră blindată sunt expuse cele mai valoroase obiecte
din aur descoperite În România, 1111 are o brăţară ca cea aflată acum ;11 posesia bandelor
de căutători din Deva. Există totuşi una foarte asemănătoare dar, aş spune eu. din păcate,
din argint".
142-------------------------
P:\TRl~10NIV\1 :\PVLEi\SE V-VI
1
dispus în temeiul art. 52 al.5 din C. pr. pcn .. 111enf inerea stârii de arest a
inculpatului (încheierea nr. 358/2005 pronunţată în dosarul nr. 3451/2005 al Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie, S. pen.).
Prin încheierea penală nr. 6 I /2005. pronunţată în dosarul nr. 3285/2005,
Curtea de Apel Alba Iulia a admis recursurile inculpaţilor, a casat încheierea penală
atacată şi rejudecând, a respins propunerea formulată de Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Alba Iulia, dispunând punerea de Îndatâ În libertate a inculpaţilor.
Pentru a dispune această hotărâre instanţa de recurs a reţinut în esenţă,
următoarele :
- ,,art. 208 C. pen., constituie 1111 111ij/oc pentru ocrotirea posesiei", iar
bunurile din situl arheologic m1 aparţin 11i111c111ui:
- ,,simplele declaraţii ale martorilor şi prezentarea unui film" nu sunt
suficiente probe; având în vedere că ..în cauză grupurile se află într-o rivalitate
notorie" înţelegerile între anumiţi membri ai grupurilor erau ,.înţelegeri
întâmplătoare'';
- ,,nu au fost identificate. respectiv audiate şi alte persoane care au participat
la săvârşirea acestor fapte'' cu privire la infracţiunile de şantaj, violare de domiciliu
şi lipsire de libe11ate în mod ilegal; nu este îndeplinită condiţia pericolului social
concret.
În cele ce urmează, lăsând la o parte aspectele privind evaluarea probaţiunii
care sunt de competenţa instanţei de fond. vom analiza aspectul principal reţinut,
respectiv calitatea bunurilor arheologice mobile. detaşate şi Însuşite fără drept
dintr-un sit arheologic clasat monument istoric. aparţi11â11d domeniului public:
simple obiecte din categoria „ res 11111/ius, res clerelictae" sau hun uri aflate în
proprietatea puh/ică a Statului Român?
Conform motivârii instanţei de recurs, ,,bunul mobil este, în fapt, în posesia
sau detenţia unei persoane în momentul sustragerii. Res nulius (lucrurile care nu
aparţin cuiva) şi res derelictae (lucrurile abandonate de posesorul lor) nu pot
constitui obiect material al furtului. Brăţările dacice nu s-au aflat în posesie şi
proprietate publică, nu au fost supuse unor proceduri de clasare potrivit Legii nr.
182/2000, deoarece nu au fost găsite··.
1. Problema instituirii unui regim juridic de protecţie a bunurilor aflate În
siturile arheologice. vizate .,pre a fi Însuşite Î11 urma zmor operaţiuni de hracom{j
arheologic (acţiuni ajunse după anul 1989. în anumite regiuni ale ţării, la nivelul de
fenomen antisocial şi executate de reţele infracţionale specializate), a preocupat
legiuitorul în sensul emiterii unor acte normative prin care a definit conceptele de
patrimoniu cultural naţional-', patrimoniu arheologic, sit arheologic declarat zonă de
\2) Patrimoniul cultural naţional este alcătuit din:

a) bunuri cu valoare excepţională. istorică. arheologică, documentară. etnografică.
artistică, ştiinţifică şi tehnică, literară. cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică,
bibliofilă, cartografică şi epigrafică, reprezentând mărturii materiale ale evoluţiei mediului
natural şi ale relaţiilor omului cu acesta, ale potenţialului creator uman şi ale contribuţiei
româneşti la civilizaţia universală;
---------------------------------143
1\ll~llSl 111 I .,I/iii
interes naţional. bunuri culturale mobile, -~unuri arheologice etc., precum şi al

stahilirii regi11111l11i juridic al acestor hun un .
. · ca f.11n
Patri111011i11I arheologic este d e f 11111 · d ansamblul bunurilor
. •: · . . ~
arheologice format din: siturile arheolo~ice clasate m Lua~ cupnnz~nd
111011111 ncntele istorice situate supratcran, subteran sau suhacvat1c, ~-e cupn1_1d
vestigii arheologic<': strucluri, construcţii, grupuri de -~lădiri. P_recum _ş, ter~nurde
cu potenfial arheologic reperat. instituite conform legu; h~nunle mobde, obiectele
sau urmele manifestărilor umane, împreună cu terenul 111 care acestea au fost
descoperite" (art. 2 lit.b din Ordonanţa Guvernului nr. 43/2000 modificată prin art.
2 lit. b din Legea nr. 378/200 I )5. . . .
Conform art. 20 al. 3 şi 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 68/1994 pnvmd
protejarea patrimoniului cultural naţional bunurile cultu:ale mobi~e_descop~rite ca
rezultat al cercetărilor arheologice sistematice, precum ŞI descopermle fortuite sunt
de drept proprietate publică, indiferent de regimul de proprietate asupra terenului
din care acestea au fost recuperate. Din momentul descoperirii şi până la încheirea
procedurii de clasare. care se declanşează din oficiu, bunurile culturale mobile
descoperite În condiţiile de mai sus beneficiază de regimul juridic de protecţie
prevăzut pentru bunurile clasate În categoria tezaur.
Aceste dispoziţii privind protecţia bunurilor culturale mobile indiferent de
modul de descoperire au fost preluate în art. 45 al. I din Legea nr. I 82/2000
privind protecţia patrimoniului cultural naţional mobil, intrată În vigoare la 27
ianuarie 2001, astfel: ,.Bunurile arheologice, epigrafice, numismatice,
paleontologice sau geolitice descoperite în cadrul unor cercetări sistematice cu scop
b) bunuri culturale care fac parte din colecţiile publice care figurează în
inventarele muzeelor, arhivelor şi fondurilor bibliotecilor;
c) bunuri culturale care fac parte din inventarele cultelor religioase şi ale
instituţiilor ecleziastice.(art. 1 din Legea nr. 182/2000).
Principalele acte normative prin care a fost reglementat acest domeniu sunt: Ordonanţa
4
Guvernului nr. 68/ 1994 privind protejarea patrimoniului cultural naţional aprobată prin
Legea nr. 4111995: Ordonanţa Guvernului nr. 43/2000 privind protecţia patrimoniului
arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional aprobată cu
modificări prin Legea nr. 378/2001; Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor
istorice; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2001 privind unele măsuri în domeniile
culturii şi artei, cultelor, cinematografiei şi dreptului de autor aprobată cu modificări prin
Legea nr. 574/2001; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2003 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil
aprobată cu modificări prin Legea nr. 314/2004; Legea nr. 105/2004 privind pentru
modificarea Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil şi
Legea nr. 314/2004 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 16/2003
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului
cultural naţional mobil.
~ Ordonanţa Guvernului nr. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea
unor situri arheologice ca zone de interes naţional, publicată în Monitorul Oficial nr. 45/31
ianuarie 2000, a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 378/200 I.
publicată în Monitorul Oficial nr. 394/200 I.
144-------------------------
PATRl;-.10NIYM APVLENSE V-VI
irheologic sau geologic, precum şi cele c/e.,·cop<'rite întcimplâtor prin lucrări de

xice natură, efectuate în locuri care fac ohiectul exclusiv al proprietăţii puh/ice,
:onform art. 136 al.4 din Constituţia Românici 6 , illlrâ în proprietate puhlică,
Jotrivit dispoziţiilor legale. Din momentul descoperirii bunurile arheologice sunt
supuse procedurii de clasare iar direcţia judeţeană pentru cultură şi patrimoniu
;ultural naţional decide cărei instituţii i se vor transmite în administrare''.
Bunurile mobile rezultate în urma unor descoperiri arheologice
intâmplătoare vor fi predate de către descoperitor, în termen de maximum 72 de
'Jre, direcţiilor pentru culturâ, culte şi patrimoniu cultural naţionaljuc/eţecm (art.
~8 al. I din Legea nr. 182/2000). În acest caz procedura de clasare se declanşează
ain oficiu (art. I I pct. I lit.e din Legea nr. 182/2000). În timpul desfăşurării
procedurii de clasare din oficiu a unui bun cultural mobil acesta se află suh regimul
de protecţie prevâzut pentru bunurile clasate în categoria tezaur (art. 17 din Legea
nr. 182/2000).
· Între siturile arheologice clasate în lista 111011111nentelor istorice ce cuprind
1Vestigii arheologice: structuri, construcţii, grupuri de clădiri, precum şi terenurile
tu potenţial arheologic reperat, sunt enumerate ,.Cetăţile dacice din Munţii
:Orăştiei, comuna Orăştioara de Sus, jud. Hunedoara", monumente aparţinând
domeniului public, aflate în paza şi administrarea Muzeului ( 'ivilizaţiei Dacice şi
1
Romane din Deva (hotărârile nr.. 13/1997, 18/1998 şi 11/2001 ale Consiliului
1Judeţean Hunedoara)7. Importanţa excepţională pentru istoria şi cultura naţională
rezultată din mărturiile materiale, bunurile mobile ce fac parte din categoria
„Tezaur al patrimoniului cultural naţional mobil" şi bunurile imobile clasate în
categoria monumentelor istorice aflate în Lista patrimoniului mondial a determinat
protejarea lor prin instituirea asupra comunei Oriiştioara de Sus a unei zone de
interes arheologic prioritar (art. 2 lit. g din Ordonanţa Guvernului nr. 43/ 2000)8.
Drept urmare, principalele căi de acces spre „Sarmizegetusa Regia" şi
celelalte cetăţi dacice au fost marcate cu panouri care informează şi avertizează
publicul cu privire la regimul .,pecia/ de protecţie a zonei.
Cetăţile dacice şi terenurile cu potenţial arheologic reperat din Munţii Orăştiei,
reprezentând un complex de monumente istorice, au fost protejate prin încredinţarea
spre administrare Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane încă de la înfiinţarea sa
6
Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în
administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate;
de asemenea ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică (art. 136 al.4
din Constitutia României).
7
Monumen;ele istorice sunt bunuri imobile, construcţii şi terenuri situate pe teritoriul
României sau în afara graniţelor, proprietăţi ale statului român, semnificative pentru istoria,
cultura şi civilizaţia naţională şi universală (art. I al.2 din Legea nr. 422/200 I).
8
Despre preocupările privind perfecţionarea legislaţiei de ocrotire a monumentelor istorice
a se vedea El. Tanislav, E. Tanislav, Observaţii în legătură cu reglementarea actuală
referitoare la protejarea monumentelor istorice, în „Dreptul" nr. 6/200 I, p. 92; A.
Condruz, Prevenirea şi combaterea traficului ilicit cu obiecte aparţinând patrimoniului
cultural naţional, Academia de Poliţie Bucureşti, studii postuniversitare (nepublicată).
Augustin I ,alftr
. nte istorice pe toate listele emise de
( 1920), precum şi prin mcn\1onarca lor ca mo1~u1~e- -
- d · d. I 957 şi pana 111 prezent.
autorită\ile competente 111 omemu. 111 . • i conducerea Muzeului
Astfel conform Srarurelor pentru orgam~mea 7
ş .b .. · ·
1
.Judeful~i H,:nedoara ··. ~probate la 30 Decembrie 1920, între atn uţ11 1e muzeu u,
se enumerau: • - fi· t ea lângă muzeul
,,g) a îngrUi ruinele Sarmiz.egetusa şi a intenţiona m lin.ar ,
local a unei filiale la Grădişte. . f:
' h) a îngriji ruinele castelelor, taberelor şi cetăţilor daco-romane ŞI a ace
săpături la faţa locului. _ _ _ _ . ._ . . . _ .
j) a nu Îngădui ca nechemaţi sa faca sapatun de natw a p, e1stor1ca ŞI
istorică pe teritoriul judeţului. . . . .. .
Muzeul stă sub supravegherea M1111sterulu1 Cultum şt Artelor, care-l
controlează prin Inspectoratul Muzeelor". _ . . _ .
Lista monumentelor de cultură de pe teritoriul Roma111e1 aprobata prm
Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 661/1955, completată cu Hotărârea
Consiliului de Miniştri nr.1619/1957, publicată de Editura Academiei, cuprindea la
poz. 111 „Rezervaţia arheologică „Cetăţile dacice", Orăştioara de Sus, Costeşti,
Regiunea Hunedoara".
Lista monumente/or istorice situate pe teritoriul comunei Orăştioara de Sus,
aprobată şi comunicată de Comisia Naţională a Monumentelor şi Siturilor
Arheologice ( cu adresa nr. 6380/20.11.199 l ), cuprindea 17 monumente între care
sunt enumerate cele din Grădiştea de Munte, Costeşti, Blidaru etc. De asemenea,
Lista monumentelor istorice a judeţului Hunedoara, păstrată în baza de date a
Centrului de Informatică şi Memorie Culturală Bucureşti ( 1997), cuprinde
monumentele istorice din zona comunei Orăştioara de Sus la pct. 52 - 54 şi 82 -
86.
În plan administrativ, protecţia siturilor - monument istoric din Munţii
Orăştiei s-a realizat printr-un „Plan urbanistic zonal pentru ::.onele protejate:
Cetatea Costeşti (Cetă/uia),
Cetatea Blidaru şi Cetatea Sarmizegetusa - Regia -
Grădiştea de Munte din comuna Orăştioara de Sus", care marchează limita ;:.onei
arheologice, precum şi prin Regulamentul local de urbanism, elaborate de Institutul
Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Urbanism şi Amenajarea Teritoriului
URBANPROIECT - Bucureşti, aprobate prin Hotărârea nr. l l /200 I a Consiliului
Judeţe~n __ Hunedoar_~, emisă ît~ ten~eiul Legii nr. 50/l 99 l privind autorizarea
executam construcţ11lor, republicată 111 1997.
Sit_urile arheo_logice cla~~te 111on'.m1e11t istoric ce cuprind vestigii
arheol~g,ce: struct~n, construcţ11, grupuri de clădiri, precum şi terenuri cu
polen/tal arheologi(· reperat sunt proprietatea publică a Stat I · R ~ 9
· M" · u u, oman
reprezentat pnn misteru 1 Culturii şi Cultelor, fiind atribuite în administrarea
9
Bunurile cart: se află în proprietatea statului şi servesc la folos 1· 11 ţa t t , ·
. . . . . . u uror ,q11e s11nt 111 tHO
publ,co) aparţm clo111e1111t/r11 puhl,c (res p11b/1cae) spre dcosehir· d b .-
1e pase d ă ş1· 1e adm1111strează · · . . '· · c e unu, 11e pe care statul
ca un particular ş, care aparţin d > · • . . .
. . f,
fi,.set.,. J;,t. ,s fiurn , , , . < me11111 1"' pn1•at (parnmon,o
t s ). A se vedea C. Hamang1u, I. Rosetti - Bălă Al B · ·
,, ·1 R - 1 · nescu, . ă1co1anu Tratat
<I<' IJrepr ( 11•1 om,m, vo .I. Editura ALL, Bucureşti. 1996. p.566. '
146--------------------
l'ATRIMONIVM APVLENSE V-VI
instituţiilor publice - muzeele (art. 7 şi 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 68/1994

privind protecţia patrimoniului cultural naţional, a11. 3 şi art. I 0-16 din Ordonanţa
Guvernului nr. 43/2000 aprobată cu modificări şi completări ulterioare) 10 . Obiectul
protecţiei penale nu îl constituie dreptul de proprietate, ci posesia sau detenţia unui
bun de către o altă persoană, decât făptuitorul indiferent de titlu sau caracterul
· li
acestuia .
Situl arheologic "Sarmi::egctu.rn Regia", clasat 111011umc11t istoric, este parte
a domeniului public şi se c{/lă În administrarea Muzeului Cil·ili::a(iei Dacice şi
Romane din Deva, de la înfiinţarea acestuia.
În conformitate cu prev. art. 20 alin. 3 şi 4 din Ordonanţa Guvernului nr.
68/1994, ,,bunurile culturale mobile descoperite ca rezultat al cercetărilor
arheologice sistematice, precum şi descoperirile fortuite sunt de drept proprietate
publică". Din momentul descoperirii şi pânâ la Încheierea procedurii de clasare,
care se declanşează din <diciu, bunurile culturale mobile descoperite în condiţiile
de mai sus, beneficiază de regimul juridic de protecţie prezentat pentru bunurile
clasate în categoria tezaur". Aceste dispoziţii privind protecţia bunurilor mobile
indiferent de modul descoperirii au fost preluate în art. 45 al. I din Legea nr.
182/2000 intrată în vigoare la 27 ianuarie 200 I.
Este de remarcat însă faptul că în cazul de faţă, bunurile arheologice mobile
nu reprezintă o descoperire Întâmplătoare.
Descoperirea arheologică întâmplâtow'e este definită
ca fiind „evidenţierea
de bunuri de patrimoniu arheologic ca urmare a acţiunii factorilor naturali sau a
acţiunilor umane, altele decât cercetarea arheologică'' (art. 2 lit. c din Ordonanţa
Guvernului nr. 43/2000). Întâmplătoare este descoperirea „care se produce din
întâmplare, care survine neprevăzut, incidental, accidentaL aleatoriu" . Spre
12
exemplu cu ocazia unor lucrări de corhănit buştenii în exploatările forestiere. Nu

poate fi întâmplătoare, neprevăzută, descoperirea unor bunuri arheologice realizată
ca urmare a unor acţiuni organizate. în cadrul cărora mai mulţi indivizi asociaţi
care au cules informaţii despre existenţa unor tezaure în zone cu vestigii
arheologice, s-au dotat cu autoturisme de teren, detectoare de metale performante,
unelte pentru săpat, hărţi şi lucrări de specialitate, efectuând detecţii pe terenuri
aparţinând domeniului public. Este exclus a se aprecia ca fiind întâmplătoare,
identificarea unor bunuri prin detecţii neautorizate, într-un sit arheologic declarat
zonă de interes naţional clasat monument istoric, aparţinând domeniului public.
° Conform
1
art. 4 din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice,
publicată în Monitorul Oficial nr. 407 /24 iulie 200 I. monumentele istorice pot fi şi în
proprietate privată (ex. terenuri cuprinzând vestigii arheologice), acestea fiind vândute
numai în condiţiile exercitării dreptului de preemţiune al statului român prin Ministerul
Culturii şi Cultelor sau al unităţilor teritorial administrative, după caz, sub sancţiunea
nulităţii absolute a vânzării.
A se ve_dca O. Aug. Stoica, Drept penal, partea specială, Editura Didactică şi
11
Pedagogică, Bucureşti, 1976, p. 149.

A se vedea I. Coteanu şi colab., Dicţionarul Explicativ al Limbii Române. Editura Univers
12
Enciclopedic, Bucureşti, 1998, p. 538.
-------------------------147
/\ugust111 I .azi\r
Prin sit arhevloJ!iC declarat zonu de interes ,~aţi<~nal_ se _î•~t~_lege ,_,z?na ~e

interes arheologic prioritar care se instituie asupr~ tenton_ulu1 un1taţ11 adm1~,s~rat1_v
_ teritoriale ce cuprinde acele situri arheologice_ a car~r ce_rcetare ş~11nt1:ica:
protejare şi punere în valoare este de importa~ţă exc~pţ1ona~a pe_ntru 1stona ş1
cultura naţională prin mărturiile materiale, bunurile mobile sau 1~obil~ ce_fac parte
sau sunt propuse să facă parte din categoria <<Tezaur al patnmonmlut cultural
national mobil >> sau fac parte ori sunt propuse să fie incluse în categoria
m~numentelor istorice aflate în lista Patrimoniului Mondial" (art. 2 lit. g din
Ordonanta Guvernului nr. 43/2000).
C~nform jurisprudenţei, teritoriul comunei asupra căreia s-a instituit zona de
interes arheologic prioritar este sit arheologic, fiind protejat în integralitatea sa de
acţiunile constând în detecţii şi săpături efectuate de persoane fizice sau juridice
13
neautorizate •
În realitate situaţia de fapt relevă o localizare a bunurilor într-un sit
arheologic - monument istoric, aparţinând domeniului public al statului român,
despre care sunt de notorietate informaţiile şi dovezile privind existenţa a
numeroase tezaure ale civilizaţiei dacice şi romane doar parţial evidenţiate până în
prezent, care de altfel conferă sitului valoarea de monument istoric. Este şi raţiunea
'pentru care desfăşurarea de activităţi de cercetare arheologică într-un sit de către
persoane neautorizate şi folosirea detectoarelor de metale era interzisă (art. 7 din
Ordonanţa Guvernului nr. 43/2000).
Cum bunul imobil, monument istoric aflat în patrimoniul muzeului, nu poate
fi însuşit ca atare, inculpaţii au localizat, detaşat, apoi şi-au Însuşit pe nedrept
bunuri arheologice încorporate în situl monument istoric, care în calitatea lor de
mărturii ale civilizaţiei materiale a strămoşilor îi şi confereau valoarea de
monument istoric.
Examinând problema obiectului material al infracţiunii de furt ( corpus
criminis), literatura de specialitate reţine că imobilele nu pot constitui obiect
material al furtului. doar părţile componente ale acestora (ex. materialele
componente ale unei case), odată ce au fost detaşate de corpul imobilului, devin
bunuri mobile şi însuşirea lor constituie infracţiunea de furt 14 • Obiectul material
poate fi un bun corporal mobil ce prezintă valoare şi care în momentul săvârşirii
infracţiunii se află în posesia sau detenţia altuia 15 •
Posesia sitului monument istoric în integralitatea sa, cu toate bunurile
arheologice mobile încorporate, ca stare de fapt existentă în momentul însuşirii
unora dintre acestea era realizată atât sub aspectul elementului material, corpus,
constând în puterea materială pe care muzeul o avea asupra universalităţii bunurilor
aflate în sit, respectiv totalitatea faptelor de păzire, deţinere, conservare. cercetare
şi valorificare a bunurilor şi informaţiilor obţinute, cât şi sub aspectul elementului
A se vedea Judecătoria Hunedoara, S.pen. nr. 282/2001, pronunţată în dosarul nr.

13
2007 /200 I (nepublicată).

14
':'- se v~de_a T.~asili~ ş.a., ~~odul penal comentat şi adnotat, partea specială, voi. /,
~d1tura St11nţ1fică ş1 Enc1~loped1că: Bucureşti, 1975, pag.255.
· A se vedea O. Aug. Stoica, op. cil., p. 149.
148------------------------
intenţional, animus, constând în voinţa muzeului, ca persoană juridică, de a se

,comporta ca titular al dreptului exercitat asupra sitului monument istoric şi a
bunurilor arheologice mobile încorporate în acesta I(,_
În toate cazurile, conf. art. 20 al. 3 şi 4 din Ordonanţa Guvernului nr.
68/1994, în vigoare la data săvârşirii faptelor, ,,bunurile descoperite sunt
1
proprietate publică şidin momentul descoperirii, beneficiazâ de regimul de

1 protecţie prevăzut pentru bunurile clasate în categoria "tezaur".
În concluzie, susţineri le inculpaţi lor că brăţările dacice - bunuri care,
conform expertizei muzeografice, se încadrează în patrimoniul cultural naţional,
clasa tezaur - detaşate dintr-un sit arheologic clasat monument istoric aparţinând
domeniului public, înscris pe Lista Monumentelor Patrimoniului Cultural Naţional
(din anul 1955), nu fac parte din patrimoniul cuiva (res nullius sau res derelictae,
susţineri reţinute întocmai în încheierea curţii de apel nr. 61/21 mai 2005, ca motiv
al punerii în libertate a acestora), sunt lipsite de temei. Aceste apărări confundă
dorinţa inculpaţilor cu realitatea ,~ormativă riguroasă care exista la data săvârşirii
faptelor: plasarea sitului arheologic "Sarmizegetusa Regia" pe lista monumentelor
istorice ale patrimoniului cultural naţional şi protecţia juridică a bunurilor
arheologice mobile încă de la descoperire.
Apărarea conform căreia bunurile însuşite nu ar.fi aparţinut patrimoniului
cultural naţional deoarece încă nu au fost supuse procedurii de c/asare 17 se
impune a fi înlăturată întrucât pe de o parte ele sunt părţi detaşate dintr-un
monument istoric clasat şi sunt protejate încă de la detaşare, iar pe de altă parte, în
situaţia unei descoperiri arheologice întâmplătoare ( ceea ce nu este cazul),
inculpaţii nu-şi pot invoca în apărare propria încălcare a legii, respectiv obligaţia
legală de a preda bunurile autorităţilor competente în termen de 72 de ore de la
descoperire. Această apărare este contrazisă de dispoziţiile legale susmenţionate
care prevăd ca bunurile arheologice descoperite aparţin domeniului public, fiind
protejate din momentul descoperirii, precum şi în cursul perioadei de clasare,
asemenea bunurilor din categoria "tezaur".
16
Despre clcmcntclc posesiei, a se vedea C. Hamangiu. I. Rosetti - Bălănescu, Al.
Băicoianu, op. cit., voi. I., p. 576.
Apărarea privind omisiunea clasării unor bunuri culturale este inspirată din cazul „ Codex
17
A11re11s", în care funcţionari ai Bibliotecii Naţionale a României şi ai Filialei Batthyaneum

Alba Iulia au fost scoşi de sub urmărire penală, pe acest motiv (neclasarea ca bun al
patrimoniului cultural naţional), pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 248
combinat cu art. 248/1 C. pen. şi art. 249 C. pen., constând în faptele de exercitare
defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, cu ştiinţă, prin care au permis fără drept
reprezentanţilor unui muzeu din Germania şi ai Editurii Faksimile Verlag Luzem din
Elveţia, fotografierea şi reproducerea manuscrisului „Evanghelicrul de la Lorsch - partea I'',
capodoperă a epocii carolingiene, datată în sec. IX, cunoscută sub denumirea „Codex
Aurcus" , fapte care au afectat dreptul de proprietate al Statului Român asupra
manuscrisului, au produs un prejudiciu de 1,5 milioane $ şi au cauzat degradarea
manuscrisului, bun cultural de valoare inestimabilă şi susceptibil a face parte din
patrimoniul cultural naţional. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia
urmărire penală şi criminalistică, dosar nr. 4 l 5/P/2002 (nepublicat).
Augustin La1f1r
Sub aspectul vinowiţiei inculpaţii nu se p~t apăr~ nici în sensul necuno~şterii

calităţii de monument istoric al s!~ului a_rh~o_I~'g1c, cal!ta~e c_~r~ ~st~ de noton~ta~e,
dovadă fiind şi faptul că membru asociaţ1e1 bracon1enlor 1ş1 orientau acţtu111le
exclusiv spre zona protejată a cetăţilor dacice unde s~ c~no~şte că s-a~ de~cop_erit
numeroase tezaure şi chiar după ce au fost surpnnş1, fiind sancţ1onaţ1, ş1-au
continuat activitatea infracţională luând măsuri suplimentare pentru a nu fi
depist~ţi. . . _ _ _. _
In practica judiciară a fost înlăturată apărarea mculpaţilor cetaţent stra1111,
surprinşi în timp ce efectuau, neautorizaţi, detecţii şi săpături în zona cetăţii dacice
„Piatra Roşie'·, situată pe teritoriul comunei Boşorod, jud. Hunedoara, apărare
constând în greşita reprezentare a realităţii, pretins generată de lipsa unor inscripţii
şi marcaje privind protejarea sitului arheologic, respectiv interdicţia efectuării de
detecţii şi săpături, înlăturată de instanţă ca fiind irelevantă raportat la principiul
conform căruia nimeni nu poate invoca necunoaşterea dispoziţiilor legii penale •
18
Punctul arheologic Căprărea{a, nu se află la vreo margine a zonei de interes

arheologic prioritar instituit asupra sitului arheologic. cuprinzând întreaga suprafaţă
a comunei Orăştioara de Sus, ci În zona centrală a acesteia, astfel încât inculpaţii
nu pot invoca nici vreo eroare de demarcare a zonei 19 • Mai mult chiar, accesul în
zona protejată fiind controlat cu o barieră şi un punct de control, instalate pe
drumul spre situl arheologic „Sarmi:egetusa Regia", în localitatea Costeşti.
adeseori inculpaţii se avertizau reciproc pentru a evita trecerea pe la bariera unde
autorităţile efectuau verificări, împrejurare care de asemenea demonstrează
conştiinţa vinovată a acestora. În practica judiciară, conştiinţa vinovată a
făptuitorilor a mai fost pusă în evidenţă, după caz, prin descoperirea în urma unor
percheziţii domiciliare a bunurilor arheologice (monede dacice şi romane), însuşite
fără drept din situri şi îngropate în rondul de flori din faţa casei , în curtea casei
20
socrilor , sau ascunse în scorbura unui nuc din grădină .

21 22
A se vedea Curtea de Apel Alba Iulia. S. pen. dec. nr. 660/200 I. pronunţată în dosarul nr.
18
4968/200 I (nepublicată).
19
Punctul arheologic Căprăreaţa, parte componentă a sitului .. Sannizegetusa Regia„ este
menţionat în literatura de specialitate şi cercetat încă din anul 1971. astfel: ,,În primăvara
anului 1971, la corhănitul buştenilor din exploatarea forestieră de pe versantul de sud al
piciorului Muncelului pe care se află Sarmizcgctusa şi la est de "incinta·· sacră, s-au
descop~rit u1~elte dacic~ de fău_rărie. Această descoperire fortuită a determinat începerea
săpătunl?r dm campa111a ai~ult11 1971 în acel punct. cunoscut cu numele de Căprăreaţa.
Cercetările ~u dus la dez\ehrea unui mare atelier de făurărie. cu unelte. produse în curs de
prelucrare ŞI _produse fi111te, precum şi a circa I .OOO Kg de fier în lupe. Alte terase din
apropiere au fost sondate constatându-se că toate au urme de locuire antică". H. Daicoviciu.
Şt. Fercnczi şi I. Glodariu. Cl!tlifi şi aŞL':iiri dacia in sud - ,·estul Tra 11 sil,wiil'Î Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti. 1989. p. 16-L ·
Parchetul de pe lângă Judecătoria Orăştie, dosar nr. 55/P/200 I (nepublicat).
0
:
;: ~archetul de pe l~ng~ Ju~ecătoria Orăştie, dosar nr. 55/P/200 I (nepublicat)

I archetul de pe langa Tribunalul Hunedoara, dosar nr. 35 I /P/2002 (nepublicat).
150------------------------
PATRIMONIVM i\PVLENSE V-VI
În raport cu aceste considerente, inculpaţii au acţionat cu vinovăţie suh

forma intenţiei directe: au avut reprezentarea urmării activităţii pe care o
desfăşoară, respectiv trecerea bunurilor de patrimoniu din posesia
administratorului, Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva, în sfera lor de
stăpânire şi au urmărit realizarea acestui rezultat. Au urmărit de asemenea.
valorificarea prin înstrăinarea acestor bunuri pricinuind pierderea lor pentru
patrimoniul cultural naţional. urmare care a fost efectiv realizată 23 . Prin
înstrăinarea unui bun se înţelege transmiterea acelui bun unei alte persoane sub
orice formă în alte condiţii decât cele prevăzute de lege 24 .
Dacă cu privire la pierderea bunului la care s-a făcut referire mai sus a fost
săvârşită şi o altă faptă. care constituie prin ea însăşi o altă infracţiune, în cauză
sunt incidente prevederile referitoare la acea infracţiune, cu aplicarea art. 280 1 al.2
C.pen. Astfel, într-o speţă similară, instanţa supremă a decis că fiind îndeplinită
cerinţa prev. de art. 280 1 al. 2 C.pen., se impune să se reţină că inculpaţii care au
sustras bunuri de patrimoniu dintr-un muzeu şi le-au ascuns. au săvârşit o singură
infracţiune. aceea prev. de art. 208 rap. la art. 209 lit. a. e, g cu aplicarea art.280 1
alin. 2 C.pen. 25 . •
Aceeaşi încadrare juridică. cu aplicarea art. 280 1 al. 2 C. pen., se impunea a

fi reţinută şi în cazul inculpaţilor cetăţeni români, condamnaţi pentru infracţiunea
de furt calificat prevăzută de art. 208 al. I. 209 al. 2 lit. a C. pen., cu aplicarea art.
74 lit. c şi art. 76 lit. c C. pen., care la comanda unui cetăţean străin. rămas
neidentificat au sustras contra sumei de câte I 00 mărci germane un meda I ion
funerar şi un altar cu inscripţie în limba latină, monumente aparţinând
patrimoniului cultural naţional. expuse în curtea Muzeului Civilizaţiei Dacice şi
Romane Deva. pricinuindu-se pierderea acestora pentrn patrimoniul cultural al
26
României •
Într-un alt caz, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice
prevăzută de art. 248 C.pen .. se impunea a fi reţinută cu aplicararea art. 280 al.2
1
C.pen. funcţionarului care în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, printr-o conduită

abuzivă a vândut, la comandă. unui colecţionar rămas neidentificat, biblioteca în
stil Biedermeier a unei vechi familii nobiliare din Transilvania, datată din 1887,
aflată în inventarul Primăriei Sălaşu de Sus. jud. Hunedoara şi cuprinsă în evidenţa
patrimoniului cultural naţional. Înstrăinarea a avut ca urmare şi în acest caz,
pierderea bunului pentrn patrimoniul cultural naţional .
27
23
A se vedea M. Bădilă, Drept penal, Partea specială, voi. li, Editura AL TIP, Alba Iulia,
2000, p. 81.
24
A se vedea O. Loghin. T. Toader, Drept penal român, partea specială, Casa de editură şi
~resă "Şansa" SRL, Bucureşti, 1994, p. 429.
_'i A se vedea Trib. Suprem. S. pen„ dec. nr. I 320/ I 984, în „Revista Română de Drept" nr.
9/1985, p. 78; Aug. Ungureanu şi A. Ciopraga, Dispo::.iţii penale din legi speciale române,
voi. VII, Editura Lumina Lcx, 1996, p. 462.
26
A se vedea Judecătoria Deva, s. pen. nr. 2297 /2000, pronunţată în dosarul nr. 2856/2000
(nepublicată).
27
Parchetul de pc lângă Tribunalul Hunedoara, dosar nr. 64 I /P/2004 (nepublicat).
---------------------------------151
Practica judiciară a înregistrat. de asemenea, cazuri în care furtul calificat de
bunuri aparţinând patrimoniului cultural naţional prevăzut de art. 208 al.I,. 2~9
alin. I lit.a şi alin. 2 lit. a C.pen. cu aplicarea art. 280 _ C.~en.,_ a fost c_omt~ m
1
concurs ideal cu infracţiunea de distrugere de monumente tstonce prevazuta de

art. 55 al. I din Legea nr. 422/2001 cu aplicarea art. 217 alin. 2 din C.pen. Astfel,
făptuitorii însuşindu-şi fără drept blocuri de calcar din situl arheologic î1~
conservare al castrului roman Germisara - Cigmău, Jud. Hunedoara, au produs ş1
distrugerea unei părţi a zidurilor fortificaţiei militare - .
8
2. Însuşirea bunurilor arheologice dintr-un sit monument istoric este

realizată printr-o infracţiune - mijloc: efecruarea de către persoanele fizice sau
juridice neautorizate a unor detectii sau săpături În siturile arheologice, faptă
prevăzută de art. 73 al. I din Legea 1~r. 182/2000 29 •
Obiectul juridic special protejat este interesul ocrotirii patrimoniului
arheologic, ca valoare socială importantă. Obiectul material (corpus criminis) îl
constituie bunurile arheologice mobile încorporate în situri şi vizate de interesul
ocrotit prin incriminarea infacţiunii (în măsura în care sunt identificate). Subiect
activ poate fi orice persoană fizică neautorizată, respectiv persoana din conducerea
unei persoane juridice, care a dispus efectuarea detecţiilor sau săpăturilor în lipsa
autorizaţiei. Elementul material al laturii obiective constă în două acţiuni
alternative: efectuarea de detecţii sau efectuarea de săpături. Fiecare dintre acţiuni
trebuie să îndeplinească cumulativ două condiţii: neautorizarea conform art. 46 din
lege·' şi efectuarea acţiunilor în locuri speciale, respectiv siturile arheologice.
0
Detecţia este „acţiunea de a detecta"J , respectiv „operaţie de identificare a

1
prezenţei unui semnal util într-o recepţie de unde electromagnetice'' ( din fr.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Orăştie, dosar nr. 3 76/P/2004 (nepublicat).

28
Săpăturile arheologice şi activităţile umane întreprinse asupra patrimoniului arheologic se

29
efectuează pe baza şi în conformitate cu autorizaţia emisă de Ministerul Culturii şi Cultelor

la propunerea Comisiei Naţionale de Arheologie în condiţiile legii.
Accesul cu detectoare de metal şi utilizarea lor în situri arheologice, în zonele de
interes arheologic prioritar şi în zonele cu patrimoniu arheologic reperat sunt permise
numai pe baza autorizării prealabile emise de Ministerul Culturii şi Cultelor (art. 5 al.6 şi 7
?Jn Legea nr. 37_8110 iulie 20?1 pu_blicată_în Monitorul Oficial nr. 394/18 iulie 2001).
(I) Cercetările arheologice s1stemat1ce, precum şi cele preventive sau de salvare,
efec111are de persoane juridice, sunt autorizate, coordonate şi controlate de Comisia
Naţională de Arheologie şi de Ministerul Culturii şi Cultelor.
(2) Persoanele fizice sau persoanele juridice neautorizate nu au dreptul de a
efect~a în siturile ~rheologice ~ete_ctii şi cercetări sau orice fel de alte intervenţii care pot
deteriora sau pot alecta aceste situri (art. 46).
11
· A se vedea FI. Marcu. C. Maneca, Dicfionar de Neologisme Editura Academiei
Bucureşti. 1978. p. 331. ' ·
detection)°' • Identificarea este înţeleasă ca „acţiunea de a identifica (a constata, a

2
stabili identitatea unei persoane sau a unui lucru, a recunoaşte) şi rezultatul ei''''.
Infracţiunea se consumă în momentul creării situaţiei de pericol pentru
interesele ocrotite: punerea în executare a acţiunilor de a efectua detecţii sau
săpături în aria ocrotită de lege, chiar dacă acţiunile au constat doar în parcurgerea
procesului de identificare fără a se solda cu rezultate concrete ( constatarea
prezenţei semnalului, localizarea bunului etc.).
Întrucât legiuitorul foloseşte expresia „detecţii'', în practica de urmărire
penală s-a pus problema dacă nu cumva utilizarea detectorului o singură dată, fără
realizarea unei repetabilităţi, respectiv a exigenţei pluralului, ar constitui tentativă
la această infracţiune, prevăzută de art. 73 al.2 din lege '". Cum detecţia se
realizează instantaneu în momentul punerii în funcţiune a aparatului în perimetrul
protejat, deplasarea făptuitorului în situl arheologic implică obligatoriu o pluralitate
de acte specifice operaţiunii de căutare şi identificare a prezenţei semnalului util.
caracterizate în mod firesc de legiuitor prrn expresia „detecţii". În consecinţă,
pentru reţinerea acestei infracţiuni nu este necesară dovedirea repetabilităţii
faptelor, însă în cazul săvârşirii lor în mod repetat, în realizarea aceleiaşi rezoluţii
infracţionale, sunt aplicabile dispoziţiile art. 41 al.2 C.pen. privind infracţiunea
continuată.
În practica judiciară s-a reţinut tentativă la această infracţiune, prevăzută de
art. 73 alin.2 din Legea nr. 182/2000, făptuitorului care punându-şi în executare
hotărârea de a săvârşi infracţiunea şi-a procurat detector de metale performant, a
chemat martorul posesor de autoturism de teren şi a realizat cu acesta o
recunoaştere a zonei protejate, pentru ca a doua zi să efectueze neautorizat detecţii,
acţiuni întrerupte de intervenţia organelor de poliţie care au executat o percheziţie
15
domiciliară şi i-au ridicat detectorul .
În speţa privind brăţările dacice discutată anterior, infracţiunea a fost
săvârşită de inculpaţi cu vinovăţie În modalitatea intenţiei directe. A fost comisă în
mod repetat, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale de a efectua detecţii şi
săpături în lipsa autorizării, în vederea localizării şi însuşirii obiectelor arheologice
de patrimoniu încorporate în siturile arheologice monument istoric.
Faptele inculpaţilor de a efectua fără autorizare detecţii şi săpături în siturile
arheologice nu constituie contravenţia de desfăşurare de activitiiţi de cercetare
arheologică de către persoane neatestate, precum şi folosirea detectoarelor de
metale in alte condiţii decât cele precizate de le~e (art. 5 al. 7) prevăzută de art. 24
pct. I lit. f din Legea nr. 3 78/200 I privind protecţia patrimoniului arheologic
publicată în Monitorul Oficial nr. 394/18 iulie 200 I. Această contravenţie
.u A se vedea I. Coteanu şi colab., Dicrionarnl Explicativ al Limbii Române. Editura

Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1998, p. 292.
11
· Idem, p. 4 70.
i-1 A se vedea M.E. Negruţiu, /11/i·acţi1111i la patri111011i11/ cultural naţional, Universitatea
Babeş - Bolyai, Cluj Napoca, Facultatea de Drept. Studii postuniversitare (nepublicată), p.
40.
" Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, dosar nr. 498/P/2003 (nepublicat).
1
---------------------------------153
Augustin La.zăr
sancţionează fapte de pericol social redus. abateri ce aduc ~ti~gere activităţii de

cercetare ştiinţ tfică arheologică cu care inculpaţii n~ aveau mm1c comun. _ _
Cercetarea arheologică este definită ca fond .. ansamblul d~ m~un cu
caracter ştiinţific şi tehnic menite să asigure prospectarea_ tde~ttfi~
decopertarea prin săpături arheologice. investig~a. _rec~ltarea m_registrarea Şt
valorificarea ştiinţifică. inclusiv publicarea. a patnmomulm arheologic. Cercetarea
arheologică se realizează în condiţiile prezentei ordonanţe de către personalul de
speciali;ate arestat şi înregistrat în Registrul arheologic·· (art. 2 lit.c din Ordonanţa
Guvernului nr. 43/2000).
Este de remarcaL totodată precizarea legii că faptele susmenţionate sunt
contravenţii dacă ··potri,·it legii nu constituie i1~fracţi101i ··. Ori. inculpaţii erau
asociaţi încă din anul 2000 în vederea săvârşirii de infracţiuni la regimul de
ocrotire a bunurilor aparţinând patrimoniului cultural naţional.
În acest sens s-a pronunţat şi jurisprudenţa care a hotărât că fapta inculpaţilor
care au efectuat fără autorizaţie detecţii şi săpături într-un sit arhelogic declarat
zonă de interes arheologic prioritar. constituie infracţiunea prevăzută de art. 73
alin. I din Legea nr. 181/2000. iar nu contravenţia prevăzută de art. 24 pct. l liL f
6
din Legea nr. 378/2001-' •
Având în vedere problemele ridicate în practica judiciară de formularea
textului art. 73 al. I din Legea nr.182/2000. la reglementarea regimului de protecţie
a patrimoniului arheologic printr-un act normativ special. in vederea asigurării unui
instrument juridic mai eficace în reprimarea acestor fapte. legiuitorul a urmărit
reformularea textului incriminator îndeosebi sub aspectul elementului material al
laturii obiective .
Astfel. în conformitate cu prevederile art. I pcl. 19 din Legea nr.
-16212003 pentru modificarea şi completarea art. 23 din Ordonanţa Guvernului nr.
43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri ca zonă
de interes naţional. a fost incriminat ca infracţiune .. accesul cu detectoare de
metale şi urili=area lor in =onele cu patrimoniu arheologic reperat. fără
autori=area prealabilă ·· fapte sancţionate cu inchisoarea de la J la 5 an,.
Tematil"a se pedepseşte.
În cazul noii infracţiuni. elementul marerial al laturii obiective îl constituie
acţiunea de accedere cu detectoare de metale în zonele cu potenţial arheologic
reperat. urmată de utilizarea lor. Acţiunea trebuie să întrunească. cumulativ. două
condiţii : neautorizarea conform dispoziţiilor legii. precum şi executarea acestora
în ariile protejate de lege. respectiv ..zonele cu patrimoniu arheologic reperai'".
Prin .. =onă cu patrimoniu arheologic reperat·· se înţelege _terenul delimitat
confom1 legii. în care urmează să se efectueze cercetări arheologice pe baza
informaţiilor sau a studiilor ştiinţifice care atestă existenta subterană sau
subaC\'atică de bunuri de patrimoniu. susceptibile să facă parte din patrimoniul
.'6 A se \'edea Curtea de Apel Alba Iulia. S. pen .. dec. nr. ~001. pronuntată în dosarul
nr. 4968/2001 (nepublicata). ·
154-----------------------
PATRIMQl\;IV!\1 APVLE\:SE V-VI
cultural naţional .'' (a11. 2 alin. I lit. k din Ordonanţa Guvernului nr. 43/2000 -
republicată cu modificările şi completările ulterioare).
Cum infracţiunea prevăzută de art. 73 alin. I din Legea nr. 182/2000 nu a
fost abrogată prin reglementarea specială a regimului de protecţie a patrimoniului
arheologic, ne aflăm în prezenţa unui concurs de texte de incriminare . În cauza
discutată sunt aplicabile prev. art. 13 C.pen., di.\poziţia legală maifarnrahilâ fiind
cea cuprinsă în art. 73 alin. I din Legea nr. IR2/2000 care prevede sancţiunea
închisorii de la 6 luni la 5 ani.
Adoptarea noului text incriminator prin legislaţia specială, presupune - de
legeferenda - abrogarea infracţiunii prevăzute în vechiul text. concurent. al art. 73
alin. I din Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional
mobil. care nu îşi mai găseşte raţiunea juridică. Problemele ridicate de aplicarea în
practică impun. de asemenea, reformularea şi completarea art. 27 din Ordonanţa
Guvernului nr. 43/2000 astfel: .. accesul cu detectoare de metale scw efectuarea de
săpături În siturile arheologice :mu zonele cu patrimoniu arheologic reperat. fârii
autorizarea prealabilă".
În practica de urmărire penală s-au întâlnit frecvent, situaţii în care
făptuitorii au fost surprinşi la controlul vamal. în tentativa de a scoate ilegal din
ţară bunuri susceptihile a face parte din patrimoniul cultural naţional. faptă
neincriminată de legea penală. Astfel, făptuitorii cetăţeni români şi sârbi au fost
surprinşi de organele poliţiei de frontieră în zona Punctului de Control Trecere
Frontieră Moldova Nouă având în bagajele din autoturism un tezaur compus din
2990 monede romane şi 606 obiecte de podoabă. arme etc. După ridicarea
37
bunurilor de patrimoniu. organele judiciare au fost solicitate de persoanele în cauză

să le restituie. pretinzând că acestea reprezentau moştenire de familie.
De lege ferenda se impune incriminarea grahnicii a tentativei la
;,?fracţiunea de export ilegal de hunuri culturale mohile prevăzută de art. 69 din
Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil. De
altfel. această faptă a mai fost incriminată prin art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr.
27 /1992 privind unele măsuri pentru protecţia patrimoniului cultural naţional.
astfel: .. Trecerea peste frontieră. fără autorizaţie, a bunurilor aparţinând
patrimoniului cultural naţional( ... ). Tentativa se pedepseşte'·. Textul susmenţionat
a fost abrogat. în mod surprinzător. prin art. I pct. 7 lit. g din Legea nr. 11/1994
privind unele ordonanţe ale Guvernului emise în baza Legii nr. 8 I/1992 privind
abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi autorizarea contractării şi garantării
unor credite externe. În aceste circumstanţe, în practica organelor judiciare. s-a
dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor proprietari ai sculpturii
„ Domnişoara Pogany ", realizată de Constantin Brâncuşi. bun cultural mobil
susceptibil a face parte din patrimoniul cultural naţional (însă neclasificat), întrucât
fapta acestora constând în trecerea peste frontieră, fără autorizaţie, a sculpturii. 1m
17
· Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Mehedinţi, dosar nr. 678597/2004
( nepublicat).
i\11f!IISl111 L11;1r
era prevăzută de ll:gea penală ci reprezenta contravenţia prevăzută de art. 9 lit. b

i~
din Legea nr. I I/ 1994 ' . . . _
Ulterior. fapta de export ilegal de bunun_ culturale mobtle __ a fost
reincriminată abia prin dispoziţiile art. 69 din Legea nr. 182/2000, onuţandu-se
însii sanc(ionarea tentativei.
3. Elucidarea problematicii regimului juridic al bunurilor arheologice

presupune, de asemenea, examinarea situa{ iei bunurilor arhe~logice m~bi/e ce
provin dintr-o zonâ cu patrimoniu arheologic reperai sau d111tr-un stt clasat
monument istoric aflat în proprietate priva/ii.
În conformitate cu dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 182/2000 persoanele
fizice care au descoperit Întâmplător bunuri din categoria celor prevăzute în art. 45
alin. I (arheologice, epigrafice, numismatice, paleontologice sau geolitice) sunt
obligate să le predea în termen de 72 de ore de la descoperire, primarului unităţii
administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a făcut descoperirea, indiferent dacă
terenul se a_flâ În proprietate privată sau publică, beneficiind de recompensa
bănească prevăzută de lege.
Proprietarii şi titularii altor drepturi reale asupra terenurilor în care se află
situri arheologice şi a celor pe care au fost instituite zone cu patrimoniu arheologic
reperat au obligaţia de a permite accesul personalului autorizat, în condiţiile legii,
în vederea cercetării şi protejării patrimoniului arheologic, precum şi asigurării
măsurilor de protecţie şi pază a hunurifor de patrimoniu (art. 9 alin. I din
Ordonanţa Guvernului nr. 43/2000, republicată).
De asemenea, potrivit art. 95 din Legea nr. 18/1991, republicată,
monumentele istorice, vestigiile şi obiectele arheologice, tezaurele care se vor
descoperi la supra_faţa solului sau În subsol sunt sub protecţia legii. Proprietarii şi
deţinătorii terenurilor sunt obligaţi să asigure integritatea acestora, să sesizeze
organele de stat şi să permită efectuarea lucrărilor de cercetare şi conservare .
Pentru pagubele suferite se vor acorda despăgubiri w_
La rândul lor, direcţiile pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional
judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti au obligaţiile de a asigura
supravegherea de specialitate a lucrărilor la care au fost consemnate descoperiri
arheologice întâmplătoare, declanşând, după caz, procedurile de clasare pentru
bunurile prevăzute de lege; emit certţficatul de descărcare de sarcină arheologică
în cazul cercetărilor arheologice preventive necesitate de construcţia de locuinţe
private; anunţă poliţia şi jandarmeria cu privire la fiecare descoperire
întâmplătoare, în vederea organizării pazei şi supravegherii zonei respective (art.
13 din Ordonanţă).
Cercetările arheologice pot fi efectuate numai cu acordul proprietarului
terenului (în caz contrar cu autorizarea instanţei) care este îndreptăţit să primească
Parchetul de pc lângă Curtea de Apel Bucureşti, dosar nr. 78/200 I (nepublicat).

1
~
11
· Despre ingrcidirile legale p1fri11d dn•ptul de proprietate aduse dintr-un interes public
(îngrădiri de interes cultural, istoric şi arhitectural), a se vedea I.P. Filipescu, Dreptul Civil,
Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale, Editura Actami, Bucureşti, 1996, p. 166.
156---------------------------
,despăgubiri din partea instituţiilor publice în subordinea cărora se află iniţiatorul

cercetărilor arheologice, pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau
.construcţiilor, precum şi pentru orice alte prejudicii produse prin cercetările
efectuate (art. 47 din Legea nr. I 82/2000).
Terenul delimitat. (inclusiv cel proprietate privată), în care urmează să se
: efectueze cercetări arheologice pe baza informaţiilor sau a studiilor ştiinţifice care
1 atestă existenţa subterană sau subacvatică de bunuri de patrimoniu arheologic.
, susceptibile să facă parte din patrimoniul cultural naţional, reprezintă o z.onă cu
· patrimoniu arheoloRic reperat. Până la finalizarea cercetării arheologice şi luarea
măsurilor corespunzătoare de protecţie şi punerea în valoare a desc~peririlor
arheologice, zonele de protecţie a siturilor arheologice sau istorice, instituite
, conform legii, sunt asimilate zonelor cu potenţial arheologic reperat (art. 2 alin. I
I lit. k din Ordonanţa nr. 43/2000, republicată). Aceste zone sunt protejate, asemeni
siturilor proprietate publică, prin incriminarea accesului cu detectoare de metale şi
i a utilizării lor fără autorizare prealabilă (art. 27 din Ordonanţă) împotriva oricăror
făptuitori chiar a celor care au calitatea de proprietari ori sunt titularii altor drepturi
reale.
Astfel, în practica judiciară s-a reţinut săvârşirea infracţiunilor de efectuare
de detecţii şi săpături neautorizate în situri arheologice, prevăzută de art. 73 alin. I
din Legea nr. 182/2000 şi nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri
prevăzută de art. 280 alin. I C.pen., făptuitorilor care efectuând neautorizaţi
1
40
detecţii şi săpături în grădina aflată în proprietatea unuia dintre ei, situată în satul
1
Grădiştea de Munte, comuna Orăştioara de Sus, jud. Hunedoara, cuprinsă în zona
de protecţie a siturilor arheologice, au descoprit un tezaur alcătuit din 160 monede
dacice şi romane cu valoare de patrimoniu cultural naţional, pe care le-au ascuns.
Dintre acestea, 80 monede le-au înstrăinat unei persoane neidentificate din
municipiul Timişoara, pricinuindu-se pierderea lor pentru patrimoniul cultural
. 141
naţ1ona .
Siturile clasate monument istoric aflate în proprietatea persoanelor fizice sau
juridice de drept privat pot face obiectul circuitului civil. respectiv pot fi vândute în
condiţiile exercitării dreptului de preemţiune al statului român prin Ministerul
Culturii şi Cultelor.
În concluzie siturile arheologice, zonele cu patrimoniu arheologic reperat,
respectiv bunurile aflate în acestea sunt protejate prin lege şi în situaţia în care fac
obiectul proprietăţii private, inclusiv împotriva proprietarilor sau titularilor altor
drepturi reale care ar fi tentaţi să comită actele incriminate de lege (efectuarea de
detecţii sau săpături în situri arheologice, accesul cu detectoare de metale în zonele
cu patrimoniu arheologic reperat. distrugerea sau degradarea unor monumente,
sustragerea bunurilor arheologice din situri aflate în administrarea muzeelor).
Dreptul real de proprietate al acestora asupra terenurilor în cauză este îngrădit
40
Prin expresia "săpături" în sensul legii se înţelege activitatea făptuitorului care urmăreşte
identificarea şi însuşirea bunurilor arheologice aflate într-un sit, iar nu lucrarea agricolă
curentă efectuată într-o grădină care poate avea ca rezultat o descoperire întâmplătoare.
41
Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara. dosar nr. 35 I/P/2002 (ncpuhlicat).
---------------------------------157
.\ugu~llll I .a/~lr
legal dintr-un interes public, cultural - ist~ric. _respectiv in_teresu! ocrotirii şi

conservării siturilor arheologice şi a bunurilor 111corporate 111 calitatea lor de
mărturii ale civilizatiei materiale a strămoşilor.
Ministerul C~ilturii şi Cultelor. ca reprezentant al Statului Român, abilitat
prin lege cu luarea măsurilor de ocrotire şi conservare a siturilor arh_eologicc:
respectând nuda proprietate, atribuie prin direcţiile judeţene ~entr~ cultu_ra~ cu~te ~~
patrimoniul cultural naţional, posesia şi admi_nistra~ea ~-1tulu_1. unei mst_1tuţ1!
muzeale care organizează şantierul arheologic. Direcţ11le Judeţene asigura
supravegherea de specialitate a lucrărilor, luarea măsurilor de clasare a bunurilor
prevăzute de lege şi emiterea certificatului de descărcare de sarcină arheologică, în
cazul cercetărilor arheologice preventive.
Fapta unei persoane de a efectua detecţii şi săpături, fără a fi autorizată şi de
a sustrage bunuri arheologice cu valoare de patrimoniu dintr-un sit clasat
monument istoric, aflat pe un teren proprietate privată, respectiv de a le înstrăina,
pricinuindu-se pierderea lor pentru patrimoniul cultural naţional, constituie
infracţiunile prevăzute de art. 73 alin. I din Legea nr. 182/2000 şi art. 208 alin. 1,
art.209 al.2 lit. a C.pen. cu aplicarea art. 280 al.2 C.pen. Parte vătămată este Statul
1
Român, reprezentat de Ministerul Culturii şi Cultelor.

Aceleaşi infracţiuni se vor reţine şi în cazul proprietarului de teren care prin
detecţii sau săpături, efectuate fără a fi autorizat, identifică şi înstrăinează bunuri
arheologice cu valoare de patrimoniu, pricinuind pierderea lor pentru patrimoniul
cultural naţional.
Când se justifică, legitim, dreptul de proprietate (cumpărare. moştenire etc.).
monedele şi alte piese antice pot fi deţinute şi înstrăinate legal pe teritoriul naţional.
Jurisprudenţa a stabilit că elucidarea situaţiei de fapt şi de drept într-o cauză
privind deţinerea şi tranzacţionarea de monede şi alte piese antice, implică în mod
necesar identificarea provenienţei, stabilirea condiţiilor în care piesele au fost
descoperite (persoanele, locul, mijloacele, autorizarea) a autenticităţii şi
apartenenţei la patrimoniul cultural naţional. respectiv dacă tranzacţiile s-au
efectuat pe teritoriul naţional sau în străinătate~ 2 •
4. Examinând comparatÎ\· regimul juridic al te::.aumlui, bun arheologic

mobil, susceptibil a face parte din patrimoniul cultural naţional, reglementat prin
Ordonanţa Guvernului nr. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic.
respectiv Legea - cadru nr. 182/2000 privind protecţia patrimoniului cultural
naţional mobil şi regimul juridic al comorii reglementat de art. 649 C. civ ..
remarcăm faptul că potrivit dispoziţiilor legale. doctrinei şi jurisprudenţei în
materie „comoara este orice lucru ascuns sau îngropat pe care nimeni nu poate
justifica că este proprietar şi care este descoperit printr-un pur efect al hazardului".
Un obiect descoperit poate constitui o comoară chiar dacă ascunderea lui este de
~~ Cunea de Apel Alba Iulia. S. pen .. dec. nr. 44/A/2000, pronunţată în dosar nr. 2124/1999
(nepublicată) .
1.58-------------------------
dată recentă, când au intervenit împrejurări speciale. cum ar fi un război, încât nu

1se poate şti cine l-a ascuns acolo unde a fost descoperit~'.
Tezaurul bun arheoloţ?ic mobil este susceptibil de a face parte din
1patrimoniul cultural naţional mobil, fiind supus exclusiv legislaţiei speciale, dacă
este alcătuit din ,.bunuri arheologice şi istoric - documentare de valoare
: excepţională precum : a) descoperirile arheologice terestre şi subacvatice. unelte,
: ceramica, inscripţii. monede, sigilii, bijuterii. piese de vestimentaţie şi
, harnaşament. arme, însemne funerare: b) elemente provenite din dezmembrarea
"monumentelor istorice; c) mărturii materiale şi documentare privind istoria politică,
. economică, socială, militară, religioasă etc. (art. 3 pct. I din Legea nr.182/2000)."'
Descoperirile arheologice i'11tâ111plătoare se anunţă în termen de cel mult 72
. de ore primarului localităţii de către persoana descoperitoare. proprietarul ori
! titularul dreptului de administrare a terenului în cauză (art.4 alin. 3 din Ordonanţa
I Guvernului nr. 43/2000. modificată şi republicată), sub sancţiunea amenzii
J contravenţionale de la 20.000.000 lei la 50.000.000 Ici şi a confiscării bunurilor
i descoperite (a1t. 29 al. I lit.c din Ordonanţa Guvernului nr. 43/2000). Bunurile
1 mobile rezultate în urma descoperirilor arheologice întâmplătoare vor fi predate de
către descoperitor în termen de maximum 72 de ore direcţiilor pentru cultură. culte

şi patrimoniul cultural naţional, judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti (art.
I O din Ordonanţa Guvernului nr. 43/2000, modificată şi republicată). Persoanele
care le-au descoperit au dreptul la o recompensă bănească de 30% din valoarea
bunului şi chiar la o bonificaţie suplimentară de 15% în cazul bunurilor culturale de
valoare excepţională (art. 48 al.4 - 7 din Legea nr. 182/2000).
Pentru ca dispoziţiile art. 649 C. civ. să-şi găsească aplicaţiunea (,,dacă
tezaurul este găsit în fond străin, se împa1te pe din două între cel care l-a descoperit
şi între proprietarul fondului") trebuie ca descoperirea comorii să fie făcută printr-
un „pur efect al Întâmplării" (par le pur effecl du hasard ") deoarece în cazul când
comoara se descoperă în urma unor cercetări făcute fie din ordinul proprietarului
fondului în care a fost găsită, fie al unei persoane, ea aparţine proprietarului
fondului. Dacă o persoană străină face cercetări pe un fond fără consimţământul
proprietarului acestui fond, comoara găsită aparţine în întregime proprietarului
fondului.\.\.
În cazul când cel care găseşte o comoară într-un fond străin şi-o însuşeşte în
mod fraudulos în întregime, fără să dea proprietarului fondului jumătate din ea .
.\JA se vedea C. Hamangiu, N. Gcorgcan, Codul Civil Adnotat, Editura SOCEC & CO.
S.A.R., Bucureşti, 1929, p. 349.
H A se vedea Pothicr. Propricte, IX. Nr. 65: Duranton. IV, Nr. 317; Dcmolomhe. XIII. Nr.
52; Mourlon, II, Nr. 11; Auhry ct Rau, cd. 5-a. II, § 20 I. p. 371; Dalloz. Rcp„ Suppl.,
Proprictc, Nr. 90; Laurcnt, VIII, Nr. 499; Baudry ct Wahl. Succcssions, I, Nr. 56; Planiol, I,
Nr. 2579; Alcxandrcsco, cd. 2-a, 111, partea 11, p. 27, după C. Hamangiu, N. Georgean, op.
cit., p. 349.
---------------------------159
Auµustin I .;11;1r
comite un furt în prejudiciul proprietarului fondului, deoarece sustragerea lucrului

comun de către unul dintre coproprietari constituie infracţiunea de furt •
45
În conc/u-:,ie, în ca-z,ul descoperirilor arheologice (inclusiv al celor

întâmplătoare) sunt aplicabile dispoziţiile legislaţiei .\peciale (Ordonanţa
Guvernului nr. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic cu modificările
ulterioare, completată cu Legea - cadru nr. 182/2000 privind protejarea
patrimoniului cultural naţional mobil), aria de aplicabilitate a dispoziţiilor art. 649
C. civ. fiind restrânsă la comoara de dată recentă, alcătuită din bunuri mobile cu
valoare strict patrimonială, comercială, însă fără valoare istorică, arheologică etc.
Monumentele funerare (mormintele) antice şi obiectele preţioase aflate în ele nu
constituie o comoară, după rigoarea principiilor de drept . De asemenea, pentru ca
46
un lucru mobil descoperit îngropat sau ascuns să poată constitui o comoară, trebuie
47
ca nimeni să nu poată dovedi că este proprietarul acestuia .
ARCHEOLOGICAL GOODS THAT ORIGINATE INA SITE

CLASSIFIED AS HISTORICAL MONUMENT
(Summary)
This study presents the legal framework for the goods that were taken away
and misappropriated as a resuit of archaeological plundering from archaeological
sites classified as historical monuments, belonging to the public domain.
~'
· A se vcd,ca Dcmolomhc, X_l!I,_ Nr. 49; Aubry ct Rau, ed. 5-a, II, ş 201. nota 37, p. 372;
Dalloz,. , .. · Rcp.,
_ Suppl. Propnetc, , . Nr., 91;. Laurcnt , VIII , N r. 4c:J.
_1_,
, w a hi ,
B au d ry ct
S ucccss1ons, I. Nr. 55; F. Hchc, Thcone du Code p•~nal V N - 19"'4· G
I , . . . " , . 1. L. • arrau d , Ţ rat· te'
t 1conquc ct prat1quc du dro11 penal franc1is V Nr "093· Al
II d C .
d
• · • · - - , exan resco, e . --a.
d ? III , partea
~ , p. 29 . upă . Hamang1u, N. Georgean:op. cit., p. 348.
11
_A se vedea Dcmolomhe. XIII, Nr. 40; Aubry ct Rau, cd. 5-a III ş 201 369· D li
Rcp Suppl p . -, , N 19 . •. 'p. - . a oz,
·· · ropnc c, r. I; Suppl. Proprietc. Nr. 82· Planiol I Nr 2578·
Alcxandrcsco. cd. 2-a, li I partea II p "4 după C Ha · N G ' ' ·· '
~1 A se vedea Dcmolomh~. XIII. N~. 50~ Man.:ade. Artm;~fuN. 7 .. Aeorbgean, Rop. cit., p. 349 .
.I( 20 I 37 I D li ' ' · • r. , u ry et au ed •5-a II
w , p. - ; a OZ, Rcp., Proprictc, Nr. 199, 203· Su I Pr ·, - N , .. - , :·
Alcxandr·s · •d -, III · PP · opnete, r. 89, Comp ..
c. co, c · --a, , partea li, p. 25. după C. Hamangiu, N. Gcorgcan. op. cit., p. 349.
160--------------------
RAPORT PRELIMINAR PRIVIND CERCETĂRILE ARHEOLOGICE
PREVENTIVE DE LA ALBA IULIA - ,,LUMEA NOUĂ" (2005)
MIHAI GLIGOR, CRISTIAN FLORESCU, MARIUS BREAZU
În continuarea cercetărilor intreprinse în anii anteriori. Institutul de

\rhcologie Sistemică din Alba Iulia a efectuat. pe parcursul anului 2005. in diverse
iuncte din cadrul aşezării de la Alba Iulia-Lumea Nouâ, mai multe şc1ntiere cu
:aracter de salvare, ce au urmărit eliberarea de sarcină arheologică a suprafeţelor
,fectate de proiecte de locuinţe (fig. I).
Proprietatea Şoaită (Sp. 1/2005)1 Suprafaţa deschisă se află situată pe
oartea opusă de Ferma Arhiepiscopiei Romano-Catolice (aproximativ 20 m vest),
mde în anul 2002 a fost executată o săpătură de descărcare de sarcină arheologică
Paul et a/ii 2002, 127-130). Suprafaţa cercetată (70111 2 ) a fost împărţită în 4 carouri
notate A-D), cu dimensiunile de 5x3,50 111. Stratigrafia identificată: 0-0.25(30)111-
1tratul arabil în care apar amestecate materiale romane şi Petreşti; 0,30-0,65(70)111-
;trat negru-afânat, cu pigment, cu ceramică Petreşti şi preponderent Foeni; 0,70-
1, 15m-strat maroniu-lutos cu pigment in care apar materiale Vi nea B. fragmente
;eramice pictate de tip „Lumea Nouă"; 1,1-5-1,55(65)111-strat maroniu amestecat cu
5alben în care apar izolat materiale vinciene; I ,70m-steril galben-lutos, pe alocuri
~alben-nisipos. Complexele descoperite constau în resturile a două locuinţe de
mprafaţă, două locuinţe de tip adâncit (bordei), un şanţ de mici dimensiuni, mai
multe gropi preistorice şi o groapă din epoca romană (fig. 2).
În caroul D au fost descoperite resturile unei locuinţe de suprafaţă, ce se
prezentau sub forma unei aglomerări de chirpici (cu urme de nuiele şi pari),
material ceramic şi material osteologic în cantitate redusă. Aglomerarea a fost
surprinsă la 0,30-0,35m de la nivelul actual al solului şi coboară până la 0,55-0,60
m. Atribuirea culturală a locuinţei nu este precisă. La demontarea locuinţei au fost
recoltate atât materiale de factură Petreşti, cât şi ceramică aparţinând fazei 8 a
culturii Vinca.
Culturii Petreşti îi poate fi atribuită groapa bordeiului descoperit in caroul C,
care are o formă rectangulară, cu dimensiunile aproximative de 4 x 2.50m şi care
coboară până la -2, I Om de la nivelul actual al solului. După prelucrarea
materialului arheologic, s-a constatat că majoritatea ceramicii se încadrează în
repertoriul de forme şi decor tipic grupului Foeni. Dată fiind noutatea descoperirii.
am manifestat precauţie la momentul redactării rapo11ului de săpătură. Asemănarea
unor fragmente ceramice Foeni cu ceramica Vinca C - mai ales ceramica neagră,
lustruită şi având ca ornament pliseul, canelura şi decorul lustruit - ne-a determinat
să atribuim, în mod eronat, o parte a ceramicii grupului Foeni, fazei Vinca târzie
În urma încheierii rnntractului cu nr. 890/16.03.2005 şi a oh\incrii autorizaţiei de cercetare

1
arheologică pr~ventivă nr.58/2005. în perioada 21 martie- I I aprilie 2005 s-au desfăşurai săpăturile
preventive pentru eliberarea de sarcină arheologică a unei suprafeţe cu dimensiunile de I lx8m. unde
proprietarul ~oaita Dumitru urmează a construi o locuin\ă unifamilială.
161
Mihai (ihgor. ( ·ns11a11 1-'ion.:srn. Mariu, Brl.'.a/u
(Gligor et o/ii 2006, 56). Ulterior, diferenţele faţă de ceramica fazei C a culturii
Yinca au fost sesizate şi clar precizate (G/igor 2006a, 13-27). ..
Pornind de la analiza ceramicii, s-au putut evidenţia analogule cu artefactele
aparţinând comunităţilor purtătoare ale grup_ului ~~e_ni. Astfel, _la sp~~ia fină,
ceramica este manufacturată dintr-o pastă fără 1mpuntaţ1, amestecata cu 111s1p fin cu
mică, iar arderea este foarte bună. rezultând o culoare roşie-portocalie, portocaliu-
gălbuie, neagră-cenuşie şi neagră: în majoritatea cazurilor.. suprafaţa vaselor es~c
puternic lustruită. Numeroase vase sunt arse în tehnic~- black-topped. _S~
individualizează şi categoria ceramicii roşii-vişinii şi portocalu, foarte bme arsa ş1
lustruită. În privinţa formelor de vase, sunt caracteristice: strachina tronconică:
bitronconică, întinsă, cu buza profilată; scundă, cu gura largă, umărul reliefat şi
buza evazată: castronul bitronconic cu buza profilată. Canelurile, pliseurile.
crestăturile fine pe buză şi pe umăr, inciziile, decorurile lustruite, se regăsesc în
cadrul tehnicilor de ornamentare utilizate. Menţionăm şi butonii ornamentali.
întâlniţi pe străchini şi castroane (Draşovean 1994, 6: 1997, 58, 64-65; 2003, 40:
2004, 28-30: 2005, 11-12, 17).
În urma golirii bordeiului şi a datelor stratigrafice, s-a observat că groapa
complexului adâncit a tăiat groapa altui bordei din orizontul mai timpuriu, Yinca 8.
În cuptorirea din zona sud-vestică, considerată iniţial ca aparţinând bordeiului
Petreşti, au apărut materiale vinciene constând din picioare de cupă cu slip roşu
vişiniu, lustruite, ceramică fină cenuşie, bine lustruită, materiale ornamentate în
banda incizat-punctată. Tot stratului Yinca B aparţin şi resturile unei locuinţe de
suprafaţă (aglomerare de ceramică tipică ca forme şi factură, chirpici şi material
osteologic), surprinsă în colţul nord-vestic al caroului A, la adâncimea de -Im de
la nivelul actual de călcare.
Reţine atenţia o groapă romană surprinsă în caroul C, care străpunge
bordeiul amintit mai sus, în partea sa estică şi coboară până la -l .45m de la nivelul
actual al solului. Din golirea complexului au fost recuperate mai multe cărămizi şi
ţigle romane, fundul gropii fiind ,,podit"' cu materialul tegular.
Din stratul vincian mai coboară 0,40-0,50111 o serie de gropi de mici
dimensiuni în sterilul galben, care au oferit puţin material ceramic. Menţionăm şi
identificarea unui şanţ(?), surprins în carourile A şi 8 (pe o distanţă de aprox. 7m),
orientat NE-SV, cu o deschidere de 0,50m şi adânc de aprox. O, 70m, ce coboară
din nivelul vincian, a cărui utilitate nu poate fi explicată la acest moment.
Proprietatea Colda (Sp. lll/2005)2 A fost trasată şi deschisă Sp 111/2005,
care a fost împărţită în 5 carouri, notate A-E, ce au următoarele dimensiuni:
carourile A, B. şi D-4,50x3m; caroul C-6x4,50m; caroul E-3x3,50m. Suprafaţa
mar~_a caroul~, Ca necesitat o caroiere interioară (Cl-C4), pentru o mai exactă
poz1ţ1onare ş1 recoltare a artefactelor descoperite. Stratigrafia identificată
comp!etează info_rmaţiile stratigrafice obţinute în campania anului 2003 pe
propn_etatea Manş: 0-0,40111-strat negricios cu materiale izolate în poziţie
~Ct:rc~ta_~ea arheologică preventivă s-a dcsf1'1şura1 în perioada 11 aprilie-:!:! iunic.a.c .. ca urmare a

mcht:1cm co11tractulu1 nr.1276/ l 1.04.2005 şi a oblincrii autoriza1ici dt: cc;:rcctare arht:ologică
preventivă nr. 98/2005.
162-------------------------
l'i\TRIMONIVM i\l'VIYNSL V-VI
pcundară, ce este considerat ca strat de umplutură. depunere antropică, posibil

ontemporană: 0,45-0, 75(0,80)m-strat negru, granulos. pigmentat, aparţinând
olturii Petreşti: 0,75(0,80)111 - 0,90(0,95)m-strat cenuşiu. pigmentat, cu materiale
etreşti şi preponderent Foeni: 0,90(0,95)-1.45111-strat cal'cniu lutos Cil materiale
•nciene (faza B) şi ceramică pictam ele tip „Lumea Nouă": 1,45-1,60111-steril
~lben lutos, pe alocuri nisipos cu concreţiuni calcaroase. Prolilul stratigralic
rezentat este cel al peretelui nordic al suprareţei cercetate. Menţionăm că pc zona
nde s-a efectuat săpătura, există o pantă cu o diferenţă de nivel de aproximativ
(20-0,25m, pe direcţia nord-sud.
Pe zona carourilor B-E, în nivelul Petreşti. a fost surprinsă dărâmătura unei
)Cuinţe de suprafaţă. Aceasta avea o formă regulată, probabil dreptunghiulară, cu
i latură surprinsă prin dărâmătura chirpiciului, de aproximativ 8 111, fiind orientată
.lE-SV. Resturile locuinţei se prezintă sub forma unei aglomerări ele material
eramic, litic şi osteologic, sub care apar pietre ele râu ele dimensiuni medii, precum
j zone izolate de lutuială crudă. Aglomerarea este delimitată pc laturile de sud-est
i cea ?e nord-vest de dărâmăturile pereţilor de chirpici.
In caroul A, din stratul vincian porneşte un bordei (131 ), surprins în profilele
e sud şi vest, ce coboară în sterilul galben, până la 3,20111 ele la nivelul actual de
lălcare, cu mai multe niveluri de depunere de straturi ele arsură şi cenuşă. Bordeiul
,,ai sus descris este căpăcu it de o groapă cu materiale petreştene, ce a fost
mprinsă şi pe profilurile de est şi nord din caroul D, la fel ca şi groapa bordeiului
rincian. În caroul E, sub nivelul locuinţei de suprafaţă menţionată mai sus, din stratul
·incian porneşte groapa bordeiului B2, ce coboară până la -2,45111 de la nivelul actual
le călcare. La adâncimea de 2,20m, a fost surprins un strat gros de aprox. 5 cm de
utuială crudă pe toată suprafaţa dezvelită a bordeiului. Tot în contextul acestui bordei,
l fost delimitată şi golită o groapa de formă rotundă, cu diametrul aproximativ de 1,5
n, pe care o considerăm o anexă a bordeiului. Groapa coboară în sterilul galben până la
-2, 15m de la nivelul actual de călcare. Un alt bordei (B3 ), aparţinând tot culturii
/inca, a fost descoperit în caroul C, fiind surprins pe profilul vestic al acestuia.
\cesta coboară până la 2,90m în steril de la nivelul de călcare actual. Pe profilul
,estic au fost identificate trei lentile de lutuială crudă, cu grosimi de aproximativ 4-
icm, ce căpăcuiesc groapa bordeiului. La baza lor a fost dezvelită o vatră rotundă,
:u un diametru de 0,85m. Din zona vetrei provine ceramică pictată de tip „Lumea
\Jouă" şi material ceramic vincian.
Totodată, au fost surprinse în carourile C şi D, atât pe profil, cât şi în sterilul
~alben, şanţurile de fundaţie a pereţilor unei locuinţe de suprafaţă, de mari
:limensiuni, cel puţin cu două încăperi. În acest stadiu al cercetărilor, până la
Jrelucrarea totală a materialului arheologic rezultat din săpătură, nu putem afirma
::u certitudine că acestea sunt în directă legătură cu aglomerarea identificată în
:;tratul Petreşti; este probabil ca această descoperire să poată fi atribuită stratului cu
materiale Foeni.
De la partea superioară a stratului Petreşti, a fost surprinsă o aglomerare de
Dase umane. S-a putut observa că oasele se aflau cu preponderenţă în interiorul
zonei delimitate de dărâmătura pereţilor locuinţei de suprafaţă. În aceste condiţii, s-
163
Miha1 ( iligor. Cristian Flon:srn. Marius Breaiu
. . . .. tO da aleasă pentru recuperarea resturilor
, practicat o caro1crc a 111trcg11 zone, mc d' · ·1 d
•1 -· . t fiecare carou - cu 1mens1un1 e e
osteologice umane t11nd aceea de a se exccu a pe . S t t t -
· · d - I · c ş1 demontare. -a cons a a ca
Ix Im - a unor niveluri succesive e şpac tur fi _
· · • · t 1111·că Astfel putem a irma ca
scheletele nu au fost descoperite 111 conexiune ana
· · I ·
·. .? , . _
I te ,ar poz1ţ1a anatomica nefireasca
_
în marea lor ma1ontate. schelete e sunt mcomp e , . _
(foto 2). Subli,;iem totodată faptul că o parte din oasele umane prezmta ur~e de
ardere. În directă legătură cu oasele umane, spre pro~lul de n?rd al car?ulut B, I~
adâncimea de -1, 15m. s-a delimitat prin consistenţa ş1 cromatica sol_ulut, o groapa
ovală cu dimensiunile de 1.35x 1,65m. ce coboară până la -2, 1Om, dm care au fo_~t
recuperate un mare număr de resturi osteologice umane, cu preponder:nţă cra1111.
Pe peretele estic al gropii, s-a observat un strat de aprox._ ~,50m de cenuşa, la partea
inferioară, iar pe cel vestic, arsura este de culoare cărăm1z1e.
În final am identificat, şpăcluit şi prelevat din întreg perimetrul ţn _care au
apărut oase umane. un număr de aprox. 84-85 de calote craniene umane-'. ln acest
moment, este dificil de avansat un număr exact, datorită posibilităţii ca mai multe
fragmente de calotă - găsite foarte aproape unele de altele - să aparţină unui singur
craniu. Sunt absolut necesare analize complexe de antropologie fizică4. pe baza
cărora să se poată stabili numărul, talia, vârsta şi sexul celor decedaţi şi îngropaţi.
Asociat scheletelor, pe întreaga suprafaţă şi adâncime cercetată, au apărut şi
resturi osteologice de animale, unelte de os, pietre de diferite dimensiuni, dar şi un
mare număr de fragmente ceramice. Precizăm faptul că din zona aglomerării de
schelete umane şi a locuinţei de suprafaţă, au fost recoltate numeroase fragmente
ceramice, cărora le găsim cele mai apropiate analogii Ia grupul cultural Foeni, aşa
cum acesta este definit în literatura de specialitate la momentul de faţă (Draşovean
1994, 6; 1997, 58, 64-65; 2003, 40; 2004. 28-30; 2005, 11-12. 17).
Descoperirea de schelete umane, pe care o punem în legătură directă cu
descoperirea similară din campania 2003 - considerată Ia acea dată singulară (Paul
el a/ii ~003,_ 115; fig. 4) - permite conturarea unei situaţii arheologice aparte în
cadrul_ situl~• de la Lumea Nouă. Insumate, cele două înmormântări multiple. aflate
la o_ d1~t~nţa de 12-l?m una?: alta. conduc la acreditarea ideii că aproximativ 100
?e m_d1v1Z1_ au fost ml~umat1 m acest areal. Cauzele decesului sunt prematur de
1dent1ficat m acest st-adm al cercetărilor (Gli~or 2006b, 18-20).
~rezenţa constantă a ceramicii grupului Foeni şi a formelor ceramice
Petreşt_1, aduce . noi informaţii ~egate de raporturile cultural-cronologice şi
succes,~nea stratigrafică~ depunenl~r _arhe?logice. Raporturile Foeni-Petreşti A au
fost deJa
. argumentate
. pnn descopermle dm Banat şi dupa- prel ucrarea •mtregu 1u1·
matenal arheologic . de la Lumea Nouă , se vor putea face •111 cad ran - · mat· stranse
• ş,
·
pentru zona transilvană.
1
La opera1nmile Je prelevare ~i i11regis11~1re a materialului osteoln, . . · • .
Mazăre. · gi1: un1.1n a panicipat ~1 asi~1.cerc. Paula
4
Ccrcct!'trilc antropologice pc întregul lot de oase umane .... ·t .
· · 1:,1:1: uate de un colcct1 d · 1· ·
con dus de pro f. univ. dr. V. Panaitescu. sunt in curs d. d ·fh. . • v e specrn işu
111
Antropologic Fi1ic3 a Institutului Na1ional de Medicina 1 • ~- 1/\,/u_rare_ ca~rul Laboratomlui de
.1:ga ' .. 111.1 Mmll\ ici Bucureşti.
164--------------~
l'/\TRIMONIVM /\PVLENSE V-VI
Proprietatea Cloambă (Sp. IV/2005/ Suprafaţa cercetată se află pe acelaşi

lot şi în prelungirea estică a proprietăţii Pavel. unde în anul 2003 a mai fost
executată o săpătură de descărcare de sarcină arheologică (Paul et a/ii 2003. I 14-
117). Unitatea de cercetare a fost împărţită în 4 carouri (notate A-D) cu
dimensiunile de 4x4.50m. cu martori stratigrafici de 0.80m (pe lăţimea suprafeţei).
respec!iv 0,50m (de-a lungul suprafeţei).
ln urma cercetărilor arheologice, s-a constatat lipsa oricăror materiale sau
complexe arheologice. Sterilul apare uniform, pe întreaga suprafaţă cercetată, încă
de la 0,45m adâncime. Pentru siguranţă, a mai fost practicat un nivel de săpare.
Proprietatea Târsina (Sp. V/2005)6 Suprafaţa deschisă se află situată pe un
lot la sud de proprietăţile Pavel şi Cloambă, în imediata apropiere a drumului de
acces de la Bazinul Olimpic spre ferma Arhiepiscopiei Romano-Catolice. pe partea
stângă. Unitatea de cercetare a fost numerotată Sp. V/2005 şi împărţită în 6 (notate
1-6) carouri cu dimensiunile de 3,5x3,50m. păstrându-se ma11ori stratigrafici de 1111
(pe lăţimea suprafeţei) respectiv 1.5111 (de-a lungul suprafeţei). În urma cercetărilor
arheologice, s-a constatat lipsa oricăror materiale sau complexe arheologice.
Sterilul apare uniform, pe îi1treaga suprafaţă cercetată, de la 0,65(0, 70)111 adâncime.
Cercetarea de pe proprietatea Târsina permite o conturare clară a limitei
sudice a aşezării de Ia Alba Iulia-Lumea Nouă.
Proprietatea Sobaru (Sp. Vl/2005) 7 Au fost deschise 3 secţiuni, cu
dimensiunile de 28x2 m, numerotate S I - S 111, trasate la distanţă de 4, respectiv
2m, de la sud la nord. Stratigrafia identificată în urma cercetărilor arheologice este
următoarea: 0-0,25111-stratul arabil, cenuşiu închis, sfărâmicios; 0,25-0,60(0,65)111-
strat de culoare maroniu-negricios, foarte ·sporadic cu materiale ceramice Petreşti;
0,60(0,65)m-sterilul arheologic, de culoare galbenă, predominant nisipos.
Principalele descoperiri de interes arheologic ce se impun a fi menţionate
sunt 2 complexe adâncite, mai precis a Ui1or şanţuri, surprinse în fiecare din cele 3
unităţi de cercetare (fig. 3 ). Ca formă, se aseamănă cu şanţul identificat în 2003 pe
proprietatea Pavel (Paul el a/ii 2003, 1 14-1 15; fig. 2) şi sunt orientate NE-SV.
Primul şanţ (spre profilul estic), are următoarele dimensiuni: deschiderea la
partea superioară este de 1,75 m şi adâncimea de 1,45m în S L 2,80m şi 1,45111, în
S li. Şanţul al doilea are deschiderea de 3.30111 şi adâncimea de 2,30m în S L 3, I O
'În urma încheierii contractului cu nr. 1645/06.05.2005 şi a ob\inerii autoriza\iei de săpfllură

arheologică preventivi). nr. 99/2005. în perioada 9-19 mai 2005 s-au derulat săpăturile pn:ventive
pentru eliberarea unei supralc\e cu dimensiunile de 9.5x8.8m. unde proprietarul Cloambă Mircea
urmează a construi o locuin\ă unifamilială. conform documentaţiei depuse la D.ICCPCN Alba.
În urma încheierii contractului cu nr.2196/31 .05.2005 şi a obţinerii autorizaţiei de săpătură arheologică
6
preventivă nr. 164/2005. în perioada 31 mai- I O iunie 2005. s-au derulat săpăturile preventive pentru
eliberarea de sarcină arheologica a unei suprafeţe cu dimensiunile de 12.5(h8.50m. unde proprietarul
Târsina Nicolae urmează a construi o locuin\f1 unifamiliala.
În urma încheierii contractului cu nr.2195/31 .05.2005 şi a ob\inerii autorizaţiei de săpătură
7
arheologică preventivă nr.165/2005. în perioada 6-22 iunie 2005. s-au desfăşurat săpăturile preventive
pentru eliberarea de sarcină arheologică a unei supralc\e cu dimensiunile de 28x 12m. unde
proprietarul Sobaru Marian urmează a construi o locuinţă de tip duplex.
165
m şi 2.20111 în S li. iar în S III dcsch~derea_ cst_c d~ ~-~Om şi adâncimea de 2,50111.
/\cesta. mai larg şi mai adânc. arc pc lund p1ct1:1ş ş1 ms:. . de I 70m au fost
În S I. în şanţul dinspre capătul vestic, la a anc1_n~ea ~ -
· · (MI) A fost deschisa o caseta, numerotata
identificate resturile unui schelet uman · . • N fi
c I, cu dimensiunile de 2x 1m. pentru a se permite spăcluir~a s~heletulu1. u a ost
· ·I - · t data cu cert1tud111e. Scheletul are o
găsit inventar funerar, astfc ca nu se poa e _ . . _
lungime de aprox. 1,60m, orientat SV-NE, culcat pe partea dreapta, ~1c1orul_ stang
este deplasat de la bazin (foto I). Un alt com~lex adân_cit a fost surprins tot 111 S I,
la baza lui fiind identificatf1 o aglomerare de pietre de rau. .
Distanţa între şanţul identificat în 2003 pc proprietate~ Pa~el ŞI ş~nţul
dinspre vest de pc proprietatea Sobaru este de aprox. 40 m, _iar distanţa ~mtre
primul şanţ şi al doilea, descrise mai sus, este_ de 12 1_11. ln a~est stad1~1 al
cercetărilor, nu este clară utilitatea acestor şanţuri, cel mai probabil se leaga de
locuirea Petreşti, după cum sugerează şi cele câteva fragmente ceramice uzuale, .
descoperite în momentul golirii, aparţinând purtătorilor acestei culturi. Dacă ţinem '
cont de faptul că şanţul descoperit în 2003 a fost dezafectat, putem presupune că
şanţurile depistate acum documentează o extindere a aşezării petreştene spre est.
Proprietatea Ampoiţan (Sp. VIl/2005) Au fost trasate şi deschise mai
8
multe unităţi de cercetare: o secţiune cu dimensiunile de 1Ox2,5m. numerotată S I

şi o suprafaţă Sp. VIl/2005, împărţită în 4 carouri cu dimensiunile de 5x2,5m, cu
martori stratigrafici de 0,5m. Stratigrafia rezultată în urma cercetărilor arheologice
este următoarea: 0-0,25111-strat negru, vegetal, în care apare sporadic materiale
arheologice; 0,25-0.65m-strat negru granulos cu materiale aparţinând culturii
Petreşti: 0,65-0,85 111-strat de culoare maroniu gălbui, pe alocuri galben, lutos, fără
materiale arheologice - steril arheologic.
Complexele descoperite sunt toate de tip adâncit şi s-au conturat în steri I,
acestea coborând din stratul de cultură. În carourile 2 şi 4 a fost surprins un bordei
(notat BI), cu un diametru aproximativ de 2.50m. Acesta coboară în steril până la -
1.95 m de la nivelul actual de călcare. Pe profilurile celor două carouri în care s-a
conturat groapa bordeiului au fost identificate trei niveluri de arsură. de culoare
neagră. ce ~orespu~1d ce~ puţ!n la trei niveluri de călcare. Tot în caroul 2, pe
profilul vestic ~ mai fost 1dent1fic~t un alt bordei, (notat B2), care coboară până la -
1.1 O n~ de !a 111velul actual. Menţionăm că ambele bordeie aparţin culturii Petreşti,
de ~e_\_mut msă faptul c_ă ceramică tipică grupului Foeni a fost găsită în momentul
golim complcxel_or ad~ncite, aparţinând nivelurilor inferioare de locuire. Pe lângă
c~m~lcx~le dc~cn~c 111~1 sus, au _fost con_turate şi apoi golite un număr de t 6 gropi de
diferite d1111ens1u111,
.. cu foarte puţm. . material
. . arheologi·c . Totodata· , a mai· fiost surprms · •111
capătul_ sudic al S I, u~1 şan\ d~- m1c1 d1111ens1uni, orientat est-vest (fig. 4 ).
., ,.ln , momentul
_ . mcepcrn, , . cercetării
. _ arheologice
. , pc tere nu t pe care urma sa- se
efectueze dcscarcarea de s.u cma arheolon1că e , exista
• , O gro apa - excavata,
. - d e s:-1orma-
" În urma im:hcicrii rnn1rac1ului cu nr.2774/27 ()(1 1()()<; .·1 . · •· . . .

arheologii:;'\ prcvc111ivi\ nr. I 90/.,00"i • ... l· · 1 ·-. •. ~1 a_ ohJmcrn autonzaJ1i.:1 de săpătură
- •. 111 r~nO,l( ,l - 7 lllllll.:- 7 1uhi.: 1()()', d I ·1
pri.:vcntivc pi.:ntru clihcrarca di: sarcini\ arhi.:ologicl'l a ti.:ri.:nului s· . . - ~. s-au i.:ru at săpături i.:
1 1 111
proprietarul i\mpoiJan Ilic urmc,m) să rnnstrui·i · ·;'\ . . ·_ tu,~ . i\lb,i luha-Lumi.:a Nouă, un<.k
. . 's~, o„ 1o1:u111J.l lam1lmll'l d~ tip dupli.:x··.
166-------------~
l'ATRIMONIVM Al'VLENSE V-VI
dreptunghiulară. În această situaţie. în capătul sudic, a fost executată o taluzare T I.

de 5 m lungime, pentru depistarea stratigrafiei.
Proprietatea Lazăr (Sp. VIll/2005) A fost trasată şi deschisă o secţiune cu
9
dimensiunile de I 2x2,5 m, numerotată S 1/2005. A fost identificat un strat de

cultură aparţinând culturii Petreşti, gros de aprox. 0,80111, cu două niveluri de
locuire. Stratigrafia rezultată în urma cercetărilor arheologice este următoarea: 0-
0,20m-pietriş amestecat cu nisip, depunere contemporană: 0,20-0.60111-strat de
culoare roşiatică, lutos, depunere aluvionară, fără materiale arheologice: 0,60-
1,20( 1,25)m-strat de culoare negru, granulos, fără materiale arheologice:
1,20( 1,25)-1,75( l ,80)m-strat de culoare maronie, lutos, pigmentat, aparţinând
culturii Petreşti: 1,75( l ,80}-2111-strat de culoare maroniu-gălbui, lutos, cu materiale
Petreşti; 2111-sterilul arheologic, de culoare gălbuie, lutos (fig. 5).
Dintre· complexele descoperite, menţionăm un bordei aparţinând culturii
Petreşti, notat B 1, ce coboară până la -3,30 m de la nivelul actual al solului. S-au
putut delimita mai multe amenajări, s-a surprins inclusiv vatra bordeiului şi niveluri
de arsură succesive. A mai fost găsită o râşniţă, precum şi numeroase bucăţi de
chirpici ars, fapt ce sugerează că bordeiul a avut o amenajare, sub forma unet
lutuieli, ce ulterior, prin dezafectarea bordeiului, a căzut în groapa acestuia.
Draşovean 1994 FI. Draşovean. Cultura I'etreşti in Banat, în Studii de

Istorie a Banatului, XVI, Timişoara, 1994, 1-45.
Draşovean 1997 FI. Draşovean, Die I'etreşti-Kultur im Banat, m
Prăhistorische Zeilschriji, 72, 1997, 54-88.
Draşovean 2003 FI. Draşovean, Transilvania şi Banatul in neoliticul târziu.
O contribuţie la originile culturii Petreşti, în Apulum, XL,
2003, 39-58.
Draşovean 2004 FI. Draşovean, Tramylvania and the Banat in the late
Neolithic. The origins of !he Petreşli cu/ture, în Antaeus,
2004, 27-36.
Draşovean 2005 FI. Draşovean, Zona thessalo-macedoneană şi Dunărea
mijlocie la .~fârşitul mileniului al Vl-lea şi la inceputul
mileniului al V-lea A.CHR., în Apulum, XLII, 2005, 12-
16.
G I igor 2006a M. Gligor, Consideraţii prlVlloare la neoliticul
târziu/eneoliticul timpuriu din S-V Transilvaniei. Materiale
ceramice de la Alba Julia-Lumea Nouă, în Apulum,
XLIII/I, 2006, 9-34.
'>în urma încheierii contra<.:tului <.:u nr.2640/21.06.2005 şi a oblinerii autoriza\iei de săpătură

arheologi<.:ă pn:vcntivă nr.210/2005. între 27 iunie-26 iulie 2005. s-au desfăşurat săpăturile preventive
pentru eliberarea de sarcină arheologi<.:ă a terenului unde proprietarul Lazăr Ioan urmează să dezvolte
proiectul „extindere locuinlă ...
t--1 ,lllli' Brn1u
t--1il1;11 ( ili~<H. ( ·11st1;111 l·illll'Sl'll.' ' . . _
- ------ ----- ~ ~ _.
lt · I, ; ci>·e-urea pre1stor1ca
M Gt11,or /1111wr111cmwrr 111u 1/J <: 11 . - R . - d
(il1!!,or 200(1h · c- • N ; în Revi\·ta omana e
1,1 la Al/Jet fu/ia-Lumea ouc, .
' .. _ , - 14 (I) ?006 16-21.
Med1c11w Lega a. · '- ' I M ·
M Gl"1o 0 r C. Florescu, M. Breazu, T. Borşan, . a1can,
Gligor el alii - · . c- 'c _oth P. Mazăre. B. Ciută, Raport asupra
2006 Ş. 1,ipat, . 1 . /b I /" L
cercetârilor arheologice preventive de la A a u ta- urnea
Nouâ în CCA, 2006, 55-59.
Paul el alii 2002 - I. Pall.I, M. Ciută, G.T. Rustoiu, P. Maz~re}
- -
C._F_ lores_cu, M_.
d I
Gligor. Raport asupra rezultatelor -~·apatur11 e sa v~, e
efectuate în cadrul sitului arheologic de la Al~a - ~~lt~-
Lumea Nouă, punctul „ Ferma Romano-Catolica , m
Patri111011ium Apnlense, II, 2002, 127-130. _ _ _
Paul et alii 2003 _ I. Paul, M. Gligor, C. Florescu, Raport a:up:a sapaturz/c
de eliberare de sarcină istorică efectuate 111 slful arheologi
de la Alba Julia-Lumea Nouă, în Patrimonium Apulense, II
2003, 114-117.
VORBERICHT UBER DIE ARCHĂOLOGISCHEN UNTERSUCHUNGEN

IN DER SIEDLUNG VON
ALBA IULIA -LUMEA NOUĂ (2005)
(Zusammenfassung)
Im Jahr 2005 wurde einige Notgrabungen in der neolithischen Siedlung

von Alba Iulia - Lumea Noua durchgefiihrt. Der Zweck der Forschungen ist eine
vorbeugende archăologische Ausgrabung der fiir Gebăude bestimmenden Flăche.
Das wichtigste Ergebnis ist die ldentifizierung eines Anhăufens der
menschlichen Beine auf dem Grundsti.ick "Colda". Wir entdcckten ungefăhr 84-85
menschliche Schădeldăcher. Die Entdeckung der menschlichen Skelette, die wir
mit der ăhnlichcn Entdeckung von 2003 (Grundsti.ick ''Mariş'') in unmittelbare
Verbindung setzen, erlaubt die Beobachtung einer besonderen archăologischen
Lage in die Siedlung von Lumea Noua. Anhand dieser zwei mehrfachen
Begrăbnisse vermuten wir, dass in diesem Gebiet ungefăhr I 00 Menschen bestattet
wurden. Es ist schwcr in den heutigen Forschungsstand die Ursachen des Todes, zu
identifizieren.
Die Untcrsuchung auf dem Grundsti.ick "Târsina" erlaubt den deutlichen
Umriss dcr si.idlichen Grenze der Siedlung von Alba Iulia - Lumea Noua. Zwei
Schanzen wurdcn auf dem Grundsti.ick "Sobaru" entdeckt, welche die Erweiterung
dcr Sicdlung nach Ostcn hestătigen. Die archăologis.chen Untersuchungen auf den
~rundstUckc ."J\mpointan··. und "L~zăr" ergănzen die stratigrafischen Angaben
uhcr Jas Gch1ct der Pctrcst1-Kultur 111 den nordwestlichen Teii der Fundstelle von
Alha Iulia - Lumea Noua und hestUtigen die Verwendung der Grubenhăuser in
dicsc Gegend.
PATRIMON IVM APVLENSE V-VI
ALBA IULIA "LUMEA NOUA"

PLAN DE SITUATIE : CERCETARI 2005
SCARA 1:1500
SOAITA COS MIN
LAZA R IOAN \
Legenda
L J CANA L APA
- 0 RUM JU0ETEAN
- 0R UMURI_ POLY
D PR O PRIETATE
- PR INCI PALA
SECU NDA RA ..
,,.,,... /
- SECT IUNI 2005 ; /

O 15 30 60
eters
F ig 1 Alba luli a-Lumea Nouă - Plan de s i tu aţ i e cu di spunerea unităţ il o r de

cercetare (2 00 5)
169
N
ALBA IULI A " LU MEA NOUA"
Propri etar Soalta Dumitru
Plan de detaliu - SP I
SCARA 1:100
Legend.1
- SA.NT
MI E~ El
AU{NA..lf.R E1
A.MENAJA.l'IE I
m:m:~O:;'ROMAtiA ::;~, ••
~ l ~ ~L i~ l [A~ "•1 : !ţ ::,,,
- l)H U ~ URI POi., '• ! •• D
==~~~~~~ '• 1!•1:~ ••
• ~ ::;~~~P AL.A
SECUNOMU.
' •l ::1:: ,
1• 1• • . ,~
- CO HST RUC:1 11 ' •1!!~: :, , , ' - ~...............;====§
'b,,=l,, ~ /i -.,.,.
6 ...,....
Fi g. 2 Alba lui ia-Lumea No uă/P ro pri eta tea oai tă

Proprietar Sobaru Marian
Plan de detaliu
SCARA 1:250
Legenda
c:==::J TCRCNA.RAOIL
i=JPH RIElAlE
PRINCIPALA
S CVNO-.RA.
ID:Il)SANT
M0RMIN 1
-GROA.PA
l==:J 5EC11UNI
~ OON5TRUCTl!_P0LY
Fig. lba luli a-L 11111 ,a 011 i!Pr pri tatea baru
170 - - - - - - -- - - - - - - - - - -- - -
PATRIMON IVM APVLE SE V-VI

Proprietar Ampoitan Ilie
Plan de detaliu - SP VII
SCARA 1:200
I
,..I
I
l
./
~
Legenda
c:::;::J CANAL APA
DRUM JUOETEAN
c:=:::J TEREN .ARABIL
c:::::l PROPRIETATE
- - PRINOPALA
~ OOROE I
.oJJ)SANT
SECUNDARA
I/
cm:z.ta GROAPA I
I
c:z:::ZJ GROAPA ANTE SAPA TURA
c = i SECTIUNI
Fig. 4 Alba Iulia-Lum ea Nouă/ Propri etatea Ampoiţan
Scara : l :20
Legenda:
CJ . ccrnmica
- -c hirp ici
• -arsuro
cs:J - ilcr uncre 1.:untcmpnrann . r ictr ii.
~ • J cpuncrc uluv mnar:1
IZLl - dcr uncrc foru m ntcr io\
luJ • i, l nlt de cu\tura - Pc Lr\!.,; \1
, • steri l t1 rh co lv• 1c
Fig. 5 Alba Iulia-Lumea Nouă/Proprietatea Lazăr
171
Mihai Gligor.
Foto I Alba Iulia-Lumea Nouă/Proprietatea oba ru (MI)
2 lba luli a-Lion a ouă!Pr prietat a Ida
17
CERCETĂRI ARHEOLOGICE SISTEMATICE LA ŞEllŞA
,,GORGAN". (COM. CllJGlJD, .JlJD. ALBA)
- CAMPANIA 2005 -
MARIUS-MIHAI CIUTA, MARC ANTON/V,

ADRIAN GLJGOR, BEATRICE DA/SA CIUTA
Campania anului 2005 din cadrul sitului arheologic de la Şeuşa-Gorgcm (cod

RAN: 1124.02). cea de a şasea. succesivă. s-a desfăşurat în perioada 15 august - 4
septembrie, în baza Autori::a/iei de sâpâl11râ orheo!ogiu"i siste111alic-c'"i nr. I 8 I/2005.
eliberată de Direcţiu Generalâ f>alri111011iu C11!111ro! .\'o/ionul (28. 06. 2005).
Cercetarea arheologică a avut ca obiective principale: continuarea investigaţiilor în
unităţile de cercetare deschise în campaniile anterioare (S.X/2004). în vederea
relevării complete a unor complexe aparţinând locuirilor eneolitice: precum şi
verificarea stratigrafică în vederea surprinderii extinderii pc orizontală a urmelor
locuirilor eneolitice (Decea Mureşului şi Coţofeni) prezente în zona central[1 şi sud-
estică a vârfului măgurii •
1
În prima parte a intervalului, datorită condiţiilor meteorologice nefavorabile.

