Patrimonium Apulense 3 2003 PDF

PATRIMONIUM APULENSE
◊
anuar de: arheologie, istorie, cultură,
etnografie, muzeologie,
conservare, restaurare
PATRil\10NIU:\1 APULENSE
ANUAR de: arheologic. istoric. cultură. etnografic.
muzeologic. conservare. restaurare
III
Editori:
Ministerul Culturii ~i al Cultelor
Direcţia judeţeană pentru Cultur[1. Culte ~i
Patrimoniu Cultural Naţional Alba
Colectivul redacţional:
Gabriel Rustoiu
Dorin Ovidiu Dan
Dat la cules: 4.11.2003

Hârtie: 70x I 00
Format: X5
Coli tipo: 21 .5
Editura: "ALTIP" Alba Iulia. str. Dimitrie Cantemir.
nr. 2A Tel1 Fax: 0258-811744; 811047
Orice corespondentă se va adresa:

Send any mail to thc following adresse:
DIRECŢIA PENTRU CULTURĂ. CULTE ŞI
PATRIMONIU CULTURAL NAŢIONAL ALBA
Piaţa 1.1.C. Brătianu. nr. 2
Tel./Fax: ( +040)-58-8131 I 9
2500 ALBA IULIA
ROMÂNIA
ISBN 973-8141-94-X
ISSN 1582-9588
l\linisterul Culturii şi al Cultelor
Direcţia judeţeană pentru Cultură. Culte şi
Patrimoniu Cultural Naţional Alba
PATRIMONIUM
APULENSE
ANUAR DE:
arheologie, istorie, cultură,
etnografie, muzeologie,
conservare, restaurare
III
Coordonatori:
Gabriel Rustoiu
Dan Dorin Ovidiu
M.,. Editura "ALTIP"

~ , Alba Iulia - 2003
SUMAR
SOMMAIRE - INHALT - CONTENTS
- STUDII SI COMUNICĂRI -
ETUDES Ej COMUNICATIONS
ARHEOLOGIE
CRISTIAN /OA.\' POP·I - În leg{1tur[1 cu ci'1te,·a descoperiri Bodrogkersztur ..................... 8
VASILE J10GA - Din nou despre prezenţa militarf1 romanf1 în regiunea auriferf1 a Daciei .. , 16
JIAR/l'S CIUTĂ- Contribuţii la locuirea roman[1 de la Şeuşa "La cf1rarea morii" ................ 25
CO.\'STA.VTI.\' /.\'EL - Ritualul incinerării cu referiri la izvoarele scrise ale ant1chitf1ţi1 ....... 43
CRIST/A.\' IOAS POPA - Colecţia de antichitfiţi a profesorului Petru Balint (Alba Iulia) .. 49
V-tS/LE JJOGA, CO.\'STA.\'TIS /.\'El, MATEI DR.1MK4REAN, VALER OLEA - Piese
romane de patrimoniu în bisericile de pc ,[1ile Ampoiului şi 4\,lmaşului .......................... 70
DA.V DORI/V OV/Dll' - noi piese rcprezentf111d dacii la Museo Vaticano ............ 7 6
Al:REL DRAGOT-i, GABRIEL TIBER/l' RUSTOJU- Un mormânt medieval timpuriu cu
monedă an1icf1 perfor,M1 de la Alba Iulia "Pro li" ............................................................ 79
AL'REL DRAGOT/i, A.S. NICl'LESCl', MAR/l'S BREAZU, COSMIN URIAN,
IZABELA KiBl'Ţ, _.f. BREAZL' - Tipuri de brflţfiri în cimitirele de secol X-XI ............ 89
CRONICA CERCETĂRILOR ARHEOLOGICE DIN JUDEŢUL ALBA- 2002

I. PA UL, .li/HAI Gl/GOR, CRIST/A/V FLORESCU - Raport asupra săpf1turilor
de eliberare de sarcin[1 istorică efectuate în situl arheologic de la
Alba Iulia - Lumea Nou[1 ............................................................................................ 114
MARIUS MIHAI CIUTĂ, ADRIAN Cil/GOR -Raport preliminar privind rezultatele
cercetf1rilor arheologice de la Şeuşa - Gorgan, campania 2003 ..................................... 118
.lJATEI DRÎMBAREAN - Raport privind s[1pătura arheologică de salvare executată
pc terenul d-lui Laurenţiu Muncelean, situat în Alba Iulia, str. Regimentul V Y,1nători,
nr. 42 ........................................................................................................................... 122
RADU CIOBANU, GABRIEL RUSTOIU - Şantierul arheologic de la Alba Iulia -
Dealul Furcilor .. ,,,.,, .. ,.... ,, .. ,....... ,, ................................................................................. 124
VASILE MOGA, CONSTA/\'T/IV INEL - Raport privind săpătura arheologicf1 de salvare
Alba Iulia - str. Aurel Ylaicu, nr. 23, proprietar Stanciu Florin ...................................... 125
VASILE MOGA, CONSTANTIN INEL - Raport privind săpătura arheologică de salvare
Alba Iulia - str. Republicii, nr. 66, finanţator S.C. ROMPETROL DOWNSTREAM S.A.
Bucureşti ......... ,............ ,............................................................................................... 126
VIORICA RUSU-BOLINDEŢ, IOANA BARBU, RALUCA RAMON/o NUŢ/U- Raport
preliminar privind rezultatele cercetf1torilor arheologice de la Alba Iulia, str. Munteniei,
nr. 15-17, sediul Guvernatorului consular al celor trei dacii, campania 2003 ................. 128
AUREL DRAGOTĂ, GABRIEL RUSTOIU - Raport privind cercetările executate pentru
descărcarea de sarcină arheologică a terenului din str. Calea Moţilor - F.N .................. 132
DANIELA MARCU ISTRATE, ANGEL ISTRATRE -Şantierul arheologic de la Alba Iulia,
Catedrala Romano-Catolică şi Palatul Episcopal ........................................................... 134
MARIUS CIUTĂ, ILEANA BURNICH/0/U, CĂLIN ANGHEL - Raport preliminar privind
rezultatele cercetf1rilor arheologice de la Sântimbru - "Biserica Refom1ată" (judeţul Alba),
campania 2003 .............................................................................................................. 136
GHEORGHE PETROV, PAULSCROBOTĂ - Biserica Adormirea Maicii Domnului din
Livezile,jud. Alba. Parort preliminar de cercetare arheologică ..................................... 139
ISTORIE - CULTURĂ
DANIELA MARCU ISTRATE, PAULSCROBOTĂ- Cahle medie\'ale din Transil\'ania în
colecţia Muzeului din Aiud ...................................................................................... 143
DOINA DREGHIC/l.', GABRIELA .HIRCEA, Alll\' MIHAI GHERJJA.\'- O s111ghelie d111
timpul episcopului Grigore Maior - contribuţie completi\'ă la bibliografia românească
veche şi sursă documentară ........................................................................................ 160
GABRIELA MIRCEA, GHEORGHE FLEŞER - Coordonate ale vieţii confesionale a
românilor din Draşov.jud. Alba. în secolele al XVII - al XIX-iea. Contribuţii la
monografia localităţ11 .................................................................................................... 179
ANETA SÂRBU - Ioan Micu Moldovan - personalitate a culturii române ........................ 206
DAN MAZĂLU- Acti\itatea istoricului Alexandru Lapedatu în cadrul Conferinţei de pace
de la Paris ..................................................................................................................... 21 O
DORIN OVIDIU DAN - O contribuţie de arheologie industrială transilvană.
Uzina Electrică Sebeş ................................................................................................... 216
RADU TOTO/ANU - Un lup@or pentru desăvârşirea unităţii naţionale a românilor. preotul
Ioachim Totoianu din Miceşti ...................................................................................... 227
ARTĂ- ETNOGRAFIE - MONOMENTE

IOANA RUSTOIU- Icoane de Laz din patrimoniul bisericii "Adormirea Maicii Domnului" -
Cărpiniş, com. Gârbova (jud. Alba) .............................................................................. 237
ADRIANA ŢUŢUIANU, CRISTINEL PLANTOS- The popular arhitecture \\'ithin the
Ampoi Valley ................................................................................................................ 24 7
AMALIA PAVELESCU- Medalion Maria Poienaru-Diac ................................................ 255
DORIN OVIDIU DAN, IULIA RAMONA DAN- Contribuţii la cunoaşterea unui monument
şi a ctitorului său, Lukacs Bela ( 184 7-190 I) ................................................................... 262
IULIA RAMONA DAN - Unele consideraţii privind arta statuară din Alba Iulia .............. 268
MUZEOLOGIE - RESTAURARE - CONSERVARE

DAN ANGHEl- Reconstituirea tehnologiei de prelucrare a lămpilor romane din ceramică ..... 272
DAN/EU C/UGUDEAN -Despre func~onarea unor ateliere de prelucrare a osului la Apulwn ........ 278
ZEVEDEI IOAN DRĂGHIŢĂ -Evoluţia structurală a Muzeului Unirii din Alba Iulia în
deceniul patru al secolului trecut ................................................................................. 282
IULIA RAMONA DAN-Colecţia muzeală "Vasile Stancu" din Loman (jud. Alba) ............. 321
RECENZII $1 NOTE DE LECTURĂ

DAN MAZĂLU - Frarn;ois Furet, Atelierul istoriei. Bucureşti, Ed. Corint. 2002 ................. 328
DORIN OVIDIU DAN- Volker Wollman, Arheologie industrială, Ed. Ulise.
Alba Iulia, 2003 ............................................................................................................ 330
IOANA RUSTOJU-Comel Tatai Baltă. Interferenţe cultural-artistice europene. Blaj. Ed.
Astra, 2003 ................................................................................................................... 333
/Ul/A RAMONA DAN - Nicolae Dănilă, Sebeşul şi Marea Unire, Sebeş, Ed. Al tip. 2003 335 „
DORIN OVIDIU DAN- Gheorghe Petrov, Vechea Mitropolie a Bălgradului. Cluj-Napoca,

Ed. Neremia Napocae, 2002 ......................................................................................... 336
DORIN OVIDIU DAN - Cloşca L. Băluţă, Lămpile antice de la Alba Iulia (Apulum), I,
Lămpile epigrafice, Alba Iulia, Ed. Altip, 2003 .............................................................. 339
CONSTANTIN INEL - Acta Mvsei Apvlensis XL ............................................................. 340
In Memoriam -Un zbor frânt Nicolae Marcel Simina ( 16.04.1971-08.04.2003) ................. 342
ARHEOLOGIE
CRISTIAN IOAN POPA
ÎN LEGĂTURĂ CU CÂTEVA DESCOPERIRI BODROGKERESZTUR

CRISTIAN IOAN POPA
În redactarea rândurilor scurtei note pe care ne-am propus să o tratăm. am

pornit de la convingerea că, în unele cazuri ale preistoriei noastre, nu cantitatea sau
spectacularul unor descoperiri ce caracterizează o anumită cultură arheologică
primează. În egală măsură, credem, interesul poate fi stârnit de orice apariţie. cât de
neînsemnată în aparenţă, dar cu valoarea ei în judecarea unui fenomen istoric
caracterizat prin numeroase lacune de cercetare. Şi ne referim aici, în chip expres,
la ceea ce înseamnă, pentru spaţiul transilvan, cultura Bodrogkeresztur.
Am avut în vedere, astfel, câteva materiale provenite din trei localităţi aflate în
sud-vestul Transilvaniei: Sebeş (jud. Alba), Vinţu de Jos (Sibişeni, jud. Alba). Rapoltu
Mare (jud. Hunedoara) şi o localitate din Banat laz (jud. Caraş-Severin). Dacă în cazul
primeia, ea este deja cunoscută în repertoriul descoperirilor Bodrogkeresztur
transilvănene, celelalte localităţi fumizeaz.ă informaţii inedite sub acest aspect.
1. Sebeş-Podul Pripocului.
Din suita aşezărilor străvechi formate pe malurile râului Secaş. cea de la
Sebeş-Podul Pripocu/ui ocupă. cu siguranţă, un loc aparte. Investigată prin
cercetări sistematice ( 1960, 1966-196 7), prin săpături de salvare ( 1998) şi prin
repetate cercetări de suprafaţă, aşezarea a fumizat un inventar arheologic di,·ers :
descoperiri aparţinând culturilor Vinca, cu elemente de tip Lumea Nouă,
Bodrogketesztur, Coţofeni, bronzului timpuriu, Wietenberg, bronzului târziu (Noua
şi "Igriţa" ( ?)) Basarabi, Latene-ului mijlociu şi celui dacic, epocii postromane
(sec. III-IV p. Chr.) şi sec. IX-X •
1
Desele referiri la o prezenţă de tip Bodrogkeresztur aici s-au raportat.

practic, la un singur fragment ceramic tipic, găsit în anul 1960, ornamentat pe
ambele feţe . În muzeul sebeşan se păstrează însă şi alte fragmente provenite din
2
cercetări de suprafaţă, dar fragmentul ilustrat la care am făcut referire mai sus nu
mai poate fi găsit în colecţiile acestei instituţii.
1
Pentru toate acestea, a se vedea: Hored1 /96U. 135; Popesrn /96/, 135: Popt·srn /96/ a. 568-509:
Macrea, Crişan /96./, 360, nr. 96: V11lpt' /965, 28, nota 104; Horedl el alia 1967. 19-25: Pope.1rn
I 967, 254; Aldea 1971, 693-700; Andriţoiu I 986. 22, Fig. 211-2, 4. 6. 7, 9-12: 4/6-8. 1O: 511-12:
Andriţoiu /987, 46-47, 50-51. 53, 55: Floresrn /99/, 117, Fig. 13: 140/6; 149/1: .-l11Jriro111 /99},
28, 30-31. 50-51, 63-64, 66-68, 124; Borofflw /99./, PI. 117/1-7; Ci11g1ulem: 1997, 145: Mmu11
/999, 183, nr. 913; Luca 1999 a, 16; l 'rsuţiu ]()00, 235, Tahel. nr. 35: Popei, To1oia11u 2U01, 37-54:
To1oia1111 2001, 83-84, 86; Popa, Pla111os 20UJ, 110-111, 117: Popa 2001-2UU2, 83. PI. Ylll/2.
~ Macrea. Crişan 196./, 360, nr. 96; Via.na /96-1. nota 50; Hon·J1 el alia 1'}67, 23. Fig. 9/10: Rum
1971, 81: Bog1Uir-K111:.iâ11/972,115, 173; Andriţoiu /992, 16; Borofjkn 199./, 72, nr. 374; Luca
/994, 188, nr. 40; Luca 1999a, 18.
8
PATRIMONIUM APVULENSE
Materialele păstrate în muzeul sebeşan provin. toate, de la suprafaţa aşezării

fiind găsite în anul 1960 (PI. I/2-3, 6-7) şi în anul 2002 1 (PI. I/4).
Factura ceramicii, fără excepţie. este identică. putând fi inclusă in categoria
semifină. La interior, produsele au un slip de nuanţă cenuşiu-brună. exteriorul fiind
de culoare cenuşie. Patru dintre fragmentele descoperite apa11in aceluiaşi tip ceramic,
anume vasul de lapte. părţile păstrate făcând pa11e'doar din g,îtul cilindric al
recipientelor care, în cazurile noastre. au diametrul cuprins între 8-9 cm. Decoraţia
este doar exterioară şi constă din incizii în haşur ce cruţă un motiv în zig-zag, uneori
flancate de impresiuni circulare izolate, dispuse la colţurile unghiurilor (PI. I/2-3, 6)
sau în şirag pe întregul spaţiu cruţat (PI. 1/4). Un singur fragment face parte dintr-un
alt tip de vas, de culoare cenuşie deschisă pe ambele feţe. Decoraţia acestuia este
realizată pe interior sub fonna unui motiv haşurat sub formă de meandru(?) (PI. I/7).
2. Sibişeni (actualmente Încorporat la Vinţu de Jos)-Deasupra Satului.
Importanta staţiune dezvoltată pe prima terasă din dreapta Văii Pianului,
cunoscută iniţial prin dezvelirea celei mai mari necropole Wietenberg cunoscute.i a
reţinut atenţia specialiştilor ulterior. după reluarea cercetărilor sistematice, începând cu
anul 1994, prin descoperirea unei bogate locuiri aparţinând eneoliticului finai:''.
În S X/1997 a fost investigată integral o locuinţă ce a oferit un numeros
material, ce aparţine unei faze timpurii a culturii Coţofeni • Alături de ceramica de
6
tip Coţofeni I, în umplutura complexului a apărut şi un mic fragment ceramic total

străin, ca factură şi decoraţie, mediului coţofenian. Acesta face pa11e dintr-un
văscior, de culoare cenuşie. prevăzut cu o mică tortiţă, perforată vertical, sub care
s-au realizat incizii paralele dispuse oblic. pai1ea interioară fiind. de asemenea
decorată, însă cu incizii fine dispuse în haşur (PI. I/ I).
3. Rapoltu Mare-Şeghi.
O altă descoperire Borogkeresztur pe care ne-am propus să o prezentăm
provine din hotarul localităţii Rapoltu Mare. În cursul unei cercetări de teren pe
suprafaţa aşezării preistorice din locul numit Şeghi7, aflat pe malul drept, înalt, al
Mureşului a fost descoperit şi un frag111ent ceramic specific acestei culturi. Mai
precis, ne aflăm în faţa unui singur fragment ceramic de culoare cenuşie, foarte
asemănător ca factură materialelor de la Sebeş-Podu/ Pripocu/ui, decorat pe
ambele feţe cu motive unghiulare haşurate (PI. 1/8).
4. Iaz-Dâmb.
Săpăturile arheologice întreprinse în aşezarea de pe Dâmb au dus descoperirea
unor bogate urme de locuire preistorice, atribuite epocii neolitice, culturii Coţofeni,
grupului Balta Sărată, grupului Gomea-Kalakaca şi culturii Basarab( Studierea
Cercetare de teren E. Covaci şi O. Ghenesrn.