eforturile au fost concentrate în direcţia astupării manuale a unităţilor de cercetare
deschise în campaniile precedente şi epuizate din punct de vedere arheologic
(S.Yil/2003-2004 şi S.IX/2003-2004). În scurta perioadă rămasă în cca de a doua
parte a campaniei, au putut fi continuate cercetările sistematice.
S.X/2004-2005
Unitatea de cercetare deschisă în campania anterioară (2004). în scopul
informării stratigrafice. situată la o distanţă de cca. 4 111 spre sud de borna
topografică aflată în vârful movilei de pe Gorgan. S.X 2004 - devenită, prin
reluarea cercetării S.X/2004-2005 - a fost extinsă. din motive logistice (a fost
singura unitate de cercetare în care s-a lucrat în acest an, cu un efectiv extins
numeric) dar şi din motive obiective, presupuse de starea avansată de degradare a
profilelor stratigrafice, ajungând astfel, de la dimensiunile iniţiale de 6 x 4 m. la
actuala dimensiune de 1O x 5 m. Numerotarea carourilor, cu dimensiunile de 2 x
2,5 m (în număr de 1O), a rămas aceeaşi. de la nord spre sud şi dinspre vest spre est.
După realizarea decopertării în laturile (sectoarele) supuse extinderii (cea de
nord-vest şi cea de sud-vest). în caroul I al suprafeţei, la adâncimea de -0.20 m. a
fost descoperită limita superioară a unei borne topografice moderne, realizată din
beton armat cu o tijă metalică centrală, fiind lipită de profilul nord-vestic (fig. I).
Analiza profilului vertical, realizată după adâncirea până la baza bornei (ce s-a
1
Săpăturile arheologice au fost realizate cu sprijinul studenţilor şi masteranzilor
practicanţi ai specializării Arheologie din cadrul Catedrei de Istorie-Arheologie a
Universităţii "I Decembrie I 918" din Alba Iulia. Tuturor le mulţumim pentru interesul
acordat şi efortul depus.
173
('I 1 , . B „ 1trn.:~ l)a1~a Ciuta
Ma11u~-~1iha1 l'1utf1. Man: Anton1u. Adrian i [.!rn. 1.:, ·
. __ . ) a conrirmat datarea recentă a bornei

do,cd1t a a\'ca o ,nal\imc de o. 77 111 .' . · , a ei conturându-se
( )h11t·11Y' probabil după al doilea război mondial), pornir~a g~o ~ -
i;~~c:I ia; (~c sub stratu I vegeta I. În această situaţie însă. _răn~anc_ mcha necl_ara lplastar~a
- · ·t' or 111cl111ata a orne1 re eva e 111
bornei , izibile la ora actuala precum ŞI pozi.ia l.lŞ t· . _ 0 fi -
s~1 1)~1tur[1 1)oz1t1c anormala- pentru un ast,e · • I de sis · tem de _ re crmta : . b eogra 1ca.
„
·' ' · · I · - d · pralată apartmand cu 1turn

(iroapa bornei topografice afecta o ocu11_1ţa e su. . . .
Cotofeni (L. 1 I/:?.004-2005 ). relevată încă dm campania anu lu_, 2004, sub fon_na
unei·. Icnll·1 e re Ia11v ·
g1-oase (O .-10 -o._,"o 111 ) de chirpici sfărâmat. fragmente ceramice
f'ragmentare. cenuşă. lemn carbonizat. _ . _ . . _
S-a continuat adâncirea pe întreaga suprafaţa extmsa, cu n1velun de sapare_ de
aceeaşi grosime (cca. Jo cm) şi cu recuperarea integrală a ma~erialelor arl1eo!og_1ce.
Datorită pantei pc care este amplasată suprafaţa (de cca. 20-25 ), cotele de adanc1me
sunt diferite în diferite puncte, descrescând spre sud şi est (fig. 2).
La adâncimea medie de O.SO m (cota atinsă în campania anului trecut), s-a
trecut la „prepararea'" integrală a locuinţei 11, Coţofeni. în sensul surprinderii
limitelor ei. Datorită poziţiei apropiate de vârful măgurii, locuinţa apare în plan
deformat. cu zona centrală mai ridicată iar limitele laterale situate mai în adâncime.
După relevarea acesteia aproape integrală (limitele nordice şi vestice intrau în
profilele verticale), s-a trecut la demontarea ei.
La răzuirea următorului nivel de săpare, la adâncimea de circa 0,80 m s-au
relevat două gropi (G.17 şi G.18). Prima groapă în ordinea relevării (G.17), de
formă relativ dreptunghiulară, cu colţurile rotunjite. cu laturile lungi de cca. 2,20
111. orientate nord-sud şi cele scurte ce cca. 1,40 m, s-a dovedit a fi partea inferioară
a unui bordei Coţofeni (L.12), surprins pe o adâncime de doar I 0-15 cm, ce
conţinea fragmente de chirpici ars. fragmente ceramice, resturi faunistice etc„ ce
pot confirma utilizarea bordeiului, după dezafectare, în scopuri menajere. Groapa
bordeiului (L.12) tăia o altă groapă, anterioară, de formă relativ rotundă, cu
diametrul de cca. 1,5 m (G.18). Adâncirea în acest complex. cu circa 0,60 m, a
relevat un complex sărac în materiale arheologice, ce a bulversat însă nivelurile de
depuneri anterioare. astfel că, în umplutura sa au fost sesizate. în amestec materiale
Coţofeni. în asociere cu materiale Decea Mureşului. Un caz deosebit de important
îl constituie descoperirea, în umplutura gropii, a unui fragment ceramic decorat cu
incizii paralele dispuse în formă de reţea atribuit, fără nici o îndoială, culturii
Bodrogkeresztur.
Următorul nivel de săp~re a relevat, în extremitatea nordică a suprafeţei
(colţul de nord-est al. caroului I), o lentilă de material carbonizat, de culoare
neagră_, care, la o anal_1ză atentă, s-a dovedit a fi compusă din seminţe de cereale
puternic. arse. . . Dega1area
. . cu
. . .mare atentie
. a lent 1'1e,· •111 sco pu I ses1zaz11 · - ..
caractenst1ctlor
. _ _ • complexului
. (1111\tal bănuit a fi o groapa-) •
, 111 paralel cu recuperarea
111tcgrala
. a pamantulu1
._ . cc conţinea seminţe , au relevat , pe de O pare t Iung,mea
·
cons1dcrabila
. . a acesteia (cca.
. 40-50
. . cm) • dar si
~
faptul ,·a-
... la ,
cca. 8 cm ma,· -111
adanc1111c
. apărea . o altă lcnttlă, s1m1lară , mai consistentă (gi·oasa-) con t'man • d ace Ieaş1·
sc111111ţe carbonizate. ·
l'AIRIMONIVM /\l'VLLNSI V-VI
,.Depozitul'' (D 1/2005) s-a dovedit a fi deoschit de bogat, oferind. pc lângă

seminţele recuperate în amestec cu pământ. şi cantităţi mari de seminţe recuperate
în stare originală. fără impurităţi. putând li prelevate. practic. cu ajutorul ~paclului
(lig. 3). Lentila de cereale intra în profilul nord-estic as suprafeţei (au fost
recuperate peste 40 litri de pământ. reprezcnt,înd probe clin care urmau s[1 !ic
recuperate macroresturilc vegetale. În momentul de faţă probele se allă în curs de
prelucrare, la o primă determinare fiind vorba. se parc ele specia Trillicw11
dicoccum, prezenţă majoritară. dar şi de alte alte specii aflate în curs de identilicare
(fig. 4). După poziţia stratigrafică. este aproape ce11 !aptul că acest „depozit" a
aparţinut locuinţei 11. Coţofeni.
La adâncimea medie de cca. I, I O - 1.20 111 (pc prolilul nord-vestic) săpătura
a fost oprită. din motive legate ele evoluţia condiţiilor meteorologice. iar supra!'aţa a
fost pregătită pentru conservare, urmând ca ea să fie reluată în campania viitoare.
Practic. în campania acestui an, am reuşit realizarea investigaţiilor doar în
nivelurile superioare ale stratului cu depuneri arheologice de la Gorgan. cel
aparţinând celei de a doua faze de locuire Coţofeni (cca a locuinţelor sezoniere).
aparţinând fazei lllb-lllc a culturii.
*
Campania anului 2005, a adus informaţii importante cu privire la locuirile
eneolitice de la Gorgan. Dacă în ceea cc priveşte succesiunile stratigrafice ale
locuirilor s-au confirmat, şi reconfirmat, situaţiile surprinse în campaniile
anterioare, date importante s-au obţinut cu privire la extinderea spre sud a
locuirilor. Versantul sudic prin grosimea de aproape 2 m de depuneri Coţofeni,
dovedeşte că această zonă, mai plană, a fost intens locuitf1 de comunităţile acestei
culturi, urmând ca în curând să fie confirmată (sau infirmată) şi locuirea Decea
Mureşului în această zonă a sitului.
Dacă în anii trecuţi am utilizat, în rapoartele şi studiile noastre. în funcţie de
stadiul prelucrării şi interpretării materialelor şi contextelor descoperite. termenii
diferiţi cum ar fi: ,,orizont de tip Tiszapolgar'', ,,Tiszapolgar final", ..fază de trecere
spre cultura Bodrogkeresztur'', sau, mai recent, ,.orizont de tip Tiszapolgar-Decea
Mureşului'', începând din campania precedentă (2004), apariţia altor noi elemente a
determinat reluarea analizelor efectuate asupra facturii, formelor şi ornamentelor
prezente pe vasele ceramice descoperite la Gorgan precum şi altor categorii
artefactuale, ne-au determinat să înclinăm în favoarea stabilirii unor analogii. tot
mai evidente, cu inventarul descoperit în necropola de la Decea Mureşului, văzută
ca o infiltrare de tip stepic în mediul eneolitic mijlociu transilvănean.
Deocamdată, inclusiv atribuirea culturală fenomenului cultural Decea
Mureşului va rămâne în stadiul unei ipoteze de lucru, date fiind situaţiile şi
materialele descoperite în campania 2005, coroborate cu informaţii suplimentare.
provenind din cercetarea unor situri similare, contemporane. aştepându-se
rezultatele cercetărilor viitoare care să clarifice pe deplin apartenenţa culturală şi
cronologică a primelor comunităţi ce au habitat măgura Gorganului de la Şeuşa.
Colectivul de cercetare a avut în componenţă masteranzi şi studenţi ai
specializării Arheologie clin cadrul Universităţii ,. I Decembrie 1918" din Alba
·1· . B "ltricl'. lhisa Ciutfl
Manu~-M1hai Ciut:1. !\fare /\11to111u. /\dr1a11 ( '1~o1. i.:, ' ·
- ·- I ia de tip şcoală. Practic, toate

Iulia santierul avand. ş1 111 acest an. caracteru unu . _ . .
·' · - - · ,. · prelucrare primara ( mventanere.
operaţiunile de sa pare. 111reg1stra1 e. marcare ŞI . . • d ,
desenare. ambalare etc.) au fost efectuate de către studenţi sub directa 111 rum are a
cadrelor specializate. . • .. 1
Cercetările arheologice de la Şeuşa-Gorgan vor co~1tu~ua 111 campanii~
··
v11toare. pnn· def -1111t1varea
·· , I d I · • acest an şt pnn abordarea
supra1eţe or esc 11se 111 . .
zone,
.
· · - .. · d I
centrale ş1 sud-vestice a magurn prin esc 11 erea'd u11or 11oi suprafete
_ . . . ş1 sect1un1
. . _ de.
control stratigrafic. După cum se prezintă la ora actuala s_1tuaţ~a strat~grafi~a Ş~
planimetrică. apreciem că s-a cercetat mai mult de 75 % dm ana totala a sitului
arheologic de la Şeuşa-Gorgan.
ARCHAEOLOGICAL RESEARCHES AT ŞEUŞA-,,GORGAN",

(CIUGUD COMMUNE, ALBA COUNTY)
(Summary)
The aim of this report is to present the results of archaeological researches

carried aut in Şeuşa-Gorgan site. The campaign from 2005 proceeded as a school-
excavation (the six- th campaign) was concentrated on the Trench X/2004-2005. The
research unit opened in last campaign (2004) has confirmed the stratigraphical
succession that was sub sequential revealed -a Decea Muresului settlernent
followed by progressive levels belonged to last faze (lllb-lllc) of Coţofeni culture;
these levels were summarizing more than 2 m depth.
Were been discovered two dwellings (a surface one -L 11/2005 and an
underground one G 17=LI 2/2005); a Cotofeni pit and a burnt cereai deposit
(DI /2005). The researches in archaeological site from Şeuşa-Gorgan will go
futther in next campaigns. The aim is the integral revealing of eneolithic Ievels
from this point.
Explanation of Figures
Fig.1. North-west profile of S.X/2004-2005, with the topographical reference point

Fig.2. S.X/2004-2005, general view, from south.
Fig.3. Sequence of the cereai ,.hoard". discovered in the notth-west profil · -1
1r.·1g. 4 . c ar b0111ze
· d seeds 111
• process of analyses. e. 111 s1 u.
BIBLIOGRAFIE
Ciută, Gligor 2001 - M. Ciută, A. Gligor, Raport asupra cercefâri/or

arheologice efecfuure în cadrul sitului arheologic ele la
Seuşa-Gorgan, ca1111w11iu 2000, în CCA, 200 I, 242-243.
Ciută, Gligor 2002 - M. Ciută, A. Gligor, Raport preli111i11ur us111Jra
cercefârilor urheo/ogice de la Seuşa-Gorgcm (co111.
Ciugud, jud A/ha). Campaniu 2002, în I'afri111011iw11
Apulense, li, 2002, 149-151.
Ciută, Gligor 2003 - M. Ciută, A. Gligor, Descoperirile arheologice ele la
Seuşa-Gorgan (com. Ciugud, jud. A/ha) !, în Apu/11111,
XL 2003, 2-31.
Cută, Gligor 2003a - M. Ciută, A. Gligor, Raport preliminar privind
rezultatele cercerârilor arheologice de la Seuşa
Gorgan. Campania 2003, în Parrimo11iw11 Apulense, III,
2003, I 18-121.
Ciută, Gligor 2004 - M. Ciută, A. Gligor, Archaeological findings in rhe
sire c~f Seuşa- "Gorgan" (Ciugud parish, Alba Counry).
în Studii de Istorie Veche şi Arheologie Trcmsilvâ11ea11â,
1-lunedeara, 2004, p. 45-82.
Ciută şi colab. 2002 - M. Ciută, A. Gligor, C. Florescu, M. Breazu, B. Daisa,
D. Anghel, Raport asupra cercefâri/or arheologice
efectuate În cadrul sitului arheologic de la Seuşa
Gorgan, campania 2001, în CCA, 519-520.
Ciută şi colab. 2003 - M. Ciută, A. Gligor, M. Breazu, T. Borşan, C.
Florescu, A. Gligor, Raport asupra cercetări/or
arheologice efectuate in cadrul sitului arheologic de la
Seuşa-Gorgan, campania 2002, în CCA, 2003, 312-314.
Ciută şi colab. 2004 - M. Ciută, A. Gligor, B. Daisa-Ciută, T. Vachta, E.
Kolbe, Raport asupra cercetâri/or arheologice
Gorgan, campania 2003, în CCA, 2004, 296-297, 253.
Ciută şi colab. 2005 - M. Ciută, A. Gligor, B. Daisa-Ciută, T. Rabsilber, E.
Kolbe, Raport asupra cercetârilor arheologice
Gorgan, campania 2004, în CCA, 2004, 367-373.
Jligor. Beatrice Daisa iuta
Fig. I. Profilul de nord- ve tal .X/2004-2005 , cu borna topografică urpnn ă.
Fig. 2.
n ra l ă a upra
la adân irn am ud ,
Fig. 3. Secvenţă din „depozitul" de cereale, descoperit în zona profilului nord-est ic,
in situ .
.•
Fig. 4. Seminţele de cereale carbonizate, aflate în curs de prelucrare.
179
RAPORT DE CERCETARE ARHEOLOGICĂ PE ŞANTIERUL
CETEA - LA PIETRI. CAMPANIA 2005
CRISTIAN I. POPA, CR/STJNEL PLANTOS, ELENA KOLBE,

THORSTEN RABSILBER, VALENTIN DELEANU,
RADU TOTO/ANU, VIOREL ŞTEFU
Campania de săpături arheologice în complexul de situri de la Cetea-La

I'ietri au vizat. în cursul anului 2005 , continuarea cercetărilor ce au debutat cu un
1
an înainte, în cadrul unor proiect cu colaborarea mai multor instituţii de profil din
România şi Germania. După identificarea potenţialului arheologic al zonei
cercetarea s-a concentrat, în acest stadiu al proiectului, asupra a trei obiective
principale, în locurile numite de localnici l\1âriu(a, Picuiata şi /erhoasa.
Intervenţia arheologică de specialitate a fost impusă de braconajele repetate
semnalate în perimetrul siturilor amintite, în urma cărora au fost afectate şi distruse
vestigii importante pentru preistoria şi antichitatea Munţilor Apuseni. Acţiunea,
desfăşurată în condiţiile unor săpături de salvare a avut şi caracterul unui şantier
şcoală, cu participarea unui grup de studenţi a, secţiei de arheologie din cadrul
Universităţii" I Decembrie 1918'' Alba Iulia.
Cetea-Măriuţa
S-a continuat cercetarea în S L deschisă în anul precedent. unde a fost
surprinsă parţial o locuinţă de epocă dacică. După încheierea campaniei din 2004
situl a fost intens braconat, prilej cu care a a fost distrusă şi vatra (V I) descoperită
în anul precedent. În 2005 s-a urmărit continuarea investigării locuinţei. Astfel, s-a
mai descoperit între m 5, 40-6, I O o nouă vatră de foc. la o adâncime de - 0,44 m, ce
intra parţial în profilul de est al secţiunii. După toate probabilităţile este o vatră
exterioară ce se leagă de complexul mai sus pomenit. În S I săpătura din această
campanie s-a oprit pe un pat de pietre alcătuit din calcar local şi sporadic pietre de
râu, provenit, probabil, de la suprastructura locuinţei, în care au apărut t-ot mai
multe fragmente ceramice aparţinând culturilor Coţofeni şi Wietenberg.
Adâncimea maximă la care a ajuns săpătura în această secţiune este de - 1.02 111.
Pentru investigarea locuinţei dacice a fost trasată o secţiune paralelă cu S I,
notată S III (IO x 2 m, orientare N-S). S-a profilat aceeaşi situaţie ca şi în cazul S I;
după un nivel mixt de materiale dacice şi preistorice, s-a conturat dărâmătura
locuinţei dacice, constituită dintr-un nivel compact de chirpic şi inventar specific.
Din lipsa fondurilor şi a timpului, săpatura s-a oprit în S II pe acest nivel, la o
adâncime de cca. - 0,30 m.
1
Colectivul de cercetare din anul 2005 a fost format din Cristian I. Po.pa (t.Jniversitatea
"I Decembrie 1918" Alba Julia), Cristinei Plantos (Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia).
Elena Kolbe, Thorsten Rabsilber (Ruhr Universităt Bochum. Genha'nia), Radu Totoianu
(Muzeul Municipal „Ion Raica" Sebeş), Viorel Ştefu (Muzeul Municipal Mediaş), Valentin
Deleanu.
. .. . hb,dh,r. Vakrllrn Ikkanu. l{a<lu I oloranu. Yrorcl ';ilcli1
C11,llan I l'npa. C11,l1nd l'larllll,. I kna j.;nlli,. 11Hl1'lc11 I ' .
_ . __ .. . . de E-V a zonei a fost trasată S

, - ,· .· , ,
lnvcdcn:·1,·cnlH.:arn~trat1gr.d 1 c 1 ş 1 Pc 1c1tura . b -
IV (10 x.., m (~ricntarc E-V), perpendiculară faţă de S L li ş1 li,1 ~e c_~ ?ara pe
p'111t·1 d~'1l:ilui, în directia mai sus menţionată. În capătul de eS t a_ se~ţ,ui~ll, mdurma
d~ca.pfirii, s-a constat~t existenţa a unui nivel compact de p_iat~a, dcazut e. ple
· - · · · ~1 cu depunere mixta e matena e
terasele supenoare. l:,x1stenţa unu, 111ve _ . .. ..
arheologice din diferite epoci s-a constatat pe întreaga suprafaţa a _secţiunii, _n,_ve~
care nu a putut fi degajat în întregime._ Au ~ost recolt~te. mater_1~le a_rarţ1~1a1~
culturilor Coţofeni şi Wietenberg. primei epoci a fierulu.' ŞI ep~c 11 dac_ice t~rzll.
Între artefactele ce merită a fi menţionate amintim: un cuţit, _un varf de sageata, un
piron, piesă ce provine probabil de la o balama. Au fost anahzate 640 de frag~~ente
ceramice. peste 400 de resturi osteologice (unele cu urme d_e ~relucrare sau taiere),
10 piese de silex, un fragment de sticlă (import roman) ş1 c1_rca 80 fragmen~e ~e
chirpici. Au fost desenate şi fotografiate o mare parte a materialelor descopente 111;
SIV.
Cctea-Picuiata
Cercetările din acest an s-au desfăşurat în locul numit Picuiata (Fig. I), în
perimetrul a două obiective. Pe lângă necropola tumulară abordată şi anul anterior,
în această campanie a început şi investigarea arheologică a aşezării.
Tumulul I (Fig. 2)
Tumulul a fost abordat după o împărţire prealabilă în patru cadrane
despărţite de martori în cruce dispuşi pe punctele cardinale. Numerotarea
cadranelor s-a făcut, astfel: cadranul de SV, cadranul de SE, cadranul de NE,
cadranul de NV. În cursul campaniei din anul 2005 s-a reuşit dezvelirea integrală a
mantalei exterioare din piatră a construcţiei funerare, ridicată din blocuri mari sau
pietre de calcar şi bucăţi de gresie. În acest mod s-au putut estima şi dimensiunile
probabile ale movilei păstrate (reamintim faptul că aceasta a fost distrusă pe latura
de sud de un drum modern). În prezent aceasta se conservă pe un diametru de 9 m,
foarte probabil dimensiunea iniţială fiind de cca. I O m. Aspectul de movilă (mai
înălţată spre partea centrală) se mai putea sesiza foarte bine doar în cadranul de NE
singurul neafectat se pare de lucrările pomenite.
Cu excepţia cadranului de NE, în celelalte trei cadrane printre pietrele
mantalei, la diferite adâncimi au apărut ,,presărate" numeroase fragmente de oase
umane. Au putut fi delimitate şi catalogate doar două morminte secundare, ambele
sub formă de „cuiburi", constând dintr-o aglomerare de oase umane depusă între
bolovanii mantalei.
M 1/2005. Primul mormânt descoperit anul acesta, notat cu }vf 112005 (Fio
3) a fost dezvelit în cadranul de SV, în vecinătatea mat1orului de vest. la O distan~
de 0,6_0 n~ de mat1orul sudic. _?asele, depus~ în mantaua construcţiei, au fost găsitt:
la adanc1mea de 0,35 m f11nd foat1e friabile, între ele aflându-se şi câtev,
fragmente de calotă craniană. Mormântul este lipsit de inventar .
. M 212005. U1~ alt nior~nânt s~c_undar. notat cu A/ 2/2005 (Fig. 4) a apărut I,
ma~gmea cadranu~u1 de SE ş1 consta mtr-~ dep~nere_ cu diametrul de 0,40 111 lipsiH
de mventar. La O,_o m ~e agl~merare a apa_rut ş1 un tragment dintr-un os trecut prir
foc, dar nu putem aprecia daca este uman ş1 aparţine mormântului în cauză.
l'/IIRl\,IONIVM Al'VI.LNSIS V-VI
Surprinzătoare era însă prezenţa în mantaua tumulului a unei cantităţi

inexplicabil de mari de ceramică aparţinând culturii Coţoîeni. Răspunsul însă a
,·enit o dată cu ad,încirea. după demontarea parţial{1 a mantalei din cadranul de NV.
Aici, la adâncimea de 0.11-0.17 m a apărut o vatră bine făţuită (cu gardină'?)
(Vl/2005) deranjată. dintr-un nivel de depuneri anterioare (Fig. 5). De altfeL în
acelaşi cadran a fost găsită in situ o altă vatră (V2/2005) realizată pc un pat de
cioburi aparţinând culturii Coţofeni. Prin urmare, în acest moment al cercetf1rilor se
poate aprecia că turnului a fost ridicat pe locul unei locuiri ('?) Coţofeni III şi, în
consecinţă este ulterior acesteia. Inventarul arheologic recuperat din depunerea
Coţofeni constă într-o cantitate însemnată de ceramică fragmentară specifică fazei
Coţofeni III, un fragment de fusaiolă şi două unelte din os. În poziţie secundară au
apărut şi un fragment ceramic specific Bronzului timpuriu şi altele aparţinând
culturii Wietenberg. Remarcăm şi descoperirea a dou{1 fragmente, probabil dintr-un
perete, decorate cu şnurul. Interesantă este prezenţa. în tumuL a unor fragmente
ceramice lucrate la roată, fie de epocă dacică, fie de epocă romană. Acestea vin să
se alăture probabil pieselor de· metal găsite în campania anterioară. Prezenţa
ceramicii la roată la adâncimi mari, ce ajung până la 0,70 m demonstrează
practicarea unor intervenţii târzii în structura tumulului, databile în antichitatea
clasică.
În paralel cu cercetarea monumentului funerar a fost abordată sistematic şi
aşezarea, afectată de căutătorii de comori. Aşezarea ocupă atât şaua cât şi panta
aflată la nord de piatra calcaroasă numită de localnici I'icuiata.
Au fost vizate două sectoare distincte: unul localizat pe şaua dealului
direcţionat spre necropola tumulară şi un altul localizat pe o terasă situată imediat
sub stâncă.
S 1/2005 realizată pe terasa amintită a avut dimensiunile de I O x 2 m (Fig. 6).
Stratigrafia acestei unităţi de cercetare este simplă, sub nivelul vegetal fiind
surprins un strat subţire de depuneri arheologice, cu grosimea de O, I 0-0,20 m,
format peste roca versantului. În primii 3 m ai secţiunii aflaţi imediat sub stâncă a
fost conturată o aglomerare de bolovani şi ceramică dacică şi urme de chirpici care
ar sugera o posibilă amenajare de epocă dacică.
S 11/2005. Pe şaua de legătură cu necropola preistorică a fost proiectată o
secţiune magistrală, din care a fost cercetată un segment de 15 x 2 m (Fig. 7),
corespunzând cu circa o treime din lungimea totală preconizată. Stratigrafia este
similară cu cea surprinsă în S 1/2005.
Complexe
Între m. 3,20-7,40 şi 9,60-12 au fost conturate alte două aglomerări
(amenajări ?) formate din stâncă locală, ceramică dacică şi oase animaliere (Fig. 8-
9). Sub una dintre aceste aglomerări a apărut o groapă (G 1/2005) de formă
circulară săpată în stânca locală ce conţinea ceramică dacică şi un cuţitaş cu lama
uşor curbă din fier, căruia i se mai păstra un nit lucrat din bronz.
Între m 2-3 a fost cercetată o altă groapă (G 2/2005) ce intră parţial în
profilul de vest al secţiunii. Groapa, de formă aproximativ circulară ,a fost uşor
• 11 . • lt b,ilbcr Val.:111in lkkanu. l{aJu I owianu. Vior.:I 'jl.:lu
C11,11.111 I 1'11p.1. ( ·ns1111cl 1'Ja11111,. 1.lc11a Kolbc·. 101 ,lln " .
· · , , · e aparţinând fazei Cotofeni 111

ad[111cit[1 în rocă şi conţinea puţme lragmentc ceramic .
(Fig.. 10).
Cetea-1 erboa.m
· · .. a fost continuatf1 cercetarea unei interesante
tn cursul acestei campanii _ _ _ .. d
construcţii preistorice parţial afectate prin braconarea sa de catre cautatorn e
comori. · - · t e partea stânl!ă
Constructia a fost ridicată pe un platou întms ce marg~ne~ e P . ~.
Valea Cetitei. ·aflat Ia cca. I km de complexul de situn dm z~~l~- Le~ Pietrt.
Caracterul deocamdată de unicat pentru spaţiul românesc al amena_1arn a impus ~
cercetare extrem de migăloasă, fapt pentru care cerceta~ea este_ departe de_.~ fi
finalizată. Practic s-a continuat dezvelirea unei porţiuni dm aşa-zisa „mai~taua de
pietre care formează construcţia cu aspect t~mular ( ~ ig. I 1).. S-a _co1~tmuat, ~e
asemenea, săparea puţului început anul trecut, m aceasta camparne adan_cmdu-ne_ cu
cca. 0,30 111 . Dacă anul trecut au fost descoperite două fragmente ceram1~e_ d~tabile.
cel mai probabil. în Bronzul timpuriu. cu acest prilej au apărut doar urme mtime de
arsură.
Singurul material arheologic recuperat constă din două mici fragmente
ceramice de tip Coţofeni, slab arse, găsite, unul în „mantauă", celălalt pe nivelul de
ridicare a construcţiei.
Concluzii
Rezultatele campaniei din anul 2005 desfăşurate în punctul Miiriu{a au
confirmat datele obţinute în campania precedentă şi au adus câteva informaţii
suplimentare. A fost descoperit un singur complex - V2, probabil o vatră exterioară
ce poate fi legat de L I. Între materialele speciale se remarcă un fragment de sticlă
romană aparţinând unei specii destul de rare în Dacia.
Cât priveşte rezultatul cercetărilor la turnului de la Picuiara se poate aprecia,
în stadiul actual. că acesta a fost ridicat, asemeni celor săpaţi la începutul secolului
XX, de către o comunitate de la începutul Bronzului timpuriu, peste o locuire ('?)
Coţofeni III. Mormintele secundare găsite în 2005 se încadrează perfect „tipicului"
de înmormântări pentru Bronzul timpuriu transilvănean. Intervenţiile mai târzii
(dacic~ şi romane) în mantaua tumulului sunt deocamdată greu de interpretat.
ln urma cercetării aşezării de la Picuiaw se poate conchide că aceasta,
contrar celor bănuite pe baza materialului numeros păstrat în colecţiile muzeelor
din Aiud şi Alba Iulia este constituită din prezenţe mai degrabă sporadice, ce nu
dovedesc o locuire consistentă a platoului de aici. Materialele descoperite aparţin
culturilor Coţofcni, Wietenberg şi epocii dacice.
În momentul de faţă rezultatele de la lerhoasa ne dezvăluie o constructie cu
destinaţie încă necunoscută _formată dintr-o amenajare cu aspect exterior de tip
tumular, dar cu o compartimentare, caracteristici şi inventar deocamdată fără
analogii. Se remarcă ceea ce noi am numit ,.puţ", cu adâncimea excavată de 0,90 m
şi diametrul de cca. 1.40 m, delimitat de un ring din bolovani mari de calcar, la care
s-au a~osat s_pre_ sud d?,uă mici ccr_ct~ri din piatră de calcar şi gresie. Fragmentele
ceramice găsite 111 „pu\ ar sugera nd1carea construcţiei în Bronzul timpuriu putând
l'A IRI\IONIV\I /\l'Vl.1-\:SIS \'-VI
fi contcmpora11{1 necropolei tumularc de pc J!ic11iutu. În momentul de foţ{\ nu poate

fi precizat caracterul, funerar sau cultic al amenajării.
REPORT OF ARHEOLOGICALL RESEARCH ON CETEA -

LA PIETRI SITE
( Sum marv)
In the 2005 campaign the researches ,vere continued on thc thrcc objcctivcs.
part of the site complexes from Cetea-La Pieiri: 1\fari11(a. Picuiuta. /erhoas~.
Cetea - Miiriuţa
At the Mariuta point. it was continued the unraveling of the dacian housc.
being discovered a new bed (V I). From the relevant dacian age artifacts. whcn
mention: a knife. an arrow head. a nai!. a part from a joint. and a glass fragment
(roman import). ln thc secondary position also appcared ceramic fragment or
Coţofeni and Wietenberg type.
Cetea-Picuiata
At Picuiata, the research continued with the digging of thc prehistoric mound
(Fig. 2). lt was totally unraveled the stone mantie. ln this year. appeared t,,o
secondary tombs. both of inhumation, without inventory. but specitically as ritual
to the early Bronzc Age. ln some placcs, in the mantie of thc mound. there where
practiced also interventions from the dacian and roman era. After the stone mantie
has been pul aside, it has been identified a second levei or Coţofcni dwclling. with
two beds.
In the same time with the research on the funerary monument, the search
was taken systematically on the settlement, by creating two sections (S I and S li).
ln both research units, appeared a thin layer of culture. presenting a thickness
between O, 10-0,20 m. which contained heterogeneous elcments (Coţoleni.
Wietenberg, dacian). In S L it was unraveled a dacian arrangement. ln S II.
appeared other two types of arrangements, under one of them being found a smal I
knife with a bronze rivet. A small pit of Coţofeni Culture was alsa pa11ially
researched.
Cetea-Ierboa.m
At lerhoasa was continued the search of an interesting construction with a
mound-like aspect, formed from a stane mantie which also included a pit with a
stane ring. This pit, which is now researched, goes deep in the yellow soii aprox. I
m (Fig. 11 ).The inventory discovered in this year consists of two Coţofcni ceramic
fragments found on the top levei of the construction, and in its mantie. lt seems the
arrangement, with yet unknown functionality, was built at the beginning of the
Bronze Age.
C:11sw111 I l'npn ·munci Plantos, Lli.:na Knlhc. Thor~tcn Rab. 1lbcr.Vali.:11t111 Dclcanu. Radu Totoianu. Viorel Ştefu
Fi g. 1. Ima gin e de anamblu cu itul de la Cetea - "Pi cuiata '
Fi . 2 - t a - " Pi ui ata" . Im oin u Turnului I

PATRI MO IVM APVL EN IS V-VI
=-1
·••
-:
:■ · .
.
..,,.,,,..-
c o m plex :
adancirne :
M1
C M OU :
'"
data :27 07
• •■•■•••••••••••••••• 2005
•••
Fig. 3. Cetea - " Picuiata" . Mormântul I
Fig. 4 . Cetea - " Picuiata" . Mormântul 2
187
Cn,tinn I. l'opa. Cn,1ind Planto,. I kna Kolhc.:. I hoNc.:n llab,i lbc.:r.Valcntin l)elc.:anu. Radu l'otoianu, Viorel tcfu
Fi g. 5. Cetea - "Picui ata" . Im agi ne cu vatra (V l ) Cotofeni

afl ată ub mantaua tumulului '
Fi :1. lea - " Pi ui ata" . Imagine d an mbu l u I/ _QOS

PATRIMO IVM APVLE SIS V-VI
Fig. 7. Cetea - " Picuiata" . [magi ne de ansamblu cu SII/2005
Fig. 8. Cetea - "Picuiata". Imagine cu una dintre amenajările dacice
189
Fig. 9. ctea " Pi cui ata". Detaliu cu un a din a m e naj ă ril e dacice
Fig. 10. t a - ''Picui ata" . r apa I 111

PV L ENS IS V-V I
Fig. 11. Cetea - Ierboasa . Imagin e de ansamblu

cu construcţia pre i s tori că de cult (?)
191
CERCETĂRI ARHEOLOGICE DE DESCĂRCARE DE SARCINĂ
ARHEOLOGICĂ
ÎN ALBA IULIA-,,STR. I. LĂNCRĂNJAN"
(PROPRIETATEA SORA DUMITRU)
MARIUS-MIHAI CIUTĂ
Condiţii preliminare
În luna a aprilie 2005, ca urmare a solicitării cu nr. 330/04. 2005 venită din
partea D.J.C.C.P.C.N. Alba. am primit documentaţia necesară pentru descărcarea
de sarcină arheologică a unei parcele aflate în intravilanul oraşului Alba Iulia. zona
Dealul Furcilor - Drumul spre Pâclişa D.J. 107A. (alee continuare din str. I.
Lăncrănjan), în vederea construirii unei locuinţe familiale de către proprietarul
Sora Dumitru Dănuţ. Proiectul viza o suprafaţă de aproximativ 350 m:_ teren
construibil. inclus în 3 parcele (2 parcele de I I x 8 m şi o a treia de 22 x 8 m). La
momentul debutului cercetărilor arheologice (mai 2005). tt:renul a fost ocupat de
culturi agricole. Cum din arealul înconjurător al zonei respective erau cunoscute
rezultatele cercetărilor arheologice obţinute- în urma unor cercetări sistematice (în
punctul „Recea-Monolit" cercetări Muzeu Naţional al Unirii Alba Iulia) dar şi a
repetatelor descărcări similare de sarcină arheologică din ultimii ani (.,Strada
Brânduşei", realizate de un colectiv al aceleiaşi instituţii, respectiv „Izvorul.
Generalului" - realizată de Mihai Blăjan de la aceeaşi instituţie şi cea din punctul
,.proprietatea Alin Moşneag" cercetat de C.I. Popa de la Universitatea „I
Decembrie 1918" din Alba Iulia) şi erau cunoscute unele areale cu depuneri de
interes arheologic, în conformitate cu legislaţia existentă şi cu prevederile specifice
regimului de patrimoniu al oraşului Alba Iulia, situaţia a necesitat efectuarea unor
cercetări de descărcare de sarcină istorică.
Acestea au fost efectuate, în urma semnării contractului nr. 2/2005, între
S.C. Isis Arheo Consulting SRL, în calitate de executant şi proprietarul terenului,
dl. Sora Dumitru Dănuţ, în calitate de beneficiar şi finanţator. Lucrările arheologice
s-au efectuat, în perioada 5 - 1O mai 2004, în baza Autorizaţiei de Cercetare
Arheologică Preventivă Nr. 143/2005, emisă de Direcţia Generală Patrimoniu
Cultural Naţional, din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor (anexa).
Localizare (date topografice)
Zona cercetată se află pe terasa întinsă a platoului Cetăţii Alba Iulia
(altitudine relativă: 24 7111), spre vest, în intravilanul oraşului, pe teritoriul vechiului
oraş Apulum (Apulum II). Pentru o localizare mai precisă: punctul investigat se află
la cca 100 m vest de D.J. 107.A, ce duce spre localitatea (suburbia) Pâclişa; 180 m
est de rezervoarele de apă (vechi) ale oraşului Alba Iulia; la cca 150 metrii nord-
vest faţă de punctul Recea (Monolit). În conformitate cu datele expertizei şi a
măsurătorilor' efectuate din punctul de staţie I 00, parcela cercetată are Cod Siruta
Parcela totală ce cuprinde aria ce urma a fi const~uite. are o fon~ă
dreptunghiulară (44.30 x 10 111). plană. cu laturile scurte orientate n~rd-sud_ ta~
laturile lungi orientate est - vest. Pe suprafaţa ariei urmează a se construi o locumţa
familială (4 apartamente). Ca vecini. menţionăm: la nord T~ma _Ioan, la sud drum
privat şi Zaharie Ileana (vis-a-vis), la vest Neamţu ~- Vasile, tar la est Reteg_an
Dorin. Lotul se află la cca. 180 m vest de terenul lu, Rof Ioan, cercetat anterior
(mai 2005) de semnatarul prezentului raport.
Cercetarea arheologică
Conform informaţiilor deţinute la momentul debutului cercetărilor, se bănuia
faptul că în areal se pot afla urme ale locuirii romane (Apulum II - Municipiwn
Septimius Severu.\· sau posibile extinderi a vil!ae suburbana de la Recea), precum şi
sporadice urme ale locuirilor medievale timpurii (sec. VI d.Hr.) sau a necropolei de
sec. X-XI. Documentarea prealabilă s-a concretizat prin studiul rapoartelor
realizate anterior în urma lucrărilor similare în arealul apropiat şi deplasarea
(cercetarea de teren) în vederea familiarizării cu arealul şi poziţiile descoperirilor
anterioare 1•
La momentul debutului cercetării, suprafaţa, nefiind inclusă în zona de
protecţie a patrimoniului, fusese deja afectată de săparea unor fundaţii ale
subsolurilor (cu excavatorul). pe aproape întreg perimetrul ce urmează a fi construit
(peste 85%). La solicitarea reprezentantului DJCCPCN Alba. lucrările au fost
stopate. urmând ca în arealul neafectat să se efectueze cercetări preventive. Din
acest motiv, prima fază a fost aceea a supravegherii situaţiei existente. Au fost
cercetate cu marc atenţie profilele stratigrafice rezultate (peste 12 astfel de profite).
fotografiate şi desenate. Am urmărit şi evoluţia depunerilor pedologice, ce
evidenţia intervenţii moderne şi contemporane (lentile de pământ „de umplutură''),
alveolări cauzate de exploatarea argilei loessoide. Precizăm faptul din rapoartele
~ercetărilor mai_ sus _an~in_tite. r~_ieşca si~uaţia li_psei sau sărăciei depunerilor de
111teres arheologic. Om 111formaţ11le anterioare reieşea faptul că sterilul de culoare
1
Ri:pAlba I1N5.
194 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - ~
I';\ rn.IMONIV:--.1 Al'VLLNSL V-VI
galbenă (argila /oess-oidă) apare foarte aproape ele suprafaţă. situaţie infirmată ele
analiza taluzărilor. în care sterilul apărea uneori chiar la 1.30 - 1.50 m adâncime
dovedind diferenţe faţă de arealul aflat la est ele D..I. I 07.A.
S-a procedat. apoi. la efectuarea unei descărcări „clasice·', prin executarea
unor secţiuni (sondaj) ele informare şi control stratigrafic, amplasată astfel încât să
acopere o suprafaţă cât mai mare din ceea cc a mai rămas neafectat ele lucrările
edilitare. Au fost practicate 2 unităţi de cercetare şi informare stratigrafică (secţiuni
de diferite dimensiuni: S1/2005 = I O x 1,5 m orientată norei-sud şi amplasată în
extremitatea estcă a ariei supuse cercetării; respectiv S11/2005 = 2 x 1,5 111 orientată
est-vest şi amplasată la extremitatea nordică a primei secţiuni. S-au utilizat
tehnicile şi metodele tradiţionale (săpare stratigrafică. înregistrare a datelor şi
observaţiilor contextuale în jurnalul de săpătură şi prin fotografii pe suport digital -
peste 120 de cadre - generale şi detalii).
Suprafaţa cercetată (săpată) efectiv, sistematic, a fost ele aproximativ 18 m_:,
la care, dacă se adaugă şi sondajele suplimentare realizate pe ductul fundaţiilor
locuinţelor şi supravegherea permanentă, pe o suprafaţă de peste 20 m_:, a ductului
fundaţiilor. Practic, suprafaţa totală investigată a ajuns astfel la aproximativ 250
m", peste jumătate din suprafaţa totală construibilă.
Stratigrafia generală a perimetrului descărcat de sarcină istorică se
prezintă astfel:
- O - 0.35 m, strat arat, culoare brun-închis, sol lutos, consistent, deranjat de
lucrările agricole, bogat în materiale arheologice (cărămizi, tegu/ae, piese de
pavaj roman. ceramică ele epocă romană clar şi clin alte epoci: 1--lallstatt, ep.
Bronzului, neolitic etc.) lipsit însă de intervenţii (structuri) de natură antropică;
- O, 35 - 0,65 m, strat nederanjat de lucrările agricole, de culoare brun-închisă,
cu sporadice materiale arheologice. Consistenţa şi caracteristicile sale dovedesc
lipsa locuirilor umane. În secţiunile I şi IL din acest nivel (la cca 0,40 m
adâncime) s-a conturat „in situ" un complex închis de tipul cuptoarelor cu
monocameră, realizate Ia suprafaţă, cu pereţi din lut amestecat cu degresant
organic (pleavă) (CI /2005), având formă relativ rotundă. aparţinând, conform
materialelor ceramice aflate în context, probabil epocii bronzului (cultura
Noua). Cuptorul, cu diametrul ce cca. I m, a fost surprins în profilul nordic,
necesitând deschiderea unei a doua secţiuni-casetă (S.11 = 2 x 1111), în scopul
surprinderii sale integrale. S-a dovedit că acesta a avut o boltă, probabil cu
orificiu în partea superioară, prăbuşită din vechime. Gura de alimentare s-a
aflat, probabi I orientată spre nord-est, zonă in care au fost remarcate fragmente
de zgură. Grosimea medie a pereţilor acestui cuptor este de cca. 4-5 cm.
Imediat sub cuptor (la demontarea sa), a apărut sterilul arheologic. Nu a fost
surprins însă un nivel (strat) de locuire de epoca bronzului. Nu este exclus
faptul ca acest complex să poată fi legat de urmele de locuire semnalate la Alba
Iulia-Recea (Monolit) în campania anului 2004 (cercetări Muzeul Naţional al
Unirii Alba Iulia). La ora actuală, complexul recuperat integral, se află în curs
de prelucrare (curăţare, restaurare, conservare), la care se adaugă documentarea
privind analogii şi comparaţii posibile, care să faciliteze interpretarea cultural-
195
rvtarius-Miha1 l'1u1:1
· N , I d apartenenţa sa şi unor epoci mai
cronologică a complcxulu1. u exc u ~m • _ . _
. I 'J) Tot d 1·11 acest nivel 111 caroul I. 111 profilul estic. s a
recente ( mc d 1eva c . . • _ _. _ .
adâncit O groapă cu caracter menajer (Gl/2005). d111tr-o epoc~ mcerta (pornirea
ci se pierde undeva în arătură) chiar dac~ î~1 ~m~lutu~a e1 au fost rel~vat~
materiale de provenienţă romană. O groapa s11111Iara, G ... /2005. a fost se~1~ta
în caroul 4, tot în profilul de sud (cu diametrul de_ cca. I m), c~nţmand
materiale cu caracter menajer ( chirpici ars. ceramică fra~mentara, lemn
carbonizat, oase de animale, sticlă, cuie, materiale de co1~stru~ţ1e etc.). _
- 0.65 (O.SO) - 0.80 m. strat steril arheologic, brun-gălbui, arg1_los (loesso!d) . .
în imediata apropiere a arealului cercetat prin săpături arheologice, m
profilurile stratigrafice obţinute prin săpărea fundaţiilor (PI - P3 ~- până_ la 3 m
adâncime) au fost realizate multiple taluzări (Tl - Tl 2) şi observaţii stratigrafice.
Cu acest prilej. am constatat succesiunile pedologice, ce confirmă, şi ele,
rezultatele cercetări lor preventive.
Concluzii
După materielele surprinse în stratul arabil şi în cercetările de suprafaţă
efectuate în perimetrul unităţii de cercetare, nu este exclus, credem. ca în perimetru
să fi existat depuneri arheologice preistorice (neolitic, ep. Bronzului, Hallstatt) de
factură romană sau medieval timpurii (sec. sec. VI), însă intervenţiile moderne şi
contemporane au afectat, uneori exhaustiv, acel posibil strat arheologic. Culoarea
brună-gălbuie şi subţirimea stratului vegetal dovedeşte perioada scurtă de depunere
a humusului, respectiv a procesului de pedogeneză. La ora actuală nu s-a semnalat
existenţa unui strat arheologic distinct, cu depuneri arheologice
Recomandăm atenta supraveghere a sectoarelor aflate în imediata vecinătate,
şi totodată recomandam extinderea zonei de protecţie şi în zona aflată în dreapta
şoselei (D.J. 107 A). îndeosebi în sectorul ramei terasei delimitate Ia est şi sud de
acest drum în scopul surprinderii evoluţiei locuirilor umane de pe marginea
arealului delimitat.
ARCHAEOLOGICAL RESEARCHES IN ALBA IULIA-STR. IOAN

LANCRANJAN
(Summary)
The report present the results of archaeological rescue researches carried out
in the point named -Ioan Lancrajan ~treet _(Sora Dănuţ property). Even though is
not pa~ from the protec!ed area, the 111vest1gated place it proved to contain traces
b~longmg t~ roman period. Also in that place was revealed a round shape oven
w1th belongmg, most probably to early Iron Age (Gava culture) or Bronze Age
(~oua_ cufture). The archaeological ~esearches have exposed an area with waste
dcpos1t„ levels belong to roman period. The site is Iocated near b) . o f M ono 1·1t-
Recea and ··izvorul lmpăratului" sitcs.
PATRIMONIVM APVL EN EV-VI
- - - --·-· ...
LEGENDA
C) . . . 11. DC'S •l"'""'
@ C IJfT Olo c: ,.
O•l>t U.lUL V OflU•U.11
~ . .. v , .... ,o,11LOII
[ j "' •11A•oun,
~ . . . . . ..1 twr•"'"- lVLU I
6 ,.,....u · ·-·- .... ,• •
Ii
!
L --·---····--..··· ...............
Fig. I.
Fig. 2
197
tlarius-Mihui iutn
Fig. 4.
PATR IMO !VM APVL E EV-V I
Fig. 5
.
P. • · . •
,.
Fig. 6.
199
CERCETĂRI ARHEOLOGICE DE DESCĂRCARE DE SARCINĂ
ARHEOLOGICĂ ÎN ALBA IULIA, DEALlJL FURCILOR (STR. IZVOR)
(proprietatea SC. Andrecas Company S.A)
MARIUS-MIHAI CIUTĂ, ANTON/V MARC, BEATRICE CIUTĂ
Condiţii preliminare În luna martie a anului 2005, ca urmare a solicitării

cu nr. 117/03. 2005 venită din partea D.J.C.C.P.C.N. Alba, am primit documentaţia
necesară pentru descărcarea de sarcină arheologică a unei parcele aflate în
intravilanul oraşului Alba Iulia, zona Dealul Furcilor - Strada Izvor (Str. Nicolae
Labiş, f.n.), în vederea construirii a două locuinţe familiale de către proprietarul
SC. Andreeas Company S.A. Proiectul viza o suprafaţă de aproximativ 456 m~.
teren construibil. defalcat în două parcele identice. Până la momentul debutului
cercetărilor arheologice (2005), terenul a fost ocupat ele culturi agricole. Cum clin
arealul înconjurător al zonei respective erau cunoscute rezultatele cercetărilor
arheologice obţinute în urma unor cercetări sistematice (D. Protase, în anii '60) dar şi a
repetatelor descărcări similare ele sarcină arheologică clin ultimii 5-1 O ani_ şi erau
cunoscute unele areale cu depuneri ele interes arheologic. în conformitate cu legislaţia
existentă şi cu prevederile specifice regimului de patrimoniu al oraşului Alba Iulia.
situaţia a necesitat efectuarea unor cercetări de descărcare ele sarcină istorică.
Acestea au fost efectuate, în urma semnării contractului nr. I 034/2005. între
Universitatea „ I Decembrie 1918" din Alba Iulia, în calitate de executant şi
proprietarul terenului, reprezentat prin cil. Vasile Bucur, în calitate ele beneficiar şi
finanţator. Lucrările arheologice s-au efectuat, în perioada 23 ma11ie - I aprilie 2004. în
baza Autorizaţiei de Cercetare Arheologicii Preventiva Nr. 60/2005, emisă ele Direcţia
Generală Patrimoniu Cultural Naţional, clin cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor.
Localizare (date topografice)Zona cercetată se află pe terasa întinsă a

platoului Cetăţii Alba Iulia (altitudine relativă: 242 111), spre vest. în intravilanul
oraşului, pe teritoriul vechiului oraş Apulum (Apulum II). Pentru o localizare mai
precisă precizăm faptul că punctul investigat arheologic se află la aproximativ 200
metri spre vest - sud-vest faţă de monumentul martiriului lui Horea şi Cloşca: I 00
m est de D.J. 107.A, ce duce spre localitatea (suburbia) Pâclişa; la cca 80 metri
spre vest de Strada Izvorului.
Din punct de vedere topografic, în conformitate cu datele expertizei şi a
măsurătorilor efectuate din punctul de staţie 100, cu nr topo 4346/2/5/2 şi 4347/1/2
(cu ajutorul aparatului THEO 020a în sistemul de proiecţie Stereo '70), parcela
prezintă următoarele coordonate: I 84°30' 55 „ faţă de Catedrala Catolică,
38°60'40" faţă de Moara Bălcescu. Parcela totală ce cuprinde ariile (parcelele) ce
urmează a fi supuse cercetării respectiv construirii, are o formă relativ
dreptunghiulară (C.F. 29.0 I I ), relativ plană (cu uşoare alveolări), cu laturile lungi
( I 08 m) orientate nord-vest - sud-est, cu suprafaţa totală de 3176 m~. Ca vecini,
menţionăm: la nord str. Nicolea Labiş; la vest vecin Muntean F: la est vecin SC
Industrie Micii şi Servicii SA iar la sud, drum de acces f.n. (fig. I). Cele două
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 20 I
Mariu,-l'v11ha1 l'iut;1. :\111011111 Marc. lkatricc l'llll:"I
J
·· · · · . :- .· r , siuni • <aveau
pan:elc conslru1bilc. 1dcnt1ce ca toi 111<1 ~1 ( 1nH.:n.
d1te 228 m-. cu forme
neregulate. dictate de arhitectura complexă.

Cercetarea arheologică . _. _ .
Conform informaţiilor deţinute la momentul debutului ccrcetanlor. se _b~n_u1a
faptul că în areal se pol ana limitele o_raş~1_lui roman (~pulum li - _Mwuctptw,~
Septimius Sel'erus). mai precis limita penfen_ilor st_1?-vest1ce ale acestuia, pre~~m ŞI
sporadice urme ale locuirilor medievale t11npur~1. ?ocumentare_a. prea~a~ila s:a
concretizat prin studiul rapoartelor realizate anterior 111 urma lucranlo_r _s11~1~a~_e 111
arealul apropiat şi deplasarea ( cercetarea de teren) în ve~erea fa_m_il 1anzarn_ cu
arealul şi poziţiile descoperirilor anterioare. Trebuie să menţ1011ăm a1c1 faptu! c~ pe
arealul imediat învecinat, la cca. 150 de metrii spre sud. ocupat de propnetaţile
Stanciu Mihai şi Mihăilescu Florin Gabriel, au fost efectuate descărcări de sarcină
în anul 2003 (de către dr. R. Ciobanu, cercetător de la Muzeul Unirii Alba Iulia)
respectiv semnatarul principal al acestui rapo11 (august 2004).
Precizăm faptul că din rapoartele cercetărilor mai sus amintite. reieşea
situaţia lipsei depunerilor de interes arheologic. situaţie relevată pe un perimetru a
cărui limită nordică se afla la aproximativ 20 111. spre sud de perimetrul aflat în
atenţia noastră. Din informaţiile anterioare reieşea faptul că sterilul de culoare
galbenă (argila loess-oidă) apare foarte aproape de suprafaţă, situaţie confirmată şi
de gropile recent efectuate de proprietarii vecini pentru amplasarea căminelor de
apă, dar şi de drumul de pământ ce face legătura între proprietate şi D.J. I 07 .A. Din
informaţiile obţinute de la localnici, am aflat faptul că în anii '40-' 50. locuitorii
oraşului au procedat la exploatarea masivă a lutului din acest areal în scopul
fabricării de cărămizi.
La momentul deplasării la faţa locului. proprietarul procedase la trasarea
limitelor spaţiului vizat pentru construcţie, ocazie cu care am codificat cele două
areale distincte ce urmau a fi descărcate (aflate la distanţă de cca. 3 8 m - vezi
planul), după cum urmează: parcela aflată la nord, în imediata apropiere a străzii N.
Labiş a devenit „Parcela A" în vreme ce parcela aflată la sud, a devenit „Parcela B".
Suprafaţa cercetată (săpată) efectiv, sistematic, a fost de aproximativ 160 111 2
( ! 00 ni2 pentru ,J~arcela A" re~pectiv 60 111 2 pentru „Parcela B''. la care se adaugă
ŞI s?ndaJele suplimentare realizate pe ductul fundaţiilor locuinţelor, la care s-a
realizat supravegherea permanentă, pe o suprafaţă de peste 20 m 2 • Practic,
suprafaţa total~ investi~a!ă_ a ajuns astfel la aproximativ 200 111\ cca. jumătate din
suprafaţa totala constru I bila.
Au fost practicate nouă unităţi de cercetare, după cum urmează:

~- pentru „Pa~cela A", au fost efectuate cinci secţiuni de control şi
mformare stratigrafică:
- S.1/2005, . plasată
,, ,., în extremitatea
. _ sudică .a ,. Parcelei
c
A" c u d.11nensnm1 · ·1 e
d e 14 x -.-0 m. orientata est-vest, situată în extremitatea s d" -
parce Ie1· construi·b·II e; u 1ca a
- SI 1/2005 =_S x 2. m. sondaj. orientat nord-sud • situat pe lattii·a d e es t a parce Ie1.·
SII I/2005 - I I x 1.5 m. onentatl1 nord-sud situată pe lattira d
• • c e ves t a parce Ie1.·
202-------------------------
l'All{IMONIV\I Al'VLl-'.'JSI·: V-VI
- SIV /2005 = 11 x 1,5 m. orientată nord-sud. paralel cu S IIL cu martor de

3 m lasat între ele.
- SV /2005 = I I x 1.5 111. orientată nord-sud. paralel cu S IV. cu martor de
3 m lasat între ele
- C.1/2005. caseta de verificare planimetrică şi stratigrafică. executată
între extremităţile sudice ale Sili şi SIV. cu dimensiunile de 2.5 x 2.5 111.
II. pentru ,.Parcela B", au fost efectuate trei secţiuni de control şi informare
stratigrafică:
- S.VI = 14 x 1.5 situată în extremitatea vestică a parcelei.
- S.VII = 14 x 1,5 paralela cu SVL cu martor de 5 111 între ele.
- S.VIII = 14 x 1,5 situată în extremitatea estică a parcelei paralelă cu
SVII, cu martor de 5 111 între ele. Lipsa oricăror urme de depuneri cu
relevanţă arheologică a făcut ca aceasta din urmă să fie segmentată în trei
casete-carouri distincte (Cc I - Cc3). cu dimensiunile de 2.5 x 1.5 m.
S.1/2005
După îndepărtarea stratului vegetal (arabil). O - 0.30 m. ele culoare brun-
închisă, argilos-lutos, dificil de săpat ca urmare a prezenţei rădăcinilor de lucernă.
lipsit de materiale arheologice, la adâncimea de aproximativ 0,30 - 0.65 111. s-a
profilat un strat diferit la culoare, brun-gălbui. în care apăreau sporadic materiale
arheologice (fragmente ceramice medievale şi. foa11e rar. fragmente de cărămizi
romane), fără a constitui o depunere propriu-zisă specifică unei locuiri. iar sub
acesta, de la adâncimea de 0.65-0, 75 m, a apărut stratul considerat de noi a fi
sterilul arheologic, loess-oid. Pentru o imagine clară a stratigrafiei. în toate
carourile secţiunii s-a procedat la adâncirea şi în acest strat. chiar dacă el nu a
furnizat absolut nici un material. până la 0,75-0.80 m.
S.11/2005
Succesiunile stratigrafice sunt identice cu cele din S.L lipsite de materiale
sau contexte arheologice
S.111/2005
În jumătatea sudică a unităţii de cercetare (carourile 6-7) s-au profilat. în
nivelul aflat imediat sub stratul vegetal (0.30-0,60). în apropierea profilului estic, o
serie de fragmente de tegu/ae şi cărămizi de origine romană, amestecate cu
materiale de construcţie (mortar, pietre), resturi de lemn carbonizat, dispuse sub
forma unui „covor" orizontal, sub care a apărut un strat cu grosimi diferite (2-6 cm)
de lut ars (chirpici) de culoare cărămizie, fără a avea consistenţă (foarte
sfărâmicios), codificat B l /2005. Imediat sub această amenajare (- O. 70111), uşor
alveolată în zona sa centrală. s-a atins sterilul arheologic, galben loessoid.
În carourile 3-6, la răzuirea fundului secţiunii după atingerea parţială a
sterilului arheologic (în capătul nordic şi sub amenajarea amintită. s-a conturat un
complex de mari dimensiuni (cca. 5 m), care prin culoarea sa mai închisă, părea a
se adânci în galbenul steril. Dacă la prima vedere părea a se prezenta sub forma
unei locuinţe semi-adâncite, la procedarea prin golire, s-a constatat că acest
complex se adâncea sub o formă relativ regulată, semănând, vag, cu un şanţ de
Manus-Miha1 Ciul,). i\1110111u Marc. lkatr1u: (1urn
5 şi adâncimea de 1.5 m .. având pereţii

mari dimensiuni. cu l[1ţimea de cca. m
aproape drepţi (verticali) şi fundul drept. . . d _ .
Materialul arheologic recuperat din complex a 1o~t deose~1t e sa~ac, ŞI ~
constat clin puţine fragmente ceramice (amestecat~, d111 epoca romai~~ da~ _şi
medieval timpurie), lentile de cenuşă şi lemn carbon1~at_, fragmente de Jegu/ac. li~
zona centrală a complexului adâncit, la diferite adânc11n1 (a~ate de_asupra '.undulu~
complexului) au apărut. în asociere cu pietre de râu şi resturi menaJe~e, tr~1 ~lo~u~~
din calcar, ecarisate (PI. P2, P3), dintre care una păstra urmele şp1ţ~lu1 ŞI dalţ11
(P2), având diferite dimensiuni: 30 x 34 x ~8 cm,_ 26 x _3_8 x 45 respectiv 24 x 40 x
35 cm. Din poziţia lor, neregulată, haotică, ş1 poziţionarea la. cca 25-4_0 cm
deasupra fundului gropii, rezultă abandonarea (aruncarea) lor 111tr-o faza, cert
ulterioară realizării ei.
Studiul atent al profilului stratigrafic de est a confirmat dealtfel faptul că
groapa cobora, de fapt, dintr-un nivel aflat deasupra celui cu amenajarea de
tegulae. ceramică medievală şi chirpici, probabil din epoca medievală, dacă nu
cumva chiar mai recentă (modernă?). Pe fundul complexului adâncit, orientată est-
vest, a apărut o groapă ovală (G2) cu dimensinunile de 1,00 x 0,650 x 0,35 m, în
cadrul căreia au fost descoperite. sub un strat de cărămizi, câteva oase de animale,
lemn carbonizat şi o unealtă din os. Fundul complexului s-a conturat, relativ plan,
oprindu-se pe un strat dur de loess, la o adâncime de 1,50 m faţă de nivelul actual
de cărcare şi 0,65-0, 70 de la conturarea ei în steri lui arheologic.
S.IV/2005
În extremitatea sudică a secţiunii, în caroul 7, sub stratul vegetal s-a conturat
de la adâncimea de cca 0,50 m, intrând sub profilul vestic, o groapă (G 1/2005)
căpăcuită de un strat de arsură, care se adâncea în stratul steril. De formă relativ
rotundă, având diametrul de cca. 1,5 m., aceasta a fost golită la şpaclu, din
umplutura ei fiind recuperate materiale arheologice puţine (fragmente ceramice de
sec. X-XI, o fusaiolă fragmentară, fragmente de tegulae romane), precum şi urme
de cenuşă şi lemn carbonizat. Caracterul menajer al gropii a fost relevat şi de
prezenţa unor resturi faunistice fragmentare. În caseta executată în dreptul acestei
gropi, a fost surprinsă exemitratea sa vestică, materialele recuperate fiind şi mai
sărace. Pentru a se confirma faptul că în această secţiune nu se prelungeşte
complexul de mari dimensiuni din SIII, s-a procedat la adâncirea în stratul galmen
loessoid surprins la adâncimea de 0,70 m, cu încă 0,40 m. în scopul eliminării
oricărui dubiu în ceea ce priveşte prezenţa aici a sterilului arheologic. Situaţia a
confirmat prezumţiile, respectiv lipsa prelungirii complexului în această directie,
respectiv existenţa unui şanţ de mari dimensiuni care să parcurgă, de la est-la v~st,
parcela supusă cercetării.
S.V/2005
Succesiunile stratigrafice sunt identice celor din secţiunile I şi II.
S.VI/2005
Succesiunile stratigrafice sunt identice celor din secţiunile I şi li.
S.VII/2005
Succesiunile stratigrafice sunt identice celor din secţiunile I şi li.
204 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
S.VIIl/2005
Succesiunile stratigrafice sunt identice celor clin secţiunile I şi II.
Concluzii
Stratigrafia generală a perimetrului descărcat de sarcină istorică se prezintă astfel:
O - OJO (0,35) m, strat vegetal (arat), culoare brun-gălbuie, sol lutos,
consistent deranjat de lucrările agricole, lipsit ele materiale sau urme
de intervenţii antropice de natură arheologică:
0,35 - 0,65 (0,60) 111, strat nederanjat de lucrările agricole. de culoare
brun-gălbuie, ce nu conţine, la rândul său, materiale arheologice. din
acest nivel s-au conturat complexele adcîncite (CI şi G I):
0,65 - O, 70 (0,80)
Nu este exclus, credem, ca în perimetru să li existat depuneri arheologice
de factură romană sau medieval timpurii (sec. X-XI), însă intervenţiile moderne şi
contemporane (exploatarea masivă a argilei galbene, nisipoase în scopul
confecţionării de cărămizi destinate construcţiilor) au afectat exhaustiv acel posibil
strat arheologic. Culoarea brună-gălbuie şi subţirimea stratului vegetal dovedeşte
perioada scu11ă de depunere a humusului, respectiv a procesului de pedogeneză. La
ora actuală nu s-a semnalat existenţa unui strat arheologic distinct cu depuneri
arheologice. Recomandam atenta supraveghere a sectorului aflat la nord de strada
N. Labiş, contextele relevate în zona norei-vestică a perimetrul cercetat de noi şi
lipsa cu desăvârşire a oricăror depuneri în „Parcela 13", aflatf1 spre suci, dovedind o
posibilă existenţă a unor depuneri similare în acea zonă.
Rezultatele cercetării arheologice preventive clin perimetrul proiectatelor
locuinţe familiale ale SC Andreeas Company S.A., în Alba Iulia, str. N. Labiş. au
dovedit faptul că acesta se caracterizează prin lipsa respectiv sărăcia depunerilor de
interes arheologic ( din cele 9 unităţi de investigare executate, doar în două au fost
surprinse contexte arheologice), cele existente, relevate de investigaţiile sistematice
efectuate, fiind săpate şi recuperate integral, motiv pentru care recomandam
eliberarea Certificatului de Descărcare Arheologicâ.
ARCHAEOLOGICAL RESEARCHES
IN ALBA IULIA-DEALUL FURCILOR (STR. NICOLAE LABIŞ, F.N.)
(Summary)
The report present the results of archaeological rescue researches macle in the
point Dealul Furcilor, str. Nicolae Labiş f.n. (SC Andreeas SRL property). The area
investigated is located within the archaeological protected area and has proved to
contain roman traces (ditches with materials belonging to the roman canahae). The
archaeological researches discovered an area with refuse deposit levels belonging
to roman period. The site is placed 011 the !imit of the old roman city "Colonia
Nova Apulensis" in the vicinity of the roman cemetery from Pociei point.
Muriu:--Mihai ' iută. /\ntoniu Marc. lkatrn.:i..: Ciulft
Fi g. 1. Vedere de an amblu a upra parcelei „ " t
Fi 111 / 00 ed r din pr n rd
_06
PAT RIM O IVM APVLE SE V-Vf
Fig. 3. Groapa 2, descoperită pe fundul complexului C 1/2005 din S 111/2005
Fig. 4. S lll/2005 . Vedere generală , dinspre sud, asupra complexului C,/2005 , cu

blocuri de calcar, ecarisate
Manu~- 11ha1 l'iut,1. ~arc. lkat n cc l iuta
Fig. 5. Detaliu a upra blocuri lor de ca lca r eca ri ale de coperite în 1/2005
1g. 6. V dere d an amblu , din pr 11 rd a upra

u bi urii d al ar r apa_
Fig. 7. Vedere generală, dinspre est, a sec ţiunii fV /2005 cu groapa 2 ş i careta I,
deschisă în scopul surprinderii integrale a Gi/2005
RAPORT PRELIMINAR PRIVIND CERCETĂRILE
ARHEOLOGICE PREVENTIVE DE LA ALBA IlJLIA-
STR. 9 MAI, NR. 10
(PROPRIETATEA S.C. TEAM BAlJ SRL)
MARIUS-MIHAI CIUTĂ
În luna noiembrie a anului 2005. ca urmare a solicitării venite din partea
DJCCPCN Alba. am primit documentaţia necesară pentru efectuarea descărcării de
sarcină arheologică a unei parcele aflate în intravilanul oraşului J\lba Iulia. strada 9
Mai (situată în zona Cat1ierului Cetate - Zona Stadion). în vederea construirii unor
..locuinţe colective" (în fapt, I bloc de locuinţe familiale P + E + M). de către
proprietarul S.C. Team Bau SRL Alba Iulia. Proiectul. vizând o suprafaţă de
2
aproximativ 250 m teren construibil. în baza ce1iificatului de urbanism emis de
primăria Municipiului Alba Iulia. Până la momentul debutului cercetărilor
arheologice, terenul a fost ocupat. în proporţie de cca. 75 %. de construcţii diverse
(case, spaţii anexe gospodăreşti. garaje şi alte tipuri de amenajări). demolate cu
ocazia demarării lucrărilor la proiectatele blocuri de locuinţe.
Deoarece din arealul imediat învecinat şi înconjurător al zonei respective
erau cunoscute datele legate de potenţialul arheologic, în apropiere fiind sesizate
anterior structuri arheologice deosebit de bogate, preponderent din epoca romană.
epocă în care în acest areal s-a aflat ccmahae-le din jurul castrului roman şi.
probabil, o extensie a oraşului Apulum (Colonia Nova Apulensis) situaţia a
necesitat efectuarea unei săpături de descărcare de sarcină arheologică ( cercetări
preventive). Lucrările s-au efectuat. în perioada 26 noiembrie - 5 decembrie 2005.
pe baza autorizaţiei de săpătură Nr. 387/2005. emisă de Direcţia Generală
Patrimoniu Cultural National, din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor (la 23. 11.
2005).
Zona supusă cercetării arheologice preventive se află zona nordică a
intravilanului oraşului, pe terasa li-a a Mureşului şi a Ampoiului (altitudine
relativă: 240 m), cunoscută sub numele cartierul Cetate (=ona Stadion). Pentru o
localizare mai precisă precizăm faptul că punctul investigat de se află pe strada 9
Mai, nr, I O, la aproximativ 60 metrii spre nord de punctul ,.La Staicu" cercetat
anterior (2004) de colegul C.I. Popa unde a fost sesizată o necropolă gepidică. la
100 metrii sud-est de Stafia de Salvare (cercetată anterior în anii '70-'90); la cca.
35 111 spre vest de intersecţia străzii 9 Mai cu strada Calea Moţilor, la cca. 60 m.
nord-est faţă de Biserica Sfinţii apostoli Petru şi Pavel din Ca1iierul Cetate.
Terenul are o formă relativ dreptunghiulară cu laturile lungi orientate nord-
sud,' este relativ plană, fără denivelări evidente, având totuşi un unghi uşor al
pantei, ce coboară dinspre vest spre est, de cca. I 0-15° cu dimensiunea construibilă
de aproximativ 250 mp. Descărcarea de sarcină arheologică a vizat parcela
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 211
,. cc:1. 41_ "'.· 6 111. este orientată nord-est - sud-vest.I
Jistinctft cu Jimcnsiunik d.. . •"' ,
situat{, în zona vestic{1 a arealului.
Cercetarea arheologică . _. _ . .
Conform informaţiilor deţinute la momentul debutului ccrcetanl_or, se b~n_u1a1
faptul că în areal există şanse să existe depu1_1eri de i1~teres arh~olog1c aparţ11~and1
epocii romane (necropola. canohcu!). cel mat probabil st_ructu1:1 _urbane spec~fi~el
unei colonil/. dar şi extremitatea nordică a necropolei gep1d1ce, cercet~ta 111 ·
campania 2004 în imediata apropiere spre sud-est (B-dul Horea, ,.proprietatea
Staicu"" - Popa 2004). . . . .
Documentarea prealabilă s-a concretizat pnn studiul Repertonulm:
arheologic al judeţului Alba, a studiilor şi articolelor publicate în diverse ~eriodice:
a rapoa11elor realizate anterior în urma lucrărilor similare în arealul aprop_1at, d~~- ŞI
prin deplasarea (cercetarea de teren) în vederea familiarizării cu arealul ş1 poz1ţ1ile
descoperirilor anterioare. precizate de amintitul Repertoriu. Trebuie să menţionăm
aici faptul că pe întreg arealul ocupat de locuinţe familiale şi construcţii edilitare de
pe str. 9 Mai, au fost efectuate descărcări de sarcină arheologică şi supravegheri în
anii 2003-2004, rezultatele lor dovedind existenţa unui strat de depuneri, rezultat în
urma activităţilor antropice recente (din epoca modernă - sec. XIX-XX şi
contemporană). Din informaţiile anterioare reieşea faptul că sterilul de culoare
brună (loess-oid) apare destul de aproape de suprafaţă (la cca. I - 1,5 m). stratul
pedologic este compus, în special, din umpluturi recente, iar pânza de apă freatică
apare (conform investigaţiilor geologice) la o adâncime de cca. 2,60 - 3,50 m. Din
informaţiile obţinute. a rezultat faptul că în momentul distrugerii locuinţelor
dezafectate (anul-2005) au fost descoperite, odată cu săparea fundaţiilor dar şi a
subsolurilor tehnice, materiale arheologice constând îndeosebi din cărămizi şi
materiale de construcţie.
Deoarece, conform proiectului. urmează a fi construite locuinţe colective ( I
corp), vom utiliza. convenţional, în conformitate cu nomenclatorul deja existent
denumirea: Parcela A. La momentul deplasării la faţa locului (26. 11. 2005), pe
Parcela A. aflată în atenţia descărcării de sarcină arheologică exista la momentul
deplasării o locuinţă realizată din beton şi cărămidă. construită în secolul trecut,
aflată în curs de demolare de către actualul proprietar (fig. I). Operaţiunea de
demolare a fost încheiată în data de 30. 11. 2005 (în decursul săpăturilor de
descăr~_are arheol~gi~ă), . când s-a procedat, sub supraveghere la degajarea
fundaţ11lor. Aceasta s1tuaţ1e a fost cea care a determinat şi strategia de abordare a
cercetării arheologice.
În analiza situaţiei arheologice din cuprinsul parcelei. am pornit de la
următoarele premise:
- peste 70% din suprafa\a viitorului bloc de locuinţe ei a fost ocupată de casa
demolată
1
RcpAlba 1995, 29 sqq
212---------------------~
l':\Tl{l\10\:IV\,t Al'VLINSI,: V-VI
- în latura de sud-vest al parcelei a fost surprins un canal ele beton. pentru

aducţiunea apei. care afectează o bună parte (cca 1/10) din perimetru,
- pe mai bine din 80% din suprafaţa casei dărâmate. a fost surprins subsolul
tehnic (pivniţa). ce se adâncea cu peste 1.5 111 în sterilul arheologic (adâncirne
totalăde cca. 2-2J0 111).
- în extremitatea nord-vestică a vechii case a fost surprins un alt canal
colector, care a aparţinut anexelor casei (coteţe de animale etc.) adâncit la peste I
m.
- cercetarea sistematică s-a focalizat îndeosebi asupra zonei din extremitatea
nord-vestică a parcelei. unde în ultimii ani s-a practicat legumicultura şi nu existau
depuneri şi/sau amenajări contemporane sau moderne.
- zona cercetată prin săpătură s-a redus astfel la cca. I 00 m~. doar aici
existând şansa de a surprinde posibile depuneri arheologice nederanjate.
***
S-a procedat la o cercetare clasică, prin executarea de unităţi de control şi
informare stratigrafică, în scopul cunoaşterii situaţiei arheologice. Au fost
practicate diferite unităţi de-cercetare (secţiuni şi suprafeţe):
S.1/2005, o secţiune de control şi inforrnare stratigrafică, cu dimensiunile de
7 x 2 m, orientată est-vest, situată pe latura nord-estică a parcelei.
La îndepărtarea stratului vegetal (decopertarea). s-au constatat materiale
tegulare de certă provenienţă romană, fragmentare şi fără a avea un context,
deranjate de lucrările agricole efectuate în această zonă. La adâncirea în următorul
nivel, materialul tegular s-a înmulţit cantitativ, asociat fiind cu ceramică
fragmentară (în cantităţi foarte mici) şi materiale de construcţii deasemenea
fragmentare. Poziţia şi contextul lor dovedeşte o abandonare intenţionată
(aruncare) a lor în această zonă. Aceeaşi situaţie a fost relevată şi de următoarele
niveluri de săpare, însă, pe măsură ce se adâncea nivelul, semnalam o înmulţire a
pietrişului şi nisipului. Nu a fost descoperit nici un context sau complex care sa
trădeze o locuire sau amenajare umană, dispunerea risipită materialelor sugerând
abandonarea lor cu caracter menajer.
La adâncimea de cca. 0.80-1 m am oprit săparea, sterilul arheologic, cornpus
îndeosebi din pietriş de şi nisip rulat fiind evident.
S.11/2005, secţiune de control şi şi informare stratigrafică, cu dimensiunile
de 14 x 2 m. orientată nord-sud, dispusă pe latura vestică a parcelei.
În primele două niveluri de săpare din cea de a doua secţiune de control şi
informare stratigrafică, au fost relevate aceeaşi succesiuni stratigrafice, respectiv
materiale similare cu specificaţia că în capătul ei sudic a fost relevat un şanţ
(groapă?) de epocă modernă ( contemporană). din care au fost relevate materiale
specifice: porţelan, sticlă, textile şi reziduri menajere.
La adâncimea de 0,50 m, în carourile 4-5 s-a conturat o amenajare din
lespezi din gresie, de culoare cenuşiu-verzuie, delimitate spre sud-vest de o
amenajare realizată din pietre de râu legate cu mortar, reprezentând cel mai
probabil un zid. Am interpretat acest complex, de formă neregulată şi dimensiuni
de cca, 1,5 x 2 m, ca fiind ruina unei locuinţe de epocă romană (având ca indicator
şi nisipului compactat.
Concluzii
Stratigrafia generală a perimetrului cercetat se prezin~ă ~-stfel: . . _.
Considerând nivelul O ca fiind nivelul actual al straz11 9 Mai, un~taţtle de
cercetare au fost practicate începând de la adâncimi de variază !ntre O, I O ŞI 0,05 m,
reprezentând, în proporţie majoritară, depuneri moderne_ ş1 :_ontemporane cu
caracter edilitar. În unele locuri grosimea acestor depuneri depaşeşte 1,5 m, ele
pătrunzând adânc în stratul steril arheologic, cu grosimi cuprinse înt~e 0,5 - I _m,
aflat dedesubt, şi chiar distrugând, în unele părţi, nivelul de depunen arheologice
de epocă romană (arealul sudic al Parcelei, unde au fost surprinse planşeul şi
pornirea de boltă a unui beci modern, aparţinând casei demolate):
- 0,05 - 0,20 m, strat de depunere naturală, bogat în humus, de culoare

neagră-brună, lutos, consistent, lipsit de materiale sau urme de intervenţii
antropice de natură arheologică:
- 0,20 - 0,40 (2,50) m, strat în general nederanjat de lucrările moderne
(agricole), de culoare neagră-cenuşie, ce conţine materiale arheologice de
epocă romană (în special material tegular, material faunistic etc.), în
amestec cu materiale de construcţie cu caracter menajer, dispus sub forma
lentilelor (mo11ar, calcar şi gresie pisată);
- 0,40 - O, 70 m strat de culoare neagră-cărămizie, bogat în materiale
arheologice;
- 0,80 - 1,00 m. steril arheologic, compus din pietrişuri şi nisip compactat
de culoare cenuşiu-gălbuie;
- I 111 ... - steril arheologic de tip loessoid, nisipos-argilos.
***
În încheiere, cu titlu de concluzii, avansăm şi anumite consideratii de ordin
istoric. Se c~no~şte faptul că în epoca antică arealul imediat apropiat ~I castrului
roman (~_cg1un11 ~ ~III-a Gemina) a fost ocupat de aşa numitele canabae.
construc\11 de locuit ş1 anexe mesteşugăreşti legate prin activitătile lor de existenti:
castrului. · ·
.. , Dit~ relatarea vecinilor, am aflat că la lucrările edilitare (de canalizare) dir
an11_ 80 ai se_c. X~, pc strada Pa~lov, aflată la cca 50 111 spre nord de strada 9 Mai
au. lost .surpnnse
, . frecvente
. morm111te
. de inhumaţie
, (llled,·e\'al e ) apar.t·man
• d , ce I ma
p1obab1l, nec1opole1 de la Staţia de Salvare , ale ca-re,· 1·11111·te su d"1ce se •mtm · d , •u
214 - - - - - - - - - - - - - - - ~
Pi\ rn.lMON!Vf\1 i\PVLLNSF V-VI
lumina acestor informaţii, mult spre sud, însă fără să atingă strada 9. Mai.
Depunerile arheologice descoperite, pledează dealtfel. prin caracterul lor, pentru
interpretarea acestei zone ca fiind mai degrabă una de tampon, de protecţie.
probabil şi cu rol de spaţiu de depuneri menajere, care făcea distincţie între
aşezarea civilă şi necropolă. Totodată, cercetările ele pe strada 9 Mai au relevat
faptul că necropola gepidică, invocată anterior, m1 se întinde până în această zonă,
limitele ei fiind de cercetat inspre sud sau spre vest de locul cu semnalări de acest
gen.
Rezultatele cercetării arheologice de salvare (preventive) din perimetru I
proiectatelor locuinţe colective de către S.C. Team Bau SRL din Alba Iulia, Str. 9
Mai, nr. I O, dovedesc faptul că zona se caracterizează prin depuneri arheologice,
cele existente, relevate de investigaţiile sistematice efectuate, fiind cercetate şi
recuperate, motiv pentru care, în vederea eliberării Avi:::ului de Descdrcare
Arheologică, recomandam instituţiei abilitate (DJCCPCN Alba), eliberarea
ce11ificatului de eliberare de sarcină arheologică, în vederea continuării
demersurilor de construire, deoarece obiectivele de interes arheologic şi nivelul de
locuire romană, nu sunt afectate de acest demers. Depunerile surprinse, deosebit de
sărace, lipsite de contexte edilitare şi caracterizate îndeosebi prin caracter menajer,
pledează pentru o astfel de eliberare parţială de sarcină arheologică.
ARCHAEOLOGICAL RESEARCHES IN ALBA IULIA-STR. 9 MAI

(Summary)
The report present the results of archaeological rescue researches made in

the point 9 Mai Street (SC Team Bau SRL property). The area investigated is
located within the archaeological protected arca and has proved to contain roman
traces. The archaeological researches discovered an arca with refuse deposit levels
belonging to roman period. The site is placed 011 the limit of the old roman city
"'Colonia Nova Apulensis" in the vicinity of sites from "Statia de salvare''
(medieval necropolis) and "B-dul Horia'' points (gcpidic necropolis).
Manus-M 1hai l '1ul,i
L __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
Fig. I. Localizarea punctului Alba Iulia. str. 9 Mai. nr. I O
216------------------------
PATRI MO PVLENSE V-V
•;,••
'.ţ,, -:" '
Fi g. 2. Vedere ge n e ral ă , din spre est as upra arealului

ce urma să fi e d escă rca t de sa rc in ă a rh eo l og i că
Fig. 3. Vedere de ansamblu, asupra secţiunilor I ş i 11/2005
217
~nrius- ~ihai 'iuiri
Fig. 4. ec ţiun ea11 /200 5. Vedere din pre e t cu l oc uinţa (LI /2005),
respectiv podea ua din le pez i de pi a tră
Fi . . D taliu a upra I uinţ 1/ 00
21
CERCETĂRI ARHEOLOGICE PREVENTIVE LA ALBA IULIA-
STR. DECEBAL, NR. 25 (.JUD. ALBA)
MARIUS-MIHAI CIUTĂ, MA TEI DRÎMBĂREAN,

ANTON/V MARC, BEATRICE CIUTĂ
În luna august a anului 2005. ca urmare a solicitării nr. 653 din 26. 08. 2005.
venită din partea DJCCPCN Alba. am primit documentaţia necesară pentru
efectuarea descărcării de sarcină arheologică a două parcele aflate în intra\ ilanul
oraşului Alba Iulia. strada Decebal nr. 25 (situată în zona Centrului Municipal), în
vederea construirii unor ..locuinţe colective'' (ele fapt. 2 blocuri ele locuinţe
familiale P + E + M), de către proprietarul (beneficiarul) SC Team Bau SRL Alba
Iulia. proiectul vizând o suprafaţă ele aproximativ 526 m:: (295 111:: + 231 m: ) teren
construibil. în baza certificatului ele urbanism emis ele primăria Municipiului Alba
Iulia cu nr. 798/1 O. 08 din 2004. Până la momentul debutului cercetărilor
arheologice, terenul a fost ocupat de diverse construcţii (casc, spaţii anexe
gospodăreşti, garaje şi alte tipuri de amenajări specifice), demolate cu ocazia
demarării lucrărilor la proiectatele blocuri de locuinţe.
Deoarece clin arealul imediat învecinat şi înconjurător al zonei respective
erau cunoscute datele legate de potenţialul arheologic, în apropierea Centrului
Oraşului de Jos fiind sesizate anterior structuri arheologice deosebit de bogate,
preponderent clin epoca romană. epocă în care în acest areal s-a aflat, probabil.
zona centrală a oraşului Apulum' (Colonia Nom Apule11sis) situaţia a necesitat
efectuarea unei săpături de descărcare de sarcină arheologică (cercetări preventive).
Cercetările arheologice s-au efectuat în perioada 29 august - 16 septembrie
2005, în baza Autori::aţiei de Cercetare I're1·e11tivâ Nr. 303/2005, emisă de Direcţia
Monumente Istorice şi Muzee, din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor (la 29.
09. 2005).

Zona supusă cercetării arheologice preventive se află zona central-estică a
intravilanului oraşului, pe terasa I (lunca) întinsă şi joasă a Mureşului şi a
Ampoiului (la o altitudine relativă de 220 m faţă de Marea Neagră), cunoscută de
localnici şi sub numele Subcetate. Pentru o localizare mai exactă precizăm faptul
că punctul investigat de noi se află pe strada Decebal, nr. 25, la aproximativ 60
metri spre sud faţă de Piaţa Consiliul Europei; la 60 metri vest - nord-vest de Piaţa
Naţiunii (considerată drept punctul central administrativ al oraşului Alba Iulia. în
mijlocul ei aflându-se statuia Lupei Capitolina); la cca. 35-40 m spre nord de
intersecţia Străzii Decebal (fostă Doinei) cu Strada Mihai Viteazul (cea care
coboară din Cetate prin Porţile fortificaţiei bastionare austriece Vouhcm; la cca. 80
1
RepA/ha /995, 29 sqq
. rvl· .. lkitriu: Ciu1:1
Marius-Mihail 'iut."1. Mati:i Dri111b[1rca11. ,\11to111u ,IIL. ,
, ) . , ,. fortilica\iei amintite: cca. 80 metri s~Jr~ est de co!tu~

111 spre nord-est de .J oa~lc1 1 a . / . ,,t ('a1Jistrano. aparţmand acele1aş1
. ) l c 'ltc al Bu,·twnu ut ,},. i - . -
(e;-.;trem1latea norc - · s ' · ·. S . est parcela se 111vec111eaza cu
. .. n
fortil1caţ11. Vauban. a a c1
lr ·111 centrul oraşu 1u1. pie
_ ..
'
. , afiei ziarului Unirea. la nord cu
Leag[1nul de Copii. spre sud cu clad11ca llpogr
Palatul Copiilor ia,r la ve st cu st r. D~~~ba~. formitate cu datele expertizei şi a
Din_ pune~ de vede!·e topogia ,c, 111 to'\oo (cu ajutorul aparatului THEO
măsurătorilor elcctuate ~111 punclu_I d~ sta.ie arcela aflată în proprietate prezintă
020a în sistemu I de pro1ecţ1e Ste1 eo 70). p ( d t I) 2003/2/1. 2004/2/1.
f 111 1·ar nr 912 • nr topo ca as ra ,
următoarele date: extras / c · ' · 1003 /1/1· 1004/1/1: Se= 63.70
S t - . i- 1245 111 - C F nr I 0708, nr. topo ... · ...
t:pra ~ţa pa, ce a . , 2· 0.03/.1/11 · 2004/1 /II, Se = 102,24 m1, suprafaţa totală
111·, C.I·. nr. I 0709, 111. topo. .
1
= 1410.94 nL ·· (X Y)
Datele topografice indică următorii parametrn o :
Nr pct X y
9 508648.367 390120.377
17 508666.455 390119.675
25 508671.836 390139.210
51 508682.042 390171.686
50 508681.583 390174.324
55 508680.207 390 I 82.598
38 508657.433 390168.194
37 508648.669 390162.736
36 508649.487 390161.404
35 508641.737 390156.381
32 508642.208 390150.172
31 508649.643 390150.293
29 508648.396 390129.329
S = 1407.343
Terenul aflat în atenţie are o formă relativ dreptunghiulară. cu laturile lungi

orientate est-vest, este relativ plan, fără denivelări evidente, având totuşi un unghi
uşor al pantei, ce coboară dinspre vest spre est (dinspre şosea spre Leagănul de
Copii), de cca. 10-15° cu dimensiunea construibilă de aproximativ 600 mp. Ca
vecini, menţionăm: la nord Palatul Copiilor: la sud Tipografia ziarului Unirea, la
est Leagănul de Copii, iar la vest, Strada Decebal, iar vis-a-l'is. peste stradă, se află
Spitalul de boli contagioase Alba. Descărcarea de sarcină arheologică a vizat două
parcele distincte, conform proiectelor anexate la dosar: Parcela A, cu dimensiunile
de cca. 20 x 12 m, este orientată est-vest, situată în zona vestică a arealului (lângă
Str. Decebal), în vreme ce Parcela B, cu dimensiunile 23.3 x 11 J0 m de, este
orientat[1 nord-est - sud-vest şi se află la extremitatea de est a parcelei (lângă
Leagănul di: Copii).
220--------------------------
Cercetarea arhcolo~ică
Conform datelor deţinute la momentul debutului cercetărilor. se bănuia
faptul că în areal există şanse mari să existe depuneri de interes arheologic
aparţinând epocii romane, cel mai probabil structuri urbane specifice unei coloniu.
similare celor cercetate în mod repetat în secolul trecut, în zona allată în imediata
apropiere, situată pe terasa l-a a Mureşului, aflată sub castrul Legiunii a XIII-a
Gemina}, spre est, (zona cunoscută ca fiind cea a ..termelor romane", a locuinţei
guvernatorului - str. Munteniei, etc.).
Documentarea prealabilă s-a concretizat prin studiul Repertoriului
arheologic a/judeţului Alba, a studiilor şi a11icolelor publicate în diverse periodice,
a rapoartelor realizate anterior în urma lucrărilor similare în arealul apropiat. dar şi
prin deplasarea (cercetarea de teren) în vederea familiarizării cu arealul şi poziţiile
descoperirilor anterioare, precizate de amintitul Repertoriu. Trebuie să menţionăm
aici faptul că pe întreg arealul învecinat străzii Decebal, ocupat de locuinţe
familiale şi construcţii edilitare, au fost efectuate descărcări de sarcină arheologică
şi supravegheri în anii 2000-2004, rezultatele lor dovedind existenţa unui strat
consistent de depuneri, rezultat îndeosebi în urma activităţilor antropice recente
(din epoca modernă - sec. XVIII-XIX şi contemporană), dar şi a fenomenelor
naturale (depuneri aluvionare), anterioare epocii moderne, când Oraşul de Jos a
înregistrat frecvente inundaţii. Tot, din informaţiile anterioare reieşea faptul că
sterilul de culoare brună (/oess-oid) apare destul de adânc (la cca. 3,5 - 4 m), stratul
pedologic este compus, în special, din umpluturi recente. iar pânza de apă freatică
apare (conform investigaţiilor geologice) la o adâncime de cca. 3,60 - 4,50 m'. Din
informaţiile obţinute, a rezultat faptul că în momentul distrugerii locuinţelor
dezafectate (anii 2003-2005) au fost descoperite, odată cu săparea fundaţiilor dar şi
a subsolurilor tehnice, materiale arheologice constând îndeosebi din cărămizi şi
materiale de construcţie.
Deoarece, conform proiectului, urmau a fi construite două blocuri de
locuinţe de dimensiuni relativ egale, vom utiliza, convenţional, în conformitate cu
nomenclatorul deja existent (vezi mai sus) denumirile: Parcela A, pentru cea aflată
la extremitatea vestică a terenului şi Parcela B pentru cea estică.
La momentul deplasării la faţa locului (26. 08. 2005), Parcela B aflată în
atenţia descărcării de sarcină arheologică era deja degajată de vechile construcţii,
rezultând o groapă dreptunghiulară cu o adâncime variabilă, de 1,5 - 2,5 111 faţă de
nivelul 04 • Nivelul actual de călcare, de la care s-a pornit la săparea gropii existente
la acel moment, era aflat, la rândul său, la 0,8 m mai jos de nivelul străzii Decebal.
Grosimea depunerilor antropice s-a dovedit a fi mult mai mare în arealul nord-estic
(peste 3 m), aflat exact sub locuinţele moderne dezafectate, în vreme ce în colţul
2
RepAlha 1995, 29 sqq
3
Conform expertizei geologice anexate dosarului aflat în posesia noastră.
4
Nivelul O, cel la care ne-am raportat în toate măsurătorile privind adâncimea planurilor şi
complexelor relevate, este cel corespunzător străzii Decebal. Suprafa\a adâncită rezultată în
urma degajării vechilor construcţii pornea de la cca. 0,80 - I m de sub 11ivelul O.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 221
· t-.1· · · B "1triu: C1ut[1
lvlariu,-l'v11ha1 l 'iu1[1. Mall'I I >rî111h[1rl'<lll. .,\11to111u
I
dll. L,
· ·, . , d . ,J· , , , 'a doar cca. I m. Planul inferior al

01111s oros111H:a accst111,1 s-,l o,c it el cl\C _ I
· : :- . , t ·· ir niformă omogena de cu oare
suprat'ctci sf1patc. se oprea pc o dcpunc1e na llld a li · , .
· · · · • ·t 1şor de confundat cu sterilul
galbcnf1. cu caracter loesso1d. n1s1pos. 1oai e _t
arheologic. atât de comun văii mijlocii a Mureşului. . .
Proprietarul procedase. anterior sosirii noastre. la executarea a trei şa~1ţ~n de
· · d. · · d
llllCI 1111ens1u111. e cca.
3 ,x o.80 111 , care se adânceau în stratul galben. am111t1t.
. cu
cca. I - 1.5 111. oprindu-se într-un strat de culoare neagră (humusul antic), ?111 ~are
se distingeau fragmente de tegulae de ce11ă provenienţă r~t~~ană. Ace~sta situaţie a
fost cca care a determinat şi strategia de abordare a cercetam arheologice.
În cadrul Parcelei A. aflată la extremitatea vestică. exista la momentul
deplasării o locuinţă realizată din beton şi cărămidă. construită în anii ·~o ai
secolului trecut. neterminată. aflată în curs de demolare de către actualul proprietar.
Operaţiunea de demolare a fost încheiată în data de I O. 09. 2005 (în decursul
săpăturilor efectuate în cadrul Parcelei B), când s-a procedat. sub supraveghere. la
adâncirea cu tehnică mecanizată. cu cca. 0.90 m pe întreg perimetrul, Parcelei A.
unde se intenţiona turnarea radierului compact de beton.
***
S-a procedat la o cercetare clasică, prin executarea de unităţi de control şi
informare stratigrafică, în scopul cunoaşterii situaţiei arheologice. Au fost
practicate diferite unităţi de cercetare (secţiuni şi suprafeţe):
S.1/2005. o secţiune de control şi informare stratigrafică, cu dimensiunile de
8 x 2 111. orientată est-vest, situată pe latura nord-vestică a Parcelei B.
S.11/2005, secţiune de control şi şi informare stratigrafică. cu dimensiunile
de I O x 2 m. orientată nord-sud, dispusă pe latura estică a Parcelei B.
S.111/2005, secţiune de control şi şi informare stratigrafică. cu dimensiunile
de 12 x 2,5 m. orientată est-vest, dispusă pe zona sudică a Parcelei B
S.IV/2005, suprafaţă, cu dimensiunile de 7 x 6 m, dispusă pe zona centrală a
Parcelei B, cu ma11ori de cca. 0,80 111 între laturile de nord şi SI şi cea de est şi S li.
S.V/2005, sondă de control stratigrafic, cu dimensiunile de 3 x 1.5 m.
orientată est-vest, dispusă în colţul sud-vestic al Parcelei A.
S.VI/2005, sondă de control stratigrafic, cu dimensiunile de 3 x J ,5 m,
orientată est-vest. dispusă în zona mediană a laturii sudice a Parcelei A.
S.VII/2005, sondă de control stratigrafic. cu dimensiunile de 3 x J .5 m,
orientată est-vest. dispusă în colţul sud-estic al Parcelei A.
S.VIII/2005, sondă de control stratigrafic. cu dimensiunile de 4 x J ,5 111 •
orientată nord-sud, dispusă în colţul nord-estic al Parcelei A.
***
S.1/2005, secţiunea de control şi informare stratigrafică. cu dimensiunile de 8
x 2 111, orie~1tat~ est-vest, Iipit~ d~- la tur~ nordică a parcelei B, a oferit primele
reper~ strat1gn'.tice. Cuno~cuta fiind situaţia în urma observării „şanţurilor"
practicate anterior Je propnet~r. s-a pr~cedat la îndepărtarea mecanică a depunerii
naturale de culoare galbena. loesso1d-argiloase, (cu un excav t d · ·
. · · h d" a or e m1c1
d 1mcns1un1. su 1rectă observaţie). până la atingerea stratului de sol negru. lutos.
1',\TRll'vlO;s.;J\'i\1 Al'\'LJ:\.SI·. \'-VI
conţinând materiale arheologice. destul de saturat de apă, situaţie cc .. anunţa"

apropierea pânzei de apă freatică.
Primul nivel de săpare în solul negru (cu adâncimea de 2. I 0-2.30 m). s-a
caracterizat prin prezenţa destul de bogată a materialului tegular de diferite tipuri.
puternic fragmentat. în special în _jum{1tatea estică a unitf1ţii de cercetare. S-au
remarcat trei fragmente de legu/a 11w111111ata. prezenţa lor indicând posibila situare
în apropiere a unei instalaţii de tip h)pocuustu111. Materialul ceramic. deosebit de
sărac şi fragmentar. era de tip uzual (capace de vase. oale strachini. toarte de
amfore etc.). Următorul nivel de săpare (2.30-2.50 111) a relevat. în caroul al 3-lea.
un zid (ZI) orientat nord - nord-est - sud - sud-vest (cu ductul situat practic
perpendicular pe orientarea secţiunii). realizat din piatră de râu. de diferite
dimensiuni, dispusă în tehnica opus incertwn, legată cu mortar (opus
caemenlicium), având o lăţime de cca. 55 cm. Partea superioară a zidului s-a
dovedit a fi fost amenajată, îndreaptată, nefiind exclusă placarea sa iniţiala cu
cărămizi. Jumătatea estică a secţiunii, la nivelul acestui nivel de sf1pare. s-a
caracterizat printr-o bogăţie deosebită a materialului tegular, în comparaţie cu
situaţia din jumătatea vcsticf1, lipsită aproape total de materiale de acest gen, cu
excepţia zonei din imediata apropiere a zidului. Uncie tegulae au fost păstrate in
situ, deoarece intrau în profil sau erau legate cu mortar.
Următorul nivel de săpare (2,50-2,75 111), mai deschis la culoare (dovedind o
fază mai timpurie de locuire?), a relevat prezenţa la baza sa, a pânzei de apă
freatică, realitate care a împiedicat continuarea adâncirii în unitatea aceasta de
cercetare. Zidul a fost surprins în elevaţie de cca. 0,60 m. fiind realizat în întregime
din pietre de râu legate cu mortar care, în ciuda păstrării sale în mediul deosebit de
umed al apropierii de pânza freatică, s-a păstrat deosebit de bine, dovedind o
duritate şi consistenţă deosebită. Jumătatea estică a secţiunii. delimitată de zidul
din piatră de râu, a fost cea care a oferit materiale tegulare variate, inclusiv a unui
element de pavaj (,.pişcot"), din ce;ramică, de dimensiuni medii, dovedind
posibilitatea prezenţei în apropiere ei a unei construcţii.
S.11/2005, secţiune de control şi şi informare stratigrafică, cu dimensiunile
de I O x 2 m., orientată nord-sud, dispusă pe latura estică a Purcelei B. Ca şi în
cazul unitătii de cercetare anterioare, s-a procedat la îndepărtarea mecanică a
depunerii naturale de culoare galbenă, locssoid-argiloase, până la atingerea
stratului de sol negru, lutos. Primul nivel de săpătură a relevat, în caroul 4 (la o
distanţă de cca. 8 m distanţă de capătul nordic al secţiunii şi al Parcelei B), un nou
zid (Z2), dispus aproximativ perpendicular pe ductul secţiunii, cu o lăţime egală cu
cea a ZI (cca. 55 cm), realizat din aceleaşi materiale (piatră de râu legată cu mortar
de foarte bună calitate).
În partea dinspre nord a secţiunii, de la acest nivel, s-au relevat o serie de
cărămizi de formă pătrată, din poziţionarea lor aliniată, la distanţe egale, reieşind
faptul că avem de a face cu un sector al unui hipocaust, cărămizile surprinse
(reprezentând limita superioară a stâlpilor - pilae) fiind aliniate în paralel cu
secţiunea deschisă. S-a procedat la golirea, cu atenţie, a pământului aflat între
stâlpii hypocaustum-ului. Spre nord, aliniamentul se încheia cu un alt zid, realizat
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 223
f\1· - • B "'1tm.:1: l ·1utf1
Mar1w,-M1ha1 Ciut:1. Mat-:1 I >ri111h~r.:a11. ,\nttllllll · ,IIL. t.:,
. . . . . cm) legată cu mortar, foarte atent

din c{ir{11111dii (cu d1mens1unde de cca 30 x 10 d d - ·d ·
. 1 ci pornind spre nor a Ite oua ZI un.
finisat. usor l{1sat spre sud. perpen d icu ar pe . .. : _ d' . -
· .' d111
unul similar · caram1da
- - · - iar· altul d.111 p1atia
· .:- de iau.
·· dchm1tand. o mcapere
_ . 1st111cta.
Au fost surprinşi 15 stâlpi, 5 n111duri pe ax~ nt:r~-sud Ş~ 3 randu_n pe axa eS t-
\·est la care se adaugă alt11. 1'ragmen tan,· sui·pr111ş1 111 profilul vestic. Starea. de.
„
· ·
conservare · · · · - Daca- une•I c, se pas
a lor este di1enta. - t1·cază
- integral • cu
. toate cele
. cmc1
_
· · · · ·
căriim1z1 de m1c1 d11nens1un1
· · ( 18 x• 18 cm , ) cu soclul şi cărămida
. superioara
__ . _ de.
aceeaşi
· d'1111ens1un1
· · (17 - ,x 27 cm) şi chiar cu fragmente d111 caram1da . . de man
. -
dimensiuni. aflate deasupra celor anterioare (0,50 x 0,50 cm) - s1tuaţ1e. se:izata
îndeosebi în cazul celor surprinse în profilul de est - !n caz~I alt?ra: se _ma~ pastr~u
doar 2 sau trei cărămizi suprapuse. Stâlpii din prea_pna z1dulu1 d111_ p1atr~ d~ rau
(Z2) erau prăbuşiţi. rezultând un „covor" de cărămizi dispuse haotic, 1~aJ~ntatea
păstrând urma mortarului care le-a ţinut legate iniţial sub ~orma st_a~pilor de
susţinere a podelei. Am optat pentru păstrarea lor în situ fără a 111terven1 m vre-un
fel pentru a ,.reconstitui'" vechea lor dispunere. Soclurile stâlpilor ?~
hypocau!1:tum
erau dispuse direct pe stratul de opus signinum I, de culoare cărămlZle, deosebit de
bine conservat.
Situaţia relevată în S.11. coroborată cu cea din S.I, au determinat deschiderea
unei mari unităţi de cercetare. mai precis a unei suprafeţe (S.IV), a cărei
dimensiune (7 x 6 m) a fost dictată de aproximarea locului în care se întâlnesc cele
două ziduri din piatră de râu, bănuite a aparţine unuia şi aceluiaşi complex
arhitectonic (funcţional).
În extremitatea sudică a secţiunii, dincolo de Z2, ,,în exteriorul"
compartimentului ce adăpostea hypocaustum-ul dar şi în exteriorul clădirii propriu-
zise, a fost surprinsă o aglomerare masivă şi haotică de tegulae şi olane în stare
fragmentară, abandonate (sau dărâmate), unele dintre ele prezentând urme de
arsură şi de lemn carbonizat, aspect ce demonstrează faptul că ne aflam în arealul
adiacenta! edificiului.
S.111/2005, secţiune de control şi informare stratigrafică, cu dimensiunile de
12 x 2,5 m., orientată est-vest, dispusă pe întraga latură sudică a Parcelei B, a fost
practicată pentru a releva succesiunile stratigrafice din zona cu cel mai subţire strat
de umplutură contemporană şi în care depunerea de culoare galbenă părea să
lipsească. La îndepărtarea mecanică a primului strat, cu o grosime de cca - 1,20 m,
compus în special din depuneri menajere recente şi mai vechi. La adâncimea de
2,50 m s-a conturat pe aproape întreaga suprafaţă a secţiunii o placă masivă din
beton, care era prevăzută spre extremitatea ei sudică cu o pornire de zid de boltă în
plin cintru (semicerc), specifică arhitecturii de secol XVIII-XIX. În imediata
apropiere a capătului estic al secţiunii au fost surprinse două blocuri masive din
cal~ar, ecarisate, ~u ~rma şpiţului şi ~~hei, care delimitau placa de ciment. După
calitatea betonulm ş1 modul de reutilizare a blocurilor de provenienţă romană,
bănui~n că ave1~1 de a _face cu subsolul (pivn_it_a. beciul) unei clădiri de epocă austro-
ungara sau chiar 1~a1 _re~entă: care a n~ut1lizat materiale de construcţie romane,
recuperate, probabil, dm 1111ed1ata apropiere. La o verificare atentă a blocurilor de
calcar, pe toate feţele, am constatat că nu existau urme de inscripţii sau de
224--------------------------
!'Al IZll\10:---:IVl\11\l'Vll.-~SI V-VI
ornamen~e decorative. Deoarece grosimea plăcii dovedea că structurile potenţial

arheologice fuseseră distruse. am procedat la abandonarea sectiunii. nu înainte ele a
aprecia dimensiunile ei în lăţime, după unghiul de pornire al bolţii. considerând că
aceasta putea avea până la 5-6 metri.
S.IV/2005, suprafaţa cu dimensiunile ele 7 x 6 rn. dispusă pe zona central-
nordică a Parcelei B. cu martori de cca. 0.80 m între laturile de nord şi S.I respectiv
cea de est şi S.11. a fost deschisă pentru surprinderea integrală a instalaţiei de
încălzire şi a clădirii ce a adăpostit-o. După îndepă11area stratului galben locssoid.
de cca. 1 m grosime. s-a procedat la adâncirea în complexul relevat imediat clupă
adâncirea în stratul negru (2.20-2.40 m). Cele două ziduri au fost surprinse pe
întreaga lor lungime, până la întâlnirea lor. locul ele _joncţiune fiind marcat de patru
cărămizi care au precizat vinclul ele întâlnire al zidurilor. A rezultat astfel o
structură limitată de cele două ziduri perpendiculare (ZI şi Z2). surprinse astfel pe
lungimi de cca. 8-9 metri liniari. Ambele ziduri se continuă spre norei (Z 1) şi spre
est respectiv vest (Z2). În cadrul suprafeţei a mai fost surprins încă un zid (Z3).
perpendicular pe Z2, paralel cu ZI. aflat la cca 2.40 m spre est de Z 1, ce
delimitează, spre vest. încăperea cu hypocaustum. Realizat tot din piatră de râu şi
mortar, acesta a fost „vandalizat'·, fiindu-i desprinse cărămizile din partea sa
superioară, mortarul rămânând însă pe alocuri in situ şi păstrând amprenta
cărămizilor. S-a confirmat astfel faptul c_ă instalaţia de încălzire continua spre vest.
pe o lungime de cca. 4 m. (inclusiv partea acoperită de martorul stratigrafic).
Încaperea cu hypocaustum, incomplet surprinsă (deoarece se continuă spre
est, ieşind din limita proprietăţii Team Bau), s-a dovedit astfel a avea o suprafaţă
dreptunghiulară. cu laturile lungi orientate est-vest. de cca. 6 x 4 metri (cca 25 1112).
La o aproximare primară, numărul de pilae conţinute de această parte de
hypocaustum este de cca. 77 pilae ( 11 rânduri pe latura lungă şi 7 pe latura scu11ă)
dintre acestea, cel puţin două au fost însă distruse în totalitate de o groapă (G I).
surprinsă atât în S11 cât şi în colţul de nord-est al SIV. ce străpunge stratul galben
de deasupra celui roman (fiind astfel încadrabilă cronologic unui complex modern
sau chiar mai recent), oprindu-se pe opus signinwn I. pe fundul ci păstrându-se o
lentilă de culoare închisă din ceea ce pare a fi un material organic (lemn sau stuf?)
ce a suferit un proces de mineralizare sau semicarbonizare.
Şi în cazul elementelor surprinse din instalaţie în suprafaţa IV, înregistrăm o
deranjare a acestora în zonele marginale, din apropierea zidurilor, accentuată de un
proces de tasare al podelei în zona sa centrală. Acest proce_s a fost cauzat fie de
locuinţele aflate exact deasupra sa, fie de prezenţa gropii G 1. Tasarea este relevată
de lăsarea în zona centrală a stratului de opus signinum I şi de desprinderea sa
efectivă de zid, precum şi de lăsarea zidului 3, desprins şi el de zidul 2. În cazul
unor stâlpi sesizăm păstrarea lor impecabilă, cu .. garnitura completă" de cărămizi.
aflate deasupra coloanelor, dar şi unele incomplete. puternic afectate de păstrarea
lor îndelungată în stratul de pământ îmbibat cu apă. De remarcat că unele din
cărămizile mari, ce alcatuiau pardoseala încăperii (swpensura) păstr~u încă
mortarul (opus signinum fi) cu care erau lipite de ziduri (în special ZJ). In unele
zone stâlpii s-au prăbuşit, antrenându-i şi pe alţii. fiind lăsaţi ,.in situ", în ciuda
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 225
Marius-Mihai Ciut:'\. Matei Drîmh:irean. i\11to11iu Marc. Beatrice Ciut{l
posibilităţii facile de reconstituire a lor. Printre cărămizile din ~odea, a fos~

descoperit şi un clement de pavaj, frecvente tegulue man:m~tue, puţm~ fragm~nt~
ceramice (două vase parţial întregibile), semiolane, do_ua piese metalice (o pies~
circulară din bronz, cu funcţionalitate nedeterminată ŞI un fragment de cataramai
din fier), fragmente dintr-un vas de sticlă etc. Unele cărămi_zi prezentau canium
pedes, puternic apăsate în pasta moale a lor înainte de uscare ŞI ardere. ,
Suprafaţa cercetată (săpată) sistematic în această parce~ă a fost de,
aproximativ I00 111 2, la care se adaugă şi sondajele suplimentare realizate pe ductu li
fundaţiilor, la care s-a realizat supraveghere permanentă, cu o suprafaţă de peste 15
111 2 . Practic, suprafaţa totală investigată a ajuns astfel la aproximativ 115 m . La
2
aceasta se adaugă estimarea legată de placa de beton a pivniţei surprinse în S.111, de1
cca. 30 111 2, astfel că suprafaţa poate ajunge la cca. 145 111 .
2
Concluzii
Stratigrafia generală a perimetrului cercetat se prezintă astfel:
Considerând nivelul O ca fiind nivelul actual al străzii Decebal, unităţile de
cercetare au fost practicate începând de la adâncimi de variază între 1,50 şi 2,50 m, 1
reprezentând, în _proporţie majoritară, depuneri moderne şi contemporane cui

caracter edilitar. In unele locuri grosimea acestor depuneri depăşeşte 2,5 m, ele\
pătrunzând adânc în stratul aluvionar loessoid, cu grosimi cuprinse între 0,5 - 1,51
m, aflat dedesubt, şi chiar distrugând, în unele părţi, nivelul de depuneri:
arheologice de epocă romană (arealul sudic al Parcelei B, unde au fost surprinse
planşeul şi pornirea de boltă a unui beci modern):
1,50 - 2,00 (-2,20) m, strat de depunere naturală, aluvionară, de

culoare galbenă, lutos-nisipos, consistent, lipsit de materiale sau urme
de intervenţii antropice de natură arheologică, cu excepţia unor gropii
(alveolări) din nivelurile moderne; i
2,20 - 2,40 (2,50) m, strat în general nederanjat de lucrările moderne,;
de culoare neagră-cenuşie, ce conţine materiale arheologice de epocă;
romană (în special material tegular, material faunistic etc.), în amestec,
cu ~nateriale de construcţie cu caracter menajer, dispus sub formai
lentilelor (mortar,_ calcar şi gresie pisată);
2,50 - 2_, 70 1~ strat de c~tloar~ neagră-cărămizie, bogat în materiale;
a~heolog1ce ş1 complexe 11nob1le (ziduri, hipocaust, etc.); afectat de,
panza.de apă freatică în diferite puncte.
2,80 : ?,OO m, pânză freatică, ce împiedică adâncirea (continuarea)
cercetanlor.
**"'
Parcela A
În analiza situaţ1'e1· arii eo Iog1ce
· d'm cuprmsul
· parcelei A, am pornit de la
următoarele premise:
- peste 80% din suprafaţa ei a fost ocupată de casa demolată;
226-----------------------
. - în col~ul de nord-vest al ci a rost sesizat un canal de beton. pentru
aducţiunea apei, care afectează o bună pa11c (cca I/I O) din perimetru:
- stratul de depuneri moderne nu are grosimea din Parcela B. galbenul
loessoid fiind mult mai subţire (cca. 20-30 cm). şi apărând mult mai aproape de
suprafaţă (0,90 - 1,20111).
- în zona de nord-est, am întâlnit un zid recent din beton:
- radierul clădirii va fi turnat la adâncimea maximă de 0,80 m, ad{rncimc la
care nu a fost surprins nicăieri nivelul de locuire roman:
- la cca. 1,5 m spre sud se află o altă clădire recentă (tipografia ziarului
Unirea, construcţie din anii '90), de mari dimensiuni, cu etaj şi mansardă. care a
beneficiat de o descărcare de sarcină arheologică ce nu a remarcat depuneri
arheologice notabile.
Au fost executate următoarele sondaje de control stratigrafic:
S.V/2005, sondaj de control stratigrafic, cu dimensiunile de 3 x 1,5 m.
orientată est-vest, dispus în colţul sud-vestic al parcelei A. S-a procedat la săparea
manuală a unităţii de cercetare, pornindu-se de la adâncimea de cca. I m. realizată
de către beneficiar în vederea turnării radierului. Primul nivel de săpare ( 1-1.20 m)
s-a caracterizat prin prezenţa materialelor contemporane (cărămizi, beton. obiecte
metalice, lipsite de interes arheologic). Următorul nivel de săpare ( 1.20 -1,40)
pătrunde în stratul galben nisipo.s, lipsit la rândul său de depuneri arheologice.
Următorul nivel ( 1,40 - 1,60) reprezintă continuarea stratului galben la baza sa
apărând un strat negru (humus antic), ce corespunde locuirii de epocă romană. Cu
excepţia câtorva fragmente mici de tegulae şi a unor oase de animale. lipsesc orice
alte elemente materiale de interes arheologic. La limita inferioară ( 1,60 - 1,80)
acest nivel se caracterizează prin apariţia nisipului şi a unor pietre de râu,
reprezentând nivelul geologic specific zonei. steril din punct de vedere arheologic.
S.Vl/2005, sondaj de control stratigrafic, cu dimensiunile de 3 x 1,5 m.
orientată est-vest, dispus în zona mediană a laturii sudice a Parcelei A. Ea a fost
executată la cca. 5 metrii spre est de S.V. Realităţile stratigrafice relevate sunt
identice cu cele din secţiunea V, cu specificaţia că numărul fragmentelor de oase de
animale (porc, rumegătoare) este mai mare, întărind caracterul menajer al
depunerilor din acest spaţiu.
S.VIl/2005, sondaj de control stratigrafic, cu dimensiunile de 3 x 1,5 m,
orientată est-vest, dispus în colţul sud-estic al Parcelei_ A. Succesiunea depunerilor
este identică cu cele relevate în SV şi SVI. Caracterul menajer al depunerilor din
nivelul de locuire romană, subţire ( cca 20 cm) este mai evident.
S.VIII/2005, sondaj de control stratigrafic, cu dimensiunile de 4 x 1,5 m,
orientată nord-sud, dispus în colţul nord-estic al Parcelei A. Succesiunea
depunerilor este identică cu cele relevate în SV şi SVI. Caracterul menajer al
depunerilor din nivelul de locuire romană, subţire (cca 20 cm) este mai evident. La
adâncimea de cca 1,20 ma fost surprins un cablu de curent electric.
***
În încheiere, cu titlu de concluzii, avansăm şi anumite consideraţii de ordin
geo-morfologic şi istoric. Se cunoaşte faptul că în epoca antică un braţ al râului
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 227
· - -- • Mureş mult mai în aval decât la momentul actual. probabil:·
Â mpo1 se vai sa 111 · - - fi •
undeva la nivelul sudic al cartierului Partoş. Este pr?babil_ ca t_raseul ~au sa . ~ •~St
1
'
destul de aproape de perimetrul investigat de noi. ln ultimă mstanţa, spec1f1ca~1 , ·

faptul că dacă observăm cu atenţie planuri!~ d!n sec?lel~ XVII-XVIII ale oraşulu11. ·
Alba Iulia (ex. planul lui Giovani Morand1 V1scont1, dm 17 ! I), vom c~ns~a~a c_ă"
râul Ampoi, curgea la vremea respectivă în imediata apropiere a bazei ţaţane1~ f
teraselor (delimitate de Cetate şi Dealul Furcilor), între~ul a~eal al _Cenlr~lu~
Oraşului de Jos al Albei Iulia (inclusiv strada Decebal), ca ş1 c~rt1e_rele L1pove111 ŞI
Maieri dar şi din Pa11oş, care se află în lunca dreapt~ a Am~o1ul~1 _(~ctual~~nte ~
Mureşului), reprezentând caracterul unei lunci uşor mundab1le pana m anu 70 ai
secolului trecut. Astfel, prezenţa stratului de depuneri argiloase loess-oide, de
culoare galbenă, ce suprapune stratul cu depuneri arheologice, cu grosimi ce
variază de la 0,50 la I ,50 m poate fi explicată prin frecventele revărsări ale râurilor
în discuţie.
Din relatarea localnicilor, am aflat că la inundaţiile din anii '70 ai sec. XX,
apa a depăşit înălţimea de peste 1,50 m în zonă (martori oculari afirmă că apa s-a
oprit undeva în apropierea Porţii a l-a a fortificaţiei Vauban), în acest context,
locuirile umane antice din acest perimetru fiind dificil de detectat pe cale
arheologică (ele aflându-se în imediata apropiere a vechiului talveg - uluc - al
râului amintit), fie şi ca urmare a prezenţei pânzei de apă freatică, ce apare la cca.
2,6 - 3 m adâncime. Zona cercetată face parte din glacisul fortificaţiilor de pe
terasa a II-a, depunerile pedologice rezultate în urma fenomenelor naturale de ·
şiroire şi eroziune, putând fi, la rândul lor, o posibilă explicaţie a depunerilor'
argiloase. Este normal în aceste condiţii ca la baza terasei interioare a Cetăţii i
(ţâţâna), cele două milenii de viaţă urbanistică şi fenomene naturale să fi dus la ,
acumularea unui strat gros de depuneri, în structura căruia materialele surprinse, .
sporadice, să nu fie descoperite în poziţie primară. Caracterul rulat şi fragmentar al :
materialelor aflate în partea superioară a stratului de depuneri romane, precum şi i
poziţia lor, uneori lipsită de context, confirmă această realitate.
Nu excludem însă, în actualul stadiu al cercetărilor, posibilitatea ca stratul
galben loessoid depus deasupra humusului antic să fie rezultatul amplelor lucrări
de amenajări efectuate la începutul secolului XVlll de către autorităţile austriece,
odată cu construirea fortificaţiei bastionare de tip Vauban ( 1714-1738).
Re~ultatele c_ercetărilor _arheologice de salvare din perimetrul proiectatelor
construcţ11 de locumţe colective, din Alba Iulia, Str. Decebal, nr. 25, dovedesc
faptul c~ P_arcela B se car~cterizează prin depuneri caracterizate printr-un deosebit
de sporit m_teres arheolo~1c, cele existente, relevate de investigaţiile sistematice
efectuate, fiind cercetate ş1 recuperate, integra1 5.
'i .
· Motiv. pentru care: . în vederea eliberării Avizului de Descărcare Arheologică, la
propunerile
d" d' r, responsab1hlor
.
de cercetare · Comisia Naţională de Ar I1eo Iog1e
· ("mtrumt· ă •m
şe mta 111 -- septembrie 2005) s-a acceptat avizarea construcţiei pentr~ Parcela A în
vreme. cc . _ . parcela B• s-a decis prot eJarea
pentru · · · '
ş1 restaurarea 111 situ a perimetrului ce
con\mc cd1flc1ul de epocă romană. în special a încă pern„ cu hypocaustum, respectiv
228 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Avându-se în vedere primordialitatea protejării obiectivului, instituţiile
abilitate au recomandat beneficiarului modificarea proiectului iniţial al clădirii,
într-o manieră care să înglobeze, la subsolul tehnic al clădirii, monumentul
arheologic.
Având în vedere faptul că nivelul pânzei freatice este foa11e ridicat (aflat în
directă legătură cu nivelul hidrostatic al Mureşului), afectând direct edificiul şi
amenajările interioare, în cazul imposibilităţii unei conservări in sill/. sugeram
posibilitatea restrângerii perimetrului clădirii propuse de beneficiar, astfel încât
vestigiile arheologice să nu fie distruse sau suprapuse de clădirea modernă. Ulterior
se va proceda la acoperirea acestora, conform normelor arheologice privind
conservarea monumentelor, ele putând fi valorificate ulterior, în condiţiile
existe~ţei fondurilor necesare şi a interesului din partea instituţiilor abilitate.
ln ceea ce priveşte Parcela A, recomandam, la data menţionată, eliberarea
unui certificat de eliberare parţială de sarcină arheologică, în vederea continuării
demersurilor de construire, deoarece nici un obiectiv de interes arheologic şi nici
nivelul de locuire romană, nu sunt afectate de acest demers. Depunerile surprinse,
deosebit de sărace, lipsite de contexte edilitare şi caracterizate îndeosebi prin
caracter menajer, pledează pentru o astfel de eliberare parţială de sarcină
arheologică.
RESCUE ARCHAEOLOGICAL RESEARCHES AT ALBA IULIA-

,,DECEBAL STREET N0.25" (ALBA COUNTY)
(Summary)
The report present the results of a rescue archaeological researches,

developed in Alba Iulia-Decebal Street, No.25. The aim of the research was the
liberating from archaeological materials the parcei where was planed to build
apartments. The researches had revealed a house dating from roman times, with a
lot of divides. The walls of house were made from river stones and cement (opus
cementitum). One of the compartments had revealed a heating device very good
preserved (hypocaust type). After the complete uncover of the heating device were
revealed more than 77 pylons (pilae) made from bricks and also the floor of the
house (opus signinum II). At the suggestion of patrimonies institution and of the
National Commission of Archaeology, the monument discovered will be classified
on the list of archaeological sites. Also, in the next future the monument will be
restored and preserved Iike the legislation ask.
începerea demersurilor în vederea realizării proiectului (sau proiectelor) de restaurare şi

conservare a obiectivului.
La momentul conceperii raportului de faţă, specificăm faptul că monumentul a intrat deja
6
într-o primă fază de degradare, având de suferit un alac biologic (muşchi ce acoperă pilele
şi opus signinum [).
Explanation of figures:
Fig. I. Thc location of archaeological discoveries, situated nearby the First Gates of:,
Yauban Fortitication.
Fig.2. Detail with south-east area of IV surface, with the hypocaustum pylo11s 1
revealed in the profile.

Fig.3. Thc wall no.2 located east-west with a view from hypocaust and wall no.3,
perpendicular 011 the Z 2 (from the east view).
Fig.4. The general view regard the roman house with the· hypocaust device (from
the north view).
PATRIMONIVM APVLE SE V-VI
I
,,~......
~_----r"'_.,,,.,.
. _,,.,,,,.
/
i,.;~_,..
Fig. 1. Localizarea punctului cu descoperiri arheologice,

situat în imediata apropiere a Porţii I a fortificaţiei Vauban
Fig. 2 ; Detaliu din zona de sud-est a Suprafeţei IV , cu stâlpii (pilae) hypocaustului

surprinşi în profil
231
Marius- ~1hai C'tutn. 1atci l)rimbi\n:an. Antoniu Marc. Beatrice iuta
Fig. 3. Z idul sudi c (Z2), ori entat est-ve t, secve nţă din hyp ocaustum
i zid ul 3, perpendi cular pe Z2 (vedere dinspre est).
Fig. 4. de re g mană u hypo au ·tum
2 2 - - - -- - - - - - - - - - - -- - - - - -
I'.\ I Rl\10NIV\I .\l'Vl ii.INS!. \1-\·I
RAPORT PRELIMINAR DE CERCETARE ARHEOLOGICA PE

TERENUL AMPLASAT ÎN ALBA IULIA, STR. LALELELOR F.N.,
PROPRIETAR CRi\CIUN MARIUS ŞI CRISTEA RADU
CONSTANTIN INEL
În perioada 30 martie - 2 aprilie 2005 s-au clcctuat cercetări arheolo!!ice de

salvare de către MNUAI. conform contractului ele cercetare arheolo!!ică nr.
266/29.03.2005 şi autorizaţiei pentru săpături arheologice preventive nr.69.12005.
emisă de Ministerul Culturii şi Cultelor. Terenul aflat în proprietatea d-lor Crăciun
Marius şi Cristea Radu, este amplasat pe str. Lalelelor f.n .. pe el heneficiarii
intenţionând să construiască o locuinţă familială ele tip duplex. fiind situat la cca.
I 00 m SSV de descoperirile arheologice din zona liceului .. 1-1.C.C.".
Prezentarea descoperirilor. Pa\·cela investigată arheologic şi pc care se
intenţionează să se construiască. are o formă dreptunghiulară cu laturile de
17,50x 11 m, după cum o arată planul fundaţiilor. suprafaţa cc urma să fie
investigată arheologic (ele cca.192 m~). ele asemenea, mai prezintă pc latura sa de
ESE o porţiune de cca 7x5 m acoperită de o platformă betonată. pro\'enind de la o
anexă recentă şi vizibilă în teren. Pentru cercetarea arheologică pre\'entivă au fost
realizate 4 secţiuni amplasate pe suprafaţa destinată realizării ohiectivului sus-
menţionat, care au următoarele dimensiuni: S. I= l 8x2 m. S.2=7x2 111. S.3=4x3 111.
S.4=6x 1,5 m.
Secţiunea S.1. Amplasată pe latura de NNE a ohiectivului, ea dezvăluie
următoarea stratigrafie: 0,00 - 0,24 m nivel vegetal; 0,24 - 0.65 m nivelul în care
avem, pentru primii 5 metri resturi de la dărâmătura zidului Z. l (de factură
contemporană), precum şi pigment arheologic, însă nu conţine complexe
arheologice doar sporadic materiale arheologice romane (fragmente tegulare): de la
-0,65 m, sub aceste nivele începe sterilul arheologic (lut de culoare maro-gălbuie).
În această secţiune nu au fost descoperite complexe arheologice. ea stând la baza
observaţiilor stratigrafice din zona cercetată de noi.
Secţiunea S.2. Plasată perpendicular pe S. l. această secţiune prezintă
următoarea stratigrafie: 0,00 - 0,25 m nivel vegetal: 0,25 - 0.63 m nivel în care
apar sporadic materiale de epocă romană, şi totodată, din care coboară până la
adâncimea de -1,45 m, (după cum se observă pe profilul de ESE) o locuinţă
semiîngropată notată L. I. Sub acest nivel începe sterilul arheologic.
Sectiunea S.3. Deschisă la ESE. paralelă cu S.2, şi cu un martor de 0.5 111.
pentru a fi surprinsă desfăşurarea şi o eventuală închidere a locuinţei L. l. această
secţiune prezintă următoarea stratigrafie: 0,00 - 0,25 m nivel vegetal; 0.25 - 0,65 111
nivelul în care apare în continuarea celei din secţiunea vecină, o parte mai mare din
locuinţa semiîngropată L. I; ea se adânceşte în steril până la -1,50 111.
Sectiunea S.4. Deschisă în extremitatea de vest a terenului supus descărcării
de sarcină, arheologică, aceasta prezintă următoarea stratigrafie: 0,00 - 0,25 111 nivel
vegetal, 0,25 - 0.70 m nivelul în care s-au descoperit doar resturile osteologice de
( ·011s1a111111 Inel
· - 1 ) groap{1 de mici dimensiuni: de la
ori!.',ine a11i111al{1 î111.!.ropate re Iat1\ recent. 111 r-(
~ ~ I I · În această secţiune nu au fost
aceas1{1 ad{111cime începe sterilul ar 1eo og1c.
descoperite complexe arheologice. .
Analiza preliminară a complexelor cl_escopente. ,_ . _ . _
Locuinta L.1. Descoperită atât în secţiunea S.2 la -0.55 m, cal ş_1 lll S.3 la
0.58 111 adâncime, aceasta se dovedeşte a fi o locuinţă semiîngropată (F1~. l/b-c),_de
·
form{1 rectangulara- cu Ialun·1 c api
, ·ox1ma
.· t'1ve, de 4 .20x3 ,50 m: ceea .ce lllseamna .o
suprafaţă de cca. I 4, 7 m". Locuinţa adânc_ită cca. ~O c1~ lll sterilul arheologic
cantine materiale ceramice de factură medieval - timpurie (se pare secolul X).
Alături de acestea. în umplutura locuinţei au mai fost găsite câteva fragmente
ceramice de factură romană - în poziţie secundară, împreună cu fragmentele de
ţiglă (între care şi un fragment cu ştampila LEG._ XIII _GEM}, ş! cărămidă de
aceeaşi factură, materiale refolosite în perioada med1eval-t1mpune dlll care se pare
că datează această locuinţă. La golirea conţinutului locuinţei, pe nivelul de călcare
din interiorul acesteia au fost conturate mai multe gropi mici rotunde (posibil de
pari de la sistemul de acoperire). Nu s-au putut sesiza urme concrete care să ateste
o distrugere violentă prin incendiere, dar în interiorul amenajării au apărut
fragmente de cărbune.
De asemenea, în partea de locuinţă cercetată de noi (cca. o treime, pentru că
restul complexului se extinde în afara perimetrului pe care este amplasată viitoarea
construcţie), nu a fost surprinsă o vatră interioară sau vreun cuptor.
Groapa G.l. O groapă simplă ovoidală a fost descoperită în apropiere de
colţul NV al complexului-locuinţă, în care au fost depuse resturi de ţigle şi
fragmente de cărămizi romane, alături de bolovani mici, fără a se constata urme de
arsură (Fig. I/a). Conturată la adâncimea de -0,90 m, acest complex are o formă
uşor ovoidală care coboară drept, în steril. Diametrul maxim al acesteia este de
0,85 m şi coboară la -1,30 m în steril.
După cum se poate observa din prezentarea succintă a descoperirilor,
observaţiile stratigrafice permit constatarea existenţei a unui singur complex de
locuire datând din evul mediu timpuriu, rămânând ca analiza detaliată a
materialelor descoperite şi găsirea analogiilor complementare să ne ofere o datare
mai exactă. Corelând cercetarea arheologică din acest punct cu cercetările
arheologice imediat anterioare, se poate observa că în perimetrul cercetat de noi
lipseşte un nivel concret de locuire romană, materialele de această factură apărând
în mod sporadic, sau refolosite în contextul complexului-locuinţă din evul mediu
timpuriu. ele fiind prezente în imediata apropiere, dar mai spre est, după cum au
arătat descoperirile din punctele Stanciu Ana (cercetări 2004), respectiv liceul
H.C.C. (cercetări 2000). ln schimb, prin descoperirea acestui complex-locuinţă din
evul mediu timpuriu, se poate deduce că zona locuită în această perioadă se extinde
şi la nord-vest de descoperirile funerare din zona str. Brânduşei, datate în aceeaşi
perioadă.
_ . La final s-~ _trc~ut, la de1}1ontarea integrală a complexelor descoperite,
111rcg1~trarea grattca. ş1 lotograttcă a descoperirilor. precum şi la recoltarea
materialelor arheologice care se atlă în curs de prelucrare în cadrul muzeului.
PRELIMINARY REPORT OF THE ARCHEOLOGICAL RESEARCH
UNDERTOOK ON THE TERRAIN FROM ALBA LULIA, LALELELOR
STREET (OWNERS CRĂCIUN MARIUS AND CRISTEA RADU)
(Summary)
Two archeological compounds ,,ere identiliccl at a clistancc ol' ca. I 00

meters South-South-West or the ci iscoveries from thc spot „Horea C Io şea şi Crişan
Highschool (2000)."
One of thesc was a sunken-floored dwelling clating from thc early Middle
Ages and markecl L.1. Thc other was a ovoidal pit, markecl G. I. containing
fragments of Roman objects. possibly reusecl in the d,velling situated next to it.
List of illustrations.
Fig. I: a) PitG L b-c) Dwclling LI.
Co11sta11t1n Inel
~6- -- - - - - - - - - - - - - - - -
l'/\TRIMONIVM /\l'VII-:NSE V-VI
SĂPĂTURILE ARHEOLOGICE PREVENTIVE DIN NECROPOLA

MEDIEVALĂ TIMPURIE DE LA ALBA llJLIA- STR: BRÂNDUŞEI
(CAMPANIA 2005)
AUREL DRAGOTA, GABRIEL TIBERIU RUSTOIU, VALENTIN DELEANU,

ADELA KUDLER, COSMIN-MARCEL URIAN, ANCA DANIELA MATIS
Necropola a fost descoperită fo11uit în anul 1997, cu prilejul unor lucrări

edilitare pe terenul domnului Ştef Gheorghe. Săp[1turilc de salvare, determinate de
acelaşi motiv au continuat în anul 1999, pe terenul domnului Groza Tiberiu şi în
2001 pe terenul domnului Ceuca Mihai. Ultima cercetare preventivă a necropolei s-
a efectuat în august 2004, pe proprietatea domnului Bodea Ioan. În urma
săpăturilor de salvare din perimetrul necropolei, s-au dezvelit 92 ele morminte de
inhumaţie (femei, bărbaţi şi copii).
Cercetările arheologice preventive din anul 2005 s-au desfăşurat pe două
1
proprietăţi particulare aparţinând domnilor Leahu Sorin şi Bozdog Dumitru Flaviu

dezvelindu-se încă 55 de morminte de inhumaţie (femei. bărbaţi şi copii).
Gropile defuncţiilor sunt de cele mai multe ori de formă rectangulară şi au
adâncimea cuprinsă între - 0.24 111 - 1.42 m. Orientarea mormintelor este V - E,
VNV - ESE şi SV - NE . Inventarul funerar se compune din piese de podoabă şi
vestimentaţie (aplici în formă de scut şi patrulateră, inele de buclă, inele digitale
din fir circular sau rombic în secţiune, colane simple sau torsadat , cataramă liră,
inele de păr cu o extremitate în - S), de uz casnic (cuţite, cremene şi amnar, gresie)
şi un vas ceramic depus pe oasele gambei drepte (M. l 07). Tabloul artefactelor este
completat de monede emise de Ştefan I, Petru I, Bela I, Andrei I şi Solomon. O
parte considerabilă dintre morminte, au fost acoperite cu blocuri de calcar romane
reutilizate sau cu bucăţi de piatră informe. Nu s-a surprins nici un caz de înhumare
în sarcofag de cărămidă, cum apar în restul necropolelor din Alba Iulia la acest
orizont cronologic. Poziţia braţelor era diferită: ambele antebraţe aşezate pe bazin
sau pe lângă corp, antebraţul stâng pe lângă corp iar dreptul pe bazin şi invers.
Unele obiceiuri particulare secolului al X-lea - bordarea gropii cu material litic
inform şi acoperirea mormântului cu bucăţi de calcar (pseudo-cistă) - sunt
frecvente şi în secolul următor. S-au identificat şi morminte suprapuse (M. I 05
suprapune M. 119). Se mai întâlnesc situaţii în care makrialul litic protejează
capul, bazinul sau membrele inferioare. Resturi de lemn ars s-au constatat în M.
I 07 şi M. I 24 unde sunt prezente pe toată lungimea gropii.
La săpături au mai part1c1pat studenţii: Simona Gheorghieş, Ştefan Păucec1n, Delia

1
Munteanu, Ovidiu Spaniol, Alexandra Cioca, Doina Bratu, Maria-Luiza Ristea, Constantina
Calota, Daniela Petrache, Monica Crişan, Florin Badea, Kocsis Attila, Iulian Solomon,
Cristina Adeaconiţei, Astrid Gruber, Mihaela Luţoiu. Iulian Jinga ( Universitatea „ Lucian
Blaga" din Sibiu), Simona Deleanu (Alba Iulia)
PREVENTIVE ARCHAEOLOGICAL EXCA V ATIONS fROM THE
EARLY MEDIEVAL CEMETERY AT ALBA IULIA- BRANDUŞEI STR.
(2005 CAMPAIGN)
(Summary)
Thc ccmeterv from Alba Iulia - Brânduşei Str. was found during the rescue
archacological exc;vations starting with I 997. During the next years ( 1999, 200 I
111
and 2004) wcre excavated 92 graves with an inventory which is specific for the I 0
and I Ith ccnturies.
Thc campaign from 2005 extended on the estates belonging to Mr. Sorin
Leahu and Mr. Dumitru Flaviu Bozdog. With this occasion were found 55
inhumation graves (men, women and children). Their orientation is W - E. WNW
- ESE and SW - NE. The inventory consists in jcwellery and garment adornments
(shicld-like and rectangular appliques, hair-rings, fingerings made from wires with
circular or rhomboidal section, simple or twisted necklaces, lira buckles, and hair-
rings with an S-like ending). Together with them were found tools (knives, flint
and tindcr) and a pot placed on the right leg bones (M.107). The range of the
artefacts is completed with coins issued by Stephen I, Peter I, Bela I, Andreas I and
Solomon.
As conclusion, all elements of the funerary ritual suggest a dating of the
th th
cemetery during the I 0 and 11 centuries. The period before the last third of the
th
11 century should be considered as terminus post quem for the cemetery from
Brânduşei Str.
Translated by Mariana Egri

; '
I
I~ I
I J
l I
Localizarea necropolei de pe str. Brânduşei
239
Aurel Dragata. Gabriel Tiberiu Rustoiu, Valentin Deleanu, Adela Kudler, Cosmin-Marcel Urian, Anca Daniela Matis
·,
r.-l-L
- -- I,] -- - I! '
·o (!J/tJ~r:
·, , r:JÎ
f •) ,f. I·· _ _I
Plan de s ituaţie - proprietatea
····,
I
- i
__j
tlf
Altl'i. _,
i,~r--- - , -_,
ll ···
(-,
,I) /J~~
., ,: : .. / ~ ~ ...
' / ;
,,
·),.• ' '
,· 1l
,, .
l
i
•
i ;
.'1
l
~ I
--
,
1'
'I
I
/lj/ ,· ";
'
I ~- •
,--~-l '·· ' :
' .
I ••
·t1·. ·
J ,.,.,
:' :
/ ,i ~ .• .
/ / li
: .I I ,
' _, ~
'• .:.ţ'\
<: ' ... -~ ..• I)) ...
. r·. -_ \ -.
i I , ,) -:.-.•
,.I Î
'
i;f- •~. IÎ
I 'tf I I ,~f
I~ :· • l"....'• /.' ... / )::
!') ' ;
} 1,,z,
l '
!~ LI _·
~
__
- -- '1 ),:1'
l ! L,;
' ,, .
Plan de ituaţi - propri tatea
ISTORIE - CULTURĂ
EPOCA LUI TRAIAN ÎN VOLUMUL AL 11- LEA AL UNEI ISTORII
UNIVERSALE ILUSTRATE, APĂRlJT LA NURNBERG ÎN 1698
DOINA DREGHICIU, GABRIELA MIRCEA
Seria din care face parte volumul avut în vedere este amplă. Primul său
volum, de istorie ilustrată a lumii, a apărut în I69i, al II-iea, prezentând
evenimente de la moartea împăratului Augustus până la începutul domniei lui
Carol cel Mare, a fost tipărit, cum s-a mai specificat, în 1698, al III-iea şi al IV-iea
în 1699, probabil şi al V-lea\ al VI-lea în 171 O', al VII-iea şi al V Iii-lea în 1740,
al IX-iea, în 1735\ al X-lea, în 1744 5, al XI-iea în 1752, al XII-iea, probabil în
17616, al XIII-iea, probabil în 17627, al XIV-lea 8 , probabil în 1766, al XV-iea,
probabil în 1773'), al XVI-iea, probabil în 1775 10 , iar al XVII-iea, probabil în
1782 • Seria respectivă de titărituri, care însumează după calculul nostru,
11
aproximativ 17.511 pagini, provine din Bihlioteca Veche a Muzeului din Alba
Iulia, putând crede că ele s-au aflat în localitatea menţionată cel puţin de pe la
sfârşitul secolului al XIX-iea 12.
Pentru noi ampla şi curajoasa întreprindere tipografică ni.irenbergheză
reprezintă o sursă istoriografică importantă, pe care ne propunem să o semnalăm şi
să o valorificăm secvenţial, căutând şi evaluând pasajele care se referă la spaţiul
1
Colligat cu volumul al IV-iea, din 1699, există un volum al aceleiaşi serii apărut în 1695,
intitulat Anhangl ::u dem Historischenl Bilder-Saa/1 enthaltendl Die Geschichten su sich
wehrender Relgierung Unsers Glorwiirdigsten Leolpoldi I, in Europa hin und wieder/
::ugetragen/. Sammt beygefiigten Joppelten Indicei iiher das gant::e Werck, Ni.irnberg, 1695.
2
Pe foile de titlu ale ultimelor două volume nu se specifică anul de apariţie.
3
La acelaşi librar Johann Leonhard Buggel, dar tipograful fiind altul decât cel care a iniţiat
seria, respectiv Melchior Gottfried Hein.
4
Cu aceeaşi editori specificaţi, prezentând evenimente între 1723 şi 1733.
Cu aceeaşi editori specificaţi
5
6
Prezentând evenimente între 1749 şi 1756: Im Verlag der Jacob Seitzischen
Buchhandlunoe,, a cărui marca editorială avea ca lozincă IEHOVA SUSTENTAT, avându-i ca
artişti pe J. Karell şi pe J. M. Stock, în cuprinsul căruia se relatau evenimente de istorie
0
universală petrecute între anii 1749-1756, deci evenimente contemporane.

7
Prezentând evenimente între I 7 56-1 760( cu gravuri în metal sculptate de acelaşi J. M.
Stock).
8
Prezentând evenimente între 1761-1765: ln Verlag der Jacob Seit::ischen Buchhandlung
9
Prezentând evenimente între 1765 şi I 770, la aceeaşi editură.
10
Prezentând evenimente între 1771-1775.
11
Prezentând evenimente între 1776-1780, la aceeaşi editură, cu ilustraţie sculptată de A.
Gabier.
12
Vezi BV 842- 858. Mentionăm că 6 volume ale lucrării respective au fost expuse, pentru
ilustraţia lor deosebită, c~ scopul de-a fi vizionate de către marele public, în cadrul
expoziţei temporare de carte veche românească şi străină, intitulată Ilustraţia de carte de-a
lungul vremii (Sec. XVI-XIX), care a fost vernisată, la sediul muzeului din Alba Iulia, în 14
octombrie 2005.
~l)~o~,11~a~l)~r~:!·g~•h~ic~1t:'.:_1,~(~ia~b1~·i~~·l~a~M~1'..:rc~l:,'.'1.._- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 7 ! /
· · I I) , · · tl , 1,, 1)· · pa' a- h intrarea propriu-zisă în subiectul studiului1 ,
1stonc a ,oman1c1 ac 1,1 "· '11 11 ' • l
de faţă să prezentăm opul avut în vedere ca produs tipografic european, respectivi ·
!
german. . d . •I
El este un ;11 octm·o. de 616 p+2 l O p (ultimele pagini cupnnzân o 1stoner
bisericească, referitoare la perioada menţionată), deci în total 826 ~ . ~q
impresionează prin cantitatea de muncă conţinut_ă ~i p~in consecve1~ţa u_rmanrn 11
unui program ştiinţific, a11istic şi meşteşugăresc 1eş1t d111 _c~n~un, ch1_ar ŞI pe1~trui
tenacitatea binecunoscută a germanilor. Textul a fost t1pant cu litere got1ce,t
prezentând numeroase elemente ornamentale, inclus_iv o serie de il~s_traţii gra~a~_e, a;
căror frecvenţă este destul de mare, de vreme ce prunele 100 pag1111 ale lucram au,
fost îmbogăţite cu un număr de 31 de gravuri ilustrative, ceea ce însemna în medie,
o ilustraţie la 2-3 pagini de text. Gravurile în metal ale lucrării sunt realmente f
remarcabile, unele dintre ele, respectiv cele referitoare la evenimentele de istorie,
universală cvasi contemporane apariţiei ultimelor volume ale seriei specificate!
având o veritabilă încărcătură realistă şi jucând, avani la fetire, fantezist încă, dar I
previzionar, rolul pe care doar fotografia document jurnalistic şi istoric îl va juca!
mai târziu.
În istoria cărţii universale NUrnberg-ul a avut un rol important, chiar imediat I
după brevetarea invenţiei lui Gutenberg, preocupările pentru carte ale umanistului i
local Hermann Schedel ( 1440- cca. 1514 ), care a fost şi un mare iubitor de istorie, ,
fiind binecunoscute în istoriografia de specialitate • Încă din perioada de leagăn a 1
13
tiparului european, respectiv încă dinainte de 1500 s-a constat aviditatea 1

germanilor, a niirnbergezilor În speţă, faţă de imaginea însoţitoare a textului i
tipărit, astfel încât Albert Flacon putea sintetiza apetitul respectiv cu următoare I
remarcă: "setea de imagine era imensă " -', ilustrându-şi aserţiunea şi prin I
1
intermediul exemplului unui incunabul celebru, respectiv, prin Liber chronicarum, I

al umanistului Hartmann Schedel, lucrare apărută în 1493 Ia Ntimberg, în 1
tipografia lui Koberger şi care conţinea 1809 ilustraţii, la realizarea ei fiind utilizate 1
645 gravuri în lemn . Importanţa tipăriturii respective pentru spaţiul istoric şi ;
15
cultural românesc era subliniată de către Dan Simonescu şi Gheorghe Bulută încă
din 1981 6, care relevau existenţa, în cuprinsul său, a unei pagini în~hinate
1
Walachiei, adică Ţării Româneşti, text însoţit şi de o gravură, care prezenta,
:: Albert Flocon, Universul cărţilor, Bucureşti, I 976, p. 122, 159, 165, 166.
Ibidem, p. 159.
:: Ibidem. Veturia Ju~ăreanu consid~ra că avea peste 2000 de imagini.
Sau de către Vetuna Jugăreanu dm 1956, vezi Crâmpeie de cultură din sec. al XV-iea
o~lindite _ 1i1 col~c~ia de inrnnabule a Bibliotecii Brukenthal din Sibiu în Studii şi
com,_m,can, 7. S1b1~1, 1956, p. 12. Un exemplar există la Sibiu, vezi Veturi~ Jugăreanu,
B1bltoteca Mu=eulu, Bru~enthal. Catalogul colecţiei de incunabule, Sibiu. I969, p. 135.
Două_ ~x~mpla~e deosebit. de interesante se păstreză în colecţia Bibliotecii naţionale a
Roma111e1
,,... (Vezi Elena Mana
. Schatz,
. . . Incunabule,
. Bucureşti • 1995
- . p. l'Jl-1,,..,
- _., ş1· p1aşe Ie 20 -
--', p. 25 8- 261, precum ş1 o ed1ţ1e 111 ltmba germană apărută la Augsburg în 1500 (Ibidem
p. 123). ~ '
244
imaginar desigur. capitala ţării respective. anume Bucureştiul 17 . Aceiaşi autori
insistau şi pe faptul că lucrarea respectivă are o frecventă relativ însemnată în
bibliotecile din România. ceea ce pune în lumină şi racord~rea inversă. a spaţiului
românesc. la valorile spirituale europene. în diverse epoci istorice 18 • inclusiv.
putem admite teoretic. în cea timpurie a tiparului. Nu este. desigur puţin
semnificativă, pentru relaţiile culturale efective pe care spaţiul românesc le-a avut
cu lumea tiparului incunabular german, faptul că un autor zonal, Pelhar1us din
Timişoara, îşi edita tocmai la NUrnberg, în 1498, un ciclu de predici. Sermones.
lucrare de succes. cu multe reeditări ulterioare. după ce mai înainte, în 1482. frater
sau presbiter Georgius din Romos. scaunul Sebeşului. tipărea la Urach. un Tratat
de!}pre credinţele, obiceiurile. via( a şi viclenia turcilor. personaj care şi-a aflat
obştescul sfârşit la Roma, în I 50l1 • după ce fusese în tinereţe ostatic la turci. De
9
asemenea, se ştie că meşteri transilvani au activat şi în cadrul tipografiilor

incunabulare germane, cum a fost Martin din Codlea. care a contribuit la tipărirea
cel puţin a unei cărţi, la Brtinn, sau italiene. un tipograf Toma din Transilvania
apărând în 14 73 la Mantua, un Bernard din Dacia la Napoli, sau un Andrei Corbul
din Braşov la Veneţia, ceea ce denotă nebănuite mobilităţi culturale şi
meşteşugăreşti ale spaţiului cultural şi practic existenţial actual românesc , la
20
vremea aceea, respectiv în a doua jumătate a secolului al XV-iea.

Ilustraţiile gravate puteau fi şi colorate cu culori de apă de către tipografii
înşişi sau de către viitori posesori de carte, direct sau prin intermediari. ceea ce
corespundea unei atitudini active faţă de ilustraţiile conţinute de către aceste
incunabule-capodopere, realizate în spaţiul german. în care vedem cât de puternic
s-a pus accentul pe facultăţile vizual-imaginative ale spiritului. artiştii nefăcând
altceva, prin gravurile lor, decât să dea o întruchipare cu valoare de model unei
atare nevoi intelective. De altfel potenţele meşteşugăreşti şi financiare ale.
21 22
Ntirnbergului au fost cum se ştie apreciabile, încă din secolul al XV-iea- al XVI-
iea, încât apariţia unor lucrări atât de minuţioase şi costisitoare nu surprinde pe
nimeni, la ora actuală, din fazele timpurii ale tiparului european. De exemplu, unul
dintre gravorii cunoscuţi ai oraşului a fost Hans Sporer, căruia i s-au datorat
ilustraţiile calendarului întocmit de matematicianul Johannes Regiomontanus
pentru perioada I 4 75-1530 şi difuzat intens în spaţiul german, deşi lucrarea
respectivă n-a fost una ieşită din comunn. Prin anii 1454-1455, i se atribuie
17
Dan Simonescu, Gheorghe Buluţă, Pagini din istoria cărţii româneşti, Bucureşti, 1981.
p. 26.
18
lhidem.
19
lhidem, p. 22-23.
20
Ibidem, p. 22. Vezi şi Veturia Jugăreanu, op. cit., p. 13, cu referire la Andrei Corbu
Bârseanul şi Martin Bârseanul din Codlea.
21
Primii "săpători de tipare" sau "întipăritori de litere", desigur realizatori de texte
tabelare, sunt pomeniţi la Ntirnberg încă din 1428, ceea ce denotă din plin disponibilităţile
tehnice înnoitoare ale locuitorilor oraşului. Vezi Albert Flocon, op. cit., p. 127.
22 Potenţele economice ale bancherilor locali sunt de asemenea dintre cele mai remarcabile,
cum bine se ştie.

21
Albert Flocon, op. cit., p. 133.
· · · t1pogra11cc
asoc1a\1c1 · - ,
C1utcn t1crg- r: us t, s111
, · 1u lta11 aproape
. . , proba
. bi I, cu momentul
crucial al tipăririi !Jihliei cu ./2 ele rânduri. la Ma1!1~. 1mpr11~1area unor exemplare
de indulgenţe. uncie dintre ele pc hârtie de lux, vel111a.~a unui calen_d~r turce~c. sau
a bulci papale din iunie 1455, în care se faceau r~f~r~~1 . la caderea
Constantinopolului sub turci. papalitatea cedând clreptul edllam 111d~~genţelo~
respectin' hcmcii Fugger din Niirnherg. c~re a_ exp_loatat mon~po~u~ c,~ toat~
vigoarea şi lipsa de scrupule care caracterizeaza orice. comerţ mc1p1e~t , dup~
aprecierile lui Flocon. fiind de semnalat şi faptul că papalitatea ave~ 1~_evo1e a~unct,
stringent. de finanţe pentru confruntările tot mai grele pe care creşt11111 le susţmeau
cu turciic 4 . Din episodul respectiv se ohservă implicarea Fuggerilor În noua
întreprindere culturală, deosebit de profitabilă, pe care invenţia lui Gutenberg o
lansa şi cu care potentaţii oraşului amintit au fost de la început la curent! De
asemenea este de semnalat faptul că hârtia a început a fi fabricată la NUrnberg încă
de la sfârşitul secolului al XIV-iea, de către întreprinzători particulari cţi dare de
mână 2 5, ceea ce a asigurat desigur şi materia primă necesară dezvoltării unei
veritabile "industrii" tipografice locale. Dar o tipografie propriu-zisă a existat în
oraşul menţionat abia din 1470, orăşenii amintiţi fiind întrecuţi în privinţa adoptării
invenţiei lui Gutenberg de locuitorii altor oraşe germane. respectiv de cei din
Mainz (1456), Strasbourg (1458), Bamberg (1460), Kăln (1466), Basel (1467),
Augsburg ( 1468)2 6 • ceea ce nu înseamnă că istoria tiparului nUrnbergez este mai
puţin spectaculoasă decât cea a altor centre tipografice germane, ci, dimpotrivă.
Unul dintre meşterii tipografi ai începuturilor a fost nUrnbergezul Johann
Sensenschmidt, care a activat la Bamberg, înaintea întemeierii propriu-zise a unei
27
tiparniţe la NUrnberg . Potenţele tipografice ale oraşului sunt ilustrate şi de faptul
că una dintre capodoperele timpurii ale tiparului european, comandă specială a
împăratului Maximilian I de Habsburg, a fost terminată de Schănsperger la
NUrnberg în 1517, remarcându-se cele 118 ilustraţii excepţionale ale sale 28 • Una
din cele mai importante întreprinderi tipografice germane din secolul al XV-iea
este cea a lui Anton Koberger din Bamberg, care în 1480 avea un atelier la
N~r~1ber~, _d~tat :u ~~ prese tipografice şi "peste I 00 de tipografi, corectori,
9
m1111aturişt1 ş1 legaton , ceea ce este de natură să nu ne mai uimească în privinţa
performanţelor tehnice ale tiparului din localitate. pe parcursul secolului al XVIl-
lea, _respe~tiv_ după o experiet~ţă de 1~1ai bin~ de două secole. Producţia tipografică a
atelterulu1 IUi Koberger este ~n~pres1onantă , deşi întreprinzătorului i se reproşează
0
nepromovarea la standarde ridicate a cărţii în limba germană şi a autorilor clasici,

l'XIRIMONIVM Al'VLENSE V-VI
printre lucrările sale tipografice importante numărându-se şi ( 'ro11ica din Nlirnherg.

amintită deja.? lui Hartmann Schcdcl. o compilaţie neserioasă. la ora actuală. după
Albert Floc01r' • dar care a satis!âcut din plin '"clientela timpului. îndrăgostită de
1
minunăţii şi avidă de informaţii"'\ în special de o naraţiune cu tentă istoricizantă.

chiar dacă ea era fantezistă adeseori. Un alt tipograf celebru al Niirnbergului. în
secolul al XV-iea, a fost Johann MUiier din Konigsberg. cunoscut îndeosebi în
lumea savantă sub numele de Regiomontanus. ca astronom şi matematician. scopul
său fiind acela de a comercializa cartea de ştiinţă. prin intermediul unor calendare.
cum s-a mai specificat anterior. sau al altor lucrări. Unul dintre colaboratorii
tipografilor din NUrnberg a fost şi mareic artist Albrccht Diirer. căruia şi îi apărea
acolo, în 1525, în limba germană. celebra lucrare Înclrumâtor pentru măsurarea cu
compasul şi rigla a liniilor, planurilor şi corpurilor Î11tregi. în care a dorit să
·'codifice şi să rezume în reguli bine stabilite practica intuitivă a pictorilor timpului
său, oferind tinerilor un acces direct la construirea lumii vizibile"'', versiunea în
limba latină a lucrării apărând abia în 1532 la Paris. O lucrare importantă a
aceluiaşi mare artist german apănise la NUrnberg încă din 1517. respectiv
Învăţături pentru fortţficarea oraşelor, castelelor şi câtunelor3.,_ În 1543 apărea la
Ntirnberg un tratat de perspectivă, al lui Augustin Hirschvogel. bun desenator şi
gravor de poansoane, iar în 1548. cel al lui W. Jamnitzer din NUrnberg. artist al
curţii din Praga . O cărticică utilă pentru ucenicia în artă, necesară pictorilor.
35
cioplitorilor în piatră sau caligrafilor. a fost şi cea datorată gravorului Hans Sebald
Beham din Ntirnberg. intitulată Kunst und Lehrhiichlein, editată mai ales între
1546-1605 36 . Ntirnbergul a strălucit şi în privinţa editării timpurii a unor cărţi de
caligrafie, cea dintâi, cu planşe gravate în lemn datând din 1519: • pentru ca în
17
1557 să se imprime o carte de modă celebră. intitulată Trachtenhuch, cu 219

gravuri în plină pagină, datorate lui Jost Amman . După iniţierea mişcării
38
reformatoare a lui Luther, viaţa editorială a NUrnbergului a fost şi ea deosebit de

frământată, unul dintre textele reformatorului fiind adresat magistraţilor oraşului.
ca o plângere împotriva ediţiilor pirat ale operelor sale . Este o perioada de
39
spectaculoasă înflorire a foilor volante, editate în mii de exemplare, în care şi

oraşul Ntirnberg a fost implicat, mai ales că acolo a văzut lumina tiparului, în 1524.
un text curajos, Marea cuvântare şi răspunsul lui Thomas Miinlzer Împotriva celor
fără putere şi judecată de la Willenberg, care 1-a costat pe tipograf întemniţarea şi
mai apoi execuţia sa 40 . În 1543 apărea la Ntirnberg un text aparţinător lui Nicolaus
31
Ibidem.
3
~ Ibidem.
33
Ibidem, p. 219
34
Ibidem, p. 231.
35
Ibidem, p. 223.
36
Ibidem.
37
Ibidem, p. 227.
38
Ibidem, p. 230.
39
Ibidem, p. 268.
40
Ibidem.
llo111a llrcgh1~1u. ( iahnda Min.:ca
. · ,, ·11 De-a lungul secolelor al XVII-iea şi al
Copcrn1cus. com:01111tent cu moartea sa . _
XVIII-iea Ni.irnbergul. ca de altfel şi Frankfurtul sau Augsburgul, au ramas ce~tre
ale marilor lucrări ilustrate ale vremii . La Ni.irnberg, de exemplu, a activat
42
Joachim von Sandrart. care a editat între 1675 şi 1679 o impresionantă culegere de
arhitectură. sculptură şi pictură, intitulată Deutsche Akademie der ad/en Bau-Bi/~
u,u/ Mahlereikzinste, tot acolo apărând în 1658, la editura Endtner o carte deosebit
de importantă pentru pedagogia modernă, a lui Jan Amos Comenius, intitulată
Orbi.\· sensualium pictui 1 • Tot în secolul al XVII-iea s-a publicat la Ntirnberg un
roman "picaresc··, important pentru naşterea literaturii germane propriu-zise, care
prezenta pe gustul cititorilor de rând aventurile unui personaj popular, Simplicius
Simplicissimus, în timpul războiului de 30 de ani, a cărui ediţie a doua, în 6 cărţi. a
apărut. cu o adresă falsă, la editorul Flesecker din oraşul menţionat, bucurându-se
imediat de mare succes 44 . Tot la Ni.irnberg a părut în 1721 o carte importantă pentru
tehnica tiparului, a editorului A. Endtner, intitulată Tipografia bine- utilată, prin
intermediul căreia se popularizau numeroase specimene de literă, gotice, roman~
sau latine. greceşti, ebraice, chiar şi siriene, arabe, turceşti, persane, copte, ruseşti )
4
etc., relevând universalismul moştenirii lui Gutenberg. Tot la Ni.irnberg, apăreau

între 1793 şi 1803 Annales tipographici. ale lui G. W. Panzer, în 11 volume, care a
fost "primul repertoriu metodic al cărţilor apărute până în 1536'' , deci prima
46
încercare de evaluare retrospectivă a întregii producţii de carte a omenirii. Într-un

atare univers editorial complex, cu tradiţii atât de bogate şi cu viitor asigurat, a
văzut lumina zilei şi tratatul de istorie universală ilustrată, a cărui mică parte, epoca
lui Traian, constituie una din temele principale ale studiului de faţă.
Aplecarea asupra textului cu pricina este utilă pentru a se releva ce anume
din concepţia istoriografică a sfârşitului secolului al XVII-iea german mai este
viabil, în cunoaşterea istorică actuală, pentru că trebuie subliniată din start, dincolo
de unele naivităţi tributare unui spirit cronicăresc de tip medieval, conform cărora
se ambiţiona a se scrie o istorie de la facerea lumii şi se vedea ca posibilă o atare
acţiune, seriozitatea ştiinţifică a celor care au realizat compilaţia avută în vedere. Ei
au pornit evident de la sursele antice şi de la vestigiile trecutului care mai puteau fi
văzute în diferite locuri din lume, acordând atenţia cuvenită atât surselor
documentare şi literare clasice, sau tradiţiei, cât şi monumentelor conservate.
lnteresa~1t este în struct~ra ~olumul~i a_l Ii-lea al lucrării asupra căreia ne-am oprit
faptul ca pr~bl~me de 1stone eclez1ast1că sunt reluate, pentru perioadele avute în
vedere, la sfarş1tul volumelor, ca o temă care necesită şi a tratare sintetică de sine
-~lătă_l<~w-·e. suplinu!ntară_. deşi l_ucrarea d_enotă o viziune în esenţă laică asupra
1stone1. impregnata totuşi puternic de credmţele religioase.
41
Ibidem, p. 334.
42
Ibidem, p. 383.
43
Ibidem.
44
Ibidem, p. 384
4
~ lhiJem.
4
h lhiill.'111, p. 146.
l'ATRIMONIVM J\l'VLLNSL V-VI
Înainte de-a intra în tema de istorie romană care ne interesează cu deosebire.

ca manieră de tratare, merită a fi relevat faptul că exemplare ale lucr{1rii pe care
încercăm să o aprofundăm nu au fost. putem considera, prea numeroase în
Transilvania, deşi cunoştinţele noastre nu sunt decât fragmentare. deoarece
fondurile de carte veche străină aflătoare în tară
•
nu fost investigate încă inteoral.
~ t:'
În
studiile de specialitate româneşti nu există, după ştiinţa noastră, parţială. nici o
specificare a unei atare lucrări şi pot fi consultate în acest sens câteva lucrări. în
genul Catalogului cărţilor rare şi preţioase din colecţia Bibliotecii Centrale
Universitare din laşi , sau cele datorate unor autori ca Lucian Cornea. ( 'artea
47
străină veche În Bohlioteca "Astra" din Sibiu-1 8 , Victor Neumann 1'J sau Dan
Buciumeanu, de exemplu, autorul unui catalog de carte românească şi străină,
. ' 0 etc.
- t rata- Ia T urnu SevernY
pas
Două studii mai importante au fost consacrate cărţilor de istorie străine vechi
aflate în patrimoniul unor biblioteci din ţară şi merită să Ic reevaluăm conţinutul.
Cea care s-a preocupat printre primii cercetători din ţară de existentul de carte
istorică străină conservată la Sibiu a fost Doina Năgler • Într-un studiu din 1983
51
autoarea menţionată sublinia existenţa la Sibiu a unui exemplar al incunabulului

Liber Chronicarum, al lui Hartmann Schedel, amintit anterior în lucrarea de faţă,
apărut la Niirnberg în 1493, în care se manifestă preocupări pentru a explica
originea poporului român, încercându-se originarca etimologică a denumirii de
vlahi şi Vlahia, în numele generalului roman Flaccus, aşa cum proceda şi umanistul
italian Enea Silvio Piccolomini, teorie combătută, mai apoi, energic, printre alţii şi
de către Miron Costin 5~. Autoarea respectivă amintea şi faptul că primul cronicar
care n-a fost de acord cu etimologia Flaccus-Valachus a fost Martin Cromer,
romanitatea românilor fiind afirmată în mod curent în rândul umaniştilor germani
ai secolului al XVI-iea, ca Johann Bohemus, Joachim Camerarius, Conrad
Gessner 53 , sau, mai apoi, Georg Wernher, călător prin Transilvania prin 1595,
pentru care românii întâlniţi în cale, prin ţară, erau urmaşi ai romanilor, chiar dacă
limba folosită de ei în biserici era cea slavonă , ceea ce relevă buna cunoaştere a
54
realităţilor istorice ale locuitorilor principatului. În secolul al XVII-iea aceeaşi

concepţie de factură renascentistă era afirmată şi de către istoricii saşi transilvani
Johann Troster, autorul lucrării Das Alt und Neu-Teutsche Dacia (1666) sau
Apărut în 1981
47
48
Lucian Cornea, Cartea străină veche ( Sec. XVI-XVII), Sibiu, 1978 şi de acelaşi autor
Cartea străină veche im Bihlioteca "Astra", Sibiu, 1982.
49
Victor Neumann, Tentaţia lui Homo europaeus. Gene::.a ideilvr moderne în Europa
centrală şi Je sud-est, Bucureşti, I 997, p. 142-223.
50
Dan Buciumenau, Comori Je carte veche românească şi străină în Bihlioteca I. G.
Bibicescu din Turnu Severin 1921-/996, Bucureşti, 1996.
51
Vezi Doina Năgler, Cartea de patrimoniu din hihlioteca Brukenthal şi valoarea ei
documentară pentru istoria românilor în Valori hibliofile din patrimoniul cultural naţional.
Cercetare şi valorificare. li, Bucureşti, I 983, p. 556-559.
52
Ibidem, p. 557.
53
Ibidem.
54
Ibidem.
l>oina l>n:!,'hici11. (iahricla Mircea
Lauren\lll· ·1· oppc Iunus.

· . d, Cdl
.7 . · lucrare Oric1i11n el occasus transilvanorum, din
l 11 ' t°' • • • ., •
· · - · I · M" (' ·t· Co11cept1a saşilor trans1 vani a putut
1667. HI 1ost cunoscuta ş1 u1 1ron .os · 111 · _ • _ •
avea la bad1 p[irerca mai· veche a tu1· s·zamos·k··oz1.· afirmata _ mea. de_ pe la 1598 , m
A11alecta /apidum ,·etustorwn el 1101111~,~~orwn in _Dacw_ ~~1:,qulf_atum, co~form
căreia roirnînii erau "'urme vii ale stăpân1rn romane 111 Dacia . Ideile respective le
puteau fi fa mii iare şi autori lor istorici uni~ersale _ilus~rate apă~ută la _Nti~n~erg în
1698, fără a Ic da glas, cel puţin într-un capitol de 1stone romana propnu-z1sa._ _
Cealaltă lucrare la care dorim să ne raportăm. pentru a modela mai bme
materia ideatică a studiului nostru. cel de faţă, este cel al lui Dionisie Gyorfi, care
se referă la lucrările de istorie ale unor autori străini păstrate în biblioteca
documentară din Aiud"<,_ Printre operele istorice respective nu se păstrează, putem
admite provizoriu, vreun volum din seria celor prezentate la începutul studiului
actual. Cu provenienţă din spaţiul german şi din secolul al XVII-iea există la Aiud
o Descriptio orbi.\· a lui Lucas de Linda, imprimată la Jena în 1670, sau o
"'Delineatio provinciarwn Pannoniae el Imperii Turcicii in orienle, a lui Johann
Christof Wagner. tipărită la Augsburg în 1684, în tipografia lui Jacob
Coppmayer" 57 . Este interesant de subliniat, pentru tema principală a studiului de
faţă, faptul că în 1666 se tipărea, în limba germană, la Ntirnberg, Das hedrăgte
Dacia, ca şi Rerwn transilvanicarum lihri în 1663 8, lucrări istorice existente şi ele
5
încă Ia Aiud. Tot în spaţiul german apăruseră şi alte lucrări de istorie transilvană,
respectiv la Frankfurt am Main, Ungarischer und Siebenbiirgischer Kriegshăndel,
9
în 1596, sau Neue Ungarische und Siebenbiirgische Chronik, în 164l5 , care cu
siguranţă nu au putut scăpa din atenţia iubitorilor de istorie germani, exemplare ale
tipăriturilor respective găsindu-se şi la Aiud, ele constituind, cu probabilitate, un
veritabil suport bibliografic pentru realizatorii sintezei de istorie universală, pe care
o evaluăm cu deosebire în contextul studiului de faţă.
Revenind la volumul al doilea al lucrării menţionate relevăm faptul că textul
referitor la epoca lui Train se află la paginile 101-108, fiind ilustrat cu 4 imagini. al
căror negativ a fost gravat în metal : dintre care prima prezintă investirea, cu o
60
sabie, pe care însuşi împăratul i-o oferă, a lui Lucius Licinius Sura, ca prefect al
pretoriului şi căpetenie a gărzii pretoriene, informaţia fiind preluată după Xiphilin,
aşa cum reiese din textul însoţitor: a doua ilustraţie prezintă, într-o reconstituire
fantezistă, podul de piatră a lui Traian de peste Dunăre, care de altfel era
55
Ibidem.
sr, Dionisie Gorfi, Lucrări Je istorie Jin secolele XVI-XVII în Biblioteca documentară din
A iuJ, în _J 'aiori bihliofile Jin patrimoniul cultural naţional. Cercetare şi valorificare. li,
Bucureşti, 1983. p. 553-555. ·
57
lhiJem, p. 555.
58
lhiJem.
5') lhiJem.
(J(JDin păcate nu se sp~cifică _nume I:, gravorului,_ dar acesta a putut fi chiar meşterul tipograf
care
. a realizat materialul
. ttpol.!.rahc
~
necesar 1mprimăr1· 1· volu 111 uIu1,· respectiv · Abra h am
L1chtenthaler.
• .
Oricum. ne. . aflăm într-o 11erioadă de spectaculoas"',1 •111 tl orn·. e a că rţt·1 or I·1 ustrate
li\ spaţiul german, art1şt11 executând pentru diferite lucrări· d»s» 11 „ ata"t d
. "" "" "" , e numeroase, •meat •
ele se transportau, cel mai adesea cu cănqelc!
250
l'.\TRI\IONIV!\I \l'VII.NSI, V-VI
considerat încă. la sfârşitul secolului al XVII-iea. o veritabilă minune a lumii. aşa

cum reiese din partea de text referitoare la războaiele cu dacii: u treia. infăţişcază
un cutremur prin care au trecut romanii conduşi de împărat. aflat in culmea puterii.
pe vremea când se aflau încartiruiţi de iarnă la Antiohia. ca o admonestare a
divinităţii. pentru necredinţa lor în Dumnezeu: iar a patra reprezintă cu destul
•'realism", inclusiv în privinţa amplasării spaţiale a monumentului şi a aspectului
său. atât de cunoscut lumii savante. columna lui Traian ele la Roma. ca monument
funerar al împăratului. fără a se specifica evenimentele imortalizate pe fusul
coloanei. respectiv faptul că ele aveau trimitere la grelele lupte pe care împăratul Ic
purtase cu dacii.
Textul istoric. deşi condensat. constituie o interesantă sinteză a epocii lui
Traian, care nu conţine incorectitudini flagrante. Desigur se relevă. chiar de la
început, într-o manieră evident incriminantă. din perspectiva percepţională a unui
bun creştin, specifică epocii în care cartea a fost concepută. n1vna religioasă alee şi
păgână a împăratului. faptele sale religioase fiind reluate şi dezvoltate şi într-o altă
secţiune. finală. a aceluiaşi volum. asupra căreia nu insistăm cu prilejul actual. De
asemenea s-a considerat necesară accentuarea binecunoscutei slăbiciuni a lui
Traian pentru propria sa glorie. motiv volitiv puternic. pentru că el a dorit să ajungă
tot atât de vestit. dacă nu şi mai mult. ca Alexandru cel Mare. în virtutea căruia ci a
căutat, în mod deosebit. sâ-şi facâ cunoscut. respectiv 11e11111ritor. 1111111ele. 1wi11
fapte războinice. Nu insistăm asupra tuturor celor relatate de către autorul textului.
ci ne referim îndeosebi la modul în care au fost prezentate luptele lui Traian cu
dacii, pentru că, prin acest episod asistăm la dezvoltarea unui aspect de istorie
zonală, îi putem spune acum românească, într-o sinteză de istorie universală
modernă. una dintre primele de acest gen. care la vremea respectivă îi era închinată
împăratului Leopold al Austriei. Astfel, se nara. în continuarea textului analizat. că
în al treilea an al domniei sale. Traian s-a văzut nevoit să lupte cu dacii conduşi de
Decebal, care obţinuse cu sila de la Domiţian o pace ruşinoasă pentru romani şi un
tribut avantajos. ceea ce, se putea subînţelege, pentru ambiţiile împăratului era
profund deranjant, dar cauza imediată a pornirii războiului părea a fi şi faptul că
Decebal nu respectase condiţiile păcii încheiate cu antecesorul lui Traian. Războiul
purtat împotriva căpeteniei dacilor a durat cinci ani, el fiind aşadar lung şi \'iolent.
în relatarea amintită nefiind ocolit nici faptul că într-una din lupte împăratul. care
însuşi participase la confruntări, a pierdut mult, fiind nevoit la un moment dat să
permită oblojirea răniţilor cu propriile sale albituri, fapt binecunoscut din relatările
antice la evenimente şi din reprezentările de pe columnă, monument pe care însă
autorul textului (sau autorii) nu le-a interpretat niciodată în sensul că s-ar referi la
războaiele cu dacii. Se afirma că în ciuda faptului că romanii au cucerit capitala
statului dac, se subînţelegea în timpul primului război, din pricina marilor pierderi
suferite, romanii au fost nevoiţi să ceară. momentan, pace. ceea ce releva forţa
militară de loc neglijabilă a autohtonilor daci, împărăţia lui Decebal având şi o
întindere teritorială remarcabilă, la vremea respectivă. Evenimentele războiului au
decurs defavorabil pentru daci, totul sfârşindu-se cu crearea provinciei romane
Dacia, care a cuprins,· ţineau să specifice realizatorii textului, Transilvania şi
I )11111;1 I lrq:l11u11. ( i,1hrn.:la l\fon:a
Valahia. sau lara Românească. din vremea respectivă. In contextul războaielor

daco-romane s·-a construit şi podul de piatră peste Dunăre. mare minune a lumii.
din punctul de vedere al realizărilor tehnice (die Wunder-Rrosse steinerne Briicke).
realizatorii textului amplasându-l în apropiere de Nicopole. el fiind constituit din
20 de pilaştri. care aveau o înălţime de 250 picioare în înălţime, 60 picioare în
grosime. pentru ca distanţa la care au fost amplasaţi. unul faţă de ceilalţi, să fie de
170 de paşi. astfci încât lungimea totală a construcţiei să fie de 3 400 de paşi,
consemm'indu-se totodată faptul că vestigiile sale impresionante se mai puteau
vedea la vremea re.,pectivă, ele certificând adevărul celor relatate.
Textul prezintă în continuare faptele lui Traian, după războaiele cu dacii,
insistându-se asupra acţiunilor sale în Orient şi se încheie cu moartea sa, respectiv
cu prezentarea colu11111ei. ca monument păstrat încă, la vremea respectivă, în
interiorul forumului împăratului, de la Roma, ca amintire monumentală relevantă a
epocii lui Traian, în contextul căreia confruntările cu dacii au jucat un rol major.
cum se poate remarca din economia textului analizat.
TRAJAN'S AGE, ILLUSTRA TED HISTORY,

SECOND VOLUME, NURNBERG, 1698
(Summary)
The authors of this study pointed aut the existence of some volumes of a
lllu~trated Universal History in the old fund of the Documentary Library of the
Nat1onal Museum of the Union from Alba Iulia; they were printed at Ni.irnberg
between 1697-1775 at least.
. Their purpose was to emphasise both the text and illustration referring to
Tra}an fr?m the second volume of the series, appeared in 1698 and the manner in
wh,ch ~~11s paper will be included in the extended valuable typographic tradition
from Nurnberg.
(Translated by Adina Goşa)
ANEXA
TEXTUL I
FOAIA DE TITLU A VOLUMULUI I
Neu-erăffneter/ Historischer/ Bilder- Saal/ Das ist:/ Kurtze deutliche und

unpassionirte/ Beschreibung/ der/ HISTORIAE UNIVER,'i~4L/S.I V011 Anfong dcr
Welt biss auf unsere/ Zeiten in ordentliche und mcrcksame Perio-. dos und Capitul
eingetheilt/ Darinnen die fornehmste Geschichten Kriege/ Schlachten und andere
~ ~
Begebenheiten in melu als 900./ Kupfferstiicken gar kennlich Hir gesteller Li

werden also dass aus solchen/ allein eine General-Cog11itio11 von der gantzen
Historie und deren/ Chronologischen Aufeinanderfolgung zu erlangen ist./ Allen
Liebhabern der Hi.Hori Geistlich: und weltlichen/ Stands Predigern und andern so
zu Discuriren Belieben ha-/ ben absonderlich der stuclirenden Jugend zu
sonderbarer Er-/ gătzung und Nutzcn also zusammmen getragen./ Erster Theil/
Enthaltend die Geschichten von Anfgang der/ Welt biss auf die Gcburt Jesu Christi
und bald darauf/ erfolgten Todt Kaisers Augusti.l Zum andernmal heraus gegeben./
Mit Rom. Kais. Mai. Gnăd. Freiheit nicht nachzudrucken:/ Ntirnberg/ Zutinden bei
Johann Leon hard Buggel/ Druckts Abraham Liechtenthaler I 697 //
TEXTUL li
PRIVILEGIUL TIPOGRAFULUI DIN VOLUMUL I
Wir Leopold von Gottes Gnaden er-/ wăhlter Romischer Kaiser zu allen
Zeiten Mehrer des/ Reichs in Germanien zu Hungarn Boheim Dalmatien Croatien
Sclavonien etc. Konig Ertz-Hertzog zu/ Oestereich Hertzog zu Burb11.md Steir
Kărndten Crain undi Wtirtemberg Grav zu Tiroll etc. Bekennen offentlich mit
diesem/ Brief und thun kund aller mănniglich dass Uns Unser undi des Reichs
Iieber Getreuer (Nomen Aiithori.\) in Unter./ thănigkeit zu vernehmen geben was
massen aus Veranlas-/ sung unterschiedlicher Personen er sich unternommen zu
Behuff/ und Suhlevation der Lehr begierigen und zu dem Studio Historico sich/
applicirenden Jugend ein gewisses Opus Chronologicum in octavo,/ Continens
Historiam Universaf em â mundo condito usque ad haec/ lempora, unter dem Titu/
Neu- eroffneter Historischer Bilder-/ Saal zu verfertigen darrinnen nicht allein das
gantze Systema Histo-1 ricum ktirtzlich und deutlich auch ordentlich alles in seine
mercksame/ Periodos und Capitul eingetheilt begriffen; sondern auch alle vor-/
nehmste geeschichten Revolutiones, Schlachten etc. in mehr als 900./ Schonen
Kuppfferstticken Geschicht-măssig und mit ihren Notis Cha-1 recteristicis welche
eine Historie, Schlacht Belagerung und der-/ gleichen von der andern gar
erkănntlich distinguirten vor Augen/ getetllt werden mit welchen allen er auch
allbereit so weit avancirt! dass der mehreste Theil der Kuppffer-Stticken
beisammen der Erste/ Theil auch so von Anfang der Welt biss auf die Geburt
Unsers Hei-/ landes Jesu Christi in seinen Historischen Fortlauff gebracht wor-/
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 253
l)o111a l>n:glm:111. (,ah11L'la ~11rn:a
.. ·kl. . . M ·t· in Mlcntlichcn/ Druck puhlicirt
dcn ·llll ncchst bc, orstchcndcr I-l ne urtcr- c z . . . y ,
' d ... - om,·/ so cr aul scrncn crgcnen er 1ag
"crdcn sol Ic. Â Ilcrmasscn ahcr rcscs 1 . , . I. b . d t
· . --, M"I und Plcrtz so 11er er angewen e
untcrnchmcn miisscn ncbst/ dcr g1 ossen li ic . . . /
·1·· -- .. •k andcrs nrcht als mrt se 11r grossen
wordcn/ wcgcn Mcngc dcr Kup 1 CI Sluc en b · · I
· b ·ngcn gcwcscn und er/ an e1 n1c 1t
Unkostcn zu crhcbcn und zum Sta d I zu n · . . J,· . , ,·
unbillich bcfahrcn mtisse dass da solchcs ohnc Unscrm/ Karse~~rchen I_, ,v,h_gw
hcraus gchcn solie drc · C1cwrnn-
· · .. I1t'1ge-/ Buchdrucker und
suc . Handler . s1ch. nrcht.
· ; 1· I •I
cnthalten wiirden es gar zeit- 1c 1 nac izu ruc- d ke11 odcr vvenrgstens mrt Puhhca/1011
. .
dcr folgcndcn/ Tomorum ihmc vorzukommen wodurch er dann so wol 111 semer/
guten Jnrentioll betrooen als auch an sein bereits ausgelegten/ scl~weren Kosten
~iercklich dam,,isicirt\,,erden ,vtirde als hat Uns-/ er allerunterthănrgst angeruffen
und gebetten Wir derowegen ihme/ darUber Unser Kaiserlich Privilegium auf acht
Jahr zu ertheilen/ genădigst geruheten./ . . .
Wann Wir dann gnădiglich angesehen jetzt angedeute gantz/ b1lltge Bttt
auch den Fleitz Mtihe und Unkosten so bei diesem/ Opere Chronologico
anzuwenden. So haben Wir ihme/ (dem Authori) die Gnabe gethan und Freiheit
gegeben// thun auch solches hiermit in Krafft dieses Briefs also und der Ge-/ st~lt
dass er slochcs bertihrtes Opus Chro110/ogicum in offentlichen/ Druck ausgehen hm
und wiedcr teii haben ausgeben und ver-/ kauffen lassen moge auch dasselbe ihme
niemand ohne seinen Con-I sens, Wissen und Willen innerhalb acht Jahren von
dato dieses/ Briefs an zu rechnen im Heiligen Romischen Reich und Unsern/ Erb-
Konigreichen Ftirstenthumen und Landen weder in Octavo noch/ in kleinern oder
in grosser Format auch weder mit noch ohne Kupf-/ fer oder Holtz- Stăcken nach
drucken noch continuiren weniger die/ annochzuruck stehende drei Theil desselben
vor ihme Authore publi-1 ciren und verkauffen lassen solie: Und gebieten darauf
allen und jeden/ Unsern und des Heiligen Romischen Reichs auch Unserer Erb-/
Koniglichen FUrstenthumen und Landen Unterthanen und St-/ treuen insonderheit
aber allen Buchdruckern Buchfohrern./ Buchbindern und Buchverkauffern bei
Strraff ftinff Marek lăthigen/ Golds die ein jeder so offt er freventlichen hierwieder
thăte Uns/ halb in Unser Kaiserlichen Cammer und den andern halben Theil nicht/
ermeldten Aut hori, ader seinen Erben so hierwieder begi< ... >/ diget worden
unnachlăssig zu bezahlen verfallen sein solen./ Hie mit ernstlich und wollen dass
ihr noch einiger aus eu < ... >/ selbst oder jemand von eurentwegen obangeregtes
Opus Chronologi-1 cum innerhalb der obbestimmten acin jahren weder in Octavo/
noch in kleiner noch in grossern Format auch weder mit noch oh < ... >/ Kupffer
oder Holtz- Stăcken nachgedrucket noch also nachgedrucket/ distrahirt feil habet
umbtraget oder verkauffet noch andern < ... >/ thun verstattet sonsten auch solches
Opus nicht collfinuiret und < ... >/ noch zuruckstehende drei Theil desselben vor
ihme dem Authore nicht/ publiciret alles bei Vermeidung oberwehnter Straff
Unsere/ Kaiserlicher Ungnad und Verlierung desselben eueres Drucks der/
mehrernandter Awhor oder seine erben auch dero Befehlshaber/ mit HUlffe und
Zuthun ei nes je~en Orts. Obrigkeit wo sie derglei-/ chen bei euer jedem finden
werden also glc1ch aus e1gc11em Gewalt/ ohne Verhinderung mănniglichs zu sich
nehmen und damii nach ih-/ ren Gefallen handlen und thun mogen etc. Alles nach
254
I' \TRl~10NIV~I .\l'\'111\SI V-VI
mehrer Aus-/ weissung des Original-Pril·il<:gii.l Leopold/ Ur Leopold Wilhelm

Grav von Konigsegg/ Ad 111undutu111 5i'ac. Ca<:s. Maj<:st. Propriwn/ ( L. S. )/ Frantz
Wilderich Metzhenger./
TEXTUL li
FOAIA DE TITLU AL VOLUMULUI II
Neu-eroffneten/ Historischen/ Bilder- Saals/ Anderer Theil/ Das ist/ Kurzzc

deutliche und unpassionirte/ Beschreibung/ Der/ H!STORIAE UN!VERSAL!Sj
Enthaltend/ die geschichten von dem Todt Kaisers/Augusti an/ biss auf dic
Truns/ationeml lmp<:rii in Caro/11111 mugnum./ Alles mit vielen Kupffern
ausgezieret/ und vorgestellet./ Zum andernmal heraus gcgcben./ Mit Rom. Kăiscrl.
Majestăt Gnăd. Freiheit/ nicht nachzudrucken./ Ni.irnberg/ Vcrlegts Johann
Leonhard Buggel./ Druckts Abraham Lichtenhaler/ Anno MDCXCVIII./
TEXTUL IV
CAPITOLUL DESPRE EPOCA LUI TRAIAN DIN VOLUMUL Al II-LEA
Das li. Seculum

Das IX. Capitel
Von der Regierung des Kaisers/
M Ulpii Trcţjcmi
Wir haben in dem vorhergehenden VII. Capitel/ Anregung gethan was
massen der Kaiser Nerva,/ den Stadthalter in Teutschland Ulpium Traju-/11w11 zum
Sohn angenommen und also zum/ Nachfolger im Romischen Rcich erklăret
erfordert derobai-/ ben nunmehr die Ordnung dass wir auch dessen Ge-/ schichte
ftirstellig machen./
Nachdem Nerva, bald nach geschcheiter Adpotion mit/ Todt abgangen tratt
Trajanus alsobald das Reich an/ als er sich noch zu Coln befand und cilte so
fortnach Rom/ woselbst er mit allen Freuden aufgenommen ward un-/ geachteter
kein Romer sondern von Nation ein Spanier/ war. Er hatte sich in seinem gantzen
Leben aller Tugen-/ den beflissen; in Kriegs-Sachen war er unverdrossen; în/
gemeinem Wandel gi.itig; in seinem haus-Wesen erbar;/ gegen seine Freunde
freigebig und vertrăulich; liebte ehrli-/ che und tapffere leute von Hetzen; Ehre die
Gelehrte/ ungeachteter selbst nicht allzu viei studi1t hatte; zeigte în al-/ len Stucken
eine sonderbare Klugheit; trachtete vielmehr/ dass er von den leuten geliebt als
gechret werden mochte/ und that dahero den Stădten so irgend Noth litten sehr/ viei
Gutes./
Als er den Suburanum oder wie ihn Xiphilinus nen-/ net Licini11111 Suram zu
seinem Obrist-Hof-Meister undi Quardie/ Hauptmann oder Pruefecto Pruetorio
annahm/ und ihm das blosse Schwerdt als das Zeichen seines// Ampts iiberreichte
. , . , li· Volck o!Tcntlich/ noch diesc Wort dazu: Diss Scbwerdt
so sprac I1 c1 \ 01 a cn 1 . b
.. ·/ ma'cb u•ann icb rccbt bandele bandele 1cb abcr/ unrec t so
gr h rauc I1c fu1 .. . •
·.• 1111·cb [) 1·,-•sc Zugcn-/ dcn 111s gcsammt wclche noch durch d1e
gr I)l"lllll' Il cs WluCr . .. , .
lkschcidcnhcit/ scittcr Gcmahlin J>/orinae vermehrct. wurdcn macl~ten se1-/ rn:
l lochachtuno hei aliem Volck umh so viei grosscr wctl/ man dergle1chen an den
\orioen mch~cnthcils Tiranni-/ schen Kaisern gar nicht gcwohne_t war./
e Den Glantz aber seincr guten Sitten verdunkelte i.iber/ d1e massen cler a_llzu
grossc und hlinde Eifcr den er fur sei-/ ne He!dnis~he_ Religion trug: dann wetl er
cin gar gros-/ ser Verehrer des Jovis war und s1ch e111btldete durei~ des-/ sen <?na~e
wthc cr zum Kaiserthum kommen hingegen/ auf cler andern Se1ten sahe w1e d1e
Christliche Religionl zum Nachtheil des Gătzen Dienstes so sehr zunahme class/
man fast kcin Opffer melu zu den Altărn brăchte so liess er/ ein _Gebo~ ausg_ehen
class man alle heimliche Zusammen-/ kunfften als bei welchen d1e Chnsten 1hren
Gotcsdienst/ verrichteten bei Lehens-Straff abstellen auch diejenige// so den
Abnottcrn nicht opffern wolten mit Ernst bestraffen/ solte. Hieri.iber entstund im
oa 1~zen R<-irnischen Reich/ wider die arme Christen eine gewaltige Verfolgung
~"ci-// che fUr dic dritte in der Ordnung gerechnet wird und mu-/ sten viei heilige
Leute den Christlichen Glauben mit ihren/ Blutbesieglen wie wir in dem Capitel
von den Kirchen-/ 1-listorien mit mehrern beschireiben werden./
Es besănfftigte zwar der Stadthalter in Birhynia C./ Plinius Junior des
Kăisers Zorn in etwas indem er den/ Christen clas Zeugnuss gab class sie fromme
Leute wăren/ und nichts Băsesthăten und brachte dadurch zu wegen/ class
Trajanus wciter auf die Christen absonderlich zu in-/ quiriren verbott und nur die
zu straffen befahl die aus-/ dri.icklich angeklagt wurden doch hărte damit die
Verfol-/ gung nicht găntzlich auf sondern dauerte fast des Trajanil gantze Lebens
Zeit durch./
Nebst diesem gottlosen Heidnischen Religions-Aifer/ hatte er auel, die
Schwachheit class er allzusehr nach hohen/ Ruhm strebte und seinen Namen durch
Kriegerische Tha-/ ten gross zu machen suchte. ln diesem Absehen richtete/ er sich
gleich im dritten Jahr seiner Regierung an den Da-/ cischen Kănig Decebalum,
welcher dem Domitiano einen schăndlichen Frieden und Tribut abgenotiget und
biss-/ her auch diesen Frieden nicht gehalten sondern die Ro-/ mischen Bunds-
Genossen und Grăntzen hin und wieder/ beschădiget hatte. Mit diesem Decebalo
fi.ihrte Trajanusl fi.inff Jahr lang hefftigen Krieg und zwang ihn anfiing-/ lich durch
cine Schlacht (in welcher zwar Trajanus auch/ viei eingebi.isset und so viei
verwundete bekommen class/ er sein eigen Weiss-Gezeug zum Verbinden hergeben
mi.is-/ sen) dass er den Frieden begehren muste als aber Deceba-1 fus solchen
abermal brach i.iberzog er ihn mit noei, grosse-/ rer Macht eroberte seine Residentz-
Stadt und trieb ihn/ also in die Enge dass Decebalus aus Verzweiftlung sich/ selbst
erstach woraus gantz Dacia. so heut zu Tag- Sieben-/ blirghen und Walachai ist
sich an die Riimer crgab undi zu einer Romischen Provintz gemacht ward.//
Diesen Kricg macht unter andern sehr notabel diel Wunder-grosse steinerne
Brlickc so Trajanus nahe bei/ Nicopoli i.iber die Donau bauen lassen welche aus
zwantzig/ Pfeilern bestund deren jeder zwei hundert und funfftzig/ Schuh hoch
256
sechtzig Schuh dick unei hunckrt und sicbcn-/ tzig Schuh cincr ,011 dcrn ,mdcrn
stuncl class a Iso die Brii-/ ckc in allc11 drci tauscnd u11d \ ier hunclcrt Schuh lan o undi
durchgehends gewolbt ,var dercn i'estigia noch hcut zu/ Tag gcschen \\erden.c-
Nachdem Trujcmus den Dacischcn Kricg gccndigct/ und Rom cincn
herzlichen Triumph und Freuden- Spic-/ le gchaltcn ,,orbei untcr anclcrn rnclir als
zehen tausend/ wilde Their umgebracht und zchcn tausencl Gladiatores/ oder
Fechter ausgefiirer worden riistct cr sich balcl clar-/ aur zu cincm a11dern Krieg in
Orient. Es hane cler da-/ malige Konig in Armenicn Plwmoces, die Cron von/ dcm
Pa1thischen Konig sich auffetzen lasscn unei also sich/ fi.ir dessen Vusu/len erklăret
dieses nun verdross Trajo-1 1111111, ,vcil dic vorigcn Annenischen Kc)nigc dic Cron
von/ elen Romern zu empfangcn gepnogen zog dcrohalhen// dahin denselhen
abzusetzcn fiih1te auch scine Victoricn undi gliicklichc Walfen so wcit class cr nicht
allein den Pharna-1 cem crlcgtc und Ar111e11ien gar zu einer Romischcn Pro-' ,·intz
machte also die Grăntzen des Romischen Reichs iibcr/ elen Euphratem, biss an den
Fluss Tigrim erstrecktc son-/ dern noch clarzu die Kt)nige von Jhericn von
5-,'armatienl von Bmphoro, von Arahicn von Co!chis, unei cler Os-/ draenorw11 sich
unterwi.irffig machte: Die Landschafften/ dcr Adiuhe11oru111 unei Afurco111edoru111.
wie auch einen/ grossen Thei I von Pcrsicn nebst elen Stăcltcn 5-,'e/eucia./
( 'tesiphonle, Bahylo11 unei Edessa. cinnahm: clic Lăncier As.,yrien unei
Mesopotamien zu Romischen Prm·intzen! machtc biss an das rothe Mccr
durchdrang und daselbst/ cine Flotte ausriistete umb elamit dic lndianer hcimzu-/
suchen: und also die Furcht vor seinem Namen in cler gan-/ tzcn Wclt aushreitete./
Wie er aber auf dcr hochsten Spitze scines Gliicks war/ und sich riihmte
class er es noch weiter als Alexander M.I gebracht habc zeigte ihm Gott dass aller
Menschen hoc/ heit in seiner Gewalt stehe unei wann er wolle in einem//
Augenblick fallen mi.isse dann da er zu Antiochia im Win-/ tcr-(juartier lag
entstuncl fachling cin solch grausames Erei-/ beben dassdadurch fast die gantze
Stadt i.iber einen Hauf-/ fen geworffen und viei tausend der fiirnehmstcn Herren/
welche aus allen Orten cler Welt sich do1thin versammlet/ hatten elendiglich
erschlagen unei begraben wurden. Der/ Kaiser selbst kunte sich kaurn retten uncl
ward mit Leib undi Lebens-Gefahr von cincm unbekanten Mann zu einem/ Fenster
heraus gezogen./
Hierzu kam noch ein ander Unheil dann cs rebcllirtcn/ umb diese Zeit dic
Juden in Egipten und Cipern mit sol-/ cher Grausamkeit dass sie bei vier hunde11
uncl funfftzig/ tausend Menschen todt schlugen und die Gefangene nă-/ chtigten
von dem Fleisch der Erschlagenen zu essen biss sie/ endlich ins gesammt
wiederumb erschlagen und ausgerot-/ tet wurden unei machte hierauf cler Cyprische
Stadthal-/ ter L. (juietus cin Gesetz dass wann cin Jud mehr in Cy-/ pern kăme es
geschehe gleich aus was for einen Zufall es/ wolle so salte er das Leben verwUrcket
haben./
Doch clieses alles hielt Traju11w11 nicht ab class er bei/ eingehenden FrLih-Jahr
nicht wiecler zu Feld zog und den/ Krieg wider die Parther văllig ausfiih11e unei
solche un-/ ter das Romische Joch brachte. Als er aber hierauf clas/ Volck zu Schiff
setzte und wieder nach Jtalien seglen wol-/ te ficlen in seincr /\bwesenheit alic die
1)0111a l)rq.:h irn1. <iahm:la 1\1 in.:ca
[ ,iindcr dic cr crobc11/ halte auf cinmal wieder von ihm ab und sch~ugen die hin-/
terlasscnc Bcsatsungen todt dass alsa Trujanus gezwungen/ ward_ wrederzuruc~ zu
kchrcn und dcn Kricg glcichsam/ von ncucn anzufangen. Anfanglrch wolte ~s 111cht
rccht/ gclingen dann die Rcbellen erlegten den einen Generu/1 M_uximun~, hmgegcn
brachte der andcr General Lucim-/ Quietu.\· diese Schlappe wreder em eroberte
Nisihin undi Edessum, wie auch Seleuciam wieder und legte diese letzte/ in die
Asche./
Trujunus gab den Parthern weil sie die Romische Be-/fehlhaber nicht
vertragen. kunten einen Konig von ihrem/ Volck den sie zwarbald hernach wieder
vertrieben undi/ zog in Persan wieder die Araber so Agarener hiessen kun/ te aber
nichts ausrichten weil Gott seinem Vorhaben/ sich selbst widersetzte dann so offt
er auf dcn Feindloss ge-/ hen wolte entstund ein solcl1 greuliches Wetter dass er/
wieder zuruck kehren muste; so kam auch eine solche Menge/ Mucken in das
Lager dass man daflir weder Speiss noch/ Tranck geniessen kunte. Wie nun dieses
al Ies des Traja-1 ni Concepi gewaltig verruckte fiel er aus Beki.immer-/ nuss in cine
Kranckheit welche etliche einem ihm beige-/ brachten Gifft zuschrieben worzu
endlich ein Schlag-Fluss/ ader wie andere melden cine Ruhr kam so ihm zu
Selinuntel einer Stadt in Cilicia den Garaus machte seiner Regie-/ rung im
zwantzigsten Jahr.
Dieses ist der Trajanus, der so wol durch seine grosse/ Kriegerische Thaten
als auch flirnemlich durei, seine eigne/ Tugenden sich den grosten Namen von allen
Romischen/ Kaisern erworben alsa dass man ihn nicht allein Opri-I mum, oder den
Besten beigenannt sondern auch nach sei-/ nem Todt den neu-erwăhlten
Romischen Kăisern zuzuruf-/ fen gepflogen: Sis felicior Augusto, sis melior
Trajano:/1 Gott gebe dir mehr Gli.ick als Augusto, und noch/ mehr Tugend als
Trajano. Er hatte auch nach sei-/ nem Todt dieses absonderliches dass seiner Asche
die Ehre/ geschah die sonst vor ihm noch niemanden widerfahren/ dass sie in der
Stadt Rom selbsten und zwar unter die/ fortreffliche hohe Săule die er zu seiner
Begrăbnuss er-/ bauen lassen (welche noch heut zu Tag mit Verwun-/ derung zu
~om geschen wird auf dem Marek so von ihm/ Forum Trajani genannt und von
rhm erbauet und eben/ gemacht worden indem er daselbst einen Berg abtragen/
lassen der so hoch gewesen als die Săule ist) beigesetzet worden./
PATR IMO IVM APVL ENSE V-VI
·--,. -~- . ....
:. ·=- ~~- .
.1f\.. •~.,;
Fi g. I . Reprezentarea Coiumnei lui Traian.
Fig.2. Reprezentarea Podului lui Traian p este Dunăre.

l'.i\TRIMONIVM Af>VLI-NSI·: V-VI
SCURT ISTORIC AL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI GRĂNICERESC

DIN CUGIR
ALEXANDRU BUCUR
Ca reşedinţă de companie, la Cugir se consemnează existenţa unei şcoli

capitale încă din perioada graniţei militare, prima menţiune a ei fiind în anul
) 773. Cel care pregătea elevii era preotul. plătit cu suma de I florin şi 30 creiţari.
In anul 1777 şcoala din localitate avea un număr de 20 de elevi pentru care preda
în limba română învăţătorul Ilic Muntean plătit din Fondul de 1n·o,·ente cu I
florin şi 30 de cruceri pe lună 1 • Ulterior, la această şcoală au predat doi învăţători.
unul în germană şi celălalt în română 2 .
Şcoala din Cugir s-a susţinut din veniturile proprii p.înă în toamna anului
1871 când reprezentanţa comunală a cerut ca ea să fie trecută în rândul şcolilor
grănicereşti3. La data aceea şcoal~ avea caracter comunal iar clădirea ci era
acoperită cu şindrilă~. Pentru această şcoală, în anul 1871. tâmplarul Kovacs Elek
a confecţionat 13 bănci şcolare pentru ca elevii să poată învăţa şi scrie pe ele „tot
câte doi copii la una gaura pentru calemariu şi loc pentru a-şi aşeza cărţile. tot
copilul la locul lui, una masă, două scaune şi o tablă vopsită negru - de o latură
liniată - cu stelagiu cerut, cu tot. pentru deprinderea copiilor la scrisu" .
5
Cursurile anului şcolar 1873-1874 au început cu întârziere, datorită faptului

că în localitate bântuia o epidemie de holeră, care făcea zilnic zeci de victime<'_
Şcoala avea doi învăţători, unul dintre aceştia fiind salarizat de comitet cu 300
florini lunar iar al doilea de comună. În clasa I-a învăţau 38 de băieţi şi 28 de fete
iar în clasa a II-a, 28 de băieţi şi 7 fete. Din localitate era plecat la studii medii
doar un singur elev. În biblioteca şcolii existau 370 de volume .
7
În anul 1877, comitetul critica Eforia Şcolară din localitate pentru

nepăsarea ei faţă de şcoală 8 , pentru ca în 1896 să facă constatarea că „toată
inteligenţa din comună lucrează pe întrecute pentru binele şi propăşirea şcolii" .
9
Grija locuitorilor pentru şcoala lor o desprindem şi din gestul făcut în anul 1890,
1
G.Bariţiu, Materialu, p. 67; N.Albu, Istoria învăţământului, p. 2 I 9; Al.Bucur, Op. cit., p.
78 şi 79.
2
O.Radu, Op. cit., p. 386-387.
3
ANSB, FSG, Protocolul şedinţei comitetului din I decembrie 187 I; Al.Bucur, Op.
cit., p. 85.
4
Ibidem, D. 727/2 noiembrie 1873.
5
Ibidem, D. 310/28 decembrie 1871.
r, Ibidem. D. 514729 august 1873.
7
Ibidem, Extras din Raportul despre starea şcolilor grcinicereşti la finea anului şcolar
1873-1874 şi D. 344/11 aprilie 1875.
8
Ibidem, D. 144/27 ianuarie 1877.
9
Ibidem, Raportul comitetului despre starea internă şi externă a şcolilor grănicereşti pe
trieniul I 893-1895, ccitre adunarea generală din 21 ianuarie llî96.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 261
;\ loa11dru Bucur
c.înd reprezentanţa comunală a pus la dispoziţia Eforiei Şcolare suma de 25

florini pentru procurarea de îmbrăcăminte şi încălţăminte _neces_ară pent_~u 32 ~e
şcolari sfiraci 1u_ în anul 1882. din cauza creşterii numărului elevilor şcol11, Efona
Localfi a solicitat comitetului_ mobilier în_ pl~,s~ iar odată cu în~eperea ~~,ului
1
şcolar 1884-1885 şi un al treilea post de mvaţator, ceea ce s-a ş1 aprobat . De

acum scoala avea trei clase. organizate astfel:
~ .
-clasa l-a. cu 51 de elevi împărţiţi în două despărţămmte;
-clasa a li-a. cu 67 de elevi împărţiţi în trei despărţăminte;
-clasa de fetiţe, cu 34 de eleve împărţite tot în trei despărţăminte, în total
şcoala fiind frecventată de un număr de 152 de elevi . Pentru ca elevii să fie
13
şcolarizaţi în condiţii corespunzătoare, Eforia Şcolară Locală a cerut comitetului

nu numai repararea edificiului şcolar existent ci şi infiinţarea a încă unui post de
învăţător 14 • Deoarece, încă de la începutul anului şcolar 1882-1883 elevii nu mai
încăpeau în sălile de predare, s-a impus construirea unui nou edificiu şcolar
corespunzător misiunii „de a creşte şi a dezvolta tinerimea comunei, pentru a
putea deveni cu timpul bărbaţi apţi şi zeloşi luptători atât pentru propăşirea şi
înflorirea comunei cât şi întru prosperarea bisericei şi naţiunei" .
15
În anul 1886 a prins să se înalţe noul edificiu şcolar, pe locul celui vechi,
constructor fiind Leonhardt Dietrich din Sebeş Alba • Pe timpul lucrărilor,
16
cursurile s-au ţinut după cum urmează:

-clasa l-a mixtă, în ,,casa de dinainte" a locuitorului N. Darabea;
-clasa a li-a, fete, în casa „de dindărăpt" a locuitorului N. Maniuţiu;
-clasa a li-a băieţi, în casa „de dindărăpt" a locuitorului N. Romoşanu,
17
pentru fiecare din aceste încăperi plătindu-se o chirie lunară de 5 florini .
Noua construcţie era compusă din patru săli de clasă şi a costat 8525
florini 18 • La data terminării, august 1877, s-a ivit o problemă în ceea ce priveşte
efectuarea inscripţionării: cu litere zugrăvite sau cu litere metalice - vopsite în
\')
~1egru _- C~rt este f~ptul că, la data de 12 septembrie 1887, anul şcolar a început
m~re z_1dunle 110~!~1 local, considerat drept un edificiu şcolar „pompos - fala şi
mandna comunei"- 0 •
Ibidem, Protocolul şedinţei comitetului din I O februarie J890

10
:: Ibidem. Protocolul şedinţei comitetului din /6.septembrie /882.