1
·
4
Boroffka /994, PI. 120-126; Paul /995. 164-197.
5
Andriţoiu, Popa 1999, 106-107, Fig. 3.
Andriţoiu, Popa /999, 106-107, Fig. 3: CittKudea11 2000, 47. 52, 85. nr. 666.
6
7
Periegheză efectuală împreună cu colegi ai Muzeului Civiliza\iei Dacice ~i Romane-Deva.
8
Pe1rovszky 1979, 77-95: Pelrovs=lcy, Gumei 1979, 58-61, PI. VIII-XVIII: Po11esrn /9HH; 011ri11esrn
/992, 18, nr. 35; Gumă /993, passi111, PI. LIX; LXI; Gumă, Popescu /995, 244; Ci11g11dea11 2000,
47, 73, nr. 319, PI. 43-45.
9
CRISTIAN IOAN POPA
materialelor păstrate în depozitul din Caransebeş') ne-a prilejuit şi descoperirea unui

fragment ceramic de tip Borogkeresztur. Acesta a apărut în S 3/1978, caseta L la
adâncimea - 0,25-0J0 111. Fragmentul este de culoare cenuşie şi face parte din gâtul
unei "oale de lapte", decorate cu registre de incizii în haşur (PI. 1/5).
***
ln toate cele patru cazuri prezentate este vorba de forme şi ornamente
specifice fazei ""clasice'· a culturii Bodrogkeresztur. care se detaşează evident de
restul vestigiilor existente în respectivele puncte 10 . Cea mai frecventă formă
ceramică întâlnită este aşa-numita ·'oală de lapte'·. prezentă prin patru fragmente
ceramice la Sebeş (PI. 1/2-4. 6) şi un fragment la Iaz (PI. 1/5). Alte trei fragmente,
ornamentate pe ambele feţe, de la Rapoltu Mare (PI. 1/8) şi Sibişeni (PI. 1/1 ), sau
doar pe interior. precum la Sebeş (PI. 1/7) aparţin unor vase cu gura deschisă (PI.
1/7) şi unui bol(?) prevăzut cu o tortiţă perforată vertical (PI. 1/1 ).
Decorul format din incizii în haşur ce cruţă un motiv în zig-zag. uneori
flancate de impresiuni circulare izolate în şirag pe întregul spaţiu cruţat. apare încă
din descoperiri Tiszapolgar impregnate cu elemente Bodrogkeresztt.ir timpurii,
precum la Deva-Ciangăi 11 , dar şi în nivelul II de la Pecica-For.{?aci 12 • Pentru
decorul de la PI. 1/7 dispunem de paralele în nivelele I-II de la Pecica 1_i.
O formă mai rară în mediul Bodrogkeresztur este reprezentată prin
descoperirea de la Sibişeni. Recipiente cu mici tortiţe perforate vertical au apărut în
ambele niveluri de la Pecica-For.(?aci1 4 •
Se remarcă, desigur, numărul extrem de redus al materialelor discutate (pe care le
atribuim unor locuiri sporadice) fapt însă deloc surprinz.ător. Dacă aruncăm o privire asupra
descoperirilor Bodrogkeres:ztur, mai cu seamă cele din sud-vestul Trnnsilvaniei provenite
din alte contexte decât cele funerare, vom observa că situaţia se prezintă similar.
Prezenţa fragmentului ceramic Bodrogkeresztur la Sibişeni, într-un complex
Coţofeni I, alături de elemente comune culturii Cernavodă III, poate ridica, din nou,
problema paralelizării primelor două manifestări culturale. Însă nu putem să admitem
decât faptul că acesta a fost antrenat la momentul săpării complexului. Dacă provine
din locuirea aparţinând orizontului torţilor pastilate surprinsă pe acelaşi loc e greu de
spus, întrucât până în prezent în suprafaţa cercetată nu au fost descoperite alte
materiale de tip Bodrogkeresztur. Pe de altă parte, reamintim faptul că în aşezarea de
la Iaz, de unde provine fragmentul Bodrogkeresztur prezentat de noi, regăsim o
locuire Coţofeni I conţinând aceleaşi componente timpurii. în care este prezentă
ceramică cu decor canelat'~. Locuiri Coţofeni I sunt prezente şi în aşezările de la
'' Mul!umim cu acest prilej d-ului S. Petrescu pentru bunăvoinţa de a studia materialul respecti\'.
111
I. Bognar-Kutzi:in include atât descoperirile de la Sebeş. cât şi cde edit.e, aflate în vecinătate în
rândul descoperirilor de lip Tiszapolgar (vezi Bognar-Kw::.ian 1972. 115, 17 3).
11
Luca /999, Fig. 2/8.
IJ Luca /993, Fig. 4/21; 8/1; Luca 1999, Fig. 8/21; 9/1.
13
l.J.,ca /993, Fig. 1/5, 9, 11; 6, 9; l.J.,ca /999. Fig. 7/5. 9, 11; 1416. 8; pn:zent însă doar pe e\.teriorul vasdor.
1
~ Luca 1993, Fig. 5/10; 9/30. 32; Luca 1999, Fig. 10/10.
1
~ Vezi Petrm·s::.ky 1979, 77, 79, 82, Fig. 5-6; PI. X-XII; Ciug11dea11 2000, 47. 73, nr. 319, PI. 43-45.
JO
Sebeş şi Rapoltu Mare . Un fragment Bodrogkereszti.'1r a apărut la Ampoiţa. alături

16
de materiale Coţofeni II-III. în mantaua unui tumul ce datează din bronzul timpuriu 17 .
Totuşi, astăzi nu se mai poate reţine, desigur. teza unei contemporaneităţi
Bodrogkeresztur-Coţofeni, aşa cum încerca să acrediteze, la un moment dat N.
19
VI assa 18 sau M . Rusu , pe baza unor descoperm . . amestecate, d.111 a Ite epoc1..
Concentrarea locuirilor Bodrogkeresztur din zona în care au fost înregistrate
descoperirile prezentate nu este mare. Astfel. în vecinătatea locuirii de la Sebeş
Podul Pripocuiui cea mai apropiată descoperire este consemnată de la Răhău, aflată
la mică distanţă, unde a fost semnalată ceramică Bodrogkeresztur . În apropiere,
20
spre vest, se află şi localitatea Blandiana, cunoscută şi ea prin vestigii de acelaşi tip •
21
În apropierea Rapoltului Mare importantă de semnalat este prezenţa

2
aşezării Tiszapolgar târzii de la Deva-Cimitirul Cecmgăilor2 .
Cât priveşte descoperirea de la Iaz-Dâmb. trebuie spus că singura locuire
învecinată, însă cu materiale ce prezintă doar afinităţi cu faza timpurie a culturii
Bodrogkeresztur se cunoaşte de la Slatina Timiş-Gura llovei '.
2
_ ~e~ent s-a încercat corelarea desc~pe,:iri~or_ Bodrog~er~sztur di~ Transilv_ania

cu zacammtele de sare aflate la vedere- , msa, m acelaşi timp, buna parte dmtre
acestea, printre care probabil erau incluse şi punctele prezentate de noi, se aflau pe
"drumul sării", ce unea locurile de exploatare de căile pentru transportul pe uscat şi
naval. În această ordine de idei, trebuie subliniată poziţia-cheie a aşezării de la Podul
Pripocului în preistorie, pe drumul sării, de la Ocna Sibiului spre Mureş, traseul
trecând prin zona Vinţu de Jos şi, apoi, Blandiana, toate aceste localităţi marcate prin
descoperiri de tip Bodrogkeresztur. De aici, în aval pe Mureş, până la Deva, singura
descoperire cunoscută este cea de la Rapoltu Mare, care acoperă, totuşi modest, un
mare gol pe harta culturii Bodrogkeresztur din sud-vestul Transilvaniei.
Sărăcia în materiale a punctelor cu descoperiri transilvănene se poate
explica prin durata restrânsă în timp şi spaţiu a locuirilor aferente. Repertorierea
localităţilor cu bunuri Bodrogkeresztur ne indică o preferinţă a comunităţilor
purtătoare a acestei culturi pentru zonele joase, situate pe cursul principalelor văi,
la care se adaugă, desigur, cele câteva puţine excepţii. Este cazul descoperirii de la
Ampoiţa, care poate să indice o înaintare spre zona montană în căutarea altor surse,
în situaţia dată surse cuprifere.
1
~ Materiale inedite.
17
Ciugudean /99/, 95, Fig. 21/1; Ci11g11dea11 /996, 33, Fig. 32/1, unde autorul citat atribuie
descoperirea orizontului !orţilor pastilatc.
18
Vlassa /964, 358, 363-364.
l'J Rusu I 97 I, 81-82, care vorbea chiar de un facies Omdea. cc ar li reflectat interferenţele Coţofeni-
Bodrogkeresztur-Baden.
20
Vlassa /964, nota 50; Luca /994, 187; L11ca /999, 49, nr. 4; 53.
21
V/assa I 964, nota 50; L11ca I 994, 184, harta I; L11ca /999, 49, harta I.
22
Floca 1950, 220-224.
D Luca 1999, 54, nr. 47.
~ Luca /999 a, 17. Totuşi, dacă privim harta descoperirilor de tip Occca Mureşului. putem observa,
2
în primul rând, o concentrare a acestora în centrul Transilvaniei. în zona de vărsare a principalilor

allucn\i ai Mureşului (Aricşul şi Târnava) (Luca /999, harta 5).
II
CRISTIAN IOAN POPA
BIBLIOGRAFIE
Aldea J<J71 - I. Al. Aldea, O oglindii de tip sarmatic În Transilvania, în

Apulum, IX, 1971, p. 693-700.
Andriţoiu /986 - I. Andriţoiu, Contribuţii la cwwaşterea culturii Noua În sud-
vestul Transilvaniei, în Thraco-Dacica, VII. 1986, p. 31-45.
Andriţoiu 1987 - I. Andriţoiu. Contribuţii la cunoaşterea culturii Wietenherg În
sud-vestul Transilvaniei ( /), în Sargetia, XX, 1986-1987, p. 45-
63.
Andriţoiu 1992 - I. Andriţoiu. Civili::aţia tracilor din sud-\·estul Transilvaniei
în epoca bron::.ului, Bibliotheca Thracologica, IL Bucureşti.
1992.
Andriţoiu, Popa 1999 - I. Andriţoiu, C. I. Popa, Sibişeni "Deasupra Satului "jud.
Alba, în Cronica J<J99, p. 105-107.
Bognâr-Kur::.iân 1972 - I. Bognar-Kutzian, The Early Copper Age Tis::.apolgcir
Cu/ture in the Ca,pathian Basin, Budapesta, 1972.
Bor(~/jka 1994 - N. Boroffka, Die Wietenberg-Kultur. Ein Beitrag :ur
E1forsc/11111g der Bron::.e:eit in Siidoesteuropa. Teii 1-2, Bonn,
1994.
Ciugudean 199 I - H. Ciugudean, Zur Ji-iihen Bron:e::.eite in Siebenbiirgen im
Lichte der Ausgrahungen von Ampoiţa, jud. Alba, în PZ, 66, I,
1991, p. 79-114.
Ciugudean 1996 - H. Ciugudean, Perioada timpurie a epocii bron:ului în ce11trnl
şi sud-vestul Transilvaniei, Bibliotheca Thracologica, XIII,
Bucureşti. 1996.
Ciugudean /997 - H. Ciugudean, Cercetâri privind epoca bron::ului şi prima
vârstă a.fierului În Transilvania, Bibliotheca Muzei Apulensis,
VII, Alba Iulia, 1997.
Ciugudean 2000 - H. Ciugudean, Eneoliticul final În Transilvania şi Banat:
cultura Co(<~feni, Bibliotheca Historica et Archaeologica
Banatica, Timişoara, 2000.
Ferenc::. /997 - I. V. Ferencz, Aşe::ări din la lene-ul timpuriu şi mijlociu În
ha::inul ce/1lral al Mureşului, în Apulum, XXXIV, 1997, p. 79-
92.
Floresrn 199/ - A. C. Florescu, Repatoriul rnlturii No11a-Cosloge11i din
RomlÎnia. Aşe::iiri şi necropole, Cultură şi civilizaţie la Dunărea
de Jos, I/ Biblioteca Thracologica, I, Călăraşi. 1991.
Gumă 1993 - M. Gumă, Civi/i::a(ia primei epoci a jieru/11i În sud-\'esrul
României, Bibliotheca Thracologica, IV, Bucureşti, 1993.
12
Gumă, Popescu /995 - M. Gumă. O. Popescu. () m:cropolâ din prima epocii a

fierului la la::, (com. Ohreja, jud. C·uroş-S('\'erin). în Analele
Banatului, IV, 1995, p. 244-284.
Horedt /960 - K. Horedt, Dic Wictenhcrgkultur, în Dacia, N. S., IV, 1960, p.
I 07-137.
Horedt /969 - K. Horcdl, Prohle111ele cern111icii din perioada hron::,ului
evoluat în Transilvania. în ,\'tudii şi ( '01111111icâri A111::e11I
Brukenthal, 13, 1969. p. 137-156.
Horedt et alia 1967 - K. Horedt, I. Berciu. Al. Popa. I. Paul, I. Raica,
Săpâturi/e arheologice de Io Râhâu şi Seheş. în Ap11lu111, VI,
1967, p. 11-27.
Luca /993 - S. A. Luca, Ohservaţii JJrivind fa::o clasicii a culturii
Bodrogkcres::,ttir în România. Aşe::area de la Pecica-Forgaci
(judeţul Araci), în Analele Banatului, serie nouă. li, 1993, p. 49-
84.
Luca /994 - S. A. Luca, Repertoriul descoperiri/or aparţinând culturii
Bodrogkeresz.tiir de pe teritoriul Ro111â11iei, în Anuarul
Institutului ele cercetări socio-umane Sihiu. I. 1994. p. 183-200.
Luca 1999 - S. A. Luca, ,~fârşitul eneo/itirnlui pe teritoriul intracwpatic al
României - cultura Bodrogkeresz.t1ir, Bibliothcca Musei
Apulensis, XI, Alba Iulia, 1999.
Luca /999 a - S. A. Luca, Aspecte ale neoliticului şi eneo/itic11/ui din sudul
şi sud-vestul Transilvaniei, în Apul11111. XXXVI. 1999, p. 5-33.
Macrea, Crişan 1964 - M. Macrea, I. H. Crişan. Douâ decenii d<! cercetări
arheo/ologice şi studii ele istorie veche la Cluj (19././-/964), în
ActaMN, I, 1964, p. 307-365.
Maxim /999 - Z. Maxim, Neo-eneoliticul din Transilvania, Bibliotheca
Musei Napocensis, XIX, Cluj-Napoca, 1999.
Oprinescu 1992 - A. Oprinescu, A.\pecte ale eneoliticului din judeţul Caraş
Severin, în SympThrac, 9, I 992, p. 15-19.
Paul /995 - I. Paul, Die Wietenberg-Nekropole und-Siedlung v011 Sibişeni
(kreis Alba), în Vorgeschichtliche Untersuchungen in
Siebenbiirgen, Bibliotheca Universilatis Apulensis, I, Alba
Iulia, 1995, p. 164-197.
Petrovsz.ky /979 - R. Petrovszky, Sondajul arheologic de la laz. (comuna Ohreja,
judeţul Caraş-Severin), în Tibiscus, 5, 1979, p. 77-96.
Petrovszky, Cădariu 1979 - R. Petrovszky, Şt. Cădariu, Aşezâri ale culturii
Coţofeni în judeţul Caraş-Severin, în Banatica, 5, 1979. p. 35-
69.
Petrovszky, Gumă 1979 - R. Petrovszky, M. Gumă. Un nou grup cultural al epocii
bronz.ului în sud-vestul României - descoperirile de tip Balta
Sârată, în Studii şi Comunicări de istorie Caransebeş. /11
Memoriam Constantini Daicm-iciu ( /898-1978), 1979, p. 53-
110.
13
CRISTIAN IOAN POPA
Popescu J<J<J?i - O. Popescu, Piese de hron::. dintr-un tumul din ::.ona la::.-Dâmb
judeţul Caraş-Se\'erin, în Tibisrnm, VII. 1988. p. 275-276.
Popa 2001-2002 - C. I. Popa, Materiale aparţi11â11d bro11::ului timpuriu şi
debutului bronzului mijlociu di11 colecţiile .\1uzeului "/oa11
Rai ca" -Sebeş, în Sarf?etia. XXX. 2001-2002. p. 79-98.
Popa, Totoianu 2001 - C. I. Popa, R. Totoianu, Date noi asupra locuirilor
umane de la Sebeş-Podul Pripocului (jud. Alba). în
Patrimonium Apulense, I, 200 I, p. 33-54.
Popa, Planros 2001 - C. I. Popa, C. Plantos, Asupra \'aselor ceramice canelate
şi faţetate din cea de a doua epocă a fierului de pe teritoriul
României, în Apulum, XXXVIIVI. 2001. p. 107-128.
Popescu J96/ - D. Popescu, Săpăturile arheologice din Republica Populară
România În anul /960, în SC/V, XII. I, 1961. p. 133-144.
Popescu J96/ a - D. Popescu, Les fouilles archeolo[?iques dans la Republique
Populaire Roumanie en 1960. în Dacia, N. S., V. 1961, p. 567-
581.
Popescu J967 - D. Popescu, Sâpăturile arheolugice din Republica Socialistâ
România În anul /966, în SC/V, 18, 3, 521-538.
RepArhA/ba /995 - Repertoriul arheologic al judeţului Alba (ed. V. Moga. H.
Ciugudean), Bibliotheca Musei Apulensis, II, Alba Iulia. 1995.
Rusu /971 - M. Rusu. Cultura Tisa, în Banatica, I, 1971. p. 77-83.
Totoianu 200/ - R. Totoianu, Descoperiri de tip /grifa din ha::inul râului
Sebeş, în Patrimonium Apulense, I, 200 I, p. 82-91.
Ursuţiu 2000 - A. Ursuţiu, Consideraţii privind etapa mţjlocie a primei
vârste a fierului în Transilvania, în ActaMP, XXIIVI. 2000. p.
221-252.
Vlassa 1964 N. Vlassa, Con!ribuţii la cunoaşterea culturii
Bodrogkeres::.tttr în Transilvania, în SC/V, 15. 3. I 964, p. 351-
367.
Vulpe 1965 - Al. Vulpe, Zur mittleren Hallstatt::.eit in Rumănien ( Dil'
Basarabi-Klutur), în Dacia, N. S., IX, I 965. p. 105-132.
ABOUT A FEW BODROGKERESZTUR DISCOVERIES

- abstract -
ln this article are presented a few unpublished discoveries wich belong to

the "classical" phase of the Bodrogkeresztur culture. wich proceed from Sebeş
Podul Pripornlui, Sibişeni-Deasupra Satului (county Alba). Rapohu Mare-Seghi
(county Hunedoara) and laz-Dâmb (county Caraş-Severin). Theese indicate the
presence of sporadic living of the Bodrogkeresztur communities. the ones in
Transilvania being. probably. related to "the woy of the salt".
14
~-~t I I I
I
' I
- --~
5
'\
' I
o S cm
~- (,
PI. I - Ceramică de tip Bodrogkeresztur descoperită la

Sibişeni-Deasupra Satului (I); Sebeş-Podul Pripocul11i (2-4, 6-7); Iaz-Dâ111/J (5) şi Rapoltu
Marc-Şeghi (8).
15
VASILE MOGA
DIN NOU DESPRE PREZENTA MILITARĂ ROMANĂ ÎN

REGIUNEA AURIFERĂ ADACIEI
VASILE MOGA
Reluarea la nivel naţional a cercetărilor arheologice de la Roşia Montană.

rezultatele preliminare după trei ani de investigaţii întreprinse în vederea eliberării
de sarcină istorică, descoperiri excepţionale care completează vechile informaţii
asupra sitului sunt motive care ne-au determinat să reluăm problema prezenţei
militare romane la Alburnus Maior.
Trebuie să o spunem de la bun început că acest aspect legat de apărarea
zonei aurifere nu este unul nou, în ideea că literatura arheologico-istorică mai
veche, de mai mare sau mai mică amploare admite în general prezenţa şi implicit
supravegherea militară a exploatărilor atât la nivelul provinciei Dacia. cât şi în alte
zone ale imperiului cunoscute prin zăcămitele lor auro-argintifere (ca să ne referim
doar la acestea). Noi înşine am abordat acest subiect în monografia --Din istoria
militară a Daciei romane'". Cluj. 1985. unde discutând dislocarea detaşamentelor
Legiunii de la Apulum. ne-am ocupat de paza zonei miniere aurifere din jurul
centrului Ampelum. sediul administraţiei aurifere a provinciei Dacia şi la Albumus
Maior, unde, am presupus prezenţa unei vexilaţii legionare documentate indirect pe
două din tăbliţele cerate datate în 14 mai 142 şi 4 octombrie 160.
Din câte se cunoaşte astăzi, fără a intra în amănunte. în _jurul exploatărilor
aurifere ale Daciei existau puncte întărite (stationes) de felul celor bănuite în zona
exploatărilor de la Ruda-Brad. apoi ale celor din apropierea Ampelumului. în
special actualele localităţi Almaşu Mare - Haneş - Almaşu Mic de Munte. Mai
mult chiar într-o recentă ipoteză de lucru colegul nostru C-tin Inel a demonstrat
existenţa unui drum cc lega bănuitele puncte de supraveghere şi aşezările de pe
văile Almaşului, Geoagiului şi Bozeşului. drum ce ducea la Germisara şi de aici in
recent identificatul castru. situat pe malul drept al Mureşului. între localităţile
Bobâlna şi Geoagiu în punctul Dealul Uriaşilor 1 • Să mai menţionăm faptul că in
fo11i1icaţia de care tocmai am pomenit au fost cantonate două unităţi militare.
respectiv Numcrus Singulariorurn Britanicorum şi vexilaţii din legiunea XIII
Gcmina. atestate de un numeros lot de materiale tcgularc ştampilate . Pc aceeaşi
2
vale a Mureşului. trebuia să fi existat un drum cc lega Germisara de aşezarea -

pagus - şi întinsul castru auxiliar de la Micia (com.Vcţel) de unde pornea un drum
spre zona auriferă a Bradului. supravegheate la rândul lor din punct de ,·cdere
militar. Bănuim, fără a avea suficiente dovezi că şi pe Valea Arieşului. in zona
Lupşa - Baia de Arieş - Sălciua - Poşaga - unde în antichitate se exploata aur din
1
Vezi Patrimonium Apulcnsc, I. 200 I, p.Y:2-95
2
CCA, Campania 2001, p.142-14~
16
nisipul aluvionar. trebuie să l'i existat alături de aşezările minerilor antici anumite
puncte de supraveghere militară şi dti ele comunicaţii spre castrul Legiunii V
Macedonica de la Potaissa.
Dar, cea mai sigurft probă a existenţei unui punct de pază militarizată ce
supraveghea intrarea spre Alburnus Maior o reprezintă fortificaţia de pe dealul
Cetăţuia de la Abrud, cercetată de noi în anii 1977-1978 .
1
Platoul se înalţă la sud-vesttil Abrudului, având dimensiunile de 50x40 rn.

Din cauza deselor intervenţii valul şi şanţul care înconjurau f011ificaţia nu se mai
păstrează decât în partea de nord-vest, în \Teme ce pe restul laturilor elementele
defensive sunt aplatizate. Au fost trasate un număr de 8 secţiuni arheologice, dintre
care şase pe axul NE/SV şi restul pc direcţia NV/SE. Înălţimea Valului era de
aproximativ 1.90 m. a şanţului adânc de 1,75 m, cu deschiderea ele 2.50 rn.
Elementele componente de apărare ne-au condus spre opinia că platoul Cetăţuia a
servit la ridicarea unei fortificaţii edificată la începuturile stăpânirii romane în
Dacia când, înaintând pc direcţia Apulum-Ampelum-Valea Ampoiului- armatele
romane au avut ca obiectiv viitorul Alburnus Maior.
Câteva pcrieghezc arheologice şi cercetările din cadrul proiectului naţional
Alburnus Maior au pus în evidenţă un drum de legătură între descoperirea de la
Abrud - Dealul Băieşilor şi de aici punctele de exploatare auriferă din masivele
Hăbad - Brădoaia - Găuri - Cetate - Cârnic, a aşezărilor de tip Kastella şi
necropolelor de incineraţie atribuite coloniştilor illiri , cercetate în anii 2000-2002.
r ortificaţia de la Abrud. singura confirmată arheologic în zona auriferă a Munţilor
Apuseni, poate fi considerată un burgus din lemn şi pământ, având forma
patrulateră cu laturile lungi orientate NV/SE, iar suprafaţa de 2000 m~.
Inventarul consta din fragmente ceramice: pereţi de vase cu decor liniar
incizat, buze evazate, torţi simple din pastă roşie-cărămizie, câteva vase terra
sigilatta din categoria bolurilor şi cupelor.
Două vârfuri de săgeţi şi unul de lance, foarte corodate, au fost executate
din fier.
Interesante pentru repere cronologice sunt, la rândul lor două piese din
bronz. Este vorba de o fibulă prevăzută cu două ace aparţinând categoriei de
portagrafe Aucissa. Piciorul artefactului este decorat cu motive incizate. Referitor
la acest tip de fibulă literatura de specialitate admite apariţia spre sfârşitul veacului
I î.Chr. şi răspândirea în prima jumătate a secolului următor în timpul dinastiei
Flavilor (69-96). Atelierul de prelucrare era plasat în nordul Italiei de unde fibulele
s-au răspândit în provinciile Gallia, Germania ş.a. În castrul de la Vindonissa au
apărut 445 exemplare ceea ce a condus la opinia caracterului militar al tipului
Aucissa.Fibule identice se păstrează în muzeele din Zagreb, Zadar şi Split, dar şi în
Dalmaţia, zonă de unde au fost colonizaţi minerii în regiunea auriferă a Daciei. În
baza încadrării cronologice şi din lipsa unor piese numismatice, fibula de la Abrud
poate constitui un indiciu în privinţa datei edificării burgului, respectiv începuturile
1
Apulum, 18, 1980, p.14I-I49
17
VASILE MOGA
stăpânirii romane în spaţiul nord-dunărean. implicit pătrunderea romana 111 zona

auriferă a Apusenilor şi organizarea districtului minier ca Patrimonium Cacsaris.
Tot din bronz este lucrată şi o cană fragmentară (9 cm înălţime) cu toa11e
de tipul ''antenă'" ce se datează după exemplarele din Germania şi Britannia în
secolul I d.Chr.,considerate a fi fost importuri provenind din officinele nord-italice.
Asemenea piese au ajuns şi pe teritoriul provinciei. vase din bronz cunoscându-se
la Zlatna (4 exemplare) şi Brad (un exemplar) aduse fie din unităţi ale armatei
romane dislocate aici, fie de amintiţii colonişti illiro-dalmaţi specializaţi în minerit
aurifer.
În legătură cu trupa prezentă în burgul de la Abrud trebuie să relevăm
faptul că noi nu am găsit, în cei doi ani de săpături arheologice. nici un material
tegular cu sau fără ştampilă care ne-ar fi putut oferi indicii suplimentare în pri\ inţa
trupei de aici, aşa încât oricâte supoziţii am face ele se vor dovedi ineficiente (În
paranteză fie spus în nici unul din castrele de marş din regiunea cetăţilor dacice din
Munţii Orăştiei nu s-au găsit materiale de inventar şi se consideră că ele au fost
ridicate în timpul campaniei din I 02 de către Cavaleria maură condusă de Lusius
Quietus ; aceeaşi remarcă rămâne valabilă şi pentru castrul roman de pe Măg.ulici -
Ighiu, ridicat ca şi cel dela Abrud, de o unitate militară ce viza pe de-o parte zona
de intrare spre regiunea auriferă, iar pe de alta parte supravegherea carierei de
calcar organogen de pe teritoriul )ghiului, intens utilizat pentru edificiile publice şi
particulare, precum şi de lapicizii celor două centre urbane de la Apulum.
Analizând staţionarea elementelor militare afectate apărării regiunii
miniere a Apusenilor cunoaştem două unităţi şi anume Numerus Maurorum
Hispanorum (cu antecedente în cavaleria maură din timpul primului război de
cucerire al Daciei) şi fracţiuni din Legiunea XIII Gemina prezente la Ampclum
(inscripţii ale unor ofiţeri şi soldaţi) şi materiale tegulare ştampilate (aparţinând
numai Legiunii XIII Gemina, dislocate probabil pentru paza administraţiei aurifere
romane (condusă de procuratori aurariarum) în puncte întărite nedepistate până
acum. Ajungem astfel la discutarea descoperirilor vechi şi noi care indică prezenţa
efectivelor legiunii de la Apulum la Alburnus Maior.
În cursul anilor 1982-1983, în zona masivului Brădoaia. punct Hăhad au
ieşit la iveală ca urmare a unor investigaţii arheologice întreprinse de W.Wollmann
şi A.Sântimbreanu un lot de 24 piese epigrafice cu caracter \·otiv, interpretate de
descoperitori ca făcând par1e dintr-o arie sacră ( asemenea temple au mai apărut şi
în alte puncte ale Roşiei Montane)4.
Patru dintre monumentele în cauză. executate din rocă tufitică au adus
informaţii inedite la chestiunea apărării centrului de minerit de la Alburnus Maior.
lată, în continuare, conţinutul textelor:
I(ovi) O(ptimo) M(aximo)/ Q(uintus) Marius/ Proculus/ btene) f(iciarius)
co(n)s(ulars)/ V(otum)s(olvit) L(ibens) m(erito)
l(ovi) O(ptimo)nM(aximo)/ G(aius) Calp(umius) Priscianus/ beneficiarius
v.s.l.m.
~ AIIA, 19, 1976, p.237 sq.: ALBVRNYS MAIOR, I. 2003;
18
l(ovi) O(ptimo) M(aximo) C(aius) Calpurnius) Priscianus bf.cos v.s.l.rn. Se

observă că cele două inscripţii sunt ridicate de acelaşi personaj, într-un text
prenomenul fiind Gaius, în altul Caius
l(ovi) O(ptimo) M(aximo)/ C(aius) Jucundius Yems bf. Cos v.s.1.m.
Titlularii celor patru texte dedicate divinităţii supreme a pantheonului religiei

greco-romane, zeul Jupiter, erau în momentul ridicării inscripţiei beneficiari adică
subofiţerii din rândul acelor principales întâlniţi pe lângă un ofiţer superior -
legatus, tribunus, prefectus, ccnturio , iar atunci când aveau epitetul de consularis
(ca în cazul de faţă) pe lângă guvernatorul consular. Gradul designa o recompensă
(beneficium). Atât beneficiarii consularis, cât şi cei procuratoris aveau ca misiune
comanda unor detaşamente din posturile de pază (stationes) ori pe drumurile
publice. Cercetătorul [gon Schallmayer a publicat în anul 1990 un voluminos
Corpus de inscripţii (cc cuprinde 959 materiale epigrafice) în care apar menţionaţi
la scara Imperiului roman aceşti beneficiari. În cadrul legiunii XIII Gemina sunt
cunoscuţi peste 25 beneficiari. atât consularis, apoi beneficiarii legati ori
beneficiarii tribuni lcgionis'i. Alţi subofiţeri din acelaşi corp al beneficiarilor apar la
Ampelum. Ulpia Traiana Sarmezegetusa, Drobeta şi Samum-Căşei unde aceşti
principales aparţinând legiunilor XIII Gemina şi V Macedonica se aflau în fruntea
unor detaşamente dislocate în vederea asigurării posturilor de pază şi ai reţelei de
drumuri publice din această regiune de nord a Daciei.
Epigrafele confirmă indirect existenţa unei statio şi la Alburnus Maior şi
implicit prezenţa unui detaşament dislocat din Legiunea XIII Gemina.
In momentul publicării lotului de inscripţii din Crângul Sacru de la Hăbab
Brădoaia, V.Wollmann aducea în discuţie şi un fragment dintr-o ţiglă cu ştampila
unităţii de la Apulum, care între timp a dispărut.
În compensaţie cercetările din cursul. anului 200 I au adus noi indicii despre
existenţa vexilaţiei legionare. În cadrul necropolei de incineraţie din punctul Hop,
cimitir atribuit comunităţii illire, în construcţia funerară patrulateră ce delimita
mormântul 123 au apărut într-un colţ al edificiului, în zidul acestuia câteva
fragmente de materiale tegulare. Printre ele se distinge un fragment de ţiglă ce are
înscrisă într-un cartuş dreptunghiular inscripţia LEG XIII G aparţinând tipului
timpuriu de materiale tegulare ale legiunii apulense. Tot în cursul cercetărilor din
anul 2001 în zona Valea Nanului - Carpeni6, în cadrul habitatului surprins de
echipa Muzeului de Istorie a Transilvaniei din Cluj, colegii Valentin Yoişan şi
Ovidiu Tentea mi-au comunicat faptul că în zona respectivă au surprins câteva
cărămizi ce au imprimată acelaşi tip de ştampile: LEG XIII G. Pe una din cărămizi,
alături de abrevierea LEG XII G(E) apare, într-un cartuş de tip tabula ansata şi
ştampila PCLO, cu analogii printre ştampile găsite în complexul arheologic al
palatului guvernatorilor de pe strada Munteniei din Alba Iulia (vezi IDR, IIV6,
nr.85,303). După toate probabilităţile suntem în faţa unui exemplu inedit al
'i V .Moga, 1985, lista acestor gradaţi.

6
Apulum, XL, 2003, p.253-266
19
VASILE MOGA
coexistenţei unui produs militar şi al unui meşter civil al \Tcunui atelier cc-ş1
desfăşura activitatea la Apulum.
Nu putem şti dacă ţiglele de la Alburnus Maior au t'dst executate pc loc.
sau opinăm noi, având în vedere cazuri similare. ele au fost transportate aici de la
Apulum. Dar. oricare ar fi interpretarea, materialele tegulare de la Roşia Montană.
la care se adaugă cum am văzut şi inscripţiile celor trei beneficiari consulari
argumentează cu siguranţă prezenţa militară a efectivelor legiunii XIII Gcmina la
Albumus Maior. prezenţă ce s-a întins. în opinia noastră. pe întreaga durată a
stăpânirii romane în Dacia. Misiunea la Alburnus Maior avea în vedere atenta
supraveghere a localităţii miniere aurifere şi intervenţia rapidă. în caz de necesitate
(vezi spre exemplificare războaiele marcomane care au afectat întreaga provincie
intracarpatică) în înlăturarea pericolelor ce vizau direct cea mai bogată regiune a
provmc1e1.
Rămâne ca cercetările viitoare să găsească aici punctul fortificat ce a
adăpostit efectivele militare. Discuţiile privitoare la acest aspect sunt deocamdată
simple ipoteze ce vor trebui verificate pe teren.
Once more about the mililarv presence in Dacia's gold lields

summarv
The author of this article reviews a series of older disco\'eries from Ruda-
Bran, Ampelum regions and especially from Abrud-Cetăţuia fortification. \,hich he
researched between 1977-1978. In addition, there is the epigraphic material that
appeared in the gold fields in the course of time.
The researcher from Alba Iulia launches a hypothesis concerning the
presence of certain military units at Alburnus Maior, based on the above-mentioned
discoveries. Further research will validate or, on the contrary, in\'alidates his
hypothesis.
Tra11slated by Anita Niculescu
20
I . v,.... , .,
•J( Yl Y~\ \\\H ~Jf{ :.~
~·A ~"d·vvV\lv i ţ./'~( .. ,
~\~ "<'1 '17' lI
c~l l
::1J - I
I •. ,~,, •Ji,/ . I
c- 1
I :: r •.
U: / <JC( " I
-i11 • l
1-• IU· ,t
l, f 1
~~I. · l
o l l
◄►►◄
t •• l li,
,i .." I".
l u,
I -t°~
·1' ◄..., ◄
,Jr ◄c ·. I
I · l u.
I " l 11, I
II •" ll 1111 •• • li 1
I „ l 11 , •X ◄ .
I " I •X ( " l
I „ r ': : · ii ( , I
!·:·· :\·-li:.r~1.111 ~A1') :) 1 ii~§'f {~;·
t· ., .,. · · ·v•· 7'-1,r,J v, ,_\
• •',• I ', •, .l,f\ .
\' ,\ ,~, \, ', l \ t \I I ' •
o 10 JO JO ,.o SO ,n
l-. I
'--~
PL. 1 Fo11i ficaţia

. de la Abrud .
21
VASILE MOGA
_-.a
;----- - q ~ :V
~:::.::____-············ ••• <!, ............ e· .. ····1@
-'@
ABRUD . FIBULA Avers A
l(or;iJ O(ptimo) M(a.rim.o)
G(nius) Ca l P·
'I OM .
urnius
·CCALP
f>riscinus
VR.\llVSi
ll(..::ncJ/(iciarius) co(n)s(ularis) I PRf se 1N-s1·
fr.cos
t,•(otumJ s(olvit) l(ibcms) m(crito) .\!.S.Ll\1 ..
·- · . . • • !. '-\\li:
) 1..s.::.• I·• •- . ..:,~\ijJ~'f•
.i"it.:1, -;--~~\ ~ I r
.
i r:
...
'lol .l.•'
PI. I1
22
J10111J O(ptimo) M( r;. ,m o/
'::(OIUS} I tL C u li :! ·-
1' ~ \ C r U .•
h(t'Hc)Jttctarzuo::J Co(11Jit1.la11c.;
1- fol uu:J .<(olvir) lfilh·n, , ir.(e"" ·o]
// oi; ,) O(pt11110) Al/a.r:moJ
Q/111,:rusJ Marii. .<
?roculu$
Brc11eJl1/e1011u .,J c'>(11/ •/11lc11s1
t /ottun/ , (olL1l) l(t~en<} m/cn t o/
r., . ,- -~.,·- - ~~--\

-----
,. ',
1/ovi) O(ptim.o) M(a:dmo)
C(aiu.s) Ca Ip u r n lu s
Prls clnus
b(ene)/(lci,,rfusJ Co(n)s(ularl.s)
t1(otum) s(ohrlt) m(e-rito) l(lberu)
PI. III
_3
VASILE MOGA
PI. 1
24
CONSIDERAŢII ASUPRA LOCUIRII ROMANE DE LA ŞEUŞA - ,,LA CĂRAREA

MORII" (JUD. ALBA)
M. CIUTA
Au trecut. iată. treizeci de ani de la apariţia primelor studii de sinteză asupra

unui aspect relevant al romanizării provinciei Dacia (Mitrofan 1973: 1974a: 1974b:
Branga 1977). respectiv acela al prezenţei în acest spaţiu al \·illae-lor romane din
mediul rural - intrate în literatura de specialitate sub numele de \·illae rustirne -
abordând problematica arici de extindere a acestora. a structurii. componenţei.
locului şi rolului jucat de ele în cadrul evoluţiei societăţii Daciei romane. Vi/lele
rusticae. gospodării despre care ne-au rămas ştiri de la autorii antici, reprezentau
adevărate unităţi de exploatare agricolă, locuite permanent. situate la o oarecare
distanţă de oraşe şi sate. fiind specifice. dealtfel. lumii romane (cel puţin europene).
La vremea respectivă (anii · 70), pc baza ccrcctfirii sistematice a unor situri
cu obiective de acest gen (Deva, Ciumăfaia, Aiud. Ilobiţa- .. Grădiştc". Răhău,
Apahida, Sântămf1ria-Orlea etc.). dar şi a unor semnalări pericghetice şi/sau
sondaje reduse ca arie (Drâmbar. Straja. Dczmir. Şeica Mică, Dârju. Inlăceni).
autorii cercetărilor au reuşit să contureze principalele caracteristici ale locuirilor de
acest gen din provincia Dacia, în special pentru ceea cc însemna aspectul său
transilvănean (Dacia Superior). Numărul descoperirilor de acest gen se ridica (la
momentul respectiv) la aproximativ I 00, deşi în categoria 1·illae-lor msticae nu
puteau fi incluse cu certitudine decât 20-25 • Autorii cercetărilor îşi puneau, pe
1
bună dreptate, problema că trebuie să fi existat, cu siguranţă, mult mai multe astfel
de obiective, ţinându-se scama de numeroasele urme găsite, dezvoltarea oraşelor şi
numărul mare de trupe păstrate în Dacia . Dealtfel fenomenul apariţiei vil/ae-lor
2
rusticae pe întreg teritoriul provinciei (după modelul, amintit, al Galliei, Britaniei,