- llndem, Protoco/11/ şedinţei comitetului din 3 I aue;mt / 884
" Ibidem. D. 189/19 februarie 1885. L • •
14
lhidem. D. 622/2 octombrie 1883.
15
Ibidem, D. 894/22 octombrie 1886.
16
Ibidem, D. 796/1886.
17
lhidem. D. 809/3 octombrie 1886.
lK lhidem, D. 795/1886.
19
Ibidem. D. 699/13 august 1887.
'O .
- _Jh1dem, Protocolul şedinţei comitetului din 22 octombrie 1887 i R I . ·
catre adunarea generală din 22 februarie /893 1.·. I . . . ş . ~portu ~on11tet1~J
_ . . · · P I\ 111, .,ta, ea 111terna ,., ext r11a a şcolii
0
gra111cereşt1. v ...
262 - - - - - - - - - - - - - - - - - ~
l'i\TRIMONIVM i\PYLLNSL V-VI
Un episod semnificativ pentru şcoală a fost cel în care s-a implicat

învăţătorul Teodor Petrişor, prin refuzul său de a scrie adresele corespondenţei
oficiale în limba maghiară, permiţându-şi - după cum consemnează documentele
vremii - şi ,,expresii vătămătoare la adresa autorităţilor poştale"'! Cazul respectiv
a făcut vâlvă la vremea sa. el fiind relatat şi în numărul 25 din 18 iunie 1887 al
ziarului Hunnyad. care apărea la Viena:i 1•
Mai scoatem în evidenţă faptul că această şcoală a fost predată scaunului
comunal la data de 24 februarie 1896. Din documentele întocmite cu acest prilej. reies şi
salariile pe care le primeau învăţătorii şcolii. dar şi facilităţile de care se bucurau:i .
2
Învăţătorii care au predat la şcoala din Cugir:

-Ioan Munteanu ( 1871 );
-Ioan Moldovan ( 1872);
-Ilie Chirilă ( 1871-1874 ), originar din Făget, jud. Alba;
-Ioan Pop ( I 872- I 878);
-Teodor Crişan ( I 874-1888), din Băgău, jud. Alba, considerat drept unul
dintre cei mai bravi învăţători ai şcolilor grănicereşti \
2
-Gheorghe Susman ( 1875-1886);

-Maria Simonca ( 1878);
-Ioan Munteanu ( 1878-1909);
-Sofia Bârsan-Bria ( 1879-1923 ), din Teiuş, jud. Alba;
-Ilie Bărbat ( 1881-1891 ), originar din Porumbacu de Sus, jud. Sibiu (foto I);
-Vasile Petrişor ( 1886-1888), din Sânpaul, jud. Cluj;
-Teodor Petrişor ( 1886-1889);
-Teodor Coman ( 1887);
-Atanasie Bologa ( 1888-1889);
-Ioan Opriş (1889-1891);
-Valeriu Receanu (1889-1905), din Recea,jud. Braşov (foto 2);
-Andrei Rusu ( I 892-1893 ), din Velcheru de Câmpie \ jud. Mureş;
2
-Paul Olteanu ( 1892);

-Nicolae Sânzian ( 1892);
-Andrei Radeş ( 1893);
-Traian Lupea ( 1906-1923 );
-Mihai Găzdac ( 1909-1919).
SHORT HISTORY OF FRONTIER POLICE EDUCATION IN CUGIR

(Sumarry)
The author presents in his study the history of frontier police education in
Cugir, especially its evolution during the second half of the XIX'h century.
21
Ibidem, D. 636/21 iunie 1887.
22
Ibidem, D. 120/27 februarie I 896 şi D. 30/12 aprilie I 923.
23
Ibidem, D. 521/1878.
24 Veche denumire a localitătii Răzoare. Vezi I.Iordan, P.Gâştescu şi O.I.Oancea, Op. cit.,
p. 269.
/\kxandru Bucur
I. IIie Bărbat
2. aler iu R eanu
24---------- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
O '"PLÂNGERE" ADRESATĂ EPISCOPULUI IOAN BOBB DE
CĂTRE TIPOGRAFUL DIMITRIE FINT A ÎN 1787, PRETEXT
PENTRU RETUŞAREA SCHIŢEI BIOGRAFICE PROFESIONALE
A MEŞTEŞUGARlJLlJI
GABRIELA MIRCEA
Încă din 1929 Alexandru Lupcanu Mclin îl includea pc Dimitrie Finta in lista
xilografilor care au activat la Blaj. p,1nă în 1800. ci ocup,111CI poziţia a I~-a. dintr-un
total de 18 a11işti-meşteşugari • Autorul amintit greşea îns{1 sensibil c,înd afirma
1
despre singura sa creaţie care îi era cunoscută. xilogravura "'S/ci11111l11i lou11

Damaschinu/", din Octoih. Blaj. 1792 2• că era semnată cu iniţialele D.F.'. dnd în
realitate numele artistului fusese gravat în întregime. ""Di111itrie Finta"'. cu litere
chirilice, aşa cum relevau faptul respectiv autorii Bibliografiei Ro11uî11eşti f'eclii' şi
cum pot constata pe mostre reale toţi cercetătorii cărţii vechi ro1rnîncşti.
Şi Ioan Raţiu greşea puţin. când limita categoric activitatea tipografici"\ şi
artistică a lui Dimitrie Finta la Blaj între anii 1782 şi 1797'. pentru că. dacă. la ora
actuală nu se cunosc documente care să certifice prezenţa sa acolo. înainte de 1782
(dar o atare posibilitate nu este totuşi exclusă!). cele care îi prelungesc activitatea la
confluenţa Târnavclor după 1797. până în 1800. sunt deja binecunoscute. astfel
încât.finele emului /800 este acceptat actualmente. în mod evidente'. ca moment în
care se încheie, colaborarea tipografului amintit cu răspunzătorii de buna
funţionare a oficinei existente în orăşelul de pc Târnave.
Ca atare, limita temporală inferioară a prezenţei sale meşteşugăreşti la
confluenţa Târnavelor, anul 1782, m1 poate fi considerată tot atât de categorică.
deoarece documentele păstrate, cunoscute nouă. pe care le va fi cercetat şi Ioan
Raţiu, la vremea sa (sau altele. pe care noi nu le-am regăsit încă) ii surprind. cum
se va observa şi în continuarea studiului de faţă. pe Dimitrie Finta. la JJ/aj i11 I Î(Q.
fără ca ele să ne transmită explicit informaţia că atunci şi-ar fi i11cc1w1 ci
colaborarea, destul de îndelungată, dar, din păcate, nu îndeajuns de fructuoasă
întotdeauna, în raport nu atât cu angajaţii de rând c,1t cu cei având rol de conducere
a tipografiei!
1
Alexandru Lupeanu Melin, Xilografii cari au lucrai în tiparniţa cea veche cicla Blaj·
I 750-1800. Scoşi din uitare, Blaj, I 929, p. 23. Informaţia a fost preluată şi dezvoltată de
către Cornel Tatai-Baltă Gravorii în lemn de la Blaj. Blaj, I 995. nota 284, p. 163.
2
În legătură cu reprez~ntarea respectivă, integrată în s·cria reprezentărilor de acelaşi fel.
specifice cărţilor româneşti vechi vezi studiul recent al lui Cornel Tatai-Baltă, Pre::.enfa
Sfan/11/ui Ioan Damaschin în Octoihurile vechi ronuineşli. în Ars Transsil\'llniae, VIII-IX.
1998-1999,p. 245-259.
3
Alexandru Lupeanu Melin, op. cil, p. 23.
4
BRV, II, 556, p. 349.
5
Ioan Raţiu, Din trecutul meseriilor şi negoţului din oraşul Blaj. Blaj. 1912, p. 20.
<, Vezi referiri şi la Cornel Tatai-Baltă. Gravorii ... , p. 110-113.
( iahrn.:la l\11rcca
Nu poate li trecută cu vedere~\. în cadrul consi_deraţii_l~r bibliografice ac~u~le.

contn u1·1a Iu1· Glieorglie Oprescu' la evaluarea circulat1e1
·b • . . postume
. a lucranlor
, .
artistice ale lui Dimitrie Finta, căci prin intermediul lucrăm sale d~n I ~42, G_~a.!1ca
ronui ească ;11 secolul al XIX-leu, autorul amintit a pus în circU1tul şt1mţ1fic
11
interesante referiri la prezenţa şi frecvenţa unora dintre ilustraţiile de carte ?ato_rat~
tipografului şi gravoru_lui, acti: în special_ la Blaj, ~n component~ ~1~or t'.păr_1t~n
\·cehi româneşti, ulterioare amlor 1790 ş1 1798 ş1 anume a Aca~1.\lulu_1_, S~b~u.
J 810 9 • a I'sallirii. Sibiu, 1811 10 , a ,Winlelor şi dumnezeeşlilor L11urgh11, S1b1u.
1814 11 • a Ceaslovului, Sibiu, 1816 12, a Calavasierului grecesc şi românesc, Sibiu
181 i'. chiar dacă autorul respectiv nu a identificat niciodată iniţialele amintite cu
numele şi persoana gravorului Dimitrie Finta.
Bazându-ne pe zestrea de cărţi vechi româneşti existente în biblioteca
documentară a Muzeului Unirii din Alba Iulia, putem completa, fără a o întregi,
lista tipăriturilor vechi româneşti, deschisă de Gheorghe Oprescu, care conţin
xilogravuri datorate lui Dimitrie Finta, cu alte exemplare, aparţinând altor ediţii.
Astfel. pe lângă faptul că o xilogravură, reprezentând Sfânla Treime, într-o manieră
influenţată de arta europeană 14, apărută în Octoihul cel mic, Braşov, 1805, datată în
1800 şi semnată, din nou. D.F. 15 , pe care Gheorghe Oprescu n-o specifica în lista
sa, reatrăgând însă atenţia asupra ei, cu mult profesionalism, relativ recent Cornel
Tatai-Baltă, noi putem specifica următoarele volume care au perpetuat lucrările
amintite ale lui Dimitrie Finta, demonstrând realul lor succes de public, pe care l-au
avut într-o manieră uimitoare, chiar vreme îndelungată, mult după dispariţia din
viaţă a autorului lor, după cum urmează:
7
Gh<eorghe> Oprescu, Grafica românească în secolul al XIX-iea, Bucureşti, 1942 passim.
8
Ulterioare apariţiei Ceaslovului de Sibiu din 1790 şi liturghiilor, tot de Sibiu, din 1798.
Informaţie datorată tot lui Gheorghe Oprescu. Vezi şi BRV, III, p. 21, unde nu se specifică
9
ex.istenţa unor xilogravuri cu iniţialele D.F., dar ele puteau exista. Ediţia apăruse în oficina
\~1 Ioan Bart şi ca atar~ ~rmează să verificăm informaţia furnizată de Gheorghe Oprescu.
lb1de111, p. 154 (vezi ŞI BRV, 111, p. 54, unde nu se specifică existenţa unor xilooravuri cu
iniţialele D.F.; ediţia apăruse în oficina lui Ioan Bart; urmează să verificăm infor;atia dată
de Gheorghe Oprescu). '
11
Ibidem, p. 160. (vezi şi BRV, 111, p. I 05, unde nu se specifică existenta unor xilooravuri
cu iniţialele D.F.; ediţia apăruse în oficina lui Ioan Bart; urmează să v~rificăm inf;rmatia
dată de Gheorghe Oprescu). ·
'.~ .'?idem, p. (vezi_ ~i BRV, 111._p 140~141, ~nde nu se specifică existenţa unor xilogravuri cu
m1ţ1alele D.F.; ediţia apăruse 111 ofic111a lui Ioan Bart; urmează să verificăm informaţia dată
de Gheorghe Oprescu).
'.J _!~idem, p. 174. _(~ezi şi BRV, 111, p 183, unde nu se specifică existenţa unor xilogravuri cu
m1\1alele D.F.; ed1ţ1a apăruse în oficina lui Ioan Bart; urmează să verificăm informaţia dată
de Gheorghe Oprescu).
:: Vezi _şi Cor!1el Tatai-Baltă, Gravorii ... , p 260.
Ve_z•.,,B~_I, I~ .. P-. 274,_ volum ap~rut "cu cheltuiala Dumnealui Chiriu Constantin
Bogl_11c1 , m pnv1leg1ata tipografie" din Braşov, cu concursul tipografulu·1 Io F ·d 'h
llcrlurt. an n n
266-----------------------
l'i\TRl\10\:IV\'I .'\l'VLl·NSI: V-VI
1. Catavasier grecesc şi românesc. Sibiu. 1803 1<'_ Este de remarcat faptul cfi
în cuprinsul cărţii respective xilogravura intitulată J::vorul ele ,·ioţâ dâtâtor. cu
semnătura cu chirilice ştiută, D. T. apare de trei ori, ca unică ilustraţie importantă a
volumului. respectiv, imediat după cuprins, apoi pe pagina f44], ca vignetă finală(!) şi
pe pagina [ 188], ca icoană în plină pagină. De notat este şi faptul că ediţia ieşise de sub
teascurile tipografiei lui Ioan Bart. semn că, în anul menţionat negativul se mai afla, ca
în trecut, când o folosea Petru Bart. în 1790 bunăoară. sau de altfel şi ulterior. pe la
începutul secolului al XIX-iea în dotaţia atelierului pomenit.
17
2. Psaltire, Sibiu. 1806 , în cuprinsul căreia pe pagina f27O] apărea iconiţa
reprezentând hvorul de viaţă dătâtor. semnat cu iniţialele chirilice D.F ..
18
3. Ceaslov. Sibiu, 1809 , care conţinea din nou iconiţa reprezentând I::rnrul
de via(ă dâtâtor. cu semnătura bine ştiută. pe pagina 308 şi cea înfăţişându-l pc
Emanuel în potir, semnată cu aceleaşi iniţiale specificate anterior, pe pagina 324 .
11
./. Ceaslm·. Sibiu, 1830 ' • în care pe pagina 324 apare Emanuel în potir. sau
icoana împărtăşaniei. cum este specificată în BRV. fără a se aminti faptul că ar fi
avut o semnătură, prezentând însă, în mod evident. semnătura binecunoscută. D.F.
5. Liturghii. Sibiu, 1852 20 • conţinând la p [ 126] reprezentarea Sfcintului
Vasile cel Mare, semnată cu iniţialele chirilice D.F., circulată în ilustraţia de carte
veche românească de pe la 1798. cel puţin, ceea ce însemna mai bine de o jumătate
de secol; de menţionat că lucrarea a apărut în tipografia românească a lui Gheorghe
de Clozius, astfel încât ne putem imagina că la ora respectivă. negativul intrase în
posesia meşterului amintit. după ce anterior făcuse parte şi el din dotaţia casei
sibiene Bart.
Ca atare putem aprofunda, la ora actuală, gradul de râspândire şi utili::are,
efectiv remarcabile, al xilogravurilor semnate de către Dimitrie Finta. care, cum se
observă, Ia cel puţin o jumătate de veac de la moartea sa, mai aveau o valoare de
circulaţie însemnatâ, ca o dovadă a faptului că ele corespundeau încă sensibilităţii.
respectiv gustului epocii. prin intermediul lor răspândindu-se, ca într-un fenomen
veritabil de difuzie, de preluare şi însuşire de către întreprinzătorii culturali sibieni
sau braşoveni, imagini, de mare succes, plămădite în cadrul mişcării xilografice
blăjene, pentru că Dimitrie Finta n-a făcut altceva cu xilogravurile sale decât să
copieze modele mai vechi, în special realizările în domeniu ale lui Petru Papavici
Râmniceanul, aşa cum reiese din cartea mult citată a lui Cornel Tatai-Baltă.
În 1981, Cornel Tatai-Baltă şi Teodor Smericinschi, pe lângă meritul
incontestabil, pe care şi-l pot revendica. în istoriografie, de-a fi împins prezenţa lui
Dimitrie Finta la Blaj până în 1800, au mai semnalat faptul că, între 1787 şi 1800,
cu excepţia anilor 1790/ 1791 şi 1798, lucrătorul evocat a exercitat în oficina
blăjeană funcţia de colleclor şi lypographus secundu.\·, fiind remunerat, de la un
ic,Cota 391. Vezi şi BRV, li, p. 445.

17
Cota CVR 499. Vezi şi BRV, IV, p. 278-280.
18
Cota 382. Vezi şi BRV, III, p. 4.
19
Cota 156. Vezi şi BRV, III, p. 687-688; lucrarea a apărut în oficina lui Ioan Bart
2
° Cota CVR 362.
nHimcnl dat. cu dte I O sau 8 florini pe lună. reamintindu-se totodată şi faptul că el
1
era cunoscut si ca artist xilograi-2 •
Peste 7ani. în 1988n sursa documentară a autorilor din 1981 a fost
reevaluată într-o manieră analitică minuţioasă, recurgându-se la ordonarea
cnntinut11lui său informativ într-un nou tabel analitic, care nu a sacrificat nici una
din· referirile textuale la lucrătorii tipografiei blăjene, ceea ce a permis
popularizarea unor detalii. pline de semnificaţii a~e _activităţii lunare_ şi, u~eori,_
diume a anguju/ilor oficinei menţionate. Cu acel pnleJ s-a conturat mai clar ŞI ma,
precis în ce a constat contribuţia lui Dimitrie Finta la bunul mers al activităţii
tipografice blăjene. Ca atare. acum se ştiu, cu exactitate, următoarele despre munca
de tipograf la Blaj a lui Dimitrie Finta:
I. Din I martie 1787 şi până la sfârşitul lunii februarie 1788 el n-a muncit
nimic în 11wrtie. aprilie şi noiembrie şi, ca atare, în cele 3 luni n-a fost remunerat
cu nimic. iar în luna august nu i s-au achitat decât 30 creiţari, ceea ce reprezenta o
s11111ă mică. încât este de admis că el a şi putut lipsit din Blaj, în lunile menţionate,
aproape integral, cu o mică excepţie în luna august . Tot în acel an financiar este
23
sigur că Finta a activat în luna mai, integral, putem crede, fiind remunerat de două
24
sau trei ori. o dată cu 5 florini renani, a doua oară cu 2 florini renani şi apoi cu 20
creiţari 2 ). ceea ce înseamnă în total 7 florini renani şi 20 creiţari. sau de numai 7
florini renani, dacă ultima sumă nu i-a revenit lui, pentru ca în iunie să beneficieze
mai întâi de 8 florini şi 40 creiţari şi mai apoi de 1 florin renan, deci, în total, de 9
florini renani. 40 creiţari 21'. În iulie a primit tot "pentru muncă'', 5 florini renani, 30
creiţari. plus 1 florin renan. pentru zeţuitul efectuat altcândvan. În octombrie i-au
revenit 30 creiţari. ca şi în luna august precum şi 1 florin renan pentru zeţuitul
28
practicat altcândva anterior • În luna decembrie i-au revenit, ca zeţar, 2 florini
renani. 30 creiţari şi încă 3 florini renani, 12 creiţari, ceea ce a corespuns unui total
de 5 florini renani, 42 creiţari 29 • În ianuarie 1788 a primit 2 florini renani şi 12
creiţari tot pentru zeţuit, iar în februarie acelaşi an, când a lucrat efectiv în
tipografie ca zeţar doar 12 zile, i s-au cuvenit 3 florini renani şi 36 creiţari,
beneficiind în plus şi de alţi 48 creiţari, pe care i-a primit pentru acelaşi gen de
activitate, prestată în tipografie timp de 8 zile, ale aceleiaşi luni' 0 , ceeea ce însemna
Cornat Tatai- Baltă. Teodor Smericinschi, Din activitatea tipografiei de la Blai ( 1787-
21
/82 I). Reflectată de un material arhivistic, în Apu/11111, XV, 1981, p. ·239-259. cu deosebire
<Anexa> li. lista lucrătorilor de la tipografia din Blaj. I 781-1807. Retribuţia lunară fixă
pentrn munca prestall1. ·
~ Vezi Cornel Tatai- Baltă, Gabriela Mircea. Lucrâtorii tipografiei de la Blai ( 1787-1821 ),
2
~~1 co111ext documentar,/, în Apu/11111, XXV, 1988, p. 365-384. ·

- lhidem.
Câte I florin renan, separat. în aceeaşi zi!
24
~~ Dar banii respectivi i-au putut reveni. mai degrabă lui Ştefan Huszi !
~~ Cornel Tatai- Baltă, Gabriela Mircea, Lucrdtorii ... , I, p. 365-384.
_, lhidem.
-'K lhiJe111.
~•i lhide111.
0
' IhiJc:111.
268------------------------
I',\ mI!\IONIVi\l Al'VLI·NSI. V-VI
~ă o zi de zeţuit i se plătea, la salariul său lunar, stabilit prin contract. cu 6 creiţari.

ln total i-au revenit pe parcursul anului financiar respectiv J 7 florini renani. 38
creiţari, pentru ca Ştefan Huszi, coordonatorul tehnic al oficinei să primească în
acelaşi răstimp o sumă de 144 florini renan?. nivelul de salarizare al celui de-al
doilea tip_ograf al oficinei fiind de patru ori mai mic decât cel al primului tipograf!
2. ln anul financiar 1788-1789, când în total a beneficiat de I O florini renani.
54 creiţari. Dimitrie Finta n-a lucrat decât în luna 111urtie. o perioadă. liind
remunerat cu J florini renani şi probabil cu încă 18 creiţari. dacă cei din urmă nu i-
au revenit lui Ştefan Huszi(!), c în aprilie fiind remunerat cu 5 florini renani, pentru
1
ca în mai să nu primească decât 48 creiţari. iar în iunie nimic''. În cursul lunii iulie
n-a fost plătit decât cu 24 creiţari, pentru 2 zile de muncă în oficină. pentru ca în
lunile august. septembrie. octombrie şi noiembrie să nu fie. din nou. remunerat cu
nimc ~. În decembrie 1788 n-a lucrat decât 7 zile. muncă pentru care i s-a plătit o
1
sumă mică, de 1 florin renan, 24 creiţari .

35
3. În anul financiar 1789-1790 n-a fost remunerat decât în iulie 1789 cu 4

florini, 6 creiţari "pro labore'', fără a se specifica ce muncă a prestat în cadrul
tipografiei, pe parcursul a 20 de zile 11'!
4. În anul financiar 1790-1791 n-a fost plătit de loc. dar în anul respectiv nici
nu s-a tipărit nimic. deşi meşterului Ştefan Huszi i s-a achitat integral salariul său
lunar, de 12 florini renani"!
5. În anul financiar 1791-1792 Dimitrie Finta a fost plătit doar pentru trei
luni de muncă prestată în tipografie, la sfârşitul anului, respectiv cu 30 florini
renan,·38 .
6. Din restul anului 1792. adică de la începutul lunii martie şi până la finele
anului, statutul lui Dimitrie Finta de angajat al tipografiei pare a se restabili. când.
de altfel nu numai activitatea din cadrul oficinei, ci toate aspectele vieţii social-
economice începeau să reintre în normal. după încheierea războiului ruso-austro-
turc din 1787-1792. pentru că el a fost remunerat, ca angajat permanent în calitate
de "collector primarius'', pe lunile martie-august, cu câte I O florini renani. ceea ce
corespundea unei sume de 60 florini renan/J.
7. În intervalul august 1792-noiembrie 1795 Dimitrie Finta a putut funcţiona
consecvent, ca prim zeţar la Blaj, cu un salariu constant de I O florini renani pe
lună, dar nu există nici un suport documentar pentru ideea respectivă. foarte
îndreptăţită, din punct de vedere logic!
31
Ibidem.
32
Sub titulatura de "Typographus" putând fi identificat oricare dintre ce, doi. dar ma,
degrabă Ştefan H uszi !
33
Cornel Tatai- Baltă, Gabriela Mircea. lucriitorii ... , I, l.c.
34
Ibidem.
35
Ibidem.
36
Ibidem.
37
Ibidem.
38
Ibidem.
39
Ibidem.
8. În 1795 a primit I o florini renani pentru luna noi<'m_hrie şi 8 florini renani.
. · 111 . dar evidenţele
pentru (Iece111 I"te _
tipografiei din. anul ment1onat
. .
nu
•
sunt complete.
si în acest caz Dimitrie Finta ar 11 putut lucra mai mult la BlaJ decat cunoaştem 1101
;,ctualmcntc. ca de altfel şi în 1793-1794!
9. în J 796 a fost plătit integral. timp de 12 luni cu câte 8 florini renani, ceea
1
cc a corespuns anual unui total de 96 llorini~ •
I O. Acelaşi salariu îl obţinea şi în 1797, în calitate de '·secundarius
Typographus". când ~e_ntru m~~1ca prestată _în ia_nuarie. fe~ru~rie _şi jumălate ~lin
martie primea 28 1lor1111 renan, -. ceea ce ev1denţ1a faptul ca _deJa d11~ ~ursul lunil_or
următoare ale anului menţionat. respectiv pe parcursul lu111lor aprilie-decembrie,
meşteşugarul amintit a putut lipsi de la Blaj. . .
11. În 1798. când Dimitrie Finta lipseşte din lista lucrătorilor remuneraţi de
către prefectul tipografiei~', nici nu s-au imprimat de altfel la Blaj decât două
lucrări de întindere mică. anul respectiv fiind unul deosebit de restrâns din punctul
de vedere al activităţii tipografice, ceea ce, din nou. n-a fost un impediment pentru
ca Ştefan Huszi să îşi primească însă salariul său obişnuit~~!
12. În 1799 a beneficiat de 48 florini. ca ''secundarius Typographus", pentru
15
24 de zile muncite efectiv în august şi în lunile septembrie-decembrie integral" .
13. În 1800 a lucrat 9 luni şi 3 zile la imprimarea Triodului, muncă pentru
care a primit 91 florini renani precum şi 15 zile la tipărirea Teologhiei dogmatice şi
moraliceşti. efort pentru care a mai primit 5 florini renani. dar, deşi funcţia pe care
a exercitat-o a fost aceea de "secundarius Typographus", el fiind de fapt ''mâna
dreaptă'' a lui Ştefan Huszi. salariul lui Dimitrie Finta a fost identic cu cel al unui
zeţar, pentru că în acelaşi an. Iosif Kovats, care era doar ·'collector" a primit tot 91
florini renani. pentru 9 luni şi 3 zile, cât a durat imprimarea Triodulu1 !
46
Exista de asemenea o discrepanţă mare între nivelul de salarizare a lui

Dimitrie Finta şi cel al lui Ştefan Huszi, meşterul tipografiei blăjene. cel dintâi
primind prin convenţie I O florini renani pe lună, în 1800. de exemplu,_fiind normal
cu stricteţe şi remunerai numai după numărul de zile muncite pe lună, câtă vreme
celui de-al doilea i-au revenit, 15 florini renani pe lună, integral, suma respectivă
fiind plătită indiferent de numărul de zile lucrate efectiv, ceea ce i-a adus în anul
amintit o remuneraţie de 180 florini renani. mult mai mare. dublă aproape, decât
cea a prefectului tipografiei, care primea în mod curent I 00 florini renani pe an!
_Toate detaliile amintite ale activităţii tipografice a lui Dimitrie Finta, desfăşurată
la BlaJ. aufhst puse în circuitul ştiinf [fie în 1988 şi este evident că, analizate cu atenţie
40
lhidem.
41
Ibidem.
~~ Cornel Tatai- ~?ltă, Gabriela Mircea. Lucrâtorii ... , II. p. 405-445.
lhulem. (Vezi 111 legătură cu absenţa respectivă teoria elaborată de către Cornel Tatai
Baltă, specificată bibliografic anterior.)
44 ~
lhide111.
4
~ lhide111.
41
' lhide111.
270-------------------------
I'.\ IRiivlO:\l\'\1 .\l'\'1.1 .',;SI. \'-\'I
ele sunt pline de informaţii din care se pot trage şi alte concluzii. p,înă acum
neformulate, urmând a mai medita asupra semnificaţiilor şi implicaţiilor lor!
Se evidenţiază îndeosebi ideea că pe parcursul anilor 1787-1800 Dimitrie Finta a
fost unul dintre angajaţii destul de fermi ai oficinei blăjene. desigur nu unul care a
activat neîntrerupt acolo, chiar dacă el a putut avea statutul unui angajat permanent.
începând din 1792 şi până în 1800. mai ales, sau. alteori. probabil. doar statutul unui
angajat temporar. cu dreptul. greu de acceptat totuşi. de a activa şi în alte părţi!
Pe parcursul anilor investigaţi el a avut. putem crede, suficientă libertate de a
se pendula între Blaj şi Sibiu, nu numai în 1790 şi 1798. cum s-a mai interpretat
anterior, pentru că dacă Ştefan Huszi s-a stabilit definitiv la Blaj (el nu parc a fi un
localnic!), nu se poate presupune la fel de lejer acelaşi lucru şi despre Dimitrie
Finta, mai ales că, în primul rând, veniturile sale, realizate din munca în tipografic.
nu-i puteau asigura integral existenţa şi statornicia în atelier. cel din urmă fiind
nevoit să-şi completeze câştigurile cu sume provenite din activităţi prestate sau în
alte locuri, sau. poate, tot la Blaj. dacă locuia acolo, constând din efectuarea unor
comenzi artistice şi meşteşugăreşti ale altor solicitatori deecît cei din t,îrgul
menţionat, respectiv recurgând la realizarea unor plăci xilogravate. de exemplu.
care au putui ajunge În diverse locuri. inclusiv la Sihiu şi 111ai apoi la Broşo,·.
independent de persoana sa. adică fără ca el să fi activat propriu-zis în oficinele
din ultimele două oraşe menţionate!
Pentru ideea că Dimitrie Finta nu a fost un localnic pledează oarecum,
indirect, faptul că dispariţia sa din efectivul tipografiei blăjene. de la finele anului
1800, nu coincide cu moartea sa, care, confrom celor relatate de către Ioan Raţiu ar
47
fi avut loc în 1804 !
Dar, cu toate acestea, Dimitrie Finta a putut .fi chiar w1 localnic, tocmai
pentru că a mai rămas la Blaj şi după 1800, care s-a retras din activitate în anul
menţionat, pentru că era indisponibil din motive de sănătate, sau care a hotărât în
acel moment să activeze în altă parte, din nou la Sibiu, sau chiar la Braşov, dacă a
trăit mai mult decât s-a specificat vag în bibliografia de specialitate. pentru că la
ora actuală nu se ştie nimic sigur despre originea, anii limită ai vieţii, cu excepţia
informaţiei neverificate, despre decesul său, sau naţionalitatea sa şi ne întrebăm, în
lipsa documentelor, dacă a fost maghiar într-adevăr aşa cum îl recomandă la prima
vedere numele de Fin ta, mai frecvent la maghiari decât la români(!), sau român.
cum ne poate părea, fiind, pe de altă parte, foa11e siguri că mica sa scrisoare
publicată în Anexă a fost redactată de el Însuşi. aşa cum se impune să o considerăm
de la prima vedere (şi în acest caz el ni se recomandă ca un bun, chiar nativ.
vorbitor şi şcolit scriitor de limbă română, cu litere chirilice, pe care, în treacăt
fiind reamintit, ca zeţar de cărţi româneşti, trebuia oricum să o cunoască foat1e
bine, indiferent de originea sa etnică!), fără să o fi redactat altcineva în numele său!
Atragem însă atenţia că la finele documentului editat în Anexă şi-a scris numele de
familie sub forma "Finţj'' (vezi Anexa) şi nu Finta, cum este cunoscut în
bibliografie şi din ··semnătura" sa de pe negativul xilogravurii care îl înfăţişează pe
Sfântul Ioan Damaschinul, ceea ce ne nedumereşte şi mai mult!
47 I oan Raţtu,
. op. cil.,
. I .c.
lk altfel s-ar putea crede totodată că prin com·en{iile p~ ~ar~ le în_cheia~1 la
an!.!ajarca lor într-o oficină tipografică meseriaşilor resp~ct1:1 li se_ 11~ter~1cea
wlalmrarea cu alţi întreprinzători tipografi. concurenţi. iar daca 111calcal~
acceptabila. sub aspect teoretic. interdicţie. în relati~' lungile per_ioade. ale an~lu1
când nu se imprima nimic în oficina de care dep111deau p1:10~1tar. riscau _sa-ş1
comprom_ită angajamente!~ iniţjale._ r~sp~ctiv statutu_! ~~ a~1ga_1aţ1. perma1~e]!ţ1 s~u
temporari. gestul lor putand f I privit ş1 ca o ~act1za1 e cu co~1curenţa() . D11~
punctul de vedere menţionat anterior este desigur necesa~ s~ se _regandeasca
posibilitatea reală ca Dimitrie Finta să se fi pendulat cu le_1eritate 111tre c~n~rele
tipografice amintite. respectiv între Blaj şi Sibiu. pentru_ că ~acă el a murit 11~tr-
adevăr în 1804.j'J, atunci este de presupus că n-a putut activa ş1 la Braşov. dat fiind
faptul că primele tipărituri româneşti braşovene au apărut. conform BRV- ului abia
din 1805.
De asemenea. analizând statutul profesional al lui Dimitrie Finta. din aceiaşi
ani. 1782-1800, la Blaj. observăm că deşi el apărea uneori cu calificativul
··Typographus••' 0 , care în inventarele menţionate n-a fost asociat, cu trimitere
personală, individuală 51 • decât lui Ştefan Huszi şi lui Dimitrie Finta. oricum nici
unuia dintre angajaţii de categorie inferioară ai atelierului. în realitate, salarizările
de care a beneficiat cel din urmă. în tot răstimpul dat, nu au fost cu nimic
superioare celor ale unui simplu zeţar, decât arareori, de exemplu în 1796! De
asemenea putem gândi la faptul că situaţia sa de inferioritate profesională, faţă de
Ştefan Huszi. în care era menţinut la Blaj, s-a datorat faptului că a acceptat să
lucreze şi în cadrul altor ateliere tipografice. sau să colaboreze de acasă cu
conducerile altor ateliere de profil, iar el a fost silit să recurgă la o atare soluţie
tocmai datorită situaţiei de inferioritate amintite. ceea ce corespundea unui adevărat
cerc vicios din care Dimitrie Finta nu mai avea ieşire, decât probabil în altă parte,
într-o altă oficină tipografică, situaţie pe care a putut-o conştientiza abia după
travaliul susţinut pe care l-a presuspus imprimarea Triodului în 1800, deci printr-o
ruptură totală de tipografia din Blaj! Oricum evoluţia profesională a lui Ştefan
Huszi. de după 1782. a fost mult mai spectaculoasă decât cea a lui Dimitrie Finta.
cel dintâi devenind meşter deplin, putem crede, deşi nu ştim încă nimic despre
eventuala sa şcolire profesională mai pretenţioasă, cel de-al doilea neavând totuşi
Cu toate acestea. în anii 1807 şi 1808, cel puţin zeţarul Vasile Solomon şi chiar însuşi
8
~
conducătorul tehnic al oficinei din Blaj, Ştefan Huszi au onorat comenzi "extra muros .. ,
adică ale unor beneficiari concurenţi. Vezi Liliana Popa. Gabriela Mircea, Despre unele
aspec/e nernnoscllle ale colaborării c11/i11rale. arlislice şi 111eş1eş11găn.'şli i111erco1!{esionale
romcineşli transilvane ( /806-1808), în Apu/11111, XXXIV, 1997, p 411-423.
~ Dă desigur de gândit şi faptul că exact din anul posibil al morţii sale, 1804. conducerea
9
tipografici din Blaj, cu concursul episcopului Ioan Bobb a fost preocupată de pregătirea
unui ucenic tipograf, Vasile Solomon. în oficina Hochmeister. ca meşter desă-vârşit.
tentativă care pare a nu fi fost finalizată. dar a putut exista, probabil. o anume legătură între
cele două evenimente invocate anterior! -
11
~ R . de „ T ypographus secundus". cum s-a mai specificat anterior.
espect1v
~ Doar generic. când se făceau referiri la toţi angajaţii otic inei. se mai folosea, la plural.
1
termenul resp.:ctiv, sub forma "Typographi".
272-----------------------------
l'AIRl!\10NIV:\1 i\l'VI.Ll\SI. V-VI
un statut profesional tot atât de înalt. Cu toate acestea. din documentele specificate
reiese faptul că activităţi complexe ca munca de turnător şi tnpitor de litere. cca de
pilcar şi drugar sau cea de zeţar. care presupunea şi un grad mai ridicat de
culturalizare, precum şi cca de xilograr deosebit de talentat. puteau fi oricând şi au
fost realmente efectuate. ori de câte ori a fost necesar în tipografie ele către Dimitrie
Finta, încât ne putem întreba ce i-a mai rămas să facă. în tot răstimpul amintit. bine
plătitului Ştefan Huszi? Ne întrebăm astfel cu stăruintă clacă era cel din urmă în
stare să confecţioneze poansoane sau patriţe. căci altfel salarizarea sa ar fi fost cu
totul nejustificată. dincolo de faptul că este de presupus veghea sa permanentă
asupra tuturor activităţilor desfăşurate în tipografie. dar simpla supraveghere nu
justifica sumele încasate! Au existat. putem crede. reale diferenţe de pregătire
profesională între Ştefan Huszi şi Dimitrie Finta. în sensul că primul ar fi trebuit.
cu necesitate, să fi fost şi sculptor ele poansoane. dar trebuie să ne întrebăm şi dacă.
totuşi, n-au fost amândoi sculptori ele poansoane. unul cu un destin mai fericit. iar
celălalt mai puţin norocos. pentru că în materie de sculptură în lemn trebuie să-i
recunoaştem celui de-al doilea o evidentă superioritate tehnică şi artistică. sau dacă.
ceea ce ne pare mai puţin probabil, pentru că nu ştim de la cine va fi învăţat tehnica
sculpturii în oţel Ştefan Huszi, de fapt. nici unul dintre ei n-a fost şi sculptor de
poansoane. diferenţierea profesională dintre ei nefiind făcută şi întreţinută decât în
mod arbitrar!
În 1995, editând cartea dedicată gravorilor în lemn de la Blaj. Cornel Tatai-
Baltă s-a ocupat, din nou, în mod special. de prezenţa tipografului şi gravorului
respectiv, Dimitrie Finta, în oficina tipografică blăjeană. referindu-se atât la
travaliul său tipografic, în special din anii 1787-1800. cât mai ales la preocupările
sale artistice 52 . A analizat. dintr-o optică de foarte bun cunoscător xilogravura
'\~fântul Ioan Damaschinul" din Octoihul de la 1792. evidenţiindu-i valoarea
artistică deosebită şi a reafirmat că în 1790 şi 1798 Dimitrie Finta a lipsit din
personalul tipografiei blăjene, pentru a activa la Sibiu, deoarece trei gravuri cu
iniţialei D.F., respectiv Izvorul tămăduirii şi Emanuel În potir, au apărut în
Ceaslovul de Sibiu din 1790 precum şi ··Sfânllll Vasile cel !viare" în Liturghiile
imprimate tot acolo. în 1798 53 . Ideea respectivă este desigur deosebit de plauzibilă,
dar ea nu are încă un suport documentar ferm.
În 1998 54 s-a conferit un suport documentar informaţiei preluată în
istoriografie de la Ioan Raţiu, conform căreia Dimitrie Finta şi-a început activitatea
tipografică Ia Blaj, sau. oricum, exista acolo în 1782. Astfel, s-a relevat faptul că în
30 septembrie 1782 lucrătorul amintit fusese remunerat. în contul lunii respective.
cu 4 florini renani. 30 creiţari, pentru munca de zeţar. impresor şi alte activităţi
prestate în tipografie, putându-se c~nstata că, la vremea respectivă era. în principal.
zeţar, împreună cu Manasie Pop' 5 . Observăm că şi la data respectivă, ca în
Cornel Tatai-Baltă. Gravorii .... l.c.

52
5
' lhidem.
54
Vezi Gabriela Mircea. Tipografia clin Blaj în anii 17-17-/XJ0- Teză de doctorat, Cluj-
Napoca, 1998, p. 170.
55
Ibidem.
( iahri.:la 1\1 in.:c-a
· dcc
perina .· , • o,· 111 ,·t,·,·e .,_.,.,1t·1, e1·a un. _ti1Jograf
I ult c11oa1e. . cu;- o 1wegâtire
.· , _.multilateralâ,
.
ceea cc însemna că avea deja o 111contcstabila experienţa profesional~, 111 chiar anu~
menţionat. putiind juca de-atunci rolul unui tipograf secund. sau chiar cel al unu,
prim tipograf. dacă ar li ştiut să sculpteze P?ansoane!_ . . . . i(,
Ca mare meşter al tipografici mai funcţiona atunci Petru Papa~'!cr Rammceanul

care-şi primea. în octomhrie acelaşi cm, salariul stabilit prin _con:venţie).. . .
Abia în 23 noiembrie. acelaşi an. mai erau salarizaţi zeţarn tipografie,. care
de data aceasta erau. în mod execepţional trei. respectiv. Dimitrie Finta, Manasie
Pop şi Ştefan (cel din urmă m'. pute~ fi: ~vide~1t. altul _d~cât Şt_efan Ht~szi~;
remunerati în mod eoaL fiecare dmtre e1 prnrnnd cate 5 flor1111 renan,, 57 creiţari.
Deşi efortul depus şi valoarea muncii prestate păreau a fi perfect egale. ordinea
înşiruirii lor nu era chiar întâmplătoare, ea relevând o tacită ierarhie valorică a celor
trei lucrători!
Cel mai versat dintre ci. meritându-şi întâietatea în înşiruirea amintită, era
Dimitrie Finta. care împreună cu Manasie Pop activase şi în septembrie. anul
mentionat, fără ca ei să fi avut nevoie şi de ajutorul lui Ştefan. care cu siguranţă era
sensibil mai puţin bine cotat, sub aspect profesional, la vremea aceea!
Posibila ierarhie profesională se decodează doar din scriitura prefectului
tipografiei, Augustin Laday(?), ea nefiind la ora actuală o certitudine. ci doar rodul
unei observaţii interpretative! Este însă important faptul că toţi trei zeţarii amintiţi
se aflau, atunci, cu siguranţă, in anturajul meşterului Petru Papavici RâmniceanuL
în preajma căruia ei s-ar fi putut ucenici, sub supravegherea sa merituoasă, cel
puţin mai tânărul Ştefan, sau oricum, fiecare dintre ei, putând totodată să-şi şi
desăvârşească pregătirea profesională! Dar însuşi Petru Papavici Râmniceanul nu
era prea în vârstă, la vremea respectivă, respectiv în 1782. el neavând mai mult de
41-42 de ani, ceea ce face greu explicabilă dispariţia sa din branşă, respectiv de la
Blaj, doar dacă firul vieţii sale nu se va fi curmat brusc. la o vârstă relativ timpurie.
pentru că după anul amintit el nu mai apare. aşa cum s-a mai subliniat în
bibliografia de specialitate. în evidenţele tipografiei din Blaj. Dar fusese oare în
stare Petru Papavici să îi înveţe pe ucenicii săi, măcar pe unul dintre ei, sculptura în
oţel, absolut necesară pentru confecţionarea poansoanelor? Greu de dat un răspuns.
inclusiv în privinţa pregătirii profesionale înalte a lui Petru Papavici. Şi dacă Ştefan
Huszi nu va fi învăţat întreg meşteşugul tipografic de la Petru Papavici, cine i-l va
fi destăinuit şi unde?
Diferenţa de vârstă dintre Dimitrie Finta şi Ştefan Huszi a putut fi de cel
puţin I O ani şi cel mult 15 ani. de vreme ce primul a decedat. cum s-a acceptat
stadial, fără un suport documentar specificat, în 1804, iar celălalt în 1817. desigur
dacă vieţile lor nu au fost curmate brutal şi s-au scurt normal în Iimit~le
longevităţii obişnuite a epocii! În împrejurările date este evident' că se poate
presupune prezenţa lui Dimitie Finta la Blaj înainte de începutul lunii septembrie
1782, ca un coechipier de nădejde al lui Petru Papavici Râmniceanul, cum părea a
:~ În p~ivinta_ sa ve1:i Cornel Tatai-_Baltă. Cra\'orii .... p. 8~-109 şi notele corespunzătoare.

· Vezi Gabriela Mircea. Tipograf"'···. p. 170.
274--------------------------
l'AIRliv!ONIVf\l i\l'VIJ-:NSL V-VI
fi în ultin_rnl a}1 menţionat, prin prisma inventarului pf1strat al tipografici. valorificat

doar parţial pană acum.
Dacă în 1782 statutul profesional al celor doi tipografi amintiţi anterior era
egal, cu un uşor ascendent al lui Dimitrie Finta, situaţia s-a schimbat rapid. pentru
că la aproximativ cinci ani după decesul presupus lui Petru Papavici Râmniccanul.
adică în 1787, Ştefan I luszi era deja primul tipogrujal oficinei din Blaj. cum se ştie
foaite bine din bibliografia citată deja.
Scwta scrisoarea publicată în Anexii' a fost redactată ele cf1trc Dimitrie
1
Finta, probabil nu întâmplător. În cursul celei de-o doua j11mâtii(i o lunii iulie. CIi
puţin timp Înainte de 20 iulie sau. cel mai târ::i11. la Începutul lunii u11g11st a
59
anului menţionat. 1787, el fiind profund nemulţumit de tratamentul la care a fost

supus de către noul prefect al tipografiei. care se reflecta în modul de salarizare
aplicat. Dimitrie Finta se considera nedreptăţit din punct de vedere financiar, motiv
pentru care s-a văzut silit să-i scrie episcopului Ioan Bobb şi să-i solicite concursul
în diferendul pe care-l avea cu prefectul tipografiei --en titre''. respectiv cu
Demetrie Caian, ajuns în funcţie începând din 28 februarie acelaşi anr' 11 • Finta se
simţea umilit din pricina salarizării necorespunzătoare, de fapt din pricina faptului
că noul prefect nu-l agreia, se poate crede. adică nu-l mai trata la modul uşor
preferenţial în care fusese obişnuit să fie tratat şi cum merita de altfel, aplicându-i
un tratament obişnuit de zeţar, dar indignarea sa este temperată. tonul scrisorii
aparţinând totuşi unui om destul de sigur pe sine, destul de calm. Motivul plângerii
era aşadar următorul: ·•mi să cuvinea plată 16 zlo(i, din care I'â<ri11tele>: Kaicm
11<->au vru<t> a<-m>i plăti fără 8 zlo(i şi 30 de crcii(ari înfom1c1l11indu-mâ câ
vărsăto/ rii de Slovă n-arfi avut platăfcirâ 5 zlo(i pe lună .,(,1.
Cum se observă diferenţa dintre suma preconizată de către tipograf şi cea
stabilită de către prefect era mare, ea reprezentând aproape dublul celei care i-a
revenit în realitate, la început, celui dintâi. Este evident că situaţia tipografului nu
era de loc plăcută, mai ales dacă el avea dreptate şi nu prefectul Caian! Cu toate
acestea, calmul lucrătorului tipograf era remarcabil, ca şi inteligenţa dovedită în
modul de compunere al scrisorii, în cadrul căreia remarcăm folosirea
neologismului •'informăluindu-mă'', pentru că nu întârzia să-i dea imediat dreptate
aparentă opozantului său, ceea ce constituia o veritabilă ""captatio benevolentiae''.
chiar când, de fapt îi contesta măsura: --adevârat câ unii ca aceiia nu avea atunci
altă slzţjhă, ci numai vărsătura păzia " ' \ respectiv el îi dădea dreptate prefectului
1
în privinţa faptului că zeţarii erau plătiţi curent la modul respectiv, dar situaţia .rn
58
Documentul se păstrează la Direcţia Arhivelor Naţionale, Judeţul Alba. Fond Mitropolia
Română Unită Blaj- acte inventariate, dos. 31/ 1787.
59
Pentru că în data respectivă el era dep . remunerat. pentru I una .111 curs. cu sume Ie
specificate, dar pe rând nu dintr-o dată, semn că prefectul îi dădea satisfacţie deosebit de
greu! Vezi Cornel Tatai-Baltă. Gabriela Mircea. lucrâtorii ... , p [368]. Anexa.
6
° Cornel Tatai Baltă, Gabriela Mircea, Prefecţii tipo1,;ra/iei din Blc?i ( 175-1-/822). în
Apulum, XXXV, 1998, p. 393-394, 395.
r,i Vezi Anexa.
1
<• lhidem.
~(~i;~1h~11~~~1a~~~11~,L~-~~a_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ ,~
·I 11 c-<1,,:<111 d în nici un caz statutul unui• simplu zeţar _şi noi suntem 1
ero CIi (ol li I (I li (I, C • _ . _
- Ia (ii·""
·111 ma- sura, ·ictti·il;
c
s;
, , 1 - <1 1
_· dfim dreptate, cel 1-,utm
• • •
parţiala daca
_
nu dcplma, 1•
pentru 61 îi cunoaştem în relativ bună măsură activitatea complexa de meşteşugar,

încă din 1782, cel puţin. _ . . . . . . . . ?
Care era statutul de angajat al of 1cme1 a lui D11111tnc Fmta 111 acel moment.
Ne-o spune ci însuşi: "Fiind eu Slujitoriu în Typogrufie cu Si1~1hrie J~e lună şapte
::lot· ;., "1'', ceea cc putea însemna că el avea statutul un~1 angaJat ferm. cu
coi~vcnţic, prin care se stipula, putem admite, ~ă a_vea u1~ sala_nu_doar o~recu_m fix.
de 7 florini rcnani pe lună, pe care îl putea realiza lll realitate msa numai daca lucra
efectiv pc parcursul întregii luni. salarizarea efectuându-se nu după _suma fixă
menţionată, ci după zilele cât a muncit realmente în tipografie fiecare angaJat, ceea ce
releva faptul că în fond salariul său era nefix. Putem de~uce astfel că el era lucrător c~
..
conventie ceea ce îi conferea un statut de lucrător cvasi-permanent. dar era normat ş1
plătit în funcţie de zilele lucrate, ca un ziler, deci ca un lucrător temporar.
De asemenea este de admis că Dimitrie Finta nu a lucrat în perioadele
specificate numai ca zeţar, ci şi ca topitor-turnător de litere, precum şi ca pilcar şi
drugar, cele două activităţi complementare ale tipăririi propriu-zise. aşa cum
mărturisea el însuşi: "lu vărsat de slovă. lu zăţuil. la lypăril, şi lu loute câle mi s-uu
poruncii "6~. Mărturia sa este credibilă, pentru că şi înainte sau ulterior, aşa cum
rezultă din activitatea desfăşurată în anii 1782-1800, el s-a îndeletnicit cu o gamă
largă de activităţi specifice unui atelier tipografic, ca un meşter adevărat.
Disponibilităţile sale meşteşugăreşti diverse, inclusiv cele psihice, reies din faptul
că a îndeplinit toate cele de trebuinţă ("!oale câle mi s-au poruncii", "lară eu la
taule am lucrul"), la cererea meşterului, respectiv a lui Ştefan Huszi. cu o evidentă
pasiune pentru meseria profesată.
Modul în care îşi formula cererea tipograful era foarte clar şi concis, nota sa
dominantă fiind totuşi sobrietatea calmă, reţinută, deşi mâhnirea solicitatorului
ajunsese să fie presantă, ceea ce l-a determinat să şi redacteze scurta scrisoare
analizată, semn că Dimitrie Finta era un om de acţiune, care atunci când situaţia o
impunea trecea la fapte. El nu incrimina pe nimeni colateral. deşi raporturile sale
profesionale cu Ştefan Huszi nu vor fi fost foarte bune. ci ataca doar problema în
esenţă, vizâdu-1 pe noul prefect al tipografiei. Observăm totodată că prefectul
efectua plăţile, de el depindea nivelul de salarizare al angajaţilor, tot el făcând
pontajul, sau, poate, zilele lucrate de fiecare angajat în parte le nota meşterul
tipograf, primul lipogru.f Oricum este intersant că în cadrul diferendului analizat
nu a fost pomenit de loc numele conducătorului tehnic al atelierului, Ştefan Huszi.
deşi _şi el îşi va fi avut partea sa de contribuţie la alimentarea şi. probabil.
soluţionarea sa! Dimitrie Finta ii ignora cu mare de11111ilale ineren/a implicare, nu-l
lua ca martor pentru adevărul celor relatate, cum s-ar fi cuvenit. dacă raporturile lor
ar fi fost normale, pentru că nu se putea baza pe el. Ignorarea conducătorului tehnic
al atelierului ne apare astfel simptomatică, atitudinea respectivă ilustrând, destul de
clar, putem admite, că Ştefan Huszi n-ar fi intervenit în favoarea lui Dimitrie Finta,
"' lhidem.
,.~ /hidem.
276-------------------------
;um s-ar fi cuvenit să o facă, dacă el avea dreptate. ceea ce nemulţumitul ştia cu
Jrisosinţă. dispensându-se de eventualele sale servicii! Atitudinea respectivă
·eflectă, cu probabilitate. un aspect deosebit de interesant al personalităţii lui
Dimitrie Finta. dincolo de inteligenţă. mândria de sine. conştiinţa propriei valori.
demnitatea. toate bine temperate, cu atât mai mult. cu dit el era şi subordonatul lui
Huszi!
Partea a doua a scrisorii analizate a fost redactată. putem admite cu toată
tăria. de către noul prefect al tipografici. Demetriu Caian ':i însuşi. valoarea ei fiind
1
de asemenea deosebită.
Obiectiile fonnulate de către absolventul colel!.iului --srn.nta Barbara•· de la
Viena. care ; fost Demetriu 6<'. sau Dimitrie. Caian ser~or denotă maniera în care cel
denumit anterior înţelegea să-şi exercite funcţia de prefect al tipografiei. recent investit.
Ne putem imagina faptul că după ce Dimitrie Finta a înaintat plângerea cu
pricina, episcopul Ioan Bobb nu a tranşat cu de la sine putere conflictul ivit. dându-
i ordine lui Caian, ci l-a sfătuit. cu autoritatea sa, să revadă cazul şi. probabil să-i
facă dreptate vechiului angajat al tipografiei, oricum să încerce să cadă la învoială
amândoi, în mod amiabil şi oficial. pentru că altfel. neînţelegerile s-ar fi soluţionat
în tăcere, fără ca noul conducător al oficinei să-şi mai fi aşternut propriile contatări.
observaţiile şi rezultatul la care s-a ajuns stadial. sub textul lui Dimitrie Finta. Ca
atare evidenţiem faptul că solicitării lui Finta i s-a dat w1 râ.\pw1s oficial. În scris.
din partea conducătorului tipografiei, ceea ce nu era chiar puţin lucru. chiar dacă
textul lui Caian îi era adresat în principal episcopului. ca o justificare a faptului că
nu a putut să aplice toate sugestiile înaltului prelat şi mai apoi doar, în plan secund.
65
Se identifică cu Demetriu Caian senior, care a trăit în anii 1754-1831 şi nu cu Demetriu
Ca ian junior. O scurtă biografie a sa figurează în Anuarul liceului ele hâieşi român unit ",~/.
Vasile cel Mare",- Blaj pe anu şcolar 1939140, Blaj, 1940. p. 36 (Nicolae Comşa, Dascâlii
Blajului)
66
Forma "Demetriu" se datorează curentului latinizant din secolul al XIX-iea şi urmărilor
sale, perceptibile încă în perioada interbelică, ea nefiind specifică perioadelor mai vechi de
istorie culturală (şi nu numai) a românilor transilvani. preferându-se în documentele
româneşti ale secolului al XVIII-iea, mai ales în cele redactate cu litere chirilice, forma
"Dimitrie", cazul fiind identic cu cel al numelui ''lnocenţiu", arbitrar creat de învăţaţii
Blajului. după modelul latin, şi cel de "lnochentie". cu veche utilizare şi devenire firească,
de epocă! Atragem atenţia, ca un argument mai mult decât grăitor, asupra faptului că însăşi
scrisoarea de faţă Finta o semna cu prenumele Dimitrie, ca şi gravura "Sfântului Ioan
Damaschinul", amintită deja, pentru că la vremea respectivă nu apăruseră şcoala şi moda
latinizantă amintită. Este şi aceasta o dovadă incontestabilă a faptului că în limba română
prenumele său se şi pronunţa as{/el, respectiv cum se scria şi numai în documentele
redactate în limba latină el devenea cu necesitate Demetrius, formă din care mai apoi, în
secolul al XIX-iea, s-a introdus în limba română cultă, pe care o prefera Augustin Bunea
bunăoară, fără ca ea să fie specifică limbii româneşti a secolelor al XVll-lea-al XVIII-iea.
Ca atare cei care cercetează secolul al XVIII-iea preferă formele pe care documentele în
limba română înseşi le oferă, câtă vreme cei ce cercetează perioada latinizantă, de pe la
sfârşitul secolului al XIX-iea şi începutul celui următor, preferă formele Demetriu şi nu
Dimitrie, Jnocenţiu şi nu lnochentie, Ioaniţiu, deosebit de nespecific limbii române, în loc
de loanichie etc.
c I -I 1 prr,·ca
· .·
~1 pc
l·"iiita'
, . ,.·_.
~., 1)1r·c·'.·1t 1'ile
. . prelectului
~· _ . nu ilustrează
. tipografiei ,· . decât;- o
. 11· •tlilui iscit între D1m1trre l·1nta şr conducatorul ofic111e1, pentru ca la
etapa a con 1c • ' . . . . .. . . •. r I d
ora at: t ua Ia. cs tc 1·()'•r·te
" clar·
, ci, n1c1 noile ob1ect11 . ale celui
. . d111ta1
. . nu, .au 1ost
_ uate
. _ e.
bune. vlădica Blajului, Ioan Bobb. impunându-i lui D1m1~ne ~ar_an sa re_v1na ŞI
asupra lor. pentru ca până la urmă salariza~e~ _n~mulţun~1tulu1 ~a se faca la un
standard u~or mai înalt chiar decât cel al soltc1tanlor lucratorulu_1. aşa c~m reiese
din evidenţele contabile ale tipografiei. corespunzătoare anului financiar 1787/
1788. .
I s-a făcut dreptate petentului? Nu pe deplin. se pare, dacă ţmem cont de
răspunsul lui Dimitire Caian. publicat în Anexă. Da. da~ă _ne ra_po11ăm la registrele
contabile ale tipografiei corespunzătoare, datorate acelu1aş1 pre~ect. .
Să prezentăm, atât cât se poate, care au fost urmările demersurilor ~e
rezolvare a neînţelegerii. întreprinse de către Dimitrie Caian, la sugestia
episcopului.
Conform răspunsului său. intitulat "Pricinile pe<n>tru ce mai mult nu sâ
poate plâti". editat în Anexâ, constatăm următoarele:
1. Dimitrie Finta nu revendica nici o plată în contul vreunei luni anterioare
lunii mai, deşi, în mod greşit, el se referise la 19 zile lucrate în contul lunii martie.
când de fapt era vorba de luna mai (greşeala se datora totuşi stării de tensiune în
care îşi scrisese textul!)
2. Simbria lui Dimitrie Finta a fost supusă unei semnificative recalculări, iar
faptul nu se putea datora decât intervenţiei favorabile a episcopului. Mai mult i se
recalculaseră şi zilele lucrate! Ca atare acum prefectul era dispus să-i ponteze
integral lunile mai-iunie şi jumătate din iulie, la un salar de 6 florini renani pe lună.
semnificativ salt faţă de cei 5 florini renani, acceptaţi anterior, ca salariu de
angajare, mai puţin însă faţă de cei 7, revendicaţi de către lucrător. Observăm
aşadar că, între timp. a avut loc o veritabilă negociere, în contextul căreia. părţile
au cedat în mod egal. sau Dimitrie Caian a fost obligat să vină până la jumătatea
distanţei care-i separa conceptual pe cei doi! Astfel. acum. i se plăteau petentului
14 florini renani. sigur nu 16. câţi revendicase, dar nici 8 florini renani şi 30
creiţari, câţi ar fi primit dacă nu i s-ar fi adresat episcopului Ioan Bobb pentru a-i
soluţiona nemulţumirea, urmând să i se mai plătească 30 de creiţari: '"Pâ !IIaiu.
Iunie şi ::ece ::ile di<n> Iulie câte seşă zloţi pă lull{i i sii vi<n> 1-1 ::loţi şi i s<->au
da<t> 13 ::foţi şi 30 de/ creiţari, mai are la Tipografie 30 de creitari. care sâ vor
da"<' . Exista disponibilitatea de-a i se face. în mod ~emnificativ. dreptate, deşi, nu
7
în mod integral!
Merită desigur a fi relevat şi faptul că episcopul a pus pe tapet chiar
probl~n~a ca sa_larizarea lui Dimitrie Finta să se facă de Ia un salariu iniţial de peste
7 tlonn1 renan1 lunar, ceea ce prefectul a refuzat în scris, argumentând că înainte
vreme n-ar fi avut pe lună dedit 5 florini renani, ceea ce putea corespunde adevărului 68 ,
7
" Vezi AnL'xa.
<,K R_ă1~1âne de cercetat da~ă Dimitrie Finta a avut înainte de 1787 o salarizare mai mare de 5
llormi rcnani pc lună. ln anii următori. cum s-a observat din cele prezentate anterior,
278--------------------------
l'/\TRlîvlONIV;vl i\l'VLl·l\SI V-VI
sau mai de grabă nu. dar oricum el nu constituia un argument aşa cum l-ar li dorit Ioan
Bobb!
Toată pornirea pe care o avea Dimitrie Caian împotriva lui Dimitrie Finta se
canaliza parcă în următoarele remarci. redactate cu destulă patimă. neascunsă. deşi
într-un stil de om şcolit: "Mai mul<t> de 7 do(i pâ lunâ 1111 sâ poate da. fii<n>d cc,
mai nai<n>te au avut pâ unele lucruri ca aceste. care le-a11 lucra</> şi le şi scrie
numai cinci zlo(i'.(' . Acelaşi sentiment greu de stăvilit de nesimpatic faţă de
9
Dimitrie Finta. care trece chiar la o tentativă de a-l discredita pe Finta ca pe un om

nesincer. îl relevă şi pasajul imediat următor al textului redactat de către Dimitrie
Caian senior: ""Zice câ 11u 11umai au vârsa<t> ci şi altei ou lucra</>: pânâ au
lucra</> altă. n-au vârsa<t> Înlr-aceaia vreame. Nici au lucra</> mai greu
decât/ vărsatu, ci ceva pu(i11telfoarle cules şi alte Mânânţuş11ri'" 70 . Era cu siguranţă
cea mai gravă învinuire ce i se putea aduce lui Finta, iar noul prefect nu pregeta să
o formuleze. ca un reflex al personalităţii sale puternice. pentru că în lumina
interpretării sale amintite, întreaga discuţie se reîntorcea în punctul său de pornire.
pentru a se releva faptul că deşi i se făcuse dreptate în bună măsură lucrătorului el
1rn avea în fond deloc dreptate, pentru că un angajat nu putea executa simultan
două, sau mai multe, activităţi deosebite: ""până au lucra<!> altâ, n-au vârsa<t>
Îlllr-aceaia vreame'' . Toată relativ reaua voinţă a lui Caian faţă de Finta se
71
concentrează în pasajele amintite la urmă. deşi în final, cel dintâi a fost obligat să
recunoască totuşi faptul că înainte tipograful fusese plătit şi cu 7 florini renani pe
lună, conform mărturiei prefectului anterior al tipografiei. Alexandru Fiscuti 72 , dar
numai când executase singur toate operaţiunile de zeţuire presupuse de tipărirea
Ceasloavelor, ceea ce denotă puterea de muncă a lui Finta. numele antecesorului
lui Caian, la cârma oficinei, fiind invocat tot ca o armă, cu ajutorul căreia se puteau
pune la punct revendicările petentului. Personalitatea relativ accentuată a lui Caian
poate fi intuită, pe marginea pasajelor comentate, inclusiv o doză de încăpăţânare,
care nu-l lăsa să cedeze uşor. în favoarea subordonatului său, chiar dacă episcopul
intervenise în mod evident în favoarea sa şi Îşi exleriorizafârâ reţineri părerile. Pe
de altă parte observaţiile lui Caian aveau şi o doză evidentă de adevăr. pentru că în
lunile menţionate activitatea tipografică nu fusese în nici un caz deosebită! Bătălia
se dădea nu atât pentru munca prestată, cât pentru statutul avut în tipografie de
către lucrător! Normarea nu se făcea, la vremea respectivă, în funcţie de timp, ca
atare, la modul rigid, ci în funcţie de o anumită cantitate de sarcini care puteau fi
executate într-un anumit timp, astfel încât un lucrător experimentat, rapid şi foarte
bun, sub aspect calitativ, putea termina destul de repede ceea ce echivala cu a zi de
salariul săuva urca până la 8 şi I O florini pe lună, dar creşterea se putea datora şi
devalorizării monetare.
611
Vezi Anexa.
70
lhidem.
71
lhidem.
72
Cornel Tatai-Baltă. Gabriela Mircea, Prefecţii ... , p. 393. Fiscuti a fost. cu probabilitate
prefect al tipograliei în anii 1784-1787, dar lui Dimitrie Finta nu-i va fi mers prea bine nici
în anii respectivi, pentru că atunci s-a consolidat ascensiunea lui Ştefan Huszi.
-------------------------279
c,i. pcntru a-i r[uni,nc timp s[1 elcctueze şi alte ac_tivităţi în tipografie~ situaţie în
1111111
care I·..1nta se
. ·1111.;,1
.. d1.,,1 1,c
. , ..u..,
,,. )1 1·11 . Tocmai
1 ,
întelencrea
. I:"
m• acest
-·
mod a lucrurilor,
• _
care se
practirn tacit. nu mai dorea Dimitrie Caian să i-o aplice lui hnta. sau nu ştia sa procedeze
ca atare. pentru că nu avea experienţ,1 în b_1:anşă._ . . . .
Dacă într-adevăr anul redactăm scnsorn analizate a fost 1787, aşa cu_m
reiese din arhivarea sa de epocă. preluată de arhiviştii actuali şi d!n confruntă~Ile
noastre cu registrele tipografiei. atunci putem considera că_ în_ c~u~a r~mar~Ilor
cvasi răutăcioase ale prefectului Dimitrie Caian la adresa lui Durntne Fmta, 1 s-a
f"ăcut. până la urmă dreptate celui nemulţumit, mai mult chia!· decât ~cceptase I~ un
moment dat cel dintâi. adică prefectul, (vezi Anexa). respectandu-se mtegral vomfa
episcopului. pentru că. în conformitate cu evidenţele contabile oficiale ale
tipografiei, păstrate până în zilele noastre, Dimitrie Finta a încasat următoarele
sume pentru munca prestată în cursul lunilor mai, iunie şi iulie 1787, după cum s-a
mai amintit: în 7 mai, 5 florini renani şi în 20 mai de două ori câte I florin renan: în
18 iunie mai întâi 8 florini renani şi 40 creiţari şi apoi I florin renan, ceea ce
însemna că prefectul îi plătise restanţa solicitată doar cu ţârâita. punând-i probabil
lucrătorului. din nou, nervii la încercare şi ajungând doar în etape la cei 7 florini
renani solicitaţi ca leafă de pornire lunară; în 20 iulie I florin renan şi încă 5 florini
renani şi 30 creiţari. Sumele respective însă le-a primit doar în 20 iulie, sau doar la
sfârşitul anului, ceea ce pare însă mai puţin probabil! Totalul sumei obţinute pentru
perioade respectivă se ridica deasupra celor 16 florini renani solicitaţi anterior,
ajungând la 22 florini renani şi 1O creiţari. ceea ce evidenţiază faptul că în ciuda
relativelor obiecţii pe care Dimitrie Caian le-a avut împotriva lui Dimitrie Finta,
voinţa episcopului de a i se face dreptate lucrătorului a avut câştig de cauză.
emoţionantul final al scrisorii sale având ecoul scontat în sufletul şi mintea
episcopului Ioan Bobb: "'pentru care mâ rog mi/ii mârii tale. ca sâ te milostiveşti a
porunci ca să mi sâ plâtească Simbriia deplin. sci nu mi să tragâ. câ scump<â>
i11111â am mâncat eu Î11fru acea vreame, şi acum, să mă aflu cu scâdeare şi
s<â>nt al Mârii tale plecatjii Sl!/letesc'"n.
Încercând să-l reaşezăm mai bine pe Dimitrie Finta în epoca sa am
interpretat, în câteva din implicaţiile sale posibile, scu11a scrisoare. pe care
angajatul tipografiei din Blaj i-o adresa în iulie 1787 episcopului Ioan Bobb şi
credem că am putut surprinde câteva valenţe ale personalităţii sale reale. Pentru a
ne completa sensibil mai mult imaginea despre omul şi artistul Dimitrie Finta am
considerat necesară anexarea la studiul de faţă a unor imagini foto (reproduceri
după foaia de titlu a Octoihului din 1792. care i s-a putut datora. cu probabilitate
acceptabilă şi de alte xilogravuri semnate, ale sale) care constituie şi ele. într-un fel.
o oglindă a alcătuirii sale interioare. a capacităţii de a percepe şi reda frumosul. în
limitele conceptuale ale epocii. pentru că ele sunt rodul muncii mâinilor sale.
. ~stfel ~um ~e~tele manuscrise oglindesc personalitatea autorului lor. gradul
lui de mstrucţ1c (ş1 dm acest punct de vedere constatăm că Dimitrie Finta nu stătea
de loc rău!). cultura. simţul estetic, operele de artă datorate unui creator anume ne
vorbesc despre acelaşi univers. al interiorităţii. al înălţării sau coborârii sale, pe 0
7
' Vezi Anexu.
I'/\ rn.I\10\:l\'\I .\l'\11.1 \:SI \'-\'I
anume scară valorică. Valoarea estetică deosebitii a xilogravurii care îl î11f;1tişea/.ii

pe ··sfântul Ioan Damaschinul„ este. aşa cum s-a mai subliniat în literatura ele
specialitate. evidentă. asupra imaginii respective revenind. pentru a o reedita. nu de
mult timp Cornel Tatai-Baltă. Considerăm că nu poate fi omisă. sub aspectul
valorii artistice reale. nici reprezentarea "Sfântului Vasile cel Marc ... care dincolo
de o anumită disproporţie a capului. a buzelor şi bărbii îndeosebi. ni se prezintă ca
o figură deosebit de îngrijit rcdat[1 a11istic. denotând acelaşi talent şi fineţe chiar. în
realizarea desenului (autorul concepându-şi de altfel şi iniţialele cu eleganţii. cca
prezentând /::voru/ tcimiiduirii. relevă universul creativ-compoziţional deosebit de
bogat al autorului. care avea curajul de a reda într-o compoziţie încărcată. clar nu
obositoare. o serie de figuri văzute din Caţă. semiprofiluri diferite şi din profil. sau
icoana ,Wintei împărtâşanii. realizată cu acelaşi simţ ieşit din comun al dispunerii
semnelor grafice pe suprafaţă. care a fost şi ea mult utilizată pentru a ilustra vechile
tipărituri româneşti de la sfârşitul secolului al XVIII-iea şi începutul secolului al
XIX-iea. Celelalte xilogravuri prezente în A11exi"i au putut fi realizate tot de către
Dimitrie Finta. cu deosebire. dar nu există în privinţa paternităţii lui informaţii
certe, noi având credinţa că şi alte ornamente tipografice nesemnate i s-au datorat
aceluiaşi artist. urmând ca încercarea de identificare a lor să fie întreprinsă în viitor.
astfel încât seria lucrărilor sale să fie augmentată prin cercetări atât documentan:
cât şi de descriere completă şi reinterpretare a clementelor grafice ale vechilor cărţi
româneşti tipărite în răstimpul menţionat.
UNE "PLAINTE" ADRESSEE AL' EVEQUE IOAN 8088 PAR LE

TYPOGRAPHE DIMITRIE FINTA EN 1787, PRETEXTE POUR LA
RETOUCHE DE LA 8IOGRAPHIE PROFESSIONNELLE DE
L'OUVRIER
(Resumee)
Nous avons desire publier. premierement. un document inedit. c' est a dire
une "plainte" adressee a l' eveque Ioan Bobb par le typographe Dimitrie Finta. au
fin du mois jouillet 1787. Le petitionaire n' acceptait pas la modalite de payment
que le chef (le« prefect») de la typographie, Dimitrie Ca ian, desirait lui appliquer.
li etait mecontant. Le document contient aussi Ies commentaires que Dimitrie
Caian Ies a faits a propos de la "plainte". Les deux textes contribuent a la
reconstitution partielle de I' atmosphere de travaille, a la connaissance de la
composition psiho-morale et intellectuelle des personnages impliques, de leur
mentalite professionelle etc. 11s contribuent aussi ,1 la retouche de la biographie
professionellc de Dimitrie Finta, en mcttant en lumiere ses calites humaincs.
a11isanalcs et artistiques.
ANEXA
Prea Oslinţite şi prea cinstite D<oam>nc D<oam>ne mie milostiv stăpân/
Fiind cu Slujitoriu în Typografic cu Simbrie pe/ lună şapte zloţ, şi

a<m> lucra<!> ori I~ ce mi s-au porun/cit precum şi acum în luna lui Martie I 9
zile/ şi Iunie de pli<n>. şi Iulie _jumătate la vărsat de/ slovă, la zăţuit la typărit, şi la
toate câte/ mi s-au poruncit, pe care vreame mi să cuvinea plată I 6/ zloţi, din care
Pă<rintelc>: Kaian n<->au vru<t> a<m>i plăti fără 8/ zloţi şi 30 de crăiţari
înlormăluindu-mă că vărsăto/ rii de Slovă n-ar fi avut plată fără 5 zloţi pe lună,/
adevărat că unii ca aceiia nu avea atunci altă slujbă, ci/ numai vărsătura păzia, lară
cu la toate am lucrat.I pentru care mă rog milii mării tale, ca să te mi/ lostiveşti a
porunci ca să mi să plătească Simbriia de/ plin, să nu mi să tragă, că scump<ă>
inmă am mâncat eu/ întru acea vreame, şi acum, să mă aflu cu scădeare/ şi
s<â>nt al Mării tale plecat fii sufletesc,/
Dimitrie Fi<n>tj typ<ograf>/
În continuare. de altă mână (a lui Dimitrie Caian):
Pricinile pe<n>tru ce mai mult nu să poate plăti/
I. Afarăde Maiu mărturiseşte că n-are prete<n>zie/

2. PăMaiu, Iunie şi zece zile di<n> Iulie câte seşă zloţi păi lună i să vi<n>
14 zloţi şi i s<->au da<t> 13 zloţi şi 30 de/ creiţari, mai are la Tipografie 30 de
creiţari, care să vor da/
3. Mai mul<t> de 7 zloţi pă lună nu să poate da. fii<n>d că mai nai<n>/ te
au avut pă unele lucruri ca aceste. care le-au lucra<t> şi le şi scrie numai cinci
zloţi/
4. Zice că nu numai au vărsa<t> ci şi altă au Iucra<t>: pănă au lucra<t>/
altă, n-au. vărsa<t> într-aceaia vreame. Nici au lucra<t> mai bareu decât/ vărsatu , ci
ceva puţmtel foarte cules şi alte Mănănţuşuri/
_ 5. Precum s~rie şi. P<ărintele> Fiscuti numai o dată au avut şepte zloţi/ pă
luna la Ceasloave. cand psme(?) sângur to<t> culesu./
I' \ I R I \I O~ I\.\ 1 . \I'\' I I~ SI \' - \' I
.
- -- ---.
~-
fig. I. foaia de titlu a Octoihului, Blaj, 1792.
---------------------------283
Fig.2. SfcÎ11tul Ioan Da111aschi11. xilograrnrft de Dimitrie Finta din Octoih.
Blaj. 1792.
284------------------------------
I',\ I Rl\1< );\l\'\I \l'VLl,\SI, \-\I
Fig.3. Pagină din Octoih. Blaj, 1792.
------------------------------285
\ I .
_/ ;:..., .. : ,_ :_.;__ L ,. ,: :.·~" .-- :.. .
28(1 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
I'.\ I l{I\I< l'\I\ \I .\I'\ I I '\\I \-\I
Fig.S Pagină din Octoi/1, Blaj, 1792.
---------------------287
•' ... ._....':. : .. ~.,
-
..,.:
' ~,- _.,:; .. ,. - ....., . - '-' - ':" '--'

-
._., ..... -...;J ... _:,..,' _,, .. ~;
'
. .
Fig..6. Foaia de titlu a Liturghiei. Blaj. I 7l)8_
288--------------------------
!'.\ I RI\IO~I\ \I \!'\'! iSSI V-\ I
'
_,
'
;,.,,_
--
'
-· -'
.:..
- - ·- ~ \~ -
,.
AH• " -tH"-Htl.,..
r •~
~· ,..,, 1c:09n'-'H
,-~., , "C;,r.ME'Z1TA
, c,{9.t., Micl,I• n"'f"ll~,\H•
I CÎ.t.~'\'.!,,, -'o 11 ''i .rlnrtlr,~1.TT"Cfl?,\ t'JE !>~11nl.H "" 'tEh MAH M~OE' WH
,J,.J'I •
,.. M l'Tol.1111
- ,\vH•
<.!' rJ.
h-.Hotj-;Jr,rr'"" • n9t1t1 r;rnt1~,t .,~H !riM't tro't'i11.r , llltt
.-.Y,'.ţHo 6.1,HC't,\Ol'l.EHI( , Miţ>\lc fi' lTC F'S ,1 IT..;h.\ 'toi MHls'I. lllH Â3..sr11ii.tt•
fl .,- C'l Q ?ol.Ll,IH
-· ~" f1j1H;;tq'
' (b.1.n n~tU.l'T\{,\ ~'t~Cl'l',
" 3111-.~11-e,: Ji.urot,\O&li'1'
îl
€1" -, 1.\\1H:t,E..,,,\ t\Ol'ir~; lll11 'lf'IT"EI~~-\ .,,;,.~wp:.t1o'!Hrr 3"''"; c.u'.n ~if l,\\-
.. >, "·' ,o,<t~, cu n ~ :, . !<•~ , in• 1A"' ,. 1<•" , c$0« lM••~N·",
"'" o q „ T, "" HO'" 1', B<~,.,A'"' ,.... a, .... , woi „d~>!., ""''I'' ...
11cuu•t · 'f,H ,i"""" ~ţ.H'fi:-':. .Ă,i'lli r,'l.n-i. Cq>ll~IDH'1"'6h :8ti LllH (l~O'I. W•
, .,-..,. ,j:•- ·1•-" .; !i•d1"'", "'" c"• ~••'l'•
,,Ai•" ·" .,:,,>!, c•~- fiii•
~-'" O c, ""' ''" ; , "O uwl ,A, f. JiHdf""', .; .,.1,.,-t ciinl, ,.,.~ • ;_, "'w•
• •I ,,, n'e, ·• <!>," , •• _;:1,0 "' .f ,1 n, n,,,.,.,.1/ • , 3"'"" O: li.urow ui~
E,~, l-"")' ·-;., .,:,"I._.: llle ,..,.,~\/., 3"", E'"H~H c••• ,i"""'·~, ,;• f,
.;;,,; , w• ~-•• ,<-' ., 1',i I" ;,ii; li••• o<l!••"".f\• ât•"' Â• Mi<~ n1• J._M•
•li• : '"" "'" • ~ r.,,, , •••~- fui• ,;l!n• ~• .:.,M, c.,A„ wH ;s,!M: 11••
•••i,, .. r, w·• ;,. fi',. h,,-i,,, •" ,; 3H" n ,,...,.,.,, ,.; 3"" ,.,,.;. 1
~ ,.. ; ' •• ,... c, .. ~ ' w• '!;CM: WH to•..-•..'

'TT r J , ,. 1 -~, .-
1\"" lMn, -~-~:
•• c.,.,.,;,,-'" : w• • ~ ""' c..-•x• 1• j,: w• ,.~..-•" "...-~x•1•·• t"'I'"
MK.\ ... , .,., " 1
r.l,~AOti r: nod,..-q•· ,1, , 1 , ,-1 ~•, ."'~- C?•"•, IIIH, ,,,'r!M :_ liorci.•:
6••••· 4i,H, ,W'"•·•~ ••••, nr•';"'"'"' 1 l,M•'r!• c•il t••t•~"":~,,~
c.••X,
Fig.7. Pagină din Liturghie, Blaj, 1798.
--------------------289
,, , ...
-
c,.,:
T.IIN'l"p':( 6)1'1\ţ;MÂUJi~ 1dpi11 HI ,.,'!Inr,o; np• t10t1,
no1TT"9h' '1111 'li C:tHTl" .f Tir.rnH~'l.

.
rrtf:
n, HTTP~ 11,Hwt IL'.1 jl~" pH,,w r· rrr.i:

,J A 6ff hH f,1 l ţ M'l. 1T3i':
n~Al_\'1.'rltf)11 nE11n-p':( l,'llpHr,9.f 'fi f,b'nrz 'f.fjlfjlf• 'lfl~E:
,i',!'11.\'IYT~fl 1t111rrp'11' c~11rri1 .drirl!pri,, WH nfH'T"j~ c~ti:rrb"A
rlttYTH.\\Hc: ani n11:1YTi,S' 1Toi11T1 c<ţ,11iru, E,HE, wti ccţ,11rr,
A1 C1WMHH'Tf 'liAf n91U1½E1p; ,,b'M errr1 ,d 1:;b"gilfH½'l Â
~H, w111TIHYT9b' .,trr.u,rn,,ipttu "' C'I .f rri.,\n,\'J u ofKi~
f,Htt np«luu,~ i-itte1 cAh"5';Ern c«;>tirr.,, AYrrS'9ri1.
{"6n'i'is111 A,, 'li~ .,, h' r9AG f\AI, ,i. tun8'srHK½,'1, w11 C'l ,~H•
rrg°hi. li' J.'tixgr~ 11rnb'i,..'.TJ"1, • •
Fig.8. Pagină din Liturghie. Blaj, 1798.
290---------------------
I',\ I Rlf\l<l'.\I\ r-.1 .\!'\'! l.\!SI \'-VI
,_
,'\ •.~• .l- ·:. A.._, ·'_°. ;, r;'
( .....
,_:,_ r.·c·,~ {-,,1i~t.11;~)
: .
)., ~
,
,, •"''/ •.
,
·,:, .:.:. i·, ·7 11 ., '.,~· ..,
,~ '
·1....• t': ;1,
J :,. ,-\ I :
' . '
. . .•
Mf Af "' .
),;,\1Hi ,~,;f,H l'iitt AEUlKtt_.ţf, wti r'6p., Mrf fi.\ fiWra
,._ AA~),A rrÂ.
I < • I
'.A,ffOeAOIHFfl (: 1f\Oifi (1i L-?.e
""c\""
I lf'li
"'Fli: ?,H,.\
\ t, ' n ,w,,...,i1
t1 I
cfi".P'1 .li"1.;ol{ »
I 1 I
l.'i.\G
c.\~~t1 1 1-'d11t1r1.1Tu,
1<~111.f,\ ~•.; 'ff ,\I 311H E. \ .u nycCl,OMHr,i•, lllt1 .-.Ă Avrrl:?pri,' ,tlt.\11f1'l"'k 6-
.. ' - y ' ~~ 7 ,1 III f'l ,
YrtrE.\tit1, p.tn uttc'-;~H,\I ,\,H;. Ar,11,'I;
11111 .\.\ ,'A,HOC,\o&i1y1 1 C'i'lrt~r11:
IOH '11S'111ţ1: C.,.'lniH,: 11111 '.~ 9i.\u Ecrr1 ; '1>AY1: WH .,.-.rrf.u: C'! 11.IJ,,r;
3tti;o;i: :_ ttS',,u._; (:l~'T~KiH.\E' WH Il9uuuji111- 'fiH wEH'fH.~t1rr1 ;.,\I
-~\-i (1,f&U>f C,\'-i'!f;t1 nyetoU/i _.,,S'.\1~ij a-8' cuop) '1"0'1''1 A'ril\l~9,f;: n~o-
(K01,1.Hr,'iliil1 H'oM"-K O\:tt Il~lUJTT' C'lW cţi~l~'I, ~f' ;A~il1 'fi Ct\';{$''"' ttH,\\111(
r,i ;,\li n;o,t."MHr,ÎlH o• w,~El1 C'l 11.'6 3t11~'l.
I
\ ·;
I{
I '
.I :-•
1' f' IO r:
l;t
I'
L{
Fig.9. Pagină din Liturghie, Blaj, 1798.
-------------------------291
Fig.\ O. Sfâ11t11\ Ioan Zlaroust. xilogravură din Liturghie. Blaj, \ 798.
l'i\ I Rl\10\:l\'\1 .\!'\"li \:SI V-\'I
Fig. I I. Sfâ11tul Vasilie cel Mare, xilogravură din Liturghie, Blaj, 1798.
---------------------------------293
''.{."~
..• '. . (◄
't~/'~ '
,'·i·•:' I
·.<T~
' ,.
Fig. I 2. Sf<intul Grigore Dmeslm·. xilogravură din Liturghie. Blaj, 1798.

DIALOG ÎNTRE PROFESORI ŞI ELEVI LA BLA.J ÎN A DOUA
JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA:
CAZUL IOAN MICU MOLDOVAN
IACOB MÂRZA, ZEVEDEI-IOAN DRĂGHIŢĂ
Încrederea 111 ideea de regândire a istoriei naţionale a românilor ardeleni,

pornind de la câteva direcţii în cercetarea ştiinţifică a dezvoltării culturale trasate
de unii reprezentanţi ai grupării istoriografice de la A1111a!es, dt şi necesitatea acută
de radiografiere a dialogului dintre şcoală şi societatea românească în deceniile
care au permis anul revoluţionar 1918 cu împlinirile sale, respectiv abordarea
istoriei şcolilor din exteriorul instituţiei educative pot fi ilustrate de fascinanta
viaţă, activitate şi operă a dascălului, preotului şi omului politic Ioan Micu
Moldovan. O astfel de afirmaţie, departe de-a fi aceea a unor exaltaţi. justifică
efortul de abordare a unui interes,int dialog între profesori şi elevi de la instituţiile
educaţionale ale Blajului în a doua jumătate a secolului al XIX-iea. care trimite
spre un subtext din care nu lipsesc conotaţii culturale. economice, sociale şi
politice.
Ioan Micu Moldovan s-a născut la 13 iunie 1833, în localitatea Varfălău
(Moldoveneşti) din comitatul Turda • Cel de al doilea nume, de Micu, şi l-a
1
adăugat, după moda timpului, la venirea în Bla/. Studiile le-a început în satul natal
şi le continuă la Blaj, Budapesta şi Viena. Din 1857 a intrat în corpul profesoral
blăjean, mai întâi la Seminarul teologic. pentru ca, ulterior. să treacă definitiv la
liceu. Pe parcursul celor 25 de ani cât a stat la catedră, s-a impus. nu numai în faţa
elevilor, ci şi a colegilor săi'. Pe lângă calitatea de profesor şi mai târziu de director
( 1879-1884), a exercitat şi alte atribuţii (bibliotecar, prefect al tipografiei, asesor
consistorial, canonic mitropolitan, vicar capitular, vicar general arhidiecezan,
prepozit capitular etc.). A fost, pe drept cuvânt, un om al cetăţii ce s-a angrenat
definitiv în toate problemele, inclusiv în cele de natură politică, numărându-se de
pildă printre autorii şi semnatarii Pronunciamentului de la Blaj ( 1868). Nu a ocolit
nici aspectele economice; a fost un colaborator fidel şi de nădejde al Băncii
„Albina" şi a reuşit chiar să întemeieze, la Blaj, Banca „Patria" ( 1886). Deşi s-a
implicat total în administraţie, totuşi Ioan Micu Moldovan nu a fost omul unei
1
N. Comşa, Teodor Seiceanu, Dascălii Blajului 17 5-1-19-IR, Bucureşti, I 994. p. 91 -93. Date
biografice vezi şi în: Enciclopedia Românei, voi. III, Sibiu, I 904, p. 314: I. Raţiu, /nan M.
Moldovan (1833-1915)-Notiţe biografice, în Unirea, XXV. nr. 93, 94, 95/1915.
2
Ilie Dăianu, Jon Micu Moldovan =is Moldovănuţ, Cluj, 1937, p. 35-36. Autorul consideră
că, numele de Micu nu se datorează staturii sale ci obiceiului de la Blaj de a se adăuga un al
doilea nume pe lângă cel de familie. Spre exemplu, Octavian Banti şi-a adăugat pe cel de
Bonfiniu sau Alexiu Viciu pe cel de Fabriciu etc .
.1 I. Raţiu, Ioan Micu Moldovan, Blaj, 19 I 6, p. 4-5. Cf. şi N. Albu. Istoria şcolilor
româneşti din Transilvania intre I 800-/R67, Bucureşti, 1971, p. 20-74.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 295
J;1coh !'"1;"111.1. /ci cdci-lo.111 I >ritl,.'111\:1
singun: c;irţi. nu s-a limitai doar li'. pn.:g~ti1:ca lecţiilor şi la ducerea la bun sfârşit a
diferitelor obligaţii profesionale on publice . . _ _ . . _
Chiar tema pc care ne propunem să o abordăm, n~ obliga sa am_m_t1m, 111
accast;1 succintă prezentarea a dascălului blăjean, eforturile pent~u ad1_1~11~1str~rc~
diferitelor fonduri cc au fost utilizate şi pentru acordarea de st1pend11 t111em1111
roirnîncşti aflată la studii în diferite centre universitare (Cluj, Budapesta, Viena.
Bratisla\'a. Bruxelles. Tiibingen de.). Cunoscându-i-se abilităţile, a fost numit
administrator al fondului Simu, al fundaţiilor ,.G. Vlassa", ,,Iosif Tarţia'', ,.Cercul
Orăştie", ,,Partenie Moldovan" şi altele, poziţie din care a avut un cuvânt greu de
spus în acordarea şi direcţionarea ajutoarelor .
5
Considerăm că este util să dezvăluim, de la început, faptul că în cercetarea

de faţă, ce are ca scop relevarea demersurilor lui Ioan Micu Moldovan de susţinere
materială a tinerimii universitate româneşti (mulţi studenţi, sprijiniţi de acesta, sunt
foşti elevi ai Blajului), în vederea terminării studiilor, ne-am oprit, din vastitatea
posibilelor exemple, asupra câtorva pe care le-am considerat suficiente, pentru a
ilustra şi argumenta această acţiune a dascălului blăjean. Am considerat că
sondarea unei asemenea problematici contribuie la o mai bună cunoaştere a
activităţii neobositului Moldovănuţ (destul de puţin cercetată în istoriografia
românească), inclusiv sub aspectul, nu lipsit de impo11anţă. al relaţiilor umane, de
la profesor la elevi sau foşti elevi, pe care şi le-a construit de-a lungul vieţii. Pe de
altă parte, un alt aspect ce ne-a atras a fost acela al întrezăririi coordonatelor vieţii
de student pentru românii ardeleni în a doua jumătate a secolului al XIX-iea şi
începutul secolului trecut. Aflaţi la studii în diferite centre universitare din imperiu,
studenţii români s-au confruntat, deseori, cu numeroase lipsuri şi greutăţi, mai ales
materiale. Au încercat să le depăşească, apelând la protecţia diferitelor personalităţi
care au conştientizat, la fel ca şi Ioan Micu Moldovan, că accesul la educaţie.
inclusiv universitară, reprezintă un element esenţial în consolidarea naţiunii române
A avut o intensă activitate ştiinţifică, publicând articole (în Arhiv11I lui Timotei Cipariu
4
sau în Ga=eta de Transilvania şi Foia scolastecă), cărţi (Acte sinodale, voi. I şi li, Blaj.
1869 şi 1872; Spicuire în istoria hisericească a Românilor, Blaj, 1873) şi manuale (ve{i,
Ştefan Manciulea, Ioan Micu Moldovan, autor de ma1111ale şcolare, Blaj, 1938; Ioana
Botezan, Documente inedite pril·ind contrib11ţia lui Ioan Mic11 Moldoran la eluborarea.
editarea şi răspândirea manualelor şcolare din Transilvaniu in perioada I 860-19 /-1, în
Sargetia, X, 1973, p. 251-261 ). A fost ales membru al Academiei Române (vezi, Ioana
Botezan, Ion Mirn Moldovan şi Academia Română, în Marisia, VII. 1977, p. 197-210) şi
preşedinte al Astrei, calitate în care a depus eforturi pentru ridicarea culturală a românilor
din Transilvania, ca prim pas, esenţial, în emanciparea lor politică în epoca dualismului
austro-ungar. Vezi, mai nou, Cosmin Seman, Ioan A1icu Moldo\•an (1833-/9/5).
Mo11ograjie istoricei. Rezumatul tezei de doctorat. Coordonator ştiinţific: Acad. Prof. univ.
dr. Camil Mureşan, Cluj-Napoca, 2003.
s Direcţia Jud~teană ciuj a_ Arhivelor. Nationale. Fond Blaj. Arhiva personală Ioan Micu
Moldovan (mai departe Arhiva Ioan Micu Moldovan), doc. 16536, 16561, 16562, 16563.
296--------------------------
I'\ IRO:\IONIV;-1 Al'VLI :---:sI V-VI
?in_ Trans~lvani~, pe drumul afirmării prin culturi. Aşadar. plecând de la aceste

1de1 trebuie să Judecăm scrisorile tinerilor studioşi - selectate de noi - adresate
dascălului blăjean, prin care îi solicitau înţelegere şi susţinere.
Sprijin financiar pentru efectuarea studiilor
Alexandru R. Ceuşiam1-, student la medicină în Cluj. după cc îi prezintă
programa şcolară şi disciplinele pe care Ic studiază (Anatomia. Zoolo!.!.ia. Botanica.
Chimia. Mineralogia) şi situaţia sa şcolară (pc care se angajează să o~valideze prin
documentele specifice). îl roagă să-i trimită încă 10 llorini .. [ ... ] căci suni silii a
plăti pentru Fizică 5 tl., pe lângă aceea la servitorii de la institut încă un florin
[ ... ]".Primirea sumelor de bani solicitate i-a pricinuit o imensă bucurie. mărturisil{1
deschis de către medicinist. în scrisoare din 26 iunie 1875: .. Nu \'ă pot spune D-le
sentimentele ce le avui când primii ajutorul din 15 aprilie. dar încă cele de astăzi
când pe neaşteptate mă împă11ăşiţi cu un alt ajutoriu [ ... ]"" care .. [ ... ] m-a scos din
mare perplexitate căci în 15 iulie am de a face 2 examene din Zoologia şi
Mineralogia care mă costă 14 tl.: nu ştiam de unde să-i fac, căci stipendiul mi-e
mic, de acasă nu-i sperare, a Vă scrie O-Voastră mi era necuviincios şi aşa eram de
tot necazul'' 8 . Cu susţinerea morală şi materială a lui Ioan Micu Moldovan. A. R.
Ceuşianu a reuşit să încheie primul an de studii. În perioada de vacanţă. îi scrie de
acasă, solicitându-i din nou sprijinul pentru a-şi plăti .. didactrul", căci .. de la tatăl
meu nu pot aştepta mai mult decât spesele drumului'"'J_
În anul următor, cere susţinere materială pentru a putea plăti examenele. pe
care trebuia să le efectueze în vederea transferării la universitatea budapestană. De
altfel, din octombrie 1876 s-a instalat în Budapesta. cheltuindu-şi aproape toţi banii
pe drum şi pe cazare, drept pentru care îi cere protectorului său încă I O tl. şi ii
roagă, din nou, să-i caute orice stipendiu • Necazurile nu l-au ocolit nici la
10
Budapesta, căci iată în 1877 nu a fost scutit de plata didactrului, care ,.mi se suie la
29 fl. 40 cr." Şi cum el nu avea aceşti bani, îl roagă „Să-mi trimiteţi 20 tl. că din
mare necaz mă veţi scoate, obligându-mă că totdeauna ca cu mulţumită vă voi
înapoia toate binefacerile". În acelaşi an mai cere I O tl., chiar dacă, după cum
consemnează, prin această solicitare,,[ ... ] trec marginile mărinimoasei O-Voastre
promisiuni şi cu destulă durere fac aceasta, dar de acasă nu pot spera chiar nimic.
6
Pentru rădăcinile acest!li fenomen, cf. Remus Câmpeanu, Intelectualitatea românâ în
veacul al XVIII-iea, Cluj-Napoca, 1999; idem, Elite româneşti clin Transilvania veacului al
XV/11-lea, Cluj-Napoca, 2000. _
7
Originar din Porumbeni (comitatul Alba de Jos), a fost elev al Gimnaziului din Blaj. Intre
anii 1874-1876 urmează cursurile Facultăţii de Medicină din cadrul Universităţii Jcrencz
I6zsef' din Cluj. Studiile în medicină şi le definitivează - între anii 1876-1879 - la
Facultatea de Medicină şi Farmacie din cadrul universităţii budapestane, unde îşi va lua şi
doctoratul în acelaşi domeniu (Cornel Sigmirean, lstoriaformării intelectualitâfii româneşti
din Transilvania şi Banat în epoca modernă. Cluj-Napoca. p. 405 (poz. 1552) şi p. 546
(poz.4341 ).
8
Arhiva Ioan Micu Moldovan, doc. 9950, 9951, 9954.
9
Arhiva Ioan Micu Moldovan, doc. 9955.
10
Spcr ca pc anul viitor doar doar mi va veni şi mie rândul la un stipendiu mai bun.
.. 11
( tC nu .. . . . . I
în 1878 şi în anul următor îi solicită diferite sume de b~n,_ ~entru_ ~ a~a
didactrului. cxprimf111d (în scrisoarea din 29 septembrie 187~)- _cu t11111d1tate ŞI Jena_.
!'aptul că .. Sunt convins c[1 înainte de a-mi citi epistola __ve_ţ1 ~11 cau~a pent~u _ce \'~
scriu. si în adevăr D-le Moldovan nu e greu a o afla . li implora c~. pana la ::,
octombrie. să-i trimită 37 de 11. în vedere achitării taxelor şcolare. ln 1879. pe
aceeaşi temă notează într-o altă scrisoare: .. l... ] didactrul nu mi l-am lichidat, deci
12
vă rog să aveţi bunătatea a-mi mai trimite 20 fl. până în _15 !'ebruar_ie'· . . . _
Anii ttrminali 1880-1881 vin cu alte probleme. ln februarie 1880 solicita -
în condiţiile în care de acasă nu a primit nimic - 60 fl .. în veder~a .. susţinerii
riguroaselor"', care trebuie să sosească ,,pe joi - vineri ar fi târziu". ln celălalt an
arc nevoie de o altă mare sumă de bani ( I 00 fl.) pentru achitarea ,.taxei de
promoţiune"': .,până miercuri-joi aveţi bunătatea a vă îngriji să sosească aici căci
vineri e ziua de insinuare". Evident că Ioan Micu Moldovan, din dorinţa de a-l
ajuta mai ales acum la sfârşitul studiilor, i-a expediat, după cum consemnează.
suma de 11 O fl. Chiar dacă a finalizat studiile şi a reuşit să obţină postul de medic
în Reghin, A. R. Ceuşianu, dintr-un obicei devenit aproape reflex, apelează, din
nou, la protectorul său cu rugămintea de a-l ajuta în procurarea unor instrumente
medicale: ,.vă rog să aveţi bunătatea a-mi mijloci de la Doamna Stoian
instrumentele de medic [ ... ] şi a le trimite toate câte sunt, totodată să mă
încunoştinţaţi în ce preţ şi cum am de a le plăti". Încetul cu încetul. tânărul s-a
căpătuit. În calitate de medic cercual la Reghin primea anual 800 de fl., de
asemenea, s-a căsătorit cu o fată destul de înstărită, ce avea ca zestre 2 case în
Braşov închiriate cu 5-6 sute fl. Poate tocmai de aceea, Ioan Micu Moldovan i-a
solicitat, printr-o scrisoare (din 26 mai 1896) pe un ton destul de imperativ, să-şi
onoreze promisiunile: ,,se chiar împlinesc 14 ani de când D-Ta fiind aici mi-ai
făcut o promisiune hotărâtă. Pe baza aceleia eu am luat asupra-mi angajamente, de
care nu m-am putut scutura nici când am văzut că împlinirea promisiunii O-Tale
întârzie. Nu am zis nimic până azi. Dar acum sunt silit a Te rog să binevoieşti a
împlini promisiunea aceea. Cu graiul mai multe când voi avea ocazia de-a conveni
cu O-Ta. Te rog a nu lua vorbele acestea numai de frază'' 1'.
La rândul său, George Pă1ăcea11u, student la Academia Regală de Drept din
Bratislava, a apelat, în anii 1899 -1900, de nenumărate ori la sprijinul lui Ioan
Micu M?ldovan, chiar dacă a beneficiat de stipendii din fondul „Ferdinand
Hirsch". ln una din scrisori (Bratislava, 27 septembrie 1899) îi mulţumeşte pentru
faptul că 1-a susţinut în trimiterea la studii in Slovacia, mărturisind că îi place
oraşul, iar în ,,[ ... ] ce priveşte studiul în oraşul acesta liniştit şi având profesori
buni şi bibliotecă frumoasă la dispoziţie, cred că am să fac progres îmbucurător". Îi
cere, până la primirea bursei, 40 fl. ,,[ ... ] ca să acopăr spesele ce se vor ivi cu
susţinerea pe luna viitoare şi să-mi pot procura cărţile de lipsă". De altfel, cererile
:: Arh!va Ioan M!cu Moldovan. doc. 9959, 9960, 996 I.