Germaniei etc), era văzut ca fiind imediat următor cuceririi militare romane,
principalii beneficiari ai loturilor agricole fiind veteranii proaspăt lăsaţi la vatră
precum şi coloniştii veniţi din tot cuprinsul impcritilui .
1
Fără îndoială, în intervalul de timp scurs de la intervenţiile amintite au fost

descoperite şi cercetate noi villae, iar bibliografia de specialitate a înregistrat
apariţia unor lucrări recente, de sinteză sau cu refcrire strictă la acest subiect ce au
dezvăluit aspecte de ordin juridic, administrativ, economic şi social. relevante,
legate de cele care, alături de alte instituţii şi alţi factori, au constituit un element
important, constant, al romanizării şi al constituirii societăţii rurale romane. Totuşi,
1
Mitrofan 1974b. 246 ~i notele I 0-11.
~ Mitrofon 1974h. 245-246 ~i nota 8 pentru discuţia problemei arici de răspândire a l'i//ae-lor
rn.1·ticc1e .
.1 Mitrofan 1974h, 245.
25
MARIUS CIUTĂ
la ora actualfi nu putem afirma că fenomenul prezenţei acestor structuri rurale din
preajma marilor oraşe romane este pc deplin cunoscut. şi cu atât mai puţin sunt
deplin cunoscute implicaţiile economico-sociale şi administrative presupuse de
existenţa acestora, mai ales că, pe de o parte, dintre cele cunoscute multe sunt doar
semnalate şi/sau doar sondate, fără a constitui obiectul unor cercetări sistematice
sau exhaustive. iar pe de altă parte mai există. cu ce11itudine. încă multe astfel de
obiective nedescoperite.
În cele ce urmează îmi propun să fac cunoscute o serie de informaţii şi date
obţinute pc calea cercetărilor. de teren şi sistematice. pe care Ic-am întreprins
vreme de 6 ani în situl arheologic de la Şeuşa-.,La cărarea morii"'~ (jud. Alba). Situl
arheologic, respectiv descoperirile realizate la Şeuşa. au prilejuit frecvente
intervenţii în ultimii 7 ani (cu ocazia diferitor sesiuni şi în diferite publicaţii'\
accentul fiind pus pe locuirile neolitice timpurii de aici. Pe de altă parte însă. acest
sit reprezintă o succesiune bogată şi interesantă a locuirilor din diferite epoci.
începând din neoliticul timpuriu şi sfârşind cu evul mediu.
Cercetările arheologice efectuate în staţiunea arheologică de la Şeuşa. au
avut, cel puţin într-o primă fază a cercetărilor. caracterul unor săpături de salvare,
dată fiind situaţia în care. o mare pai1e a vestigiilor arheologice aparţinând diferitor
perioade istorice. au fost distruse de cariera de bentonită cc a fost activă în acest
loc. începând din anul 1984 şi până în 1998 6 .
Localizare şi caracteristici morfo-geografice
Staţiunea arheologică se află situată pe o vale adăpostită a unui afluent de
stânga al Mureşului (Şeuşifa, Pârâul socilor), la 6 km est - sud-est de oraşul Alba
Iulia (fig. I). la o distanţă de aproximativ 5 km. zbor de pasăre de la cursul râului
spre est şi 4 km sud-est de vatra actuală a satului în amantele pârâului. Din punct
de vedere geografic zona aparţine colţului de sud-vest al Depresiunii Transilvaniei.
mai precis Podişului Secaşclor. respectiv zonei de contact pe care această din urmă
unitate geo-morfologică o realizează cu valea Mureşului, areal ce oferă condiţii
excelente de habitat, caracterizându-se prin prezenţa frecventă a izvoarelor
puternice de apă, a pădurilor şi a terenurilor prielnice agriculturii.
~ Mcn1ion1'1m aici faptul ci'I în Repertoriul arheologic al j11dcţ11l11i .-I/ba (RcpAlha 1995. 77). acest
punct este mcn\ionat sub toponimicul La cariera de hc111011irci. figur:mJ în hotarul satului CiuguJ.
ln urma informa\iilor oh\inutc la la\a locului am allat d punctul se alH\. de fapt. in hotarul satului
~cuşa (com. CiuguJ) şi se numeşte f_a uirarea 111or11. Nici plasarea pc hart;'I a punctului nu este
corcct11. punctul 3 corcspunz,inJ haldei de steril de la CiuguJ. Ccrcct1'1rilc arheologice întreprinse la
~euşa. s-au rnnstituit ca parte intcgrant;l a planului Jc l·ercctare arheologid a Văii 1\lureşului
mijlociu - plan cuprins în tema Je Grant a Centrului de Ccrcct;lri Pre- şi Protoistorice din .:aJrul
Uni, crsit1'1\ii "I Decembrie 1918" Jin Alba Iulia. a, [md titlul: Pri•- ş, l'roro,sturia h,1:u111l11i
1111jlon11 al .\111rcş11/ui
~ Ciut;l 1998; 2000; Ciut;l. Ferencz 2000; Ciut11 şi colab. 2000; 200 I.
'' Prospcc\iilc geologice şi lucr;lrilc Je extrac\ie a bentonitei au fo~t efectuate Jc Întreprinderea Je
exploat;lri miniere Jin De, a. liliala Ocna Mureş.
26
PATRIMOrJIUM APVULENSE
Gh 1rbom
Fig. I. Localizarea sitului arheologic de la Şcu~a- .. La cărarea morii ...
Situl arheologic (mai precis ceea ce a mai rămas din acesta) este plasat pc o
terasă relativ înaltă (5-8 m) cu pantă domoală. expusă spre nord nord-est. aflată pe
partea stângă a Şeuşiţei. În ceea ce priveşte prezenţa în acest areal a unor surse de
materii prime utile, amintim, printre altele. prezenţa aici a izvoarelor cu ap{1 sărată
(slatinele) şi a pământurilor sărăturoase. Toponimia localităţii este dealtfel
relevantă din acest punct de vedere, denumirea românească actuală Şeuşa. fiind
preluată din limba maghiară Sospatak (Pârâul Sărat), mai precis din rădăcina Sâs,
Sâsa (se citeşte şoş, şoşa = sărat. sărata), reflectând o realitate geografică a unei văi
ce abunda. până la începutul secolului XX, de izvoare sărate. Toponimicul german:
Salz.bach (Pârâul sărat), confirmă. şi el. aceasăt situaţie istorică. din păcate la ora
actuală aceste izvoare dispărând aproape în întregime ca urmare a intenenţiilor
antropice.
Prezenţa sării a fost, credem, alături şi de mai sus amintitele particularităţi
geo-morfologice şi climatice. argumente suficiente care au determinat polarizarea
în punctul de La cărarea morii, o locuire umană puternică şi constantă. de-a lungul
diferitelor perioade şi epoci (asupra problemei vezi: Ciută 1997, 2-3; 2000). Ca o
confirmare a acestei ipoteze. în urma documentării la faţa locului pe baza
informaţiilor obţinute de la „bătrânii satului" dar şi de pe urma documentării
topografice şi arhivistice, am aflat că vatra satului Şeuşa s-a aflat, cel puţin până în
secolele XVIII-XIX în imediata apropiere, în aval, a punctului abordat de noi prin
cercetări arheologice, toponimicul La cârarea morii consemnând o veche realitate
27
MARIUS CIUTĂ
ce a existat aici. respectiv o moară (sau mai multe. allate probabil pe cursul
Şeuşiţei) actualmente dispărută. Cobonîrea \'etrei localităţii Şeuşa în aval o punem
pe seama unui fenomen. dealtfel general în aceste sector al Văii Mureşului'.
generat în epoca modernă. de lucrările funciare - de hidroamelioraţie a luncii
Mureşului - precum şi de construirea şoselei ce leagă localităţile de pe malul stâng
al acestui râu.
Primele semnalări de materiale arheologice. aparţinând mai multor epoci
istorice. au fost făcute în anii 1984-1986, odată cu începerea lucrărilor de
exploatare a bentonitei când. la decope11area solului vegetal au apărut urme ale
unei locuiri romane constând din cantităţi i111presio11a11te de ceramică (din păcate
8
distruse) şi două piese inedite: o statuie fragmentară din calcar reprezentând pe

Jupiter (Nr. lnv. R.8666) şi un altar votiv fragmentar din calcar cu o inscripţie
grecească (K.if Y AONI'O) (Nr. lnv. R.8670). ambele piese fiind recuperate (de către
dl. dr. Cloşca Băluţă) şi aflându-se în colecţia Muzeului Naţional al Unirii din Alba
Iulia'J_ Între anii 1986-1994, lucrările de exploatare a bentonitei au avansat. sub
forma săpării în aşa numitul sistem canadian (,.în pâlnie .. ) fapt ce a dus Ia
distrugerea, practic în proporţie de peste 80%. a terasei relativ înalte a Şeuşiţei. pe
care s-au aflat depunerile locuirilor succesive din diferite perioade. La momentul
primelor deplasări prospective ale arheologilor. cariera avea aspectul unei gropi
imense. în formă de potcoavă. adâncită în unele zone cu peste 20 m de la ni\'elul
original de călcare în zăcământul de bentonită. având o suprafaţă de cel puţin
20.000 m 2, cu deschiderea spre nord-est (fig. 3). Din cadrul materialului cules pe
cale periegetică în anii 1992-1995 de către cadre universitare (Prof. dr. Iuliu Paul.
Prof. dr. Radu Florescu, Lector Valerian Bărbuţă. Prep. Marius Ciută) şi studenţi ai
Universităţii "I Decembrie 1918" (Marcel Simina. Dan Băcueţ) se distingeau. pe
lângă alte categorii aparţinând mai multor epoci (RepAlba 1995. 77). materiale
arheologice care, prin factura si specificul lor. dovedeau apartenenţa la epoca
romană (RepAlba 1995, 77: Ciută 1996: 1998: 2000).
La sesizarea şi solicitarea colectivului de cercetători de la institutuţia mai sus
amintită, în luna mai a anului 1996, s-a înaintat Comisiei Naţionale de
Arheologic, întrunită în cadrul Sesiunii Naţionale de Rapoarte Arheologice de la
Brăila, o cerere în scopul aprobării, de către acest organism academic. a
cercetărilor arheologice în situl de la Şeuşa-La etirarea morii. demers avizat pozitiv
de către Comisie.
Date fiind dimensiunea şi particularităţile spaţiului în care s-au sesizat
urmele arheologice "atacarea" obiectivului arheologic s-a făcut sub forma celei mai
7
Exist::\ mullc cazuri in care localit:l\i cc-şi a,·cau , atra în zonck mai înalte ak arealului de contact
intre \'alea tvlurcşului şi Podişul Sccaşclor. .. rnhoar.r· in cpm:a modern:,. ~pre lurKa râului. realitate
ilustrată dealtfel şi de toponimia lor actuală (ex. Oarda de Jos. Geoagiu de Jos. etc.)
' lnforma\iilc ne-au parvenit 1.k la pa1111rii carierei. rare au asistat Ic dcnipcrtarca „sterilului" Jc la
suprafa\,i. la momentul deschiderii cariaci. c:."md. dupi\ spusele lor: ..i11 Cll/1{1 t'.\"Clll't1to<irt'lor <111
p111111Ji wi=11te oale i111n•gi. c,irtimi=i. r,gle. 011st' şi materiale de co11strucf1e ".
~ lnforma\ii amahilc ale colegului N. Rodcan. muzcog.rat: la acea vreme. in cadrul Muzi:ului Na1ional
al Unirii din Alha Iulia. c:lruia ii mul(umim şi pc accastrt calc.
18
adecvate şi eficiente modalit{1ţi

de abordare în cazul sahfirii şi descărcării de
sarcină arheologică. anume prin taluzarea (îndreptarea) peretelui din ruptura
carierei pentru obţinerea unui profil stratigrafic complet. respectiv pentru
interpretarea succesiunilor culturale stratigrafice.
Pe latura de sud-est a carierei (potcoava adnd deschiderea spre nord-est). la
momentul demarării cercetărilor sistematice ( 1996) şi până în noiembrie 1999 10 s-a
putut observa cu ochiul liber (chiar şi fărft o perspectivă oferitft de fotografia
aeriană şi chiar fără prospecţii de altă natură) o structură/locuinţă de mari
dimensiuni (9xl2 111) parţial distrusă de prăbuşirea taluzului carierei (fig. 3). Deşi
ne aşteptam ca în profilul rupt al carierei să găsim resturile fundaţiilor. am con.statal
că, de fapt, ceea ce se vedea la suprafaţă reprezenta de fapt denivelarea şanţurilor
rezultate în urma recuperării. de cfttre localnici cel mai probabil. a materialelor de
construcţie din zidurile (ziduri false). respectiv fundaţiile clădirii. Ceea ce era
vizibil, erau de fapt uşoarele alveolări ale şanţurilor care s-au umplut în timp.
Construcţia era de formă dreptunghiulară. multicompartimentată. jumătatea sa
vestică (unde bănuim că ar fi putut să se fi aflat şi intrarea dinspre \'ale). fiind
distrusă.
DD
Fig. 2. Schiţă a construcţiei (clădirii locuinţă?) dezafectate. distrusă parţial de

ruptura carierei.
Regimul proprietăţii terenului a împiedicat, în prima fază. abordarea sitului

prin intermediul unor secţiuni de control şi informare stratigrafică astfel încât am
fost obligaţi să ne limităm doar la taluzarea profilului nord-vestic al carierei,
operaţiune dealtfel suficientă pentru lămurirea obiectivelor pe care ni le-am propus
10
Din păcate în toamna acelui an. terenul carierei de hentoniUI. a c:'.lrei exploatare rusesc inchisf1
între timp. a suferit un radical şi ahsurd proces de „redare agrirnlturii··. cu această ocazie toate
urmele de locuire de pc malul sud-estic al carierei, în special cele romane. fiind distruse definitiv
de lamele buldozerelor care au nivelat terenul.
29
MARIU S CIU TĂ
pentru acea etapă a cercetări l or 11 . A fo ·t abordat profi lul de nord- e t al carierei,

ce l în cuprin ul căruia e di tingea foa rte clar tr tul arheo logic, a că rui gro 1m
aria în tre 0,"'0 111 în ca p ăt ul de ud-ve t şi 2.50 m în capătul de nord- t al
ace tuia , în im diata aprop iere a intră rii în ca r ieră .
Lu ngimea to t a l ă a stratului arheo logic era de pe te 11 2 m, fiind u or d
es izat ş i unele compl exe, de reg u l ă adâncite, de-a lungul ac tui a. Talu zarea -a
efectu at „în profun zime" ( pre ex teri oru l cari erei), prin intrânduri cuprin e între
0,2 0 ş i 1.50 m. urm ă rindu - e, pe cât po ibil , rea li zarea un ui profi l cât mai drept.
lini ar ş i cât mai puţin fragmentat. - vo luţia n e regu l a tă a tra eului "rupturi i" , de
fo rm ă co nca ă, a făc ut nece a ră împ ă rţirea ace tui a în patru egmente (pe care I -
am num it, co n ve nţi o n a l , tronsoane i le-am notat cu imbolul T ) dup ă um
urm ează: T 1 =32 m.; TII =32,5 m.; T 111 =25 m.; T1 v= I 5 m.
ŞEUSA . LA CAR /JlEA HORi i'

,......__....__
• .ll>m
A
"' ''
' ' \ ' '' '

. ' \
\
. \
\
' ', \
............ I
Fi g . . ., . Pl anul topografi al ă pă tur i l o r fi tuat p maro111 a n rd- ti a

n r 1.
30
Trebuie menţionat faptul că la momentul demarării primelor lucrări de

cercetare (luna mai a anului 1996). întregul areal al carierei. şi mai ales zonele mai
puţin afectate de excavatoare. erau presărate cu regulae. olane. cărămizi. alături de
alte materiale de construcţii. uncie întregi iar altele dtwr fragmentare. precum şi
vase fragmentare de tip mortaria, cărămizi pătrate (de tip hipornust). alături de
mari cantităţi de materiale ceramice de toate categoriile.
La intrarea în carieră. pe taluzul din dreapta (de nord-vest) s-a conturat o
groapă în formă de clopot (fig. 4). La golirea acesteia s-a constatat faptul că ca
pornea din stratul ce corespundea locuirii celei mai recente (romane). Materialele
conţinute, reduse numeric: oase de animale. f'ragmentc ceramice şi fragmente de
cărămidă (tegulae): confirmau apartenenţa gropii locuirii romane, pelicula
compactă de bentonită de pc fundul gropii (3-4 cm) plcdfmd pentru utilizarea ci. cel
puţin în faza iniţială. ca groapă de provizii.
Fig. 4. Groapa I, lutuită pe fund cu bentonită şi conţinând materiale ceramice

romane
La o mică distanţă
de acest complex s-a conturat. pornind din acelaşi nivel.
o nouă groapă (G2/1996), tot în formă de clopot, căptuşită de data aceasta cu
cărămizi romane şi pietre de râu (fig. 5/a-b). Urme puternice de lemn carbonizat şi
cenuşă dovedesc faptul că groapa a suferit incendieri repetate. Conţinutul
umpluturii dovedeşte că a fost utilizată, cel puţin în ultima fază, ca groapă
menajeră, nefiind exclusă utilizarea ei iniţială ca groapă de provizii.
În cadrul tronosnului IV. în prima caseta II = 7 x 3 111. şi caseta 11 bis = 5 x
4m într-o zonă în care în ruptura peretelui carierei apărea o structură uşor adâncită
puternic incendiată, a fost identificată, la adâncimea de 0,30 - 0,50 m o locuinţă de
epocă romană, de genul semibordeielor, puternic incendiată. în cuprinsul căreia a
fost descoperit un deosebit de bogat material arheologic.
31
MARIUS CIUTĂ
-,,;o"'--
a~--------~
Fig. 5. Groapa 2/1996, căptuşită cu cărămizi romane şi cenuşă (a. desen; b. Foto)
Ca în majoritatea aşezărilor civile şi militare din Dacia romană şi în aşezarea

de la Şeuşa
respectiv în complexele descoperite (printre care şi această locuinţă).
predominantă în inventarul arheologic se dovedeşte a fi ceramica. Au reţinut atenţia în
mod special, încă de la prima vedere, fragmentele de vase ceramice aparţinând
categoriei terra sigillata, decorate cu motive vegetale (ghirlande, frunze şi lăstari) şi
animaliere (câine ?). Ceramica este de o calitate. superioară. de culoare roşie şi roşu
portocaliu. excelent lustruită şi foarte bine arsă. păstrând în bune condiţii luciul original
(fig. 6 a, b). Cele mai numeroase fragmente provin de la castroane (străchini)
semisferice cu pereţii uşor curbaţi şi buza dreaptă (uneori uşor evazată sau invaz.ată)
Numeroase fragmente proveneau de la vase de dimensiuni nijlocii sau mici. prezentând
o uşoară evazare a buzei rotunjite. Se remarcă fundurile inelare ale vaselor (cati1111s).
aparţinând speciei ceramice term sigillata lisă. Ca provenienţă. această ceramică pare
să fie un import din oficinele aflate în arealul vestic al imperiului (Gallia ?) ~.
1
a b
Fig. 6. Fragmente ceramice aparţinând categoriei terra sigilata. decorate cu motive

animaliere şi vegetale (a) precum şi lipsite de decor - ..terra sigilata lisă" (b).
I'
· Gudca I 977, 181-182; Moga 1998. l06; RcpAlba 1995. 32, 38, -H -•B, 262, PI. 2-t.
32
Amintim aici şi un fragment ceramic aparţinând acelaiaşi categorii, pe

suprafaţa căruia se distingea. în cadrul unui medalion rotund. un personaj masculin
cu barbă şi păr ondulat. probabil o divinitate (Jupiter sau Hercule ?). Laolaltă cu
fragmentele mai sus amintite au fost descoperite şi altele. de aceeaşi calitate, dar de
culoare neagră. decorate în aceeaşi tehnică. de regulă cu motive vegetale. Este
vorba de categoria numită terra nigra. aceasta prezentând aceleaşi condiţii
excepţionale de conservare (fig. 7). Aceleiaşi categorii îi aparţine un vas întreg de
formă semisferică, ce prezintă pe partea interioară decoruri concentrice realizate cu
rotiţa şi o marcă (ştampilă - ,.in solea .. ) de olar. asemănătoare cu o frunză cu
nervuri şi trei cercuri mici la bază. Studiind motivistica decorurilor dar şi factura
materialelor ceramice. semnalăm analogii cu materiale similare descoperite la
Apulum şi în aşezările civile din arealul înconjurător acestuia '.
1
Fig. 7. Fragmente ceramice aparţinând

categoriei terra ni1va, decorate cu motive
vegetale
Un fragment ceramic cu o factură cu totul deosebită s-a dovedit a fi aşa
numita ceramica glazurată (terra plumbifera ?), prezentând pe suprafaţa exterioară
un fel de smalţ de culoare verzui-cenuşie dispusă sub forma unor proeminenţe
plastice regulate, asemănătoare solzilor. Analogii pentru acest fragment am găsit în
cazul materialelor provenite din cadrul castrelor romane de la Buciumi şi Bologa 14 .
O altă specie specială o reprezintă câteva fragmente de ceramică ce păstrează
deasupra angobei portocalii-gălbui linii paralele de pictură în culorile roşu şi
15
maroniu, similare celor descoperite în castrul de la Apulum
Tot în cadrul categoriei ceramicii speciale sunt de amintit şi trei fragmente de
opaiţe, probabil de producţie locală, de factură bună, care prezintă urme de utilizare
intensivă (fig. 8). Două dintre acestea păstrea7..ă, parţial, ştampila de pe fund. Dacă în
LI Gudca 1972. 143. Fig. 17/1-3. 6: 1977. Fig. 19: !sac. Rusu. Bălu\ă 1979. 225-263: Moga 1998, 106-
107, 157-159, Fig. 13-15: RcpAlha 1995, 32, 38-40, 41-43, 262-263, PI. 24-25: passim.
1
~Gudca 1977, 182. fig_ 17/11: 19/1
15
Moga 1998, 107. Autorul consideră această specie ca pc o dovadă a perpetuării unei tehnici
specifice autohtone, dacice, în mediul roman.
33
MARIUS CIUTĂ
cazul primului poate fi distinse ultimele trei litere ( .. ERI). în cazul celui de al doilea
mai pot fi identificate doar ultimele două ( ... RI). Cu titlu de ipoteză, este posibil să fie
vorba despre o marcă (ştampilă) semnalată şi la Apulum, în câteva cazuri: în necropola
din Dealul Furcilor (NERI). în Panoş, în zona vilelor şi a templelor (NERI) şi în
preajma (la sud de) pretoriului guvernatorului 16 • Judecând după diametrul cercului
ştampilelor, în spaţiile ce lipsesc nu puteau încape mai mult de una, respectiv două
litere, astfel că această analogie poate fi foarte posibilă. Nerius poate fi şi 110111e11 şi
17
praenomen, fiind întâlnit frecvent în imperiu
Fig. 8. Fragmente de opaiţe cu ştampila/marca ( .. ERI)

Acelaşi complex a oferit şi două piese din os prelucrat. Este vorba de un ac
de cusut de mari dimensiuni (fig. 9), care mai păstrează, fragmentar. perforaţia la
una din extremităţi, lipsindu-i vârful. Aspectul extrem de îngrijit al piesei precum şi
lustrul pe care-l păstrează dovedeşte că a fost o unealtă îndelung utilizată. Analogii
asupra acestei. piese
. - 1a A pu )um I ~ , ) a B o Ioga I 'J , 1a S1-avem-
remarcam .' 0 .
Fig. 9. Ac din os, cu perforaţie la o extremitate
16
Bălută 1999, 212. Autorul consideră d1 lămpile pc care apare această marcă sunt originale italil·e.
Aceeaşi marcă a mai fost descoperită şi la Napoca. precum şi dintr-un alt loc neprecizat din
Transilvania. pro\'cnită din colcqia episcopului reformat Nagy Peter din sec. XIX (Bălup 1999.
212-213 cu notele aferente).
Bălută I 992, 212.
17
1
" Ciugudean 1997, 29-33. 62- 74, 165-174. PI. XV-XXIV.
1
~ Gudca 1977, Fig. 20/3.
wPopilian 1971, Fig. 8/6.
34
Un alt artefact din os este reprezentat de un jeton discoidal cu diametrul de

cca. 2 cm. păstrat integral (fig. 1O). Pc una din feţe prezintă o uşoară alveolare de
formă rotundă, care lasă o bordură îngustă plană (fig. 1O/a). Pe cealaltă faţă sunt
zgăriate, într-o manieră destul de neglijentă. trei linii care se intersectează la
mijloc, rezultând un fel de stea (fig. I 0/h). Analogii la această piesă avem, în
21
mediul imediat apropiat, la Apulum .
Fig. 1O. Piesă de joc din os Ueton) .
O altă piesa furnizată de acelaşi complex este reprezentată de un inel

(verigă ?) din bronz, uşor oxidată, cu diametrul de 2,3 cm. (fig. 11 ). Piesa a fost
realizată prin baterea capetelor unei bare. locul de îmbinare fiind vizibil. Secţiunea
barei este rotundă, având grosimea de aproximativ 3 mm.
Fig. 11. Verigă (inel) din bronz
Tot din categoria pieselor de mici dimensiuni realizate din bronz indicăm şi
un clopoţel ornamental (3 x 2 cm), păstrat fragmentar, realizat dintr-o foaie
prelucrată cu deosebită grijă.
Campaniile anilor 1996-2001 au prilejuit extinderea cercetărilor sistematice
din cadrul şnatierului arheologic de la Şeuşa-,,La cărarea morii", prin intermediul
21
Ciugudcan 1997, 40-41, 78-79, 181-182, PI. XXXI-XXXII.
35
MARIUS CIUTĂ
unor noi unităţi de cercetare. respectiv sondaje de control şi informare stratigrafică

dar şi casete şi suprafeţe 22 .
În campania anului 2000. în cadrul secţiunii V. la extremitatea sud vestică a
acesteia a fost surprins un zid realizat din pietre de râu legate cu mortar. orientat
nord-sud. aparţinând. după toate probabilităţile. unei construcţii anexe cu rol de
protecţie (zid de incintă). În imediata sa apropiere a fost descoperită o monedă din
bronz. identificată ca fiind un sestert (sau dupondius '?). cu diametrul de cca. 2.2
cm. pe aversul căreia a putut fi identificat chipul împăratului Traian pw1ând pe cap
o diademă, textul fiind parţial distrus, dar din care s-a mai păstrat fragmentul
,, ... PART(H)I .... DIVI NERVAE TRA ... (fig. 12/a) iar pe revers pot fi distinse. cu
mare dificultate, trei fascii, dispuse paralel, textul fiind ilizibil (fig. 12/b).
Fig. 12. Monedă cu chipul împăratului Traian (a. avers: b. revers)
În secţiunea Vl/2000, în caroul 4, la adâncimea de 0.50 m, în cadrul nivelului

de locuire roman, a apărut o nouă monedă, similară ca dimensiuni şi morfologie cu
prima, având însă capul unui personaj feminin pc avers (identificat ca fiind Sabina,
sora împăratului Hadrian 2\ Personajul poartă pe cap o doademă dar şi o împletitură de
mărgele (?) care-i susţine părul (fig 13/a). Textul este puternic afectat de procesul de
oxidare şi după cum se pare chiar şi de o ardere secindară. însă se mai pot citi cuvintele
,, ... SABINA AUGUSTA .... Pe revers este figurat un personaj feminin care stă pe un
scaun(?) decorat cu motive geometrice (in căpriori sau meandre unghiulare ,·e11icale).
având în măna stângă un sceptru iar în mâna dreaptă două mlădiţe vegetale (spice de
cereale?). Sub acest personaj se află literele ..S.C." (Fig. D/b)
a b
Fig. 13. Monedă cu chipul Sabinei. sora împăratului Hadrian (a. a\"Crs: b. revers)
11
Ciuta şi col ah. 1997; 1998; 1999; 2000; 200 I.
1
.1 Mul\urrn:sc pe aceasta cale d-nei tir. Viorica Suciu tle la l\luzeul National al l 1nirii din .-\lha Iulia
pentru amahilitatea cu care ne-a oferit informat ii in scopul identiticarii prm enien\ei monedelor.
36
De pe întreg cuprinsul nivelului corespunzător locuirii romane. precum şi

din uncie gropi şi complexe ad,încite. au fost recuperate o scrie de obiecte metalice.
reprezentând diferite unelte agricole (cuţite. sfredele, zăbale. înmănuşări pentru
diferite unelte utilizate la muncile c,împului etc.) şi casnice (cuie. piroane, scoabe,
balamale. o nicovală). realizate din tier (fig. 14 a-b) . Acestea se prezentau puternic
oxidate. păstrând însă. încă. un consistent miez metalic .
Fig. 14. Unelte din fier (a-b).
În diferitele complexe descoperite - atât locuinţa de suprafaţă mai sus

amintită precum şi alte amenajări pentru locuit - au fost relevate frecvente
fragmente de sticlă ce prezintă un strat subţire de oxidare (,,irizaţiile·• specifice)
provenind cel mai prohibii de la ferestre pentru iluminat, de diferite dimensiuni. În
favoarea acestei funcţionalităţi pledează grosimea (2-4 mm) şi aspectul lor perfect
plan, precum şi numărul foarte mare al acestor fragmente .
Alături de acestea au fost descoperite, în cantităţi impresionante,
fragmentar, vase de mari dimensiuni de tipul chiupurilor (fig. I 5/a), specifice
atelierelor de olărie romane, amfore 2\ vase de mari dimensiuni decorate cu rotiţa,
2
~ Au fost ,.h:scoperite numeroase torţi Je Jikrite Jimensiuni şi fom1i.: (tubulare. canelate) precum şi
funJuri ascutili.:. (în formă de p."ilnie) spi.:cilili.: amforelor pi.:ntru slocan:a lid1idelor di.:scoperilc in
întreaga provinl:ic Dacia (Popilian 1977 , 53 ; Moga 1998. 107, Fig. 18).
37
MARIUS CIUTĂ
precum şi capace aparţinând unor vase similare (fig. 16/b). Analogii pentru aceste
vase găsim în întreaga Dacie romană. cel mai aproape la Alba Iulia~~. Prezenţa
acestora dovedeşte faptul că stocarea alimentelor în astfel de vase constituia una
din preocupările constante ale comunităţii ce a locuit în acest loc. Dealtfel. în
extremitatea sudică a arealului supus atenţiei cercetărilor noastre. într-o groapă
menajeră ce aparţinea aceleiaşi locuiri romane. a fost descoperită şi o piatră de
moară (râşniţă) perfect circulară şi cu o perforaţie centrală.
Fig. 14. Fragmente de vase ceramice de provizii (chiup - a) şi capac de vas de mari
dimensiuni (b)
altă prezentă frecventă o constituie ceramica prelucrată la mână. uzuală,

O
prezentă în toate complexele precum şi în stratul de cultură. Frecvente, în acest caz,
sunt vasele de tip borcan, străchinile, castroanele, ulcioarele dar şi vasele de mai
2
~ Moga 1998, 162-166, Fig. 18-22.
38
PATRIM111111UM APVULENSE
mari dimensiuni (oalele). O prezenţă inedită reprezintf1 un fragment de vas realizat

la mână. de calitate destul de slabă. de culoare cenuşie. pe care olarul a zgăriat cu o
unealtă foarte ascuţită. în pasta moale înainte de uscare. două litere .. NI" sau ,.tN··.
Situatiile contextuale precum ş1 materialele descoperite în stratul

corespunzând locuirii romane de la Şcuşa- .. La cărarea morii". pledează pentru
posibila interpretare a ansamhlului de locuire de aici ca o posibilă fermă cu
inerentă destinaţie agricolă (vil/a rustica). Argumente în acest sens sunt. pe lângă
cele de ordin material: clădirea/locuinţă specifică acestui tip de complex • clădirile
26
şi amenajările anexe. inventarul material ceramic. din os. din bronz. uneltele din
fier specifice pentru o astfel de gospodărie. materialele de construcţie. monedele
romane. elementele de statuaria şi altarul cu inscripţie în limba greacă. posibilul zid
de incintă surprins în SV /2000. toate dovedind aici o locuire permanentă: şi pe cele
de ordin aşa zis „strategic": izolarea faţă de oraş dar la o mică distanţă (cca 5 km în
.. zbor de pasăre"). situarea excelentă în preajma unor păm,1nturi deosebit de fertile.
prezenţa pădurii în imediata apropiere. poziţia uşor adăpostită în calea vânturilor
dinspre sud-vest. prezenţa pârâului în imediata apropiere etc. Toponimicul (,.La
cărarea morii .. ) poate constitui dealtfel şi el un bun argument. suplimentar, în
conştientizarea faptului că. în vechime. locuitorii satului aveau exact în acest loc
moara. situaţie ce poate fi extrapolată şi pentru epoca romană. când părăul Şeuşiţa
(Valea Socilor) avea cu siguranţă un debit mult mai puternic decât cel de azi.
După cum menţionam la debutul lucrării. zona în care au fost descoperite
materialele descrise mai sus este cea a laturii de nord-vest a carierei. aflată la o
distanţă de aproximativ 50-60 m faţă de cealaltă latură (margine taluzată), unde a
fost sesizată structura construcţiei multicompa11imentate. În cazul în care această
construcţie poate fi interpretată ca fiind locuinţa principală. respectiv sediul
proprietarului amenajărilor de tip agricol din acest perimetru. arealul aflat în atenţia
cercetărilor noastre pare a fi zona anexelor. în care habitau, probabil, lucrătorii
pământului. Dimensiunile vi/le-iar putea fi în acest caz de aproximativ 2/3 ha,
Toate acestea au făcut posibilă emiterea ipotezei existenţei unei vil/ae
rusticue în acest Ioc. aparţinând. probabil. unui mare demnitar (probabil de origine
orientală, judecând după prezenţa statuii reprezentându-l pc Jupiter şi altarul cu
inscripţia grecească) din oraşul Apulum. În sprijinul acestei ipoteze vine şi
excelenta poziţie strategică ocupată de acest punct. ideal atât pentru refugiu cât şi
pentru o posibilă retragere în zone mai ferite. Actualul drum de ţară ce evoluează în
paralel cu pârâul spre amonte şi leagă vatra actuală a satului de vechea carieră (şi
situl arheologic) se intersectează. în două locuri. cu o amenajare în formă de bandă
cu o lăţime de aproximativ 2 m. realizată din pietre spaite de culoare cenuşiu
albăstrie, de o factură necunoscută în împrejurimi. Cu titlu de ipoteză de lucru, este
posibil ca această amenajare să reprezinte un drum de acces din epoca romană, din
păcate această idee fiind dificil de susţinut la ora actuală deoarece, cu mici excepţii,
26
Mitrol'an 1974h, 245 nota 7, 246-249. Fig. 1-2.
39
MARIUS CIUTĂ
teritoriile aflate de-o parte şi de alta a actualului drum de ţară sunt utilizate exclusiv
în scopuri agricole, care ar fi putut distruge practic tot restul acestui ipotetic drum.
O situaţie probabil similară a fost sesizată şi în cazul aşezării de la Strajan. În orice
caz. din locul unde se află villa rustica de la .,Cărarea Morii" putea fi văzut cu mare
uşurinţă oraşul Apulum, constituind un excelent loc de tranzit spre zona centrală,
de nord şi de sud a Podişului Secaşelor, unde se aflau alte villae rusticae respectiv
localităţi (Micăsasa, Răhău, Miercurea Sibiului etc.).
În imediata apropiere a sitului de la Şeuşa-,,La cărarea morii" mai există şi
alte urme de locuire romană, care, până la o mai atentă cercetare a lor, pot fi, cu
8
rezervele de rigoare, încadrate în categoria villae-lor rustica/
Este posibil ca această vil/a să fi funcţionat în scopuri agricole foarte
aproape de momentul cuceririi şi organizării provinciei Dacia. Argumente pentru
datarea timpurie a ville-i, realizată probabil imediat după construirea castrului de la
Apulum, sunt: monedele descoperite în diferite contexte dintra care prima
menţionată, poate să aparţină perioadei imediat următoare morţii lui Nerva
respectiv accederii lui Traian la conducerea irnperiului , în preajma războaielor
29
daco-romane, ceramica glazurată (considerată de unii autori ca fiind timpurie'°).

11
ceramica lucrată la mână prezentă în cantităţi mari· , prezenţa unor materiale de
factură autohtonă (fibula) în cadrul mormântului unui copil. prezenţă rară în mediul
roman , prezenţa unor forme de vase respectiv a facturii autohtone a ceramicii.
32
denotând încă puternice elemente de tradiţie dacică.

Din păcate, multe din elemente ce au apa11inut zonei centrale a \·illei rnsricae
de la Şeuşa au fost distruse definitiv, în anii '80-'90, de lamele excavatoarelor.
Bogăţia deosebită a complexelor şi a materialelor de epocă romană, surprinsă pe
partea nord-vestică a vechii cariere de bentonită, - zonă în care au fost surprinse.
credem, doar anexele villei -, aflate cel mai probabil în marginea nordică a acesteia
nu pot decât să ne sugereze o parte din pierderea inestimabilă pentru arheologie şi
pentru patrimoniul istoric al poporului nostru, care a însemnat exploatarea carierei
de bentonită de la Cărarea Morii în lipsa unor cercetări de descărcare arheologică.
27
În acest caz este vorba de aşa numitul „Drumul Barbarilor"" sau „Drumul murgului"" (Berciu 1949.
200, RepAlba 1995, 177).
~ Amintim doar cca din hotarul localită\ii Straja. din locul numit „Şesul mic"". iar alta în hotarul
2
localită\ii Hăpria în locul numit „Vadul IJillgradului"" (13erciu 1949. 200. nota 4: Mitrofan 1965. 93-
101: Rep Alba 1995, 105-106, 177).
~ Mulţumim pc accaslil cah: colegului Sil\'iu Purice de la Uni,ersitatea .. Lucian Blaga"" p<=ntru
2
recomandările oferite în lcgiltură cu atribuirea monedei de la Traian.

30
Gudea 1977, 182.
· Văzută de unii autori ca un element cc poate ilustra prezenţa rcspecti, rczist<=nta autohtonă la
11
cultura materialii nouă - Gudca 1977, 185.

12
· Descoperit în campania anului 2000, în apropierea anexei care a furnizat marea parte a materialului
descris în lucrarea de faţă (SIV/2000). mormântul 1/2000 va face obiectul unui studiu separat aflat
în curs de publicare. Dealtfel întreg articolul de faţă se doreşte a li doar un „s<=mnal"" al publicării
exhaustive a materialelor ~i cont<=xtclor de epocii romană de la Şeu~a - .. La Cărar<=a Morii"". în
cadrul lucrării monografice ce va apărea în curând pc marginea rezultatelor c<=rc<=tărilor arheologice
desfăşurate aici între 1996-2001.
40
BIBLIOGRAFIE
Ardevan I 998 - R. Ardevan, Viaţa 111w1icipală În Dacia Romcmâ, Timişoara. 1998.
Băluţă 1999 - C. Băluţă, Inscripţiile Daciei Romane. voi. 111/6. Bucureşti I 999.
Berciu I 949 - I. Berciu, M. Herennius FC1ustus Legatus III Daciarwn. 111
Apulum, III, 1949. 200-208.
Branga 1980 - N. Branga, Urbanismul Daciei romane, Timişoara. 1980.
Branga 1986 - N. Branga, Italicii şi veteranii În Dacia..Wărturii epigrcţfice şi
arheologice. Timişoara. 1986.
Ciugudean 2000 - D. Ciugudean, Obiecte clin os. corn şi.fildeş de epocă ro111c111ă
de la Apulum. Alba Iulia, 2000.
Ciută 1998 - M. Ciută, O locuinţă de suprafaţă aparţi11ii11d conrplexului
cultural Starcern-Criş clescoperitâ la Seuşa-La cărarea morii,
în Apulum, XXXV, I 998, 1-14.
Ciută 2000 - M. Ciută, Contribuţii la cw10aşterea celui mai 1·echi ori::ont al
neoliticului timpuriu clin România: cultura Precriş.
Descoperirile arheologice de la Seuşa-La cârureu morii, în
Apulum, XXXVII, 2000. 51-1 OI.
Ciută şi colab. 2000 - M. Ciută, B. Daisa, M. Breazu, A. Ştefan, Raport asupra
săpăturilor arheologice efectuate În situl de la Seuşa-La
cărarea morii, campania l 999, în Cronica Cercetărilor
Arheologice (mai departe CCA), 2000, IOI.
Ciută, Ferencz 2000- M. Ciută, V. Ferencz, Finds· fi-0,11 Seuşa-La cârarea morii
belongings to miele/le La Tene, în Les celtes et Ies Thraco-Daces de
/'est du bassin des Carpates, BMB, Bistriţa-Cluj, 2000, 22-50.
Ciută şi colab. 2001 - M. Ciută, M. Breazu. Raport asupra cercetârilor
arheologice efectuate i11 cadrul sitului arheologic de la Seuşa
La cărarea morii, campania 2000, în CCA, 200 I, 239- 242.
Ciugudean 2000 - D. Ciugudean, Alba Iulia, 2000.
Gudea 1972 - N. Gudea, Castrul romC111 de la Bologll, jud. Cluj, în Apulum,
X, 1972, 121-150.
Gudea 1977 - N. Gudea, Materillle arheologice din rnstrul roman de fli
Bologa, în Apulum, XV, 1977, 169-216.
!sac, Rusu, Băluţă 1979- D. !sac, M. Rusu, C. Băluţă, Descoperiri de terra sigillata
la Apulum, în Apulum, XVII, 1979, 225-263.
Mitrofan 1965 -1. Mitrofan, în Apulwn, V, 1965, 93-101.
Mitrofan 1973 - I. Mitrofan, Villae rusticae i11 Dacia Superioarei (/), în
ActaMN, X, 1973, 127-150.
Mitrofan 1974 - I. Mitrofan, Villae rusticae În Dacia Superioarei (Il), în
ActaMN, XI, 1974, 49-60.
Mitrofan 1974a - I. Mitrofan, Villae rusticae În provincia Dacia, în /n
Memoriam Constantini Daicoviciu, Cluj-Napoca, 1974.
41
MARIUS CIUTA
Moga 1998 - V. Moga, De Io Apu/11111 Io A/ha Iulio. Cast ml romon de Io

Apulum. Cluj-Napoca. 1998.
Paul. Ciută 1997 - I. Paul. M. Ciută. - Rof}(J/"t asupro sâpăturilor arheoloKice
efectuate î11 situl ele la Seuşa-La âirarea morii. ca111pa11ia 1996.
în CCA, 1997, 60.
Paul, Ciută 1998 - I. Paul. M. Ciută, Raport asupra săpiiturilor arheologice efectuate i11
situl de la Seuşa-La cârareu morii. cu111pcmio 199 7 . în CCA. 1998. 74.
Paul. Ciută 1999 - I. Paul. M. Ciută, Raport asupra săpciturilor arheologice
efectuate În situl ele la Seuşa-Lu cârarea morii. campania 1991-5.
în CCA, 1999. I 13-115.
Popilian 1971 - Gh. Popilian, Thermele de lu Slcil·e11i. în Apu/11111, IX 1971. 627-641.
Popilian 1977 - Gh. Popi li an. Ceramica ro111a11â di11 Oltenia. Craiova. 1977.
RepAlba 1995 - Repertoriul Arheologic al .Juele{ului A/ha. (ed. V. Mog:a. H.
Ciugudean), Alba Iulia. 1995.
Contributions to the Roman habilalion rrom