- Arhiva Ioan Micu Moldovan, doc. 9967-9969.
1., Arhiva Ioan Micu Moldovan. doc. 9970, 9971, 9973, 9975.
l'AIROl\101\IY:-..I :\l'Yl.l::\SI. V-VI
sale s-au repetat frecvent, pe parcursul celor doi ani, solicitcînd cli!'crite sume de
bani pentru scopuri precise: achitarea cheltuielilor de întrctinerc. a taxelor
semestriale de înscriere la cursuri. perfecţionarea limbii germane ~te .. sume pc care
Ioan Micu Moldovan Ic oprea din stipendiul de care a bcneliciat George Pătăccanu.
Supo1tul pe care i l-a oferit binefăcătorul său a fost. după cum 111f(rturiseştc. cu
recunoştinţă, absolut esenţial: .. Dacă pentru mine care am petrecut doi ani. în
împrejurări igienice nu tocmai favorabile la Cluj. aerul curat şi apa bună de aici.
precum şi felul de gândire al oamenilor. au constituit o varietate recreatoare.
binefăcătoare, după care continuarea muncii începute va fi un dar. cu atât mai mare
e simţul de recunoştinţă cc-I nutresc pentru munificenţa Reverendissimului Domn.
fără de care un episod frumos din viaţa mea llll l-aş li trăit" 11 .
Beniamin Pop, student teolog la Viena îi descrie. în scrisorile sale din 1865.
viaţa de student în capitala austriacă şi greutăţile ei pentru un romf1n. mai ales în
lipsa unui binefăcător, ceea ce nu era cazul său. căci s-a bucurat de sustinerca
neobositului Moldovănuţ. lată de ce. nu întâmplător. Beniamin Pop. în scrisoare
din 15 iulie 1865. notează: ,.Cerule dă pentru tot orfanul o inimă nobilă
compătimitoare, dispune pentru tot mizerul un binefăcător ... atunci llll se vor mai
vedea lacrimi de pe faţa lor, nu se vor mai auzi vaiete şi strigăte de durere". Tot
acolo, după această introducere măgulitoare dar nu lipsită de conţinut, am observa
noi, cere 50 fl. pentru a .,mântuii trebile". Nu solicită mai mult. chiar dacă nu are
bani pentru a veni acasă în vacanţa de vară. cu toate că dorul de locurile natale era
greu de ostoit: ,,rămasul aici ne cam îngrozeşte că se cam aude de disciplină ... de a
ne ţine în salon şi peste vară [ ... ]. A păi dară tu patrie dulce. pe vara anului viitor
voi vedea câmpiile tale sfinte pentru tot românul". Ca un contra serviciu, Ioan
Micu Moldovan îi cere să-i procure din anticariatele şi librăriile Vienei c,îteva cărţi.
episod asupra căruia ne-am oprit şi noi datorită pitorescului din descrierea.
efectuată de studentul teolog, a căutări lor cărţi lor în cauză. El mărturiseşte că ,.[ ... ]
şi în Viena trebuie în 5-6 librării să cercetezi şi tot să ieşi cu buzele umflate [ ... ]
acum am descoperit bunătatea berii când o bei în vreun capăt al cetăţii ostenit după
cale de 4 ore de umblat [ ... ]". Cu un alt confrate. s-a îmbărbătat. spunând „Măi
frate ! trebuie să căutăm că ne-ar râde blă_jenii că llll suntem în stare de a le trimite
nişte cărţi". Oricum. după mai multe şi obositoare incursiuni prin anticariate şi
librării, a r~uşit să le achiziţioneze .
15
Emil Pop'\ student în drept la Cluj este un alt protejat al dascălului blă_jean
(a fost elev al Gimnaziului din orăşelul de la confluenţa Târnavelor). Din 1902
până în 1905 a cerut sume de bani (în mare parte cu împrumut), pentru a se susţine
într-o lume nu tocmai generoasă. În februarie 1903 solicită ajutorul lui Ioan Micu
Moldovan în vederea plătirii didactrului (planând asupra sa pericolul
14
Arhiva Ioan Micu Moldovan. doc. 13844, 13846-13859.
15
Arhiva Ioan Micu Moldovan, doc. 14278-14281.
" Originar din localitatea Cheţani (comitatul Turda-Arieş). a urmat, între 1901-1904.
1
cursurile Facultăţii de Drept şi Ştiinţe politice din cadrul Universităţii „Ferencz J6zsef' din
Cluj. A beneficiat de stipendii din fundaţiile „Simion Romanţai" şi „Alexandru Sterca
Şuluţiu" (Cornel Sigmirean, op. cit., p. 475, poz. 2981).
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 299
exmatriculfirii) ... I ... I care pc semestrul acesta pc lângă că m-am in~cris ~~ am
colloquiat rn succes in toate studiile - nu mi s-a iertat pc motiv că a_m sllp_end_11 [ ... ]
~i acum nu am cc face trebuie s{1 cerşesc - lucru destul de ruş11_1os ş1 mie_ ta_r~
ncpl[icul - dar unde nu duce s{1r{1cia pe om". Banii (40 de co~oane) 1-au fo~t tr~1_rnş1
prin mandat poştal. Doi ani mai târziu solicită. din nou. ocrottrca dascălului bla_1ean
toi pentru achitarea didactrului: .. Trebuie să plătesc acum cel din urmă didactru la
universitate. av{md tare nădejde 61 Cel de Sus mă va mântuii de aici încolo şi pe
mine de rolul de cerşetor ... · Vă rog să mă ajutaţi cu ceva şi de data asta''. Şi din
nou, Moldăvănuţ, operativ, i-a expediat suma necesară, generându-i o nespusă
bucurie: .. mă credeţi că un nespus bine mi-aţi făcut şi de astă dată cu ge1~erosul
ajutor. N-am cuvinte să vă pot exprima sincerele şi caldele mele mulţumite·· ·•
1
· Floriu Po/' poartă şi el o intensă corespondenţă cu Ioan Micu Moldovan.

Evident. in cca mai mare parte, aceasta are ca temă ajutorarea tânărului student.
Astfel. cu banii procuraţi de la Micu Moldovan se înscrie la facultate şi reuşeşte să
se cazeze în Cluj: ,.Banii i-am primit, m-am şi înscris, deja de joi voi umbla la ore".
Sumele de bani primite ulterior au avut destinaţii precise şi deloc de neglijat: .. cost
amiază. cină, dejun - 17 tl. 80 cr.: cuartir - 6 fl.; trenul, căruţa - 3 fl. 30 cr.:
înscriere 35 fl. 20 cr.; biblioteca - I fl.; tubul acustic (stetoscop)- I fl. 60 cr.; cărţi
- 20 fl.: păpuci - 7 fl. [ ... ]". În scrisoarea din 17 octombrie 1897 îi solicită ajutor
pentru obţinerea unui stipendiu. Are gata toate actele necesare cu excepţia
adeverinţei medicale, pe care nu a putut-o obţine întrucât a fost bolnav. În alta, îi
cere 32 de fl. în vederea achiziţionării a trei cărţi de specialitate. necesare în studiul
medic inii şi subliniază că,,[ ... ] cu facerea unui rând de veşminte voi lăsa până voi
primi stipendiul militar". Referindu-se la situaţia sa, dar şi a celorlalţi studenţi
români din Cluj, o descrie cât se poate de firesc şi uman. dar şi simplist:,,[ ... ] ce ne
priveşte pe noi, ne aflăm tari şi mari, câte o dată şi micuţi când cei din jur sunt şi
mai tari". Necazurile tânărului student se vor înmulţi, după cum se constată din
corespondenţa cu Ioan Micu Moldovan, odată cu decesul tatălui său. preot greco-
catolic în Ocna Mureş (Uioara) şi cu îmbolnăvirea fratelui său Liciniu Pop, student
la teologie în Roma. Tocmai de aceea a apelat, din ce în ce mai insistent. nu numai
în probleme de educaţie, ci şi de viaţă, la protectorul său blăjean 19 •
Ioan Pop, student în medicină la C.R." Josefinium din Viena arată, în
scrisorile sale, speranţa că şi în continuare se va bucura de sprijinul lui Ioan Micu
Moldovan, mai ales că nu a dezamăgit. dovadă fiind situaţia sa şcolară foarte bună.
eminenţă la Chimie, Anatomie, Fizică. La ultima disciplină a mărturisit că i-au fost
17
Arhiva Ioan Micu Moldovan. doc. 14433-14437. 14439.
IR S-a nă_scut în 187~, în_ localitatea Ocna Mureş (comitalul Alba de jos) fiind unul din copiii
preotului paroh Ben1a1111n Pop. După absolvirea Gimnaziului blăjean frecventează cursurile
facultăţii de Medicină a Universităţii „Ferencz J6zsef' din Cluj. pe care le încheie în 1899.
S-a bucurat de stipendii din fondul ,.Vaida Gavril" (Cornel Sigmirean, up. cit.. p. 553. poz.
4449).
i•i Arhiva Ioan Micu Moldovan. doc. 14470-14476.
300-------------------------
l'J\Tl{()r-..JONl\'M J\l'\'1.1 NSI V-VI
d~ mare folos cunoştinţele dobândite la Blaj .. [ ... ] spre lauda Domnului Micuc 11
ştiam formulele de rost când ne explica profesorul [ ... ]"". În ultima scrisoare. cc
aduce o răceală a relaţiilor dintre cei doi, Ioan Pop şi-a expus punctul de \'cderc.
încercând să înţeleagă cauza supărării dascălului blăjeanc 1 •
Fratele lui Flaviu Pop, Liciniu Pop. student I~ Colegiul De J>ro1wgo11do Fidc
din Roma, întreţine şi el o corespondenţă cald{1 cu dascălul său de odinioară.
Descrie vizita pe care a efectuat-o, cu colegii săi. la Vatican. circumstanţă în care l-
a văzut pe Papa (de altfel îi şi trimite un p01tret al acestuia). Din rândurile
scrisorilor sale răzbate dorul de casă. care cumulat cu viata dură din institut i-au
afectat. ca altor studenţi români. încetul cu încetul. sănătate;. În finalul uneia dintre
scrisori, în preajma Crăciunului. Liciniu Pop urează cu tristeţe şi in\'idie .. poftă
bună la cârnaţi şi colaci lui Flaviu şi Alexandru" (fraţii săi n.n.f.
Gavrilei Precup, viitor profesor la şcolile Blajului. apelează şi ci în calitate
de student la Facultatea de Teologie din cadrul Universităţii Regale Maghiare din
Budapesta. într-un moment dificil al vieţii, la sprijinul lui Ioan Micu Moldovan.
Chiar dacă nu-l cunoaşte personal. îi scrie pentru că .,doar o fac aceasta în buna
credinţă pentru că mă adresez către Mecenatele tinerimii române. către patronul
Românismului adevărat". cunoscându-i .. [ ... ] binefacerile tradiţionale faţă ele
tinerime şi care au pătruns în urechile mele încă ca student mic în gimnaziul din
Năsăud [ ... ]". În cele ce urmează şi-a expus motivul. pentru care a apelat la
dascălul blă_jean, ca la o ultimă instanţă. Aşadar, a fost invitat la masă, în a doua zi
de Crăciun, împreună cu Ioan Pop, un năsudean de al său. de către Anchidimn ('?)
Şiolea locotenent de honvezi. cursant la .,Ludovika Akademia". Bucuroşi pentru
succesul la examene şi ,,[ ... ] exaltaţi de însemnătatea zilei ce o putem şi noi serba
ca toată suflarea românească. între pocale şi colegi [ ... ]", au uitat de termenul
limită a reîntoarcerii la seminar. Cu toate că au întârziat doar o oră, lucru pe care I-
au făcut şi alţii, a doua zi .. [ ... 1 noul spiritual - slovac maghiarizat - ca un om
imprudent, cu scrupulozitate-ai iezuitică începe a ne sta înainte cu aceea că noi am
scandalizat întreg alumnatul, deşi abia câţiva dintre colegii noştri au ştiut". lată de
ce, ,,[ ... ) fără a lua în considerare purtarea noastră nepătată de până acum [ ... J spre
consternarea întregului alumniat şi fără barem de a cere consensul sueeriorilor
noştri legali [ ... ]" sunt pedepsiţi exemplar, prin scoaterea din seminar. ln aceste
condiţii, fijnd ,,[ ... ] în pericol pierderea carierei de doi ani şi jumătate [ ... )". îl
roagă pe dascălul blăjean, sub a cărui patronaj s-a pus, să intervină pe lângă
mitropolit ,,[ ... ] şi ceilalţi Domni, care sunt împuterniciţi a decide în cauza mea
[ ... ]".Solicită, de asemenea, sprijin pentru obţinerea unui stipendiu. pentru a putea
să urmeze studiile teologice ca externist, dar şi pe cele filosofice pe care le-a
10
Alexandru Micu ( 1830-1895). profesor de matematică, fizică şi limbă germană la liceul
din Blaj (N. Comşa, Teodor Seiceanu. op.cil., p. 91).
21
Arhiva Ioan Micu Moldovan, doc.14633, 14635.
22 Arhiva Ioan Micu Moldovan, doc. 14714. Aspecte din activitatea naţională în instituţiile
unde s-au pregătit o parte din studioşii protejaţi de Moldovănuţ, la Eugenia Glodariu.
Asociaţiile culturale ale tineretului studios român din Monarhia hahshurgicâ / 860-1918.
Cluj-Napoca, 1998.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 301
rrccvcntat în semestrul I. Din păcate. nu a reuşit sa-ş1 continue studiile 111
Budapesta. fiind obligat ca începând cu noul semestru să . se ~ransfer_~ la
Universitatea „Fcrcncz JMscr· din Cluj. unde a urmat cursurile f·acultă\11 de
Filozofic. Limbi şi Istoric pc care a absolvit-o în 1892. Fără îndoială că această
cotitură în viaţa lui Gavrilă Prccup ar fi putut lua o turnură mult mai dramatid1
(renunţarea Ia studii). dacă nu ar fi avut sprijinul lui Ioan Micu Moldovan care.
probabil. l-a ajutat să obţină stipendii din fundaţia „Alexandru Sterca Şuluţiu'·. De
astfel. între cei doi s-a închegat o frumoasă amiciţie consolidată mai ales după
numirea celui dintâi ca profesor la liceul din Blaf'.
Iosif Turcu. student medicinist - între 1880-1885 - la Universitatea din
Viena. îi ·trimite prin scrisoarea din 28 noiembrie 1884, şi chitanţa „banilor de
argint"' pc care i-a schimbat ..în bani mai comuni'', pe care i-a cheltuit foarte repede
,,[ ... J şi acum durere şi mai marc căci nici urmă unde au fost nu se mai cunoaşte -
sic tranzit ... ''. A achitat taxa „rigurosului în suma de 55 fl."' şi urmează a se
„insinua [ ... ] la anatomie, pentru ca la casu când am face un salt mortal să avem
timp pentru repetare aşa cam la începutul lunii viitoare vom veni la roată". După
aceea, urmează să se pregătească pentru alt examen. În altă scrisoare (din 2
octombrie 1884) îl anunţă că, din 3 octombrie, se află în Viena unde locuieşte cu
un coleg de al său. Refuză locuinţa oferită gratis la Societatea „România Jună'"
pentru că are nevoie de linişte pentru pregătirea „rigurosului'". Îl încunoştinţează.
preventiv, că înscrierile urmează să înceapă la 15 octombrie. În următoarea
scrisoare, îi reclamă, din nou, sprijinul: ,,deoarece relaţiunile materiale nici în anul
curent nu mi s-au schimbat, deşi pe de o parte am să ascult un număr mai mare de
ore, iar pe de alta parte la depunerea rigurosului încă se recer ori-şi careva spese mi
iau permisiunea a Vă ruga să binevoiţi, de cumva împrejurările Vă conced, a-mi
trimite şi în anul curent subsidiul ce a-ţi avut bunăvoinţa a-mi da până acum în rate
lunare [ ... ]". Evident că Ioan Micu Moldovan l-a înţeles şi sprijinit (mai ales că
primea şi bursă din fondul „Simion Romanţai), ca pe atâţia alţii, acordându-i
ajutorul solicitat, deseori indispensabil pentru continuarea studiilor2~.
În aceeaşi notă putem aşeza şi eforturile cărturarului blăjean pentru
ajutorarea lui Nicolae Popescu 25 , ilustrate în corespondenţa cu Paitenie Cosma. ce
Arhiva Ioan Micu Moldovan, doc. 15199, 15200. Gavrilă Precup ( 1865-1921) a fost
23
profesor la Blaj de latină şi limba română şi a colaborat la ziarul blăjean Unirea. A

organizat Reuniunea meseriaşilor români din Blaj (vezi N. Comşa, Teod~r Seiceanu. up.
cit .. p. 124 ).
24
Arhiva Ioan Micu Moldovan, doc. 16359-16362.
25
Arhiva Ioan Micu Moldovan, doc. I 0227, I 0228. Nicolae Popescu ( 1835-1877) s-a
născut în comitatul Caraş; a fost ucenic la zugravii din Bocşa şi Orşova. Obţine o bursă din
fondul romanţian şi în 1860 se înscrie la Academia de arte jiwnvase din Viena împreună
cu prietenul său George Vladareanu; de aici vor merge, tot ca bursieri. la Academia de arte
./iwnoase de la Mtinchen şi, din 1867, la Academia S. Luca din Roma în vederea
perfecţionării. Reîntors în Banat, N. Popescu a pictat interiorul bisericilor din Seleuş şi
Lugoj, a realizat portretul episcopului Victor Mihalyi etc. Pentru mai multe detalii privind
viaţa şi activitatea lui Nicolae Popescu, vezi: Cornel Tatai-Baltă, Timotei Cipariu animator
302----------------------------
l'AIROMONl\'tl.l Al'\'LLNSJ·: V-VI
au_ co~1st~t în gă~irea de cumpărători pentru portretele litografiate, la Viena. ale lui
~il~a, V_,tea_zul. lnt1:egul câştig. după achitarea cheltuielilor de tipar. urma să revină
ta~rnru}t pictor Nicolae Popescu, auditor la cursurile Academici de artă clin
Viena .
Solicitări pentru sprijin În diferite cauze
Şte'.a!1 ~acoveanu îi solicită sprijinul pentru obţinerea unui post în cadrul
27
Judecătorie, dm Alba Iulia, în condiţiile în care. în urma examenului ci şi încă un

alt candidat au primit acelaşi calificativ: se temea de o eventuală înlăturare a sa în
baza unor „recomandări" mai bune ale concurentului său. În scrisoare arată: .. Ştiu
eu că aveţi amiciţia veche cu Dl. Alexandru Roman deputat în Camera maghiară
din Pesta şi fost coleg cu ministrul actual al justiţiei .. : iată de ce îl solicită să-i scrie
lui Alexandru Roman. care „să se intrepună la Dl. Ministru pentru denumirea mea
la oficiul sus memorat'' 28 .
Petru cavaler de Ioanette îl roagă (prin scrisoarea din 25 noiembrie 1884) să-l
susţină în vederea înmatriculării nepotului său, Scipiu loanette, la gimnaziul clin
Blaj;,,[ ... ] acest nepot a absolvit norma la saşi în Aiud[ ... ]", înscriindu-se, apoi la
gimnaziul catolic din Alba Iulia. dar de acolo a fost trimis acasă şi .. [ ... ] în
penitenţă a rămas acasă ca şerbii, până în timpul de faţă". lată de ce. insistă ca acest
tânăr să fie primit, din semestrul viitor, în clasa a l-a gimnazială. Revine, în mai
multe rânduri, rugându-l să-i găsească nepotului, un profesor meditator care să-l
primească şi în gazdă, astfel .. [ ... ] să fie în stare a depune examenul recerut ca apoi
în anul viitor să poată fi primit în casa a II-a gimnazială". Ioan Micu Moldovan l-a
ajutat. după cum se constată din corespondenţă. primindu-l pe tânăr în grija sa: i-a
urmărit evoluţia, ţinându-l la curent cu aceasta pe unchiul său (,,băiatul se poai1ă
bine")29.
În mai 1878, Alexandru R. Ceuşianu îi solicită sprijinul financiar pentru a
ieşi din situatia limită în care se găseşte, ca urmare a nenorocirii care s-a abătut
asupra lui, prin incendiul ce a mistuit, în aprilie, o parte a Clujului: ,,Între greutăţile
ce mă apasă acum cea mai mare e sărăcia la care mă aduse şi pe mine focul cel
înfiorător din 22 aprilie care consumă una parte însemnată a Clujului ceea ce vă e
şi sprijinitor al artei româneşti din Transilvania, în Studia Universilali.1· Baheş-Bo~vai.

Series Histor,ca,, XIX, I, 1974, p. 65-75.
26
Mai multe informaţii cu privire la acest episod vezi la: Zevedei-loan Drăghiţă. Din
core.1pondenţa lui Partenie Cosma cu luan Micu Moldovan, în Cultura Creştimi, s.n., VII.
2004, nr. 1-2, p. 276-277, 280-281.
27
Ştefan Cacoveanu (1843-1936)- scriitor şi culegător d~ folclor. A urmat liceul la Aiud şi
Blaj (unde 1-a avut profesor pe Ioan Micu Moldovan). Işi începe studiile în teologice şi
litere Ia Viena. continuă literele şi filozofia la Bucureşti. După încercarea nereuşită de a
obţine un post de profesor (la Sibiu şi Cluj). intră în aparatul administrativ, unde parcurge
treptele ierarhice până Ia judecător al tribunalului din Alba Iulia. Pe lângă poeziile populare
pe care Ie culege (pe unele chiar din satul său natal. Ciugudu de Sus. jud. Alba). Ştefan
Cacoveanu scrie fabule, povestiri îndelung cizelate. A fost un apropiat a lui Mihai
Eminescu. (Dicţionarul literaturii române de la origini la I 900, Bucureşti, 1979).
28
9
~ Arhiva Ioan Micu Moldovan, doc. 12422-12424.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 303
cunoscut. Focul crupse departe de mine deci am mers şi cu în ajutor, pc când mă
întorsei înapoi nu mai aflai nimica în casă. căci toate Ic cărase domnul casei pc
uliţă: dar mi Ic-a cărat bine căci numai cufărul cu câteva însemnări Ic-am aflat
1- .. ]". În aceeaşi scrisoare. îşi argumentează cererea. prin faptul c{1 în cadrul
uni\ersitiiţii clujene se organizează un concurs. cu premii, pc diferite specialităţi, la
care ar dori să pa11icipe ,.[ ... ]cu atât mai vârtos căci până acum n-a concurat nici
un român. nici măcar la tema din istoria literaturii române care acum ea treia oară
c publicată cu premiu de I 00 tl., ceea cc e lucru deosebit de trist"' • Din păcate. nu
0
a reuşit să-şi finalizeze proiectul cu care urma să concureze. datorită neînţelegerilor

avute cu profesorul coordonator: poate acesta a fost şi motivul pentru care a
intenţionat să se transfere la Budapesta. solicitându-i sfatul în acest sens şi sprijinul
pentru a obţine un stipendiu mai mare:i 1 • În octombrie 1877, ca urmare a venirii
anotimpului friguros. cu toate că primit 36 de 11. din stipendiul pe care 1-a obţinut
prin diligenţa lui Ioan Micu Moldovan. îi solicită bani pentru a-şi .. [ ... ] cumpăra
nişte veşminte de iarnă căci aici e frig şi eu sunt în una stare zic nu de invidiat'•'c_
Emil Pop, student în drept la universitatea clujeană, îi scrie în acelaşi ton, dar
mult mai dramatic. solicitând sprijin material pentru a ieşi din iarnă: ,.Mă scuzaţi că
iarăşi bat la uşa Ilustrităţii Voastre ! Să mă credeţi că mă sfiiesc, mă genez şi din
depăr1are să spun, că ce-aşi voii [ ... ] Sunt necăjit, sunt gol de iarnă I lustritatea
Voastră şi ... n-am cui să mă plâng, căci tocmai azi îmi scrie sărmana mamă că ...
necaz şi pace! [ ... ]să mă ajutaţi cu ceva - de cumva e cu putinţă. De nu altcum cel
puţin împrumut până la rata următoare a stipendiului meu, care iarăşi bunătăţii
llustrităţii Voastre îi mulţumesc!''''.
Felicitări
În sfârşit, sentimentele de recunoştinţă ale celor, nu puţrnr, pe care i-a
sprijinit, aproape întotdeauna când a fost cazul. se pot observa cel mai bine în
scrisorile de felicitare trimise dascălului blăjean. Pentru exemplificare ne vom opri
asupra câtorva. Ştefan Cacoveanu îi trimite o scrisoare de felicitare cu ocazia zilei
numelui, determinat fiind de ,,[ ... ] sentimentul învăţăcelului recunoscător către
învăţătorul ce pentru prima oară i-a deşteptat mintea şi inima la tot ce e drept, sfânt.
bine şi frumos şi care niciodată n-a încetat de a fi viu exemplu de ceea ce trebuie să
fie şi să facă tot omul ce poartă un dor românesc în inima sa'·:i~_
La rândul lui A. R. Ceuşianu, cu aceeaşi ocazie arată: .. Ce aşi fi fără ajutorul
O-Voastră material şi spiritual cel manifestaţi în consilieri adevărat părinteşti!
Fericirea mea e strâns legată de viaţa şi bunăstarea O-Voastră [ ... ]": continuă
scriind: ,.Cu această ocaziune în loc de a Vă putea presta barem cel mai mic semn
al distinsei mele iubiri către O-Voastră, chiar din contră sunt silit a lua în
30
Arhiva Ioan Micu Moldovan, doc.9957 .
.ii Arhiva Ioan Micu Moldovan, doc. 9958.
32
1
' Arhiva Ioan Micu Moldovan, doc. 14432.
11
· Arhiva Ioan Micu Moldovan, doc. 9860.
I':\ IRO\lONl\'\1 :\l'Vl.l·.:\SI. V-VI
con,s_ideraţiune mărinimoasa îngrijire şi a Vă ruga a faceţi bine a-mi mai trimite 10

fl .,_,)
GavrilăPrecup îi trimite din Cluj o scrisoare ( 16 ianuarie 1892). prin care îl
felicită cu ocazia zilei numelui, susţinând că o face nu ca .. [ ... ] rob al modei. ci
simplu din îndemnul inimii şi cedând unui precept părintesc demult imprimat în
sufletul meu că nu trebuie să uităm de binelY1cătorii noştri": în cele din urmf1
urându-i,,[ ... ] să trăiţi mulţi fericiţi ani întru prosperitatea bisericii noastre ro1rnîne.
a neamului mult cercat şi povăţuirea tinerimii, care totdeauna a văzut şi vede în
Reverenţia Voastră un ideal"v'_
Aşadar, prin acţiunile lui, exemplificate documentar mai sus. neobositul
Moldovănuţ a contribuit la pregătirea noilor generaţii. desfY1şurând o impresionantă
operă de mecenat. Prin împrumuturile băneşti (uneori substanţiale) pc termen lung.
prin susţinerea cererilor pentru stipendii pe care Biserica Greco-Catolică le acorda
în mod constant elevilor şi studenţilor români. Ioan Micu Moldovan a contribuit,
considerăm, mai mult, decât alte personalităţi din această perioadă care sau limitat
doar la activitate în plan politic, la ridicarea românilor, prin cultură şi şcoală:; , pe
7
drumul devenirii naţionale.
nd
TEACHERS - STUDENTS' INVOLVEMENT IN THE 2 HALF OF THE
XIXm CENTURY IN BLAJ. THE CASE OF IOAN MICU MOLDOVAN
(Summary)
Our present paper tens to take into account from a documentary perspective
one of the facets of Ioan Micu Moldovan's activity. This one is related to the
monumental writing of Ioan Micu Moldovan that suppo11ed financially the young
generation. He mediateci and lent loans (substantial ones) to the young students
belonging to different university academic centers who need money for taxes
payment, books acquisition etc. He also approved some of their requests
concerning the stipends provided of the Greek-Catholic Church. Here are some of
the young students he tried to support: Alexandru R. Ceuşianu George Pătăceanu,
Beniamin Pop, Emil Pop, Flaviu Pop, Gavrilă Precup Ştefan Cacoveanu and others.
We ma.y say that, from this point of view Ioan Micu Moldovan has played a
great part in the Romanians' Enlightenment, the cultural and educational
dimensions being in fact two significant ways of achieving the national identity in
the 2nd half of the XIX-th century.
35
36
Arhiva Ioan Micu Moldovan, doc. 1520 I.
37 Vezi V. Curticăpeanu, Mişcarea culturală ro111â11eascli pentru Unirea din 1918,
Bucureşti, 1968.
I':\ I Rl:--IO'.\l\':--1 .\l'\'1.1 l"SSL \'-\'I
SPAŢIUL ISTORIEI ROMÂNEŞTI ÎN ISTORIOGRAFIA DE LA

MIJLOCUL SECOLULUI AL XIX-LEA. STUDIU DE CAZ:
AUGUST TREBONIU LAURIAN
VICTOR TUDOR ROŞU
Conceptele care stau la haza teoriei naţiunii în Europa Est-Centrală s-au

bazat în mare măsură pe supoziţiile herdericne. Noţiunea de Volk. legătura ci
indisolubilă cu limba. relaţia între om şi natură. aşezarea idealului dcasupr; oricărei
obiectivităţi. au constituit câteva din temele asupra cărora J. G. 1-lerder şi-a
canalizat atenţia. Atracţia pentru descrierea anatomo-morfologică a fiinţei umane.
identificarea facultăţii .,organice·' ... genetice". conduce la teoria că trăsăturile
omului sunt puternic influenţate de spaţiul în care trăieşte. de influentele exterioare
prelucrate instinctual. Spaţiul închide forţele creaţiei iar timpul le perfecţionează 1•
Natura este un dat fundamental. în absenţa căruia nici o interpretare m1 ar atinge
esenţa particularismelor social-naţionale. Patria nu poate fi reprezentată decât de un
singur popor. Entităţile care amestecă în chip sălbatic speciile umane sunt
nefireşti2.
În scurt timp, opera lui Herder a devenit deosebit de influentă între cehi,
maghiari. români. sârbi, greci etc. Toţi cei care au dorit să aşeze doctrina
naţionalistă pe temelia diferenţialismului etnic au găsit un reazem în herderianism.
Între cei care l-au preluat pe J. G. 1-lerder se numără Edgar Quinet. Istvan
Szechenyi, Gh. Bariţiu, I. Maiorescu, M. Kogălniceanu sau N. Bălcescu 3 , iar
materializarea conceptelor herderiene s-a făcut prezentă mai ales la momentul
1848. Românii s-au aflat de altfel. în perioada antepaşoptistă. în faţa posibilităţii
receptării a două curente relativ opuse cu privire la naţiune: pe de o parte. amintitul
Volk, de sorginte herderiană, pe de alta, le Peuple. original în spiritul Revoluţiei
franceze, definit şi configurat de Jules Michelet". Înclinarea balanţei în favoarea
primului este explicabilă în primul rând prin oferta mai concretă a
„stigmatizantului" Vo!k', mai pliabilă pe structurile sociale din spaţiul est-central
european, faţă de inoperativitatea încărcăturii volitiv-motivaţionale a lui le Peuple.
O altă cauz'.ă a dominaţiei conceptului german în universul ideatic românesc de la
1848 (fără a neglija însă certele influenţe ale teoriei franceze privitoare la naţiune<')
1
Victor Neumann, Tentaţia lui Homo Europaeus Gene::.a ic/ei/or moderne in Europa
Centrală şi ele Sud-Est, ediţia a li-a, Bucureşti,,, Ali", 1997, pp. 133-136.
2
Idem, Ideologie şi fantasmagorie. !'erspective comparative asupra istoriei gândirii
politice în Europa Est-Centrală (Cap. ,,Herderianismul"). Bucureşti, .,Polirom". 200 I, pp.
9-23; Nicolae Bocşan. Ideea de naţiune la românii din Transilrnnia şi Banat (secolul al
XIX-iea), Cluj-Napoca, ,,Presa Universitară Clujeană", 1997, p. 31.
1
V. Neumann, Ideologie şifantasmagorie {. .. }, p. 25.
4
N. Bocşan, op. cit., pp. I 0-1 I.
5
Lucian Boia. Istorie şi mit in conştiinţa româneascâ, Bucureşti, 1997, p. 15.
6
N. Bocşan, op. cit., pp. 97-1 I O.
0 rcprczint:1 raportarea majoriL[1ţii reprezentanţilor intel~ghen!ie_i la_med!ul _culturali
german. Pentru Transilvania, această raportare este evidenta, iar 1~1 Pr111c1pat~ se
poate vorbi de prezenţa masivă, cantitativă şi calitativă, a cărturarilor ardele111 de
filiaţie germană (în Tara Românească în deceniile ante şi post-revoluţionare. în
Moldova mai mult în perioada postpaşoptistă). ce va fi influenţat orientarea
oamenilor de cultură de aici. formaţi în mediul parizian 7.
În formula naţionalistă de origine herderiană adoptată de români,
determinismul spaţial ocupă un loc esenţial. După cum remarca Lucian Boia, ,.[ ... ]
problema unităţii implică şi o mitologic de ordin geografic. Dacă naţiunile sunt
predestinate, atunci trebuie să existe şi o predestinare geografică, un spaţiu bine
definit, jalonat de frontiere evidente, care le-ar fi dintotdeauna rezervat" . Spaţiul
8
asigură în mentalitatea colectivă stabilitatea comunităţii, în schimb timpul este

instabil. Pentru a se putea defini şi legitima, comunităţile îşi păstrează în memoria
lor imaginea spaţiului propriu; fiecare comunitate „decupează'' spaţiul într-o
manieră proprie. pe baza unei geometrii reale şi imaginare în acelaşi timp, unde se
închid evenimente, fapte, amintiri. tradiţii comune 9 . Spaţiul tinde să-şi transfere
caracteristica sa imuabilă structurilor efemere sau. altfel spus, dacă spaţiul este
imuabil şi naţiunea rapo1tată la acesta trebuie să fie imuabilă.
Relaţia naţiune-spaţiu evoluează într-un dublu sens. O istorie unitară
presupune şi o geografie unitară. Elaborarea acesteia se realizează în secolul al
XIX-iea, pornind de la imaginea unui spaţiu ideal, circumscris de trei mari cursuri
de apă (Dunărea, Nistru! şi Tisa) şi coagulat de prezenţa centrală a munţilor
Carpaţi. Formula de încadrare a teritoriului (,,de la Nistru pân' la Tisa") corespunde
imnului german (,,Deutschland i.iber alles", 1841 ), care îi include şi pe austrieci în
corpul naţional (de la Mense la Memel şi de la Adige la Belt) 10 • Căutarea
frontierelor naturale este un fenomen general european 11 •
Încadrarea teritoriului este uneori şi mai largă. Bărnuţiu trasează spaţiul
naţional ,,de la Nistru până la Em şi de la Em până la Tisa'' 1\ după cum N.
Bălcescu vorbeşte despre „românii din Dacia lui Aurelian" 13 • Operele majorităţii
istoricilor activi în deceniile de la mijlocul secolului converg înspre afirmarea
unităţii spaţiului românesc. La impunerea acestei imagini ideale în mentalitatea
colectivă contribuie substanţial şi şcoala, ca urmare a instituţionalizării sistematice
Iosif Wolf. Herderianismul - componentă a ideologiei generaţiei române de la /848. în

7
Marisia. VI 11. 1978, pp. 146-156.

8
L. Boia, op. cit .. p. 199.
'I
Idem, .locul cu trecutul. lstoriu intre adevăr şi.fic(i11ne. Bucureşti, ,.Humanitas", 1998, pp.
49-52; Simona Nicoară, Na(iuneu modernă. Mituri, simboluri, ideologii, Cluj-Napoca.
,,Accent", 2002, p. 222.
:~ L. Boia. Două secole de mitologie naţională. Bucureşti . .,Humanitas", I 999, pp. 93-94.
Idem . .locul rn trec11111I[. ..}. p. 51.
~ Cornelia Badea, IN.JN la romani. voi. I. Bucureşti. 1982. p. 472.
1
N. Bălcescu. Opere, voi. I. Ediţie critică de G. Zane şi Elena G. Zane. Bucureşti. 1974, p. 173.
11
308------------------------
1':\IRII\IONl\'1\1 /\l'VLLNSI: V-VI
la care este supusă începând cu 1831. momentul în care învăţământul devine o

1
problemă a statului 1' •
_ În continuare, vom analiza modul în care aceste idei privind spaţiul

roma~esc se reflectă la August Treboniu Laurian. cărturar de formaţie germană,
aparţmând romantismului, spirit enciclopedic. considerat mentorul ultimei ~eneratii
de latinişti. La fel ca toţi reprezentanţii Şcolii Ardelene. este adeptul un~i
istoriografii subordonate comandamentelor naţionale. prin urmare istoria capătă la
el o valoare educativ-naţională. A fost profesor la Colegiul Naţional .. Sfântul
Sava", redactor împreună cu N. Bălcescu la Magazin istoric pentru Dacia, fruntaş
al revoluţiei de la 1848. inspector al şcolilor din Moldova. efor al şcolilor, primul
decan al Facultăţii de litere şi filozofie din cadrul Universităţii Bucureşti. secretar
şi preşedinte al Societăţii Academice Române şi director al Bibliotecii
Academiei 1 • În altă ordine de idei, influenţa personalităţii sale între contemporani
5
poate fi sintetizată prin faptul că, în 1866, tocmai el avea să fie însărcinat a-l învăţa
pe principele Carol I limba română 16 . Opera lui s-a adresat pa11e publicului larg,
prin celebrele sale lucrări istorice, filologice şi geografice, parte publicului şcolar.
el fiind şi un cunoscut autor de manuale. Viziunea lui Laurian asupra spaţiului nu
are complexitatea sau preţiozitatea tuşelor. ca în cazul de ceva mai târziu al lui B.
P. Haşdeu. definindu-se însă prin câteva formule pe care le vom aborda: primatul
spaţial al Daciei, unitatea teritoriului şi dreptul românilor asupra lui, subordonarea
geografiei faţă de istorie, ,,istorizarea" spaţiului, ,.şansa" şi .,neşansa" poziţionării
geografice, şi, ceea ce individualizează viziunea lui Laurian. latinitatea sau, mai
degrabă, latinizarea spaţiului. În linii mari, ne aflăm în faţa unei împăcări
dialectice, îndelung practicate în epocă, între aspiraţia de a avea frontiere suficient
de fluide încât să-i înglobeze pe românii rămaşi în afara lor, şi dorinţa exact opusă.
ca ele să funcţioneze drept frontiere muzeu. Spaţiul este cel mai bun suport pentru
reprezentarea ideii de timp, dar şi vinovat pentru că reproduce atât de bine
indiferenţa duratei şi simptomele uitării •
17
La mijlocul secolului al XIX-iea, formulările privind influenţa poziţionării

geografice asupra caracterului naţiunii şi asupra existenţei statale sunt mai timide.
mai puţin complexe, deşi istoricii romantici. în general, nutresc ideea influenţei
condiţiilor teritoriale şi climaterice asupra sufletului popoarelor şi naţiunilor, după
14
Mirela Luminiţa Murgescu, Între „ hunul creştin" şi „ hravul român". Rolul şcolii
primare în construirea identităţii naţionale româneşti (1831-1878), Iaşi, Editura A'92.
1999, p. 14.
15
Cea mai importantă lucrare dedicată vieţii şi activităţii lui Laurian. ce tratează toate
aceste aspecte: Ilie Popescu Teiuşan. Vasile Netea. August Trehoniu laurian, Bucureşti.
Editura Didactică şi Pedagogică, 1970.
16
Autohiograjie (manuscris editat de Grigore Traian Pop). în Ramuri, 7 (205), 1981. p. 16;
vezi şi Memoriile regelui Carol I al României (de un martor ocular). Ediţie şi prefaţă de
Stelian Neagoe, voi. I, Bucureşti, ,,Scripta", 1992, p. 73; voi. 11. 1993. p. 127.
17
Andi Mihalache ... Trupul ţării" în discursul patrimonial din a doua jumătate a secolului
al XIX-iea şi în prima parte a secolului XX: ceremonii, excursii, cartografii. în Caiete de
antropologie istorică. li, nr. 2 (4). Cluj-Napoca ... Accent", 2003, pp. 85-104.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 309
V1c1or ludor Ro~u
18
cc 1-krdcr înăltasc un adevărat imn atotputernicei geografii . Profesorul blăjean
. I. . 19 M
Ioan Rusu constatf1 innuenţa climei asupra caracteru u1 unui popor . .
Kooălniceanu exprimă părerea că românii au trebuit să-şi modifice modul de viaţă
di,{ cauza schimbării climei 20 . N. Bălcescu îl prelucrează pe Pelegrina Rossi,
arătând că, pentru a se realiza unitatea unui stat. teritoriul trebuie să îndeplinească,
între altele, trei condiţii esenţiale: să ofere mijloace de existenţă, să ofere
21
posibilităţi de comunicare şi mijloace defensive . Tot el este de părere că poziţia
geografică a ţării a impus românilor un caracter războinic . Sub influenţa
22
evoluţionismului lui Ch. Darwin şi H. Spencer, teoria determinismului geografic

primeşte, în cultura română modernă, noi definiţii şi un mare grad de complexitate
după 1865, în lucrările lui Haşdeu 2 ·' sau Xenopol ~. În cazul lui Haşdeu, ,,geniul
2
naţional'' se explică prin apelul la fisionomie, frenologie, ştiinţele naturii şi în

special la biologie, pentru că „natura nu ucide liberul arbitru[ ... ] dar[ ... ] imprimă
o direcţiune" 25 . Sensurile istoriei par a nu putea fi putea fi pătrunse fară înţelegerea
prealabilă a relaţiilor dintre om şi natură.
Teritoriul prezintă o importanţă majoră pentru Laurian numai în măsura în
care este locuit de români, descendenţi direcţi ai coloniştilor romani. Încă de la
1840, el demonstra în prefaţa 26 primei lucrări majore, Tenlamen crilicw,/ 7• pe
baza asemănării limbii române cu dialectele italiene din sud, faptul că Dacia a fost
colonizată cu populaţie mai ales din Italia. Până la mijlocul secolului, pământul de
origine al românilor este considerat Italia, dar, odată cu demonstraţiile lui
Kogălniceanu, se admite că provenienţa coloniştilor romani este la nivelul
întregului imperiu. În ceea ce-l priveşte pe Laurian, debutul istoriei românilor ab
urbe condira îl determină să îşi îndrepte atenţia mai mult asupra Italiei pentru
18
L. Boia, Jocul cu trecutul[. ..}, p. 50.
~ Ioan Rus, Icoana Pământului sau carte de geografie, li, Blaj, 1845, p.13.
9
_o M. Kogălniceanu, Opere, voi. I - Scrieri istorice. Ediţie critică de A. Oţetea, Bucureşti,

1946, pp. 92-93.
21
N. Bălcescu, op. cit., p. 274.
22
Ibidem. p. 191.
B. P. Haşdeu, Industria naţională .. .faţă cu principiul concurenţei, Bucureşti, 1866, p. 17:
23
idem, Istoria critică a românilor. Ediţie critică îngrijită de Grigore Brâncuş, Bucureşti.
.,Teora'', 1999, pp. 104, 329-344, 389-399, 406-407.
A. D. Xenopol, Aşe=area geografică a românilor, în Con\'orbiri literare, XV, 1881.p.
14
385; idem, Istoria românilor din Dacia Traiană Ediţia a III-a, îngrijită de I.Vlădescu, voi.I
~Dacia ante-romană şi Dacia romană), Bucureşti, .,Cartea românească", 1925, pp. 15-18.
- B. P. Haşdeu, Istoria critică{. .. }, pp. 343-344.
5
26
Disertatio de linguae a latine derivatae et in specie de romana in Dacia vigenti
{Disertaţie despre limbile derivate din latină şi în special despre română, vorbită în Dacia].
7
• A. T. Laurian, Tentamen crit ic11111 in origine~n, derivationem et formam /inguae romanae
in utraque Dacia vigemis vulgo valachicae [lncercare critică asupra orioinii, derivării şi
fo_rmei limbi_i româneşti vorbită în amândouă părţile Daciei, numită p~pular valahică),
V1enne, Typ1s Congregationis Machitaristorum, 1840: vezi şi ediţia modernă, cu studiu şi
note de Katalin Dumitraşcu, traducere de Katalin şi Emil Dumitraşcu, Craiova,
,,Universitaria", 2002.
310-------------------------
l'AIRIMONIVM i\PVLLNSF V-VI
pe_ri~a~a antică. Epoca dintre retragerea romană şi întemeierea principatelor îi

pnleJu1eşte dese
)8
excursuri în spaţiul bizantin. Manualul din 1853 oferea lar!!i spatii
L •
acestor teme- . drept pentru care avea să primească de la N. Iorga următorul

verdict: ,.o strălucitoare iluzie zadarnică. răzimându-se pe o mare confuzie.
capabilă să amestece spaţiul italic cu Bosforul şi cu zona carpato-dunăreană" 2 '1 .
„Regatul" sau ..Imperiul'' româno-bulgar, cum îl numeşte Laurian, translatează
centrul de greutate al istoriei româneşti la sud de Dunăre. în ,.Dacia lui Aurelian".
vreme de mai multe secole şi constituie unul din subiectele pe care le dezbate cu
ocazia oricărei lucrări istorice majore. Formula corespundea romanităţii sud-
dunărene, mai prezentă, mai .. vizibilă" decât romanitatea din fosta Dacic; deşi
putea servi involuntar schemei imigraţioniste. ea evita marginalizarea la care
românii ar fi fost condamnaţi printr-o repliere strictă în spaţiul vechii Dacii' 0 • într-o
perioa9ă ocultată de insuficienţa surselor.
In căutarea unei configuraţii originare care să se suprapună cu organismul
naţional din secolul al XIX-iea, simbolul acoperitor al întregului spaţiu românesc a
devenit Dacia, într-un moment în care numele de România nu exista ca în
accepţiunea actuală . Martin Felmer ( 1720-1767). cel mai valoros istoric sas din
31
secolul al XVIII-iea, utiliza termenul de „Romanien" pentru poporul român şi

spaţiul Daciei antice, dar teza sa nu a avut continuitate. La 1816, Daniel Philippide
devine „responsabil" pentru menţiunea „României'', ce acoperea ca semnificaţie
cele două principate dunărene 32 . La mijlocul veacului. termenul „Dacia" apare
frecvent pentru a defini ceea ce astăzi se cheamă .. România". ,,Dacia". în sensul
teritoriului naţional, a devenit o prelungire a ideii cantemiriene de patrie originară,
primitivă a românilor·' 3 • Această denumire se impune şi în titlurile revistelor,
începând de la chiar prima gazetă editată în limba română, .. Fama Lipschii pentru
Daţia'', şi continuând cu: ,,Dacia literară", ,,Magazin istoric pentru Dacia", ,,Dacia'·,
„Dacia română", ,,Dacia viitoare''; acelaşi termen se regăseşte şi în titlurile unor
lucrări de largă influenţă, de la „Istoria pentru începuturile românilor în Dacia" a
lui P. Maior la ,.Istoria românilor din Dacia Superioară'' a lui Al. Papiu Ilarian.
Termenul de Dacia pare a fi pe buzele tuturor. Aaron Florian. ca umaniştii şi
erudiţii de altădată, îşi închipuie o Dacie unitară, ca prefigurare a României
moderne. Trecutul dacic era o dovadă că unitatea visată era posibilă. Tot A. Florian
susţinea "'ă „fatala împărţire a Daciei" ar fi fost cauzată de cucerirea Transilvaniei
de către unguri 34 . Bălcescu discută despre pământul Daciei, ,,pentru care strămoşii
28
A. T. Laurian, Istoria românilor, partea I, li şi III (3 volume), laşi, 1853.
29
N. Iorga, Despre adunarea şi tipărirea izvoarelor relative la istoria românilor, în Prinos
lui D. A. Sturd::a, Bucureşti, I 903, pp. 46-47.
30
L. Boia, Istorie şi mit[. . .}, pp. 173-174.
31
Ibidem, p. 54.
32 Adolf Armbruster, Romanitatea românilor. Istoria unei idei, Bucureşti, Ed.
Enciclopedică, 1993, pp. 260-261.
33
N. Bocşan, op. cit, p. 79.
3•1 Cf. Pompiliu Teodor, Contribuţia lui Aaron Florian la de::voltarea istoriografiei române,
în AMN, V, 1968, p. 584.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 311
1 w~tri ~i-au , {1rsat sângele ca să ni-l lase moştenire"'~. Autorii au fost interesaţi de
justificarea dreptului ro1rnînesc asupra acestui teritoriu. pe baza unui discurs
·modern. racordat la noţiunile de drept internaţional în uz la acea vreme, direcţie în
care s-au remarcat personalităţi precum S. Bărnuţiu şi V. Maniu' '.
1
Noţiunea de ,.Dacia" în sensul teritoriului care îi înglobează pe toţi românii

este prezentă pretutindeni la Laurian. Manualele _de geografie debutează mereu cu
întinderea Daciei, între Tisa, Nistru şi Dunăre' . Imaginea Daciei ar trebui să
7
domine şi spaţiul grafic al noilor monede. ale căror ..însemne s-ar cuveni a se pune
pre basca istorică". Reprezentările propuse pentru noul leu de către Laurian sunt
încărcate de clemente amintind de Dacia romană: o femeie reprezentând „geniul
Daciei''. steagul legiunii a V-a Macedonica. a legiunii a XIII-a Gemina, inscripţiile
.,Dacia felix" şi ,.Provincia Dacia''' 8 • Dacia, reprezentată de o femeie, va fi fost
reînviată în imaginaţia românilor încă din timpul lui Iosif al II-iea, călătoria
acestuia în Transilvania fiind simbolizată statuar printr-o femeie îmbrăcată în
veşminte romane şi purtând inscripţia ,,Felicitas Daciae", după cum nota Al. Papiu
llarian 39 .
Un mare gol pe care Laurian a încercat să-l acopere a fost lipsa
reprezentărilor cartografice ale teritoriului românesc . Pentru a doua jumătate a
40
secolului al XIX-iea, harta are mai degrabă un rol anticipativ , cadrilând un spaţiu
41
al viitorului, sau cel puţin al trecutului, dar nicidecum al realităţilor politice

prezente. Întreaga sa concepţie asupra istoriei româneşti se regăseşte în „Charta
Daciei" din I 86i2, ce oferea perspectiva unităţii politice a românilor mai mult
decât ar fi putut-o face orice cuvinte ori condeie. Este o complexă operă ştiinţifică,
îmbinare de elemente istorice, geografice, arheologice şi etnografice, înfăţişând un
limbaj cartografic concludent. Efigia circulară plasată în colţul din dreapta purta
inscr}ptia .. ~ac~ia romană" ~i ~n~I Romei ,,MM~CX~I~'- Î1~ acela~i an apăr':_a, şi un
atlas · cuprmzand 20 de harţ1, mtre care „Dacia antica" ş1 ,,Dacia moderna' erau
lucrate după „Charta Daciei moderne''. Despre aceasta din urmă, N. Iorga nota că
este „splendid lucrată pentru şcolile Daciei noi, liberă între hotarele cu râuri late, cu
şira muntoasă a Carpaţilor sprijinind-o la mijloc, Dacia viitorului modern şi a
visului albastru ca şi al trecutului vechi de două mii de ani" 44 •

35
N. Bocşan, op. cit., pp. 145-156.

36
A. T. Laurian, Geografia Ţerrilur Române pentru şcoalele primare, Bucureşti, 1863.

37
39
măsuri, Instrucţiunea
fs· l~-em. Despre în puhlicd, ianuarie, 1860, pp. 13-15.
AI. Papiu IIarian, Istoria românilor din Dacia Superioarii, voi. I. Ediţie ingrij ită de
Serafim Duicu, Târgu Mureş, 1996, p. 75.
40
Ilie Popescu Teiuşan. Vasile Netea, op. cit., pp. 228-229.
41
Benedict Anderson. Co11111nitd(i imaginme. Rejlec(ii asupra răspândirii na/ionalis11111/11i.
\raducere de Roxana Oltean şi Ioana Potrache, Bucureşti, ,,Integral". 2000, p. 160.
- A. T. Laurian. Charta Daciei moderne, 67/45 cm .. Bucureşti, 1868.
4
11
· Idem, Atlante geogra_[lc(in ,:ulori). Jupa l. B01111e/cmt. Paris, I 868.
44 . ·
N. Iorga, op. cil., p. 10.
312 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
l'ATRIMONIVM Al'VI.I-:NSI: V-VI
O temă faţă de care Laurian a manifestat un interes crescut a fost împărţirea

Daciei romane şi întinderea ei. La mijlocul secolului al XIX-iea. aceste chestiuni
sunt neclare. Majoritatea autorilor con~ură în a afirma suprapunerea Dacici romane
peste vechea Dacie şi peste întregul teritoriu locuit de români. Al. Papiu llarian
afirmă acest fapt: Dacia colonizată de Traian se află între Dunăre. Tisa. Carpaţi şi
Nistru , idee expusă şi de Aaron FlorianH'_ Teoriile care excludeau principatele
45
extracarpatice din ecuaţia Daciei romane sunt episodice şi nefundamentate ştiinţific

(până la mijlocul secolului), emergând dinspre germenii dacismului şi a unor spirite
. . . . 1"
mat puţm nguroase, precum Filaret Scriban şi Alexandru Popovici '.
Pentru Laurian. ,,teritoriile dintre Dunastru, Marea Neagră. Dunăre şi Tisa
formau în vechime regatul Daciei, care fusese cucerit şi colonizat de către
romani" • Deşi uzitează intens de Eutropius şi de Tahula Peutingericmâ. Laurian
48
nu reface întinderea reală a Daciei romane. Cei „un milion de paşi'' ai Daciei la
Eutropius nu îi ridică semne de întrebare. Chiar şi teritoriul dintre Prut şi Nistru „se
numera într-adevăr la Dacia. însă încât pentru forma guvernului se ţinea de Mesia
lnferioară" • Confuziile unor istorici între Dacia aureliană şi cea traiană. precum şi
49
existenţa ipoteticei Dacia alpestris sunt considerate neavenite şi intens criticate ele
50
Laurian .
În lipsa izvoarelor scrise, împărţirea administrativă a Daciei este neclară.
Nici ,,[ ... ] criticii cu mai multă agerime'' nu au putut ,,[ ... ) indica adevărata
divisiune a ţării. Eu mă poţiu linguşi a fi cel dintâi care avu fericirea, de a face
această descoperire importantă" • Este vorba de divizarea în Dacia Superior şi
51
Dacia Inferior, idee pe carte o prezintă încă din primele sale lucrări , şi pe care o
52
dezvoltă şi o demonstrează mai târziu pe baza descoperirilor arheologice. Această

53
împărţire este susţinută şi de diviziunea naturală, în Dacia cisalpină şi transalpină.

şi de structurarea administrativă similară din Pannonia şi Moesia) •
4
În legătură cu noile teorii vehiculate după 1850 referitoare la existenţa a trei

Dacii (Apulensis, Aurariae, Malvensis) se arată circumspect, fără a le nega însă.
45
Al. Papiu Ilari an. op. cit., p. 32.
-1 Aaron Florian, Manual de istoria principatului României, Bucureşti. 1839, p. I.
6
-1
7
Cf. Vasile Cristian, Primul proiect al unei reviste româneşti de istorie. în Cercetări
istorice.~11. 1972. pp. 167-172.
-1s A. T. Laurian. Manual de geografie pentru clasa a IV-a primară. Iaşi. 1857. p. 77.
49 Idem, Discurs introductiv la istoria românilor. în Maga=in istoric pentru Dacia. I. 1845.
pp. 22-23.
50 Ibidem, p. 22, 28; idem, Tentamen criticum, p. XIV; idem, Divisiunea Daciei vechi, în
Instrucţiunea publică, februarie, I 860, p. 50.

51
lhidem.
52 Idem, Coup d 'oei/ sur / 'histoire des Roumains. Bucureşti, 1846, p. 18.
53 Idem, Împărţirea Daciei vechi, în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, 7-8. 1852. pp.
25-29; idem, Divisiunea Daciei{. .. ], pp. 50-55.

54 Această idee este prezentă şi în Discurs introductiv [. .. ]. p. 23 şi în A. T. Laurian.
Istoria românilor din timpurile cele mai vechi pînâ în =ileie noastre, distrihuitâ în trei piir(i
şi precesii de Geografia modernă a Daciei, ca studiu preliminar la Istoria românilor din
Dacia. ediţia a II-a, Bucureşti, 1862, p. 84.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 313
\'ic101 ludor Ro~u
dar propunând o reinterpretare a surselor''. Împărţirea în Superior-Inferior era mai

aproape de nevoile timpului. întrucât se suprapunea peste noţiunile cu care operau
istoricii la mijlocul secolului. Laurian uzita de termenul de ,.Dacia Superioară""
chiar ~i în cor~spondenţa personală'\ Al. Papiu llarian vorbea de „fraţii noştri din
Dacia Inferioară"" .
57
Teritoriul vechii Dacii era. aşadar, elementul de bază pe care se fundamenta

unitatea românilor. Pentru Laurian. abordarea în mod unitar a spaţiului istoriei
româneşti este o chestiune esenţială. În toate lucrările sale. poporul român este
tratat în ansamblul său. În concepţia sa. istoria românilor este o prelungire organică
a istorici romane. o transplantare a acesteia în Dacia. La „Magazin istoric pentru
Dacia'·. prima sa disertaţie ... Discurs introductiv la istoria românilor"', reprezintă o
notare punctuală. bine documentată, a momentelor „cheie'' din istoria românească.
Urmează apoi studii ample dedicate, pe rând, provinciilor româneşti: Ţării
Româneşti 58 , Transilvaniei şi Banatulut' . Grija principală a lui Laurian în aceste
59 0
lucrări, ca de altfel şi în celelalte, este de a demonstra primatul românilor şi de a

justifica dreptul lor asupra acestor pământuri.
Lucrările sale de geografie îndreaptă o atenţie egală pentru toate provinciile
spaţiului dacic: ,,Maramoroş, Crisiana. Temisiana, Transilvania, România.
Moldavia, Bucovina, Basarabia şi Basarabia cea restituită Moldovei''. Toate sunt
analizate cu aceeaşi măsură, diferă doar ordinea în care sunt luate în discuţie.
Această divizare nu schimbă cu nimic unitatea românească. Teritoriul vechii Dacii
este fundamentul unităţii naţionale, iar frontierele diferitelor epoci, inclusiv ale
celei contemporane lui, importă mai puţin. De exemplu, Bucovina e analizată într-
un manual ca întreg, după frontierele sale istorice şi doar o notă de subsol
aminteşte de partea încorporată Galiţiei • Unele formule utilizate întăresc
61
legăturile dintre ţinuturile româneşti: Transilvania, Temişana. Crişana.

Maramureşul sunt „cele ce se ţinea în vechime de Dacia Superioară" ~. Se remarcă
6
totuşi absenţa Dobrogei din ecuaţie, asupra căreia Laurian nu stăruie nici în
paginile sale de istorie. Teritoriu multietnic, în care românii erau minoritari,
Dobrogea a interesat destul de puţin şi pe alţi autori.
55
Idem. Divisiunea Daciei[. .. }, pp. 54-55.
56
George Bariţ şi contemporanii săi. voi. I: ediţie de Ştefan Pascu. Iosif Pervian. Ioan
Chindriş şi Titu Moraru, Bucureşti. ,,Minerva", 1973, p. 200.
57
Al. Papiu llarian, op. cit., p. 155.
A. T. Laurian, /siriana (sau descrierea antichităţilor din pregiurul Dunării, descoperite
58
într-o călătorie din vara 18-15), în Maga=in istoric pentru Dacia, li. 1846, pp. 65-128.
Idem, Documente istorice despre starea politică şi religioasă a românilor din
59
Transill'ania, în Maga=in istoric pentru Dacia, 111, 1846, pp. 95-3 72.
Idem. Temişana sau scurtă istorie a Banatului, în A1aga=in istoric pentru Dacia, V, 1847,
60
pp. 185-330.
c,i Idem, Manual de geografie pentru clasa a treia primară a şcolilor din Moldova, editia a
II-a, laşi, 1857, p. 37.

62
Idem, Manual de geografie pentru cls. a IV-a, p. 77.
314-------------------------
l'.\TIWvlO\IIV:-..t /\l'\11.1 :\SI \'-\'I
. Informaţii!~ _demografice din manuale converg de fiecare clat;1 înspre

emiterea aceloraşi formule pentru fiecare provincie în parte ca amument al unitătii:
românii sunt majoritari: enumerarea minorităţilor îi plasează mai mereu în prin;ul
rând pe ,,italiani şi francesi .. (aici manualele pentru clasele primare subliniază
înrudirea etno-lingvistică cu românii: studiul introductiv de geografie al manualului
din 1862 se limitează doar la a-i aşeza în primul rând al minorităţilor): .. cea mai
mare parte dintre, locuitorii pământeni se ocupă cu lucrarea pă1rnîntului şi cu
crescerea vitelor''<'-'; românii sunt ,,creştini de rit răsăritean [uniţi sau nu cu Biserica
Romei]". Laurian a militat pentru unitatea româneasc;1 pe toate planurile. şi mai
ales peptru unitatea religioasă1'~.
ln manualele şcolare, abordarea unitară a spaţiului rotrnînesc a pătruns
treptat. ,,Precuvântarea·• manualului lui Albineţ(' 5 tratează corpul românesc în
ansamblul lui: totuşi cuprinsul este dedicat doar Moldovei. În Tara Românească se
folosea, după 1839, ediţia prescurtată<,<, a lui Aaron Florian după ,,Idee repede
despre istoria prinţipatului Tării Româneşti"', în care, după o tratare unitară a Daciei
romane, discursul istoric se limitează doar la Ţara Românească. Şi unul şi celălalt
subliniază însă că delimitarea politică nu trebuie să umbrească cu nimic ideea naţiei
româneşti întregi. La fel, M. Kogălniceanu pleda la 1843 pentru abordarea unitară a
trecutului românesc, totuşi Moldova îşi menţinea la el un grad de individualitate:
,,Întinzându-mă, cum se înţelege de la sine, mai mult asupra întâmplărilor
Moldovei, nu voi trece sub tăcere şi faptele vrednice de însemnat ale celorlalte părţi
ale Daciei"<' 7 _ Laurian se ocupă însă, de la primul manual ele istorie din 1853, de
istoria românilor în general. Deşi critică exagerările acestui manual. N. Iorga îi
remarcă marele merit de „a înfăţişa neamul ca unul singur", motiv pentru care îl
. un aposto 168 .
cons1'd eră pe autoru I acestuia
O altă caracteristică în raportarea istoricilor la spaţiul românesc, demnă de
luat în considerare, este ,,subordonarea'' geografiei faţă de istorie, sesizabilă, cel
mai facil, în manualele şcolare. Unul din principiile apărute ca urmare a schimbării
regulamentului şcolar după 1832 era pregătirea prealabilă a elevilor pentru istorie,
socotită o disciplină mai înaltă, prin cursul de geografie şi cronologie<,'>_ Acest fapt
este subliniat şi de Aaron Florian: ,,[ ... ] spre a învăţa cu ispravă istoria, este
neapărata trebuinţă de a fi cineva pregătit cu Hronologia şi cu Geografia·•' .
0
•
63
Idem, Istoria românilor, I 862, pp. I I, I 9, 3 I -
64
Remus Câmpean, Biserica Unită intre istorie şi istoriografie, Cluj Napoca ... Presa
universitară clujeană", 2003, pp. 16-27 (Cap. ,.A. T. Lauria_n").
65 I. Albineţ, Manual de istoria principatului Moldavei, laş 1, I 845.
66 A. Florian, Manual de istoria Prinţipatului României dela cele dintâi vremuri istorice
până în :ileie de acum. Bucureşti, I 839. . . . . . __

67 M. Kooălniceanu, Cuvântul pentru desc/11derea cur.rnl111 de istorie na(tonala, 111 Opere.
voi. II _ Scrieri istorice. Ediţie Al. Zub, Bucureşti, Editura Academiei. I976. p. 394.
68 N. Iorga, Istoria literaturii româneşti în vearnl al XIX-iea, voi. 111, Vălenii de Munte,
1909,pp. 113-118. .
6 '1 V. A. Urechia, Istoria şcoalelor de la /800-/864, voi. IV, Bucureşti, 1901. p. 280.
70 A. Florian, Elemente de istoria lumii, Bucureşti. I 84 7. pp. 6-7.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 315
Dincolo de indicaţiile pedagogice, acest fapt pare să fie şi o convingere fermă a
autorilor. cc concură în a atribui geografiei valenţele unui real instrument de
educaţie identitar-naţională. În timp ce manualele de geografie a lumii conţin
informaţii strict ştiinţifice, cele de geografie a ţării sunt încărcate de .. noţiuni
istorice .. ~1 • O situaţie similară se întâlneşte şi la Blaj. unde Ioan Rusu era profesor
de cronologic, geografie şi istorie universală la liceul episcopal, iar .. Icoana
pă1mîntului''. principala sa operă şi, totodată, prima lucrare ştiinţifică de geografie
românească apărută în Transilvania. conţinea preţioase digresiuni asupra ţărilor
române 7:. În altă ordine de idei, programa şcolară prevede studierea geografiei
după principiul centrist. de la patrie spre exteriorn. Unul din elementele esenţiale
în formarea conştiinţei unităţii şi originii comune a românilor este prezentarea, în
geografie, a tuturor teritoriilor locuite de români. începerea geografiei cu geografia
Daciei 7~.
Manualele şi lucrările geografice ale lui Laurian sunt încărcate de istorie. fie
că este vorba de descrierea provinciilor româneşti, fie a localităţilor, drumurilor etc.
Inserţiile istorice în prezentările geografice sunt minuţios selectate. în sensul
demonstrării latinităţii şi primatului românesc. Astfel. în prezentarea geografică a
Transilvaniei se arată că „forma în vechime Dacia centrale: în medievu avea
principii săi români" 75 ; Crişana „a format în medievu regatul lui Mariat
76
lMenumorut]" . Atunci când demersul istoricist o cere, pentru majoritatea
aşezărilor se menţionează şi denumirile antice ale acestora: ,.Silistra (vechiul
Durostor)", ,,Olteniţa (în vechime Dafne)", ,,Chârşiova (vechiul Carsiu)" ... Cerna
(Tierna)", râul Strei e „Sargeţiu", ,,Aluta (Oltul)", ,,Panciova (Pantidava)", ,,Turda
(Saline)". ,,Aiud (Brucla)".
Descrierea localităţilor conţine inevitabil, informaţii din trecutul acestora.
Alba Iulia era „Apulum pre timpul imperiului roman [ ... ] în medievu reşedinţa
principilor Transilvaniei" \ ,.Săbiniul [ ... ] are multe reminiscenţe istorice" 78 •
7
Turnu Severin se află „cale de o poştă din gios de gura Tiernei, cel dintâi loc unde
au descălecat romanii când au venit supt Traian imperatoriul" 79 : .. Câmpu-lung e cel
dintâi loc unde a descălecat Radu Negru" 80 .
Informaţiile demografice subliniază romanitatea românilor. ,.Locuitorii sunt
Români veniţi în anul I 06 d. Hr. supt imperatori-ul Traian" este formula ce explică
Mirela Luminiţa Murgescu, op. cit., pp. 93-94.

71
n Iacob Mârza, Şcoală şi naţiune (Şcolile de la Blaj în epoca renaşterii naţionale), Cluj-
Napoca. ,.Dacia", 1987. pp. 146-148; idem, Etape şi momente din istoria învăţcimântului în
T,ransilvania (\·ec ..XVIII-XIX), Sibiu, ,,Imago", pp. 101-112.
7
„ M. L. Murgescu, op. cit., p. 73.
7
~ lhidem. p. 93.
75
A. T. Laurian, Istoria românilor, 1862, p. 12.
76
lhidem, p. 4.
77
Supra, nota 69.
7
" lhidem, p. 13.
79
lhidem, p. 15.
Kil lh ,"dem, p. _
"6 .
l'i\TRIMO!',;IV/vl Al'VLLNSI V-\'I
81
pe rând. într-un manual , naţionalitatea locuitorilor din Moldova. Bucovina, Tara
Românească etc. Apelul la istorie există şi în prezentarea drumurilor. Astfel. pe
.• calea cea mică ce duce de la Vatra Dornei pre Rapida [Bistriţa] în sus. şi trece
preste Carpaţi în Maramoroşu" a venit „Bogdan ducele românilor la anul 1360"' 82 .
Demersul lui Laurian nu este singular. Referirile la vestigiile istorice.
căutarea unor denumiri cu rezonanţe în universul strămoşilor romani. sunt elemente
caracteristice pentru toate manualele de la mijlocul secolului al XIX-lea 8 '.
Ceea ce individualizează viziunea lui Laurian asupra spaţiului geografic esk
afirmarea şi promovarea unei imagini intens .Jatinizate„ a acestuia. în ton cu
purismul şi exagerările latiniste cu care cărturarul a fost adesea asociat, mai ales
84
datorită operei sale lingvistice . Această orientare preponderent latinistă avea să îşi
găsească momentul de maximă intensitate în paginile „Dicţionarului„ din I 871-
187685. ce înfăţişa un vocabular etimologizat şi intens latinizat. în timp ce cuvintele
considerate „de origine străină'" erau „aruncate'" într-un glosar 8 r,_
Asupra spaţiului geografic românesc, Laurian propune o imagine latinizată
începând cu 1840, o dată cu apariţia lui ,,Tentamen criticum", când vorbeşte de o
divizare naturală a Daciei: ,,Natura quidem divisa era Vetus Dacia in centralem,
87
occidentalem, borealem et australem, sed nominibus carebat" . Folosirea acestor
denumiri se regăseşte în evul mediu sau în epoca modernă, dar nu şi în antichitate.
nota el 88 • subliniind unitatea de teritoriu din epoca veche. În aceeaşi lucrare el
realiza o trecere în revistă a tuturor denumirilor sub care provinciile româneşti au
fost cunoscute: ,,Dacia centralis: Intramontana, Mwo8axia, Mrn8auia.
MEcroPAaxia, Opo8axia, Opo8aia, OpopAaxia, Apyo8EPEAAou, Erdenellum,
Ardellum, Erdelium, Ultrasilvana, Transsilvana, Septemcastrensis, Heptapolitana''.
După aceeaşi formulă erau tratate şi „Dacia orientalis, Ultramontana" (Moldova),
„Dacia australis, lnframontana" (Ţara Românească, ,,lstriana"), ,,Dacia
occidentalis, Citramontana" (Banatul şi Crişana) şi „Dacia borealis, Supramontana'"
81
Idem, Manual de geografie pentru clasa a /li-a, 1857.
82
A. T. Laurian, Istoria românilor, 1862, p. 43.
83
M. L. Murgescu, op. cit.. pp. 135-136, 169-170, 250-259.
84
Multi,dintre cei care au identificat şi popularizat exagerările lui A.T.Laurian (Alecu
Russo, ·Lazăr Şăineanu etc.) au făcut-o, la rândul lor, în chip exagerat. Dintre studiile cele
mai pertinente dedicate acestui subiect, menţionăm D. Macrea, A. T Laurian, în Cercetări
de lingvistică, XII, 2, 1967, pp. 169-187; Mircea Şeche, Schiţâ de istorie a lexicografiei
române, I - De /a origini până la /880, Bucureşti, Ed. ştiinţifică, 1966; Katalin Dumitraşcu.
August Trehoniu Laurian. Opera lin[..,rvistică, Craiova, ,,Universitaria", 2002, passim.
85 A. T. Laurian, I. C. Massim, Dicţionarul limhei române după însărcinarea dată ele
Societatea Academică Română, tom I (A-H), tom li (1-Z), Bucureşti, Typ. Laboratorilor
Români, 1871-1876.
86 Idem, Glosariu care cuprinde vorbele din limba română străine prin originea sau forma
/or, cum şi cele de origine indouioasă. După însărcinarea dată de Societatea Academicii
Română, Bucureşti, Typografia Laboratorilor Români, 1871.
87
A. T. Laurian, Tentamen criticum, p. XIV.
88
/hidem.
( Maramure~ul ~i Bucovina{). Se remarcă la Laurian importanţa pe care o acordă
criteriului denumirii provinciilor dup{1 poziţionarea faţă de Munţii Carpaţi
( lnframontana. Citramontana etc.). cu Transilvania în centru şi celelalte teritorii
radiind dinspre ca. Aceste denumiri vor reveni obsedant în multe dintre lucrările
• <J(I • • l<Jl
sale. în totalitatea lor sau numai parţia .
Latinitatea spaţiului românesc este demonstrată de Laurian şi cu ocazia
cercetărilor arheologice de suprafaţă pe care le întreprinde. ,,Părţile Daciei noastre
sunt toate pline de monumente romanc··'n, avea el să noteze.
Străduinţa lui de a căuta mereu o formă a cuvintelor cât mai aproape de
etimologia lor latină şi de a scoate din uz „vorbele barbare", s-a răsfrânt şi asupra
termenilor geografici. Toponimele au fost cele mai vizate. Multe dintre ele au
suferit modificări. stridente sau puţin sesizabile. Cele de provenienţă latină au
devenit „şi mai latine'·. iar altele au căpătat rezonanţa latină pe care nu o aveau.
Astfel. se vorbeşte despre „Târguvestei" (Târgovişte), .,Stellatina" (Slatina).
,.Caracalla" (Caracal), ,,Bacchul" (Bahlui), .,Târgul Vasului" (Vaslui). ,,Dunastru"
(Nistru), ,.Urbea Mare" (Oradea). ,,Marmorosu" (Maramureş). ,,Tortosul'' (Trotuş),
,,Săbiniul" (Sibiu), ,,Viscul'' (Vişeu).
Alte toponime, încetăţenite, dar de origine nelatină, sunt eliminate radical,
fiind preferate denumiri corespondente mai puţin uzuale, dar de provenienţă latină
sau. uneori. doar de o presupusă origine latină: nu va fi vorba în nici un moment de
„Ceahlău", ci de „Pionul", nu de „Bistriţa", ci de ,.Rapida", de ,,Galbenul" în
93
locul ,.Ialomiţei" şi exemplele ar putea continua.

Latinizarea nu se opreşte la toponime, ci continuă şi la termenii din sfera mai
largă descrierii geografice: în loc de „izvorăşte'', ,,pârâul". ,.albia", ,.târg", .. şoim'',
,,vecinătate" sau „vârf', vom întâlni „surge", ,,perrâul", ,,arena'', ,,oppid". ,,falcon''.
,,confiniu" şi „vertice". De asemenea, în cadrul unei provincii istorice se vorbeşte
de „callea australă", ,,mediană" şi „boreală'm. Voievodatele şi cnezatele prestatale
devin „ducate" şi „ţări", ale lui Linoiu sau Limon. Senescu, Claudiu şi Mariot. Prin
„România" Laurian înţelege „Ţara Românească", denumire întrebuinţată mai ales
în manualele sale, începând cu 1853.
Latinizarea numelor topice i-a atras o replică hotărâtă în ,,România literară''
din 1855, din partea lui Ion Ionescu de la Brad 95 . Cu timpul. replicile împotriva
tenninologiei etimologizante şi a latinismului, în general, s-au înmulţit. Latiniştii s-au
s<JI h i dem. p. XVIII.

90
Discurs introductiv[.. .}, pp. 28-31.
A.T. Laurian, Cronologia Daciei şi a romanilor, în Mag,cin istoric pentru Dacia, IV,
91
1847. pp. 225-227.

92
Idem, lstriana, p. 128.
Despre disputa în jurul acestor termeni, vezi B. P. Haşdeu. Istoria criticii a românilor,
93
PP· 455-457.
>~Termenii au fost preluaţi din A. T. Laurian, Geografia Ţerrilor Române, Bucureşti. 1863
şidin Istoria românilor, 1862.
D
<)~ .
- espma Ursu. Prohleme de limhă in revista „ România literară" din /855, în limha
română, V, I, 1955.
3)8--------------------------
I';\ IRll\10NIVl\1 Al'VL1:;-..;s1, V-\'I
văzut definitiv învinşi tocmai în urma apariţiei operei ce ar li trebuit să reprezinte

apogeul curentului lor, amintitul „Dicţionar" al lui Laurian şi Massim. La opt ani
de la moartea lui Laurian, Ion Bianu explica astfel demersul acestuia: ,,a exagerat şi
a greşit, dar cât de mare şi de nobilă, cât de frumoasă şi de patriotică este
exagerarea lui! Numai inimile seci [ ... 1 sunt în veci ferite de astfel de nobile
exagerări" şi ,,la dânsul sentimentul de rasă se ridica pre deasupra oricărei
consideraţiuni sciinţifice"w,.
În altă ordine de idei, terminologia uzitată de Laurian în lucrările de
geografie şi cosmografie, dezbrăcată de unele exagerări ştiinţifice etimologiste, s-a
păstrat până astăzi: cercul Ecuatorului, chartă geografică, determinarea lungimei şi
a lăţimei geografice, glob etc.'n. De altfel, promovarea de noi cuvinte pentru a
umple golul din terminologia ştiinţifică românească, a fost o preocupare consta11ti"1
a lui Laurian, întinzându-se şi asupra altor domenii (psihologie, filosofie etc.)'Jx_
Termenii noi trebuiau însă să nu „spurce scientia prin o amestecătură barbară".
Pauperitatea termenilor tehnici geografici în limba română s-a dorit a fi aplanată şi
anterior lui Laurian. Încercarea în acest sens a lui Ioan Rusu, autorul ,,Icoanei
Pământului", pare să fi fost mai puţin încununată de succes: acesta a utilizat
,jumătate insulă'' pentru ,,peninsulă'", ,,curgerea mării'' pentru „curenţi oceanici",
,,curgere ş1. recurgere " pentru „ tl ux-re tl ux " etc. 99 .
O altă caracteristică a raportării istoricilor la teritoriul românesc rezidă în
idealizarea spaţiului Daciei, imagine ce transpare mai ales din manualele şcolare.
Pământul românesc e descris în culori idilice şi senine, este o parte a lumii
binecuvântată de soartă şi de Dumnezeu cu frumuseţi şi bogăţii deosebite: autorii
elogiază virtuţile naturale ale patriei, ,,una dintre cele mai frumoase şi mai fertile
din Europa" 100 • Ioan Rusu vorbeşte despre „lunci desfătate", ,,ţinuturi romantice'',
,,câmpuri grase de bucate", ,,dealuri roditoare de bucate şi vin'', ,,râuri limpezi",
„icoane de frumuseţi fireşti", ,,climă sănătoasă''. Al. Papiu Ilarian pomeneşte de
„Dacia cea ferice" 101 , care este şi în viziunea lui Laurian ,,una dintre cele mai
c1ormoase a Ie imperiu
· · Iu1· roman ,, I02
Imaginile bucolice, chiar dacă riguros expuse, însufleţesc descrierile lui
Laurian: Carpaţii au prefăcut Maramureşul „într-o ţeară foarte romantică'',
96
I. Biarfu, A. Treh. Laurian, în Revista nouii, Bucureşti. li, 2, 15 febr. 1889, p. 42.
'!7 Vezi A. T. Laurian, Elemente de cosmografie pentru clasile primare, Bucureşti, 1859.
Alte editii în 1860, 1861, 1863 şi 1869.
98
I. Pop~scu Teiuşan, Vasile Netea, op. cit., p. 46.
99 Şt. Manciulea, Un geograf uitat. Ioan Rusu, în Cultura creştină, XVII, 2-3, 1937, pp.
108-113.
100Apud M. L. Murgescu, op. cit., pp. 162-164. Imaginea unui spaţiu al românilor grandios,
feeric, oeneros prin forme şi proporţii este, de altfel, imuabilă în cultura română, prezentă
din tim~uri imemoriale, de la acel Pe ~n f:ic!or de plai~ P_e ~ f.;l!ră 1e r~i al ,,Mioriţei", I~
Dimitrie Cantemir, la Nicolae Iorga ş1 S11rnon Mehedinţi ş1 pană in zilele noastre (vezi
Elena Puha, Vasile Cristian, Conştiinţa istorică, Bucureşti, Ed. şt. şi encic., 1989, pp. 107-
116), aproape niciodată înfăţişată în ton obiectiv şi impersonal.
101
Al. Papiu Ilarian, op. cit., p. 32.
102 A. T. Laurian, Istoria românilor, 1862, p. 86; idem, Disrnrs introducti,• [ ... }, p. 20.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 319
pi'1111[111tul Temişanei „este foarte fertil şi produce cel mai frumos grânu··.
Transilvania are o climă sănătoasă „şi e cea mai avută teară în minere de aur din
1oatf1 Europa" iar pământul ei e foarte fertil, la fel şi în „România'', unde „munţii
sunt acoperiţi cu tot genul de arbori". ,,viile produc vin mult şi foarte bun" şi în
Rom,înia şi în Moldova şi în Transilvania: Bucovina e şi ea o .. ţeară foarte
roi'nantică". Diferenţele între provincii sunt rare: ,.dară pământul [Transilvaniei]
cerc multă cultură. şi nu se poate compara cu al României'" . Chiar şi aspectele
101
negative ale naturii. restrânse la rărirea pădurilor. sunt caracteristice pentru fiecare
ţară românească. Asemănarea între acestea merge parcă până la confuzie. Din
punctul de vedere al geografiei fizice avem imaginea unei singure provincii
multiplicate.
Consecinţele negative ale poziţionării în acest spaţiu pot veni tocmai dinspre
conformaţia sa ireproşabilă: ,,frumuseţea cea romantică a ţării, fertilitatea
pământului. aurul Daciei, care toate îndulceau pe barbari'' . Tema amplasării
104
nefericite a teritoriului românesc este una des întâlnită în epocă. Ea devine însă
întotdeauna explicabilă prin contextul politico-geografic european. Pentru Bariţiu.
românii au constituit ,,un zid apărătoriu pentru toată Europa'' 105 , iar din perspectiva
lui Kogălniceanu „patria noastră, prin o vrednică de toată jalea soartă, a fost menită
din cea mai bătrână vechime să fie teatrul năvălirilor şi a războaielor străinilor" .
106
N. Bălcescu nota despre români: ,,călcaţi de la începutul lor de atâtea popoare

barbare[ ... ] înconjuraţi apoi de naţii puternice[ ... ] care toate ţinea a-i robi" 107 • În
manualele şcolare este prezentă aceeaşi idee: ţara era ,.după poziţia sa geografică
poarta năvălirei gintelor străine" 108 •
Aceeaşi imagine o oferea şi Laurian, care îşi începea una din lucrările sale
istorice cu un motto din „Istoria decăderii Imperiului roman" a lui E. Gibbon: ,.The
Walachians are surrounded by, but not mixed with, the barbarians" 109 (românii sunt
înconjuraţi de barbari, dar nu amestecaţi cu ei). Pasaje preluate de la autorii clasici.
de genul ,,românii încunjuraţi de barbari se văd că ţin încă limba română" 110 , par a
fi preferatele lui Laurian. Dacia a fost „teatrul războaielor şi al încurselor
barbarilor" • Ideea vecinătăţilor dăunătoare merge şi mai departe: .. Noi suntem
111
încungiuraţi de nişte oameni cari de loc nu ne voesc binele. nici nu ni l-au voit ver
odată" 112 .
10
' Citatele din acest aliniat au fost extrase din Istoria românilor, 1862.
104
Al. Papiu llariar1, op. cit., p. 32.
G. Bariţiu, Românii şi maghiarismul, în Foaie pentru minte, inimă şi literatură. V. I 842,
105
p. 81.
io<,M . K ogă I. · I, p. 642.
mceanu, op. ctl.,
107 .
IIIH I . .
I. A bmeţ, op. cil., I, pp. IV-V.
. ('oup d'a!I·1 [ ... J, p. 3.
ICI') A . T . Launan,
1111
Id em, D.l.\·cun,· 111/ro
· dUC/IV
· [ . . . j • p. 44.
111
lhidem, p. 20-21.
11'
- Idem, Documente istorice despre starea politică şi ieratică a românilor din
Transilvania, p. 3.
320----------------------------
l'ATRIMONIVf'vl APVLLNSI: V-VI
În altă ordine de idei, A. T. Laurian. având şi calitatea de inginer. a denuntat

superficialele cunoştinţe topografice din vremea sa. propunând în mai muite
rânduri măsuri pentru ameliorarea acestui fapt 11 ·1 . A fost interesat şi de adaptarea
sistemului de măsuri la spaţiul european. pledând pentru introducerea „metrului'' în
măsurătorile pentru spaţiu \ dar şi de măsurătorile astronomice ale spaţiului şi
11
timpului, şi de corelarea acestora cu istoria 1i:;_ Perioada în care a fost şef şi redactor
la „Instrucţiunea publică" i-a prilejuit dese incursiuni pe tărâmul astronomiei.
116
Ajutorul cel mai de preţ al istoriei rămâne însă geografia - în vederea unei
localizări, n~ lipsesc indicaţiile cu privire la latitudinea şi longitudinea locurilor
menţionate. In studiul „lstriana" dă aceste indicaţii pentru localităţile de pe malul
117
Dunării, extinzându-le mai târziu şi asupra principalelor localităţi din restul Ţării
Româneşti, precum şi din Moldova şi Transilvania.
Preocupările pentru geografia altor ţări se restrâng la rândurile manualelor de
geografie pentru clasele primare. Latinistul nu se dezminte nici aici. Termenul de
„Ungaria" nu apare, fiind suplinit de .Jassuţia'' şi de „Pannonia'" 118 • Prezentarea
Italiei, ,,Galliei" şi „Ispaniei" îi prilejuieşte un excurs asupra apropierilor de limbă
, 11 'J
cu romana .
După cum s-a văzut din paginile anterioare, deceniile flancând mijlocul
secolului al XIX-iea vehiculează în universul noţiunilor cu care operează istoricii, o
imagine din ce în ce mai bine. conturată a spaţiului istoriei româneşti. Un spaţiu
intens istorizat, compact, emanând vitalitate, purtând pecetea Daciei romane.
victimă a trecutului medieval, dar pregătit să susţină unitatea naţională (şi ea din ce
în ce mai pregnantă) de care este indisolubil legat. August Treboniu Laurian nu
face nici el excepţie: îşi pliază discursul pe această imagine, căreia uneori .îi
trasează noi contururi, unele prea stridente, generate de un prea mare entuziasm. ln
abordarea sa, teritoriul românesc ·se individualizează mai ales prin latinitate, idee
exploatată la maxim în majoritatea lucrărilor sale de istorie şi geografie.
Romanitatea spaţiului se înscrie în aceeaşi direcţie cu alte concepte emanate şi
susţinute de şcoala latinistă, în care A. T. Laurian ocupa un loc determinant:
suprapunerea debutului istoriei româneşti peste începutul istoriei romane, puritatea
latină ca atribut ce urma să facă recognoscibil codul genetic românesc, fapt ce
trebuia transpus şi la nivelul limbii .
•
113 Idem, Cunoscinţa ţerilor Române, în Instrucţiunea puhlicâ, ianuarie, 1860. pp. I 1-13.
114 Idem, Despre măsuri, pp. 13-15.
115 Idem, Chronologia astronomică, în Instrucţiunea puhlică, mai-iunie. 1861, pp.129-191.
116 Pentru studiile publicate de Laurian în „Instrucţiunea publică", vezi I. Chindriş.
Publicistica ştiinţifică a lui August Trehoniu laur ian, în A /IA, Cluj-Napoca, XXI I, 1979,
pp. 179-20 I. _ , .. ,.,
117 A. T. Laurian, Istoria românilor. precedata de geogra/ta [. ..}, ed1ţ1a a IV-a. 187.J.
118 Idem, Manual de geografie pentru clasa a III-a. pp. I 07- I08.
119 Ibidem, pp. 114-115.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 321
DER RAUM DER RUMĂNISCHEN GESCHICHTE IN DER
HISTORIOGRAPHIE UM DIE MITTE DES XIX-ten JH. AUGUST
TREBONIU LAURIAN
(Zusamcnfassung)
Dic Auffassung dcr rumănischcn I-listoriographie. um die Mitte des XIX-ten

Jhs. Ober das geographischc Raum. das um die historischen Entwicklung dcr
Rumănen umgrenzt ist. ist vom Einfluss der deutschen Historiographie
abhăngig.Das Vorgehen der rumănischen Historiker ăussert die Einigung des
rumănischen Gebietes, dcssen Symbol .. Dazien·' ist. August Treboniu Laurian.
enzyklopcdisches Geist mit Bestrebungen auf dem Gebiet der Geschichte.
Philologie und Erdkunde fiigt Begriffe aus diesen Gebiete zusammen. schafft ein
personliches Bild Ober den rumănischen Raum, aufgeladen mit Geschichte und
Romanităt. aber auch mit dem UnglOck der Positionierung vom politischen
Standpunkt. Das was aber die Erorterung A.T. Lauri an· s charakterisiert ist die sehr
stark latinisierte Zurschaustellung des rumănischen Gebietes, gemăss auch mit
anderen Auffassungen die aus seinen historischen und philologischen
Bestrebungen herausfolgen. Die Fragmentierung dieses Raumes im Laufe der
Geschichte. wie auch in den zeitgenossischen Zeiten des Augustus Treboniu
Laurians scheint zu Ende zu gehen, und wie dem auch sei, sie greift mit nichts die
Einigkeit der Rumănen an.
EDIFICA~EA BISERICII ORTODOXE „POGORÂREA
SFANTULUI DUH" DIN VINTU DE JOS.
DISPUTA UNEI JUMĂTĂŢI DE SECOL
IOANA RUSTOIU
Edificarea bisericii ortodoxe din Vinţu de Jos la I 898 1 a însemnat un lung şir
de dispute într-o comunitate multiconfesională: romano-catolici, greco-catolici,
ortodocşi, evanghelici şi israeliţi, dispute amănunţit reflectate în numeroasele
documente păstrate în Fondul Protopopiatului Ortodox Sebeş:, din cadrul Arhivelor
Naţionale, Direcţia Judeţeană Alba. Neînţelegerile legate de construirea unei noi
biserici s-au purtat la nivelul confesiunilor greco-catolică şi greco-orientală,
generate fiind de ordinul gubernia! din 1845, care ceda biserica până atunci
ortodoxă' - pe baza principiului proporţionalităţii adepţilor la una sau alta dintre
confesiuni - comunităţii greco-catolice. Cele două confesiuni urmau de fapt, până
când comunitatea ortodoxă putea să-şi construiască un alt edificiu, să slujească pe
rând, o săptămână greco-catolicii, o săptămână greco-orientalii. Soluţia apărea
ortodocşilor injustă ei manifestându-şi nemulţumirea tot mai pregnant după 1854,
când secretariatul Protopopiatului şi Consistoriul de la Sibiu sunt asaltate cu
plângeri legate de neînţelegerile ivite între cele două confesiuni.
Protopopul Sebeşului, Ioan Tipeiu, era cel care, firesc, cunoştea hotărârea
gubernială din 1845 ce afecta biserica din Vinţ, căci în 1852, la puţin timp de la
instalarea sa, primea de la preotul comunităţii ortodoxe din Vinţul ele Jos, Ioan
Benna, o informare legată ele „necurmatele frecări cu uniţii", determinate ele faptul
că ,,uniţii nice nu le întorcu chieltuielile reparaţiunilor şi înoirilor făcute ele dânşii şi
preţuite pe la 1845 de o comisiune înadinsu rânduită". Atunci protopopul cere
Episcopului să intervină pentru despăgubirea greco-orientalilor „sau dacă nu
biserica să se dea la creştini[i] noştri care sunt poate de 5 ori mai mulţi la numeru
decât uniţii-1 şi atunci aru fi gata şi ai noştri i-ar ajutară pe ei să-şi facă altă biserică,
de nu acea biserică sta mai să se dărâme din cauză [căl nice o parte nice alta nu
1
Cornescu 2003, 103.
2 Deci documente care privesc ca::ul din punctul de vedere al instituţiei hisericii ortodoxe.
cu puţine adrese ale părţii adverse, [.;recu-catolice.
3 Biserică ridicată cel mai devreme în jurul anului 1700. legat ii de hogata activitatea
spirituală a preotului Ioan Zoha din Vinţ, Fleşer 2001, p. 13X. _

-1 Numiiru/ [.;reco-cato/icilor era apreciat de protopop „ cam la 30 de familii". Statistica
demografică rea/i::ată 5 ani mai târ::iu înregistra 312 romano-catolici, I 77 greco-catolici,

6()5 greco-orientali, 2 evanghelici l111erani, 2 36 evanghelici-eh·et iani şi -11 de israeliţi
(Josan el a/ii J996, /-17). Statisticile includ în rândul ortodocşilor din Vin{ şi pe cei di11
Vurpăr, Valea Vinţului şi Sihişeni. Spre .,fârşitul secolului, pe listele de arunc apar înjur
de 72-75 de familii greco-orientale.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 323
Ioana Rusluiu
pune m,îna se repareze ceva'" 5 . De la Sibiu însă nici creştinii din Vinţ, n1c1
protopopul nu primesc răspuns.
Pc parcursul a doi ani apar chestiuni generatoare de conflicte mărunte, legate:
c.lc „amănunte'" care nu dovedesc decât lipsa de dorinţă a unei împăcări şi a unor
personalităţi puternice - preoţii celor două confesiuni - care să reclame toleranţa!
O încălcare a succesiunii slujbelor în biserica comună determină un schimb
de adrese între protopopiatul Sebeşului şi subcomisariatului Vinţului • Preotului
6
unit i-ar fi venit rândul, potrivit unei plângeri a preotului ortodox, să slujească în
prima zi de Crăciun, iar ortodocşilor doar a doua zi. Apelând din nou la argumentul
proporţiei numerice, protopopul cere subcomisarului cercului Vinţului de jos „a
îngădui pre preotul loanu Benna se servească cultul divin în zioa Nascerei
Domnului pentru ca întâiu densului ii vine rendu şi a doua pentru că partea nostre
este de 5 ori mai numerose decâtu a Preotului Greco-Catolicu şi n-aru fi cuviinţa ca
partea mai mare să fie lipsită de o serbatore atâtu de însemnată de sânta liturgie,
pentru cea de totu mică" 7 . Într-o a doua adresă către subcomisariatul Vinţului,
citând ordinul „fostului gouvernu civilu dto 24 ian. 1845 Nr. 8 I 3" - transcris în
limba maghiară - protopopul aminteşte că acest ordin este de fapt în favoarea
românilor: ,,acesta rânduială daru numai usu comunu îngăduie la amendoue
confesiunile şi stă multu pe partea nostră, căutându la numerositatea poporului'' .
8
Ortodocşii se simt mereu păgubiţi, în condiţiile în care costul reparaţiilor

efectuate de aproape două decenii nu se mai plătesc. Folosirea unui clopot de către
greco-catolici este reclamată de protopopul Tipeiu nu doar Consistoriului de la
Sibiu, ci şi subcomisariatului din Vinţ, căci „acelea sunt cumpărate cu banii
poporenilor de legea Greco-Resăriteană şi că spărgându-se vreun clopotu, atunci
creştini[i] Greco-catolici nu li se vor cumpăra, ci ai noştri vor remânea păgubiţi''.
Soluţia găsită de protopop - ,,creştinii greco-catolici au clopotul lor propriu numai
câtu să le poruncească a şi lu pune în turnu şi ai noştri le va face locu luând un
clopot josu" - dovedeşte totuşi o acceptare a situaţiei de coabitat existente. Un alt
9
caz de neînţelegere între cele două comunităţi religioase a apărut în noiembrie
ANDJA, Prat. Ort. Sebeş, acte înreg., dos. 157/1852,f I.

5
Cele două adrese reflectă punctele de vedere opuse ale celor două confesiuni, protopopul
6
din Sebeş fiind, după opinia comisariatului, rău informat despre starea de fapt, de către
preotul ortodox Ioan Benna. Fiecare aduce însă argumentele sale, cât mai solide, pentru
susţinerea cauzei proprii.'
ANDJA, Prat. Ort. Sebeş, acte înreg., dos. 1591/852, f /.
7
ANDJA, Prat. Ort. Sebeş, acte înreg.. dos. /62!/85if 1. Potrivit comisarului Vinţului de
8
Jos, subcomisariatul a stabilit ordinea ţinerii slujbelor în biserica comună a celor două
confesiuni datorită existenţei aici a cazului de „ conturbare a slujbei D11111n=eieşti. şi că
rânduiala cere ca preotul unit să sh~jească în prima =i de Crăciun, fiind =iua de sfârşit
a săptămânii sale, iar preotul ortodox în =iua a doua a Crăciunului, ca primă zi din
săptămâna în care slujeşte dânsul", ANDJA, Prat. Ort. Sebeş, acte înreg., dos.
16211852. 2.r
YANDJA, Prof. Ort. Sebeş, acte înreg., dos. 66//85-1, f I. Intenţia clopotarului. aşa cum
re=ultă din declaraţia sa consemnată în Procesul-verbal încheiat cu această oca=ie, 1111 era
decât înlucuirea.fimiei rupte, neştiind că epitrahirul era al ortodocşilur.
324--------------------------
1853. când protopopul anunţă Consistoriul că uniţii au legat în locul funiilor de la
clopo~ un epatraf,r al 011odocşilor şi au luat cheia bisericii. aceştia fiind nevoiţi să
deschidă lacătul cu un ,,lăcătuşu". Şaguna este sensibil la asemenea evenimente.
cerând urgent protopopului să cerceteze situaţia din Vinţ 10 . Ancheta protopopului îi
acuză însă şi pe ortodocşi. căci aceştia ar fi luat în mai multe rânduri funiile
clopotului şi clopotarul greco-catolicilor. în lipsă de altceva. a improvizat o funie.
cu un obiect vechi al ortodocşilor care. din moment ce se afla în pod. nu mai
trebuia, fiind şi „mai slabu" . Cheia bisericii a fost luată - după opinia
11
protopopului Tipeiu - din „negrija preotului ortodox", care o păstra într-o fereastră
a bisericii şi nu Ja sine acasă" 12 .
Interesul Consistoriului de la Sibiu, al Episcopului în fapt. este altul după
1855. Este momentul în care greco-catolicii îşi propun repararea edificiului - le
început înlocuirea acoperişului. În iunie 1855 episcopul 011odox este informat de
către protopopul Sebeşului că ,.uniţii din Vinţii s-au şi apucat de a repara biserica
care este şi a creştinilor noştri de acolo'•Ll_ Episcopul cere documente care să-i
clarifice situaţia reală a edificiului şi a proprietarilor săi de drept, căci consideră, în
I O iunie, când răspunde adresei protopopului Sebeşului, care nu scapă, din nou de
„muştruieli", ,,că biserica este proprietatea nostră şi să ceri de la pretură ca să-i
oprească pe uniţi de la acest lucru volnic. Însă mă mir că nici preotul, nici prea
Cinstia Ta nu v-aţi deşteptat mai devreme au dar e de eri seau alaltăieri s-au făcut
biserica de la Vinţ trebuinciosă de reparaţie?" 14 • Ascultând ordinele superiorului
său, protopopul Sebeşului se adresează imediat autorităţilor civile - pretura
Bălgradului - amintind însă nu de ordinul din 1845, ci de un altul mai vechi,
explicit favorabil greco-orientalilor: ,,biserica din vechime au fost şi este a
poporului nostru ce se pote vedea şi din Decretul Înaltului Guvernu din 5
Decembrie 1782 Nr. 8785" 15 .
Situaţia se clarifică doar după cercetarea la faţa locului, efectuată de
protopop în 14 iulie 1855. ,,Oamenii noştri alta n-au ştiut să-mi spuie decât că
uniţi[i] pe temeiul Decretului de curte din anul 1854 zice că biserica să se ia de la
ai noştri ca parte mai mică şi să se dea uniţilor parte mai mare, cu aceea ca şi ai
noştri să slujească în biserică până când uniţii vor întoarce toate cheltuielile
"1Arătându-şi totodată nemulţumirea/aţă de cel numit de el în urmă cu doi ani. în calităţile

căruia a crezut, ,, căci silit sunt şi cu prileju acesta a-ţi arăta nemulţumita mea cu purtarea
dregătoriei protopopeşti şi a-ţi demânda a avea mai multă râvnă căiră dregătoriaţi ",
ANDJA, Prat. Ort. Sebeş, acte înreg, dos. 169/1853,f I
11
ANDJA, Prat. Ort. Sebeş, acte înreg., dos. 169/1855,f 4.
12
ANDJA, Prat. Ort. Sebeş, acte înreg., dos. 169/1855,f 3v.
13
ANDJA, Prat. Ort. Sebeş, acte înreg, dos. I 1611855,f I.
14
AND.JA, Prat. Ort. Sebeş, acte înreg., dos. 12/I/R55.f Ir.
15 A NDJA, Prat. Ort. Sebeş, acte înreg, dos. 1201 I 855, f I. Document pe care până atunci
nu-l folosise ca argument înfavoarea cauzei ortodocşilor din 1852. Situaţia de coabitare a
celor două confesiuni în aceiaşi biserică pare a fi însă într-adevăr mai veche, căci un alt
document, din ·J880, pomeneşte de o altă împărţire a bunurilor bisericii, ,, căci cresnicul
nostru a spartu clopotulu celu mare ce s-a datu părţii noastre la 1782" (AND.JA, Prot. Ort.
Sebeş, acte înreg., dos. 2)011880,f /).
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 325
Ioana Rusto111
1
reparaţiei făcute de creştinii noştri" r,_ Deci coabitarea ortodocşilor cu uniţ11 m
acelaşi lăcaş de cult era temporară, oi1odocşii urmând să înceapă construirea unei
noi biserici. Decretul în cauză şi alte copii, solicitate de Episcop, se aflau deja la
Sibiu, lucru necunoscut de arhiereu. Protopopul cere episcopului „a mijloci la mai
înaltele locuri la scoaterea uniţilor din biserică, care cu nedreptate arătându-se
numerul uniţilor cu multu mai mare ca a lor noştri s-au luat la a[nul] 1845 de la ei
sau celu putinu întoarcerea cheltuielilor reparaţiilor făcute după cum s-au preţuit şi
aşea se vor ~idica altă biserică în care ştiu că vor avea pace" •
17
Datorită problemelor diferite şi importante în care este angrenată

comunitatea 18 , pentru următorii nouă ani doar patru adrese din fondul
Protopopiatului Ortodox Sebeş mai fac referire la situaţia edificiului de cult
coabitat de ortodocşii şi uniţii din Vinţu de Jos. În 1860 protopopul cere lămuriri de
la vinţeni, legate de datoria pe care uniţii o aveau faţă de ortodocşi, în contul
reparaţiilor efectuate la biserică, înainte de decisul gubernial din 1845, reparaţii
apreciabile, evaluate la 2582 tlorini 19 • Consistorul intervine cu recomandările
necesare: ,,fără întârziere [comuna bisericească] să-şi ia un avocatu bunu şi prin
judecată să silească comuna unită a o despăgubi cu suma de 2582 tl. 33 cr., avendu
până la urmarea despăgubirei creştinii noştrii totu dreptulu la biserică". Trebuiau de
asemenea să caute toate actele care ar fi putut dovedi proprietatea asupra biserici(:! •
0
Actele însă nu mai existau, de fapt nu mai erau în posesia parohiei ortodoxe.
Preotul temporar numit, Moise Laslău, trimite doar o copie în limba maghiară a
unui inventar al bunurilor bisericii din anul 1845 21 .
În mai 1860 Dăn ilă Mircea, curatoru I ortodocşi lor, enumeră într-o scrisoare
către protopop intervenţiile săvârşite asupra bisericii de comunitatea unită: ,,greco-
uniţii de aici vor cât mai curând să înceapă la biserica care slujim laolaltă a o podi
pe didesupt cu scânduri de brad, şi a lepăda cele vechi cărămizi cu care acum e
podită, care de altmintrelea sunt şi stricate pe mijloculu bisericii" 22 . În 1861
administratorul parohial cere împiedecarea poditului lăcaşului, pînă Ia primirea de
noi îndrumări de la Sibiu 23.
AND.JA, Prat. Ort. Sebeş, acte înreg, dos. /2/1/855.f Iv.