Şeuşa - "La Cărarea Morii"
This article approaches the problems raised by the discoveries belonging to

the Roman period from the archaeological site of Şeuşa - "La Cărarea Morii"'.
The archaeological research carried out in this site between 1996-220 I
revealed a series of dwellings, outbuildings, materials and contexts. which support
the interpretation of this habitation as belonging to a villae msticae.
This "vil/a" was probably built immediately after the conquest of Dacia and its
organization as a Roman province. The richness of the materials and its excellent
position support the idea according to which this \·ii/a belonged to a high local official.
EXPLANATION OF FIGURES
Fig. I Gcographic lm:ation of the archaeological site from Şeuşa- .. La cărarea morii".
Fig. 2 Drawing of thc huilding (housc) partially destroyed by thc mine.
Fig. 3 Topographical ground of thc site and thc cxca\'ations on the north-wcst sidc nf thr: mini:.
Fig. 4 Thc Pit numher I. with clay on the hottom and with roman materials
Fig. 5 The Pit numher 2, with roman teg11lae and charcoal remains.
Fig. 6 Ceramic fragments hdonging tu the term sigilata catcgory. ornamented with
vegetal and zoomorphic ligures (a) and without ornamcnts (h)
Fig. 7 Cerami1: fragments helonging to the tcr/"ll nigl"ll category.
Fig. 8 Luccmac fragments with ( ... ERI) mark/stamp.
Fig. 9 Bone needlc with perforation of the r:xtremity.
Fig. 10 Playing used picce of honc.
Fig. 11 Ring made of hronze
Fig. 12 Bronze rnins with the head of Trai anus emperor.
Fig. 13 Bronze coins with the head of Sabina, the wife of Hadrianus
Fig. 14 Iron tools
Fig. 15 Cerami1: fragments hclonging to big storage pots (a); ceramic cover (b).
42
RITUALUL INCINERĂRII - CONSIDERAŢII CU REFERIRI LA IZVOARELE SCRISE

ALE ANTICHITĂŢII*
Constantin INEL
De-a lungul timpului practicile funerare ale inhumaţiei şi incineraţiei au fost

atestate la diverse populaţii, prin sursele arheologice. respectiv istorice - acestea
din urmă doar din Antichitatea clasică. Predominarea unuia sau altuia din rituri este
datorată unor diverşi factori, care scapă în marc parte cercetătorilor. Astfel înc.ît.
teoriile emise de istorici pentru a schiţa o explicaţie a fiecăreia din aceste practici
prezintă toate o oarecare deficienţă în raport cu datele arheologice. În timp ce
pentru perioada mai veche, de la preistorie la protoistorie textele scrise lipsesc.
datele fiindu-ne oferite de arheologic şi cercetările interdisciplinare, în perioadele
istorice autorii Antichităţii greceşti şi romane aduc informaţii - în general
ocazionale - şi aici amintim pe Homer. Tucydides. Diogene Laerce. Cicero.
Yirgiliu, Ovidiu, Pliniu cel Bătrân, ş.a.
Credinţa în viaţa de după moarte. cu reflectare în aspectul mormintelor. în
ansamblu nu diferă prea mult, fie în cazul inhumaţiilor. fie al incineraţiilor.
Convingerea că o sensibilitate remanentă stăpâneşte încă decedatul. este atât la unii
cât şi la ceilalţi. Cadavrul, înhumat ori incinerat. este împodobit cu bijuteriile sale
şi însoţit de diverse obiecte. iar urna conţinând resturile corpului ars este tratată ca
un cadavru.
Aportul textelor Antichităţii naşte întrebări, precum: inhumaţia şi incineraţia
sunt ele radical opuse în plan escatologic? Câteva scrieri par a sugera aceasta. Pc
de o parte, corpul înhumat se reîntoarce în Pământul-mamă de unde ci este scos şi
căruia i se redă viaţă • Pe de altă parte, arderea eliberează sufletul de învelişul
1
carnal ce este distrus, şi care-i permite reîntâlnirea stării de beatitudine totală şi

purificatoare 2 .
Dar este evident că, pentru aceste practici funerare, importanţa lor
escatologică este extrem de apropiată. Atunci când cele două rituri funerare sunt
folosite simultan la Roma, în epoca istorică, Legea celor 12 Table le citează
împreună. Această coexistenţă nu reflectă ea. mai presus de diferenţele de uzaj.
aceeaşi credinţă fundamentală în supravieţuirea sufletului?
O scurtă trecere în revistă. preliminară. a noţiunilor cunoscute pare utilă şi
merită atenţia noastră. Pentru a schiţa cât mai fidel modul de desfăşurare a
* Observaţiile din prezentul material sunt făcute pc haza studiului prof. Gilles (ircvin. cuprins în
monografia La 11icropole iberiq11e de Cahe::.o L11cero (G11ardw11ar def Seg1m1, Alicalllc ), Madrid -
Alicante, 1993, p. 315-319.
1
Xenofon, Ciropedia, VIII, 7; Cicero, De lcgibus, XI, 22, 56.
2
Servius. Ad Aen., 111, 68; Lydus, De mcns., IV, 40; Quintilian, Dcclam. X, I, 2; etc.
43
CONSTANTIN INEL
incinerării este necesar să se cunoască şi practicile care o preced dar şi cele care o
succed.
Elementele care reflectă pregătirea cadavrelor, construirea rugului funerar şi
tratamentul la care sunt supuse resturile de oase după incinerare, ne sunt furnizate
de diverse surse:
datele arheologice ce provin din:
• cercetările cimitirelor ori a mormintelor de incineraţie izolate (de exemplu
resturile descoperite într-un ustri11u111. resturile arderii într-o groapă. urmele ori
absenţa urmelor de os ars, modul de depunere, etc.):
· cercetările metodice ale urnelor funerare în laboratoare şi studiul
antropologic al oaselor arse; acesta din urmă efectuat în lumina datelor oferite de
medicina legală.
datele textuale, întotdeauna parţiale. furnizate de autorii antici (am citat
mai sus câţiva).
observaţiile efectuate asupra a foarte multora ritualuri de incinerare din
India şi Nepal. de la ridicarea rugului funerar şi până la terminarea operaţiunilor ce
urmează încheierii cremaţiei: ele pot contribui în acelaşi timp. cu prudenţa ce se
impune la interpretarea factorilor arheologiei.
La modul general, incineraţia cuprinde adulţii şi adolescenţii. Pentru copii.
situaţia este complexă. Mărturiile arheologice arată că copiii de toate vârstele erau
incineraţi în epoca fierului. Însă trebuie ştiut că există excepţii după zone şi în
funcţie de vârsta subiecţilor.
La romani, după Pliniu „ u:=cmţele nu permiteau incinerarea ,,ici unei fiinfe
umane înail11e de apariţia dinţilor"'. ceea ce înseamnă înainte de şase luni: aceştia
erau înhumaţi~. Acelaşi lucru se întâmplă şi în Grecia:;. precum şi la alte popoare
ale Antichităţii. Pare, în fond că copiii decedaţi la naştere, născuţi morţi. ori
femeile moarte la naştere constituiau pentru antici o anomalie de la ordinea
naturală dar şi de ordin social. În acest caz, practicile funerare diferă de cele
referitoare la adulţi.
În ce priveşte îmbrăcămintea/vestimentaţia defuncţilor, un giulgiu putea
acoperi corpul gol (aceasta mai rar), sau purtau veşmintele proprii. în acest caz
cadavrul îmbrăcat era lipsit de giulgiu. Diverse obiecte de podoabă ornau e\'entual
mo11ul, în funcţie de condiţia sa socială.
Esenţele de lemn utilizate la rugul funerar variază după regiuni şi
influenţează în mare măsură eficacitatea focului: viteza de combustie şi puterea. La
romani, lemnul trebuia în principiu, să fie neprelucrat: Legea celor 12 Table
interzicea folosirea lemnului de asciar,_ Dar mai târziu, în perioada Imperiului,
apare şi fasonarea şi decorarea lemnului. spre exemplu cu pictură 7 .
1
· Pliniu, H1.1t.Nat., VII, 15.
~ Juvcnal, XV, 139-140.
~ M.P.Nilsson, Gcschichte Ja g1frchi.1cl11·11 Religimr, I, Munich, I LJ-l I, 139-1-lO.
'' Cicero, De legib11s, li, 23.
7
Pliniu, ffot.Nat., XXXV, 7.
44
Modul de ridicare a rugului era în funcţie de mediul cultural, iar în interiorul

acestuia. de nivelul social: această varietate a existat întotdeauna în spaţiu şi timp.
Astfel. forma cea mai simplă de rug putea consta dintr-o îmbinare sumară a
lemnului fără ca volumul să fie mai mare decât era necesar arderii respective.
Dispunerea putea fi mai elaborată. iar înălţimea rugului constituia un veritabil semn
al stării sociale a defunctulut. În toate cazurile. îmbinarea lemnului trebuia să
permită circulaţia acrului la baza rugului. pentru un tiraj bun şi pentru realizarea
unei incinerări eficace şi rapidă.
Rugul poate fi separat de groapa preg{1tită pentru mormânt: la romani. ci
putea fi construit ca un usrrinum, arie amenajată cu acest scop. Când rugul era
aşezat peste groapă, în acest caz era denumit hust11111 de romani. Cele două
dispuneri au coexistat în Protoistoric şi în Antichitate. La Cabezo Lucero'J s-au
descoperit gropi destul de puţin întinse şi la fel de puţin adânci, care nu sunt
morminte propriu-zise. Multe dintre ele conţin cenuşă şi prezintă pereţii înroşiţi
datorită ardeii. Este foa11c plauzibil că rugurile au putut fi ridicate pc gropi. În
acestea s-au descoperit oase arse şi lemn ignificat. ca urmare a prăbuşirii normale a
rugului în curs de ardere şi prin acţiunea celor care răspundeau de realizarea
incinerării. În cimitirele gallo-romanc. constatări asemănătoare s-au făcut dar în
gropile puţin adânci cc puteau să corespundă celor de rug. Groapa putea avea
diverse amenajări: astfel în sudul Spaniei. în Betica. în epoca republicană, corpurile
erau arse în gropi ale căror funduri erau pavate cu lespezi/plăci IO_ În necropolele
coloniştilor dalmato-illiri din provincia Dacia. gropile mormintelor prezintă uneori
amenajări din piatră de carieră. de formă circulară ori rectangulară' , sau pot fi pur
1
şi simplu acoperite cu un pat de piatră măruntă pe toată suprafaţa de contur'~. În

fine remarcăm. că oricare ar fi dispunerea rugului, nu este necesar ca acesta să fie
foarte voluminos pentru arderea unui subiect de corpolenţă medie.
Ignorăm pentru o mare pai1e datele relative la care putem apela în pregătirile
de incinerare de-a lungul perioadei protoistorice. Antichitatea. din contră,
beneficiază de informaţii scrise. Ştim, de altfel că toată operaţiunea cremaţiei este
încredinţată unui .,angajat" numit ustor la latini : el era cel care aşeza corpul pe
11
rug, aprindea focul cu torţele purtate de-a lungul cortegiului funerar. şi îl întreţinea.
Defunctul este, în principiu, transportat pe o targă; el poate fi luat de pe
targă, sau poate să rămână, ataşat ori nu, pentru a fi plasat pe rug. Poate, de
asemenea să fie transportat cu un sicriu de lemn şi ars cu acesta.
După ce cadavrul este aşezat pe rug. el poate fi reacoperit cu paie ori cu
lemn. I se redeschid ochii. după practica romană atestată de Pliniu - .,religia nu
'Plutarh. Rnt111s, 20, 3.

9
La necropole iberiq11e de Cahe:o L11aro (G11arda11wr de/ Seţ:1m1, Alirnnre ), Madrid - Alicantc,
1993, p.316.
1
" J.Pricur, La mor/ dans /'A111iq11i11; ro11wine. Rcnncs, 1986, p.25.
11
V. Moga. C.lncl. A.Gligor. A.Dragată . .\'ecropola romană de incineraţie din p1111c111/ /lop, în
Allmm11s Maior. scria monogralica. I. Bucurc~ti 2003. p.193-251.
12
Y.Moga. M.Drîmbflrcan. C.lncl. C.Plantos . .\"ecropola romană de incinera/ie de la lii11/ Comii -
p1111c1 l.fJ111nirraş, în Allmm11s Maior, scria monogralica, li, sub tipar.
1
~ Catulian LIX,5; Lucain, Plwr.rnle, YIII.738.
45
CONSTANTIN INEL
pa111itca rn ei / =morţii/ m1 se arată cerului „i-1_ Această indicaţie este preţioasă.

deoarece ea presupune poziţia corpului în decubit dorsal. Înseamnă de altfel. că
această poziţie era cea mai frecventă. dar şi cea mai logică.
Înainte de a pune focul pe rug. romanii practică ritul de « os rcsect11111 ». El
constă în prelevarea unei foa11e mici porţiuni din corp. în general un deget. din
raţiuni de comoditate. şi aruncarea peste el de trei ori a unui pumn de pământ'.
Derularea incineraţiei depinde de numeroşi factori : calitatea lemnului -
evocată mai sus -. ajutată eventual de substanţe combustibile adjuvante precum
smoală, papirus sau grăsime: condiţiile meteorologice (vântul. umiditatea), starea
cadavrului (corpolenţa. conţinutul de ţesut adipos). temperatura rugului, timpul de
expunere la flacără, implicarea sau neglijenţa prepusului cremaţiei.
Defunctul putea primi libaţii şi ofrande. La greci. libaţiile sunt atestate de
textele epocii homerice 16 . Romanii le practică, de asemenea. Ofrandele sunt de
diverse categorii : veselă. alimente 17 (săpăturile din mormintele de incineraţie arată
în jurul acestora oase arse de animale, frncte sau resturi de fructe carbonizate, etc.),
pâine sau produse de patiserie, parfumuri, flori ori produse costisitoare precum
tămâia. Rugul simplu. fără ofrande. poate fi considerat ca un semn de sărăcie.
În general, în primele momente ale arderii cadavrnlui în decubitus dorsal, se
produce un fenomen de ratracţie a muşchilor: membrele superioare şi inferioare se
repliază prin mişcări sacadate în poziţia numită „a boxernl11i". Această mişcare de
retragere putea fi brutală - Pliniu citează un caz cu un personaj al cărui corp .,a fost
proiectat în afara rugului": ignorând natura fenomenului, el o atribuie .. violentei
flăcărilor". Când temperatura rugului era suficient de ridicată sub craniu. două
fenomene diferite se pot manifesta: sau craniul ,.explodează" sub presiunea gazelor
şi vaporilor de apă (de notat că gazul carbonic provine din descompunerea
albuminei creierului): sau gazul şi vaporii de apă se elimină prin deschiderile
naturale ale craniului.
Între timp, flăcările au distrus pielea şi o parte din ţesutul muscular.
Grăsimile încep să se topească şi constituie în plus o materie inflamabilă
suplimentară (datele fizico-chimice relativ la grăsime variază după individ). Poziţia
numită .,a boxerului'' facilitează cremaţia membrelor superioare şi inferioare din
cauza unei mai bune circulaţii a aerului intre acestea şi lemnul în flăcări.
Prepusul (= cel mai mare peste ... ) cremaţiei întreţine, în principiu. rugul ce
se prăbuşeşte puţin câte puţin spre centrul său. Apoi, el adună în mai multe rânduri,
cu mai mult sau mai puţin zel. oasele ce sunt fragmentare la fel ca lemnul ars.
Toracele şi coloana vertebrală sunt părţi ale corpului distruse în ultimul rând. Chiar
dacă toate conexiunile anatomice au dispărut (nu se cunoaşte nici o dovadă că ele
supravieţuiesc cremaţiei), osul şi lemnul ars formează o magmă.
1
~ Pliniu, Hi.11.Nat„ XI, 37,55.
1
~ Cicero, De lt·gilms. I, 2-l. 60.
1
" Homer, llillda, XXIII. 16-l, 178; XXIV. 47-78; Odist't'LI, X, 519; Xl,27.
17
Vir!!iliu, Enl'ida. VI, 221.
46
Este adevărat că temperatura este în orice moment inegală în rug. de la

periferie spre mijloc. Este rezultatul diferenţelor de combustie a osului ce se
reflectă în diversele culori ale fragmentelor rămase după cremaţie.
Incineraţia terminată. ce de\ inc magma de cenuşă. os şi jăratic? Noi ignorăm
ceea ce se petrece în proro istorie: se lasă jăraticul să se stingă încetul cu încetul sau
se aruncă apă peste ci. cum se face azi în multe comunităţi din Asia? La romani.
aceasta se făcea cu apă sau cu vin care stingea jarul: parfum era uneori împrăştiat
peste cenuşă.
Dacă incinerarea era practicată într-o groapă (=h11sr11111). oasele arse nu erau
culese şi rămâneau pe fundul gropii. Dacă incinerarea are loc într-un loc distinct.
de exemplu 11srri11um. avem două posibilitf1ţi: când oasele amestecate cu resturi ale
arderii sunt depuse în groapă sau într-o urnă, respectiv când oasele sunt triate
pentru a fi aşezate într-o urnă. Grecii epocii homerice întind oasele arse într-un
strat de grăsime: totul, înfăşurat într-o bucată de ţesătură. este inclus într-o lădiţă. o
urnă sau o amforă de era îngropată. Romanii culeg oasele calcinate într-o rufă ori
un alt receptacul ce nu este neapărat pusă într-o urnă.
Alegerea oaselor arse putea fi foarte meticuloasă. S-a constatat în multe
cazuri: la Cabezo Lucero unde mici fragmente de dinţi au fost colectate, paralel în
numeroase urne cinerare de epocă romană, care au fost cercetate în laborator.
Spălarea resturilor osoase după culegerea lor putea fi practicată: aceasta o arată
aspectul oaselor conţinute în urnele de la Cabezo Lucero - toate fragmentele sunt
lipsite de aderenţi de cenuşă. carbonizaţi sau alţii. În necropolele cercetate până
acum pe teritoriul anticului Alburnus Maior, s-a putut constata că această alegere a
oaselor este prezentă, aici resturile osoase descoperite fiind de foarte mici
dimensiuni, şi un aspect interesant, absenţa deocamdată din descoperirile noastre a
vreunui element de dentiţie.
În final, resturile umane depuse în urne sau în pământ pur şi simplu, sunt
adesea însoţite de inventar. Complexitatea datelor oferite de inventarul funerar,
merge de la diferenţierile sociale bine sesizabile, până la diferenţierile pe sexe,
ocupaţii şi, mai greu, pe vârste între defuncţii din cadrul aceleaşi necropole.
Amintite mai sus, diversele categorii de ofrande aduse utilizau anumite obiecte
drept suport: ceramică (în necropolele romane - turibulum, ulcioare, căni, boluri,
străchini, oale, dar şi omniprezentul opaiţ), sticlă (vasele tip ung11e11rarium, dar şi
biberoane - gutus, şi alte recipiente). Metalul descoperit ca inventar funerar oferă
informaţii importante legate de ocupaţiile defunctului (arme şi piese de echipament
militar 1K, unelte 19 - dălţi, topoare, cuţite, etc.), dar şi de diferenţierile pe sexe
20
(obiecte de podoabă pentru femei - oglinzi de bronz, cercei din argint aurit,
IM C.lnd. G.Rustoiu. A.Gligor. M.Drîmhftrean. R.Ciobanu. O.O.Dan . .\'ccropola romanii de

incineraţie
de la 11/ha Iulia-sta/ia 0.\11 ". în Parri111011i11111 Ap11/e11se. li, 2002
J'l V. Moga. C.lncl. A.Gligor. A.Dragolă . .\'ecropola roma11â de incin<'l"afie clin 1m11c111I Hoti, în
Allmmus Maior. scria monografica. I. Bucureşti 2003. p.193-251: V .Moga. rvt Drimhărean. C. Inel.
C.Plantos, Xecropola ro11w1ui de i11ci11cra{ie de la Tăul Cornii - p1111ct I. D11111irraş. în A/humus
Maior, seria monogralica, li, ~uh tipar.
11
~ Ibidem.
47
CONSTANTIN INEL
mărgele din lut. sticlă sau pietre semi preţioase. coliere de bronz. ş.a.). Nu lipsesc
de asemenea. pentru perioada romană. monezile depuse ca .. obol al lui Charon••cl _
Analiza intcrdisciplinar{1 a tuturor acestor categorii de informaţii ne conduce
spre obţinerea unei imagini cât mai reale legate de ritul şi ritualul incinerării. dar şi
în definirea subiectului supus incinerării. sub aspectul apa11enenţei sociale. al
diferenţierii pe categorii ocupaţionale. pc sexe şi, mai dificil. pc \'ârste.
The incineration rile - historical consideralions

based on sources from Antiquitv
Content
This study is based on that observation made by professor Gilles Grevin in
the monographic book dedicated to the lberian necropolis from Cabezo Lucero.
information given historical sources. and our researchers proceeded in the pre\'ious
years in the archeological site from the ancient Alburnus Maior (today Roşia
Montană). Written information about incineration ritual which wc have are only
from the classical Greco-Roman period, this information being completed. today.
by the archeological researches, by the comparative studies about communities
from India and Nepal. but in the same time. with the modern methods of auxiliary
research, inclusively, with the help of legal medicine.
The interdisciplinary analysis of all this categories of information. make us
to obtain an almost real image about the rite and the ritual of incineration, but it
define even the thing which was cremate, its social affiliation. the differentiate
from the point of view of occupation of genders, and. more difficult. of ages.
1
" lhidn11.
48
COLECŢIA DE ANTICHITĂŢI APROF. PETRU BALINT (ALBA IULIA)

Cristian Ioan POPA
Interesul manifestat la Alba Iulia pentru obiectele antice are o motivaţie

bine ancorată. Existenţa sub actuala \'atră a oraşului a celor două oraşe romane sau
a vechiului centru voievodal. ajuns mai târziu capitala Principatului Transilvania. Ia
care se adaugă numărul mare de alte obiective de interes arheologic în imediata
vecinătate a Albei tulii a alimentat permanent. funcţie de fluxul continuu al
descoperirilor de antichităţi, interesul celor care au ştiut să aprecieze aceste bunuri
şi să le colecţioneze. salvfo1du-le de la distrugere sau înstrăinare.
O colecţie constituită pe parcursul a dteva decenii. în Alba Iulia. aparţine
fostului profesor Petru Balint care. pasionat de istoria acestor locuri a format.
îndeosebi prin donaţii de la elevii săi. o mică dar interesantă colecţie de antichităţi
şi numismatică. cu obiecte strânse din Alba Iulia şi împrejurimi. dar şi din alte
1
localităţi • Dată fiind importanţa unora dintre materiale pentru cunoaşterea unor
segmente din istoria zonei circumscrise ariei de provenienţă a obiectelor am
considerat utilă valori fi carea ştiinţifică a respective lor descoperiri.
Materialul va fi prezentat pe localităţi. acolo unde se cunoaşte locul
descoperirii pieselor.
1. ALBA IULIA-Dealul Furcilor ijud. Alba).
Pe parcursul mai multor campanii de săpături arheologice, în zona numită
Dealul Furcilor sau Podci a fost cercetată o necropolă birituală, de epocă romană,
din care au fost scoase la lumină 135 de morminte . Alte morminte au apărut
2
ocazional, îndeosebi în zona aflată pe terenul viilor de pe panta către şoseaua

principală ce trece prin Pai1o{
De pe Dealul Furcilor în colecţia prof. Balint se găsesc mai multe vase ceramice
şi opaiţe de lut care, după starea lor de conservare putem bănui că au fost găsite întregi,
părţile lipsă datorându-se unor intervenţii modeme. Apariţia lor fortuită s-a produs,
probabil, în aceeaşi zonă a viilor, într-o conjuctură similară cu aceea în care s-au
descoperit accidental şi o parte a mormintelor din necropola de epocă romană.
- Căniţă cu toartă. de culoare cărămizie, lucrată la roata rapidă. Corpul
globular, buza scurtă trasă în afară, talpă plată. Decorată cu o canelură lată sub
diametrul maxim; h = 8,8 cm; dm = 9,5 cm (PI. III/3);
- Căniţă de culoare cărămizie, lucrată la roata rapidă. având toarta lipsă.
Corpul globular, cu umărul bine marcat. buza scurtă dreaptă şi talpa plată; h = 9,2
cm; dm = 9,2 cm (PI. III/2);
1
Mulţumim ~i cu acest prilej prof. pensionar Petru Balint pentru amabilitatea de a studia colectia.
văzută de noi pc data de OI .02.2002.
1
Protase /974, 134-159.
1
· RepArhA/ha /995. 40-41.
49
CRISTIAN IOAN POPA
- Ulcior cu o toartă şănţuitădublu \ ertical. a\·ând corpul zvelt ş1 pa11ea

inferioară bombată. prevăzut cu fund inelar: îi lipseşte pa11ea superioară a gurii.
Este lucrat dintr-o pastă fină de culoare cărămizie (PI. li/ I);
- Ulcior cu o toară, având corpul bombat, iar fundul prevăzut cu 11111/Jo. Este
lucrat din pastă fină. de culoare cărămizie (PI. 11/2);
- Fragment din buza unei oale. cu marginea dreaptă şi corpul bombat. de
culoare cenuşie. lucrată la roata rapidă (PI. 111/5).
Căniţele cu toartă îşi găsesc foarte bune analogii în inventarele funerare
sau nefunerare de epocă romană de pe un larg spaţiu geografic~.
- Mo11olyc/111is; dimensiuni: 12 x 8,8 x 4, 7 cm; culoare cărămizie. angobă de
culoare caramel căzută în bună parte de pe partea inferioară. Opaiţul era probabil întreg la
găsire, bucata lipsă din el datorându-se unei inervenţii recente. Unne puternice de ardere
secundară în zona ciocului. Toat1a. ruptă în prezent. este greu de apreciat ca fonnă.
Bazinul este bitronconic, de formă circulară. în zona torţii. pe diametrul maxim aflându-
se o proeminenţă-apucătoare falsă. Trei nervuri delimitează discul de bordură. Pe disc se
află un decor în relief fonnat dintr-o palmetă (?) ce înconjura orificiul de alimentare.
Ciocul este marcat de volute imitând, pare-se. exemplarele din metal (PI.VI);
- Monolyclmis; dimensiuni: 10,2 x 6,4 x 3 cm; culoare cărămizie. angobă
cărămizie foarte slab păstrată, pe alocuri. Opaiţul este corodat la pa1tea inferioară şi
poartă urme de ardere secundară în vârful ciocului. Pe bordura netedă sunt aplicate
trei protuberanţe prismatice. Discul este separat de bordură printr-un brâu ce se
continuă şi de-a lungul ciocului. până spre capătul acestuia. încadrând cele trei
orificii, de alimentare, de aerisire şi de inserţie a fitilului (PI. V/5):
- Monolychnis; dimensiuni: 9,6 x 5,7 x 4,7 cm; culoare cărămizie, cu depuneri
calcaroase. Pe vârful ciocului se află unne de ardere secundară. Din opaiţ lipseşte o
parte a discului, ruptă recent, probabil la descoperire. Toarta este discoidală. Bazinul
are formă tronconică, pe fundul căruia se află o şănţuire lată şi un punct central. Pe
bordură se află trei (din patru?) protuberanţe neregulate (PI. V/2);
- Monolychnis; dimensiuni: - 8.5 cm x 5.5 x 2,6 cm; firnis cărămiziu-roşcat.
foarte bine păstrat: factură fină. Din lampă lipseşte o mică parte din vârful ciocului.
Exemplarul aparţine tipului simplu de 111onolyc/111is, cu un brâu ce înconjoară cele
trei orificii şi două protuberanţe dispuse pe marginile bazinului. Pe fundul piesei
aflăm trei incizi ce încadrează inscripţia CASS/ (PI. V/ I);
- Mo110/yc/111is; Se păstrează doar partea dorsală a lămpii. mai exact o
porţiune din bazin şi discul superior, precum şi toat1a bifidă supraînălţată. Culoare
cărămizie, factură fină (PI. V/3).
Obiectele descrise au făcut parte din inventarul unor morminte, despre care.
din păcate, nu deţinem alte date. Prezentele artefacte se alătură descoperirilor
funerare deja cunoscute, descoperiri datate pe pan:ursul sec.:. li-III "p. Chr. şi
atribuite coloniştilor sosiţi la Apulum din diverse zone ale imperiului~. Ele ridică cu
încă două-trei (?), numărul mormintelor din aceeaşi necropolă a anticului Apu/11111.
~ Pentru Dunărea <le Jos: /J11nm1/,i, Paşca /<JYI. 229-230, PL VII (r,.t, I I; M. 29); \/III (l\l. J2: M.
J7J; IX (M. 9); IJ11col'l1hi, Paşca IYY:!, PL 2 (M. 19; M. 4-0; J <M. I. JO): Nicola,, /996. PL 4.
'Protase /97.J, 154-157,
50
De interes este opaiţul cc poartă ştampila CASS!. Cu o activitate

documentată între primele decenii ale sec. li şi începutul sec. III p. Chr. în nordul
Italici. lămpile confecţionate în atelierul lui Cassius au pătruns pe piaţa Daciei. atât
ca piese originale, cât şi ca imitaţii provinciale('. Precum în cazul produselor deja
semnalate de la Alba Iulia şi piesa noastră prezintă la bază două cercuri concentrice
ce mărginesc inscripţia7. Exemplare apulense cu inscripţia CASS/ sunt bine
documentate. printr-un număr ridicat de descoperiri aflate pe teritoriul celor două
centre urbane romanex.
Cele şase noi exemplare vin să completeze numărul ridicat al opaiţelor
descoperite la Apu/1111/.
De pe locul necropolei romane. cu acelaşi prilej au apărut şi trei fragmente
de vase ce datează din epoca medievală. Este vorba de buza profilată, cu nervură
sub margine şi şănţuire pe interior pentru capac a unei oale (PI. Vll/8). peretele
unui vas de acelaşi tip, decorat pe pântec cu caneluri înguste orizontale (PI. VII/7)
şi fragmentul unei oale cu toartă. cu aceeaşi şănţuire pentru capac (PI. VII/6).
Din punct de vedere tipologico-stilistic fragmentele de vase se pot data pe
parcursul sec. XIV-XV.
2. ALBA IULIA - Lumea Noutt Uud. Alba).
De pe locul cunoscutei staţiuni neolitice sunt păstrate în colecţia Balint
două vârfuri de arbaletă (?) (PI. Vll/1-2) şi un vârf de suliţă. cu secţiunea părţii
active patrulateră (PI. VII/3) lucrate din fier. Piesele aparţin. foarte probabil,
armamentului roman.
La Lumeu Nouâ descoperirile de epocă romană sunt bine documentate
până în prezent, săpăturile întreprinse cu diferite ocazii prilejuind surprinderea unui
nivel de locuire roman corespunzător. probabil, unei vil/a rustica, fiind descoperite
materiale ceramice, de construcţie, piese de vestimentaţie şi inscripţii 1°.
3. ALBA IULIA - Partoş Uud. Alba).
O parte din descoperirile romane păstrate în colecţia Balint provin de pe
teritoriul fostei Colonia Aurelia Apulensis.
- Monol_vchnis; dimensiuni: 9,2 x 6 x 3,3 cm. Exemplar întreg, de factură
fină. Suprafaţa acoperită cu firnis sângeriu poartă în zona ciocului, pe ambele părţi,
urme puternice de ardere datorate folosirii sale. Pe suprafaţa superioară se disting
brâul simplu care marchează discul şi încorporează orificiile de alimentare, aerisire
şi inserţie, iar pe marginea bazinului trei mici protuberanţe crestate (PI. V/4).
În jurul anului 1978 un elev a găsit întâmplător în spatele cimitirului
ortodox din Partoş, o monedă de bronz, emisiune Severus Alexander (222-235).
Gostar /96/. 178; /Jăht(â /989, 246; /Jâ/11/ă /996, 93.

6
/Jăluţă /96/, 196.

7
~ Gostar /96/, 158-159, 178; Băluţâ /96/, 195-197, PI. 11/4-9; 111/1-2, 4-5; Xl/8; Bciluţă 1989, 247,
nr. 29, PI. V/I; Băluţei I 996, 93-94, PI. XII/I; Bă/11ţă I 998, 159, Fig. 2; Bă/11ţă I 999 a, 190-191, nr.
372, Fig. 369.
' /Jâ/11ţă /96/, 189-220, PI. I-XII; IW/uţri /989, 238-242, 245-260, PI. 1/6-7, 10, 12-13; 11/3, 5-9; 111/1-2,
1
6. 9; IV/3-5, 8-9; V/1-7; Vl/2, 5-9; Vll/1-3, 5-7, 11; Ylll/2-4, 6; IX/3; X/1-2, 4; Popa, B11hoi /997, 79-
82, Fig. 1-3; /Jrâmbcirean /997, 197, Fig, I; Ciobanii et alia 2000, 315-316, PI. Xl/1-2, 4-5.
10
Ptso, 13/ăjan /993, 236-238, Fig. 8-9; RepArhAl/w /995, 29.
51
CRISTIAN IOAN POPA
A\•. IMP CM AUR SEV ALEXAND { .. . /. Bustul împăratului cu cunună de

lauri. îmbrăcat.spre dreapta.
R\·. DIETA AVG(?) S 1- C. Zeitate feminină.
D = 17 .5 - 19 ,3 mm; î L Conservarea bună. Iipseşte patina antică ( PI. V III/ I ).
4. ALBA IULIA - raza municipiului Uud. Alba).
De pc raza municipiului Alba Iulia au fost adunate. de-a lungul timpului în
colecţia prof. Balint mai multe piese arheologice inedite.
Cele mai multe descoperiri sunt formate din ceramică de factură romană.
selectată de colecţionar, întrucât avem la dispoziţie doar produse cu ornamentaţie
sau forme deosebite.
Un loc distinct în aceste descoperiri îl ocupă ceramica ştampilată. de bună
factură, ilustrată prin trei fragmente. Două dintre acestea poar1ă un decor organizat
pe mai multe şiruri orizontale. format din cercuri concentrice. cercuri cu şase
puncte în relief. arcade sub formă de semilună şi cu motivul unei cruci cu braţele
egale. având în fiecare sfert câte un punct în relief (PI. IV/ I. 5). Ambele exemplare
poartă la interior o angobă verzui-cenuşie. Un alt fragment poart[1 un şir de
ştampile sub formă de potcoavă în interiorul braţelor căreia sunt realizate mai
multe puncte în relief (PI. IV/8).
Ceramicii barbotinate îi aparţine fragmentul unui castron decorat sub buză
cu o friză formată din volute simple. Exemplarul are ambele suprafeţe acoperite cu
un firnis de culoare cărămizie, în pa11e căzut, îndeosebi la interior (PI. IV /9). O altă
descoperire poa11ă un motiv spiralat. barbotina fiind. în acest caz. vopsită cu o
culoare sângerie (PI. IY/2).
Această categoric ceramică, mai slab documentată la Alba Iulia este
considerată ca fiind una de impo11 , însă descoperiri precum cea de la Ampe/11111. în
11
apropierea Ap11/um-ului, unde s-a cercetat un atelier de olarie roman ce conţinea şi

ceramică barbotinată, demonstrează confecţionarea unor astfel de produse ş1 111
provincia Dacia'~.
Ceramica pictată este şi ea prezentă prin peretele unui ,·as ,·opsit cu o
culoare maronie, aşternută peste o angobă de culoare crem (PI. IV /3 ).
Alte fragmente au aparţinut unui ulcior cu gura treflată(?) (PI. IV /4). unt:i
afumători (PI. IV/6). unei strecurători (PI. 111/4) şi unui vas decorat cu fascicule de
incizii dispuse orizontal şi in val (PI. 111/1 ). Tot în epoca romană se datează şi mai
multe elemente de paviment romane. păstrate in aceeaşi colecţie. fi.xmate din
"pişcoturi'' de mici dimensiuni.
Nu lipsite de interes sunt două piese ce datează din epoca modernă. adesea
neglijate în literatura de specialitate. Este vorba de piese folosite ca lulele. Un
exemplar a aparţinut unei pipe frumos ornamentată. de culoare cenuşiu-neagră, cu
suprafaţa lustruită, căreia ii lipseşte o parte din cavitatea destinată tutunului (PI.
VIl/5). Cea de-a doua piesă este, de fapt, o matriţă fragmentară pentru turnat pipe,
lucrată din caolin(?), pc care sunt incizate diferite motive (PI. Vll/4). În Moldo,·a,
11
Po11ilia11 1976, 51-52.
1
~ lipomn /9X-I, 305-307, PI. VI-VIL Lipol'Cln /9Y3, 77-93, PI. I-VII.
52
la Baia piesele se datează în sec. XVII-XVIII 11. în Transilvania o lulea de la Poiana

Aiudului fiind datată în sec. al XVIII-Iea 1~.
Din colecţia numismatică atrag atenţia trei monede, una bizantină şi alte
două medievale. Un interes deosebit îl prezintă moneda de bronz bizantină, găsită
de un elev în jurul anilor '82-83 într-un loc neprecizat din Alba Iulia.
Av. Greu lizibil: Iisus Hristos cu nimb. în partea stângă un decor format din
şiruri în unghi drept de perle iar pe margine, pe unele mici porţiuni. cercul ce
delimtează c,împul.
R\'. -+-
ISXS
EASIL/ E/ - ultima literă ilizibilă
EASIL
-u-
D = 29 mm; îl Conser\'area foarte slabă. lipseşte patina antică (PI. VIII/3).
Restul monedelor medievale sunt lucrate din argint.
I. Av. IOAN CAS D G REX POL & (!) MDLR. Bustul încoronat al regelui,
spre dreapta.
R\'. REC POLAOO GROS A K ( ?J G SEX. În câmp iniţialele A. T.
D = 25 mm; î~; Conservarea bună (PI. Vlll/4).
Moneda de 6 groşi, de valoare mijlocie, purtând iniţialele A. T. a fost
bătută în timpul regelui Ioan Cazi mir al Poloniei ( 1649-1668) în atelierele
monetarului Andreas Timph din Kracovia. Numeroase exemplare similare, din
acelaşi atelier se cunosc din tezaurele găsite la Răscruci 5, Boiu 6, Blaj1 sau în
1 1 7
tezaurele de la Alba Iulia ~. Dintre monedele poloneze, piesele de şase groşi

1
reprezintă piesele cu cea mai largă circulaţie în Transilvania celei de a doua

jumătăţi a sec. al XVII-iea, dar se menţin până la începutul sec. XVIII, odată cu
instalarea dominaţiei habsburgice'').
2. Av. GUSADO·D·G·REXS.
Rv. MONNO· C/V/· ELB.
D = 19 mm; î ~ Conservarea relativ bună (PI. VIIl/5).
Monedă de 3 groşi.
Emisiune Gustav Adolf al II-iea ( 1611-1632) din anul 1630 bătută în
atelierul de la Elbing. Monedele suedeze sunt foarte slab documentate în
Transilvania, fiind semnalate, spre exemplu, la Alba lulia sau Răscruci 11 . Piesa
10
13
.\'eamţu el uliu I 98(). 128. Fig. 95/4-6.
11
Buroffk<1 /994, 16. f-ig. 2/5.
1
~ Anghel /967. 395. -HD.
11
' Co:.a 1999, 283. 285.
.\lureşun 1977, 698.

17
ix Tezaure Calea Mo\ilor (Anghel /9(J5, 389: .\lureşa11 /978, 283: .\/11reşa11 /998, 238: Schit (Anghel
I 965, 378: ,\lureşan I 998. 251 ): Piaţa Eroilor (Anghel I 965, 388: .\/11reşa11 I 998, 257).
l'J Anghel /965. 395-396: Anghel /967. -W2. 409: .\/11reşa11 /977, 697: .\/11reşa11 /978, 282-283:
.\lureşan 1998, 264,271: Co:.<1 1999, 284-285.