16
ANDJA, Prat. Ort. Sebeş, acte înreg., dos. / 21//855.f 2r.

17
18
Arestarea preotului lor, acceptul episcopitlui pentru a doua sa cununie, numirea unui nou
paroh, găsirea unui titular vrednic să conducă parohia mereu mamită spre unirea cu
Roma..
19
AND.JA, Prot. Ort. Sebeş, acte înreg, dos. I 1711860.f /.
~~AN D.JA. Prat. Ort. Sebeş, acte înreţ., dos. 12 31 I 860.f I.
AND.JA, Prof. Ort. Sebeş, acte 1nreg, dos. 1231/860, .f 3, însoţită de preot de un
comentariu: .. Noi am căutat în lada bisericii şi într-alte lucruri unde am ştiut că au ai
noştri cărţi de acelea şi n-am aflat alta deci/ aceasta care am luat-o aici in copie, atîta
spun cu toţii că uri.fi mai având o rânduială cu care slz!fesc la o/altă, şi 1111 o capătă, ci sci
pare că au bâgat-v undeva lajudecatii. Deci noi am socotit cei să trimitem aceastti saisorr:.
~!indcă uita n-avem", ANDJA, Prof. Ort. Sebeş, acte înreg., dos. 123/1860.f -I.
--AND.JA,
'l1
Prof. Ort. Sebeş, acte înre« .. dos. /0U//860, l /.
l. •
-· ANDJA. Prot. Ort. Sebeş, acte înreg. dos. 531/861, l -I.
326----------------------------
I';\ rn.Ir-.tO\ilVf\1 _:\l'VLI:NSE V-VI
. Bis~rica continuă totuşi să fie coabitată de cele două confesiuni. greco-

catolică ş, ortodoxă. căci în februarie 1864 preotul Vinţului"" 1 solicită. în numele
parohienilor săi ,.a ni se pune în lucrare orice paşi spre dobândirea unui locu pentru
clădirea bisericii şi şcholei pentru care avem materialul trebuincios" 25 . Rămânea de
rezolvat. în condiţiile existenţei materialului pentru zidire. obţinerea unui loc. căci
cel de care dispuneau - ..loculu ce este între Biserica ce o are comuna cu careco-
catolicii şi între cea catolică" - era revendicat de greco-catolici. În martie
16
Consistoriul îşi dă consimţământul asupra cererii vinţenilor de „designare a locului

bisericii printr-o comjsiune politico-canonică··. pentru a nu fi „conturbaţi din partea
cuiva la zidirea ei ..::·. Construcţia unei noi biserici rămânea singura soluţie. deşi
piedicile în calea edificării ei erau multe. Neînţelegerile cu greco-catolicii. cu
administraţia comunei. puteau fi evitate sau cel puţin împuţinate atâta timp cât
exista un preot şi o comunitate activă şi în acelaşi timp răbdătoare. pentru a nu
greşi nimic din punctul de vedere al documentaţiei necesare zidirii, pentru a nu-şi
pierde credinţa şi a aduna orice ajutor material necesar unei edificări solide! Rolul
preotului într-o asemenea comuhitate. de ziditor de biserică, dar şi de suflete. a fost
intuit de Şaguna. Episcopul devine tot mai interesat de construcţia bisericii. care ar
fi putut pune capăt diferendelor dintre cele două comunităţi religioase. Era însă şi
preotul Vinţului la fel de hotărât, era oare capabil să depăşească dificultăţile unei
administraţii ostile comunităţii ortodoxe?
Andrei Şaguna solicita mereu noi informaţii. pe cale oficială sau mai puţin:
„fiindcă din întâmplare au fostu unu ţăranu din Vinţii de Josu la Sabiiu". episcopul
profită pentru a-l întreba „despre starea bisericii şi purtarea preotului lor".
Comunitatea în numele careia credea că vorbeşte ,.ţăranu din Vinţii de josu" era
gata „se zidească Biserica nouă, spre care sfârşitu au şi pregătitu mai multe mii de
cărămizi, dar Parochulu loru nu este omulu acela care să caute după interesele
obştei, ci particulari. pentru că se însoţiesce cu preotulu greco-catolic şi slujeşte cu
el". Au fost cuvinte suficiente pentru a cere protopopului „să refereze adevărulu'',
pentru a nu se face „părtaşi de pecatele unui preotu necultu şi rusticu, ci să le
îndreptăm spre binele lui şi cinstea noastră" . Informaţiile neoficiale ale
28
episcopului nu erau însă reale. Materialul pentru biserică îl aveau strâns vinţenii.
„partea mare [... ] dar le lipseşte încă multu, precum şi capitalu, deci se steruiască
29
pe unde numai vor putea a-şi câştiga şi bani, apoi celelalte" . Pentru justificarea
preotului şi lămurirea situaţiei la Sibiu, protopopul revine cu date exacte asupra
materialului adunat, ,.vreo 6000 cărămizi şi până şi vreo 80 petra, materialul acesta
obţinut singuru numai străduinţieloru parochului Nicolae Maniu [... ] totuşi spre a se
apuca de zidirea bisericei le lipseşte capitalul trebuinciosu şi biserica n-are altu
isvoru de venit decât creiţarii ce se aducu cu disculu tot în a doua Duminecă şi
al parohiei din 1862. ANDJA, Prof. Ort. Sebeş, acte inreg, dos. 3211862.f I.
24 Titular
25 ANDJA. Prof. Ort. Sebeş, acte inreg. dos. 351186-1,f 1.
26 ANDJA, Prat. Ort. Sebeş, acte inreg., dos. 3511864.f 2.
27 ANDJA, Prat Ort. Sebeş, acte inreg., dos. 421186-1.f I.
28 ANDJA, Prat Ort. Sebeş, acte inreg.. dos. 6211865.f I.
29 ANDJA, Prof Ort. Sebeş, acte inreg., dos. 63/ 1865,f I.
lo:11111 1{11,10111
m;înscmnata arendă de la progadie, era a arunca pc crqtini, care afară de I 0-15

familii sunt toţi jeleri, în timpul acesta de lipse m1 numai ca nu aru duce nicc
dccum la scopu, ~i polc aru deuna însemnatu" . ..Însoţirea" cu preotul greco-catolic
acuzatf1 de creştinul din Vinţ este şi ca justificată - "şi m1 sciu să fi avut nici o
însoţire cu preutulu unit, până cum audiu în zilele acestea, dcunăzile lua parte la
îngropaciunca curatorului unit Gcorgie Aron, dar la care se fie fost constrânsu a lua
parte [alături de mai mulţi creştini] ai noştri [pentru că] repasatul pe sama zidindei
biserici a dat 2000 cărămizi şi a dusu cu carulu său propriu piatra şi cărămida" .
10
Justificări neînsemnate şi deloc necesare în condiţiile în care problema locului

bisericii nu se rezolvase, comunitatea ortodoxă simţindu-se mai degrabă ameninţată
de protopopul unit Augustin Pop (,,Augustu Popp"), care ,,au călcatu loculu nostru
unde avcmu cujetu a ne zidi Bescreca, şi vrea cu ore ce documinte de ale sele a ne
înpedcca în cazu cându amu începe lucrările pentru zidirea Beserecei şi a Scholei"!
Protopopul Sebeşului, Ioan Tipeiu, cere recomandări de la Sibiu, ,,pentru ca
nu apucându-ne să fimu smintiţi şi împedecaţi cu orece daune însemnate şi
păgubitore pentru noi"". În mai 1866 se trimite Consistoriului „planulu de zidire
alu bisericei noastre din Vinţiu de josu'', iar Consistoriul face recomandările cerute
- ,,[ ... ] dânşii încă să se nevoiască a contribui într-un mod înlesnitoriu, spre pildă
prin esarândarea unor pământuri care să le lucre laolaltă şi rodurile să le prefacă în
bani pe sama Bisericei'' - şi le promite „că din banii adunaţi pe seama zidindelor
biserici se varu împărtăşi şi ei":12 .
Timp de nouă ani, suficient pentru ridicarea bisericii dacă ar fi existat
resursele necesare, documentele din fondul Protopopiatului nu mai fac referire la
situaţia lăcaşului de cult din Vinţu de Jos. În 1872 s-a întrunit totuşi o „comisiune
mixtă" pentru rezolvarea diferendelor dintre creştinii greco-orientali şi uniţii din
Vinţu de jos. Soluţia a fost una temporară, căci un an mai târziu apar alte probleme,
„prin pretensiuni noue"-''. De la Sibiu li se cere vinţenilor ortodocşi să fie totuşi
liniştiţi atâta timp cât există hotărârea înaltului minister de culte şi instrucţiune
publică „că până cându greco-catholicii nu varu satisface oblegamentulu Iaru de a
escontenta pre ai noştrii cu 2000 tl v. a., ai noştri să susţină statutu quo, şi orice
jigniri ai acestu dreptu asemănatu se o aducă atâtu la cunoscinţia Consistoriului
arhidiecesanu, câtu şi al deregătoriei politice, eventualmente judiciale
34
compe!ente" •
ln mai 1876 Ministrul de culte şi instrucţiune publică August Trefort îşi dă
acordul pentru ca ortodocşii din Vinţ să primească 2000 tl. v. a., bani care
,jumătate se voru primi după punerea pietrei fundamentale, iar _jumătate după
terminarea zidirii păreţilor". Vestea primită de la Consistoriu era însoţită de
1(1
· AND.JA, Prot Ort. Seheş, acte inreg., dos. 651 /865.f /.
Prut Ort. Seheş, acte înreg, dos. 69/ /865, J:
31
l'
ANDJA,
,
3.
-ANDJA, Prot Ort. Seheş, acte înreg., dos. 36/ /866, /.' /.
11 . '
AND.JA, Prot. Ort. Seheş, acte inreg., dus. 80//873,j.' I.
14
AND.IA, />rol. Ort. Seheş, acte înreg., dus. 9///873.f /.
328--------------------------
l'A II{l\10\:1\.\1 .\!'\ I.I \:S!. \-\"!
însărcinarea grabnică de ,,a se face c,'itu mai curendu preg{1tirile de lipsă pentru
punerea pietrei fundamentale de biserică"''.
În aprilie 1877, vinţenii revendică 200 florini, bani depuşi „nainte cu dţiva
ani la Preaveneratul Consistoriu pentru fructificare şi o mai bună păstrare„ 11 '.
necesari acum cumpărării varului pentru zidirea bisericii. În lipsa unei situaţii clare.
înainte de a trimite banii. Consistoriul cere lămuriri asupra locului pe care urmează
a fi zidită biserica ,.cu atâtu mai vârtosu câtu de o parte în privinţa locului comuna
~isericească încă n-a fost hotărâtă, iar de alta parte. după promisiunile oficiale.
!naltul Ministeriu rg. are să intervină la zidire cu un ajutoriu din partea statului·· 1 ".
Informaţii suplimentare care să edifice Consistoriul de la Sibiu asupra situaţiei
bisericii şi a comunităţii din Yinţul de Jos sunt aduse de protopopul Sebeşului. care
aminteşte că planul bisericii a fost aprobat la Sibiu încă din 1866. pc
amplasamentul deţinut de comunitate, lângă biserica greco-catolică .
18
Lucrările ar fi putut demara încă din anul 1878. căci în august comunitatea
ortodoxă din Yinţ avea deja promisiunea ajutorului de la stat - 2000 fl. - substanţial
pentru posibilităţile financiare reduse ale acesteia. d,ar insuficient pentru edificarea
unei biserici încăpătoare şi solide. Ca material. adunaseră ,.câteva sute de fcrdere
de var, 70000 de cărămizi şi 70 stânjini de peatră''. Chemând însă un constructor.
un „paler". acesta găseşte locul necorespunzător, astfel încât comunitatea este
nevoită să încerce din nou obţinerea unui alt loc. Refuzaţi iarăşi - ,.li s-a opus
comuna şi comitatul a decisu lucrulu în defavoarea bisericii'', vinţenii amână din
nou începerea edificiului de cult. Nu doar indiferenţa autorităţilor faţă de situaţia
bisericii comune, ci şi anii neroditori i-au ţinut în loc. preocuparea pentru
construirea unei noi biserici fiind depăşită de cu totul alte griji. Potrivit
protopopului, cel mai bun cunoscător al comunităţii de care trebuia să aib[1 mare
grijă, cauza amânării construcţiei, ,.cauza deci a tărăgănărei" a fost „nu energia
creştiniloru, cât mai vârtosu lipsa de locu potrivit pentru zidire şi neaverea
creştinilor"' 9 . Constructorul avea şi el argumentele sale care impuneau schimbarea
amplasamentGlui: locul „este cam josu încât în timpu de iarnă apa ce curge în
apropiere zetonindu-se inundă locul încât zidirea jur-împrejur ar trebui umplută cu
pământ mai bine de ] /2m; mai departe vine şi aprope de altariulu Bisericei unite şi
o posiţiune pezişe şi cu altariul cam spre meadiezi în contra prescriseloru". ori
biserica era o „zidire publică", care „trebuia să se zidească pentru seculi''~ .
0
35
ANDJA, Prot. Ort. Sebeş, acte înreg, dos. 77/1876,f I
ANDJA, Prai. Ort. Sebeş, acte înreg, dos. 9.J/!X77,f I.
36
37
ANDJA,Prot. Ort. Sebeş, acte înreg, dos. 102/1877,f I.
3x„ O încercare serioasă totuşi s-au făcui pentru câştigarea altui locu mai curespu11::âtori11.
dar apucându-li-se unii maghiari, comitetulu au decisu locu în favorul acestora şi aşea
creştini/or noştri nu /e au remasu altu decâtu să ::ideascâ pre loculu prevă::ut ", ANDJA,
Prat. Ort. Sebeş, acte înreg, dos. /08/11877, f I.
39
Pentru a sensibili::a Consistoriul şi pe episcop, protopopul Tipeiu aminteşte că „ opidul
Vinţii" este cu „unu istoricu memorabilu", ANDJA, Prot. Ort. Sebeş, acte inreg, dos.
/68//878,.f I.
ANDJA, Prut. Ort. Sebeş, acte înreg., dos. 168/1878,.f 2.
40
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 329
Ioana Rusto1u ·
Un an ma, tarziu. în 1879. problema locului pc care trebuia zidită biserica

revine într-o corespondcnţf1 purtată pe mai multe luni. Comitetul parohial din Vinţu
de jos decidc 11 că ..locul mai corcspunzetoriu nu prevede pentru ridicarea bisericei.
af,;ră de locul biscricei de presinte câştigat prin pacea cu uniţii. adică locul
învecinatu cu biserica de faţie şi cu casa parochială'". Conştienţi că locul nu este
totuşi cel potrivit bisericii lor. comitetul are şi alte soluţii, care însă nu îi sunt deloc
la îndc1mînă: .. Locuri de s-aru afla destul în comună corespunzătoare de a ridica
biserica pc acelea care s-ar vinde sau mai bine pe calea cumpărării s-aru putea
câştiga. înse biserica şi poporul nostru de acia nu se află în starea de a putea
cumpera atare locuri, ci la acestea amu putea ajunge iară numai pe cale
binefăcătoare. din vreo parte privată sau din vreunu fondu archidiecesanu sau dintr-
altă milă sau colectă binefăcătoare din archidiecesa întreagă"~~-
În mai 1879 credincioşii ortodocşi din Yinţ trimit un nou apel către
Consistoriu. în care. pentru a trezi în vreun fel sensibilitatea acestuia, relaţia
tensionată ortodocşi-uniţi este reamintită: ,.creştinii noştrii din Yinţu de Jos amărâţi
până în suflet de vexaţiunile uniţilor de acolo. ce la toate ocasiunile le îndreaptă
asupră-le. fiind nevoiţi a mai funcţiona în una şi aceiaşi biserică. îndresnescu încă o
dată prin comitetulu parochial [... ] a se mai ruga pentru un ajutoriu banalu din
fondurile archidiecesane. pentru cumpărarea unui loc mai corespunzetoriu pe carele
să ridice o Biserică sau a le da bani se-şi pata edifica Biserica pe loculu ce lu au
precum şi a dispune se-şi pata capeta depositul de 200 fl. v. a. de la Epitropia
archidiecesană" . Ca urmare, Consistoriul cere comitetului parohial din Yinţ şi
43
protopopului Sebeşului să caute „altu locu"4\ care să îndeplinească condiţiile

necesare unei zidiri, ,.pe câtu se pate feritu de apă. largu, spaţiosu, arătoriu şi preste
tot corespundietoriu unei biserici opidane"45 .
Comitetul şi protopopul răspund prompt cererii Consistoriului. Au identificat
două locuri. unul aflat „în rândul bisericei de astăzi. de-a lungul drumului ţierei.
avend în lungime 50° şi lăţime de 170, zidirea cea de către biserica vechia şi este
bătut de pământ; s-ar putea folosi şi de casă parohială [ ... ] preţul 1800 fl. este cam
mare". Un alt loc „mai spaţiosu, aprope un jugeru [... ] ocolit de drumu ce duce la
Mureşu [... ] situat în apropierea casei oraşului [costă] numai 800 fl. v. a.". Locul
costa într-adevăr puţin, dar era condiţionat" de acceptarea unei servituţi:
„vendietoriul voieşte a folosi casa şi o parte din grădină până voru trei". Analizând
situaţia, protopopul îşi uită rolul de slujbaş al lui Dumnezeu, de frica de Dumnezeu.
Fără a avea cvorumul necesar.

41
42
Este enumerat din 11011 materialul adunat pentru =idire: .. Şapte=eci şi cinci stângini de
petra: Patru sute ferdele de varu stinsu în groapă: 200 _fi. v. a hani gata puşi la epitropia
archidiecesană spre îngr!fire încă din 1872; promisie condiţionată ca când ne vom apuca
de hiserică, vomu căpăta de la guvernul (ierei o mie florini v. a. Şi când =idirea va fi ajunse
spre finire iară o mie de fiorini v. a.; Promis ie la Măria Sa Barcsl~\' Accasei 60â _tr" v. a. "
(ANDJA, Prot. Ort. Sebeş, acte înreg., dos. 1./8/1878, f 3).
. ANDJA, Prof. Ort. Sebeş, acte înreg., dos. 11811879: f J.

41
44
,. loculu disponibilu de lâm?,li hisericli ne/iindpracfil:u ".
~ ' .
AND.JA, Prof. Ort. Sebeş, acte înreg., dos. 1./011879,f 1.
330--------------------------
l'.\T!Wv10:\IV\,1 :\l'Vl.l '.',.;SI. V-VI
uită de smerenie şi de iubirea de aproapele. căci nu consideră conclitionarea foarte

grea ...fiindu dânşii omeni naintaţi în etate. pote nu o vor duce multu': 1<'.
ln 1880 credincioşii din Vinţ se adresează clin nou Consistoriului. ele această
dată cerând direct bani pentru cumpărarea unui loc potrivit căci, .. neavându bani[i I
disponibili au aşteptat cum s-au fost rugat preaveneratulu Consistoriu archidiecesan
să le pună la disposiţiune preciulu locului din fondulu fericitului Archippu Andreiu.
ceea ce nu s-a făcut şi pentru că respectivulu comitetu vezindu că aprobarea
cumpărării se întârzie pre o pa11e. iar de alta avendu se vede neapărată trebuinţia de
bani au făcut târgu cu altulu dându-i jumătate de locu„.i 7 _
Un alt loc potrivit pentru zidirea bisericii. identificat de comitetul parohial.
este pierdut în 1881, căci proprietarul Ekhart rerentz. ..avendu mai mulţi
cumpărători în mai multe bucăţi şi cu un preţ mai bun au vândut locul la alţii şi noi
am rămas iare fere de locu pe care se putemu zidi biserica··.is_ Fără a-şi pierde totuşi
speranţa. continuă căutările. răsplătite prin identificarea unui loc ,.dintre cele mai
de frunte în aciaste comune cu doa capete invederate şi în centrul cel mai de frunte
al comunei, feretie pentru totdeauna de pericolul apeloru. larg. spaţiosu. aretetoriu
şi întru tote corespunzetoriu zidirei acestei biserici opidane pe care se află zidite şi
o case cu cinci odei şi pivniţe. tote de zidu în stare bune, clupe moda veche nobilă.
fiindu locul lungu din Piaţia Bulgare. pene în drumul terii ce duce la Orăştie".
Locul fusese deja vândut prin licitaţie unui avocat din Alba Iulia. pentru 2555 tl..
dar acesta nu achitase preţul cerut şi dorea revinderea locului. în favoarea bisericii
ortodoxe, cu o sumă mai mică. 2355 fl. Banii. sperau vinţenii. puteau fi obţinuţi din
fondul de 30000 fl. lăsat de ,.nemuritorul Părinte Andreiu spre scopul ajutoriului
bisericilor sărace" .J 9 _
Lipsa de reacţie a Consistoriului determină concluziile juste ale protopopului
vis-a-vis de zidirea bisericii din Vinţ: ,,[ .... ] după aprobarea planului de zidire încă
de pe la 187111872, încă nici acum nu pot să se apuce de biserică şi s-au dizgustat
aproape cu desăvârşire şi nu cred se se pota cândva apuca de lucru: materialul înd1
a început să se strice şi de cumva nu li se va acorda ajutore potrivite pentru
cumpărarea unui loc corespunzetoriu pe carele_ se zidească biserica mai că vor
dispera de a se putea apuca vreodată de Biserică''' •
0
În februarie 1883 Consistoriul cere reluarea căutărilor unui loc corespunzător

şi insistenţa asupra celor două locuri identificate de comitet ca potrivite" • adică la
1
acele terenuri aflate în vânzare la 1881 ! Firesc însă unul dintre locuri „astăzi 1rn se
mai află de vânzare", dar avocatul Cristian Roth, câştigătorul licitaţiei din 1881. nu
46 AND.JA, Prof. Ort. Sebeş, acte înreg, dos. 1661/879, f I. Alegerea lornlui nimcinea la
latitudinea Consistoriului.
47
ANDJA, Prof. Ort. Sebeş, acte înreg, dos. 28-1/1880.f I.
48
ANDJA, Prof. Ort. Sebeş, acte înreg, dos. 185/1881,f Ir.
49 ANDJA, Prof. Ort. Sebeş, acte înreg, dos. 185/1881,f Iv.
50 AND.IA, Prat. Ort. Sebeş, acte înreg., dos. 22311882.f Iv.
51 Tot acum sunt examinate (reexaminate 1) planul şi preliminariul de spese, găsite ca.fiind
,.forte defectuose ", dar problema planului nu constituia o urg~nţâ, putânclji re=olnaâ şi
.. după procurarea teritoriului" (AND.JA, Prot. Ort. Sebeş, acte 111reg., Jos. 6-111883.f I).
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 331
Ioana Ru,llllll
reuşise s[1 rezolve problema achitării acestuia şi dorea încă vânzarea „spre scopul
,,s2 D - I . .
1.idirii bi sericei noastre [ ... ] cu preţul de 2 200 fl . v. a. . upa une e negocieri.
având promisiunea primirii banilor de la Consistoriu, avocatul acceptă vinderea
locului pentru doar 2000 11.. cei încă 2go pretinşi la început dorind a fi. folosiţi
pentru cheltuielile necesare întăbulării. lncheierea unui contract într-un t11np cât
mai scurt era necesar pentru că locul era dorit de „mai mulţi amatori: anume
curatorul bisericii calvine. veedindu-şi biserica periclitată de Murăş, cugetă să-l
cumpere spre acest scop. un neguţătoriu de aici în companie cu altul din Alba Iulia
pentru a ridica câteva bolţi pe acel loc, afară de acesta sunt şi un jidanu şi un
maghiar din Vurper care se zice că ar avea orecare pretensiune la fostul
5
proprietari u a I acestui loc " '.
Interesat din ce în ce mai mult de oferta avocatului, în mai 1883 Consistoriul
decide trimiterea la faţa locului a unui „comisariu pentru cercetarea lucrului, în
persana protosingelului şi asesor consistorial Dr. Ilarion Puşcariu" ~. În iunie se
5
încheie un contract între obştea din Vinţu de Jos şi avocatul Cristian Roth. acesta
urmând a primi de la Consistoriu 2000 florini 55 , sub condiţia menţionării că
înţelegerea scrisă s-a făcut „în numele Consistoriului archidiecesan", de la care
protopopul primeşte o plenipotenţă, dar şi a faptului că ,.afară de acest ajutoriu, de
aici se nu se mai aştepte şi ulterioare subvenţiuni" 56 , dispunându-se apoi şi
57
,.spedarea sumei spre a se putea încheia târgul'.' .
Când lucrurile păreau să intre pe făgaşul normal - anii de aşteptare, căutările
unui loc adecvat zidirii bisericii păreau să aibă un sfârşit fericit, în august
primindu-se şi dovada trimiterii celor 2200 fl. de către Consistoriu - apare o
revendicare a locului de către „un locuitor din Vinţul de Jos''. Consistoriul cere
consultarea unui ,,jurisconsult încredut" 58 , pentru a afla dacă ,,acea pretensiune este
fondată ori nu", iar banii trimişi deja să fie depuşi ,,la vreo casă de păstrare spre
fructificare" 59 .
Probabil procesul se încheie în defavoarea avocatului Cristian Roth şi
vinţenii rămân din nou fără un spaţiu adecvat zidirii căci, abia peste zece ani de la
evenimentele ce le păreau în sfârşit favorabile, Consistoriul anunţă cumpărarea
unui loc din fondul Rudolfin „pentru construirea bisericei şi casei parochiale''60 • În
1894 preotul Nicolae Maniu solicită dreptul de a lucra terenul, ,,până la construirea
ANDJA, Prat. Ort. Sebeş, acte inreg, dos. 97/1883.f /.

51
ANDJA, Prot. Ort. Sebeş, acte inreg, dos. /2.J//883.f I.

51
ANDJA, Prat. Ort. Sebeş, acte inreg, dos. 1501/883, f I.

54
AND.JA, Prat. Ort. Sebeş, acte inreg, dos. /8.J//883.f.' 1-2.

55
AND.JA, Pro/. Ort. Sebeş, acte înreg., dos. 2011/883.f 2-3.

56
57
ANDJA. Prat. Ort. Sebeş, acte înreg., dos. 2331/883.f I.
Pentru a pleda în favoarea cmi=ei ortodocşilor fusese angajat deja un avocat cu oca=ia
58
.. procesului formal" intentat de greco-catolici pentru „ composesizmea cimitirului nostru"

(ANDJA, Pror. Ort. Sebeş, acte înreg., dos. 228//883, . f /).
~
AND.JA, Prat. Ort. Sebeş, acte înreg., dos. 2661/883, f /.

60
,, { ... ] d e.\pre a caru,
- . cumparare
- am afl al numai. în 6 Iulie I 893, din înalta notâ
consistorială nr. 3187, dto 29 maiu I 893 Epitr{ope.\·c.J ".
332----------------------------
l':\rn.I~10NIVI\I .·\1'\'LLNSI. V-VI
... ] în a treia parte de agoniseală, iar celelalte două pc seama fondului

bisericii [ rd
Rudolfin" . Protopopul susţine cererea preotului, căci „este îngreunat cu familie
numeroasă şi avend stare materială forte slabă''. Consistoriul nu acceptă cererea:
locul ,,trebuie folosit în scopul adunărei de bani pentru ridicarea zidirei"r,c_
Doar după două decenii, în iunie 1896, poate şi datorită cauzelor invocate de
protopop, dar şi din lipsa de iniţiativă a conducătorilor comunitătii ortodoxe din
Yinţu de Jos, un nou plan al bisericii a fost trimis Consistoriului. Î;1 adresa trimisă
ierarhilor de la Sibiu, preotul îşi exprimă propria dorinţă vis-a-vis de arhitectura
viitorului monument, atât de dorit şi mai ales atât de necesar: .,[ ... ] forma bisericii
ce s-ar face să fie cruce, cum e forma bisericei din Răşinariu, unde c îngropatu
părintele Mitropolitu Andrei Şaguna, se înţelege desigur, într-o formă mai mică, nu
6
atâta de mare" '.
Planul întocmit nu corespundea însă şi Consistoriul este nevoit să
întocmească un plan nou, care trebuia să ţină cont de mijloacele materiale de care
dispunea comunitatea ' \ După alcătuirea planului, lucrurile par să ia cursul firesc.
1
În mai 1897 se publică în Telegrcţful român „concursu de licitaţiune pentru zidirea

bisericei de acolo''. Cum la prima licitaţie s-a prezentat un singur constructor -
,,necunoscut în părţile acestea'' - deci fără garanţia solidă a renumelui, licitaţia este
amânată. Nici la al doilea concurs vinţenii nu au mai mult noroc, căci nu s-a mai
prezentat nimeni 1'5, astfel încât responsabilitatea identificării constructorului revine
comitetului parohial, care „au recercat pe antreprenorul Nicolau Părău din Orăştie
şi pe alţii, ca să facă oferte, cu cât s-ar pute întreprinde lucrarea. Nicolae Părău - în
care comitetul parohial „are toată încrederea", constructor şi al altor biserici din
6
zonă, va fi preferat, renunţându-se astfel la organizarea unei alte licitaţi{' . Nicolae
Părău solicita pentru înălţarea edificiului de cult 5600 florini, pentru care ,,cu
abatere de la preliminar densul va da lemnul, ferul şi pleul necesar - căci turnul se
va acoperi cu pleu" 67 . Conform „condiţiilor de licitaţie", biserica trebuia construită
într-un interval scurt, de doar 5 luni şi jumătate - ,,de la I martie, până la 15 august
1898, când intreprizătorul are să dea comitetului parohial în seamă zidirea gata
întru tote". Suma trebuia plătită în trei rate egale .
68
61
ANDJA, Prot. Ort. Seheş, acte înreg. dos. 28-1/189-1.f 2.
62
AN DJA, Prat. Ort. Seheş, acte înreg., dos. 2841 I 894, f I O.
6
"ANDJA, Prof. Ort. Sebeş, acte înreg. dos. 1771/896.f 3.
64
Pe adresa trimisă de la Sibiu s-au notat cu creionul "disponihilităţile ": .. despăguhirea de
/a /876, 2000 fi., /OOO jl. suma ce va mai fi din ajutorul dat de la fondul Rudo/fin,
cărămida, petra şi cărăuşia; afară de lemn, cărămida, petra, varul, cărăuşiile şi săpatul",
ANDJA, Prat. Ort. Seheş, acte înreg., dos. 1771/896,.f 7.
65
ANDJA, Prof. Ort. Sebeş, acte înreg, dos. 177//896,f /Jr.
66 Condiţiile de /ici tare recunoşteau dreptul„ comunei bisericeşti greco-orientale de a da şi
altuia dacă află în acesta mai multă garanţia pentru efeptuirea unei lucrâri solide şi
bune", ANDJA, Prai. Ort. Sebeş, acte înreg., dos. 177//896,.f 11.
67
in acelaşi timp. un preliminar de spese nou a fost alcâtuit de anteprenorul Neke~v Karo~,·
din Arad, ANDJA, Prat. Ort. Seheş, acte înreg., dos. 1771/896.f /Jv.
611
ANDJA, Prat. Ort. Sebeş, acte înreg., dos. 177/ I 896.f I I r-v.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 333
ltl.111.1 Rt1,llllll
Contracllll încheiat la 27 decembrie 1897 cu antreprenorul modifică

prevederile expuse în cadrul licitaţiei. Lucrările urmau să înceapă la I iulie 1898.
iar colandarea - recepţia - efectuată până la I iunie 1899. Constructorul avea
oblil!.atia realizării edificiului conform planului şi preliminariului de spese şi
asig.~1r;1rea lemnului .,trebuincios peste tot, ţigla, ferul pentru coperiş şi schela ...
Kesponsabilitatea comunităţii consta în efectuarea plăţii - 5600 de florini. împărţiţi
în 5 rate egale. în funcţie de ritmul ridicării edificiulu{''J şi asigurarea materialului
necesar: cărămida. piatra, varul. nisipul, lucrători pentru săpatul fundamentului şi
c[irăuşiile.
Alte probleme apar însă imediat după demararea efectivă a lucrărilor. Deşi
începută la timp, biserica pare credincioşilor - conştienţi şi ei că este un lăcaş care
trebuie să dureze în timp şi destinat generaţiilor viitoare. mai numeroase - ,.chiaru
şi mai mică dccâtu ceasta veche, dorind-o mai large cu doi meteri şi lunge cu patru
metcri'" 70 . Constructorul se conformează cererii clienţilor săi.
În ianuarie 1898 în sinodul parohial ordinar se votează aruncul pentru
biserică. Contribuţiile credincioşilor variau după posibilităţile fiecăruia, de la 50
florini (preotul şi curatorul se aflau printre cei cu contribuţia maximă), la 5 florini.
Suma colectată din acest arunc se ridica la 1112 florini •
71
Un raport al Consistoriului transmis protopopului însumează toate

cheltuielile determinate de construcţia bisericii: ,,cumpărarea grădinii de la Csoba
Mikloş - 1420 fl.; comunei i s-a dat suma de 2334 fl. 87 cr.; inginerului pentru
planul bisericii 70 fl. (din alt deposit al bisericii)". Antreprenorului i se cere ,.să fie
cu indulgenţă pentru că va primi cei 2000 florini de la minister, dar şi banii de la
fundaţia Şaguna" 71 . În martie 1898 protopopul începe colectarea de noi fonduri.
pentru încheierea zidirii bisericii. Argumentul său era acum ,,puţinătatea" şi sărăcia
creştinilor - ,,parochia forte mică (75 familii) şi omenii săraci". Cer din nou bani de
la fundaţia Şaguna - şi nu puţini, I OOO florini - din cei 1290 care mai trebuiau
pentru acoperirea datoriein_ Apelul sublinia că orice întârziere punea în pericol
construcţia începută după patru decenii de frământări, iar Consitoriul era rugat să
intervină din nou pe lângă Ministerul cultelor pentru acordarea celor 2000 florini,
,,căci fără acesta comuna nu este în stare a solvi anteprenorului toate ratele datorite
r,v Primarată după ce va.fi gatajimdamentul: a doua după ce vor fi ridicate :idurile pâmi la
coperiş; a treia când va .li biserica coperită: a patra după ce va ji turnul ridicat şi caperii
gata; a 5-a după colandarea edificiului gata şi aprobarea co/undării prin Prea\'eneratul
Consistoriu archidiecesan", ANDJA, Prat. Ort. Sebeş, acte inl'ent., dos. l/1897, j.' 22r-v.
AND.JA, Pro/. Ort. Sebeş, acte înreg., dos. 111897, l 35.
70
·
71 . .
AND.JA, Prof. Ort. Sebeş, acte 111\'ent., dos. 111897,.f 22r-v. Sumă prevli:ută in bugetul pe
anul 1898 la venituri, la cheltuieli jiind menţionată alcituri de suma datoratd
„ anteprenorului Nicolae Părău pentru :idirea bisericii de 5600 jlorini şi spesele
determinate pentru plata cărămizilor şi a varului (adicci încă I 100 /1.)'', ANDJA, Prot. Ort.
Sebeş, acte invent., dos. I/ I 898,.f 2. ·
71
AND.JA, Prot. Ort. Sebeş, acte invent., dos. 111899, j.' -10.
'AND.JA, Prot. Ort. Sebeş, acte înreg., dos. 17711896,f 20v.
7
334--------------------------
l'AIRl:\101\IV:\1 .\l'VI.LNSI: V-VI
în contract şi va trebui să sisteze lucrarea" 7·1. În aceeaşi lună vinţenii încheie un

contract cu vărarii din Sălişte: Blada Iacob. Zinca Ion. Dicu Nicolae şi [)icu Ion.
cărora le „comandă [... J în scopul zidirii bisericii din Vinţu inferior I OOO (una mia)
de_ ferdele de var cu 30 cr. ferde~~' laolaltă 300 fl.''. Banii erau primiţi pc nînd.
adică „de fiecare dată cît s-a adus"').
La sfârşitul lunii aprilie fundamentul bisericii era deja gata. prima rată de
560 florini fiind achitată. Banii de la minister întârzie, asemenea aruncul stabilit pe
seama creştinilor dii~ Vinţ, care nu se grăbesc să-şi achite datoriile pentru
construirea bisericii. ln mai biserica era „gata până la streaşină şi din depositul
71
bisericii se cer 1120 tlorini '. Un nou apel pentru strângerea de fonduri este trimis
credincioşilor din protopopiat, în mai 1898. Protopopul aminteşte situaţia
creştinilor ortodocşi din Vinţ. lipsiţi „de mai bine de jumătate de secol de biserica
lor proprie'', timp în care au fost „numai toleraţi în biserica 1or·· 77 _
Nici în iunie cei 2000 de florini promişi de minister nu au ajuns la destinatar.
Situaţia era gravă, căci „zidurile bisericii sunt gat[a] şi în câteva zile va fi pus
coperişul; atunci, conform contractului e a se solvi anteprenorului a treia rată de
1120 florini. dar abia se pote solvi jumătate; căci numai atâta mai este în depositul
ce-l avea biserica la Preaveneratul Consistoriu. Stând astfel lucrul şi neprimind în
grabă ajutorul, comuna va fi inacţionată de întreprenor şi lucrul va trebui să se
sisteze" 78 .
În iulie antreprenorul primeşte doar 654 de florini şi 87 creiţar?). În plus,
dimensiunile sporite ale bisericii. mai mari decât cele prevăzute în contract,
determină pentru antreprenor cheltuieli suplimentare. ridicate la 330 de florini.
Comunitatea se obligă să achite această sumă până la I septembrie 1899 80 , lună în
care, într-un raport al protopopului către Consistoriu, problemele financiare ale
bisericii sunt din nou amintite. De la stat, ajutorul promis încă din 1876 întârzie,
deşi „edificarea bisericii a înaintat bine, aşa că biserica este coperită, tencuită şi
spoită pe dinlăuntru şi pe dinafară, mai trebuie numai padimentată şi aranjamentul
dinlăuntru; asemenea şi turnul este ridicat, mai trebuie numai coperişul".
7
~ANDJA, Prat. Ort. Sebeş, acte inreg, dos. 177/1896,f 22.
75 „Pentru piatra nearsă ce se va găsi în var nu se va plâti", ANDJA, Prof. Ort. Sebeş, acte
înreg., dos. 177I I 896,f I 38.
76
ANDJA, Prat. Ort. Sebeş. acte înreg, dos. 17711896,f 22. .
77 Din nou istoria Vinţului este un avantaj, o motivaţie substanţială: .. lnsemnătatea istorică
a Vinţului de Jos, unde marele nostru mitropolit de odinioară Sava Brancovici a suferit
martiriu pentru biserica sa, precum şi interesul general al bisericii pretinde ca parohia
noastră de acolo să-şi aibă biserica sa proprie şi să se emancipeze din starea de
slugărnicie de până acum", ANO.IA, Pro!. Ort. Sebeş, acte inreg., dos. 17711896, f 26\·.
78 ANDJA, Prof. Ort. Sebeş, acte inreg, dos. 17711896,.f 27.
7 ~in mai i se plătiseră doar 680 fl., ANDJA, Prof. Ort. Sebeş, acte inreg .. dos.
17711896, l 29.
80 ANDJA, Prof. Ort. Sebeş, acte invent., dos. 111897,f 37.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 335
;\ntrcpn:norul respcc.:ta contractul în condiţiile în care rata a treia llll era încă
plf1tită. mai rf1111ânând un rest de 460 de florini .
81
Singura calc de rezolvare a problemelor financiare rămânea un împrumut din

fondurile arhidieccsanc. până la primirea banilor de la stat sau a altor ajutoare de la
creştinii din alte părţi. În septembrie 1898 protopopul trimite un apel către toti
credincioşii ortodocşi din mitropolie şi nu numai. Apelul tipărit în tipografia lui
Stegmann din Sebeş a circulat foarte bine, astfel încât pentru biserica ortodoxă din
Vinţu de jos se strâng I 022 fl. 22 cr 2, colectaţi nu doar din Transilvania, ci şi din
8
Ţară, de la Galaţi şi Bucureşti J.

8
În ianuarie 1899 un alt creditor îşi cere drepturile. Gluck, fabricantul de

cărămidă, care ,,şi ameninţă ecclesia cu proces, dacă nu i veţi plăti în grabă'' ~.
8
După nenumărate intervenţii ale Consistoriului, cei 2000 de florini „ajutor de la stat
pentru zidirea bisericii" sunt primiţi totuşi .
85
Odată încheiată construcţia, în ciuda datoriilor acumulate, bunurile celor

două biserici puteau fi despărţite. Protopopul greco-catolic îl invită pe cel ortodox
la încheierea inventarului vechii bisericii. Sergiu Medean cere însă amânarea luării
acestuia, până la 14/26 iunie, amânare motivată, din cauza examenelor şcolare -
„nu va fi târziu nici atunci, căci despărţirea noastră de edificiul bisericesc cel
vechiu şi aşa va urma numai către toamnă" 86 . În aceeaşi lună se dispune colandarea
edificiului bisericesc ,,prin inginerul Emil Binder din Sebeş" 8 7, iar de la fundaţia
Acuperirea turnului însemna conform contractului plata celei de a patra rate către
81
antreprenor, bani pe care „ comuna n-are de unde să-i solvească, căci ajutorul promis de la stat
nici până azi nu l-a primit", ANDJA, Prat. Ort. Sebeş, acte înreg., dus. 177/1896,f 36.
82
lista tuturor binefăcătorilor a fost publicată în Telegraful român nr. 34/1900, din 23
martie /900, ANDJA, Prat. Ort. Sebeş, acte înreg., dus. 177/1896, f 191.
De /afirma Cultofeanu § Dobreanu din Galaţi primesc 125 de l~i. Pe adresa de expediere
83
se precizează: .. Vă doresc succes în tote părţile unde mai adunaţi hani. ca sci pllleţi clădi o
biserică model, servind ca focaru al religiunei şi al culturii naţionale", ANDJA, Prat. Ort.
Sebeş, acte înreg., dos. 1771/896.f 170. Din capitală, de la Bucureşti se trimit 40 lei de la
7 credincioş, alţi 47 de florini sunt trimişi mai târziu de la 1111 alt credincios ortodox,
ANDJA, Prof. Ort. Sebeş, acte înreg., dos. 1771/896,.f /43, 158. Din Transilvania, Banca
„Albina" trimite 20 de .florini. Cere însă ca numele său să nu .fie făcut public, .. dacă va
publica-or odată numele contribuenţilor ", ci „ un binefăcător", ANDJA, Prat. Ort. Sebeş.
acte înreg, dos. /77//896, f /6/. Din Bucium, directorul de mine „Aurelian Danciu"
trimite 4 fi 50 cr., cu menţiunea „ Regret că nu am putut colecta mai mult", ANDJA, Prat.
uOrt. Sebeş, acte înreg., dos. 1771/896, .f 169.
ANDJA, Prat. Ort. Sebeş, acte înreg., dos. /77/1896.f 37v.
ANDJA, Prat. Ort. Sebeş, acteînreg., dos. 1771/896.f 42.
85
ANDJA, Prat. Ort. Sebeş, acte înreg., dos. 1771/896, f 45v.

86
,,{. . .] care a mai.făclii două colandări şi în decursul ~idirii. dând atunci indr11mări pentr11
87
unele intcirituri şi procurarea unui material mai bun pentru /oc11rile mai espuse, căci cel de
care dilp11nea comuna zicea inginerul că e slab, pentru că pământul din care a făcllf
comuna cărămida n-afost destul de corespun=ător", ANDJA, Prat. Ort. Sebeş. acte i;1reg..
dos. 17711896 . .f 46. Colandarea a fost aprobată de Consistoriu în I O iulie 1899.
336-------------------------
I':\ IRl\10\:IV\1 ,\l'\'LI :--;s1: \'-VI
Ş~gu~1~-~:,tohia Yinţului de Jos primeşte 200 de llorini .. .în scopul terminării zidirii
b1senc11'
_ ln _august 1899. preotul şi comitetul parohial îl roagă pc arhiepiscopul şi
m1t~op_olitul Ioan Meţianu să sfinţească biserica, dar. din motive neargumentate.
arh1ep1scopul lasă sarcina sfinţirii „după tipicul pentru prcsbiteri"' protopopului
Sebeşului. care urma să predea biserica „sublimei sale destinatiuni" 8 'J_
Deşi îşi îndeplinise obligaţiile în totalitate. antcprenor.ul nu primeşte ratele
promise. Pentru că nu mai poate aştepta. termenul stabilit fiind mult depăşit. îşi
cere din nou drepturile. Intenţiile sale nu erau de a „asupri comuna prin spese de
proces'', aşa că se adresează protopopului pentru medierea şi rezolvarea pozitiv{1 a
problemelor sale financiare cu comunitatea Vinţului'Jo_ Protopopul nu are însă
resursele sau pur şi simplu nu-i poate convinge pe credincioşii restanţieri la aruncul
pentru zidirea bisericii lor - deşi „acum, după ce a venit toamna şi oamenii se află
într-o stare mai bunicică'' - astfel încât face apel la organele administrative, pretura
V inţului, ,,să purceadă faţă de restanţieri cu toată asprimea şi să încasseze fără
amînare restanţele [ ... ], căci biserica e ameninţată cu proces din partea creditorilor.
pentru z1"d.ire ,,') I .
O speranţă o constituia societatea căii ferate care construise pe un teren al
bisericii. Despăgubirea de 600 fl. nu fusese acordată. dar promitea că va achita
datoria cât de curând. Banii nu erau suficienţi pentru acoperirea debitului către
Nicolae Părău, dar mai reducea din sumele restante. Pentru că doar la I OOO de
florini se ridicase contribuţia vinţenilor de până atunci. protopopul propune votarea
unui nou arunc, dar ,,pentru că nu mai au de unde suporta'', comitetul parohial
refuză propunerea. Se decide atunci vinderea unui loc al bisericii, din porţia
canonică 92 . Deşi antreprenorul nu i-a mai îngăduit cu ratele restante. acţionând
biserica în instanţă - un motiv suficient de puternic, determinant pentru a găsi noi
soluţii - comitetul se mulţumeşte doar cu propuneri. fără a acţiona concret. Supărat,
în aşteptarea unei „inviaţiuni" de la Consistoriu. protopopul conchide - încă adept
al unui nou arunc - ,,oamenii aceia dcaltcum şi săraci sunt atît de slabi, încât ar fi în
stare să treacă mai toţi la greco-catolici"'n_ Contribuţia minimală a comunităţii
ortodoxe din Vint este recunoscută de Consistoriu - ,,această comună care de aici a
primit aprope 6000 fl. şi a contribuit aprope nimica în sC;_opul zidirii bisericii" -
9
astfel încât un nou arunc din oficiu se putea impune ". In 11 decembrie 1899,
protopopul Sergiu Medean convoacă sinodul parohial ,,în cauza pretensiunii
Ioana l{ust<lltl
antreprenorului Nicolae Părău''. Nu se găsesc însă soluţii acceptabile'!~ ş1, 111

ianuarie I 900, situaţia financiară rămâne la fel de complicată. Achitarea
despăgubirii de către calea ferată este întârziată datorită atacării sentinţei la o
instanţă superioară. Până la pronunţarea unei sentinţe definitive, banii nu puteau fi
primiţi, aruncul nu se adunase decât în parte, iar antreprenorul cerea urgent cel
puţin o parte din bani - 700-800 fl. din cei peste 1300 datoraţi. Soluţia de moment
este găsită de protopop - ,,să se anticipeze din fondurile arhidiecesane 2000 de
coroane în contul banilor de la calea ferată şi a aruncului votat acum"%
Consistoriul nu acceptă vinderea pământului din porţia canonică'J7, iar împrumutul
din fondurile arhidiecesane este condiţionat - ,,doar dacă membrii comitetului
parohial şi fruntaşii comunei bisericeşti vor lua asupră-şi şi răsplătirea, dând
obligaţiune după tote formele" .
98
În aprilie 1900 sinodul parohial caută soluţii pentru acoperirea datoriilor

către Nicolae Părău - ,,deficitul de I I 82 cor.". Deşi Consitoriul aproba vinderea
unor pămînturi ale bisericii - ,,omenii fiind de tot seraci, afară de aruncurile votate
deja 9'\ alt arunc nu mai pot suporta" - ideea nu este acceptată şi se cere un nou
ajutor de la Consistoriu, ,,a ne mai da din fondurile archidiecesane un ajutor sau a
lua măsuri cuviinciose în scopul acoperării acestei datorii''.
Edificarea bisericii nu a adus datorii doar către constructor, ci şi către
fabricantul cărămizilor. Soluţia găsită pentru acoperirea acesteia, în aceeaşi şedinţă
a comitetului parohial, a fost „un ajutoriu ce va veni de la Majestatea Sa şi se facă o
co Iecta- .111 popor spre scopu I acesta ,,100
· .
Între timp, sentinţa în procesul intentat de antreprenor bisericii este
pronunţată, urmând a se pune sechestru pe bunurile bisericii. Parohia ortodoxă a
Vinţului avea o datorie de 1450 florini . În raportul prezentat Consistoriului de
101
protopopul Sergiu Medean la 23 noiembrie 1900 sunt consemnate ca datorii ale

bisericii 1350 florini 102 la Nicolae Părău şi 240 fl. ,,la Gluck, pentru cărămidă",
adică 1590 fl. Doar 13 70 avea la dispoziţie biserica - teoretic, pentru că banii nu
ajung la timp în conturile bisericii (repai1iţia de 560 fl. de la calea ferată 600 fl.,
arenda şi depositul de la Sibiu de 210 tl 10 \
Din nou se cer bani de la Consistoriu. Protopopul, realist - sau pesimist? -,
„pentru că nu se va putea încassa mai mult de 480-500 tl., aşa ar mai fi un rest de
95
ANDJA, Prat. Ort. Sebeş, acte înreg., dos. 1771/896.f 64v.
ANDJA, Prat. Ort. Sebeş, acte înreg, dos. /771/896, f 65.
96
97
doar 2 jugăre. ·
ANDJA, Prat. Ort. Sebeş, acte înreg, dos. 1771/896, f 66.
98
99 • .
ln ianuarie 1900 se mai votase 1111 arunc de I /44 coroane, ANDJA, Prat. Ort. Sebeş, acte
invent., dos. ///897.f 40-41.
JOoPraclic şi achitarea acestei datorii este amânatei, ciici. ,,panii vor intra mijloacele
aceste, comitetul să roage pe Dl. Gliick se binevoiască a aşcepta până căiră toammi,
făcând cu dâns11I pace", ANDJA, Prat. Ort. Sebeş, acte invent., dos. ///897.f -12-43.
ANDJA, Prat. Ort. Sebeş, acte înreg., dos. 1771/896, f 68.
101
io: Nu I 450, cum ştia Consistoriul. ·

AND.IA, Prat. Ort. Sebeş, acte înreg., dos. 1771/896, f 70v.
101
338--------------------------
l'A IRl!\10:\IVI\I 1\l'VLl,NSI V-VI
n-ar fi recomandabil să se forţeze că uşor ne-am trezi fără credincioşi în Vinţ'·. Ca

urmare, protopo~ul cerc din fondul bisericilor sărace 300 11. 5au din nou „a anticipa
suma aceasta ca 1mprumut, care să se epureze din arânda grădinii'' 11 i 1 . Un alt arunc
este vo~~} totuşi la sfârşitul anului 1900, chiar dacă mai mic, de doar 980
coroane
__ în faţa imposibilităţii identificării altor surse financiare care să acopere
datornle acumulate. Consistoriul acceptă şi îndrumă protopopiatul sfi plătească
antreprenorului Nicolae Părău „ca solvire parţială a conta pretensiunci sale, de
comuna bisericească Vinţul inferiore, întreaga sumă de 435 coroane 14 llorini
disponibilă din fondul Rudolfin"1tir,_ Suma 1-a mulţumit temporar pc antreprenor,
dispus să aştepte până la primăvară, când „se va apuca de lucru şi ave lipsă de
bani".
Datoria parohienilor către Nicolae Pârău rămâne la fel de complicată şi
nerezolvată şi în 1901. Protopopul caută soluţii pe care să le prezinte
Consistoriului, informat despre situaţia grea a bisericii din Vinţ. Într-o scrisoare din
august 190 I prezintă exact situaţia. Nicolae Părău avea de recuperat 2200 cor. de la
parohia ortodoxă a Vinţului. În ianuarie primise doar 436 cor. 65 bani din această
sumă. Antreprenorul ameninţă cu darea în judecată a datornicilor - avocatul său
anunţă Consistoriul în iulie I 90 I că. ,.în numele clientului său a efeptuit
107
esecuţiunea mobiliară contra bisericei din Vinţul inferior" . Fondurile de care
dispunea biserica pentru anul 1901 existau, dar nu erau sigure: .. pretensiunea de
1200 cor. de la calea ferată încă nu s-a primit. Afacerea e isprăvită acum şi la
Curie. A remas numai ca parcela tăiată să se întăbuleze pe noul proprietar, după
care numai se plăteasce, dar până acum nu s-a făcut. [... ] Din repaitiţiunea de 560
fl. s-a încassat abia a treia parte, pentru încassarea restanţelor am recercat la
protopretorele, dar până acum nu le-a încassat, pentru că omenii au fost tare lipsiţi
şi numai la toamnă le va putea încassa". Protopopul însuşi intervine, cerându-i
108
antreprenorului să aştepte primirea banilor de la calea ferată şi să mai acorde o
păsuire pentu stingerea datoriei . În acelaşi sens intervine şi Consistoriul pe lângă
109
avocatul anteprenorului, ,,ca să fie în aşteptare şi să nu mai facă comunei bisericeşti

• _ _ • ,,110
ş1 aşa saraca, spese care se pot evita
La sfârşitul lunii august 1901 aruncurile vechi nu erau încă_ adunate şi
întreaga avere „este esecuată din partea edificatorului Nicolae Părău''. lnştiinţat de
104
ANDJA, Prof. Ort. Seheş, acte înreg, dos. 1771/896,f 70
105
Suma cea mai mare era de 40 coroane, minimul contrihuţiei - 4, ANDJA, Prot. Ort.
Sebeş, acte invent., dos. // I 897,f 4-1-45.
106
ANDJA, Prat. Ort. Seheş, acte înreg, dos. 1771/896,f 72.
107
AND.JA, Prof. Ort. Seheş, acte invent., dos. /1/897, f 47 Suma menţionată de avocatul
Aurel Muntean era mai mare decât cea consemnată şi ştiută de protopop: 3/68 cor., 1111
2700.
108 ,.[. .. J şi mi-a răspuns că aşteaptă", AND.JA, Prof. Ort. Seheş, acte invent .. dos. /1/897,f
48r-v.
' ANDJA, Prof. Ort. Sebeş, acte înreg, dos. !77/!X96,f 79.
09
" AND.JA, Prof. Ort. Sebeş, acte înreg, dos. !77/IX96,f 8/.
0
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 339
Ioana l{ustlllll
situaţie. Consistoriul cerc ,,încassarca Iliră întârziere şi cu toată asprimea. atât. a ·

111
restanţelor din primul arunc amintit cit şi a restanţelor din al doilea arunc'" . ln
opinia protopopului, singurul vinovat de situaţie. de nepăsarea comunităţii. de
..starea critică în care se afla biserica'' era preotul • Nicolae Maniu nu făcuse
112
demersurile pentru primirea avizului pentru ridicarea despăgubirii de la societatea

de calc ferată şi 1rn era capabil să-i conducă pe colaboratorii săi - epitropia şi
comitetul bisericesc. Situaţia. slăbiciunea este recunoscută de preot. căci recunoaşte
că acest aviz a sosit - sunt informaţii pe care le-a obţinut de la primarul Ioan Goţia
- dar personal m1 era sigur ... care avisu se poate să-l fi cercetat Epitropia Bisericii
şi preşedintele comitetului bisericei. care mie nu mi I-au datu'". Protopopul este
rugat de paroh să intervină pe lângă preşedintele comitetului şi epitropie. pentru a
afla ce s-a întâmplat cu acel aviz 11 ~
Consistoriul caută mereu soluţii pentru ca ortodocşii din Vinţu de Jos să nu
rămână fără biserică. Datoriile erau mari, acumulate de mult timp şi greu de
acoperit. Dator era şi preotul. care nu şi-a achitat darea după porţia canonică.
În decembrie se acceptă în şedinţa comitetului parohial arendarea ,.moşiei
bisericii aflătore în .,Glod'" 11 ~. Preotul Nicolae Maniu era şi el restant şi obligat la
achitarea datoriilor - ,,dare şi echivalentul restant în suma peste tot cu 522 cor. 22
bani după porţia canonică''. Fondul de pensiuni regnicolar era neîncasat de 6 ani.
Organele administrativ-fiscale n-au putut să le adune, ,,oamenii fiind săraci. apoi au
cruţat biserica". În conformitate cu sentinţa dată în procesul intentat de
antreprenorul Nicolae Părău, realităţi le bisericii se aflau sub sechestru .
115
Protopopul rămâne sceptic şi la posibilitatea unui împrumut - singura soluţie

considerată viabilă, până atunci -, căci „n-are cine-l replăti. de acea că 4-5 omeni
mai cu avere nu voesc să subscrie obligaţiunea. Ceilalţi erau toţi oameni slabi şi
săraci, încă împrumuturile de 4-8 fl. ce le-am contras pentru acoperirea primului
arunc nici până acum nu le-am replătit" 111'. Susţine acum vinderea unei realităţi a
bisericii - partea din grădina fondului Rudolfin pe care s-a zidit biserica: ,,[ ... ]
spaţiul e destul de larg în jurul ei; cealaltă jumătate s-ar putea vinde''. Acea parte se
afla în folosinţa parohului, dar cum porţia canonică s-a îmbunătăţit „prin congruă şi
cu ocasiunea comasării", exista această posibilitate. Un alt loc l-ar mai putea
constitui cele 3 ½ jugăre de pământ arător obţinute la comasare. Protopopul explică
obţiunea sa: ,,Până acum credeam că se va putea plăti pe rând din arunc de la popor
şi să se salveze realităţile bisericii, dar acum sunt convins că de alt arunc nu mai
ANDJA. Prat. Ort. Seheş. acte inreg, dos. /7711896, l 8-fr.

111
„ Dar On. Dta. Pentru ce eşti acolo:~ Pentru ce ~şti capul şi repre=entantile acelei
112
parochii:J"
ANDJA, Prat. Ort. Sebeş, acte inreg, dos. I 1711896.f 86.
111
114
/niţial s-a propus vinderea acesteia! Preotul a protestat şi împotriva arendâri. cac,
.. acela s-a dat la comasa/ie expre pentru f<Jlosul preotului. Are hisaica a/ie pâmânturi.
vende-le acelea. Sau la cas de esarândare parohul pretinde despiiRuhire ". ANDJA, Prot.
Ort. Seheş, acte im•ent., dos. 1/ I 897. l 50r-,·.
ANDJA, Prot. Ort. Seheş, acte inn'.'i!,., dos. 17711896. l 90.
115
"AND.IA. Prot. Ort. Sehcş. acte inrc~ .. dos. I 77/ 1896. / 9o,·.
11
340--------------------------
~oate fi __vorba, după cc şi cel existent abia - zic - abia se va pute scoate cu
Jan?an~11 pentru că omenii sînt tare prăpădiţi şi săraci''. Preotul. ale cărui
scnson/a~rese către protopopiat sunt puţine. în lunga corespondenţă purtată mai
mult_ la nivelul protopopiatului şi Consistoriului era aspru catalogat de protopopul
Sergm Medean: .. parohul nu e de nicio treabă. c bătrc1n şi în\'ăluit şi ci în
117
încurcături materiale de nu mai ştie de capul lui şi neapt pentru nicio acţiune
seriosă"
118
Propunerea vinderii pământului obţinut din comasare este acceptată de

Consistoriu. De ,,afacere'' trebuie să se ocupe tot protopopul Sebeşului. Cele 522
coroane şi 22 bani datorate de preot ca dare pentru porţiunea canonică trebuiau
achitate în termen de 30 de zile, altfel .,se vor lua stricte măsuri faţă de dânsul şi se
va pune sub cercetare disciplinară, cu suspensiune de la oficiu şi beneficiu" 11 'J_
Preotul face apel la Consistoriul mitropolitan, pentru amânarea achitării datoriei
sale. Hotărârea trebuia însă respectată şi aplicată de datornic. Plata datoriei sale era
o condiţie pentru primirea celor 600 florini de la societatea de cale ferată, bani
sechestraţi de organele administrative pentru darea după porţia canonică restantă.
Deşi termenul de plată a dării curgea de la I decembrie 190 I 1 , doar în 5 iulie, deci
20
mult după timpul acordat de Consistoriu • o adresă de la Sibiu anunţă suspendarea

121
parohului Nicolae Maniu de la oficiu şi beneficiu. porţiunea canonică fiind

arendată pentru achitarea pe rând a restanţei . Pe 25 iulie parohul este anunţat
122
asupra deciziei Consistoriului, decizie care intra în vigoare începând cu data de I

august 1902 - ,.i se interzice preotului de a mai împlini vreo funcţiune preoţească
sau de a încassa venite preoţeşti". Ca administrator al parohiei va fi numit Nicolae
Costea din Sibişeni. Salariul lui Nicolae Maniu se adăuga sumei obţinute din
arendarea porţiei canonice, încercându-se astfel acoperirea cât mai repede a
datoriei 123 •
Parohul e din nou nemulţumit de decizia Consistoriului. Îşi aminteşte
,,brusc" - de o ,,pretensiune" a sa la parohie, recunoscută de comitet şi evaluată.
astfel încât datoria se reduce la 327 coroane şi 90 fileri. Pentru acoperirea acestei
sume, parohul cedează ,,în folosul bisericii un pământ de 3 jugăre, care aduce la an
arândă de 160-180 coroane". Preotul cere de fapt o amânare de două luni, pentru că
117
Realitatea era cu totul alta, preotul .fiind departe de imaginea createi, ele 0111 scirac.
Atunci când îl recomandase pentru parohia ,·acantă a Vi11ţ11lui. protopopul luase în
considerare ca principal avantaj al sciu tocmai proprietciţile pe care acesta le deţinea în
Seheş, asţjel încât nu era dependent de ,·enitul modest produs din administrarea parohiei
Vinţului. În 1904 preotul Nicolae Maniu cere arendarea porţiei canonice, pentru plata
datoriilor sale, soţiei, care avea potrivit in/ormaţiilor preotului a,·ere cu care sci poahi
gira, ANDJA. Prof. Ort. Seheş. acte inreg, clos. I 7711896, f 205.
118
ANDJA, Prof. Ort. Seheş, acte inreg, dos. 17711896..f. 9/r-v.
119
AND.JA, Prof. Ort. Seheş, acte înreg, dos. 1771/896.f 92.
110
Data emiterii hotărârii de către Consistoriu
111 AND.JA, Prof. Ort. Seheş, acte înreg, dos. 1771/896.f 97.
111 AND.JA, Prof. Ort. Seheş, acte înreg, dos. 1771/896,f 98.
113 AND.JA, Prof. Ort. Sebeş, acte înreg, dos. I 7711896, f 99.
Ioana Rustoiu
pământul este cedat doar dacă până la 30 noiembrie nu va solvi datoria. Protopopul
consideră că trebuie iertat - amânat de fapt - şi deci „admis la functiune"' •
124
Datoria fat{1 de Nicolae Părău este stinsă doar în decembrie 1902. Se

sacrifică cu11ea parohială 125 şi casa care, ..fiind aprope ruinată, e nelocuibilă şi
vrând parohia să zidească alta. arc loc destul în grădina fondului Rudolfin pc care c
zidită şi biserica": un pământ de 2 ½ este dat în arendă. de asemenea comuna
bisericească decide ,.contragerea unui împrumut hipotecar de 1480 coroane''. Din
restanţa unui arunc şi din arenda grădinii fondului Rudolfin pe doi ani ( 1900 şi
I 90 I), se adunaseră 508 cor. 20 fi Ieri, curtea parohială a fost vândută cu 911
cor. 12 c'. la care se aduna împrumutul de 2899 cor. 28 fi Ieri. Calculele sunt din nou
ipotetice. Datoria către Nicolae Părău de 2893 cor. 16 fi Ieri se putea achita - dacă
împrumutul se acorda într-adevăr, mai rămâneau şi 6 cor. 12 fileri - dar biserica
avea şi alte datorii. dobândite nu prin zidirea bisericii: despăgubirea de la calea
ferată , care ar fi scăzut suma ce trebuia împrumutată, era în continuare sechestrată
,.pentru o dare 1n şi pentru o pretinsă datorie la fondul de pensiuni învăţătoresc, care
însă de un an este recurată la ministru, pentru că noi în Yinţ nu avem şcolă
[confesională] 128 • Doar banii obţinuţi pe arendarea pe zece ani a două locuri
aparţinând bisericii constituiau un venit sigur. Protopopul îşi asumă personal
supravegherea colectării banilor - ,,de încassarea arândei şi amortisarea
împrumutului voi îngriji însumi'" 129 •
Arendarea pământurilor bisericii - pentru acoperirea datoriilor construcţiei -
continuă şi în 1903 , abia la sfârşitul acestui an constructorul primindu-şi banii.
130
Chiar dacă cu sacrificii mari, biserica s-a ridicat totuşi, continând să fie
folosită şi astăzi ca loc de rugăciune pentru credincioşi. Susţinerea materială a
Consistoriului de la Sibiu a fost substanţială, chiar dacă mult întârziată. O mai mare
fermitate din partea acestuia - căci în final banii de aici au venit - ar fi putut grăbi
ridicarea edificiului, dar „cazul'' bisericii din Yinţ nu a fost totuşi singular şi
problemele parohiilor, din cadrul episcopiei, apoi a întregii mitropolii a
Transilvaniei erau de asemenea diverse şi urgente, indiferente uneori de şicanările
greco-catolici - ortodocşi, puţin grave dacă analizăm cu atenţie dosarul voluminos
al edificării bisericii din Yinţul de jos.
ANDJA, Prat. Ort. Sebeş, acte înreg., dos. /77//896, l /00.

124
O.fertele licitanţilor au fost pre=entate în septemb,:ie: preţurile oferite, I OOO coroanl!

125
(Nicolae Fişer din Vin(u de Jos) şi I /00 coroane (Aurel Maniu din Răcâtău), ANDJA. Prot.
Ort. Sebeş, acte înreg, dos. 1771 I 896, l I OI.
126
Cumpărată de preotul din Răcătău.· Aurel Maniu. ANDJA, Prat. Ort. Sebeş, acte înreg.
dos. 1771/896.f /II.
127
Din 11011 parohul nu se ţinuse de cu,·ânt!
128
Problema nu s-a re=olvat nici în I 90-1. în ciuda 1111111eroaselor adrese trimise de
protopopul Sebeşului organelor competente - inspectorului şcolilor. comite111l11i
administrativ din Aiud, ministrului cultelor şi instruc(i1111ii publice. A.ND.IA. Prof. Ort
Sebeş, acte înreg, dos. /771/896, l l 12,•.
ANDJA. Prot. Ort. Sebeş, acte fnreg, dos. 1771/896, ( /08.
1211
i:; AND.JA, Prot. Ort. Sebeş, acte invent., dos. /1/897,/52.

0
342-----------------------------
THE CONSTRUCTION OF THE ORTHODOX CHURCH "POGORÂREA
SFÂNTULUI DUH" FROM VINTU DE .JOS.
A DISPUTE FOR HALF A CENTlJRY
(Summan)
This study analyse the "dossier" of the construction or the 011hodox

church from Vinţu de Jos, an evcnt \vhich was cxtcnded, during thc collccting of
the necessary documcntation, thc purchasing of the land and the collection of the
funding, for half of a century. During this period thc old church \vas used together
with the Greek-Catholics. Betvveen 1898 and 1899 the church with the consecration
··Pogorârea Sfântului Duh" was built with a significant financial contribution from
the arch-diocesan funds. Its constructor was Nicolae Părău from Orăştie, who had a
contract with a local community, signed in Dccember 1897.
Translated by Mariana Egri
ANDJA - Arhivele Naţionale Direcţia Judeţeană Alba

Cornescu 2003 - Cornescu Gheorghe, Monografia comw1ei Vinţu de Jos judeţul
Alba. Alba Iulia, 2003.
Fleşer 2001 - Fleşer Gheorghe, Biserici româneşti de zid dinjudeţul A/ha,
Alba Iulia, 200 I.
Josan et alii 1996 - Josan Nicolae, Fleşer Gheorghe, Dumitren Ana, Oameni şi.fapte
din trecutul jude/ului A/ha în memoria urmaşilor, Alba Iulia.
1996.
ALEXANDRU LAPEDATlJ (1876-1950): REPERE BIOGRAFICE
DAN MIRCEA MAZĂLU
Personalitatea polivalentă a istoricului Alexandru Lapedatu este O!!linclită ele

rolul capital jucat de acesta în viaţa academică. ştiinţificf1. politică sau ~ulturală a
societăţii româneşti timp de peste jumătate de secol: istoric având peste 4 70 de
articole, studii sau monografii istorice. membru activ al Academici Rom{mc din
anul 1918 şi preşedinte al acestei instituţii între anii 1935-1937. fruntaş al
Partidului Naţional Liberal. participant la plămădirea României Mari. expertul
istoric al delegaţiei române prezente la Conferinţa de Pace de la Paris ( 1919-1922).
profesor al Universităţii din Cluj. preşedintele secţiei transilvane a Comisiei
Monumentelor Istorice, ministru al cultelor în marca guvernare liberală ( 1922-
1926), publicist de renume. 1
Răsplătit cu 20 de ordine. medalii şi decoraţii româneşti sau străine. dintre
care se remarcă Legiunea de Onoare a Franţei în grad de comandor ( 1927),
istoricul şi-a făcut din datoria împlinită crezul de căpătâi al vieţii. Astfel. la
încheierea mandatului ministerial. Lapedatu prezenta principalele momente ale
perioadei în care ocupase funcţia de ministru al cultelor, dezvăluind sentimentele
care l-au animat: "Azi sunt tocmai doi ani şi cinci luni de când am avut cinstea să
iau în primire acest Departament. Cu încredere am venit atunci, cu mulţumire plec
acum. Căci am conştiinţa deplină că mi-am făcut datoria pe cât s-a putut mai bine
şi că în toate actele mele am fost călăuzit de sentimentul marei şi grelei răspunderi
ce apasa- asupra-1111
- . ,,2
.
Biografia fraţilor Alexandru şi Ion Lapedatu pare a fi predestinată de însuşi
mediul geografic al Transilvaniei natale: la fel cu Mureşul şi Oltul. cei doi fraţi vor
fi despărţiţi de Carpaţi până la unire, Alexandru trăind din I 890 în Regatul
României. Amintirea locurilor natale i-a rămas ele-a pururi vie în memorie.
evocând cu orice ocazie. în conferinţele sale. imaginea idilică a satului românesc
din prima jumătate a secolului XX: ''Căci în copilăria şi tinereţea noastră, noi,
oamenii care începem a coborî cealaltă pantă a vieţii. am apucat raporturi ideale în
această privinţă. Nu numai în acelaşi sat, dar în aceeaşi familie se găseau la olaltă
uniţi şi ortodocşi, fără ca să ne disputăm vreo dată pe chestii confesion~le sau să
facem vreo diferenţiere între unii şi alţii pe aceste chestii în viaţa socială'''.
Gemenii Alexandru şi Ioan Lapedatu. născuţi la 14 septembrie 1876 în
Cenatu-Săcele, erau fii unui remarcabil om de cultură transilvănean, Ion Lapcdatu.
profesor de limbi clasice la Gimnaziul Mare Public Român Ortodox din Braşov.
1 Ion Mamina, Ioan Scurtu, Guverne şi guvernanţi. /9/6-/938, Bucureşti, Editura Silex,
1996, p. 194-195.
2 Alexandru Lapedatu, La predarea Departamentului, în Momente culturale şi politice,
, Bucureşti, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, 1926, p. 13 I.

3 „Monitorul Oficial. Dezbateri Parlamentale", nr. 53. din I iulie 1928, p. 1314.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 345
l>,111 rvLi;;\lu
lntdigen\a. capacitatea de sinteză şi apetitul pentru istoria rom{111ilor au fost

moştenite de Alexandru de la tatăl său. personalitate a vieţii intelectuale
transil\ăncne. trecut prematur în ncliinţă la doar 27 de ani'1.
Studiile primare Ic-a urmat în satul Glâmboaca. iar cele gimnaziale la ~coala
Centrală din l3raşov. oraş devenit reşedinţa familiei Lapedatu din motive materiale:
prim[iria oraşului îi oferă văduvei Maria Lapedatu un ajutor social necesar
existenţei celor doi copii. Între 1885 şi 1890 urmează cursurile diferitelor unităţi de
îm·[1ţ{1mânt din laşi. despărţindu-se acum de fratele său Ioan până la Marea Unire:
"Aşa ni s-au separat căile vieţii. ca să ne rânduim fiecare în împrejurări diferite,
soarta. Numai fericitul eveniment al Unirii de la 1918 ne-a adus iarăşi împreună în
aceeaşi \ară. mai întc'1i la Cluj. apoi la Bucureşti").
Studiile liceale efectuate în capitala Moldovei i-au acordat şansa contactului
nemijlocit cu personalităţile istoriografiei româneşti, mai ales cu ocazia concursului
pentru ocuparea catedrei de istorie medie şi modernă de la Universitatea din
Bucureşti, ţinut la laşi: "'Atunci, la acest concurs, l-am văzut pentru prima şi ultima
dată pe Alexandru Odobescu care prezida Comisiunea de examen. [ ... ] pe tânărul
profesor de slavistică Ioan Bogdan, [ ... ] pe Nicolae Iorga ca reuşit întâiul la
concurs[ ... ]. Acesta a fost mediul intelectual şi cultural în care am trăit în anii mei
de liceu şi în care m-am dezvoltat spiritualiceşte şi sufleteşte" •
6
După doi ani petrecuţi în cadrul Facultăţii de Medicină din Bucureşti,

Lapedatu îşi descoperă adevărata vocaţie, devenind student al Facultăţii de litere şi
filosofie din Bucureşti. fiind unul din discipolii preferaţi ai savanţilor Dimitrie
Onciul, Ioan Bogdan sau Nicolae Iorga. Tot în această perioadă încearcă să
surprindă în diferite lucrări ştiinţifice caracteristicile politice, sociale şi
religioase ale Evului Mediu românesc, demonstrând un spirit critic şi o
deosebită capacitate de sinteză pentru un tânăr istoric. Astfel. dintre lucrările
sale din perioada de studenţie ( 1898-1903 ), amintim: ''Martiriul lui Horea"
( 1900), '"Cele trei feţe ale Unirii Românilor'' ( 190 I), ''Câteva idei conducătoare
în viaţa noastră româneasca ( 1901 ), "'Margheta, Doamna Negrului-
Vodă"( 1902), "Vlad Vodă Călugărul. 1482-1496''( 1903) etc 7. Îşi impresionează
corpul profesoral, câştigând concursul şi bursa ·'Hillel'' cu ampla lucrare
monografică "Istoria breslelor la români", fapt -pentru care profesorul Dimitrie
Onciul îi încredinţează redactarea articolelor privitoare la Evul Mediu din
enciclopedia editată de Corneliu Diaconovici în 1903 8 •
Ioan Opriş, Alexandru Lapedatu în cultura româneascâ, Bucureşti, Editura Ştiinţifică.

4
1996, p. 16.
Alexandru Lapedatu, Scrieri alese. Articole, cuvântări, amintiri, Cluj Napoca. Editura
5
Dacia, 1985, p. 121-122.

6
Ibidem, p. 144-145.
Ioan Crăciun, Alexandru I. Lapedatu. Note bio-bihliograjice, în Omagiu fraţilor
7
Alexandru I. Lapedatu şi Ion I. Lapedatu la împlinirea vârstei de 60 de ani, Bucureşti.

1936, p.xxx.
"Alexandru Lapedatu, Scrieri alese ... , p. 176.
346--------------------------
l'ATRH'v10'.'-JIV\1 ,\l'VLLNSI: V-VI
. !ntr_~ 1904 şi 1916 lucrează în cadrul Bibliotecii Academici Rorrnîne şi

C~m1s1u1111 Monumentelor Istorice din România. împletind cu succes activitatea de
editare a unor colecţii de documente cu cea de studiere a monumentelor istorice şi
de cercetare istorică. consacrându-se încă de pe acum ca un cercetător de marcă al
arhivelor istorice româneşti. Reprezentant al istorigrafici româneşti de la începutul
secolului XX aflată în faza pozitivismului istoric, a realizat pc lfrngă continua
împrospătare a informaţiei şi o reconstituire critică a factologiei istorice. lansând
noi interpretări. multe din acestea creatoare de şcoală istorică').~
Principalele studii istorice realizate până la Primul Război MondiaL
ilustrează racordarea activităţii ştiinţifice a istoricului la rolul militant al istoriei.
demonstrând prin acest tip de discurs istoric elemente ale scrisului romantic.
inevitabile în această etapă istoriografică: "Luptele lui Ştefan cel Mare cu polonii„
( 1904 ). ·'Ştefan cel Mare'' ( 1904 ). ''Istoria Contemporană a Românilor''( 1906 ).
"Revoluţia lui Horea" ( 1906). "Damaschin episcopul şi dascălul. traducătorul
cărţilor noastre de ritual" ( 1906). "Răpirea Bucovinei'' ( 1907). "Din zilele de
cădere ale lui Mihai Viteazul" ( 1908), "Activitatea istorică a lui Nicolae
Densuşianu. ( 1846-1911 )" ( I 9 I 2), "'Mihai-Vodă Viteazul" ( 1915) etc 1°.
Voievodul unificator a fost personalitatea Evului Mediu românesc preferată
de către istoric de-a lungul întregii sale cariere, între formaţia sa istorică şi
activitatea politică desfăşurată în slujba unirii Transilvaniei cu România fiind.
astfel, o stânsă legătură: "Domnul ajuns să întrunească, pentru o clipă. pe toţi
românii sub sceptrul stăpânirii sale şi care, cu preţul vieţii. plătii îndrăzneala şi
virtutea de a fi întrupat aevea idealul neamului.[ ... ] Fie deci. ca aceiaşi jertfe de
sine. care a călăuzit în toată acţiunea sa pe Eroul de la Călugăreni întru împlinirea
idealului său politic. să călăuzescă întotdeauna pe Români. întru îndeplinirea
idealului lor naţional." 11
Activitatea sa ştiinţifică alături de cea politică. puse în slujba naţiunii
române, îl vor remarca, fiind desemnat de către Ion I. C. Brătianu. la propunerea lui
Nicolae Iorga, ca expert istoric în cadrul delegaţiei româneşti la Conferinţa de Pace
de la Paris, Lapedatu îndeplinindu-şi cu succes dificila sarcină .
12
Istoricul a fost cel care a redactat, prezentat şi argumentat datele statistico-

istorice privitoare la situaţia etnică a Transilvaniei, expuse în raportul "La
Roumanie devant la Congres de la Paix. La Transilvanie et ses teritoires roumains
1
de Hongrie. Reseignements statis.tiques et etniques avec une carte ethnografique"1. .
România interbelică a reprezentat pentru istoric maxima sa afirmare
academică, ştiinţifică şi politică, devenind unul din exponenţii marcanţi ai "vârstei
9
Pompiliu Teodor, Alexandru lapedatu. istoric al românilor. în Incursiuni în istoriografia
română a secolului XX Oradea, Fundaţia Culturală „Cele Trei Crişuri". 1995, p. 36.
10
Ioan Crăciun, op. cit., p. XXV-XXX.
11 Lexandru Lapedatu, Mihai-Vodă Vitea::ul, Bucureşti, Institutul de Arte Grafice, 1915. p.
125-126.
12 Nicolae Iorga, o viaţă de om aşa cum afost„ Bucureşti, Editura Minerva. 1981, p. 204.
13
Ioan Crăciun, op. cit., p. XXVI.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 347
l>:111 i\1:i1:il11
d1: an.!.int"· a istorio!.'.rali1:i româncşti 11 • Profesor al Universităţii Dacici Superioar1:.

Alcx,{ndru Lapcdat~1 a întemeiat. alături de Ioan Lupaş şi Silviu Dragomir. şcoala
istoric[, clujeană. şcoală cc a reprezentat un sistem de referinţă în mediul
istoriograli~ românesc din 1918 p,înă în prezent ~.
1
Scmnilicativ pentru metoda şi concepţia sa istorică din perioada interbelică.

este lectia de inau!.'.urare a cursului de istorie veche a românilor. prezentat în 1919
I,~ Univ~rsitatca d~1 Cluj şi intitulat sugestiv "Nouă împrejurări de dezvoltare ale
istoriogra(iei naţionale'". Prin vocea istoricului. erau evidenţiate preocupările noii
e,cneratii de istorici transilvăneni: stabilirea rolului jucat de Transilvania în
;ocietatca şi istoria românească, alături de studierea autonomiei acesteia în cadrul
Regatului Ungariei. autonomie sprijinită pe instituţiile politice pe care românii
- .111 "111treg E-vu I M e d.1u ir, .
Ie-au aparat
Aceste teme, devenite constante ale operei sale istorice. au fost reluate în
"Discursul'' prezentat în faţa Academiei Române la 12 iunie 1923. cu titlul
"Istoriografia română ardeleană în legătură cu desfăşurarea vieţii politice a
neamului românesc din Ardeal". Prin capacitatea sa de a observa resorturile
profunde care leagă spiritualitatea unui popor de aşezămintele sale politice.
Lapedatu identifica, între cauzele inexistenţei unei istoriografii medievale la
românii din Transilvania. lipsa unor instituţii politice la nivel statal. similare cu
cele din Moldova sau Ţara Românească: "Dat fiind condiţiile anormale, în cari a
trăit neamul nostru de sub fosta dominaţiune milenară. maghiară, istoriografia
română ardeleană n-a trecut domnilor colegi. prin fazele comune desvoltării altor
17
istoriografii naţionale, între cari şi cele ale ţărilor române ciscarpatine'' .
Dimensiunea calitativă a creaţiei sale istorice din perioada interbelică a fost
dublată de cea cantitativă, specifică doar personalităţilor marcante ale spiritualităţii
universale: peste 250 de studii, recenzii sau monografii realizate la cel mat înalt
nivel, dintre care amintim: "Petru Maior în cadrul vieţii naţionale şi culturale ale
epocii sale" ( 1921 ), ''Mihai Viteazul şi românii ardeleni" ( 1922). "Românii din
Iugoslavia" ( 1924). "Antecedentele istorice ale Unirii române" ( 1927). "Viaţa
politică internă a Principatelor Unite sub Alexandru Ioan Cuza'' ( 1930), "Grigore
Ghica Vodă şi răpirea Bucovinei" (1928),"Cele două Uniri: 1859-1918" (1932),
''Abolirea protectoratului rusesc în Ţările Române" ( 1933), "La a 40-a aniversare a
osândirii memorandiştilor" ( 1935), "Deznaţionalizarea în Imperiul Habsburgic"
( I 936), ''Dinastia noastră şi Academia Română" ( 1936) etc 18 •
Frederick Kellog. O istorie a istoriugru/iei române. laşi, Institutul European, I 996. p. 66.
1
~
Lucian Boia. Istorie şi mit în conştiinţa româneasc:ii. Bucureşti. Editura Humanitas, I 997.
1
'
p. 56.
16
Pompiliu Teodor, Noi orientări în istoriogrc{/ia româneascii în deceniul trei al secolului
,\X, în op. cit .. p. 8.
17
Alexandru Lapedatu, lstoriugr<1_/ia română ardeleanii în legiitură cu des/âşurarea
vieţii politice a neamului românesc de peste Carpaţi, Bucureşti, Editura Cultura
Na\ională, 1923, p. 7.
Ioan Crăciun, op. cit., p. XXVII.
18
348 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
1',\TRIMOl\l\'\I !\l'VLI :\SI. \'-\'I
. . Perioada dictaturi lor. între anii 1940-1950. îl surprinde pc istoric într-o

s1tuaţ1e nedreaptă faţă de respectul şi recunoştinţa cu care ţara trebuiau sfi-I
răsplătească. Periferizat de către regimul Antonescu datorită sprijinului acordat lui
Carol al-11-lea, Lapedatu continuă după 1940 lupta sa naţională purtat{1 pe
baricadele istoriografiei româneşti, pentru refacerea Ro1rnîniei Mari sl'cî11ecată de
către dictatorii secolului XX. Redând tragedia neamului românesc. realizează
studiile: ··o graniţa imposibilă". "Memoriul Transilvaniei şi Banatului către marca
opinie publică europeană"". ··Basarabia"", "Cetăţile de margine ale Moldovci"" 1'J_
Confruntarea cu dictaturile a devenit fatală pentru istoric la începutul
instaurării comunismului în România, calităţile morale şi intelectuale ale savantului
reprezentând delicte capitale pentru conducătorii "democraţiei populare"". Sugestiv.
pentru această ultimă perioadă a vieţii. este faptul că istoricul a oferii sub
impunerea anonimatului rapoartele tehnice şi delegaţiei române la Conferinţa de
Pace de la Paris din anul I 94 7. Totodată, a realizat şi în această perioadă
numeroase studii istorice, unele rămase nepublicate datorită ingerinţelor tot mai
presante ale cenzurii comuniste: ,.Austria şi lovitura de Stat de la 2/14 mai 1864""
( 1945), ,,Austria şi reforma agrară de la 1864"" ( 1946), .. Acţiuni conspirative şi
mişcări revoluţionare polone şi ungare în Principatele Române sub Cuza-Vodă", în
· 20
manuscris .
Sfârşitul omului de înaltă valoare spirituală şi morală, cel care şi-a făcut din
idealul datoriei îndeplinite un scop al întregii sale vieţi. a fost la fel de tragic cu cel
avut de modelul său ştiinţific, moral şi uman: Nicolae Iorga. Închis în anul 1948.
împreună cu întreaga elită liberală, în închisoarea politică de la Sighet, Lapedatu a
murit la 30 august 1950, printr-o stranie coincidenţă, chiar de Sfântul Alexandru,
moartea sa marcând sfârşitul unei existenţe remarcabile, pusă în slujba istoriei şi
1
vieţii politice a poporului româ1/ .
ALEXANDRU LAPEDATU (1876 - 1950): REPERE BIOGRAFICE

(Summary)
The historian and the politician Alexandru Lapedatu was one of thc most
important personal ities of the first half of the XX-th century. His scientific activity
was bound with politica! achievements, made in the benefit of the Romanian
people. Being a protagonist of the most important events of our national history,
such as the Great Union of 1918, Lapidate was characterized, all his life, by sensc
of duty, responsibility and high moral qualities.
19
Ibidem.
20
Alexandru Lapedatu, Amintiri ... , p. 416. .. -· . .
21 Ioan Opriş, Alexandru Lapedatu şi cumtempora1111 sa1, CluJ Napoca, Editura Albastră.
1997, p. 213.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 349
SITUAŢIA MATERIALĂ A PATROHIILOR GRECO-CATOLICE
DIN PROTOPOPIATUL ALBA IULIA, REFLECT AT Ă ÎN
PROTOCOALELE VIZITELOR CANONICE LA SFÂRŞITllL
SECOLULUI AL XIX-LEA ŞI ÎNCEPUTUL SECOLULUI XX
ALEXANDRA DANA ZECHERU
Veche reşedinţă a mitropoliţilor români din Transil\'ania şi Ungaria. Alba

Iulia a adăpostit întotdeauna un nucleu de viaţă bisericească. Oraş regesc. Alba
Iulia a fost şi sediul unui scaun protopopia!. dovadă fiind faptul că hotărârile
sinodului din 5 septembrie 1700 cuprind printre semnatari pc Protopop11l11 Petru
din Alh 'a-Juli 'a cu 22 preo(i 1.
Datorită transformărilor de la ni\'elul instituţiilor centrale. dinamica e\·oluţiei
face ca numărul parohiilor aparţinătoare acestui protopopiat să varieze în timp.
ajungându-se la un moment dat la 36 de parohii. conform conscripţiei episcopului
Inochentie Micu Klein. Aparţineau de protopopiatul greco-catolic de Alba Iulia
parohii precum Feneş. Galaţi. Pătrânjeni. Poiana. Presaca. Trâmpoiele şi Zlatna.
care în perioada pe care o avem în vedere sunt arondate protopopiatului greco-
catolic Roşia. Din aceeaşi conscripţie reiese faptul că parohiile Cârna şi Vinţu de
Jos aparţineau protopopiatului greco-catolic Vinţu~.
Spre sfârşitul secolului al XVIII-iea, se observă o accentuată tendinţă de
divizare a protopopiatelor de mari dimensiuni, pentru asigurarea unei mai bune
administrări şi a creşterii controlului protopopilor asupra preoţilor şi enoriaşilor'.
În perioada de la sfârşitul secolului al XIX-iea şi începutul secolului XX. din
protopopiatul greco-catolic Alba Iulia făceau parte parohiile: Alba Iulia Lipoveni.
Alba Iulia Maieri, Bărăbanţ, Benic. Bucerdea Vinoasă. Cârna, Cetea. Chişfalău~.
Coşlariu, Cricău, Gaida de Jos. Gaida de Sus, Galtiu. !ghiu. Întregalde. Mogoş
Bârleşti, Mogoş-Cojocani. Neg~ileşti, Oiejdea, Sântimbru, Şard. Valea Gălzii.
Valea Geogelului şi Vinţu de Jos'.
Din aceste 24 de parohii, 18 erau situate în zona de depresiune din jurul
oraşului Alba Iulia, iar celelalte 6 pe pantele Munţilor Apuseni.
Unităti administrativ teritoriale cu atribuţii bine precizate, protopopiatele au
reprezentat ~eriga de legătură între centru şi periferie, între episcopie şi parohii.
1 Alexandru Grama, /st ori 'a Baseric:ei Romanesci Unite cu Rom 'a dela inceputu/11
crestinismului pana in di/ele nostre, Tipografia Scminariului Arhidiecezan, Blaj. 1884, p.
89.
2 Şematismul veneratului cler al Archidiecesei Metropolitane greco-catolice române de
A/ha fulia şi Făgăraş pre anul Domnului /900 de la Sânta Unire 200 (în continuare se va
prescurta Şematism / 900), Tipografia Seminariului Arhidiecezan, Blaj. 1900, p. 133.
' Greta Monica Miron, Biserica Greco-Catolică din Transilvania. Cler şi enoriaşi (1697-
/782), Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2004, p. 124.
4 • .
ln prezent Miceşti.
5
Şematism /900, p. 135-147.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 351
•\ ln;111dr;i I >.111;1 / ccilcrn
ldei1tilicaţi de Petru Maior cu vechii horepiscopi. rolul protopopilor era unul

de coordonare a tuturor activităţilor din teritoriul subordonat.
Atributiile lor. în număr de 31, erau următoarele<': cercetau din punct de
,eden: canon.ic bisericile subordonate, urmărind existenţa cărţilor de cult. modul de
păstrare a Sfintei Cuminecături etc., cercetau credincioşii. pentru a verifica modul
de însuşire şi respectare al celor I O porunci. prezenţa la serviciul divin duminica şi
în zilele de sărbătoare. etc. verificau modul în care preoţii îşi îndeplinesc atribuţiile:
botezul. miruirea etc. cercetau comportamentul preoţilor în afara bisericii. judecau
preoţii, judecau cauzele matrimoniale. acordau acceptul pentru încheierea
căsătoriilor. acordau dispense de la vestirile pentru căsătorie. acordau iertarea
pentru grele pricini în încheierea căsătoriilor. erau economi şi în această calitate
răspundeau de administrarea veniturilor bisericii, apărau drepturile şi pri, ilegiile
bisericilor şi ale preoţilor. acordau canoane pentru cei ce greşeau, dar puteau şi
scurta sau ridica un canon. numeau cantorii şi ipodiaconii, investeau curatorii
pentru administrarea bunurilor parohiilor, recomandau pe cei cc doreau să se
dedice studiilor teologice, introduceau noul preot în parohie, sfinţeau bisericile.
propovăduiau cuvântul lui Dumnezeu în întreg protopopiatul, aveau grijă de
credincioşii săraci, acordau recomandări pentru călătoriile preoţilor în străinătate
sau în alte eparhii. pa11icipau la alegerea mitropolitului, participau la lucrările
sinoadelor arhidiecezane, anunţau în protopopiate hotărârile sinoadelor
arhidiecezane, puteau judeca mitropolitul, erau următorii după episcopi în
Împărăţia Cerului. oficiau serviciul divin cu întâietate în faţa preoţilor locali. purtau
denumirea de ,.Preacinstiţi Domni", erau pomeniţi de preoţi la celebrarea Sfintei
Liturghii, primeau o sumă de bani de la preoţi şi erau aleşi cu acceptul preoţilor din
protopopiat.
Una dintre cele mai impo11ante atribuţii ale protopopului consta în vizitarea
canonică a parohiilor subordonate. Ca urmare a acestor vizite este făcută o
radiografie minuţioasă a întregului protopopiat. Toate aspectele vieţii dintr-o
parohie sunt verificate, în protocoalele rezultate fiind menţionat: numele membrilor
curatorului şi ai senatului şcolar. starea în care se află şi sunt completate registrele
din arhiva parohială. starea averii parohiei, starea în care se află lăcaşul de cult.
casa parohială şi şcoala confesională, modul în care credincioşii frecventează
biserica, modul de compot1are a slujbaşilor bisericii, etc.
Imediat după preluarea funcţiei, în ianuarie 1871, protopopul Grigore
Elecheş începe vizitarea parohiilor subordonate. în urma acestor vizite canonice
rezultând un document care conţine următoarele date:
7
Parohia Biiriihcmf, vizitată la 2 mai 1871: Biserică de piatră în stare slabă.

casa parohială este în stare bună, s-au făcut bilanţurile financiare ale bisericii.
registrele de stare civilă sunt scrise de mână, cimitirul este neîngrijit.
Cf. Petru Maior. l'rotopapadichia, Ediţie îngrijită, Studiu introductiv, Note. Glosar,
6
Indici. Rezumat, Bibliografie selectivă: Laura Stanciu. Prefaţă: Pompiliu Teodor. Alba
Iulia, 1998, passim.
7
Direcţia Judeţeană Alba a Arhivelor Naţionale (în continuare abreviată D.J.A.N. Alba).
Fond Protopopiatul greco-catolic Alba Iulia, Acte inventariate, dos. 3/1871. f. 1-S.
352 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
_ Parohia B~ni~-- vizitată _la 20 aprilie 1871: Biserica de piatră în stare foarte
bu1~a, casa parohiala 111 stare toarte slabă. s-a făcut bilanţul financiar pc anul 1870.
r~g1~~rele. de stare civilă sunt corespunzătoare. este necesară împrejmuirea
c1m1t1rulm.
Parohia Bucerdeu Vinousâ: Biserica de cărămidă nearsă. în stare slabă. însă
e:1oriaşi_i se pre~ătes~ a construi o biserică de piatră. m1 există casă parohială. s-a
tacut bilanţul t111anc1ar pe anul 1870. registrele ele stare civilă trebuie refăcute
conform cerinţelor.
Parohia Ce/eu: Biserică de lemn în stare bună. nu este casă parohială. nu este
porţiune canonică, s-a făcut bilanţul financiar pe anul 1870. registrele de stare
civilă trebuie refăcute. cimitirul este comun cu 011odocşii.
Parohia Chişfalău: nu este casă parohială şi nici loc pentru a se construi. s-a
făcut bilanţul financiar pe anul 1870. registrele de stare civilă trebuie refăcute.
cimitirul este într-o stare avansată de degradare . .\pre butjocura crestineasca.
impunându-se curatorului parohial împrejmuirea sa.
Parohia Coşluriu, vizitată la I mai 1871: Biserică de lemn în stare
satisfăcătoare, casa parohială la fel, bilanţul financiar trebuie refăcut.
Parohia Galdu de Jos. vizitată la 29 aprilie 1871: Biserică de piatră în stare
slabă, s-a făcut bilanţul financiar, cimitirul este în jurul bisericii. fiind necesară
împrejmuirea lui.
Parohia Gaida de Sus, vizitată la 27 aprilie 1871: biserică de lemn în stare
bună, casa parohială în stare bună, s-a făcut bilanţul financiar pe anul 1870, însă
trebuie refăcut, se impune împrejmuirea cimitirului.
Parohia Galtiu, vizitată la I mai 1871: Biserică de lemn în stare
necorespunzătoare, casa parohială în stare necorespunzătoare, bilanţul financiar
trebuie refăcut.
Parohia /ghiu: Biserică de piatră în stare bună, atât în interior cât şi în
exterior, casa parohială se află în stare foarte bună. trebuie refăcut bilanţul financiar
pe anul 1870, registrele de stare civilă corespund cerinţelor.
Parohia Întregalde, vizitată la 28 aprilie 1871: Biserică de lemn în stare
necorespunzătoare, nu este casă parohială, bilanţul financiar pe anul 1870 trebuie
refăcut, registrele de stare civilă trebuie refăcute. S-a propus ca biserica ce urmează
a se construi să se ridice lângă cea veche, potrivit dorinţei majorităţii enoriaşilor.
Cu ocazia vizitei canonice s-a făcut şi ancheta în cazul preoţilor Nicolae Nistor şi
Iosif Nistor , acuzati. de oficierea unor căsătorii ilegale.
Parohia Mogoş Bârfeşti, vizitată în 31 iulie 1871: Biserică de lemn în stare
bună, nu există casă parohială, cimitirul trebuie îngrădit.
Parohia Mogoş Cojocani, vizitată la 29 iulie 1871: Biserică de lemn în stare
bună, nu există casă parohială, s-au refăcut registrele de stare civilă, cimitirul
trebuie îngrădit pe o singură latură.
Parohia Negri/eşti, vizitată în 28 iulie 1871: Biserică de lemn în stare bună,
nu există casă parohială, s-a înaintat către protopopiat bilanţul financiar, însă banii
nefiind alocaţi prin contracte, s-a impus curatorului bisericesc redactarea
contractelor. S-au refăcut registrele de stare civilă, cimitirul trebuie îngrădit.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 353
Parohia Oiejdeu: Biserică de lemn în stare necorespunzătoare. casa parohială
este în stare corespunzătoare. bilanţul financiar pc anul 1870 este bine făcut,
registrele de stare civilă corespund cerinţelor. atât casa parohială. cât şi cimitirul
trebuie împrejmuite.
Parohia ScÎ11ti111hru. vizitată la 30 aprilie < 1871 >: Biserică de lemn în stare
necorespunzătoare. casa parohială este gala să cadă. bilanţul financiar şi registrele
de stare civilă s-au verificat. cimitirul trebuie împrejmuit. iar casa parohială trebuie
urgent reparată.
Parohia Surd. vizitată în 20 şi 21 martie : Biserică de piatră în stare
excelentă. atât în interior. cât şi în exterior. nu există casă parohială şi nici loc
pentru construirea ci. bilanţul financiar s-a refăcut, registrele de stare civilă
corespund cerinţelor, trebuie îngrădit cimitirul şi plantaţi pomi, ceea ce nu s-a putut
face deoarece în primăvară se circulase cu căruţe prin cimitir.
Parohia Valea Ceogelului, vizitată la 30 iulie 1871: Se află numai o capelă.
necorespunzătoare cultului divin, nu există casă parohială. s-au refăcut registrele de
stare civilă. Cu ocazia vizitei canonice s-a hotărât înaintarea unei cereri către
mitropolit şi Consistoriu, în vederea acordării unui sprijin pentru edificarea
bisericii.
Putem observa că, la nivelul anului 1871, marea majoritate a parohiilor sunt
sărace. bisericile de lemn - I O, sunt mai multe decât cele de piatră - 6: din cele 16
biserici vizitate 7 sunt necorespunzătoare, I este satisfăcătoare şi doar 8 sunt în
stare bună (pentru parohia Chişfalău nu sunt date privind biserica, iar parohia
Valea Geogelului are doar o capelă); casele parohiale lipsesc. registrele din arhivă
nu sunt completate corect, nici bilanţurile financiare, cimitirele trebuiesc îngrădite.
Nici cu ocazia vizitelor canonice din 1873 8 şi 1883 9 situaţia nu este
schimbată, protopopul Elecheş fiind admonestat de către Consistoriul Mitropolitan,
care îi reproşează lipsa de preocupare pentru respectarea regulamentelor: ,,cu
acesla visitatiune - precum o numesci oslenitorea /orie pucinu.- se nu dicemu
chiaru ne mica, ai indeplinil ori folosilu 1r1 ".
O schimbare putem sesiza doar la începutul secolului XX, fără îndoială la
aceasta contribuind şi eforturile protopopului Simion Micu.
Prezentăm în continuare date extrase din protocoalele vizitelor canonice din
anul I 90l1 1, din care reiese următoarea situaţie:
Parohia Alba Julia Lipoveni, protocol încheiat l<J 31 decembrie 1902:
registrele parohiale sunt bine completate, biserică de piatră în stare bună, cimitir
îngrădit cu gard din scânduri, casa parohială de piatră, nu există casă cantorală. s-au
înregistrat 5 concubinaje, purtarea morală a slujbaşilor bisericii- corespunzătoare.
8
D.J.A.N. Alba, Fond Protopopiatul greco-catolic Alba Iulia, Acte înregistrate, dos.
70/1873,f.1-5.
D.J.A.N. Alba, Fond Mitropolia Română Unită de Alba Iulia şi Făgăraş cu sediul în Blaj,
9
Acte înregistrate. dos. 2802/ 1883, f. 1-3.

10
Ibidem, f. 6.
11
Idem, d~. 55/1903, f. 1-49.
354 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
~arohia A/ha Iulia Maie:i. vizitată la 19 decembrie 1902: registrele parohiale
sunt bme c?m~l:tate p~ perioada 1884-1902, cele mai vechi sunt completate
defectuos, _b1~enca ~e piatră în stare bună, cimitir îngrădit cu gard din scânduri.
casa parohiala de piatră, nu există casă cantorală. s-au înregistrat 6 concubinaje.
purtarea morală a slujbaşilor bisericii- corespunzătoare. ·
. Parohia Bărâhanţ, vizitată la 24 noiembrie 1902: registrele parohiale sunt
bme completate, dar nu sunt legate, biserică de piatră în stare bună. cimitir îngrădit
cu gard viu, casa parohială de pământ. casă cantorală de pământ, s-au înreoistrat 2
concubinaje şi vitiu/u alcoho/is111u/ui, purtarea morală a slujbaşilor bisericii-
corespunzătoare.
Parohia Ben ic, vizitată la 1O noiembrie 1902: registrele parohiale sunt bine
completate, biserică de piatră în stare bună, cimitir împrejmuit cu şanţ. nu există
casă parohială, nu există casă cantorală, s-au înregistrat 7 concubinaje, purtarea
morală a slujbaşilor bisericii- lăudabilă.
Parohia Bucerdea Vinoasâ, vizitată la 20 noiembrie 1902: registrele
parohiale sunt bine completate, biserică de piatră în stare bună, cimitir împrejmuit
cu şanţ şi gard, nu există casă parohială, nu există casă cantorală, s-au înregistrat 2
concubinaje, purtarea morală a slujbaşilor bisericii- corespunzătoare.
Parohia Cârna, vizitată la 17 noiembrie 1902: registrele parohiale sunt bine
completate, biserică de piatră în starţ medie, cimitir îngrădit cu gard din scânduri.
casa parohială de pământ, nu există casă cantorală, nu s-au înregistrat concubinaje,
purtarea morală a slujbaşilor bisericii- corespunzătoare.
Parohia Celea, vizitată la 26 noiembrie 1902: registrele parohiale sunt bine
completate, biserică de lemn în stare bună, cimitir îngrădit cu zid şi gard, nu există
casă parohială, nu există casă cantorală, s-au înregistrat 2 concubinaje.
Parohia Chişfalău, vizitată la 25 noiembrie 1902: registrele parohiale sunt
bine completate, biserică de piatră în stare bună, cimitir îngrădit cu gard, casa
parohială de lemn, nu există casă cantorală, s-au înregistrat 2 concubinaje, purtarea
morală a slujbaşilor bisericii- corespunzătoare.
Parohia Coşlariu, vizitată la 19 noiembrie 1902: registrele parohiale sunt
bine completate, biserică de lemn în stare medie, cimitir împrejmuit cu şanţ, casa
parohială de piatră, nu există casă cantorală, s-au înregistrat 7 concubinaje şi
alcoholismulu in mesura mare, purtarea morală a slujbaşilor bisericii -
corespunzătoare.
Parohia Cricău, vizitată la 20 noiembrie 1902: registrele parohiale sunt bine
completate, biserică de lemn în stare bună, cimitir îngrădit cu gard, casa parohială
de cărămidă nu există casă cantorală, s-au înregistrat 2 concubinaje, purtarea
'
morală a slujbaşilor bisericii - corespunzătoare.
Parohia Gaida de Jos, vizitată la 24 noiembrie 1902: registrele parohiale
sunt bine completate, biserică de piatră în stare total necorespunzătoare, cimitir
îngrădit cu gard viu, casa parohială de pământ, nu există casă cantorală, s-au
înregistrat 5 concubinaje şi vitiul betiei, purtarea morală a slujbaşilor bisericii -
corespunzătoare. Pentru edificarea unei noi biserici ~~au făcut căr~n_,izi, dar nu se
poate demara construcţia până nu se vor recupera ban11 de la datorn1c1.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 355
Parohia c;u/du ele Sus. vizitată la 26 noiembrie 1902: registrele parohiale
sunt bine completate. biserică de piatră în stare bună. cimitir îngrădit cu gard. casa
parohială de lemn, nu există casă cantorală, s-au înregistrat 2 concubinaje şi
alcoholismu/11 111 mure mesura. purtarea morală a slujbaşilor bisericii-
corespunzătoare.
Parohia Galtiu. vizitată la 19 noiembrie 1902: registrele parohiale sunt bine
completate. biserică de lemn în stare necorespunzătoare. cimitir îngrădit cu gard.
casa parohială de cărămidă. nu există casă cantorală, s-a înregistrat I concubinaj şi
vitiulu hetiei. purtarea morală a slujbaşilor bisericii - corespunzătoare.
Parohia !ghiu, vizitată la 20 noiembrie 1902: registrele parohiale sunt bine
completate. biserică de piatră în stare bună, cimitir împrejmuit cu gard şi şanţ. casa
parohială de piatră, nu există casă cantorală. s-au înregistrat 3 concubinaje, purtarea
Parohia Întregu/de, vizitată la 22 august 1902: registrele parohiale sunt bine
completate, biserică de lemn în stare bună. cimitir îngrădit cu zid. nu există casă
parohială, nu există casă cantorală, s-au înregistrat 4 concubinaje şi alcoholismulu.
purtarea morală a slujbaşilor bisericii- corespunzătoare.
Parohia Mogoş-Bârfeşti, vizitată la 21 august 1902: registrele parohiale sunt
bine completate, biserică de lemn în stare bună, cimitir îngrădit cu gard din
scânduri de fag, nu există casă parohială, nu există casă cantorală, nu s-au
înregistrat concubinaje, preotul a trecut la religia ortodoxă, primind parohia Valea
Barnii.
Parohia Mogoş-Cojocani, vizitată la 22 august 1902: registrele parohiale
sunt bine completate, biserică de lemn în stare bună, cimitir îngrădit cu gard din
scânduri, casa parohială de lemn, nu există casă cantorală. s-au înregistrat 2
concubinaje şi vitiul betiei, purtarea morală a slujbaşilor bisericii - corespunzătoare.
Parohia Negri/eşti, vizitată la 21 august 1902: registrele parohiale sunt bine
completate, biserică de lemn în stare bună, cimitir îngrădit cu gard din scânduri, nu
există casă parohială. nu există casă cantorală, s-au înregistrat 2 concubinaje.
purtarea morală a slujbaşilor bisericii - corespunzătoare.
Parohia Oiejdea, vizitată la 24 noiembrie 1902: registrele parohiale sunt bine
completate, biserică de lemn în stare bună, cimitir îngrădit cu gard, casa parohială
de pământ, nu există casă cantorală, nu s-au înregistrat concubinaje. purtarea
Parohia Sântimbru, vizitată la 19 noiembrie 1902: registrele parohiale sunt
bine completate, biserică de lemn în stare bună, cimitir îngrădit cu gard. nu există
casă parohială, casa cantorală de lemn, s-au înregistrat 2 concubinaje. purtarea
Parohia Şard. vizitată la 19 octombrie 1902: registrele parohiale sunt bine
completate, biserică de piatră în stare bună, cimitir îngrădit pe două laturi cu gard
de nuiele şi pe două laturi neîngrădit, nu există casa parohială, nu există casă
cantorală, s-au înregistrat 5 concubinaje, purtarea morală a slujbaşilor bisericii -
lăudabilă.
l'/\TRl\101'\l\'r-..t .\l'\'l.l'NSI: V-VI
. Parohia Val~a (!alelei: vizitată la 21 august 1902: registrele parohiale sunt

bme completate. biserică de lemn în stare bună. cimitir îngrădit cu gard. nu există
casă parohială, nu există casă cantorală. nu s-au înregistrat concubinaje. purtarea
Parohia Valea Geogelului. \ izitată la 22 august 1902: registrele parohiale
sunt bine completate. dar sunt păstrate în mod defectuos. biserică de lemn în stare
bună. cimitir îngrădit cu gard de nuiele. nu există casă parohială. nu există casă
cantorală, s-au înregistrat 2 concubinaje, purtarea rnoral{1 a slujbaşilor bisericii -
corespunzătoare.
Parohia Vinţu de .Jos, vizitată la 17 noiembrie 1902: registrele parohiale sunt

bine completate, biserică de piatră în stare bună. cimitir îngrădit cu gard. nu există
casă parohială, nu există casă cantorală. s-au înregistrat 2 concubinaje şi vitiul
hetiei, purtarea morală a slujbaşilor bisericii- corespunzătoare.
Observăm că din cele 24 de parohii vizitate. numărul bisericilor de lemn şi al
celor de piatră este egal, 12. Cu privire la starea în care se prezintă clădirile
bisericeşti, 20 sunt în stare b~nă, 2 sunt caracterizate drept satisfăcătoare şi 2 sunt
în stare slabă. Sunt menţiuni referitoare la casele parohiale şi cele ale cantorilor. Cu
o singură excepţie, cimitirele sunt îngrădite. Registrele parohiale sunt completate
corect, excepţie făcând actele mai vechi. din care uneori sunt lipsuri sau care nu
sunt întotdeauna legate.
Din formularele completate, reiese interesul crescând pentru comportarea
morală a credincioşilor, fiind notate cu minuţiozitate cazurile de concubinaj sau
cele de alcoolism. Este notată. de asemenea. purtarea morală a preoţilor şi a
întregului personal bisericesc.
THE MATERIAL STATE OF THE GREEK/CATHOLIC PARISHES

FROM THE VICARAGE OF ALBA IULIA REFLECTED BY THE
PROCEEDINGS OF THE CANONIC VISITS AT THE END OF THE 19TH
CENTURY ANO THE BEGINNING OF THE 20TH CENTURY
(Summary)
Being the link between the sees and the parishes. the vicarage was one of the
fundamental institutions of the church. The vicars' visits in diferent parishes were
one of the ways of finding out the real state in the area, the material state of them
and the aspect of the daily life. Thanks to of the detailed conclusions of the vicars'
visits we can have an almost entire radiography of past times' realities.
'
Translated by Adelina Cioflică
UN DOCUMENT INEDIT CU PRIVIRE LA BISERICA ŞI PAROHIA
GRECO-CATOLICĂ DIN SEBEŞ (.JUD. ALBA)
RADU TOTO/ANU
Ministerul Cultelor şi Artelor emite la I ianuarie 1921 o adresă către

parohiile greco-catolice din ţară în care solicită preoţilor parohi să răspundă la un
chestionar menit să strângă date despre toate parohiile din noile teritorii alipite
ţării. Adresa semnată de ministrul Octavian Goga şi directorul general al cultelor
St. Brădişteanu cuprinde indicaţii detaliate despre conţinutul răspunsului la
chestionar, care trebuie obligatoriu să furnizeze date referitoare la: compunerea
parohiei, istoricul ei, descrierea geografică, bisericile existente, averea parohiei şi a
bisericilor, date privind enoriaşii şi activităţile economice pe care aceştia le
întreprind, activităţile culturale pe care le derulează precum şi consideraţii privind
viaţa socială şi morală din parQhie. Nu sunt neglijaţi nici factorii conducători şi
personalul parohiei, iar acolo unde există, nici bibliografia referitoare la parohie. Se
specifică şi termenul până la care se aşteaptă răspunsurile la chestionare care era 15
martie 1921. Sunt prevăzute şi pedepsele care se vor aplica dacă nu se va răspunde
la timp la chestionare : " ... Ţinem să vă facem atent di noi punem atâta preţ pe
ră.\punsurile ce urmează să primim, în cât suntem hotărâţi să oprim salariile
tuturor acelora care vor neglija să ne răspundă fa timp sau vor fi dovedit că au
scris inexactităti" 1 •
La acea dată, preot greco-catolic şi protopop al Sebeşului 2 era Ioan Simu,
0
personalitate care a avut un rol important în lupta naţională, recent declarat

cetăţean de onoare al Sebeşului. Răspunsul acestuia la adresa şi chestionarul
primite, se păstrează în prezent în arhiva Muzeului din Sebeş. Acestea sunt cu atât
mai importante deoarece pe lângă unele date noi referitoare la compunerea
parohiei, consiliul parohial etc, oferă interesante, importante şi inedite date
referitoare la activitatea protopopului Ioan Simu.
Născut în Ciufud, plasa Blaj, judeţul Alba inferioară, la 27 iunie 1875.
Studiile le-a făcut în Blaj, şi în 1898 este numit preot (diploma de preot /
Absolutorul teologic / este eliberat de la Superioritatea facultăţii de teologie din
Blaj, în 12 iunie 1898, nr. 39). S-a căsătorit după terminarea studiilor cu Eugenia
Ciura, fiica preotului gr.-catolic din Abrud, cu care a avut şapte copii (6 fete şi 1
-. )'·.
ba,at
1 Adresa Ministerului Cultelor şi Artelor către Oficiul parohial Greco-catolic Sebeş,
Muzeul Municipal „Ioan Raica" Sebeş, fondul Bibliotecii documentare, inv. 4881/D 319,
fila I
2 Referitor la biserica oreco-catolică din Sebeş vezi: N. Dănilă, Vechea biserică greco-
catolică din Sebeş, în Verbum. Revista catolică, V (1994), Bucureşti, 1995, p. 317-333;
Gheorghe Fleşer, Biserici româneşti de zid din judeţul Alba, Alba Iulia, 200 I, p. 128 - 13 I.
3 Chesţionar pentru parohia greco-catolică unită românei Seheşul sâsesc, Muzeul
Municipal „Ioan Raica" Sebeş, fondul Bibliotecii documentare, inv. 4882/D. 320 fila 2-3.
------------------------359
Radu I otrnanu
Student fiind, a fost arestat şi amendat cu I O florini pentru că a cântat ca

membru în corul învăţătorului Crucian Simu din Ciufud „Deşteapă-te române"''.
Vorbind despre acest eveniment protopopul Ioan Simu spune: ,... . Pedepse w11
.rnfc'rit lâ11ci>;;i11d i11 ti>11111i(a de stat din Seghedin, timpul dela 20 Septemhrie /H97
până in 26 Junuurie J!-î9H. pe urmu unui proces de agitu(ie Împotriva statului
1111g11rescjudernt la trihunalul unguresc din Alhujulia ••.'.
Activitatea preoţească şi-o începe în Abrud în anul 1900, în calitate de
capelan, apoi administrator parohial la biserica greco-catolică. Şicanele autorităţilor
maghiare care supravegheau încontinuu liderii români se fac mereu simţite.
Datorită activităţilor sale în anul 1909, după cum mărturiseşte singur, Ioan Simu a
fost ..... ridicai din <diciul ce ii ocupa ca preot prin un ordin ul ministrului reg
ung. de finanţe,
patronul parohiei gr-cal din Abrud. căruia nu-i plăceq ţinuta
categorică, radicală, naţională românească u preotului Ioan Simu ... ". lncepând
din 1912 funcţionează ca preot paroh în Luna de Arieş\ judeţul Turda Arieş, iar în
iunie 1913 a fost promovat ca paroh protopop greco-catolic în oraşul Sebeş7, fiind
numit în această funcţie de către mitropolitul Victor Mihaly de Apşa .
8
Peste tot unde a servit ca preot a fost în prima linie a mişcării de emancipare
culturală şi naţională a românilor. În Abrud a înfiinţat Reuniunea Meseriaşilor, a
ocupat, aşa cum mărturiseşte singur, ,, ... toate posturile onorifice dar şi de muncă
chiar şi prezident al de.\părţământului Abrud-Câmpeni ul Asociaţiunii" .
9
Nici după venirea sa la Sebeş nu îşi domoleşte elanul, făcând presiuni asupra
10
autorităţilor pentru a include în bugetele locale subvenţii anuale pentru „Astra" ,
Ioan Simu fiind unul dintre cei 66 membrii de drept din comitetul central al
,,Asociaţiunii'' 11 .
Intrarea Român iei în război în noaptea de 14/ 15 august 1916 a determinat
autorităţile de la Budapesta să pornească o acţiune puternică de reprimare în întreg
Ardealul • După ce în 15/28 august 1916 trupele române au trecut Carpaţii.
12
protopopul Ioan Simu a fost arestat alături de alţi intelectuali şi fruntaşi români din
Sebeş (protopopul ortodox Sergiu Medean, medicul Dr. Ioan Elekeş, avocatul Dr.
Dumitru Ştefan, negustorul Nicolae Tincu şi preotul Sebastian Stancat. Au fost
ridicaţi în toiul nopţii de la casele lor, duşi la Sibiu iar de acolo s-au alăturat unui
N. Dănilă, Protopopul greco-catolic Ioan Simu (/875- 19-18), în Sebeşul, nr. 23/ august
4
2003, p. 4.
Chesţionar ... , filele 3-4.
5
Astăzi localitatea Lunajud. Cluj.

6
7
Ibidem, fila 3.
N. Dănilă, Protopopul greco-catolic ... , p. 4.
8
9
Ch esţ1011ar
. ... , fi1la 3.
V. Moga, .. Astra"şi societatea 1918- 1930, Cluj - Napoca, 2003, p. 126.
10
11
Ibidem, p. 159, nr. 53.
12
T. Bosoancă, Aportul preoţilor şi protopopilor greco-catolici din judeţul Mureş la
rea/i;;area marii uniri de la I Decembrie I 9 I 8, în Sargelia, 2001-2002, p. ·593.
S. Stanca, Contribuţia preoţimei române din Ardeal la rcisboiul pe111ru inlregimea
13
neamului (/916 - 1919), Cluj, 1925, p. 12.
360--------------------------
l':\TRIMONIVM ,\l'VLENSE V-VI
grup numeros de intelectuali şi fruntaşi români care au fost trimişi în Ungaria şi

,,internaţi" la Rust - Şopron, unde protopopul Simu a stat din 28 august 1915 până
în 15 martie 1916 . Referitor la detenţiile suferite. în 1921 Ioan Simu spunea: .....
14
De recompenze n-am avut parte, nici de la guvernul unguresc, nici dela autoritiiţile
mele, nici de lq Consiliul dirigent şi nici dela guvernul nostru românesc. Pedepse
,I', . ,,/,
am su_1 eril... ·.
Reîntors la Sebeş Ioan Simu şi-a avut .. . ..partea leului În do1110/irea
valurilor revoluţiei din 1918, În calitate de prezident al .~'fatului naţional şi cu ori
ce prilej ce să Îmbia Îşi depune silinţa Întru luminarea poporului „ir,_ În 2
noiembrie, primarul oraşului Dr. Georg Acker, urmând instrucţiunile autorităţilor. a
convocat la Primărie o serie de intelectuali printre care şi pe protopopul Ioan Simu.
pentru a încerca să organizeze un Consiliu în care să includă şi reprezentanţi ai
românilor. Simu însă împreună cu alţi intelectuali sebeşeni au hotănît să convoace
a doua zi o adunare populară 1 7, lucru care s-a şi întâmplat duminică 3 noiembrie.
când în piaţa oraşului s-au adunat peste 200 persoane. Adunarea a fost prezidată de
Ioan Simu. Consiliul National Rămân format din 28 de membri a fost ales în 4
noiembrie şi l-a avut p~eşedinte tot pe Simu 18 • Şi după reorganizarea în 24
noiembrie Consiliul Naţional Român din Sebeş este în continuare condus de Ioan
. 19
S imu .
Nu se cunoaşte cu certitudine ce s-a întâmplat, pentru că în cadrul şedinţei
C.N .R. din Sebeş din 16 decembrie, preşedintele Ioan Simu demisionează „pe caz
de boală", revine apoi asupra deciziei pentru ca să demisioneze definitiv pe 31
20
decembrie 1918 în favoarea protopopului ortodox Sergiu Medean .
Noile dovezi pe care le aduce documentul care ne-a prilejuit abordarea
acestui subiect, ne îndreptăţeşte să credem că protopopul se afla oarecum în
dizgraţia sebeşenilor pentru simplul fapt că era grec~atolic. Vorbind despre
contribuţia sa la evenimentele din 1918, Ioan Simu ne spune că: ,,. .. atunci. În
Sebeşul săsesc, in acţiunile culturale sociale şi naţionale nu-şi poate pune În
activitate toată puterea-i su_fletească, fiind-câ e greco-catolic, deşi toată viaţa
mai mult a condamnat - ferindu-se de a provoca vreodată - lupta
confesională" 21 . Este o afirmaţie care dă de gândit, cu atât mai mult cu cât
protopopul mai atrage atenţia o dată în document că: ,, . . . Atitudinea
autoritătilor locale fată de biserica gr. -cal. Românâ lasă mult de dorit, poate
pe urmdfaptului, câ aparţin altor confesiuni " .
22
14
Ibidem, p. 143.
15
Chesţiunar ... , fila 3 -4.
16
Ibidem, fila 3.
17
N. Dănilă, Sebeşul şi Marea Unire, Sebeş, 2003. p. 7.
18
Ibidem, p. 9.
19
Ibidem, p. 10-11.
20
Ibidem, p. 15.
21
Chesţiunar ... , fila 3 .
22
Ibidem, fila 2.
Radu loto1anu
În anii care au urmat evenimentelor de la 1918, situaţia Bisericii Greco-

Catolice s-a schimbat. Bucuria şi speranţele greco-catolicilor legate de noua ordine
legislativă în graniţele proaspătului stat, au fost temperate de atitudinea vechilor
politicieni din Regatul României, care se pare că nu agreeau ideea reprezentării
masive a ,.transilvanismului de factură unită" în Parlament, ducând la o profundă
dezamăgire în mediul românesc transilvănean, aflat în plină tentativă de afirmare
politică şi confesională '.
2
Protopopul Ioan Simu s-a pensionat în anul 1946 şi a murit la Alba Iulia în
22 iunie I 948, fără să fie martor la desfiinţarea Bisericii Greco-Catolice ~.
2
Redăm mai jos integral răspunsul protopopului Ioan Simu la chestionarul

primit:
Chestionar2 5
Pentru parohia greco-catolică I: unită :I română Sebeşul săsesc, judeţul Sibiu.
I. Compunerea parohiei.
Biserica parohială şi filialele:
Parohia greco-catolică Sebeşul săsesc are o singură biserică cu hramul
Schimbarea lajaţă a domnului nostru Isus Hristos.
Parohia matre are filialele: Cacova, Căpâlna, Lancrăm, Laz, Loman,
Petrifălău, Pianul de jos, Pianul de sus, Răchita, Sebeşel, Săsciori şi Strungari.
Nici una din filiale n-are biserică.
2., Însemnări privitoare la istoricul parohiei.

Parohia e veche. Data Înfiinţării ei nu se poate fix ia. Pe/a anul 1733.
număra 131 O suflete şi avea 4 preoţi uniţi, de aici să deduce că era destul de
compactă. O sută de ani mai târziu avea 2 preoţi, iar dela aceştia În coace a avut
numai câte unul scăzând numărul credincioşilor. Asta desigur pe urma acţiunilor
călugărilor din Muntenia şi ale protestanţilor din ardeai, În decursul veacului
XVJJI, pe urma cărora credincioşii uniţi au trecui la ortodoxism.
Filialele, erau aproape toate unite (greco-catolice) şi abia câteva mixte.
Astăzi sunt ÎntrÎnsele credincioşi uniţi În număr foarte redus.
3., Descrierea geografică a parohiei.

Parohia gr.-cat. Sebeşul săsesc, este cuprinsă În complexul oraşului cu
acelaşi nume.
G. Botond, Biserica Greco-Catolică 1i1tre /9/8 - 19-18. Consideraţii generale, în Acta

23
8/asiensia, I, Blaj, 2002, p. 272.

24
N. Dănilă, Sebeşul şi Marea Unire ... , p. 14.
Textul este transcris după original păstrându-se toate elementele de grafie. Cuvintele
25
subliniate în textul transcris sunt subliniate şi în originalul manuscrisului. intervenţiile

noastre fiind puse între paranteze drepte.
362--------------------------
4. Bisericile din parohie.
Bise,~ic:a e ziditâ În stil roman, din material solid, ::id, acoperilâ cu {iglâ.
l~rn_u~ cu tm1chea: are forma unui paralelogram. Sâ gâseşle În stare hunii, dar e
hps1ta de podoahele cuvenite casei D-lui, asta in lipsa mijloacelor. A fost ziditâ la
anul 1818, pe cheltuiala episcopului din Blaj contribuind cem şi cei aminliti in
textul inscripţiilor de mai jos. ·
Biserica are următoarele inscripţii, aşezate respectiv gravate pe j)(lretele ce
desparte corul de nava hisericii:
a., ,, Sacra Deo aedes erectae suis
pietate Ier Reverendi !oannis
Babh episcopi F ogarasiensis. "
h., ,,Aceastâ piatrâ În pairu cornuri

s-afâcut şi s-a zidit prin strâdania
şi cheltuiala dumnialor Ilie
Netoci ca curator s. acesteio hiserici şi
S(~jia Muntean gâzdoaia dumisale
În anul 1818 iunie 18."
c., ,,Aceastâ piatrâ În patru cornuri
s-afâcul şi s-a zidir prin strădania
şi cheltuiala dumnialor Dumitru
Balomirean ca crâsnic s. acestii
biserici şi Sofia A/omori soţia
dumisale În anul 1818 Junie 18."
E vorha de pieirile pătrate pe cari sâ razimâ corul.
De la zidirea acestei biserici, urme despre o reparare ori restaura/ie
radicală nu să găsesc.
5. Averea parohiilor şi a bisericilor.

Avere [i}mohilă, sunt: casele parohiale şi Porţiunea Canonică. Casele
parohiale sunt zidite din 1895. Din material solid: piatră şi cârămidă, coperiş de
ţiglă. Are trei Încăperi. Cât a costal nu să poate constata În lipsa planului de
zidărie şi a preliminarului de Jpeze cu zidirea.
Porţiunea canonică, În folosinţa preotului, constă din 18jug Cal., impărţitâ
În două table, una În partea hotarului numillt „ Câmpul Vinţii" şi alta În partea
hotarului numită „ Rebeş ". E pământ arător şi cosoitor.
Avere mobilă biserica nu are decât renta anuală dele Universitatea
Săsească, În suma de 750 lei, precum şi renta anuală de 21 lei din fundaţiunea
Ioan Bobb. Capitalul - azi de 2000 lei - adunat cu multă cruţare din aceste rente.
e depus la Ins/ itutul de credit „ Sebeş ana" din Sebeş ul săsesc. Afarâ de ace.\·f
6. Enoriaşii (credincioşii)
N11111ârul credincioşilor este de 365.formând 7].familii.
Alte confesiuni sunt: greco-ortodoxi 4516, evang lut. saşi 946, romano-
catolici 350: apoi mai sunt reforma( i şi jidani În număr disparent.
Întrii credincioşii gr.-ortodoxi s-au ivit În anii din urmă secta pocăifilor.
7. Mişcarea economică În parohie.

Credincioşii. dupii ocupaţiunile cu cari sii Îndeletnicesc sunt: funcf ionari.
economi, un comerciant, un meseriaş şi partea cea mai mare zilieri.
Rolul preotului În via{ a economică a parohiei. să reduce la -~farurile pe cari
le dâ În toate ramurile vieţii economice, de câte ori sâ Îmbie prilegiul.
8. Mişcarea culturală În parohie.

Parohia gr. Car. Nu are şcoale. Bibliotecă este a preotului actual.
constâtătoare din 612 opuri. Toată acţiunea culturalâ sâface Împreunâ cu şcoalele
a.flii/oare În locali/ale: şcoala primară de sial, şcoala medie (civilă) de stat. şi cele
confesionale.
9. Mişcarea morală şi socială În parohie.

În prrvmţa moralilăţii precum şi a relaţiilor Împrumulale sociale,
credincioţii gr.-calolici sÎnl de neesepţionat abstrăgând dela pătura ţiganilor unde
morali/alea. deşi nu e prea mult decăzută, totuşi s-ar cere o Îndreptare Împre mai
bine. Silinţa preotului, În direcţia aceasta nu e suficientă. Ca un remediu imperaliv
să reclamâ ca fie statul, fie oraşul să ia dh,poziţii pentru a-i putea plasa În locuinfe
mai omeneşli.
Credincioşii lrăiesc Într-o legătură destul de .\·frânsă cu biserica, şi o
cercetează. Atitudinea autorilăţilor locale faţă de biserica gr.-cal. Română lasâ
mult de dorit, poale pe urma.faptului, că aparţin altor cm?fesiuni.
În privinţa sentimentului naţional al creqincioşilor nu sâ poate ridica nici o
objecţiune. Curente noi n-au pătruns nici barăm În cea mai neÎnsemnată mâ.rnrii.
1O. Fac/orii conducători ai parohiei.

Cei mai Însemnaţi factori În parohie sÎnt: Ioan Dregan notar public, Dr. Ion
Elekeş medic, Victor Săbăduş funcţionar, George Ştefan proprie/ar - maestru.
David Popoviciu comersant, Gedeon Socot profesor la şcoala medie (civilii). Ion
Duvlea funcţionar, ele. Toţi să bucură de stimă În localitate. şi aceastâ /recere st!
bazează pe cinstea care o au şi pe munca ce o desvoltâ. Sn11 slrins grupaţi injurul
bisericii şi ori când iau parte cu drag şi sufle/ la ori ce acţiune culturală -
naţională.
l'/\TRIMONIVM J\PVLLNSL V-VI
I I. Personalul parohiei.
,. a. Preotul _local: Ioan Simu, in calitate de paroh - protopop. Nâscut in
C1u_fud, plasa Bla1.1ude(ul A/ha i,?ferioarâ, la 27 Junie /875. Câsâtorit in Ahrud la
I Martie _cu E~ţenia C~ura, .fiica preotului gr. -catolic de acolo (Ahrud). Are 7 copii
(6 fete ŞI I bawt), toţi de şcoală. Studiile le-a făcut in Blaj. începând cu şcoala
primară şi terminând cu facultatea teologicii de 4 ani, în care a intrat 1Je hll::a
Atestatului de maturitate I bacalaureat I.
Diploma de preot I Absolutorul teologic I este eliberat de la Superioritlltell
facultăţii de teologie din Blaj, În 12 iunie 1898 nr. 39. Astă::i are situaţia de
protopop.
Si-a inceput activitatea preoţească În anul I 900 in Abrud, în calitate de
capelan, apoi administrator parohial, la biserica gr. -cal. De acolo. În anul / 909 a
fost ridicat din <?ficiu/ ce ii ocupa ca preot prin un ordin al ministrului reg ung de
finanţe, patronul parohiei gr-cat din abrud, căruia nu-i pliicea ţinuta categoricâ.
radicală, naţională românească a preotului Ioan Simu. La 1912 a trecut ca paroh
În Luna de arieş, judeţul Turda arieş, iar in iunie 19/3 afost promovat de paroh-
protopop gr. car. JÎ1 Sebeşul siisesc.
JÎ1 toate localităţile unde a servit ca preot. a luat parte activâ la toate
acţiunile culturale şi naţionale. IÎ1 Abrud a înfiinţat reuniunea meseriaşilor, li
ocupat toate posturile onorţfice dar şi de muncâ chiar şi prezident al
de.\părţământului Abrud-Câmpeni al Asociaţiunii. În Luna de arieş şi-a depus
toată munca Întru deşteptarea poporului. În Sebeşul siisesc a avut partea leului in
domolirea valurilor revoluţiei din I 918, in calitate de prezident al Sfatului
naţional şi cu ori ce prilej ce să imbia işi depune silinţa intru luminarea poporului.
Că atunci, in Sebeşul săsesc, in ac{iunile culturale sociale şi naţionale nu-şi poate
pune În activitate toată puterea-i su_fletească, .fiind-că e greco-catolic, deşi f<)llfă
viaţa mai mult a condamnat - ferindu-se de a provoca vreodată - lupta
confesionalii.
Poate acestea sunt confesiuni proprii, şi chiar pentru aceea ele sini redate in
liniamente generale şi cât se poate de scurte. Pentru dovedirea lor Însă sint dovezi
vii. Sini persoane, idividualităţi, a căror mărturisire nu poate.fi contestată. Trăiesc
domnii: Maniu, Vaida, Cicio Pop. Dr. Ilie Dăianu, Mitropolitul actual al Sibiului
ÎP.S. Nic. Bălan, Dr. Pie, etc. etc. apoi conduciitorii de pe vremuri ai societăţii
„Carpaţii" - a cărei membru de onoare am fost ales in 191 O - din Bucureşti in
frunte cu Ioan Tzetzu şi Iancu Baboianu directorul dela institutul Schenvis Thieriu,
din Bucureşti. Toţi aceştia pe lângii mulţimea de oamenilor de bine, in mijlocul
cărora am triiit şi mi-am desvoltat activilatea, dovedesc adevârătatea afirmaţiilor
de mai sus.
Cărţi scrise şi publicate n-am. Scrisă şi nepublicată, tradusă din ungureşte,
am „ Preacurata vergură Maria mama noastră. " Am scris Însă articole şi fharle
multe core.1.pondenţe, În ziarele „Tribuna" din Sihiu, .. Lupta" (Budapesta),
,, Românul" Arad, ,. Tribuna" Arad, ,, Gazeta Transilvaniei" Braşov,
„Conservatorul"(191 O) Bucureşti, ,, Foaia Noastră" Bucureşti (organul de
l{adu I oto1a11u
/J/lhlicitutc ele/)(' lu /()/0. /<)//. JC)/2 a societăţii „Carpaţii") şi „l/nireo" JJ!uJ .

.. Re11aştercu Ronui11â" Sihiu şi„ Patria" ( 'luj.
/Je n'conlJ)('ll::e 11-0111 urui parte. nici ele/a guvernul unguresc. nici cleiu
uutoritătile 111ele. nici dela Consiliul dirigent şi nici dela guvernul nostru
/"Oli/O IICSC.
JJedepse w11 suferit lâncezind În temniţa de stat din Seghedin, timpul dela 20
Septe111hrie /8')7 pânâ În 26 Ianuarie /8CJ8. pe umw unui proces de qgitaţie
Împotriva .,·totului unguresc judecai la trihunalul unguresc din Albajulia. 111 IC) I 6
amf<JSI internul În Sopron timp de 6 luni.
h. Cântareţii, paraclisierii şi epitropii
Clîntâreţul hisericii gr. cal. (cantorul) e George Dragomir, u,·ând
profesiunea principală plugăria: parac/isier: Vasile Mihălţan, de profesiune:
cismar. Si111 numiţi Înainte cu 12 uni.
'Epitropii suni: Ioan Drăgan notar public. Dr. Ion Elekeş medic, Victor
Scibăduş funcţionar orăşenesc, David Popoviciu comerciant, George Stefan
proprietar, Ioan Duvlea funcţionar silvic şi Ioan Rotariu subcomisar de finanţi.
To{ifâră excepţie, sâ intereseazâ de afacerile hisericii.
12. Bibliografia privitoare la parohie.

Căr/i În cari să vorbeşte de parohia Sebeşul săsesc, şi pe euri le cunosc şi
eu sini: Şemalismele Mitropoliei din Blaj, Conscripţia episcopului Clain şi
Enciclopedia română.
Sebeşul săsesc, la 2 Maiu 1921.

Ioan Simu
paroh- prolopop gr.-cat. Român.
UN DOCUMENT INEDIT A L'EGARD DE L'EGLISE ET LA PAROISSE

GRECO-CATHOLIQUE DE SEBEŞ (DEP. ALBA)
(Resume)
Cet article presente un document inedit. guarde dans I'archive du Musee

Municipal ,,Ioan Raica" de Sebeş, redige en 2 mai 1921. par le archipretre Ioan
Simu, l'un des personalites locales qui ont joue un role important pendant Ies
eveniments de 1918.
Parmis Ies nouvelles donees qui sont offretes par ce document concernant Ia
paroisse et aussi de la biographie de Ioan Simu. le document resout l'un des
dilemmes de l'histoire locale. le vrais motif de la demission de Ioan Simu de la
fonction de president du Conseil National Roumain de Sebeş.
I';\ rn. lf\10\: I V ~1 /\ l'V L L \: SI· \' -\ I
Fig. 1. Protopopul greco-catolic Ioan Simu ( 1875 - 1948)
,, . ·-. -
.,._.......
I •
Fig. 2. Biserica fostă greco-catolică ,,Schimbarea lafafâ''

din Sebeş
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 367
CRITICA VOTULUI UNIVERSAL ÎN ROMÂNIA ÎN ANII
DEMOCRAŢIEI PARLAMENTARE (1919-1937)
SORIN RADU
Legiferarea sufragiului universal în Rom,înia în anii 1917-1919 nu s-a

datorat unui proces de maturizare politică a clasei rurale. ci mai degrabă vointei
clasei politice şi a regelui Ferdinand. A însemnat cu alte cuvinte. o rcfcmnă impu~ă
,,de sus'', fundamentată pe dezbaterile. polemici le în jurul lărgirii dreptului ele vot
de la 1866 şi pînă la 1914 1 •
După revizuirea Constituţiei în timpul războiului. în noiembrie 1918 a fost
promulgat primul Decret-lege electoral care consacra aplicare principiului votului
universal în alegerea deputaţilor şi senatorilor în Vechiul Regat şi Basarabia.
Această primă reglementare a noului regim reprezentativ a fost compilată după
legea electorală belgiană, bazată pe sistemul divizorului comun. Decretul a fost
întocmit în grabă şi, ca urmare. a avut încă de la început o scrie de imperfecţiuni.
Guvernanţii au încercat să le corecteze din mers, fiind permanent convinşi de
necesitatea adoptării unei legi electorale unice, cu aplicabilitate la nivelul întregii
ţări. Pentru Bucovina, guvernul 1.1.C. Brătianu a elaborat un alt Decret-lege
electoral în august 1919 care. deşi se inspira din cel aplicabil în Vechiul Regat,
cuprindea numeroase deosebiri în ceea ce priveşte procedura de vot repartizarea
mandatelor ş.a. În Transilvania, Consiliul Dirigent, invocând un anumit specific
local, a preferat să elaboreze un proiect de lege electorală propriu, adoptat de
Marele Sfat Naţional şi promulgat de regele Ferdinand în august 1919. Legea
electorală din Transilvania, Banat. Sătmar şi Maramureş însemna un pas înainte pe
calea modernizării şi democratizării vieţii politice în comparaţie cu vechile stări de
lucruri, dar şi unul înapoi faţă de prevederile Rezoluţiei din I Decembrie 1918.
Elita politică transilvăneană, cu idei atât de generoase în privinţa drepturilor
electorale, din nevoia rezolvări unei concepţii unitare la scara României Mari, a
renunţat la acordarea dreptului de vot pentru femei, aşa cum cereau prevederile de
la Alba Iulia. De asemenea, legea conţinea deosebiri principiale faţă de legislaţia
electorală din Vechiul Regat, lucru ce a îngreunat unificarea sistemului electoral din
România 2 .
Legea electorală din martie 1926 - care a constituit etapa finală în ceea ce
priveşte unificarea sistemului electoral din România Mare - a fost primită de către
partidele din opoziţie cu o ctitică virulentă, care viza în principal sistemul ,,primei",
dar nu numai. Majoritatea partidelor din opoziţie, dar şi personalităţi ale vieţii
1 Sorin Radu, Liberalii şi problema rejcmnei electorale în România (1866-191-1), Partea I.

în „Annales Universitatis Apulensis", Historica, Tom 4-5, 2000-200 I, pp. 131-144; Par1ea
a li-a, tomul 6/1, 2002, pp. 137-145; Idem, Ref"ormarea sistemului electoral din România în
gândirea conservatoare (1866-191-1), în „Apulum", XLII. 2005, pp. 367-390.
2 Idem, Electoratul din România în anii democraliei parlamentare 1919-1937, Institutul
European, laşi, 2004, p. 15-51.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 369
So11n Radu
publice au sus1inut d accast{1 lege reprezenta un un pas înapoi pc calea

rnodcrnid1rii. de aici şi critica ci. Imediat dup{1 adoptarea acesteia, formaţiunile
politice din România au luat în discuţie modificarea regimului electoral. Critici )i
propuneri di.: rl:vizuiri.: apar. în mod surprinzător, şi în sânul Partidului Liberal.
Moclificarl:a legii electorale a fost cerută di.: majoritatea pa11idelor )i grupărilor
politici.: din România în perioada 1926-1937. Se avea în vl:dere în principal
renunţarea la „prima electorală" şi introducerea principiului proporţionalităţii, dar
şi alte aspecte ale legii. Explicaţia menţinerii în vigoare a legii electorale din martii.:
1926, pc toată perioada de funcţionare a regimului parlamentar, rezidă în faptul că
toate partidele care s-au perindat la putere au preferat să exploateze avantajele
oferite ele prima electorală în scopul asigurării unei guvernări stabile, decât să
respecte promisiunile de revizuire a legii electorale făcute în anii de opoziţie'.
În ansamblul ci, legislaţia electorală din România în perioada 1918-1937 se
poate caracteriza ca fiind una modernă, mult mai avansată comparativ cu
aşezământul electoral al colegiilor cenzitare. Cu toate acestea, acordarea drepturilor
politice depline pentru femei a rămas doar un deziderat pentru clasa politică
românească. Pe de altă parte, realitatea românească a demonstrat că între legislaţia
existentă şi modul ei de aplicare exista o discrepanţă frapantă.
***
Imaturitatea politică a electoratului, lipsa lui de cultură, manifestată prin
dezvoltarea fără precedent a demagogiei, prin intrarea în Parlament a unor
politicieni nepregătiţi, precum şi printr-o oscilaţie electorală extraordinară\ a
determinat apariţia unor critici la adresa votului universal. Această critică apare, în
mod surprinzător, şi în rândul unor partide politice democratice care au avut un rol
important în legiferarea sufragiului universal.
Astfel, teoreticianul liberal Dimitrie Drăghicescu susţinea în 1921, că în
toate statele occidentale votul universal era aspru şi viu criticat, deoarece, aşa cum
se aplica, el era „inorganic, amoral şi haotic";_ Judecând din perspectiva
rezultatelor primelor două alegeri parlamentare, el constată că au fost lăsaţi la o
parte mai toţi oamenii politici capabili şi cu experienţă, împiedicîndu-se astfel o
bună activitate de legiferare. ,,Deci, aşa cum este el astăzi rezolvat la noi - continua
Drăghicescu - [votul universal - n.a.] este o primejdie. şi încă una din cele mai
grave, care ameninţă viaţa statului şi care trebuie cît mai curînd înlăturată" • 6
Ideologul liberal considera că premisa de la care pleacă votul universal, aceea că

toţi cetăţenii sunt egali şi deopotrivă pregătiţi să decidă asupra intereselor statului,
era greşită. Consecinţa directă a acestei greşeli era aceea că „se încredinţează soarta
ţării unei mase de votanţi, care, în imensa ei majoritate, 90%, este incultă şi
Idem, Modţficarea legii electorale din martie I 9:!6 în de=haterea partidelor politice din
1
România, în „Sargeţia", Deva, tomul XXXII, 2004, p. 477-491.

Sorin Radu, Electoratul din România în anii democraţiei parlamentare /9/9-1937. p. 92-
4
145.
Dimitrie Drăghicescu, Evoluţia ideilor /iherale. Imprimeriile „Independenţa". Bucureşti,
5
1921, p. 57.
6
Ibidem, p. 58.
370
l'AIRir--10NIV:\1 /\l'VI.I NSIS V-VI
incor~ştientă_. S_e egalează omul cel mai preparat, cel mai cult şi mai conştiincios. cu
cel d111 urma satean, care n-a părăsit niciodată satul lui. Cu aceasta. se îneacă micul
număr de persoane de elită, cari au experienţă, conştiinţă şi cultură necesară
înţelegerii marilor probleme, se îneacă în masa marc a analfabeţilor~. În consecinţ[1 ,
pentru a garanta „interesele cele mari ale ţării'" Drăghicescu propunea un „remediu.
un singur corectiv, la votul universal de azi" şi anume, ,.inierinţa i11i·er11ume11talâ.
intervenţia administrativei, care sâ areste::e pe m·enturierii JJericuloşi şi sâ
Împiedice pe demagogi de a-şi exercita periculoasa 111eserie'" 8 [s.a.J. Această
atitudine extrem de critică a teoreticianului liberal era mai degrabă tipică unui
orientări de dreapta, expresie a unei gândiri conservatoare antebelice, fiind
determinată de constatarea lui că ,,în condiţiile de azi, votul universal, este fără
îndoială, mai rău decît colegiile" ... Toţi oamenii cu experienţă şi judecată se
pronunţă azi împotriva votului universal, chiar cînd n-au curajul a o spune în
public. Mai toţi, critică partidul liberal de a fi făcut această «greşeală»''. Astfel,
Dimitrie Drăghicescu conchide că experienţa a dovedit că, cu .,votul universal de
azi nu se poate guverna. De aici nu sunt decît două eşiri: sau alegeri ne-libere, sau
modificarea sistemului lui actual. De revenirea îndărăt la sistemul colegiilor
censitare, oricît de atenuat sau perfecţionat, nu poate fi vorba. Aceasta ar echivala
tot cu votul universal domesticit de administraţie" 9 •
Un an mai tîrziu, Dimitrie Drăghicescu revenea asupra acestei probleme,
propunînd alte „îmbunătăţiri" ale votului universal. ,,Evoluţia pe care o putem
prevede în modalitatea şi forma votului universal - sublinia acesta - trebuie. în
primul rînd, căutată în sensul cel mai democratic şi inspirat de principiul echităţii
sociale, care respinge egalitatea şi implică echivalenţa: în al doilea rînd, caracterul
mecanic al votului universal trebuie înlăturat, spre a-i da un caracter organic. Cu
alte cuvinte, votul obştesc mecanic, dezorganizat cum este azi, trebuie organizat
conform cu cerinţele şi natura rolului său. Tendinţa modţficărilor ce se propun este
10
de a-l transforma În voi universal pe pniesiuni'" [s.a.]. Conform acestui
principiu, elementele „parazitare", care nu prestau nici un serviciu societăţii şi care
nu intrau în nici un fel de breaslă, puteau fi excluse de la conducerea treburilor
statului 11 . Fără şcoală, fără educaţie, dreptul de vot va deveni o primejdie: ,,şcoala -
conchidea Drăghicescu - trebuia să premeargă cu mult, şi demult, dreptul de vot şi
- · - · ,,11
1mpropnetanrea .
Într-un discurs rostit în faţa Senatului în 15 decembrie 1925, în contextul
discutării anteproiectului de lege electorală, Dimitrie Drăghicescu a susţinut ideea
corporatistă de mai tîrziu a votului pe bresle: ,,Deci, dacă ar fi fost să facem o lege
electorală cu sufragiu ideal ar fi trebuit să se voteze, nu ca astăzi pe regiuni, pe
7
Ibidem, p. 59.
8
Ibidem, p. 61.
9
Ibidem.
10
Idem, Partide politice şi clase sociale, Tipografia „Reforma Socială", Bucureşti,
1922. p. 18-19.
11
Ibidem, p. 19.
12
Ibidem, p. 86.
Sorin Rad11
circumscripţii. ci pc categorii sociale. profesionale în acest fel. Se în\clcgc u~or că

în această ipoteză ~i demagogia ~i incompetinţa de exclud de la sine. Profesiunile
vor alege pc cineva din mijlocul lor.1---J Organizarea acestor bresle ar da cea mai
bună temelie votului egal pe profcsiuni" '.
1
Obiecţiile aduse de O. Drăghicescu nu au fost însuşite de către conducerea

P.N.L.. în consecinţă. nu au devenit puncte din programul politic. Oricum. se poate
aprecia că introducerea „primei majoritare'' prin legea electorală din 1926 - aşa
cum am arătat deja - aducea unele restricţii serioase dreptului de vot universal.
Critici şi obiecţii la adresa sufragiului universal au venit şi din partea altor
intelectuali liberali. Numeroase asemenea opinii erau exprimate prin intermediul
revistei ,.Democraţia'·. aparţinînd Cercului ele studii al P.N.L. În acest sens. în anul
1923, D. Galaşescu-Pyk. plecînd de la premiza că votul universal nu a dat
rezultatele scontate, atît datorită lipsei de cultură a alegătorilor, cît şi demagogilor.
considera că nu trebuie suprimat sau îngrădit acest drept. .. Scăparea nu este în
desfiinţarea lui - sublinia acesta - ci în ameliorarea sa. a felului său de
1 1
funcţionare·• • • Singura modalitate de realizare a acestui lucru era implicarea
organelor politice şi în general a persoanelor pregătite, în scopul realizării educaţiei
maselor.
Pavel Cuzminski critica, în 1931, parazitismul şi venalitatea politicienilor
ieşiţi din sînul sufragiului universal. El se exprima în mod categoric în favoarea
ideii că votul universal nu a constituit o ,.şcoală de iniţiere politică'', ci ,.un focar de
demoralizare a maselor nepricepute avînd drept consecinţă prăbuşirea Statului" 15 .
Cuzminski propunea revizuirea legii electorale din martie 1926. în sensul ridicării
vîrstei alegătorilor pentru Cameră la 30 de ani, considerîndu-i mai maturi politic 16 •
În opinia acestuia, adevărata democraţie se baza pe principiul selecţionării. iar
„selecţionarea în sensul pozitiv al cuvîntului nu poate fi realizată prin alegeri
directe, după cum şi arată realităţile vieţii. Şi atunci credem, că singurul mijloc de a
salva ţara din ghearele politicianismului [ ... ] este Înlocuirea votului direct prin
17
acela indirect" [s.a.]. Cuzminski nu ne oferă însă şi modalitatea concretă de
realizare a acestei schimbări.
După 1918 conservatorii îşi vor menţine reticenţele faţă de votul universal.
soluţiile formulate de ei dovedind acest lucru. În 28 mai 1918. Alexandru
Marghiloman declara: ,,Credem că a sunat ceasul să dăm unui sufragiu universal cu
oarecari temperamente alegerea Camerei şi să rezervăm Senatul pentru o recrutare
care să permită statului să aibă o cîrmă fixă" 18 [s.a.]. Prin „oarecari temperamente"
el înţelegea censul ştiinţei de carte. Votul universal era condamnat de la început a fi
Idem, Reforma electoralii, Imprimeria Statului. Bucureşti, 1926, p. 26.

13
D. Galaşescu-Pyk, Nivelul parlamemar, în „Democraţia", anul XI, nr. I O, octombrie

1
~
1923, p. 36.
Pavel Cuzminski, Rădăcina răului, în „Democrata", anul XIX. nr. 7-8. iulie-august 1931.
15
p. 16.
16
Ibidem. p. 17.
17
Ibidem, p. 18.
18
Marea imrunire conservatoare din Bârlad, în „Steagul", anul IV. nr. 15, 29 mai 1918.
372
doar un colegiu unic al ştiutorilor de carte 1'J. De asemenea. I. Lenş într-o scrisoare
trimisă la 13/27 iunie 1918 lui D. Dobrescu. preşedintele Senatului, sublinia:
,.Aide, să o facem şi pe aceasta recunoscînd pri11ciJJi11I ,·0111/ui ohşlesc'·. adăuu.încl
imediat corectivul ..însă În mod prm·izoriu căci nu pot admite ca masele ignor~nte
să aibă supremaţia asupra elementului cult .. [s. în text]. Pînă la rezolvarea
definitivă, l. Lenş se declara partizan al votului plural cu colegiu unic. cu censul
ştiinţei graduale de carte şi al limitei de vîrstă. mai înaintată atît pentru alegători.
cît şi pentru eligibili. Senatul. după părerea lui. trebuia transformat în Adunare
Legiuitoare pe viaţă .. din care cea mai mare parte să fie numită de stat. după
selecţionarea minuţioasă şi cu anume condiţiuni de admisibilitate·• 20 .
Manifeslul Partidului ( 'onservulor-Progresisl din 3/ 16 decembrie 1918
cuprindea sufragiul universal „fără alt temperament decît acordarea unui vot îndoit
acelui alegător ţăran ori orăşean. care arc sarcina de familie ele cel puţin doi
.. ,,7 I
copu - .
Alexandru Ştefănescu-Goangă îşi exprima şi el părerea în ceea ce priveşte
sufragiul universal, arătînd că ?oluţia „nu e nici la dreapta, nici la stînga, ci la
mijloc". Calea cea mai potrivită gradului de cultură al electoratului ar fi „colegiu
unic ca sistem de tranziţie". ,,Sau. ca să nu nedreptăţim prea mult pe cei nedreptăţiţi
de soarta lor, - scria el în noiembrie 1919 - aş fi dat un vot neştiutorului absolut de
carte; 2 voturi celui ce ştie cel puţin ceti, 3 voturi celui cu cursul primar complet: 4
voturi absolvenţilor cursului secundar: şi 5 voturi titraţiloe [ .. . ]" 22 .
În contextul intenselor dezbaterii dintre modernişti şi tradiţionalişti din
primul deceniu interbelic. E. Lovinescu a formulat şi el opinii cu privire la regimul
sufragiului universal, afirmînd că această reformă nu a devenit încă o realitate şi că
era departe de a-l considera o creaţie organică a poporului român. ,,Votul universal
- continua criticul - este, negreşit, şi azi prematur: el nu răspunde nici unui
nivel cultural corespunzător, nici unei adevărate conştiinţe politice. Regretăm,
totuşi, că n-a fost aplicat încă de la 1848, aşa cum o doreau vizionarii
revoluţionari: aplicîndu-se atunci, alta ne-ar fi fost astăzi conştiinţa
cetăţenească [ ... ]. Printr-un exerciţi u continuu de 75 de ani, votul universal ar fi
7
devenit azi o realitate socială[ ... ]"-'.
Directorul cotidianului „Universul", Stelian Popescu, cunoscut pentru
vederile sale de dreapta. considera că sufragiul universal „a fost o pacoste pentru
tînăra noastră natiune" şi considera că ar trebui să se remedieze această greşeală,
reducînd votul ,:la ceea ce este compatibil cu dezvoltarea şi nevoile noastre''"-1_
Stelian Popescu nu a făcut însă precizări cu privire la modul în care ar fi trebuit
amendat votul universal.
Niculae P. Carp critica din perspectiva corporatistă votul universal deoarece
a fost conceput şi exploatat la noi de aşa zişii reprezentanţi ai suveranităţii
naţionale. adică de partidele politice '. Niculae P. Carp credea că „numai atunci
2
putem avea o adevărată reprezentanţă a ideii suveranităţii [ ... ] cînd reprezentantul

cetăţeanului nu va mai fi reprezentantul individului. ci repre=entuntu/ activităţii lui.
meseriei tur· 2<, [s.a.]. Votul universal nu putea fi realizat deplin. decât atunci cînd
alegătoruL conştient de valoarea muncii lui. va căuta să delege un reprezentant al
meseriei lui 27 .
O concepţie de dreapta manifestă şi I. D. Enescu care în I 930. scria: .. Din
îmbrăţişările politicienilor cu democraţia, a eşit votul universal: un fel de copil din
flori. sau din buruieni dacă voiţi. fără paternitate precisă, dar revendicat însă de toţi
politicienii. cari au îmbrăţişat democraţia, sau îi fac declaraţii de ipocrită credinţă.
Toţi se grăbesc să declare că-l vor creşte şi-i vor da educaţie. cu toate că destul de
bătrîn în alte ţări, votul universal, a rămas tot copil, un copil infirm şi rău
crescut" 28 .
Adversarii cei mai virulenţi şi consecvenţi ai votului universal din
România se încadrează politic şi ideologic în extrema dreaptă.
Astfel, Traian Brăileanu a dezvoltat o întreagă teorie prin care a încercat să
demonstreze instabilitatea regimurilor democratice: ,.Democraţia nu este o formă
superioară de organizaţie politică, ci este forma care în anumite condiţii se impune
pentru menţinerea echilibrului politic". Dar, în democraţie, arta politică a rămas o
a11ă secretă a clasei politice reale sau a câtorva familii şi de aceea nepotismul a
înflorit puternic: ,,Prin regimul partidelor politice, zis şi regim parlamentar.
întemeiat pe votul universal, s-au deschis toate conflictele posibile între diferitele
sisteme sociale prinse în sistemul politic" 29 . Brăileanu era sceptic în ceea ce
priveşte capacitatea cetăţeanului analfabet şi sărac de a deveni, prin exercitarea
dreptului de vot şi prin „culturalizarea" lui treptată, un element de valoare într-un
. d . ,o
reg11n emocrat1c· .
De asemenea. cercul de la „Gândirea" din jurul lui Nichifor Crainic, încă din
1930 vedea în regele Carol al II-iea corecţia necesară a democraţiei. Ei condamnau
acest regim, care-l asimila pe individ cu un vot: ,,Eroarea practicii noastre
democratice, de mai bine de un deceniu, constă în desconsiderarea individului lesat
15
- N.icu Iae P. Carp. Parlamentul şi guvernul de mâine. Tipografia Alexandru Onceanu.
Vaslui, 1930, p. 11.
6
~ lhidem, p. 17.
27
lhidem, p. 17-18.
I. D. Enescu, Cri=a economicii şi partidele politice. Tipografia „Cultura", Bucureşti.
8
~
1930,p.9. .
29
Traian Brăileanu. Politica. ediţie îngrijită, studiu introductiv şi note de Constantin
Schifirneţ, Editura Albatros, Bucureşti, 2003, p. XLII.
0
' lhidem, p. 31 O.
374
I':\ rRl!\HlNIV:'vl i\l'Vl.1-NSIS V-VI
1
ca unitate democratică'"' • Crainic investighează democrat ia ca sistem de
guvernare, reproşându-i politicianismul, dispreţul pentru organi;area constructivă a
ţării, nerespectarea legii, haosul şi anarhia. stimularea dezin~eresului pentru muncă:
„Nu urâm democraţia pentru democraţie. ci pentru că a falsificat conştiinta de
stăpînă a patriei noastre'" . Considerând democraţia drept „o formulă po.litică
2
plantată în doctrina materialistă. [... ] o întreprindere îndărătul căreia stă banca•·.

Crainic îl acuza pe omul democrat de lipsă de sinceritate. de onestitate şi de
iresponsabilitate. Pentru exeget, democraţia avea o faţă dublă: ,,lată pe de o parte
masca: drepturile omului, vot universal. alegeri libere. libertate individuală,
participarea tuturor la suveranitatea politică şi la bunurile vieţii. (Ce crîncenă ironie
sună din aceste cuvinte, după un deceniu de democraţie!). Iar pe ele altă parte
adevărul .. ~rutal: succesul! Toate lozincile sonore ale democraţiei n-au alt scop decît
succesul··.
O asemenea concepţie era întărită chiar ele către Carol al II-iea. Acesta era
de părere că ,,votul universal se depărtase de funcţia socială, devenind un avantaj
politic, un veritabil drept de moşte11ire"'· 1 • •
Octavian Goga, preşedintele activ al Partidului Naţional Creştin, plecînd de

la ideea că ,,numai o concepţie naţională bine definită ne poate duce la o
consolidare de stat"' 5 , îşi exprima dorinţa ca „Parlamentul de mîine să fie o mare
adunare naţională a românismului"v,_ Goga începuse a se îndoi de viabilitatea
votului universal, precizînd faptul că „s-au sacrificat conceptele unei elite de
gîndire, de dragul unei democraţii prost înţeleasă şi detestabil aplicată. Democraţia
de azi cere numai voturi, indiferent de naţionalitate şi cîştigarea lor însemnează
concesii de toate felurile făcute străinilor de neamul şi sufletul nostru. Socialul a
distrus naţionalul"' 7 .
De asemenea, A. C. Cuza şi Liga Apărării Naţional Creştine se pronunţau
pentru apărarea regimului monarhiei constituţionale şi mentinerea
parlamentarismului, dar cu condiţia retragerii drepturilor politice evreilor" 18 .
Sper deosebire de fostul său maestru A. C. Cuza, pat1izan al
parlamentarismului, Corneliu Zelea Codreanu, în numele Legiunii ,.Arhanghelului
Mihail" denunţa acest sistem, în ciuda faptului că el a acceptat totuşi să participe la
alegeri. ,,Democraţia - spunea el - rupe unitatea poporului român, împărţindu-l
în partide politice care seamănă dezordine, care ne expune dezuniţi în faţa unui
bloc compact al forţei evreieşti, la o cotitură dificilă a istoriei noastre"., . Ura sa faţă de
9
31
Apud Catherine Durandin, Istoria romcinilor, Institutul European, laşi, 1998, p. 208.
'2 Nichifor Crainic, Democraţie şi demojilie, în „Sfarmă-Piatră", Bucureşti, anul III, nr. 17,
15 aprilie 1937, p. 9.
33 Idem, Puncte cardinale în haos, Bucureşti, Editura Albatros, 1998, p. 24, 25.
14
Apud Encidopedia României, voi. III, Bucureşti, 1938, p. 1_98.
:;s Octavian Goga, Afirmarea ideii naţional-creştine, Bucureşti, 1936.
36
Tara Noastră", 21 noiembrie 193 7.
37
O~tavian Goga, Discursuri, Bucureşti, 1942, p. 53.
38 A.C. Cuza, Călciu:a hunilor români, Cluj, 1925, p. 17.
39 Corneliu Zelea Codreanu, Pentru leRionari, Editura „Totul pentru Ţară", Sibiu, 1936, p. 386.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 375
~01111 lladu
democraţie era kgat[1 de antisemitismul său visceral şi făcea răspunzător acest regim
c,irc în Ro1rnînia a transftmnat în cetăţeni români „milioane de evrci·-w_ Situîndu-sc pc
,Kecaşi linie doetrinarf1. Vasile Marin - unul dintre fruntaşii legionari - scria în 1933:
"'Democraţii pri\·esc votul unin~rsal ca pc cel mai de pre\ cîştig al omenirii. panaceul
tuturor relelor. Ei uită că de îndată ce li se pune la dispoziţie acest temut instrument de
influenţare a treburilor publice. masele acestea. lipsite de perspectivă istorică şi fără
simţul eternului naţional. se vor preocupa exclusiv de satisfacerea intereselor lor
41
materialiste şi vor obliga pe conducători să se devoteze realizării acestor interese" .
Cu toate că saşii. imediat după Unirea din I 918. au acceptat în cea mai marc
parte noile realităţi politice şi noul sistem politic democratic. au existat în rândurile
lor personalităţi care au criticat cu insistenţă regimul sufragiului universal. Astfel.
ziaristul August Gmeiner combătea în ma11ie 1919 pe saşii care susţineau votul
universal. relevând „multe idei principiale şi practice care sunt împotriva introducerii
votului universal". El se temea că acest regim politic va face din „masele lipsite de
opinie" o pradă uşoară pentru demagogi. Gmeiner se temea că dreptul de vot
universal va avea ca urmare directă reprezentarea incorectă a minorităţilor naţionale
42
şi o coborâre generală a nivelului de pregătire a parlamentarilor .
De asemenea. ziaristul 1--1. Plattner arăta şi el că ideea dreptului de vot
universal a devenit şi pentru saşi o realitate, fără ca ei să-şi poată spune cuvîntul.
Funcţionarea acestui sistem era, în opinia lui, extrem de dificilă, în condiţiile lipsei
de cultură a alegătorilor. În consecinţă, el propunea ,.mai întâi şcoli bune, eficiente.
apoi drept de vot - aşa ar trebui să fie". Plattner accepta că nu se mai poate
„întoarce roata timpului" şi propunea recunoaşterea imperativelor noii epoci
''pentru a nu fi culcaţi la pământ de fu11ună" 4 J.
La 30 aprilie I 9 I 9, oficiosul „Siebenbi.irgisch-Deutsches Tageblatf' publica
un articol foarte critic la adresa reformei sufragiului universal. semnat S. K.
[Siegfried Klockner]. ,,Ca singurul drum pentru realizarea idealului democraţiei -
se arăta în articol - se consideră astăzi votul universal. Chiar acest drept este
respins pe bună dreptate de poporul nostru. Şi acum încă, cînd nu mai putem decît
să-l recunoaştem pentru noi. el va însemna nu o dezvoltare. ci o sărăcire a forţelor
noastre [ ... ] O respingere a acestui drept de vot a avut şi pînă acum explicaţia că
ne-am temut că va avea loc o îngrădire a minorităţii noastre prin majoritatea
elementelor naţionale străine. Trebuie să căutăm ca daunele pe care le avem de
suferit să se reducă la minim"~ 4 .
40
Ibidem. Vezi şi Idem. IÎ1 contra corupţiei, în Gh. Buz.atu, Corneliu Ciucanu. Cristian
Sandache, Radiografia dreptei româneşti. /927-/94/, Editura FF Press. Bucureşti, 1996. p. 301.
: Vasile Marin, Cre= de generaţie, Editura Majadahonda. Bucureşti. 1997, p. 167-168.
4
4
- Dr. August Gmeiner, Eine demokratische F urderung. în SDT. anul 46. nr. 13 796. 3
martie 1919.
4
' H. Plattner, Wir Sachsen und die Demukratie. în SDT, nr. 13840, 25 aprilie 19 I 9.
44
S.K. [Siegfried Klockner?]. Demokratie, So=ialis11111s und s<.ichsische I 'u/ksemp/i11d1111g.
în SDT, nr. 13844. 30 aprilie 1919.
376
I'.\ IRl\10\1\'\1 .\l'\'1.1.\SIS \'-\I
Şi mai târziu, în 1927, un alt ziarist sas. Lmil Neu!2,eborcn. sublinia

demagogia care reiese din egalitatea dreptului de vot. ar{1t,înd d1~ins11şi rom[tnii s-
au lămurit că „populaţia nu era coaptă pentru a trece la cl' .. 1:,_
***
. Dezvo~t~rea unei cri_tici aspre la adresa regimului votului universal se explicft
prm modul viciat de funcţionare, prin efectele negative care au rezultat. În cca mai
mare parte cei care criticau sistemul nu au mers pină acolo incit să propun{1
renunţarea la acest sistem politic, ci, mai degrabă. au oferit solutii menite - in
viziunea lor - să pună în valoare acest drept. mizându-se pc eciucaţia politică
treptată a electoratului. Excepţie fac, însă, oamenii politici. partidei<:. cu orientare
de extremă dreaptă, care s-au pronunţat pentru înlocuirea regimului democratic
bazat pe votul universal şi pe excluderea evreilor din viaţa politică. Cu toate
acestea, nici naţional-creştinii, nici legionarii nu au propus un model politic clar cu
care să înlocuiască regimul votului universal. Se poate conchide. totuşi. 61
dezvoltarea acestei critici în anii interbelici a dăunat. într-o oarecare 111{1sură. tinerei
democraţi româneşti, servind astfel intereselor celor care şi-au făcut din renunţarea
la democraţie un scop politic.
CRITICS ON UNIVERSAL VOTE IN ROMANIA DURING

PARLAMENTARY DEMOCRACY (1919-1937)
(Summary)
The politica) immaturity of the electorate, its lack of culture - manifested by

the unprecedented development of demagogy, by the presence of some unprepared
politicians in Parliament. and also by an extraordinary electoral fluctuation - led to
critics on universal vate. Those critics appeared, surprisingly. also among
democratic politica! parties which had and important role to the legislation or
universal vote.
The development of tough critics on universal vote system can be cxplained
because of a vitiated way of functioning and its negative effects. Most of thosc who
criticized the system didn 't proposed to give up that politica! system, but they
offered some solutions which were meant to give more importance to that right.
relying on the gradual politica! education of the electorate. There was an exception.
though: the politica! people, right extreme parties which proposed the substitution
of universal vote system and the expulsion of the Jews from politica! life. In spite
of al! those, neither national-Christians, nor the iron guardists proposed a concrete
politica! model which could substitute thc universal vote systcm.
The conclusion of the article is that the development of those critics during
inter-war years injured, to some measure, the Romanian young democracy, serving
the interests of those who made from the renunciation to democracy a politica! aim.
ARTĂ - ETNOGRAFIE
I':\ IRI\IONIV\I :\l'Vl,l·.\JSI V-VI
IMPLICAŢII ALE VIEŢII PASTORALE ÎN CADRUL

PRINCIPALELOR SĂRBĂTORI DE PESTE AN
RADU TOTO/ANU
Fiind una dintre activităţile economice tradiţionale importante practicate de

poporul român, păstoritul şi-a pus amprenta printr-o serie de nuanţe specifice şi
asupra principalelor sărbători din decursul anului. Grija ciobanilor pentru turmele
lor trece dincolo de aspectul strict fizic al îngrijirii animalelor, impunându-se
anumite tabu-uri care au fost şi sunt încă şi astăzi respectate de către păstori şi
proprietarii de animale în general.
Pe Valea Sebeşului, ciobanii se tocmesc de la Sfântul Gheorghe (23 aprilie)
până la Vinerea Mare ( 14 octombrie) sau Su metru (26 octombrie ) • Începutul
1
sezonu_lui pastoral este marcat de Sângeorz (Sf. Gheorghe, 23 aprilie).

Incă din ajun se poate sesiza importanţa acestei sărbători, calendarul popular
înregistrând în 22 aprilie Ajunul Sf. Gheorghe, sau Sângeorzul vacilor, sărbătoare
revendicată atât de calendarul pastoral cât şi de cel agricol, din acest moment
considerându-se că are loc revenirea naturii la viaţă, element indispensabil celor
două ocupaţii. Acest moment este întâmpinat cu numeroase ritualuri de împodobire
a gospodăriei cu verdeaţă, care capătă acum valenţe magice apotropaice,
sărbătoarea marcând deschiderea jumătăţii calde a anului, închis prin analogie la
Sumedru (Sf. Dumitru 26 octombrie). În această noapte a ajunului Sf. Gheorghe, se
înregistrează prima mare desfăşurare de forţe malefice, acum fiind momentul
prielnic în care vrăjitoarele pot lua mana laptelui, a recoltelor, de aceea acesta este
• • . • 1
momentul pentru desfăşurarea unor pract1c1 magice cu caracter apotropa1c.
Acum în unele zone etnografice are loc ,,Alesul", sărbătoare a ciobanilor în
care se aleg oile de miei, se stabileşte locul pentru stână şi strungă, se pregătesc
oile pentru primul muls şi se face primul ca{ _
Există şi o serie de ritualuri în legătură directă cu primul muls. ln Mehedinţi,
se cocea un colac mare din pâine nedospită, căreia i se făceau cruci de iarbă în
patru părţi. Se confecţiona şi o coroniţă din lăstari de salcie şi busuioc, care trebuia
să conţină neapărat şi un fir roşu menit să apere de deochi. Vita era mulsă mai întâi
peste colac iar apoi peste coroniţă. Colacul se atârna la poartă pe o ramură verde de
stejar, salcie sau fag, participanţii la muls trăgând ap~i de el. Se considera că cel
care rupea o bucată mai mare va avea spor la animale. In căldarea de muls se punea
şi un ban iar ugerul animalului era uns cu osânză de porc pentru a m1 fi spurcat de
rele. În final coroniţa era aruncată pe apă, ca să nu sece laptele, aşa cum nu seacă
4
apa din izvor .
1
?ave/eseu 2004, p. 60.
2
Olteanu 200 I, p. 200.
1
Marian /994, II, p. 276 - 278.
4
Olteanu 200 I, p. 20 I.
379
Radu lotrnanu
Pentru ca animalele să fie sănătoase şi lăptoase, există şi obiceiul ca unii să

. I
r[11mînă două nopţi cu e e pe camp·.
A'i
În acelaşi fel ca şi la Bobotează (6 ianuarie) sau la Sânziene (24 ianuarie), şi

la sr. Gheorghe (23 aprilie), după noaptea ajunului în care s-au dezlănţuit forţele
răului se impunea scăldatul sau stropitul ritual al oamenilor, animalelor şi
obiectelor din gospodărie, în vederea purificării şi asigurării unei bune stări de
sănătate şi prosperitate în anul care vine, fiind şi momentul prielnic obţinerii de
instrumente magice indispensabile practicilor de propiţiere sau apotropaice care se
desfăşurau în cursul anuluic'.
Tot acum au loc şi o serie de ritualuri menite să asigure sănătatea şi
invulnerabilitatea animalelor la atacurile vrăjitorilor, în acest sens dându-li-se ca să
mănânce „Crucea paştei" adică agneţul prescurii.
7
Un alt obicei cu vădită tentă apotropaică menit să împiedice luarea manei

laptelui este „Cucu - Răscucu''. În cadrul acestuia, fiecare familie făcea nişte colaci
din pâine nedospită. pentru ca să nu coacă pulpa animalului. Găleata folosită la
muls era împodobită cu o cunună de salcie, iar colacul era stropit cu lapte la
mulsoare până când acesta se îmbiba bine. Mulgătorul împreună cu un ortac de-al
său apucă pe sub burta oii sau vacii colacul. Unul spune ,,cucu" celălalt răspunde
„răscucu". După repetarea formulei de trei ori, colacul este rupt, cel care are bucata
cea mai mare considerându-se că va fi mai longeviv 8, deci pe lângă momentul
prielnic săvârşirii unor ritualuri cu caracter apotropaic, este şi momentul prielnic
pentru practici cu caracter oracular.
O altă modalitate de a proteja animalul de atacurile vrăjitorilor de mană era
şi presărarea în jurul acestuia a unor seminţe de mac, gest însoţit de formula numai
atunci să poată fura vrăjitoarea laptele când va reuşi să adune toate seminţele de
')
mac.
În satele de pe Valea Sebeşului, în acelaşi scop se pune la poartă o creangă
de măceş sau spini 1°, iar dacă vrei ca nimeni să nu-i poată lua mana unei vaci, când
aceasta se naşte trebuie trecută prin toarta unei căldări de aramă şi trebuie bătut un
cui în pământ acolo unde i-a picat capul, după care doi copii trebuie să treacă peste
ea. La Purcăreţi, înainte ca viţica să facă primii paşi, i se făcea cruce cu usturoi, sau
cu alte substanţe urât mirositoare, la fiecare picior„ apoi i se dădea să mănânce două
gălbenuşuri de ou amestecate cu sare şi usturoi . În mâncarea animalelor se mai
11
puneau şi alte ingrediente magice, menite să le asigure imunitate cum sunt tămâia,
apa sfinţită 12 sau sare care a fost binecuvântată la biserică de Sf. Haralambie (IO
februarie).
5
Muşlea - Bârfea /970, p. 360.
<, Olteanu 200/, p. 205.
Niculiţă - l'oronca /998, I, p. 253.
7
K Drâguţ I 977, p. 141.

9
Caravei 1995, p. 248.
10
Informator, Yasiu Gheorghe din Sebeşel, 71 de ani în 2003.
11
Pave/esrn /9-1-1, p. 39.
p
- !'ave/eseu l'N-1, p. 70.
l'AIRIMONIVi'vl i\l'VLENSI-: V-VI
. În judeţul Alba se credea că există două feluri de strigoaie: ,.Morandelc'',

care iau laptele cu totul animalul rămânând complet fără lapte. şi ,.Strigoaiele"",
care lasă laptele luându-i doar mana 1.,.
Se obişnuieşte încă să se respecte nişte tabu-uri care împiedică pierderea
laptelui animalului în mod accidental, astfel la Pianu de Jos şi nu numai, este
răspândită practica conform căreia atunci când fată vaca 1rn este bine să dai sau să
împrumuţi nimica din casă, pentru că împreună cu acel obiect poţi da şi laptele
vac11• · 14 .
O altă modalitate de a împiedica strigoaia să fure mana laptelui este ca atunci
când fată vaca, să tragi viţelul pe vacă în sus (adică de la coadă spre cap, pe spate)
şi să zici „Cân o număra strigoaia părul de pe vacă înainte şi înapoi, atunci să strice
vaca, atunci şi nici atunci" 15 •
Dacă însă totuşi se întâmplă ca vrăjitorul să fure mana laptelui, pe Valea
Sebeşului se cunosc şi modalităţi de aducere înapoi a laptelui. În manuscrisul lui
Nicolae Filimon, redactat între 1873 - 1883 sub titlul generic .,Leacuri", se
păstrează o reţetă pentru a recăpăta laptele: ,,Marţi la amiazi de la 11 ceasuri să
începi a bate vaca legată cu ştreang de uşia tinzii şi coperită cu un ţol sau zeche
neagră să o baţi cu două beţe de alun până va veni strigoaia, vorba bună să nu-i
dai" 16 •
Astfel de practici menite să păzească animalele de acţiunea malefică a
strigoilor, dar şi pentru spor. sunt specifice tuturor zonelor pastorale şi erau
frecvente şi în alte momente cheie ale anului. La Bobotează (6 ianuarie) se coceau
două pâini una mare şi una mică, cea mare pentru preot iar cea mică pentru
animale 17 , după ce în ajunul sărbătorii se presăra pe masă şi sub faţa de masă tărâţe
care apoi erau date animalelor să le mănânce •
18
În ajunul sărbătorii Sf. Andrei (30 noiembrie), moment cunoscut şi sub

denumirea de ,,noaptea strigoilor", când se dezlănţuie. la fel ca în ajunul Sf.
Gheorghe, fortele malefice, se folosesc seminţe de mac presărate în jurul
animalelor pentru a fi ferite de atacurile vrăjitoarelor •
19
Alt moment foarte important consacrat naturii renăscute şi care cuprinde

numeroase practici apotropaice îndreptate în principal asupra vrăjitorilor de mană
20
atât a animalelor cât şi a recoltelor, este data de 30 aprilie ajunul Armindenului .
Acum în Bihor are loc ritualul denumit „Alungarea Strigoilor". Acesta
constă într-un dialog care se desfăşoară de la o casă la alta: ,,Auzi mă! - Aud mă! -
13
Pavelescu 1944, p. 64.
14 Informator Gheorghe Costea din Pianu de Jos, 30 de ani în 200 I.
15
Pavelescu /998, p. 316, nr. 11.
16
Pavel eseu 1970, p. 570, nr. 2 I.
17
Gorovei /995, p. 256.
18
Gorovei 1995, p. 130.
19
Gorovei 1995, p. 248.
20
O/leanu 2001, p. 218.
Radu 1'0101a11u
Cine-i strigf1! /Dracu-I frigă/ Pc frigare/ De cca marc!'' Replica este preluată din
21
casă în casf1. creându-se că aşa se alungă strigoii •
Dqi destul de numeroase. aceste practici m1 se compară ca frecvenţă cu cele
menite să asigure paza animalelor contra prădătorilor.
În ziua de Sf. Gheorghe la ieşirea oilor se punea un lanţ la poarte fiecărei
gos1Jodării. iar la staul se aşezau o secure şi doi piepteni pentru cânepă încleştaţi ca
~ 11
să se înckştcze gura lupului şi să nu poată mânca animalele--.
Acest tip de practici îşi găsesc expresia deplină în cadrul ciclurilor de
sărbători dedicate „Filipilor" .
..Filipii" sunt consideraţi de către popor a fi un fel de sfinţi însărcinaţi de
Dumnezeu cu îngrijirea vitclor23 , nişte apostoli care în timpul prigoanei contra
creştinilor au fost aruncaţi într-o groapă cu lupi de unde au scăpat nevătămaţi ~. Tot
2
despre ei se spune că erau trei fraţi, dintre care unul era şchiop .
25
Există şi convingerea că numărul Filipilor este o tradiţie de familie, după

moştenirea stăpânei casei, care atunci când îşi mărita fata, îi dădea şi ei câte un
26
Filip, lucru care, dacă avea mai multe fete, ducea la rămânerea fără Filip .
Un motiv frecvent întâlnit în tradiţiile consacrate Filipilor, sau păstorilor
lupilor cum mai sunt numiţi, este acela al pedepsirii omului irevenţios .
27
Există mai multe rânduri de Filipi, de toamnă şi de iarnă. Primii Filipi de

toamnă se sărbătoresc în perioada 26 - 28 septembrie, cunoscuţi şi sub numele de
Berbecari . În această perioadă nu se coase, nu se împunge cu acul în piele, nu se
dă împrumut nimic, nu se mănâncă şi nu se lucrează în general nimic crezându-se
că în acest fel turmele de oi sunt păzite de lupi2 •
8
O altă etapă în calendarul Filipilor de Toamnă este perioada 12 - 14

noiembrie, având ca şi punct culminant ziua de 13 noiembrie, cunoscută sub
denumirea de Ziua Lupului sau Gădinetele ţinută pentru ca vitele să fie ferite de
29
muşcătură de şarpe sau lup • În ziua următoare, 14 noiembrie se sărbătoreşte alt
Filip, exact în ziua în care calendarul ortodox celebrează pe Sf. Apostol Filip, ne
fiind exclus ca acesta să fi fost punctul de plecare al acestor ceremonii specifice
lunii noiembrie 30 .
Dintre Filipii de toamnă, cei mai importanţi însă cei din acest din urmă ciclu,
care se ţin la lăsatul de sec al postului Crăciunului, trei zile înainte şi trei zile după
începerea postului. Mai există un Filip la 7 zile după lăsarea postului, Filip
Şchiopul, a cărui zi cade de Ovidenie, în 21 noiembrie. Acesta este considerat a fi
21
Marian 199-1, li, p. 317.
22
C11ce11 1973, p. 447.
'1
- Oltean11 2001, p. 72.
14
- Oltea1111 200 I, p. 480.
25
26
Foc hi I 970, p. 127.
27
-'M Marian 199-1, I, p. 186.
-'') p an1/1·1 ie I 997, p. 2 I O
111
1':\IRl:\lONIV:--1 ,\l'VLJ.'.\SI V-VI
cel mai rău dintre cei trei fraţi. care a dovedit faţă de lupi o cruzime ieşită din
comun. ucigându-i fără milă de câte ori îi întâlnea. În această situaţie. lupii s-au
plâns stăpânului lor. Sf. Petru cerându-i să intervină în favoarea lor. Cobor{md
sfântul pe pământ. lupii cer răzbunare şi îl roagă totodată să Ic ursească ce să
mănânce fiecare. lucru pe care sfântul l-a făcut. Un lup şchiop. ajuns mai târziu din
cauza handicapului său. rămas fără pradă. strigă în urma sfântului care plecase
deja. cerându-i să-i sorocească şi lui ceva să mănânce. Sfântul Petru. intercscÎndu-sc
de starea lui, află că a fost chilăghit de Filip Şchiopul. atunci sfântul îi urseşte să-l
mănânce pe însuşi Filip Şchiopul. lucru pe care lupul l-a făcur' 1 • pentru că nimeni
nu poate scăpa de ceea ce i-a fost hărăzit.
O altă variantă spune despre acest personaj că a fost un om simplu care
încolţit de o haită de lupi s-a rugat Sfântului Petru care le-a încleştat gurile'".
În general în aceste zile ale Filipilor. se impun unele interdicţii legate de
activităţile casnice. Acum se lipeşte gura sobei ca să se lege gura lupului.
Gospodinele nu mătură prin casă şi nici nu scot gunoiul afară. În unele părţi se
mătură, dar numai noaptea, iar gunoiul este ţinut după uşă trei zile după care se
ardeiază şi se aruncă afară. Se procedează astfel cu gunoiul crezându-se că
lupoaicele scormonesc în el în căutare de cărbune, pentru că există credinţa că lupii
nu se pot prăsi până când nu mănâncă un cărbune din vatră în zilele Filipilor de
toamnă. Tot în această perioadă femeile nu au voie să coase, să împungă în piele.
să umble cu acul sau alt obiect ascuţit, nu torc, nu macină şi nu dau nimic cu
împrumut''. Tot pentru a prevenii ca lupii să atace animalele. se încleştau doi
piepteni spunând „Aşa să se încleşteze gura lupilor, să nu poată mânca vita
cutare" 34 •
Filipii de iarnă încep în 25 ianuarie şi se întind cu date variabile până la 3
februarie. Prima zi din Filipii de iarnă (25 ianuarie) este cea mai impo11antă
sărbătoare din anotimpul rece consacrată lupilor, în care se respectau cu stricteţe
multe tabu-uri, această zi indicând şi sfârşitul unei pe~ioade de împerechere a
lupilor începută cu 80 de zile în urmă la Filipii de toamnă''.
O altă zi din ciclul Filipilor de iarnă este 30 ianuarie, sărbătoare cunoscută şi
sub numele de Tri5fetiţele. Se consideră că acum este Filipul cel mai periculos, căci
există credinţa că cine va lucra în această zi, atunci când va pleca la drum va fi
atacat de 1upr .
-,6
Perioada de 1 - 3 februarie este marcată de alt ciclu de zile dedicate lupului.
acestea fiind ţinute pentru a fi ferite vitele şi mai ales oile de atacurile
sălbătăciunilor 37 , acest ultim ciclu de Filipi de iarnă având ca punct culminant ziua
de 2 februarie, Întâmpinarea Domnului. Sărbătoarea creştină are ca personaj
Radu Totoianu
principal pe Maica Domnului care-l duce în această zi pe pruncul Iisus la templu.

însă în tradiţiile populare. în aceiaşi zi apare un personaj feminin enigmatic.
Streta11io. o femeie deosebit de rea şi periculoasă, ofensată de un bărbat pe care-l
pedepseşte hărăzindu-i ca turmele să-i fie mâncate de lupi' •
8
În tot timpul acestor sărbători dedicate lupilor. se evită pronunţarea

cuvântului „lup'' crezându-se că simpla lui pronunţare duce la venirea acestuia la
,;(J
Ol .
Alte sărbători care au ca obiect prevenirea atacării turmelor de către
animalele de pradă. în speţă lupii sunt „ Circovii ". La fel ca şi „Filipii" şi aceştia
cunosc mai multe perioade de activizare. Despre Circovi se crede că sunt păzitorii
şi îngrijitorii de hrană ai animalelor sălbatice . Aceştia se sărbătoresc între 16 - 18
40
iulie. cel mai însemnat fiind în data de 17 iulie. când calendarul creştin o
celebrează pe Sf. Muceniţă Marina. considerată de popor a fi sora Sf. Ilie. Ca şi în
cazul ,.Filipilor" există interdicţii privind munca însă în aceste zile se putea totuşi
lucra câte ceva dar numai până la prânz, rămânând în vigoare toate celelalte
41
interdicţii specifice „Filipilor" de a nu coase, mătura sau umbla cu piepteni . Aşa
cum am mai afirmat, miezul sărbătorilor dedicate Circovilor era ziua de 17 iulie.
Sf. Muceniţă Marina. zi ţinută cu stricteţe deoarece aceasta la mânie are o putere
devastatoare, putând incendia recoltele sau atrage lupii asupra turmelor42 .
Un alt ciclu de Circovi cade între 19 - 21 iulie, în ajunul şi a doua zi după
Sf. Ilie, cunoscuţi sub denumirea de Circovul Sf Ilie ăl dintâi ( 19 iulie) şi respectiv
Circovul Sf Ilie ăl de pe urmă43 .
Pe aceiaşi linie ca şi „Filipii'' sau „Circovii", se înscriu şi „Martinii" sau
zilele ursului, care debutează în data de I august cunoscută şi sub denumirea de
Macaveiul ursului, J~npuiatul urşilor sau Paştele viţeilor. Această primă zi a
ursului este în strânsă legătură cu declanşarea perioadei de împerechiere a urşilor.
Ca şi practici specifice, acum se scot fagurii de miere din stupi şi toţi trebuie să
guste din acesta, ca să fie feriţi de lupi şi urşi 44 . În unele zone se obişnuia să se
arunce în această zi afară o bucată de carne zicând „Na ursule!" 45 •
Ca şi în cazul „Filipilor" în zilele ursului nu se lucrează nimic. nici măcar nu
se mulg vacile, acum lăsându-se viţeii să sugă, de la acest obicei venind denumirea
de „Paştele viţeilor" 46 .
47
Alte zile ale ursului sunt 2 august, 13 august şi 13 septembrie. dată la care
se încheie sărbătorile consacrate acestui animal, când, la fel ca şi la I august sunt
interdicţii legate de muncă inclusiv mulsul vacilor48 .
38
Olteanu 200/, p. 88.
39
Ghinoiu I 999, p. 207.
40
41
Fochi /970, p. 82.
41
Olteanu 200/, p. 323.
-1J Olteanu 200 I, p. 328.
44
Olteanu 200/, p. 353.
~ Muştea - Bârfea /970, p. 399.
4
41
' Olteanu 200/, p. 353.
l'/\TRil'vlONIVi\l /\l'VLLNSJ·: V-VI
Există şi un ciclu de Martini de iarnă. trei la număr, care cad întotdeauna la

40 de zile după Crăc_iun, cel mai important, al doilea. numit şi „Mă1tinul cel mare"
cade întotdeauna la Intâmpinarea Domnulu,... 9 .
Altă sărbătoare importantă ţinută pentru a fi păzite animalele de prădători
este Sf. Petru de iarnă (Cel Şchiop), ţinută în 16 ianuarie, dată pe care unii o
consideră drept cea mai importantă zi din anul lupului. Patron al lupilor Sf. Petru
cel Şchiop este o divinitate foarte puternică care reglează comportamentul
distructiv al animalelor de pradă sorocind acestora ce să mănânce şi sancţionând
oamenii care nu au grijă cum se cuvine de animalele lor existând convingerea că
dacă vita nu este mulţumită de modul cum este tratată, atunci i-o ia. În această
ipostază „câinii lui Sâmpetru", adică lupii, apar ca un instrument al destinului 50 .
Şi în satele de pe Valea Sebeşului sunt răspândite toate aceste practici. Un
cioban bătrân îmi spunea: ,,[ ... ]Oile-s ca albinele toate opăcelile ăstea trăbă să le
ţâi"S I.
Filipii sunt prezenţi şi respectaţi. acum legându-se foarfecele cu lînă şi
agăţându-se în cui, pentru a nu lucra cu ele 52 . Pe valea Sebeşului nu se legau cu
prilejul Filipilor doar foarfecele ci şi cleştii, pentru a se încleşta gura lupilor 53 ... Să
nu lucrezi cu foarfecele tri zâle-n dulce şi tri zâle-n post" 5-1 mă avertizează un
bătrân cioban din Săsciori, referindu-se la perioada Filipilor de toamnă.
Şi Sânpetru de iarnă este ţinut pentru ca lupul să nu-ţi ia din oi sărbătoarea
55
,
fiind cunoscută pe Valea Sebeşului şi sub denumirea de Lanţul Sf Petru, moment
în care sfântul împarte godinilor (animalelor de pradă), animalele pe care trebuie să
le mănânce în anul în curs .
56
Dintre celelalte sărbători de iarnă se vorbeşte de „Tretania ", adică Stretania (2

februarie), când ursul iasă din bârlog şi dacă-şi vede umbra se bagă la loc pentru că iarna
nu dă semne de retragere .
57
Primăvara la Sânti 40 de mucenici (9 martie) nu ai voie să bagi lemne în

colibă, că ai de lucru cu ;,ăla lung" (şarpele) care-ţi muşcă vitele 58 .
Macaveiul ( 1 august) este strict respectat mai ales de ciobanii de la munte
care acum ţin post negru toată ziua pentru ca ,,ăla mic" (lupul) şi „ăla mare" (ursul)
să nu atace oile 59 . Pe lângă ziua de I august în acelaşi scop se ţinea şi ziua de 7
47
Olteanu 200 I, p. 354, 366.
48
Ghinoiu 1997, p. 226.
49
Mangiuca 1881, p. 11, după Olteanu 200 I, p. 90.
50
51
Informator Constantin Roman din Tonea, născut în I925.
52
Informator Eleonora Olar din Tonea, născută în 1930.
53
Informator Petru Dican din Pleşi, născut în 1932.
54 Informator Nicolae Radu din Săsciori, născut în 1933.
55 Informator Constantin Roman din Tonea, născut în I 925.
56 Informator Ion Chirilă din Săsciori, născut în 1932.
57 Informator Ion Chirilă din Săsciori, născut în 1932.
58 Informator Nicolae Radu din Săsciori, născut în 1933.
59 Informator Olar Vasile din Tonea, născut în 1958.
Radu Toto1a1111
august, ne lucnîndu-se de loc cu lână sau cu instrumente folosite la prelucrarea

acesteia'' 0 .
Tot în rândul ciobanilor la munte în perioada văratului se impun anumite
restricţii de natură sexuală, existând convingerea că ,, ... ciobanul care mere la
băciţe, cam are val cu gadina, cam vine la turmă să ştii. Dacă tot umblă, cam vine
Ia e I. a- ,a are pagu ba-,,(, I .
Să fie oare această credinţă o reminiscenţă dintr-o perioadă în care prezenţa
femeilor la stână în timpul văratului era considerată nefastă, deşi una din trăsăturile
specifice păstoritului mărginenilor Sebeşului şi ai Sibiului, este tocmai prezenţa
acestora la stână?
Alte „opăceli'" mai sunt la Precup (8 iulie) şi Pantelimon (27 iulie) zile care
se ţin pentru gadin('~. Se pomeneşte şi o ,,opăceală'' mai deosebită, numită Cuchia
care are loc în ziua de 7 mai când se leagă foarfecele şi se atârnă în cui, crezându-
se că dacă tai cu foarfeca căpiază oile 6 ', evident este vorba despre o contaminare a
acestei opăceli cu interdicţii specifice „Filipilor''.
În general astfel de „opăceli'' sunt cunoscute şi în alte zone etnografice. Ele
au ca obiect protejarea vitelor de animalele sălbatice şi sunt ţinute la 14 iunie (Sf.
Elisei), pentru lupi şi urşi 64 , 29 iunie, Sâmpetru de vară 65 sau 8 iulie, ziua Sf.
Procopie66 , zi în care lupul capătă şi valenţele unui instrument punitiv, crezându-se
că acesta răpeşte copii celor care lucrează în decursul zilelor respective . Acestora
67
I-i se adaugă ziua de 23 august zi în care se sărbătoreşte Sf. Martir Lupu, numele
acestuia ne putând fi trecut cu vederea fără a fi asociat cu ferocele prădător68 , 4
septembrie, ziua Sf. Mare Mucenic Vovila, despre care se spune că şi-a petrecut
întreaga viaţă în pădure, trupul său fiind acoperit cu păr ca al animalelor , sau ziua
69
de 17 octombrie, Sf. Osie, când la fel ca în timpul „Filipilor" se încleştau dinţii la

pieptenii cu care se scărmăna lâna, interzicându-se orice activitate legată de
prelucrarea lânii, părului şi pieilor70 .
O importantă sărbătoare pastorală este şi ziua de Sumedru sau Sumetru.
suprapusă peste ziua Sfântului Dumitru la 26 octombrie. Sumetru este considerat a
fi una dintre divinităţile Panteonului românesc, patron al iernii pastorale, care
împreună cu Sângeorgiul împarte anul pastoral în două anotimpuri simetrice, cel
cald, 23 aprilie - 26 octombrie cu centru al timpului la Sf Ilie (20 iulie) şi cel rece
26 octombrie - 23 aprilie, cu centru al timpului la Sânpetru de iarnă ( 16 ianuarie).
60
Informator Petru Dican din Pleşi, născut în 1932.
61
Informator Olar Vasile din Tanea, născut în 1958.
62
Informator Ion Dican din Pleşi, născut în 1966.
63
Informator Constantin Roman din Tanea, născut în 1925.
64
Olteanu 200/, p. 273.
65
Olteanu 200/, p. 297.
66
Marian I 99./, I, p. 83.
67
Olteanu 200/, p. 3 IO.
68
Olteanu 200/, p. 377.
69
Pan!filie /997, p. 170.
70
Ghinoiu /999, p. 139.
l'.-\TRL\101\l\'~1 .\l'VLI.NSI. V-VI
ln opoziţie cu Sângeorgiul care încuie iarna şi trezeşte natura la viaţă. Sumedrul

încuie vara şi este asociat cu moartea naturii: 1 •
Originea pastorală a sărbătorii este dovedită atât de durata de şase luni a
înţelegerilor, perioadă suprapusă peste sezonul cald. prielnic păstoritului. cât şi de
zicala: .. La Sângeorz se încaieră câinii. la Sumedru se bat stăpânii··. adică
primăvara la formarea turmelor. se încaieră câinii între ci pentru că nu se cunosc iar
la Sumedru. se bat stăpânii pentru că nu se respectă contractele încheiate la
Sângeorz 72 .
De altfel tradiţiile populare referitoare la Sf. Dumitru spun că acesta a fost
un cioban care vieţuia împreună cu turma sa într-un codru mare. uncie nu făcea
altceva decât să se roage şi să-şi îngrijească oile. Într-o noapte visează că mai sunt
şi alţi oameni ca el şi porneşte în căutarea lor. mergând de-a dreptul peste râpi şi
pâraie, fără a se afunda în ele şi fără să se ude. Ajuns într-un sat intră într-o biserică
unde vede preotul slujind Sf. Liturghie, oamenii vorbind între ei şi un drac
însemnându-le păcatele. Văzând dracul că ciobanul nu face nimica şi nu are ce
păcat să-i însemneze. trage un vânt. Sf. Dumitru l-a auzit şi a început să râdă şi
dracul i-a însemnat păcatul de a fi râs în biserică. Pe drumul de întoarcere, când a
trecut peste ape s-a udat şi s-a cufundat în râpi până la genunchi. Dându-şi seama
ca a greşit în faţa lui Dumnezeu, a hotărât să nu mai meargă niciodată între oameni
şi a rămas singur cu turma sa în pădure. După ani a murit, iar oamenii l-au găsit
mort în stână fără a fi putrezit însă, l-au îngropat, pe locul stânei au zidit o biserică
şi pe el l-au cinstit ca pe un sfânt .
73
Acum în pragul iernii este momentul săvârşirii unor practici cu caracter

oracular, făcându-se preziceri despre starea vremii. În acest scop, ciobanii îşi
aşează cojocul în mijlocul oilor şi urmăresc ce fel de oaie se va aşeza pe el. Dacă
oaia îi neagră, este semn că iarna va fi blândă, dacă se aşează o oaie albă, iarna va
fi aspră 7 ~.
O altă variantă a acestei practici este cea în care ciobanii pândesc toată
noaptea oile ca să vadă ce oaie se va ridica prima. Dacă se ridică o oaie albă şi va
pleca în jos, iarna va fi grea, dacă se ridică o oaie neagră şi va pleca în sus, iarna va
fi uşoara- 75 .
Alte sărbători în care se fac simţite influenţe ale vieţii pastorale sunt ajunul şi
ziua Sf. Andrei. Ajunul .~f Andrei (29 noiembrie) este considerat unul dintre cele
mai mari ajunuri ale calendarului popular, un moment în care se dezlănţuie forţe
malefice şi duşmanii tradiţionali ai păstorilor, fie că sunt oameni (strigoii). fie că
sunt animale (lupii). Şi despre Sf. Andrei se crede că ar fi stăpân al fiarelor
sălbatice cărora le dă acuma voie să umble şi să mănânce vitele celor care nu au
păzit sărbătoarea
7
(,.
71
Ghinoiu 2003, p. 357.
72
Ghinoiu /999, p. 159.
73
Olteanu 200 I, p. 451 - 452.
74
Pamfilie /997, p. 187.
75
Fochi 1970, p. 242.
7
(' Olteanu 200 I, p. 500.
Radu foto1allu
lntcrdictiilc sunt la fel ca cele din cazul „Filipilor" , iar ca o practică

77
special{1. acum se făcea drobul de sare al vitelor care era descântat şi îngropat într-
un stomac sub pragul staulului, pentru a fi dezgropat la Sângeorz şi dat animalelor
să-l mănânce amestecat cu tărâţe sau mălai, în scopul a fi ferite de acţiunea
vrăjitori lor de mană .
78
În ziua următoare, .~f' Andrei (30 noiembrie), este momentul în care conform
credinţelor populare se formează haitele de lupi care rămân constituite până în ziua
de bobotează (6 ianuarief. Se crede că în această zi lupii capătă puterea de a-şi
răsuci gâtul, iar când îi aud urlând oamenii cred că-l roagă pe Sf. Petru să le
hărăzească prada . Şi ziua Sf. Andrei se serberază prin nelucrare, pentru a nu fi
80
81
atacate vitele sau chiar oamenii care pornesc acum la drum •
Altă sărbătoare importantă din punctul de vedere al practicilor apotropaice
menite să înlăture pericolul ca animalele să fie atacate de prădători este Crăciunul
(25 decembrie), când are loc începutul unei practici magice care va fi terminată la
Sf. Vasile (31 decembrie) numită „Legatul fiarelor".
În seara de Crăciun, pe masă se aşează o pâine numită „stolnic". Masa este
înconjurată cu un lanţ de fier, iar după opt zile, la Anul Nou, pâinea este tăiată în
felii şi mâncată de copii şi animale, iar lanţul cu care a fost legată masa se aşează în
faţa grajdului pentru ca animalele să treacă peste el, crezându-se că astfel ele vor fi
...1ente
. de Iupt-s?-.
Există şi o serie de sărbători în care se înfăptuiesc practici menite să păstreze
sănătatea animalelor. O astfel de sărbătoare are loc la 11 iunie, în ziua Sf. Apostol
Vartolomeu. După cum o arată şi rădăcina numelui sfântului, cuvântul cheie al
sărbătorii este învârtirea, întoarcerea, de aceea oamenii evită acum mişcările de
învârtire, cum ar fi torsul, pentru a nu produce efecte nedorite (ameţeli, întoarceri
ale bolilor acolo unde au mai fost). În sens pozitiv acum este momentul în care
învârtirea poate fi folosită în magia întoarcerilor, trimiţând înapoi vrăjile. Printre
altele, această zi este ţinută pentru a nu căpia oile 83 .
Tot acum ciobanii stau la pândă în timpul nopţii să surprindă luceafărul de zi
răsărind, crezând că astfel oile se vor îngrăşa şi înmulţi 84 .
Altă sărbătoare menită să apere sănătatea animalelor este Sf. Teodosie ( 11
ianuarie), ţinută ca să nu înnebunească viţeii proaspăt fătaţi 85 , sau ziua Sf. Modest
6
(18 decembrie)8 •
77
Fochi /970, p. 16.
Mangiuca 188/, p. 31 după Olteanu 200/, p. 501.
78
79
O / teanu 200/, p. 504.
80
Pam.fi/ie /997, p. 96 - 97.
8
tPamjilie /997, p. 224.
82
Ghinoiu 1999, p. 23 1.
83
Olteanu 200/, p. 268 - 269.
Muşlea - Bârfea /970. p. 376.
84
85
86
Pamjilie /997, p. 259.
l'.\TRIMONIV\1 .-\l'VI.LNSL V-VI
Toate aceste practici nu sunt un aliment traditional al fanteziei

colective, ci un rezultat al experienţei trăite mistic, ele ţi~ sufletul omenesc
într-o continuă atenţie şi emoţie, care determină la rândul ei iluzii şi
experienţe mistice .
87
IMPLIKA TIONEN DER SCHAFZUCHT IN DIE

HAUPTSĂCHLICHEN FEIERT AGE DES JAHR
(Zusamenfassung)
Schafzucht ist eine wichtige traditionelle wirtschattliche Activităt praktizicrt

von den Rurnănen. Deshalb hat es seinen Abdruck druch spezifische Nuancen Uber
die hauptsăchlichen Feiertage im Verlaufe des Jahrcs hinterlassen. Die Sorgen des
Schăfers fur seine Herde Uberschreiten die Grenzen der physischen Verpflegung
der Tiere.
Bestimmte Tabu's hapen sich auferlegt . Sie waren und sind noch
respektiert von den Schăfern und von den Tierebesitzer. 1hr Ziel ist die
Herde vor den wilden Tieren zu behi.iten zum beispiel Wolfe und Băren.
Abrevieri:
Apulum= Acta Musei Apulensis, Alba Iulia.

AMET= Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, Cluj.
St. Cam. etn.-ist = Studii şi comunicări de etnografie - istorie. Caransebeş.
BIBLIOGRAFIE:
Cuceu 1973 - Ion Cuceu, Ohiceiuri şi credinţe în legcrlurăcu

ocupaţiile /radiţionale la Gârhău. judeţul Sălaj, în
AMET, Cluj, 1973. p. 435 - 456.
Drăguţ 1977 - Maria Drăguţ, Pavel Drăguţ, Riluri agricole şi pas/orale
pe Valea Bistrei, în St. Com. eln. - isl., IL Caransebeş, 1977.
p. 133 - 144.
Fochi 1970 _ Adrian Fochi, Datini şi eresuri populare de la .\fârşitul
secolului al XIX-iea, Bucureşti, 1970.
Ghinoiu 1997 - Ion Ghinoiu, Obiceiuri de peste an. Dicţionar,
Bucureşti, I 997.
Ghinoiu 1999 _ Ion Ghinoiu, Zile şi mituri. Calendarul ţăranului român
2000, Bucureşti, 1999.
Ghinoiu 2003 _ Ion Ghinoiu, Sărhălori şi obiceiuri româneşti,
Bucureşti, 2003.
87
?ave/eseu /944, p. 90.
Radu Totoianu
Gorovei 1995 - Artur Gorovei, Credinţi şi superstiţii ale poporului

român, Bucureşti, 1995.
Haşdeu 1997 - Bogdan Petriceicu Haşdeu, Omul de flori. Basme şi
legende populare româneşti. Bucureşti, 1997.
Mangiuca 1882 - Simeon Mangiuca. ( 'ălindariul julianu, gregorianu şi
poporalu românu cu comentariu pe anul I RR2. Oraviţa.
1882.
Marian 1994 - Simion Florea Marian, Sărbătorile la români, voi I - li.
Bucureşti, 1994.
Muşlea - Bârlea 1970 - Ion Muşlea, Ovidiu Bârlea, Tipologia folclorului. Din
ră.,punsurile la chestionarul lui B.P. Haşdeu. Bucureşti.
1970.
Niculiţă- Voronca 1998 - Elena Niculiţă - Yoronca, Datinile şi credinţele
poporului român adunate şi aşe::ate În ordine mitologică,
voi. I - li, Bucureşti, 1998.
Olteanu 2001 - Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român,
Bucureşti, 2001.
Pamfilie 1997 - Tudor Pamfilie, Sărbătorile la români, Bucureşti, 1997.
Pavelescu 1944 - Gheorghe Pavelescu, Mana În folklorul românesc.
Contribuţii pentru cunoaşterea magicului, Sibiu. 1944.
Pavelescu 1970 - Gheorghe Pavelescu, Folclor medical din Valea
Sebeşului în Apulum, VIII, Alba Iulia, 1970, p. 549 -
578.
Pavelescu 1998 - Gheorghe Pavelescu, Magia la români, Bucureşti. 1998.
Pavelescu 2004 - Gheorghe Pavelescu, Valea Sebeşului: monografie etno
- folclorică, voi. I, Sibiu, 2004.
JURNALUL POETIC DE LAT ĂRT ĂRIA
GHEORGHE PAVELESCU
Tărtăria, sat aparţinând în prezent comunei Săliştea de Alba (fostă Cioara).

constituie una din cele mai importante staţiuni arheologice din zona Sebeşului. Ea
cuprinde mai multe nivele de locuire: din neolitic. perioada de tranziţie de la
neolitic la bronz. din epoca bronzului şi chiar mai târziu. Cea mai îndelunoată
locuire este cea neolitică. în cadrul căreia se suprapun mai multe aşezări aparţinând
culturilor Criş. Turda.>·, Petreşti, ( 'o(ofeni. În cadrul nivelului Turdaş se situează
descoperiri deosebite, cum ar fi ceramica de tip Tisa, şi un marc complex de cult.
cuprinzând într-un depozit unitar resturile sfărâmate ale unui schelet omenesc. 26
figurine de teracotă. trei de alabastru. o brăţară din cochilie mediteraneană şi trei
tăbliţe de lut.
Dintre toate, cele mai• importante sunt tăhliţele de lut ars, de tip
mesopotamian, dintre care una reprezintă, probabil. o scenă de vânătoare.
schematizat redată, iar celelalte două au suprafeţele acoperite de semne dispuse în
mai multe registre, interpretate ca elemente de scriere rudimentară. analoage cu
cele descoperite în Mesopotamia. în perioada protoliterară. Tăbliţele de la Tărtăria
fac parte din străvechea cultură Turdaş, care împreună cu cultura Vinca alcătuieşte
un complex cultural neolitic. propriu sud-estului Europei. Pentru un consens
arheologic unanim, s-a ajuns la concluzia că tăbliţele aparţin mileniului III î.e.n. 1 •
Dar nu despre o nouă descoperire arheologică va fi vorba în acest Juma!
poetic, ci despre un carnet cu versuri populare, transcris, probabil, după un alt
manuscris, alcătuit nu se ştie când şi de către cine. Pe autorul copiei pe care o
prezentăm. nu-l cunoaştem, decât din datele sumare pe care ni le oferă. El poartă
nume de floare: Romaniţa Tenea. Este în clasa a VI-a şi are 17 ani. Manuscrisul
circula la tineretul din satul meu natal, Purcâreţi. din jud. Alba. L-am descoperit în
1929.
Eram elev în clasa a III-a, la Gimnaziul din Sebeş. Cunoşteam poeziile lui
Eminescu şi volumul Poezii populare ale românilor. Adunate şi Întocmite de Vasile
Alecsandr? Colecţia lui Vasile Alecsandri a devenit curând pentru mine „cartea de
căpătâi", care împreună cu alte studii despre poezia populară. sempate de Al. Rus.,·o
şi Al. Odohescu mi-au sensibilizat sentimentul creaţiei folclorice. In aceste condiţii,
era firesc ca manuscrisul de la Tărtăria să-mi atragă atenţia. Am făcut imediat o
copie-manuscris, pentru uzul personal.
Primul text ce mi-a atras atenţia a fost balada Brumărelul, o variantă mult
mai şlefuită, prin procesul transmiterii orale. decât cea publicată de Vasile
Alecsandri-'. De aceea, am şi reprodus-o în volumul Balade populare din sudul
1 Lucian Roşu. Dicţionar enciclopedic ele artei veche româneascci. Bucureşti, 1980. p. 330.
~ Cu O introducere de Ion Bentoiu, Directorul Gimnaziului din Constanţa, volum apărut în
colectia "Biblioteca pentru toţi.". nr. 443-445.
3
V. Alecsandri, Op. cit., p. 38.
(ihcorghc Pavclcscu
Dar nici una dintre ele Fără lumină de său

Nu-s ca ochii mândrii mele. Mă topesc de doru tău.
Daca-şi dori ca să-ţi cer Sara când mă culc în pat,
10 Două stele de pe cer, 10 Fără perină la cap,
Tu mi-ai da în locul lor, De câte ori te-am visat,
Ochişorii-ţi plini d-amor; Tot în sudori m-am sculat.
Dacă încă ţi-aş mai cere,
Tu să-mi dai flori de plăcere. 12
15 Când ţi-aş cere-o garofiţă, Vai, plinu-i ceru de nori
Tu să-mi dai a ta guriţă. Ca inima mia de dor
Daca-ş cere ca să-mi dai Vai, plinu-i ceru de stele
Două mere dulci din Rai, Ca inima mia de jele.
Tu să-mi dai în locul lor 5 Aşa-mi vine un dor şi-o jele
20 Drăgălaşul sânişor. Unde-am fost şi unde-oi mere.
9 Aşa-mi vine un dor şi un plâns
Şi-am zis verde de fior, Unde-am fost şi ce-am ajuns.
Păsărică-n trei culori,
Ia-mă şi pe mine-n zbor, 13
Să mă duc unde mi-i dor. Ardă-te focu năcaz,
5 Şi-am zis verde frunză lată De tânăr copil te-am tras,
Ieşi, mândruţo, pân la poartă, Dar acum crescui mai mare,
Ca să te sărut o dată. Te trăsei mergând pe cale.
O dată de te-aş vedea
Mi-aş răcori inima. 14
Frunză verde de bujor,
JO Nici la toamnă nu mă-nsor,
Frunză
verde de hamei, C-am o mândră tinerea
Pusei mâna pe condei, Şi-mi dă gura când oi vrea.
Pe condei şi pe hârtie, 5 Dar nici ea nu se mărită
Şi cu dor încep a scrie. Că de gură nu-i dorită.
5 Eu, mândruţă-ţi scriu-n carte:
Din inimă sănătate, 15
Cu guriţa te sărut, - Bade, bădişoru-meu,
Din inimă nu te uit. Sfădeşte-te maică-ta,
Şi nici nu te pot uita, Pentru că
mi-i săruta?
10 Că ţi-a fost dulce gura. - Măicuţa nimic nu-mi zice,
5 Că ştie că gura-i dulce.
11
Păsărea de pe hinteu, 16
Spune la drăguţu mieu, Foaie verde viorele,
Că eu mor de doru lui Amar de zilele mele,
La umbra alunului. Care m-am născut în ele.
5 La o umbră de tufiţă Căci, maică, când m-ai făcut,
Mor de dorul tău, bădiţă. 5 Mai bine m-ai fi pierdut,
394
PAIRIMONIVM J\PVLI:NSI·: V-VI
De n-aş
mai fi pe pământ, 5 Dar eu dac' m-oi bolnăvi.
Să trag dor şi cu urît N-are cine mă-ngriji,
Şi de mândra despărţit. Că sunt mâncat de străini,
Bate vânt, norii răsună, Ca iarba de mărăcini.
10 Eu n-am nici o voie bună. Păsărică din ogor.
10 Nu mă blestema să mor.
17 Că n-am pe nime cu dor,
Bate vântul, m-ar pătrunde Să mă-ntrebe de ce mor.
Doru mândrii rău m-ajunge.
Bate vânt de primăvară,
Eu duc doru-aici în Ţară.
18
Şi-am zis verde, măr
domnesc,
Tot aştept şi mă gândesc,
Vreo scrisoare să primesc.
Mă pui iară ca să scriu
5 Tot din inimă ce ştiu,
Despre viaţa-mi amărită,
Tot prin străini petrecută.
Străin sunt, străin îmi zice,
10 Străin sunt pe un m-oi duce.
19
Foaie verde de cucută,
Toată lume se mai uită,
Toate-n lume trec şi merg
De la inimă se şterg,
5 Numai la inima mia,
Este un ''rât" şi-o floricea.
Inima mia rău boleşte,
Că ce-am iubit nu mai eşte.
Păsărică din vâlcele,
10 Dă leac inimuţii mele,
Pe mici aripile tele,
Din trii fagi trii rămurele,
De pe buza mândrii mele.
20
Sunt străin
ca şi-un cuc,
Milă n-am unde mă duc.
Cucu cân se-mbolnăveşte,
Mierla vine şi-l hrăneşte.
(ihcorg.hc Pavclcscu
THE POETICAL JOURNAL FROM TĂRTĂRIA

(Summary)
THE POET/CAL JOURNAL FROM TĂRTĂRIA, a village belonging to

Săliştea,Alba County, (Transylvania) is a folk poem notebook that was probably
transcribed from an older manuscript.
The copy's author we are presenting is Romaniţa Tenea. She is a student in
th
the 6 elementary form and she is 17 years old. We discovered the manuscript in
1929.
"Brumărelul" ballad was the first text that captured our attention, being a
more elaborated form that the one Vasile Alecsandri published ( 1865).
"Brumărelul" is the folk term for November month.
The other texts of the manuscript belong to the Iove melancholy poems, and
a few, to the gric/and sad melancholy ones. Romaniţa Tenea accomplishes a sma/1
compendium of the main specific themes in Transylvanian folk poems, especially
in Sebeş region, Alba County, in the 19th and 20 th century.
MUZEOLOGIE - RESTAURARE -
CONSERVARE
COLECTIA DE MOBILIER T ĂRĂNESC DIN
MUZEUL ŢĂRII FĂGĂ.RAŞULU(
GEORGE VALENTIN BOUNEGRU
Mobilierul ţărănesc aflat în Muzeul Tării Făgăraşului „Valeriu Literat", face

parte în cea mai mare parte din colecţia Arto /e11111ului, care cuprinde pc lângă
acesta: obiecte folosite în cadrul ,,industriei casnice" (furci de tors, tipare pentru
ţesături, sucală sau război de ţesut), obiecte de uz casnic (solniţe, ploşti, pristolnice,
linguri şi furculiţe ornamentate etc.), sau alte tipuri de obiecte precum stâlpi
funerari sau stâlpi de poartă. Din cele 135 de piese din această colecţie un număr de
62 reprezintă piese de mobilier. De asemenea din cele 416 piese ale colecţiei Lemn
- os -fier un număr de 4 reprezintă tot piese de mobilier. Mobilierul ţărănesc din
colecţie cuprinde piese româneşti, maghiare sau săseşti, decorate prin tehnica
pictării şi prin cea a crestării. Această suprapunere se datorează influenţei breslelor
de meşteşugari saşi care lucrau mobilier pictat. Produsele lor s-au răspândit şi în
satele româneşti, ele fiind în conformitate cu gustul estetic a! ţăranilor români.
Zona Făgăraşului se va afla de-a lungul secolelor pe de o parte în strânsă
comuniune cu teritoriile româneşti de la sud de Carpaţi, ai căror domnitori o vor
stăpâni între 1368-1462, iar pe de altă parte influenţată de prezenţa saşilor şi a
maghiarilor în masa compactă de români, care au determinat schimburi culturale
reciproce, reflectate în unele laturi ale culturii materiale în ambele sensuri. În ceea
ce priveşte mobilierul această influenţă s-a manifestat atât în apariţia unor tipuri
noi, precum scaunele cu spătar sau masa înaltă, precum şi în ceea ce priveşte
tehnicile de decorare. Tehnica crestării va fi înlocuită treptat de cea a pictării din a
li-a jumătate a secolului al XIX-iea. Acest fapt va determina abandonarea sau
utilizarea mai redusă a anumitor esenţe lemnoase şi folosirea cu predilecţie a altora,
precum bradul care se preta mai bine la prelucrarea cu fierăstrăul sau cu ajutorul
rindelei, finisare necesară pentru pictare.
În locuinţa ţărănească tradiţională, fie ea din Ţara Făgăraşului sau de ori
unde din spaţiul românesc, mobilierul se impune mai mult decât manifestările de artă
decorativă populară în aranjarea interiorului. ,,Puţinele piese de mobilier - laviţa, patul,
masa, scaunele, blidarul şi cuierul, lada de zestre dulăpiorul de perete sau masa-dulap
sunt distribuite în interior după o ordine stabilită de veacuri [... ]" 1• Avem aşadar de a
face cu o a treia coordonată în ceea ce priveşte mobilierul pc lângă funcţie şi
aspectul artistic intervine interdependenţa într-un spaţiu dat. Împodobirea
permanentă este socotită „o copie palidă a desfăşurării decorative ce tinde a folosi
* Piesele se aflau în colecţia Muzelui în 2003. Fotografiile au fost realizate de către Virgil
Babeţ şi prelucrate de către Carol Szăcs cărora le aducem mulţumiri.
1
T. Bănăţeanu - M. Pauncev - A. Bongiu , Mohilier şi feronerie populară, catalog,
1971, p. 7.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 399
(icorgc Vak111i11 Bouncgru
piin[1 la saturaţie spaţiile goale'":_ Acest lucru nu înseamnă însă lipsa unui simţ
estetic ci. dovedeşte un gust al decoraţiei ce nu poate fi contestat. Ornamentarea
pieselor ,·[1dcşte un pronunţat dinamism artistic, dinamism determinat de hogăţia
surselor de inspiraţie. dar mai ales de lipsa unor canoane riguroase. Dacă în cazul
pieselor încrustate ornamentaţia este preponderent stilizată. geomorfă. pictura
aduce cu sine un fiziomorfism, sau mai degrabă un fitomorfism. Pictura reprezint[1
preponderent motive florale, în casete sau în mănuchiuri, având un singur caz în
care sunt reprezentaţi arhori.
Alături de mobilier în organizarea interiorului accentul cade pe textilele ce
împodobesc casa. Numărul mare de ţesături cu caracter decorativ nu dă interiorului
un aspect încărcat ci dimpotrivă, unul de echilibru.' Sobrietatea încăperii este dată
de către icoanele care se fixau câte trei-patru pe peretele de răsărit şi care aduc o
tensiune coloristică puternică.
Planul casei reflectă după cum se ştie funcţiile acesteia. Marea majoritate
aveau pridvor. spaţiu semideschis care se integrează organic în ansamblul casei.
Din pridvor se intra în tindă. La uşa tinzii exista o portiţă din şipci, ,,cu rost de
mare valoare•·\ pentru că tinda neavând ferestre uşa ţinea locul acesteia, iar portiţa
proteja tinda unde erau depozitate cerealele sau făina. Pe lângă ,,tronecele·· pentru
cereale, în tindă se mai afla vatra, precum şi scăunele sau un blidar pentru vase.
Din tindă se intra în camera de locuit. Aceasta era denumită casâ fiind cea mai
folosită încăpere. Din aceasta se trecea în celar, care în unele sate este un spaţiu
exclusiv al femeilor.
Spre exemplificare vom folosi o serie de mărturii despre interiorul casei
ţărăneşti tradiţionale din câteva sate din Ţara Făgăraşului. lată cum este prezentat
interiorul unei case potrivit unor asemenea mărturii culese în perioada dinaintea
Primului Război Mondial:
„ Atât odaia dinainte cât şi tinda şi celarul erau ne podite. Ca mobilă a odăii de
locuit servea în faţă şi în fundul odăii, după masă, laiţa bătută pe pociumpi sau pe
picioare, apoi patul mare lângă păretele celarului şi păticiul după uşă, o lăiciorică
lângă vatra focului şi scăuneciul cu trei picioare, care întors cu picioarele în sus,
prindea bine ceaunul la mestecarea mămăligii. Pe pereţi ca decoraţie a casei se
puneau, pe lângă icoanele ce le aveau oamenii, o culme acăţată cu grinzi deasupra
patului [ ... ].În celar, care serveşte până astăzi ca odaie de schimb a femeilor puteai
vedea ca unică mobilă mai de valoare tronul cu haine şi câte o prăjină legată de
grinzi pe care se aruncau diferite haine" 5 •
O altă mărturie despre casa de locuit dinainte de 1900 o putem reţine dintr-o
altă monografie a unui sat făgărăşean, Feldioara: ,,[ ... ] în păretele de către uliţă.
' . .
- Al. D1ma, lmpodohirea porţilor, interioarelor şi caselor, opinii despre ţi-umos,
Bucureşti, 1945, p.21.
Georgeta Stoica, Arhitectura interiornlui locuinţei ţărăneşti. Muzeul din Rm. Vâlcea,
3
1974 p. 124: Roswith Capesius, Specificul interiorului românesc ţărănesc din Transifrania.
în Apulum VII, I 969, p. 522.
: lo~n Bărbat, Monografia comunei Ucea, manuscris, p. 40.
- Ibidem. p. 42.
l'AIRIMONIVM ;\l'VLLNSI·: V-VI
între ferestre, la înălţimea de I metru şi jumătate era dlte o adâncitură: 25 cm

adâncă, 30 cm lată şi 50 cm înaltă, în care se păstrau alimente. sticle cu băuturi. ş.a.
Locuitorii numeau această adâncitură „armăroaie'". Pentru a le ascunde privirilor.
erau acoperite cu scândură încheiată în falţuri, frumos vopsite şi cu uşiţ{1 în dreptul
- .. ,.(,
armaro11 .
Dacă mobilierul vechi din Ţara Oltului era din scândură nevopsită. având
unele ornamente doar la lăzile de zestre sau la spătarul băncilor din faţa patulu{
către mijlocul secolului al XIX-iea, sub influenţa săsească a pătruns moda
mobilierului pictat. Din această categorie sunt cele mai multe piese din colecţiile
Muzeului Ţării Făgăraşului.
Dintre acestea o clasificare tipologică ar avea drept rezultat următoarele
categorii de obiecte:
1. Tron pentru păstrat cereale
Această categorie cuprinde un număr de I O piese. Ele sunt de două forme
diferite: sub formă de ladă şi sub formă de sarcofag (Planşa I, fig. I). Sunt
singurele piese de mobilier decorate exclusiv prin crestare. Folosite pentru păstrat
cereale ele sunt confecţionate din lemn de fag. Acest lucru se datorează proprietăţii
lemnului de fag de a se despica cu uşurinţă în scânduri. O analogie cu piesa mai sus
menţionată o avem la un tron tot din secolul XIX din Bucovina, care prezintă însă o
serie de ornamente 8 . De asemenea piesa de la Făgăraş nu prezintă sistem de
încuiere. O altă analogie întâlnită în literatura de specialitate este cea a unei lăzi de
provizii din zona Sibiului datată în secolele XVII-XVIII, dar care de asemenea are
ornamente pictate şi sistem de încuiere 9 •
Celelalte tronuri sunt în formă de ladă, având dimensiuni aproximativ
asemănătoare. Un decor aparte întâlnim pe o piesa care are(Planşa I, fig. 2) pe cele
două picioare din faţă incizate două cruci. Crucile sunt de tip latin cu trei braţe
egale, treflate la capete, cu postament la braţul inferior şi cu raze pornind de la
întretăierea braţelor. Simbolistica acestui tip de decor îşi are originea în credinţa
creştină potrivit căreia crucea îl reprezintă pe Hristos, prezenţa sa atrăgând
binecuvântarea pentru roadele aflate în interior. Lângă cruce este trecut anul, 1869.
Tronul avea iniţial un sistem de încuiere din metal. Acest lucru este sugerat şi de
cheia incizată în partea superioară, Ia îmbinarea capacului cu lada propriu-zisă. În
rest motivul incizat ca ornament este acela al zig-zagului.
N. Bozonea, A. Dafin, Însemnări despre trecutul satului Feldioara -Făgăraş, jud

6
Braşov.din cele mai vechi timpuri până la începutul celui de-al doilea râ=hoi mondial,
manuscris, p. 60.
Georgeta Stoica, Arhitectura interiorului locuinţei ţărăneşti, Muzeul din Rm. Vâlcea,
7
1974p.122.
T. Bănăţeanu, M. Pauncev, A. Bongiu , Mohilier şi feronerie populară, catalog, 1971,
8
Fig. 26.
9
Ibidem, Fig. 45.
Un alt tip de decor întâlnit frecvent în ornamentica populară este cel al
111
brădutului, simbol al bărb{iţiei sau al tinereţii veşnicc • acest tip de decor se
întâln~şte şi pc două din piesele din colecţia Muzeului Tării Făgăraşului (Planşa I.
fig. 3 ).
2. Mese
Din această categorie de obiecte de mobilier în colecţiile muzeului se găsesc
un număr de trei piese, două la colecţia Aria /e11111u/11i şi una la colecţia Lemn - os -
fier. Dintre aceste piese una este românească şi prezintă picioarele în formă de
cruce sau în ,.X,, (Planşa 2. fig. I. Aceasta, ne datată, este lucrată în lemn de brad şi
nu conţine nici un element de decor. Prezintă însă un sertar mic. Mult mai veche şi
cu un erect decorativ mult mai mare prin însăşi calitatea lemnului folosit (nuc
masiv), prin modul de sprijinire şi prin masivitate este masa săsească , datată cca
1740. O analogie găsim în catalogul Mohi/ier şi.feronerie cu o masă lucrată în lemn
de gorun, în zona văii !zei 11 • Aceasta ca şi cea de-a treia, ( Planşa 2 fig. 2) sunt
săseşti, cu tăblie glisantă şi sertare adânci, sprijinite pe picioare legate între ele prin
scânduri transversale, fixate la capete cu pene 12 • Ceea ce le diferenţiază clar este
înălţimea, una dintre ele măsurând doar 50 cm.
3. Scaune
Acest tip de obiecte face parte din categoria pieselor fără un loc fix şi strict
definit în încăpere. În general ele apar acolo unde este nevoie. Şi aici distingem
două tipuri principale. Un prim tip este acela al scaunelor mici, cu trei sau patru
picioare, folosit pentru diverse treburi gospodăreşti. Un astfel de scăunel este
prezent şi în colecţiile muzeului. El are faţa rotundă şi cioplită din lemn de fag,
având însă picioarele din altă esenţă lemnoasă. Întors invers el putea prinde
ceaunelul cu mămăligă (sau cu altă mâncare), în timp ce era mestecată, de aceea îl
găsim prezent şi lângă vatră. Pe partea opusă celei pe care se stătea avem incizat un
motiv ornamental foarte prezent în aiia românească şi nu numai. Este cel al roţii
sau al rozetei solare, simbol al vieţii şi al fertilităţii, a cărui origine ne este
transmisă încă din pre şi protoistorie. Însă nu numai ornamentica este într-o
continuă tradiţie ci şi formele. Scăunelele rotunde cu trei picioare, care au forma
unui trepied continuă o anumită tradiţie romană 1 '. O altă utilitate o au scaunele cu
spătar (Planşa 2 fig. 3 ). Ele sunt amplasate în camera de locuit, la masa din
mijlocul camerei. Aceste două piese, de provenienţă săsească, sunt lucrate din lemn
de paltin, având picioarele din lemn de cireş. Spătarele oblice lucrate cu şablon sau
fără, prin traforare, redau cu o mare putere de sugestie două siluete antropomorfe
pereche. De asemenea mai avem un alt scaun tot cu spătar, însă lucrat mai grosolan
10
Nicolae Dunăre, Ornamentica tradi(ionali'i comparată , Bucureşti, Ed. Meridiane, 1979.
p. 112.
11
T. Bănăţeanu, M. Pauncev, A. Bongiu, op. cit., fig. 73.
Piesele de acest tip, cu tălpi laterale sunt specifice Mărginim ii Sibiului şi zonei din jurul
12
Braşovului, Georgeta Stoica, Interiorul locuinţei (ărtineşti, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1973,
p. 22.
„Scamnum. denumirea latină s-a transmis în limba română prin difrrite forme: scaun.
13
scăunel .... aşa cum remarca N. Iorga", lbid«!m, p. 24.
402 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
l'AIRIMONIVl'vl i\l'VLLNSI- V-VI
şi din fag. Şi acesta arc spătarul ornat prin traforare. prczent,înd o decupare utilizată
mai mult ca sigur pentru a fi apucat.
4. Paturi
Alături de funcţia sa principală ca loc de dormit patului i se adaugă în
interiorul ţărănesc o alta primordială cu valenţe artistice. Este principalul loc de
etalare a bogăţiei de ţesături din gospodărie. El ocup{1 de asemenea şi un loc
impo11ant ca volum. În colecţia muzeului se allă două asemenea piese. Primul este
un pat românesc, confecţionat din lemn de fag şi compus dintr-un cadru de
scânduri şi din patru picioare. În partea de sus picioarele sunt unite prin stinghii şi
laţi, formând un Ici de etaj. Acest pat mai este denumit şi cotcirlciu, lru:::um sau
coviltir şi era destinat tinerilor. Pe prelungirile din partea superioară se fixau
lepedee de jur împrejurul patului, închizând astrei patul ele privirile celorlalţi din
casă ~. Acoperit cu un ţol, sau cu un strai alb sau colorat. deasupra patului se
1
puneau un număr de perne cu capătul ornamentat spre interiorul camerei, de un

picior al patului se fixa o traistă de păretar. iar deasupra, pe culme se aşezau
ştergare de culme. Numărul lor varia de la sat la sat, ca şi numărul pernelor •
15
(Planşa 3 fig. I)
Cel de-al doilea pat este unul săsesc, clin care avem păstrate trei piese,
(Planşa 3, fig. 2 şi 3 ). El este lucrat din lemn de brad şi este pictat cu motive
florale. Nu este datat dar poate fi încadrat în a doua jumătate a secolului al XIX-
iea. Pe tăblia laterală prezintă o inscripţie, un nume, Mihurt. Acest tip de pat cu
tăblii este de factură orăşenească şi începe să fie prezent în casa ţărănească
începând din a li-a parte a secolului al XIX-iea. Se poate spune că în cadrul
organizării interiorului ţărănesc această piesă face trecerea de la mobilierul ne
pictat la cel ornamentat cu pictură.
5. Lăzi de zestre
În colecţia Arta lemnului se află şapte asemenea piese. Dimensiunile lor
variază, această caracteristică fiind dată probabil de volumul pieselor cuprinse în
dota fetei. Ele reprezentau piesa de mobilier cea mai importantă pc care o ducea
tânăra proaspăt căsătorită în casa soţului. De aici rezultă o grijă deosebită pentru
ornarea sa, fiind o piesă pe cât de utilă pe atât de amplu decorată. Lemnul din care
sunt confecţionate este bradul. Îmbinarea scândurilor se făcea numai cu cuie. Cea
mai mare parte a pieselor sunt confecţionate în atelierele specializate şi sunt
destinate familiilor româneşti. Acestea sunt de dimensiuni mai mari (Planşa 4, fig.
I şi 2) şi au pictura realizată în casete (fig. I şi fig. 2). Cele săseşti sunt mai mici şi
au pictura repartizată pe întreaga suprafaţă (Planşa 4, fig. 3 ). Toate piesele din
colecţia muzeului sunt datate şi se înscriu în intervalul de timp cuprins între ultimul
sfert al secolului al XIX-iea şi începutul secolului trecut. Distinctă este lada de
zestre cu numărul de inv. 37, care este o ladă săsească. Iniţial a fost considerată o
ladă de breaslă, fiind încuiată, dar în urma descuierii a fost clasată ca atare. Aceasta
Planşa 3, fig. I prezintă o reconstituire de interior din Muzeul Ţării Făgăraşului, aflată în
14
expoziţia principală.
Spre exemplu la Drăguş se puneau şase perne, la Arpaşu! de Jos trei perne, la Viştea opt,
15
etc.
403
(iL"orgL" Vak11t111 BounL"grn
arc pictată pc interiorul capacului anul şi numele proprietarei: ANNA ,C..,'CHULLER

ANNO Jl-1-5 (Planşa 5. fig. I). O ladă asemănătoare şi ca dimensiuni dar mai ales ca
modalitate de decorare sau prin inscripţia sa: ..Anna Si/iin. 1~ 1r. întâlnim în
catalogul „Mohilil!r şiferonerie" ('.
1
De asemenea lada cu numărul de inventar 138, datată în 1891. are pictat pe

interiorul capacului doi arbori. cu tulpină maro şi cu coronamentul albastru sau
verde. Asupra simbolisticii acestor doi arbori se pot face o serie de supoziţii
mergându-se spre o analogie cu ,.pomul vieţii'". motiv decorativ frecvent întâlnit.
Poziţia lăzii de zestre în interiorul locuinţei făgărăşene era la capătul patului.
(Planşa 3, fig. I) plasata cumva la îndemâna femeii.
6. Laiţe
Dintr-un studiu realizat asupra locuinţei ţărăneşti se poate trage concluzia
că ,.cele mai vechi piese de mobilier sunt laviţele simple. confecţionate dintr-o
scândură, frecvente şi în casele boiereşti din secolele al XVII-iea şi al XVIII-iea.
cum remarca şi Jean Louis Carra " 17 . În locuinţa făgărăşeană laiţele se aşezau în
faţa patului (Planşa 3, fig. I). Tipul de laiţă este cel cu ladă şi spătar. folosit atât
pentru odihnă cât şi pentru păstrarea hainelor. Acest segment de obiecte este foarte
bine reprezentat în colecţiile muzeului (opt piese). Lada de la interior poate fi
compartimentată în două părţi aproximativ egale. precum cea a piesei din figura I
(Planşa 3). formată din doua despărţituri de cca. 160 centimetri. Laiţele sunt
confecţionate din lemn de brad, de dimensiuni variabile. pictate cu motive florale.
casetate şi datate (Planşa 5, fig. 2). Acest tip de laiţă 1-a înlocuit pe cel arhaic.
folosit pentru dormit, cu picioarele fixate pe podea. Acest fapt s-a petrecut
începând din a doua jumătate a secolului al XIX-iea.
7. Băncile cu spătar
Generalizarea acestui tip de obiect mobilier începe tot din a doua jumătate a
secolului al XIX-iea. Din această categorie la Făgăraş găsim doar o singură piesă
(Planşa 5, fig. 3). Aceasta este datată în anul 1904 şi provine din localitatea Cârţa.
Spătarul unde avem înscrisă datarea, conţine ca decor o pictură policromă. cu
motive florale pe fond brun. Având în vedere starea sa de conservare foarte bună
aceasta a fost inclusă în cadrul expoziţiei permanente, în sala de port popular, unde
este reconstituit un interior de locuit din Drăguş (Planşa 1).
8. Cuiere
Aceasta este categoria de mobilier cel mai bine reprezentată în Muzeul
Ţării Făgăraşului, însumând 19 piese, toate făcând parte din colecţia Arta lemnului.
Ele ocupă un loc foarte important în interiorul locuinţei făgărăşene. făcând parte
din categoria mobilierului fixat pe perete. alături de armuroaie. sau poliţe. Acestea
se fixau în partea superioară a pereţilor, pe sub grinzi pe ele fiind agăţate în cuie de
lemn (Planşa 3, fig I) cancee şi urcioare iar deasupra farfurii. Pentru ca să fie
expuse farfurii, unele au una sau două stinghii de protecţie la partea superioară.
primbla,. Rolul lor decorativ este susţinut şi de ceramica ornamentală ce o poartă.
Jc, T. Bănă\eanu, M. Pauncev, A. Bongiu , vp. cit., fig. 44.

Georgeta Stoica, Interiorul loc11inţei ţăriineşti. Ed. Meridiane. Bucureşti. 1973, p. 24.
17
404 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
l'ATRIMONIVM APVLI-:NSL V-VI
Asocierea cu ceramica nu lipseşte însă cuierul de motive ornamentale:

,.[ ... ] margini decupate în linii frânte sau curbe, suprafeţe decorate cu motive
crestate adânc sau ho~jite. repetarea unor motive liniare. a vigurosului dinte de lup
sau a polimorfozei rozete" 18 • toate acestea adăugându-se picturii. Cel mai vechi
cuier din colecţia muzeului este datat la 181 O. având foarte bine păstrată inscripţia:
ANNO 1810. O altă piesă păstrează numele meşterului sau poate pe acela al
proprietarului: Nedelcu Tâmpea. Ca dimensiuni ele variază de la 150 cm. la
aproximativ 4 metri. În ancheta făcută în perioada interbelică de Institutul de
cercetări sociale, sub conducerea lui D. Gusti la Drăguş. un sat reprezentativ pentru
zona în discuţie. numărul minim al cuierelor dintr-o încăpere era de două iar
numărul pieselor susţinute de către cuiere era de 80 . 'J
1
9. Armuroaie
O categorie apa11e în cadrul mobilierului ţărănesc făgărăşean, o const1tu1e
grupa armuroaielor sau a parisechiului. Aceste piese ele mobilier sunt
confecţionate din lemn de brad, de dimensiuni medii. 1.20 m/70-80 cm .. şi de
formă dreptunghiulară. Este de remarcat faptul că ele au avut un rol dublu. Unul
era acela de a masca o nişa din peretele de la drum. unde se păstrau diverse obiecte
iar celălalt de suport al pieselor de ceramică. Pe lângă acest dublu rol aceste piese
aveau şi un efect decorativ deosebit, toată suprafaţa fiind pictată cu motive florale.
Un armuroi datat în 1867 (Planşa 6, fig. I), are deasupra uşiţei pictură cu motive
florale în casetă. În partea superioară are o ramă în arc frânt la capete, cu marginea
uşor invazată, ornamentată cu pictură şi cu răscroială. În figura 2 (Planşa 6,) piesa
de la 1898 are rama superioară mai lată dar cu margini drepte. Răspândirea acestui
tip de mobilier este în toată lumea satului transilvănean.
Din cadrul acestor piese se distinge un armuroi săsesc, de dimensiuni mai
mari decât de obicei, datat în 1890 (Planşa 6, fig. 3) şi cu o inscripţie în limba
germană, dar care este ilizibilă. Este pictată în întregime şi are în partea superioară
un dulăpior cu două uşiţe din sticlă pictată.
10. Blidar
O singură piesă de acest tip este prezentă în colecţia muzeului (Planşa 7, fig.
2). Ea face parte din colecţia Arta lemnului. Utilitatea acestei piese este de a păstra
vasele de ceramică. Blidarul, confecţionat din lemn de brad, mai păstrează pictura
iniţială însă în stare de conservare slabă. Este datat în 1843, datare înscrisă în
casete pe cele două sertare laterale. Pe sertarul din mijloc sunt două iniţiale (W.B).
Sub aceste sertare este o uşă de dulăpior care mai păstrează feroneria originală. De
asemenea în partea superioară sunt trei rafturi care au o stinghie cu rol de protejare
a pieselor expuse.
11. Scrin săsesc
Această piesă aflată într-o stare de conservare foarte bună, era destinată
păstrării lenjeriei (Planşa 7, fig. I) . Are trei sertare, fiecare cu câte trei butoane
18
T. Bănăţeanu, M. Pauncev, A. Bongiu, op. cit., passim.
19
De exemplu în interiorul unei case de ţăran cu stare economică de mijlocaş pe peretele de
răsărit erau 37 de piese ceramice iar pe cel de apus 11 piese, Al. Dima, Împodobirea
porţilor, interioarelor şi caselor, opinii despre.frumos, Bucureşti, 1945, p. 21.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 405
(icorgc Valentin Bouncgru
utilizate la deschidere. Sertarul superior posedă o încuietoare originală cu cheie.

Pictura florală este realizată în casete. pe fond cafeniu deschis.
12. Oglindă săsească
Datată la începutul secolului trecut. această piesă are rama ornamentată prin
incizie şi crestare cu motive geometrice (rozetă) şi cu motive florale (margarete).
Atât rama cât şi sticla sunt originale. Lucrată în lemn de brad, rama arc
inscripţionat un nume: Michael Grener şi anul I 909-191 O. Ea se prezintă într-o
stare de conservare foarte bună. Am optat pentru introducerea acestui obiect în
prezentarea de faţă chiar dacă nu avem certitudinea apartenenţei sale la un interior
de locuinţă ţărănească. Însă acest tip de mobilier îl găsim în interiorul locuinţei
săseşti.
CATALOG SELECTIV
Am optat pentru realizarea unui catalog selectiv. evitând astfel

prezentarea dublurilor sau a pieselor asupra cărora nu avem certitudinea
localităţii de provenienţă sau a datării. precum şi a acelora considerate
nereprezentative.
l. Oglindă săsească 2. Armuroi săsesc

- datată 1909, Beia; - datat 1890, Şercaia;
- descriere: rama ornamentată prin incizie şi - descriere: pictură ştearsă. dulăpior în partea
crestare, ornamente florale şi geometrice; superioară cu sticlă pictată, text;
- dimensiuni L-76,5 cm, I - 10,6 cm; - dimensiuni L -128 cm, I - 85 cm;
- starea de conservare: foarte bună; - starea de conservare: foarte bună;
- nr. inv. 27 - colecţia Arta lemnului. - nr. inv.28. - colecţia Arta lemnului.
3. Armuroi 4. Tron mic
- datat 1894, Toderiţa; - nedatat, (a doua jumătate a sec. al XIX-iea)
- descriere: pictură cu trandafiri stilizaţi pe Ucea de Jos:
fond brun, roşu, alb, verde; - descriere: decor geometric incizat:
- dimensiuni L - 93 cm, I - 63 cm; - dimensiuni L - 103 cm, I - 55cm. h - 73
- starea de conservare: foarte bună; cm.
- nr. inv. 30- colecţia Arta lemnului. - starea de conservare: foarte bună;
- nr. inv. 32. - colecţia Arta lemnului.
5. ladă de zestre 6. Scrin săsesc pentru lenjerie de pat
- nedatată, pruna jumătate a sec. XX, - nedatat, sec. XIX, Beia;
Părău; - descriere: pictură în casete:
- descriere: pictură cu ornamente florale, - dimensiuni L - 147 cm, I - 65 cm. h - 76
casetată şi feronerie; cm;
- dimensiuni L - 190 cm, I - 45,3 cm, h - - starea de conservare: foarte bună:
64; - nr. inv. 38 - coleqia Arta lemnului.
- starea de conservare: foarte bună;
- nr. inv. 37- colecţia Arta lemnului.
406 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
l'ATRIMONIVM APVLENSF V-VI
7. Lădiţă săsească 8. Pat sâsesc de le11111

- datată 1875, Beia; - Bei a, nedatat, sec. X IX;
- descriere: pictură cu ornamente florale pe - dimensiuni: I: L - 124cm. I - 98 cm. li: L -
fond verde. casetată. cu inscripţie pe partea 174cm I - 52 cm. III: L - 188cm I - 25.5 cm:
interioară a capacului: ANNA SCHULLER - descriere: incomplet. compus din trei părţi,
ANNO 1875; pictat cu ornamente florale;
- dimensiuni L - 81,5 cm, I - 36 cm. h - 42 - starea de conservare: foarte bună;
cm: - nr. inv. 40 - colecţia Arta lemnului.
- nr. inv. 39 - colecţia Arta lemnului.
9. ladă de zestre 1O. Ladâ de :estre

- datată 1879; - datată 191 I, Mărgineni;
- descriere: pictată, ornamente florale - descriere: pictură pe fond cafeniu cu
înscrise în pătrate pe fond cafeniu; ornamente florale înscrise în pătrate;
- dimensiuni L - 122 cm, I - 52 cm, h - 55 - dimensiuni L - 120.5 cm, I - 51 cm, h - 59
cm; cm;
- starea de conservare: foarte bună: - starea de conservare: foarte bună:
- nr. inv. 41 - colecţia Arta lemnului. - nr. inv. 42 - colecţia Arta lemnului.
11. Tron 12. Tron
- nedatat, a doua jumătate a sec. al XIX-iea. - nedatat. sec. al XIX-iea, Calbor:
Viştea de Sus; - descriere: decor geometric, prin incizie;
- descriere: decor geometric prin incizie; - dimensiuni L - I 06 cm, I - 60 cm, h - 75
- dimensiuni L- 119 cm, I - 60 cm, h - 73 cm;
cm; - starea de conservare: foarte bună;
- starea de conservare: foarte bună; - nr. inv. 45 - colecţia Arta lemnului.
13. Tron 14. Bancă cu spătar
- nedatat, Rodbav; - datată 1904, Cârţa;
- descriere: fără decor, format sarcofag, - descriere: pictură pe fond brun, ornamente
lemn de fag; florale;
- dimensiuni L - 95 cm, I - 47 cm, h - 65 - dimensiuni L - 150 cm, I - 38 cm, h - 90
cm; cm;
15. Dulap de vase (Blidar) 16. Masă săsească simplă
- datat 1843, Cincşor; - nedatată, sec. XVIII, Cârţa;
- descriere: pictură cu ornamente florale; - dimensiuni L - 144 cm, I - 75cm, h - 95,5
- dimensiuni L - 216 cm, I - 43,5 cm, h - cm;
104 cm; - starea de conservare: foarte bună;
- starea de conservare: foarte bună; - nr. inv. 63- colecţia Arta lemnului.
17. Scăunel 18. Cuier cu primblă
- nedatat, sec. XX; - nedatat, sec. XX, Sâmbăta de Sus;
- dimensiuni: L -39cm, I - 28cm, h - 77cm; - descriere: pictat ş1 semnat Nedelcu
- descriere: faţa şi spătarul lucrate din lemn Tâmpea;
de fag: - dimensiuni L - 454 cm, I - 32 cm;
- nr. inv. 43 - colecţia Lemn - os - Fier. - nr. inv. 68 - colecţia Arta lemnului.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 407
(ii.:orgi.: Vakntin Bouni.:gru
19. laifâ 20. Tron

- nedatată, sec. XX, Sâmbăta de Sus; - datat : 1869, Arpaşu de Sus;
- descriere: pictură cu ornamente florale; - descriere: lemn de fag, decorat cu incizii;
- dimensiuni L - 313 cm, I - 43 cm, h - 78 -dimensiuni: L- 106 cm, 1-61 cm, h-69 cm;
cm, - starea de conservare: foarte bună; - starea de conservare: foarte bună;
21. Tron mic 22. Cuier
- nedatat, sec. XX, Arpaşu de Sus; - datat: 1906, Şercăiţa;
- dimensiuni: L - 73 cm, I - 41 cm, h - 45 - descriere: pe fond albastru şt verde cu
cm: ornamente florale;
- descriere: lemn de fag, crestare bainţată; - dimensiuni: L - 370 cm, I - 17.5 cm:
- nr. inv. 72 - colecţia Arta lemnului. - nr. inv.80 - colecţia Arta lemnului.
23. Cuier săsesc 24. Cuier săsesc
- nedatat: sec. al XIX- lea, Beia; - datat: 181 O, Cincşor;
- descriere: pictat cu ornamente florale; - descriere: pictură ştearsă;
- dimensiuni: L - 256 cm, I - 22cm; - dimensiuni: L- 280 cm, I - 16 cm;
- nr. inv.83 - colecţia Arta lemnului. - nr. inv.84 - colecţia Arta lemnului.
25. Cuier 26. Tron
- nedatat: sec. XIX, Şercaia; - nedatat: sec. XX, Ucea de Jos;
- descriere: pictură cu flori pe fond albastru; - descriere: decor geometric incizat:
- dimensiuni: L - 207 cm, I - 15 cm; - dimensiuni: L - 98 cm, I - 51 cm, h - 73 cm:
- nr. inv.87 - colecţia Arta lemnului. - nr. inv.33 - colecţia Arta lemnului.
27. laiţă 28. Masă
- nedatată, sec XIX, Arpaşu de Jos; - nedatată, sec XX, Toderiţa;
- descriere: pictată, stare de conservare a - descriere: lucrată în lemn de fag cu
picturii slabă (ştearsă); picioarele în formă de X;
- dimensiuni: L - 257 cm, I - 44 cm, h - - dimensiuni: L - 86 cm, I - 73 cm, h - 80
74,5 cm; cm;
- nr. inv. l OI - colecţia Arta lemnului. - nr. inv.105 - colecţia Arta lemnului.
29. Scaun săsesc cu spetează 30. Scaun săsesc cu spetează
- nedatat, sec. XIX, Cârţa; - nedatat, sec. XIX. Cârţa;
- descriere: lemn de brad, cu picioarele din - descriere: lemn de brad. cu picioarele din
lemn de cireş; lemn de cireş;
- dimensiuni: L - 93 cm, I - 33 cm, h - 43 cm; - dimensiuni: L- 84 cm, I - 37 cm. h - 41 cm;
- nr. inv.106 - colecţia Arta lemnului. - nr. inv. I 07 - colecţia Arta lemnului.
31. Armuroi 32. ladă de =estre
- datat: 1893, Hălmeag; - datată: 1882, Grânari;
- descriere: lemn de brad. pictat cu motive - descriere: lemn de brad, pictat cu motive
florale maghiare; florale;
- dimensiuni: L - I 00 cm, I - 61 cm; - dimensiuni: L - 149 cm, I - 63 cm, h - 65
- starea de conservare: foarte bună; cm:
- nr. inv.11 O- colecţia Arta lemnului. - starea de conservare: foarte bună;
- nr. inv.116- colecţia Arta lemnului.
408 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
l'ATIWvlONIVM i\l'VLLNSI·: V-VI
33. Ludei de ::.estre 34. fron

- datată: 1904, GrânarL - datat: 1890, Toderiţa;
- descriere: lemn de brad, pictură cu motive - descriere: lemn de stejar, cu doufl
florale în casete; despărţituri; pe latura din st{mga prezintă
- dimensiuni: L - 143 cm, I - 61 cm. h - 77 iniţiale de mănă S I.;
cm; -dimensiuni:L· 140cm.l- 78cm,h· 108
- starea de conservare: foarte bună; cm;
- nr. inv.118 - colecţia Arta lemnului. - starea de conservare: foarte bună;
- nr. inv.122 - colecţia Arta lenmului.
35. Cuier 36. Armuroi
- datat: 1895. Sâmbăta de Jos; - datat: I 8(i7, Făgăraş;
- descriere: motive crestate; - descriere: lemn de brad. pictat cu motive
- dimensiuni: L - 45 cm. I - 21 cm; florale;
- starea de conservare: foarte bună; - starea de conservare: foarte bun[1;
- nr. inv.127 - colecţia Arta lemnului. - nr. inv.133-- colecţia Arta lemnului.
37. Armuroi 38. Leu/ii de ::.estre
- datat: 1898, Făgăraş; - datată: 1891. Făgăraş;
- descriere: lemn de brad, pictat cu motive - descriere: pictură cu ornamente florale, iar
florale; în interiorul capacului pictaţi doi arbori;
- nr. inv. 134 - colecţia Arta lemnului. - nr. inv. 138 - colecţia Arta lemnului;
39. Musă 40. Pat cu cotârlău
- nedatată. secolul al XIX-iea; - nedatat, începutul secolului al XIX-iea.
- descriere: faţa este lucrată din lemn de Cuciulata;
brad; - descriere: lucrat în lemn de fag;
- dimensiuni: L - I08 cm, I - 84 cm. h - 50 - dimensiuni: L -- 198, I - 95, h - 168;
cm; - starea de conservare: foarte bună;
- starea de conservare: foarte bună; - nr. inv. 187 - colecţia Lemn - os - fier.
- nr. inv. 73 - colecţia Lemn - os - fier.
41. Scaun
- nedatat, sec XX. Arpaşu! de Sus;
- descriere: faţa lucrată în lemn de fag,
având pe partea inferioară o rozetă; face
parte din categoria celor cu trei picioare;
- dimensiuni: diametrul feţei 26 cm .. h - 34
cm;
409
THE RURAL FllRNITllRE COLLECTION OF FĂGĂRAŞ COlJNTY MUSEUM
(Summary)
The study depi<..:ts thc rural furniturc collection of Făgăraş County Museum.
locatcd in the eponymic tmrn. Thc curios bclong the ··woodcutter Craftsmanship"
(61 picccs) and thc "'Wood-Bonc-lron" (4 pieces) collections. The f'urniture curios
havc a triple function in thc nineteen and twenty century rustic interior. Apart from
thc f'unctionality and thc aesthctic aspect. a third characteristic concerns the
intcrdepcndcnce in a specific space. Thc sot1s of the presented furniture: "thrones"
(tronee) for preserving cereals. tables. chairs. hopc chests, beds. coat hangers etc ..
all of thcm decorated with the indenting technique or painting. with the beginning
of the nineteen century. Some of them are unique. having painted the owner·s
name or initials. Others are series products, due to which we have mentioned them
in the selective catalogue in a single sample only. The painted furniture was being
made mostly by the Saxon craftsman from thc Sibiu area for the Romanian
population which was highly appreciated it. Though they present a good or even a
very good conservation shape. the preserving conditions are not quite adequate.
1.
2.
3.
Planşa 1: 1-3. Tronee de cereale

1.
2.
3.
Planşa 2: I. Masă cu picioarele în cruce; 2. Masă săsească: 3. Scaune săseşti
412----------------------------
l'ATRIMONIYM APYLENSE V-VI
□
-
'
'
I
1.
2. 3.
Planşa 3: 1. Reconstituire de interior (Muzeul Ţării Făgăraşului);

2-3. Tăblii de pat săsesc
--------------------------413
I.
2.
3.
Planşa 4: 1-3. Lăzi de zestre pictate.
414------------------------
I'.-\ I Rlr-.lONIVîvl i\l'VLLNSI- V-VI
1.
2.
3.
Planşa 5: 1. Interior al unei lăzi de zestre inscripţionat cu numele

proprietarei; 2. Fragment de decor al unei laviţe, datat-1936; 3. Bancă
prevăzută cu spătar.
------------------------------415
(ii:or1ci: Vak111i11 Bouni:grn
1. 2.
3.
Planşa 6: 1-3. Armuroaie
416---------------------------
1.
2.
Planşa 7: 1. Scrin săsesc; 2. Blidar.
--------------------------417
METODE DE PRELUCRARE A MATERIALELOR CERAMICE
PROVENITE DIN COMPLEXE ARHEOLOGICE
DAN ANGHEL
Una dintre activităţile desfăşurate în cadrul laboratoarelor de restaurare

soldată de multe cu rezultate puţin spectaculoase, dar care poate oieri şi mari
satisfacţii constă din prelucrare materialelor ceramice prmcnitc din cadrul unor
complexe arheologice. Prin aceasta înţelegem locuinţe. gropi de cult sau de provizii
etc, acestea fiind o capsulă a timpului care păstrează mai mult sau mai puţin
întregul inventar depus, abandonat sau pierdut în urma unor accidente, păstrat pc o
anumită suprafaţa, în general bine determinată, din cadrul unei excavaţii
arheologice. Datorită unei multitudini de factori materialele. în special ceramica,
sunt descoperite fragmentar. elementele componente ale pieselor fiind amestecate
între ele. Obţinerea maximului de informaţii oierit de aceste complexe constă
tocmai din rezolvarea acestui ,,puzzle" în care avem un număr necunoscut de piese
care se păstrează în proporţii mai mari sau mai mici, de la l'orme complet
întregibile până la un singur fragment dintr-un anumit vas.
Prelucrarea acestor materiale este obligatorie atunci când se clorqtc
efectuarea unui studiu exhaustiv din punct ele vedere tipologic, calitativ şi cantitativ
al ceramicii descoperite şi trebuie să se bazeze, în primul rând, pe o colaborare
strânsă între arheolog şi restaurator. Prin urmare este necesară urmarea anumitor
etape de lucru, chiar din momentul prelevării materialelor clin şantier, care pot
uşura semnificativ operaţiile efectuate în cadrul laboratorului de restaurare.
După îndepărtarea stratului de sol pe suprafaţa complexului se pot observa
diferite concentrării a fragmentelor ceramice. O parte dintre piese pot fi descoperite
având majoritatea fragmentelor, care le formează, grupate fapt care ajută la
identificarea lor cu uşurinţă. În general arheologul va ambala separat aceste
fragmente, menţionând pe bilet contextul şi faptul că în pachet se află o piesă
întregibilă. Chiar şi în aceste condiţii o parte dintre fragmente se pot găsi separat ca
urmare a mai multor evenimente care au avut loc în vechime sau chiar în momentul
îndepărtării stratului de sol, ele fiind prelevate în cadrul unor pachete separate,
amestecate cu alte materiale. Prin urmare vasele presupus ,,întregibile" m1 trebuie
scoase din contextul materialelor ceramice clin imediata vecinătate, ci doar
ambalate separat.
Uneori pot fi dezvelite diferite aglomerări de fragmente care aparţin unui
număr variabil de vase sau reprezintă doar porţiuni din vase fragmentate pe loc
datorită presiunii solului. În momentul prelevării acestea trebuie ambalate separat,
dar obligatoriu etichetate şi reambalate împreună cu materialele clin aceeaşi zonă
(carou, casetă etc). În general este bine să se evite obţinerea unor pachete (saci) de
materiale amestecate care provin din cadrul aceluiaşi complex, dar din zone diferite
ale acestuia. Prin aceasta materialul fragmentat şi amestecat din vechime va suferi
o nouă amalgamare care va îngreuna prelucrarea. Mai mult prin obţinerea unor
419
l)an Anghi:I
pachete grele. ceramica va a\'ea de suferit în timpul transportului dinspre şantier

spre unitatea muzeală sau laboratorul (spaţiul) unde vor fi prelucrate. Chiar şi
ambalarea separată a două sau trei cioburi descoperite alăturat, identificate ca
pro\'enind din acelaşi vas este benefică în momentul prelucrării materialelor. De
asemenea nu trebuie realizată sub nici o formă sortarea materialelor pe şantier.
prin aceasta eliminându-se o scrie de fragmente atipice, tocmai acelea care pot face
legătura între diferite părţi ale vaselor. Pe lângă aceasta, sortarea materialului
provenit dintr-un complex va face inutilă realizarea ulterioară a unui studiu
statistic. În multe cazuri fragmente de 2 - 3 centimetri au făcut posibilă sau au
înlesnit identificarea legăturii între două fragmente mai mari. Dacă se realizează o
spălare primară a materialelor în cadrul şantierului, cei care se ocupă de aceasta vor
fi instruiţi să reambaleze materialul în acelaşi mod, după uscare, iar dacă identifică
noi fragmente alăturate să le detaşeze de celelalte în aşa fel încât ele să rămână în
cadrul porţiunii din complex de unde au fost prelevate. Nu se vor efectua operaţii
de spălare pe şantier sau în spaţii improvizate atunci când ceramica este de slabă
calitate ca urmare a unor vicii tehnologice de prelucrare, a unui sol acid. sau dacă
este prezentă pictura sau încrustaţii cu diferite materiale, acestea necesitând o
atenţie sporită atât la îndepărtarea urmelor de sol sau a depunerilor de natură
chimică cât şi în etapa de carantină anterioară prelucrării.
În privinţa transportului vor fi urmate regulile generale cu privire la
manipularea materialelor ceramice.
Un aspect imp011ant în constituie predarea acestor materiale către laboratorul
de restaurare. Complexele care urmează să fie prelucrate vor fi însoţite de
informaţii, de preferinţă scrise, cu privire al dimensiuni, caracteristici, explicaţia
simbolurilor utilizate de către arheolog, posibile legături cu pachete provenite din
imediata vecinătate. Totodată, materialele speciale de aceeaşi natură vor fi şi ele
predate împreună cu restul complexului, în pachete putând exista şi alte fragmente
care aparţin acestora şi care nu au putut fi identificate pe şantier.
Prelucrare în laborator. Cantitatea materialelor provenite dintr-un complex
poate varia de la câteva zeci de fragmente până la câteva mii. Prin urmare trebuie
să ne asigurăm că avem suficient spaţiu pentru a le putea etala. Asamblarea
comparativă necesită, în primul rând, ca întreg materialul să fie poziţionat în spaţiul
de lucru astfel încât să fie uşor accesibil. Manevre de ambalare, reambalare vor
afecta viteza şi calitatea prelucrării.
Dacă materialul nu a fost spălat, această operaţie va fi efectuată în laborator
pentru fiecare pachet în parte, fragmentele putând fi sortate încă din etapa punerii
lor la uscare. Materialele ambalate separat vor fi poziţionate în imediata apropiere a
pachetului de unde provin. Se va încerca prelucrare materialelor începând doar de
la unul dintre capetele complexului, prin aceasta putând fi urmărită mai uşor
dispersia fragmentelor pe suprafaţă. Dacă există depuneri de natură chimică acestea
pot fi îndepărtate în această etapă, dar în cele mai multe cazuri nu se justifică
curăţirea întregului material provenit dintr-un complex, aceasta implicând timp şi
consum de soluţii, mai ales atunci când depozitele de carbonaţi nu afectează în
mare măsură decorul sau prizele de lipire dintre fragmente. Când se găsesc în lucru
420------------------------------
l'ATRL\IONl\'~1 Al'VLLNSF V-VI
materiale ceramice sensibile se va încerca îndepărtarea în această etapă a tuturor

depunerilor existente. o revenire prin umezire. put,îndu-le afecta grav starea de
conservare.
După prelucrarea fiecărui pachet în parte. prin spfilare şi asamblarea tuturor
fragmentelor care provin din aceeaşi piesă se poate trece la prelucrarea în ansamblu
a complexului. În acest moment restauratorul trebuie să ştie exact dacă respectivul
complex nu a avut mai multe faze de reconstrucţie în acest caz putând exista
materiale care aparţin unor etape diferite şi care nu au legătură între ele. decât
poate prin amestecarea în vechime sau ca urmare a dificultăţii de determinare
exactă în şantier a delimitării exacte a celor două sau mai multor nivele ele locuire.
În aceste cazuri nu se va efectua o sortarea a materialelor acestea fiind etalate
separat. pe pachete. asamblarea fiind realizată doar prin compararea eventualelor
fragmente asemănătoare. Când m1 sunt identificate prize de lipire acestea vor ti
repuse în cadrul pachetului din care provin. Este bine ca în cazul unor vase sau
porţiuni de vase identificate din mai multe pachete să tic notat pc bilet poziţia de
unde provine fiecare fragment. respectiv caroul şi adâncimea aceasta putând oferi o
idee asupra dimensiunilor fiecărui nivel de locuire.
Dacă materialele provin cu siguranţă dintr-un singur nivel de locuire se poate
efectua o sortarea a materialelor urmând mai multe principii de bază: sortarea pe
criterii de decor, sortarea părţilor morfologice, (funduri. buze), sortarea după
nuanţă şi calitatea pastei (ceramică fină. semifină, grosieră). Fiecare tip de sor1area
are atât avantaje cât şi dezavantaje. La so11arca pe criterii de decor trebuie ţinut
seama că foai1e rar întreaga suprafaţă a vaselor este decorată, unele zone care fac
legătura între diferite elemente fiind lipsite de ornamentaţie, aceasta acoperind în
cele mai multe cazuri doar suprafeţele expuse vederii. În cazul sortării principalelor
forme morfologice (buze, funduri, toa11e) poate fi identificat mult mai uşor
numărul de vase din context prin asamblarea fragmentelor componente, dar 1rn se
pot obţine piese întregi lipsind părţile de legătură. Sortarea pe criterii cromatice şi a
calităţii pastei permite determinarea probabilă a fragmentelor unui vas atât din
punct de vedere a zonelor decorate, a celor morfologice cât şi a celor atipice. dar se
lucrează cu un număr mare de fragmente care pot proveni din mai multe piese. În
toate cazurile pot avea loc mai multe sortări începând cu părţile morfologice şi cele
decorate, elemente uşor de identificat, urmată de o rearanjare a materialului pe
criterii de pastă şi nuanţe. Trebuie luat în considerare şi faptul că un vas ceramic, în
special cele preistorice, poate prezenta nuanţe diferite de la o zonă la alta. sau
acestea au putut suferit arderi secundare unde nuanţa se poate modifică de la un
fragment la altul, fără ca trecerea să se facă gradat. Totodată trebuie ţinut seama că
orice sortare are la bază un anumit grad de subiectivism dat de percepţia diferită a
texturii, formelor şi mai ales a nuanţelor de către fiecare individ în parte, iar atunci
când mai multe persoane lucrează la acelaşi complex, pot apărea unele diferenţe
între materialele sortate de fiecare lucrător. Prin urmare trebuie lăsat un anumit
grad de toleranţă în cadrul fiecărei categorii. Este foarte important ca spaţiul (masa)
şi poziţia ocupată pe aceasta de un anumit fragment să se modifice cât mai puţin,
deoarece în timpul lucrului are loc un proces de memorare a unor caracteristici ale
Dan /\nghd
acestora. care ne ,·or permite, de multe ori, s{1 găsim prize de lipire între cioburi
etalate în zone depărate ale spaţiului de lucru, iar dacă altă persoană modifică
po1iţia unde ştim că se găsca respectivul fragment. se va pierde timp preţios în
regăsirea lui.
Dacă avem în lucru complexe foarte mari şi spaţiul m1 permite etalarea
tuturor fragmentelor se poate face o s011are pc criterii de calitate a ceramicii în
două categorii fină şi grosieră care vor fi prelucrate separat. Trebuie evitat lucrul pe
catcf.',orii intermediare de ceramica. ca de exemplu cca semifină. deoarece pot
apărea confuzii date de faptul că acelaşi vas poate avea grosimi diferite sau
prelucrări (lustruire, barbotinarc. angobare etc) realizate mai mult sau mai puţin
mig{ilos de la o zonă la alta.
La toate prelucrările de complexe, primele forme care vor fi identificate sunt
cele care au elemente care le individualizează din marea masă: diferite tipuri de
decor, o nuanţă apa11e etc. În schimb vor fi mai dificil de determinat fragmentele
aparţinând ceramicii grosiere sau de uz casnic care predomină în cadrul majorităţii
complexelor de locuire. Numărul mare al fragmentelor, în multe cazuri slaba
calitate a acestui gen de ceramică, lipsa elementelor de decor sau uniformitatea
acestuia vor crea dificultăţi la întregirea pieselor, dar şi acestui tip de ceramică
trebuie să i se acorde aceeaşi atenţie ca celei speciale. deoarece reprezintă un
eşantion important de studiu.
Cele mai mari dificultăţi la identificare fragmentelor unui vas nu le întâlnim
la ceramica preistorică. unde prelucrarea manuală, arderea deficitară şi
neorganizată oferă fiecărei piese în parte o anumită individualitate, ci la ceramica
comună produsă la roată. În cazul acesteia, producţia de serie, a dus la existenţa
unei cantităţi mari de veselă similară din multe puncte de vedere: standardizarea
formelor, cromatică redusă, calitate uniformă a pastei, decor puţin variat din punct
de vedere tipologic şi al metodelor de realizare etc. În aceste cazuri prelucrarea
trebuie începută de la formele morfologice principale care oferă un surplus de
informaţii date de diametru, diferenţe ale grosimii buzelor, sau ale curburii gâtului.
identificarea fragmentelor atipice care formează corpul vasului, putând fi realizată
doar prin încercări succesive. În funcţie de experienţă, unii arheologi şi restauratori
pot sesiza şi în cadrul acestui tip ceramic anumite diferenţe de la o piesă la alta.
date de distanţele şi forma canelurilor orizontale din interior rămase în urma
fasonării la roată, mici diferenţe în compoziţia agregatelor de degresare. sau pot
identifica locul probabil al unui fragment atipic pe corpul vasului prin analiza
vizuală a curburii şi a modificării grosimii etc.
În funcţie de timpul care poate fi acordat prelucrării fiecărui complex şi
experienţa personalului poate fi redus numărul de fragmente şi pot fi obţinute
forme întregibile. Pentru exemplificare a fost realizată o statistică în timpul
prelucrării unui complex postroman descoperit la Alba Iulia.
l'i\TRIMONIVl'vl J\l'VLt:NSE V-VI
Timpul de Nr.total Fragmente Tipul activităţii depuse Observaţii

lucru de ragmente tipice
(zile)
I. 427 112 Spălare. sortare
J 401 107 Asamblare. sortare. Lucru pe fiecare
pachet în parte.
3. 380 89 Asamblare. sortare după A mestecarea
clemente morfologice. fra :::, mentelor
0
4. 365 80 Asamblare
5. 327 71 Asamblare
6. 293 69 Asamblare. sortare după
calitatea pastei şi nuanţe.
7. 280 68 Asamblare
8. 280 68 Curăţire chimică 14
fragmente.
9. 266 68 Asamblare
10. 264 Reambalare Finalizarea
prelucrării.
În urma prelucrării, deşi nu a fost obţinută nici o piesă întregibilă a putut fi

determinat numărul probabil de vase din cadrul complexului. Astfel din 68 de
fragmente tipice (respectiv, buze, funduri, fragmente de gât) avem: 18 fragmente
de fund şi 33 fragmente de buze. Cu un anumit subiectivism, prin compararea
calităţi. culorii ceramicii poate fi redus şi acest număr la 16 fragmente de fund şi
28 fragmente de buze, dar acestea nu prezintă prize de lipire între ele. Prin urmare
în cadrul locuinţei se găseau aproximativ 28 - 33 de vase. Totodată au putut fi
întregite parţial (circa 50 - 60%) din profil un număr de 8 vase şi a fost identificată
succesiunea pe verticală a decorului în cadrul a trei fragmente.
În paralel au fost realizate 52 de asamblări a unor fragmente atipice care nu
au putut fi alăturate unor elemente tipice. Fragmentele curăţate chimic aparţineau
unor vase decorate prin lustruire, depunerile de carbonaţi de calciu obturând
decorul şi îngreunând desenarea şi fotografierea pieselor.
Ultima etapă a constat în reambalarea fragmentelor, cele fără lipituri fiind
ambalate provizoriu în pungi de nailon, iar cele asamblate în cutii de carton astfel
încât să nu aibă de suferit în urma manipulării lor în timpul transportului către
spaţiile de depozitare.
În alte situaţii, prin prelucrarea în aceeaşi manieră a materialelor provenite
dintr-un anumit complex au putut fi întregite total sau parţial un număr considerabil
de vase, numărul fragmentelor rămase fiind foarte redus în comparaţie cu cele care
au alcătuit piesele întregibile.
În toate cazurile, rezultatele obţinute în urma prelucrării exhaustive a
materialului ceramic provenit dintr-un spaţiu determinat arheologic poate ajuta la o
mult mai bună valorificarea ştiinţifică a acestuia, fapt care justifică consumul de
timp şi energie necesar pentru aceasta. Totodată, activitatea în sine, poate oferi
mari satisfacţii restauratorului atunci când este posibilă refacerea unor piese, uneori
423
excepţionak. care pana m acel moment erau estompate în marea masă a
materialului prelevat din ~anticrul arheologic.
WA VS OF PROCESSING CERAMIC MATERIALS

FROM THE ARCHAEOLOGICAL SITES
(Summary)
Processing the \\hole ceramic material from an archaeological site is

cssential for its scientific use. For this therc must be followed a series of stages
beginning from thc archaeological site till the restoration laboratory:
separate wrapping of the broken material, but without being separated
from the context:
washing and primary processing for cach package in the laboratory:
sorting materials. when possible, by morphological criteria. by paste
and decor:
assembling whole fragmcnts that may be identified, even the atypical
ones or those of very small sizes.
According to the time granted and the expertise of the staff there may be
obtained both a series of separate pieces to complete the whole item and parts of
necessary vessels for a better understanding of the type of the ceramic and the
realization of statistic analyses.
(Translated by Adina Goşa)
RECENZII SI' NOTE DE LECTURĂ
APlJLUM XLII
CONSTANTIN INEL
Anuarul muzeului din Alba Iulia a aJuns la cel de-al 42-lea număr.
Contim1,înd o bună tradiţie de a aduce recunoştinţă personalităţilor care au
trudit de-a lungul timpului la bunul mers al acestei instituţii de cercetare şi
cultură. volumul este dedicat eminentului cercetător medievist. dr. Gheorghe
Anghel. la împlinirea celor 70 de ani.
Revista este organizată în cele patru secţiuni consacrate: arheologie.
istorie. muzeologie-restaurare-conservare, respectiv recenzii şi note de lectură.
cuprinzând un total de 46 studii, materiale şi note.
Secţiunea Arheologie cuprinde 17 studii. dedicate prezentării unor
materiale arheologice, dar şi consideraţii sau interpretări asupra descoperirilor
arheologice din neolitic. la epoca romană. Menţionăm aici. câteva studii: Zono
thesalo-mocedonecmă şi Dunărea mijlocie la .\fârşitul mileniului al VJ-lea şi la
începutul mileniului al V-lea a. Chr. (FI. Draşovean), Noi cercetări pril·ind
mineritul antic în Transilvania (/) (V. Wollmann. H. Ciugudean), Teritoriul
rural al municipiului Tibiscum (D. Benea), sau studiul în germană dedicat
începutului colonizării celtice în spaţiul intracarpatic (A. Rustoiu).
Studiile din secţiunea istorie (tot 17 la număr), sunt dedicate
prezentării unor momente de istorie medievală, modernă sau contemporană
Problema Partium-ului în disputa habsburgo-otomano-transilvănec111â din
1556-15 71 (O.Tătar), Emigranţii şi prizonierii români din Franţa (] 917-
1919) în lupta pentru întregirea statală a României (li) (I.I. Şerban). dar
mai ales preocupărilor în domeniul biblioteconomiei şi consideraţii istorice
asupra câtorva aspecte istoriografice Enea Silvio Piccolomini în biblioteci
transilvane. Studiu de caz: Epistolae familiares, I 496, de la Biblioteco
Centrală Universitară „ Lucian Blaga" di11 C/zy· Napoca (A. Mârza ):
Biblioteca publică din Alba Julia - iniţiativă a_ Muzeului Unirii (C. Stînea):
Reformarea sistemului electoral di11 România î11 gândirea conservatoare
(1866-1914) (S. Radu). De asemenea. sunt câteva studii dedicate unor
asociaţii/societăţi culturale ce au activat în Transilvania: Din acti,·itatea
despărţământului Blaj al Astrei (1890-1900) (Z. I. Drăghiţă); Expoziţia
naţionalei a Astrei la Sibiu din emul 1881 (G. Soda): Coordo11ate social-
culturale în activitatea Societll{ii „Mica" la Brad în perioada 19-10-19-18
(C. Rişcuţă).
În domeniul muzeologie-restaurare-conservare sunt publicate 7 studii:
Icoane pe lemn aparţinâ11d centrului Laz, din colecţia A1uzeului „Ion Raica"
- Sebeş (I. Rustoiu); Colecţia ele ceasuri a Muzeului „ Jon Raica „ din Sebeş
(C. Anghel, Z.I. Drăghiţă); Câteva probleme legate de conservarea pieselor
muzeale. A1iisuri luate pentru îmbwuitiiţirea 111icrocli111at11l11i la Muzeul
Naţional al Unirii Alba Iulia (V. Pârv) etc.
l'ATRIMONIYM Al'YLENSI: V-VI
La finalul acestui număr al revistei Apulum apar câteva recenzii şi

note de lectură ce tratează cărţi de specialitate recent publicate. De
asemenea. memoriei eterne îi sunt dedicate două secvenţe biografice care
duc în eternitate numele a două personalităţi ale municipiului Alba Iulia:
Cloşca Băluţă - specialist în istorie romană şi distins om de cultură. şi
Dan Dorin Ovidiu - colaborator şi prieten apropiat al muzeului
albaiulian.
CONSTANTIN DAICOVICIU ÎNTR-O IPOSTAZA INEDIT A
VASILE MOGA
De mai bine de şase decenii la Muzeul din Alba Iulia se păstrează o acuarelă
realizată pe ca11011 (56 x 47 cm) în care personajul central este Constantin
Daicoviciu ( 1898-1973 ) 1•
În puţine cuvinte. ne simţim datori să spunem câteva lucruri despre
Academicianul Daicoviciu. Figura lui îmi era cunoscută încă din ultimii ani de
liceu. atunci când i-am citit unele însemnări despre oraşul Apulum.
Din păcate. la Facultatea de Istorie din Cluj. al cărei student am fost între
anii 1964-1969. nu mi-a predat nici un curs sau seminar special. dar îl vedeam des
atf1t în incinta muzeului (aici îşi avea şi locuinţa. 11.11.). unde intrarea în biroul său
..ticsit'' de cărţi era păzită cu străşnicie. apoi pe străzile urbei şi. mai cu seamă. în
celebra pe atunci cofetărie „La verde" loc în care. la ore fixe. împreună cu alte
somităţi locale îşi lua cafeaua şi ..întăritorul'' (la sugestia medicului profesor
Hărăguş).
Făcea parte dintr-o generaţie de tineri care, după Unirea din 1918. şi-au
desăvârşit studiile la Accademia di Romania din capitala Italiei. prin aprofundarea
limbilor clasice şi a rădăcinilor noastre istorice. În Clujul interbelic se făcuse
cunoscut prin prezenţa vulcanică, prestaţie ştiinţifică şi atitudine. După revenirea
din refugiul sibian al Almei Mater Napocensis, a urcat treptele ierarhice
universitare (şi politice!) ajungând. între altele, rector al Universităţii napocense.
Era prezent la catedră, în paginile revistelor ştiinţifice. la manifestări internaţionale.
dar şi pe şantierele arheologice din zona cetăţilor dacice ori din capitala Daciei
romane.
Recunoscut pe plan internaţional, academicianul, a fost ales membru
corespondent al Academiei din Viena şi al Institutului Arheologic German. fiind
răsplătit, între altele, cu premiul Herder.
Numele său este legat de investigaţiile de la Vipia Traiana Sarmi=egetusa.
reluate, după decenii de întreruperi, în anul 1924 şi continuate în 1925 şi I 928~.
După alte stagnări aceste săpături reîncep pe data de 9 septembrie 1934 în prezenţa
regelui Carol al II-iea. cu care prilej C. Daicoviciu ţine un discurs (cu asemenea
luări de cuvânt. omagii, telegrame, volume speciale şi cadouri. ne-am obişnuit.
ulterior, în anii dinainte de '89) plin de ditirambi. Adresându-se „voievodului
culturii române" oratorul zicea: .,strămoşii ce zac în acest pământ Vă simt şi se
cutremură de prezenţa Majestăţii voastre. Poporul roman vă aclamă cu entuziasm.
iar noi arheologii şi tineretul universitar din Dacia Traiană ne aplecăm în faţa
1
E. Condurachi, Academicianul Consta11ti11 Daico\'iciu ( 1898-1973). ln Memoriam
Constantini Dacuviciu, Cluj, 1974, p. 5-8.
~ I. I. Russu. Inscripţiile Dc;c:iei romane, 1///2, Vipia Traiana Dacica Sarmi:egl'lu.rn.
Istoricul descoperirilor şi cercetărilor epigralice, p. I 0-24.
428--------------------------
PATRIMOIVM APVLENSE V-VI
Majestăţii Voastre mulţumindu-vă pentru opera pe care o înfăptuiţi şi în această

3
zi" . Orice alt comentariu ar fi de prisos.
Să revenim la acuarela noastră, a cărei scenă este plasată la Sarmizegetusa.
Pe un fundal cu creste montane şi păduri înverzite se distinge un templu ce se
detaşează dintr-o zonă de ruine. În partea dreaptă un „miles Romanus " în alergare,
poartă o sabie (gladius). Lângă el figurează un dac „pilleatus" ce iasă dintr-un
edificiu subteran, ţinând în mână o umbrelă. Pe faţa unei pietre, ce sugerează
capacul grotei, un text: DECEBALUS MAGNUS PER DACVS, aluzie străvezie la
autenticul: Decebalus per Scorillo.
Pe „via Sarmizegetusa", Constantin Daicoviciu, uşor de recunoscut prin
fizionomia reală, în ţinută „de şantier" se îndepărtează în fugă, ţinând sub braţ un
fus de coloană şi un sac peticit cu însemnele NATfONAL BANQUE OF
SARMIZEGETUSA din care se scurg monede cu efigiile lui Traianus, Decebalus
(în realitate inexistente în numismatica antică) şi ale arcului podului de la Drobeta.
Scena acuarelei - caricatură - stârneşte zâmbete dovedind că ne găsim în

faţa unui autentic autor, plin de fantezie şi umor.
3
Citatul a fost preluat din volumul lui Nicolae Mărgineanu, Mărturii asupra unui veac
zbuciumat, publicat în Jurnalul Naţional, 13 iulie 2005, p. 27.
-------------------------429
Am întreprins numeroase demersuri pentru a afla cine se „ascunde'· în
spatele_ semnăturii DURE care, în 1936, a realizat această secvenl,ă.
ln luna aprilie a anului 2005, într-o expoziţie retrospectivă dedicată
pictorului DIODOR DURE, am intrat în posesia unui excelent catalog editat, cu
acest prilej. de editura timişoreană First~. Nu mică mi-a fost mirarea când am aflat
că maestrul ale cărui pânze Ic admiram, era fiul lui Diodor Dure, cunoscut artist -
caricaturist la ziarul Universul din Bucureşti, mutat apoi la Cluj unde tipărea două
reviste de umor (între cele două războaie mondiale). Bănăţean ca şi Daicoviciu şi
după câte se pare apropiaţi, Dure senior l-a imortalizat pe conducătorul şantierului
ulpian fie la Cluj. fie mai degrabă într-o vizită la faţa locului.
Acuarela, piesă de patrimoniu, a fost oferită lui Ion Berciu, eventual în 1938.
când cei doi au început investigaţiile la cetatea dacică de la Căpâlna, pe valea
Sebeşului. Începând din anul respectiv C. Daicoviciu s-a aflat în strânsă legătură cu
vestigiile din zona Albei, prin participarea la sondajele arheologice de la burgul din
Abrud (cercetări sistematice V. Moga) şi Piatra Craivii, la publicarea inscripţiilor şi
monumentelor de la Salinae (Ocna Mureş - Războieni), la studierea prezenţei
illiro-dalmate la Alburnus Maior sau a unor probleme legate de evoluţia dublului
centru urban de la Apulum 5 .
Sunt dator să aduc şi pe această cale mulţumirile mele Prof. univ. dr. Doina Benea de la
4
Universitatea de Vest Timişoara. graţie căreia am intrat în posesia catalogului de expoziţie.

la faţa locului.
V. Moga, Cărturarii Albei, Editura Bălgrad, Alba Iulia, 1997, p. 40-41.
5
430-------------------------
IN MEMORIAM DORIN OVIDllJ DAN
CONSTANTIN INEL
Vorbim de Dorin Ovidiu Dan la timpul trecut. cu imense regrete! Jocul cruci
al destinului a făcut ca viaţa omului de cultură. tatălui şi prietenului Dorin Ovidiu
Dan. să se l'nîngă într-un moment în care el începuse să culeagă roadele acti\ itfqii
sale şi să se bucure de împlinirile fiicelor sale.
Născut la Făgăraş. în 23 iulie 1952. clin părinţii Nicolae şi Aurelia. şi-a
început educaţia în localitatea natală. desăvârşind-o prin studii le superioare la
Facultatea de istorie de la Bucureşti (promoţia 1978).
A intrat în domeniul muzeografici încă clin anul 1978. la Muzeul Bran
Uud.Braşov). de aici la Muzeul Mixt din Sebeş (jud.Alba). uncie activează în
perioada 1980-1987 (ultimii 3 ani fiind conducătorul acestei instituţii). Este
perioada în care se formează ca specialist în domeniile vaste ale cercetării.
valorificării şi conservării patrimoniului cultural naţional. unrnînd câteva din
cursurile de formare specifice meseriei de muzeograf: topogratic arhcologicf1.
bazele muzeologiei şi arheologie.
Din anul 1987. ajunge la Alba Iulia (oraşul care l-a adoptat. prin căsătoria cu
soţia - Angela). aici activând ca inspector la Comitetul de cultură si educaţie
socialistă Alba. cu atribuţii în sectoarele: muzee. monumente. patrimoniu.
aşezăminte şi centre de cultură. Din 1990. odată cu reorganizarea instituţiilor
statului. devine consilier cultural la Inspectoratul pentru cultură al judeţului Alba.
instituţie pe care a şi condus-o. în calitate de consilier şef. în perioada 1997-2001.
În anul 200 I. Inspectoratul pentru cultur{1 se transformă în actuala Direcţie
pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional. în cadrul căreia Dorin
Ovidiu Dan a activat ca şi funcţionar public (consilier I superior). p,înă în
momentul tragicului accident. din 5 iunie 2005.
Preocupările profesionale ale specialistului Dorin Ovidiu Dan. au fost
variate. acoperind domenii vaste din activitatea muzeografică şi clin viaţa culturală
a judeţului Alba. Astfel, a făcut parte din colective de cercetare arheologică pe
diverse şantiere din Alba Iulia (Catedrala romano-catolică, Monetărie. Palatul
Apor, necropola de la '·Staţia de salvare", Stadion -OMV). respectiv Sebeş şi
Gârbova. Specialist preocupat de istoria medie şi modernă, istoria culturii.
patrimoniul cultural-naţional şi publicist, era în curs de finalizare a tezei de
doctorat "Sebeşul şi rolul său în istoria Transilvaniei până în epoca modernă"',
coordonată de acad. Ştefan Pascu (preluată de acad. Nicolae Edroiu).
Membru al Comisiei de Istorie a Oraşelor din România, a avut şi o intensă
activitate publicistică, atât prin lucrări de specialitate cât şi prin materiale destinate
publicului larg, prin mass-media. A publicat 4 cărţi de autor şi a fost colaborator la
altele 8, realizând până în prezent peste 60 studii apărute în reviste de specialitate
(Apulum, SCIV A, Revista muzeelor, Studii şi comunicări Sibiu, Patrimonium
Apulense, Sargeţia, etc), precum şi peste 600 de articole pe diferite teme - în
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 431
( ·011\ta11ti11 lm·I
dikrite ziare sau reviste: Unirea. Ardealul. Informaţia de Alba. Discobolul.

Monitorul de Alba. Credinţa Străbună, Aiudul Literar, Pagini Aiudenc. Observator.
l11drum:1tor Pastoral. Pasii Profetului. Alba Iulia. Mihai Viteazul. Târgul de Fete.
Tara Moţilor. Forsclrnngen. Neuer Weg. Paideia. Tribuna. A coordonat numeroase
simpozioane, conferinţe. sesiuni de comunicări sau festivaluri. de interes local.
regional. naţional şi internaţional. în diverse locaţii şi în colaborare cu alte instituţii
culturale. În calitate de editor de carte a colaborat la 7 cărţi.
Mai presus de toate. a fost o persoană activă. deschisă oricăror idei de
valorificare a patrimoniului cultural din teritoriul administrativ al judeţului Alba.
un neobosit colaborator şi prieten pentru muzeografii. scriitorii. profesorii sau
bibliotecarii din instituţiile de cultură şi învăţământ care l-au cunoscut.
L-am cunoscut în 1997. când am început activitatea în cadrul fostului Oficiu
judeţean de patrimoniu cultural naţional, ce funcţiona ca secţie a Muzeului
Naţional al Unirii din Alba Iulia. Extrem de comunicativ, a deschis punţi de
comunicare şi colaborare şi cu noi, cei mai tineri (pe atunci), făcând să dispară
barierele impuse de diferenţa de vârstă sau de experienţa din domeniu. Ne simţeam
colegi. în adevăratul sens al cuvântului ... Au rămas în urmă discuţii. proiecte
comune. ca o carte fără încheiere!
A trecut fulgerător în nefiinţă. împreună cu iubita lui soţie, după un ultim
drum în care şi-au luat parcă, rămas bun de la toţi cei dragi lui ... SIT TIBI TERRA
LEVIS!
LISTA PUBLICAŢIILOR
I. CARTE ŞTIINŢIFICĂ:
a) De autor:
1. ltinerarii şi biografii eroice. 18./8. Judeţul Alba, Ed.Altip. Alba
Iulia, 1998.
2. Alba Julia - oraşul istorie, oraşul 111011ume111elvr. Ed. Altip. Alba
Iulia, 1998.
3. Sebesul În imagini de epocă, Editia I, Ed. Altip. Alba Iulia, 1998.
4. Lancrâm, veşnicia s-a născut la sat, Ed. Altip. Alba Iulia. 2000.
b) În colaborare:
I. Sebeş, Ed. Transilvania, Sibiu, 1985.
2. Documentar. Istorie, Literatura, Stiima. Artă. Biogrc!fia zmor
destine, Ed. Altip. Alba Iulia, 1993.
3. Breviar..Muzee, coleC{ii mu=eale, monumeme şi situri arheologice,
monumel11e şi ansambluri de arhitectură, monwne111e ale eroilor,
plăci memoriale şi comemorative, re=ervafii ştiim[/ice şi
monumente ale naturii, Ed. Altip, Alba Iulia, 1993.
4. FLORJLE DALBE. FLORJ DE A4ĂR, Alba Iulia, 1994.
432 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
l'.\TRl\l(lt\l\ \1 .\l'VI.I :\SI V-\'I
5. Vârstei<! oraş11/11i. Si!h<!Ş 75() de uni dl' utestare doc111nentuni.

12-15-/995. Scbq. 1995.
6. A/ha Iuliu oraşul :\furii l,'niri in imagini ele eJH>cci. Ed. i\ltip. i\lba
Iulia. 1998.
7. Fi!stivalul i111ernufio11al "/,11ciun Hlugu ". Doc111nentur.
Retrospectirn ecli(iilor /995-2000. Ed. i\ltip. Alba Iulia. 2000.
8. Seheşul i11 i11wgini ele epocci. Lditia li. Ed. Altip. i\lba Iulia. 2000.
c) Co-editor:
I. Traian şi destinul Daciei, Ed. Altip. i\lba Iulia. 1998.
, I'ATRIMU'.1/V,\f A I'ULE/\ 1SE. L Alba Iulia. 200 I.
3. I'ATRIMONIUMAI'l/LEN5,E, li. i\lba Iulia, 2002.
4. Achim Emilian, Zestrea. L i\lma~u Marc. 2002.
5. I'ATR/AfOl\1/Vlvf APVJj.__-xsE. III. Alba Iulia. 2003.
6. Achim Emilia11. Zestrea, III. i\lma~u Marc. 200--L
7. PATRl,\ifO,\'!VM AI' VLE1\'SF. IV. Alba Iulia. 2004.
li. STUDII ŞI i\RTICOLE:
I. Instalaţiile de telmiâi ţârâneascâ din ::ona Bran (si!colele XV/-)(/X)

- în colaborare - în Studii şi comuniciiri de istorie a civilizaţiei
populare din România. voi. 2. Sibiu, I 981. pp.181-190.
2. Expo::iţia clocumentarâ 'Iucicm Blaga... in Revi.\·ta muzeelor şi
1110m1111e11te/or. Muzee. 8. 1982. pp. 86-87.
3. Aşezarea clin sec. VIII-X de la A/ha Julia - în colaborare - în a XVI-a
.\·esiune anualii de rapoarte privind cercetifrile arheologice din
1981. Vaslui. 25-28 martie 1982. p. 20.
4. Lucian Blaga-90 ele ani ci<! la naştere, în Revista muzeelor şi
monumelllelor. Muzee, 8. 1985, pp. 11-18.
5. () contribuţie la studiul hreslelor: Statutul hreslei dogori/or din
Seheş (/752). în Apulum, XXI. 1983, pp. 231-237.
6. Lă::i de hreuslă, alte /('ci şi case ele hani clin Sehes, în Apulum,
XXII, 1985, pp. 197-202.
7. Societatea culturalâ "Lucian Blaga", în Revi.\·ta muzeelor şi
monumentelor. Muzee, I O, 1986, pp. 85-88.
8. A V//1-a ediţie a Festivalului "Lucian Blaga", în Revista muzeelor
şi monumentelor. Muzee, 8, 1987, pp. 42-44.
9. Seheşul În vi::iunea câlcitorilor strâini (sec.XVI-XIX), în Apulum,
XXIV, 1987, pp. 229-235.
1O. Cărţi cu dedicaţii Lucian Blaga, în Tribuna, 33/1495/15 august
I 985, p. 2.
11. Nicolae Iorga la Seheş, în Tribuna, 45/ 1507 /7 noiembrie 1985, p. 4.
12. Artisti sebeşeni ai penelului, în Tribuna, 24/1538/12 iunie 1986,
p. IV.
433
( ·u11,ta111111 l11L·I
13. l/n tipar sigilur inedit în colec(iile Muzeului Seheş. în Apulum.

XXVII-XXX. 1990-1993. pp. 325-327.
14. Un cronicar ul timpului sciu: Dasccilul Nicolae Aloman di11 Sâsciori
r/822-/<)(JJJ. în Apulum, XXXl.1994. pp. 353-366.
15. Noi contrihutii lu studiul hreslelor. Stalului hreslei tâmplarilor clin
Seheş (1631) în Apulum. XXXII. I 995. pp. 327-334.
16. ( 'ontrihu(ii lu cunoaşlerea rolului economic al Seheşului (sec.XIV-
XIX). în Apulum, XXXIV. I 997. pp. 273-285.
18. Tezaurul 111onelar descoperii la Seheş (jud A/ha) - în colaborare - în
Apulum, XXXIV, I 997, pp. 287-294.
I 9. Co11lrihu(ii la cw10aşlerea rolului politic al Seheşului (sec.XIV-XIX).
în Apulum, XXXV, 1998. pp. 301-325.
20. 111111e111oria111 Stefa11 Pascu, în Apulum, XXXV. 1998, pp. 654-655.
21. Contribu(ii la cunoaşterea rolului pompierilor din Pelresti şi Seheş.
în Apulum, XXXVI. 1999, pp. 519-526.
22. U11 manu.,·c.-ris i11edil din La11crii111, în Apulum, XXXVl/2. 2000,
pp. I 09-1 11.
23. Cetalea Sebeşului, în voi. Palate, cm"lele şi cetliţi din Tramiilvw,ia.
Muzeul Tării Făgăraşului, Făgăraş, 2000, pp.19-22.
24. Coleclia muzeală "Achim Emiliam ": Almaşu A/are (jud A/ha) - i11
colahorare - în Apulum, XXXVll/2, 2000, pp.361-366.
25. Cornel Talai Balia-Din arta şi cullura Blajului, în Apulum.
XXXVll/2, pp. 426-428.
26. A/ha Julia e ]/alia. Sloria, lradizione, contemporanei1i1. în Alli l-o
Simposio l11ternazio11a/e ita/o-rome110 "VAR CARE LA SOGLJA"
(Roma, 1-10 sellemhre 2000), Roma, 200 I, pp. 28-31.
27. Co111ribuţii la istoria lram,porlului de călălori din Seheş. Har/a
cliligenfelor din Imperiul Auslriac (1835) în Apulum, XXXVII.
200 I, pp. 55-64.
28. Lukacs An/al-Ţara Făgăraşului in Ernl mediu (secolele XII-XVI). în
Apulum, XXXVIll/200 I, pp. 4 I 9-420.
29. Sondajul arheologic de la Gârhova (Seheş), jud Alba, în
PATRJMONJVM APVLENSE, l, 2001, pp. 103-109.
30. Noi dale despre breasla 1â111plarilor din Sebeş, în PATRJMONJVM
APVLENSE, l, 200 I, pp. 143-146.
31. Un ceas solar la Alba Iulia, în PATRJMONJVM APVLENSE, I.
200 I, pp. 200-20 I.
32. Un clilor de ,mceu: Ioan Raicu ( 1903-1990), in PATRJMONJVA1
APVLENSE, l, 2001, pp. 235-237.
33. S1uden(i din Sebeş şi de pe meleagurile Albei la Univasirâţilt!
Europei (sec.XIV-XIX), în Apulum, XXXIX, 2002. pp. 307-311.
3-1. Co111rihuţii la cw10aşlerea forograjidui alhaiulian Arrhur Baci,
(189-1-1979) şi a creaţiei sale - in colaborare - în Sllrge(ia, XXX.
200 I - 2002, pp. 705-707.
434 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
I'/\ rn.I\10'.\l\ \I :\l'VI.I:l\Sl \'-VI
35. Noi co11trih11(ii la istoria hres/e/or clin Seheş. în Sar,:e(ia. XXX.

2001-2002. pp. 579-585.
36. Dacii ele la Museo Vaticano. în PATRJMONIVM APULENSE. 11.
2002. pp. 25-27.
37. Raport pre/i111i11ur /Jrh·incl cercetâri/e arheologice de lu .,1/hu /11/iu-
Apulu111 II „ Stodion.. - în colahorare - in PA TRJMON/VM
APVLENSE. li. 2002. pp. 142-145.
38. lstoric11/ Tl,eohu/d Streitfelcl (/902-1985) - în colaborare - 111
PATRJMONJVM APVLENSE. li. 2002. pp.187-189.
39. ( '011trih11ţii lu reu/i:::ureo 11101wgmfiei w1e1 /ocalitâţi. în
PATRIMONJVM APVLENSE. II. 2002. rr- 190-197.
-10. Casa FRANZ BlVDER clin Seheş - m colaborare - în
PATRIMONJVM APVLENSE. 11. 2002. pp. 260-269.
4/. Un 111011wnent 11itot - in colahorare - în PATRIMONIV~1
APVLENSE. 11.2002. pp. 270-272.
-12. A/ha Iulia. jud A/ha. P1111ct: Stu(ia de clistrih11(ie rnrh11ro11(i OMV. în
Cronica cercetârilor arheolo,:ice din România. Campania 2002.
CIMEC. iunie 2003. pp. 35-36.
-13. U:::i11a electricâ Seheş în Arheolo,:ie ill(/,tJtrialii. Al 3-lea atelier
internaţional România, septembrie 2003. Indu.,·trial arc/weology
3rd international workslwp Romania, Septemher 2003, pp. 36-37.
-14. Contrihu(ii de111ografice lu istoria Seheşului. în APULVM. XL.
2003. pp. 373-396.
-15. Noi piese repre:::e11tâ11d daci la Museo Vaticono. în PA TRJMONJVM
APVLENSE, III. 2003. pp. 76 -78.
-16. Contrihuţii la cw10uştereu unui 11w1111111ent şi a ctitorului siiu.Lukacs
Bela (18-17-1901) - în colahorare - în PATRIMONIUM APVLENSE.
III. 2003. pp. 262-267.
-17. () contrihuţie de arheologie i11c/11striulâ tru11silvo11â. U:::ina electricii
Sebeş. în PATRIMONIVM APVLENSE. III. 2003. pp. 216-226.
-IR. Gheorghe l'etrov, Vechea Mitropolie u !Jci/groclului. în
PATRJMONJVM APVLENSE. III. 2003. pp. 336-338.
49. Volker Wol/111a1111, Arheologie i11dustrialc1, Ed U/ise, A/ha Iulia. 2003.
în PATRJMONIVM APULENSE, III. 2003. pp. 330-332.
50. Un zbor frâ11t: Nicolae-Morcel Si111i11u. in PATRJMONIVM
APVLENSE, III. 2003. pp. 342-344.
51. C . L. Biil11(c1, LâlllJJile ontice ele Io Alhu Iulia (Apu/u111), !, Lâ111pi/e
eJJigrafice, Ed. A/tip, A/ha Iulia. 2003. in PATRIMONIUM
APVLENSE. III. 2003, p. 339.
52. De la mw1ufc1cturii la Fahrico ele hârtie I'etreşti. în Arheolo,:ie
indmtialâ. Al 4-lea atelier internaţional de arl,eolo,:ie imlustrialt,.
4th international workslwp 011 industrial arc/,aeolo,:y, Baia Mare,
septemher-octoher 2004, p. I 5.
Con~wntin lnl'I
53. Un 11w111jml11s lu Seheş (jucleţ11I Allw), în APULVM, LXI. 2004.

pp.417-418.
5-1. Stemâ şi sigili11. Contrihuţii
heraldice la istoria Seheşului. în
PATRJMONIVM APVLENSE, IV. 2004, pp. 235-248.
55. C'011trihuţii lu istoria şcolilor din Seheş (\·ecolele X/V-XIX). în
PATRIMONIVM APULENSE, IV. 2004. pp. 249-259.
56. ,Ycolile Bluj11l11i i:=\'Or de daruri. în PATRIMONIVM APVLENSE.
IV. 2004. pp. 432-433.
57. Biserica mediemlă din Sântimbru, În PATRIMONJVM
APVLENSE. IV, 2004, pp. 439-440.
58. /11 memorram TAMAS ARPAD (!7.//.1946-19. V/.200-1). în
PATRIMONIVM APVLENSE, IV, 2004, pp. 440-442.
59. O contrihuţie de arheologie industrială transilvană. Fuhrica de
hârtie Petreşti (jud.Alba), în SARGEŢJA, XXXII, 2004 (în curs de
apariţie).
60. O Însemnare despre „peştera" dealului din Răchita - în colaborare -
În SARGEŢIA, XXXII, 2004 (în curs de apariţie).
III.CATALOAGE
1. Salonul artei transilvane, Alba Iulia. decembrie 1997.

2. Eugen Handelsmann ( I 912- I 989), Alba Iulia,! 999.
3. Tabora intematională de artă "IOAN INOCENTIU MICU-
KLEIN" (pictură-sculptură), Alba Iulia, 1999.
Tipar
S.C. "ALTI P" S.A. Alba Iulia
Td. 025X X1104 7
Comanda nr. l 05 2006
Editura „ALTIP"
ALBA IULIA - 2006
PATRIMONIVM
APVLENSE
V-VI
ALBA IULIA
2006

Patrimonium Apulense 5-6 2006

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Patrimonium Apulense 5-6 2006

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PATRIMONIUM APULENSE V-VI

Dat la cules: 27.02.2006

Orice corespondenţă se va adresa:

ISBN (IO): 973-117-039-1

Direcţia Judeţeanăpentru Cultură. Culte ~i

CRONIA CERCETĂRILOR ARHEOLOGICE DIN JUDEŢUL ALBA ............................ 140

ISTORIE-CULTURĂ ................................................................................................................. 241

ARTĂ ETNOGRAFIE ............................................................................................................. 378

MUZEOLOGIE- RESTAURARE ............................................................................................. 397

RECENZII ŞI NOTE DE LECTURĂ ................................................................................... 425

('()NTIUBllTll l,A ('llN()A~TFl{F:\ P:\TIHI\H)Nllll,lll

( 'or11t'/i11 llt'/dimau •. l\lari11.,·-/1/i/111i ( 'iutt',·•. /Jia11a-l\laria S-:.t,111c.,· ...

bibliol-',rafia: Ciut[i. (ilig.or. Daisa-Ciută. Rabsilbcr. Kolbe 2005 - cu bibliografia;

Studiul nostru îşi propune tratarea detaliată, exhaustivă, conform unei

referă la posibilitatea de acces direct şi de efectuare. în consecinţă_ a unor analize

Efectivul total avut în vedere numără 7 piese. ai căror parametri (contextul

3.1. Dinţi perforaţi

constatăm: modelarea extremităţii proximalc prin retuşare inversă: regularizarea

Beldiman, Ciută, Sztancs 2005, p. 30-31; Sztancs, Beldiman, Ciută 2005).

În cazul culturii Coţofeni, dinţii perforaţi (canini, incisivi) provenind de la

(SEG/11 17). Din G7 avem un al doilea pandantiv pc fragment de dcfcnsă de

BELDIMAN 1999 - Beldiman C., Industria materiilor dure animale În

http://arheologie.ulbsihiu.ro/ membri/ ci_ cv%20beldiman.htm; http: //

Centrul Internaţional de Cercetare a Culturii Cucuteni, Muzeul de Istorie ş,

Apulum Apulum. Acta Musei Apulensis. Muzeul Naţional al Unirii, Alba

Lista abrevierilor din tabele

Aa Abraziune axială lnt. Interior

Fig. 1 Podoabe din materii dure animale aparţinând culturii Coţofeni

CONTRIBUTIONS A LA CONNAISSANCE DU PATRIMOINE

L'etude propose une analyse morpho-lechnologique detaillee menee sur un

Explication des figures

Fig. 1 Parures en matieres dures animales de la culture Coţofeni decouvertes

Fi~. 3 Parures en matiercs dures animales de la culture C~ţofeni decouve~es

Liste des tableaux

Tableau no. 1 Parures en matieres dures animales de la culture Coţofeni

Codul tipologic Denumirea tipului

Tip Indicativ Complex Coordonate Atribuire culturală

Tip Indicativ MtP SPEC

Tip Indicativ L tot. L Diam.· Diam. perf.

Tip Indicativ DEB FAS FIX

Tip Indicativ UTIL FUNC

Fig. 1 Podoabe din mate rii dure animale aparţinând

Fig. 2 Podoab din materii dur anima l a parţin â nd ulturii ţofeni

Fig. 3 Podoabe din materii dure animale aparţinând culturii Coţofeni

Fig. 5 Podoabe din materii dure animale descoperite în aşezarea de la

Fig. 6 Podoabe din materii dure animale aparţinând culturii Coţofeni

Invăţătorul Orosz Endre ( 1871-1945) a fost unul dintre numeroşii

Vâlcele. judeţul Olt1 • Piesa noastră ar putea avea analogii în exemplarele de la

de asemenea corespondenţe cu zona egeo-anatoliană, mai precis cu descoperirile de

fecunditate şi fertilitate, rapo11ate la cultul Zeiţei Mame •

75; Ciugudcan 2000, 39.

Bouzek 1989 -1. Bouzek, Die Ăgais, Anatolien unei Mitteleuropa im 3.

Orosz Endre ( 1871-1945) was one of thc numerous intellcctuals passionate

O DESCOPERIRE APARTINÂND EPOCII ROMANE DE LA ALBA

MIHAI GLIGOR, CRISTIAN FLORESCU, MARIUS BREAZU

Centrul militar, economic şi politico-administrativ Apulum este considerat de

În urma încheierii contractului cu nr. 1495/25.04.2005 şi a obţinerii autorizaţiei de

suprapusă de un fragment de tegulă_ era de fapt un capitel 2 . Cu certitudine - ca

Alicu ·1981 D. Alicu, Ordine arhitectonice la Vipia Traiana

Hampei 1911 J. Hampei, Ap11lw11i Os::.lopj/ik, în ArchErt, XXXI,

Apulum Apulum. Arheologie-istorie-etnografie. (Acta Musei

Alba Iulia : B-dul lţ1coronarii , nr26 N

_.__._--------.". ~-················ .... ~

O NOUĂ STATUETĂ A LUI HERCULES