"
11
Tezaure Calea Moţilor (.\lureşun /978, 281; Mureşan I 998. 249: Schit (Anghel /965, 378:
.\lureşun /998, 257) sau cu un alt nominal pe Str. Progresului (;\/11reşa11 199-1. 264. 267).
53
CRISTIAN IOAN POPA
inedită de la Alba Iulia face parte din seria monedelor suedeze pătrunse. în m1ct
cantităţi pc piaţa Transilvaniei în intcrrnlul anilor 1629-1635. odată cu moneda
polonczăn.
5. AMPOIŢ A-Peştera Liliecilor Uud. Alba).
O vizită cu elevii efectuată de prof. Balint în Peştera Liliecilor a dus la
descoperirea unui mic toporaş, de formă amigdaloidală. lucrat din piatră dură (PI.
l/1 ). Piesa poate fi atribuită fie locuirii Coţofcni. fie celei din bronzul timpuriu.
ambele surprinse în sălile aflate la intrarea în peşteră:,_
6. OARDA (mun. Alba Iulia, jud. Alba).
În spatele actualului cimitir ortodox din fosta localitate Oarda de Jos a fost
găsită întâmplător, de către un elev. o monedă de bronz romană.
Av .... Mf ... J... Capul împăratului cu cunună de lauri. spre dreapta.
Rv . ... S l. C. Zeitate feminină în picioare. spre dreapta. ce ţine în mâna
stângă cornul abundenţei, iar în dreapta un obiect greu de identificat din cauza
uzurii monedei.
D = 32 mm; î ! Conservarea slabă. urme de uzură puternice pe ambele feţe.
Lipseşte patina antică (PI. Vlll/2). Piesa este un sestert emis de împăratul Marcus
Aurelius ( 161-180).
Urmele romane de la Oarda au fost semnalate încă din sec. XIX.
Inscripţiile. monumentele sculpturale sau capitelurile de coloană găsite pe raza
satului ar fi putut fi aduse şi de peste Mureş din Parto{ . Însă descoperirile
1
monetare credem că fac dovada existenţei pc acest loc a unei locuiri romane
distincte, aflate în directă legătură cu dezvoltarea coloniei Aurelia Ap11/e11sis.
7. ŞUGAG Uud. Alba).
Cu prilejul săpării unui şanţ pentru captarea apei râului Sebeş muncitorii au
găsit un topor. Exemplarul, lucrat din rocă dură este naviform. cu suprafaţa bine
şlefuită, având corpul îngroşat în zona de prindere a cozii şi ceafa uşor bombată
(PI. l/2). Forma este comună sfârşitului eneoliticului şi epocii bronzului.
Piese similare ca formă au fost incluse. pentru epoca bronzului. în rândul
sceptrelor25 . Toporul de la Şugag. prin tăişul său rotunjit. neascuţit. condiţie
26
necesară includerii sale în seria amintită ar putea aparţine aceleiaşi categorii a
topoarelor-sceptre. Din punct de vedere cultural descoperirea ar putea aparţine. cel
mai probabil, culturii Wietenberg.
Descoperirea de la Şugag, modestă prin caracterul ei. arc totuşi o valoare
aparte judecând după situaţia actuală, când din hotarul localităţii mai este
cunoscută doar o singură piesă de interes arheologic. tot un topor de piatră. datat la
sfârşitul neoliticului .
27
ci Ang/rt'I /967, 400. 407.

'' Ang/rl'I /965, 397: .\lureşan JC)98, 272.
'~ Re11Ar/1Allw /995, 49: Ci11g11J1•w1 /')96, 38-39, nr. 7: Ci11g11dt•w1 2UOO, 63. nr. 26.
'~ Rt•pAr/rAlba /995, 131.
,< M11111t•w111 I 99 I. passim: Boroneanf. lloroneanf I 99:!, pas~im.
,h7
Vezi Boroneanf. Boroneanf /99:!, 95.
' 811::.a, Hu:.oc 1985, 164; Rt:pArlrAlba 1995, 185.
54
8. TELEAC (corn. Ciugud, jud. Alba).

Din cuprinsul aşezării fortificate hallstattiene de la Teleac 2s se păstrează o
cană tronconică. de mici dimensiuni. de culoare cenuşiu-neagră, cu suprafaţa
lustruită. prevăzută cu o toartă uşor supraînălţată (PI. 1/8).
Ceaşca îşi găseşte analogii în aceeaşi staţiune. în tipul VI a, din nivelul 111 ,
29
10
forme similare fiind însă prezente şi în mediul Gornea-Kalakaca .
9. TURDAŞ-Luncii (jud. Hunedoara).
De pc suprafaţa binecunoscutei aşezări preistorice din punctul numit
Lu11că sunt prezente în colecţia Balint trei unelte lucrate din silexuri de bună
11
calitate (PI. I/5-7). aparţinând. cel mai probabil. locuirii neolitice.

10. ZLATNA Uud. Alba).
De pe locul anticului oraş Ampelum provine fragmentul unui vas
miniatural. cu corpul bombat prevăzut cu două torţi supraînălţate. Exemplarul.
lucrat la roată, are suprafaţa aspră. de culoare cărămiziu murdar, cu nuanţe cenuşii
(PI. IV/7). Descoperirea aparţine epocii romane şi completează repertoriul formelor
12
ceramice deja semnalate la Zlatna .
11. Loc necunoscut.
Cu loc de provenienţă necunoscut semnalăm un topor masiv lucrat din
andezit. de formă amigdaloidală prevăzut cu perforaţie transversală pentru fixarea
în coadă realizată la jumătatea distanţei dintre tăiş şi ceafă. Dimensiuni: L = I 0.5
cm; h = 5 cm; <l>perforaţl~l = 2.3 cm (PI. 1/3).
Toporul poate aparţine neoliticului sau culturii Coţofeni.
Culturii Coţofeni îi atribuim. în schimb, fragmentul unei torţi în panglică,
decorată cu împunsături succesive. ce a aparţinut unei ceşti din faza a III-a (PI. 1/4).
În epoca târzie a bronzului pot fi plasate, din punct de vedere cronologic,
două fragmente ceramice. unul. de culoare cenuşiu-neagră. făcând parte dintr-un
vas cu două toarte şi umărul bine profilat, probabil de tip Noua (PI. 1/1 O), un altul,
de aceeaşi factură, aparţinând uui perete de vas decorat cu o proeminenţă dublă,
specifică descoperirilor din Ha A (PI. 1/9).
***
O însemnătate
cu totul deosebită, în cadrul colecţiei, o prezintă, pentru
această zonă, apariţia monedei bizantine. Circulaţia pieselor bizantine lucrate din
bronz. precum e cazul exemplarului nostru, este legată de schimburile pe care
populaţia autohtonă din Dacia intracarpatică le avea cu lumea bizantină de la sudul
Dunării''. Pentru sudul-vestul Transilvaniei numărul monedelor bizantine din
bronz este extrem de redus, piesa de la Alba Iulia completând lotul de descoperiri
datate, mult mai devreme, în sec. V-VI p. Chr. consemnate la Sebeş (trei
·~
- RepArhA/ha /995, 189-190.
21
' Vasilin· et alia / 99 I. Fig_ 31 /2.
10
Gumă /993. PI. Lll/13. ~
11
· A se vedea L11rn 200 I.
12
· Lipol'll11 /9!<../; Lipom11 /992-/99../: Lipo,·<111 /99../; Lipo\'{//1 /993.
J.I Raica, Aldea /967. 626: Popa, Fleşcr /97./, 299.
55
CRISTIAN IOAN POPA
exemplare: Iustinian I. Iustinian II. Theodosius 11)' , Câinie (Leon I)''. Uroi
4
(Iustinian 1)' 6 , Veţel şi Oarda (Oarda de Jos) (emisiune Iustinian I), ultimele două.
17
din aur, datate în sec. VI p. Chr .
După pătrunderea la Dunărea de Jos a bulgarilor şi în spaţiul transilvan a
slavilor, legăturile ultimei zone cu Bizanţul sunt puternic fragmentate. iar ca o
consecinţă directă, nici moneda bizantină nu se mai regăseşte pe piaţa fostei Dacii
intracarpatice 1s. O nouă conectare la lumea bizantină are loc începând cu sec. XI-
XII, corespunzând, conform etapizării lui C. Preda. celei de-a doua etape de
circulaţie a monedei bizantine la nordul Dunării·' _ Important de remarcat faptul că
9
pentru sud-vestul Transilvaniei, nu avem documentate, pentru sec. VIII-XIII decât

descoperiri izolate de monede de bronz bizantine, lipsind tezaurele sau piesele din
40
alt metal .
Tipul de monedă prezentat de noi a fost inclus de C. Morrisson în rândul
"monedelor anonime de bronz din secolul XI", bătute la Constantinopol. Legenda
11
de pe reversul piesei se apropie cel mai bine de monedele grupate în clasa E • dar
aversul, chiar degradat în bună măsură permite apropierea de o clasă diferită" .
12
Tipul E se apreciază că a fost emis sub împăratul Constantin X Ducas ( I 059-

1067)41. Piese asemănătoare s-au găsit pe teritoriul României în Moldova. la Sârca-
laşi+i sau în "Dobrogea" , la Isaccea , Păcuiul lui Soare, datate în timpul lui
45 46
Constantin IX ( I042-1055) 47 şi Constantin X Ducas ( I 059-1067) 4 ~, Capida,·a

49
(Constantin IX) , sau al Bulgariei (Constantin IX) 50 . Moneda anonimă de bronz
cunoaşte cea mai mare frecvenţă în rândul monedei bizantine de pe teritoriul
3
~ Raica, Aldea /967. 625-626, Fig. I; Preda 1972, 408, Fig. I, nr. 81, la care apare ca emitent
Tiberiu II Constantin în loc de Theodosius li: Popa, Fleşer 1974, 295: Blâjan /985, I 00.
35
Popa, Fleşer 1974, 295, Fig. 1/2: 8/ăjan /985, 99.
Andriţoiu /975, 137-138. Fig. I: Andriţoiu 1979. 28. Mai apropiate de Alba Iulia pot li pomenite şi
36
piesele de la Tiberios li Constantin (578-582) de la Ciumbrud (Takâcs, Tcitar :!OOO, 443-4-Hi: S11Cl11
200/. 258) de la Iustin li de la Şpălnaca (Blăjan 1985. 101, 108) şi. posibil altele cc pot prmcni Jin
zona Aiudului (Takâcs, Tătar ]()00, 444---1--15. Tabelul I şi li).
37
S11ci11 2001, 253-254, 256-258, Fig. 2 piesa de jos.
H Preda 1972, 378,382: Blăjan /985, 110.
3
w Blăjan et alia 1993, 286, 290.

~° Cf. Preda /972, Fig. 2.
Morrimm 1970. 601. PI. LXXXI/.-E 120. :E 122: \'czi şi Do11oi11 /993, 33, PI. LXII/O.
41
42
Morrimm 1970, 601, PI. LXXXl/i'E 107.
43
D011oi11 /993, 33.
~ Teodor 1978, 111, Fig. --16/3. Piesă atribuită perioadei de domnie a lui Ioan Tzimisces.
45
Pc1pc.ui111a 1991, 397, nr. 4.
Adameştea1111 199], 404.
46
47
Papasima, Vrrwn /996, '277, PI. 11/5.
4
H Cus/llr<.'a, Papasima /992, 374, PI. 2/400. Pentru legenda de pe revers (Cus11irec.1. Papc.islma /992,
374, PI. 2/406).

49
Custurca /996, 307. Fig. 2/83. Pentru legendă şi Fig. 2/85.
50
Pentru legenda de pe revers: Pap,uima I 996, PI. 11/5-8.
56
României. servind la tranzacţiile mărunte' 1 • Circulaţia monedei de bronz bizantine

în sec. XI este pusă pe seama populaţiei autohtone 52 .
În jumătatea vestică a interiorului arcului carpatic emisiunile de monedă
bizantină în sec. XI sunt rare. pulc'indu-se aminti aici descoperirile de la Moigrad
(monedă de bronz de la Ioan Tzimisces. cu reversul surfrapat în timpul lui Mihai
IV Porfirogenetul ( I 034-1041 t'. Hunedoara:; .. _ alte piese bizantine din sec. XI-XII
găsindu-se în inventarul mormintelor săpate la Dăbâca .
55
Interesant că din centrul voievodal de la Alba Iulia. monedele !!,[1site în

necropolele feudale timpurii. datate în sec. XI sunt, toate, emisiuni maghian_/1i_ O
orientare spre lumea bizantină s-a putut totuşi observa, prin descoperirea unui
engolpion din bronz apărut într-o necropolă cercetată între Alba Iulia şi P,îclişa
57
sau prin rotonda bizantină'is_ dar şi prin alte bunuri materiale anate în descoperirile
imediat învecinate Albei !ulii, precum la Vinţu de Jos . Piesa de la Alba Iulia a
59
ajuns din spaţiul bizantin pe fondul relansării activităţii economice a imperiului. cc

60
a culminat cu perioada de domnie a lui Vasile al II-lea .
Restul pieselor prezente în colecţie completează unele date deja cunoscute
despre epoca romană în centrele de la Apulum şi J\mpclwn. dar aduce şi informaţii
inedite pentru harta arheologică a _judeţului Alba, cum ar fi descoperirea de la
Şugag.
Nu putem încheia aceste rânduri fără a atrage atenţia asupra necesităţii
cunoaşterii şi valorţficării colecţiilor pa1ticulare. foarte multe dintre eh: constituite
în ultimul timp. Statutul neclar al acestora face posibilă, oricând. risipirea.
înstrăinarea şi pierderea unor inl'ormaţii preţioase pentru o anumită perioadă
istorică sau zonă geografică. A fost principalul motiv care ne-a îndemnat să
prezentăm colecţia prof. Balint.
1
' /Jonoi11 /993, 32.
52
Preda /972, 392.
53
C11lcer, Wi11kler 1970, 545-546. PI. IV/34; Preda 1972, 40-t
,~ Roska /9/3, 287; Preda 1972, 403, Fig. 2, nr. 65; Hlăjc111 el alw /993, nota 28.
Blăjan el alia /993, nota 30.
55
56
Bici/an el alia I 993, 272-292, Fig. 2-3.
57
!3lăjan 2002. 3]. lnforma\ii supli1rn:111arc ale accluia~i accla~i autor în comunican:a prezentată la
Sesiunea Naţională de Rapoarte Arheologice de la Buzia~. 2002.
5
x A111:hel 1974, I I 8; Hei1el /979, 110- I 11.
59
Simina /995, 476. Fig. 8/7. de unde este publicai un fragment ceramic smăl\uit. găsit într-o locuinlă
datată în sec. XI I.
6
° Custurea /991, 389.
57
CRISTIAN IOAN POPA
BIBLIOGRAFIE
Ada111eştea1111 1992 - Gh. Mănucu Adameşteanu. Cronirn descoperirilor 111onetare
din nordul Dobrogei (IV), în Pontica, XXV, 1992, p. 399-417.
Andri{oiu 1975 - l. Andriţoiu, O monedă bi::antinci descoperită la Urai, în
Sargetia, XI-XII. 1974-1975, p. 137-138.
Andri{oiu /979 - I. Andriţoiu. Contribu{ii la repertoriul arheologic al jude/ului
Hunedoara, în Sargetia, XIV. 1979. p. 15-34.
Anghel 1965 - Gh. Anghel, Trei te:aure monetare din secolul al XVII-iea,
descoperire la Alba Iulia. în Ap11/um. V. 1965. p. 375-406.
Anghel 1967 - Gh. Anghel, Te:a11rul monetar din secolul al XVII-iea de la
Râscruci (reg. Cluj), în Apulum. VI. 1967. p. 393-417.
Anghel 1974 - Gh. Anghel, Alba Iulia din secolul al IX-iea şi până la
mUlocul secolului al XIII-iea, în A/ha Iulia 2000, Alba Iulia.
1974, p. 115-122.
Anghel /999 - D. Anghel, Restaurarea şi propuneri de reconstituire a unor
accesorii metalice apar{inând zmei tolbe pe11lru sâge{i, în
Apu/11111. XXXVI. 1999. p. 599-604.
Bălu{ă 1961 - CI. L. Băluţă. Opai{ele romane de la Apulum, în Ap11l11m, 1111.
1961, p. 189-220.
Băluţă 1989 - CI. L. Băluţă. Lămpile antice de la Mu:eul de lsrorie Sibi11. în
Apu/11111, XXVI. 1989, p. 237-262.
Bâluţă 1996 - CI. L. Băluţă, Lâmpile romane din Mu::eul Na{ional de Istorie
a Trc111sil\'ll11iei, în AcraMN, 33, I. 1996, p. 89-113.
Băluţă 1998 - CI. L. Băluţă, Reprcsenrarions a111111011ie1111es â Apu/11111, în
Apulum, XXXV. 1998, p. 157-166.
Băluţă 1999 - CI. L. Băluţă. Lâmpi cu mareei epigraficâ. inedite. descoperite
la Apu/11111-Partoş, în Apu/11111, XXXVI. 1999, p. 225-240.
Băluţă I 999 a - CI. L. Băluţă. lnscripf iile Daciei romane. Apu/11111 -
instrumellfum do111estic11111, Ill/6. Bucureşti. 1999.
Blăjan 1985 - M. Blăjan, Circula/ia 1110neflmi În jude{lil A/ha. argument al
co111inuitâţii popula/iei romanice În Dacia posrrommui (l-0-
secolul VII e. 11.), în Ap11l11111, XXII. 1985, p. 93-112.
Bhijan 2002 - M. Blăjan, A/ha Iulia, j11d. Alba /Ap11/11111J. P1111cr: !:\'Om/
Împâratului, în Cronica 2002, p. 33.
Bliijan et alia 1993- M. Blăjan. E. Stoicovici. D. Botezatu. Mom·clele descoperire
în cimiriml fe11dal ri111p11ri11 (sec. XI) de la A/ha Iulia - str.
Vânâtorilor (1979-19XO). Sr11di11/ mcralograjic, 1111111i.rnwtic şi
er110/ogic, în Ap11/11111, XXVII-XXX, 1990-1993, p. 273-292.
Borofjka /994 - N. Borofflrn, Considera/ii asupra rnlturii Wietenherg A.şe=area
de la Poia11a Ai11du/11i, în SC/VA. 45, I. I994, p. 15-26.
Boronean(, Boro11ea11( 1992 - C. Boroneanţ, V. Boroneanţ. Consideraţii Wiupra
topoarelor "sceptre din piatrâ ", epoca lmm::.11/ui, pe ba::.a
58
descoperirilor de la Burinwnu. în Cercetâri arheologice 111

Bucureşti. IV, 1992. p. 91-106.
Bucornlă, Paşca 1991 - M. Bucovală. C. Paşca. Descoperiri recente în necropola
ronumii de sud-i·e.,'t a To111isului, în Pmuica. XXIV. 1991. p. 185-236.
Bucoralâ, Paşca 1992 - M. Bucovală. C. Paşca. Cercetciri Î11 necropola ro111(111â
de vest a Tomi.rnlui ( 1992), în Pontica. XXV. 1992. p. 241-272.
Bu::.a. Ho::.oc 1985 - M. Buza. I. Hozoc, Valea Sebeşului. Bucureşti. 1985.
Ciobanu er alia 2000 - R. Ciobanu, Raport prii·ind cercetcirile arheologice de
salrnre din Dealul Furcilor şi Str. Arhi111. Iuliu l lossu
(Brânduşei)-Alha Julia - Ca111paniile 1996-/()()() (2). în
Apulu111, XXXVII/ I, 2000. p. 293-339.
Ciuguclean 1978 - H. Ciugudean, Noi descoperiri arheologice pe reritoriul
judeţului Alba (1), în Apulum, XVI, 1978. p. 39-53.
Ciugudean 1991 - H. Ciugudean. Zur ,li-iihen Bron::.e::.eite in Siehenhiirgen i111
Lichte cler Ausgmlmngen ,·on A111poiţa. jud Alba. în PZ. 66. I,
1991, p. 79-114.
Ciu1;udea11 1996 - H. Ciugu<lean. LJHJca timpurie u bro11:::ul11i În centrul şi sud-
1·estul Tmnsilvuniei. Bibliotheca Thracologica. Bucureşti. 1996.
Ciugudean 2000 - I-l. Ciugudean. Eneolitirnl final În Trcmsilrnnia şi Bwwt:
cultura Co(ofeni. Bibliotheca Historica et Archaeologica
Banatica. Timişoara. 2000.
Co::.a 1999 - M. Coza. Te::.c111rul de la Boiu, sec. XVI-XVII (jud.
Hwzedoara). în Apulu111, XXXVI, 1999. p. 281-288.
Cu/cer, Winkler 1970 - Al. Culcer. I. Winklcr, Vesrigii ro111ane de la Porolissun1,
în ActaMN, VII, 1970, p. 537-548.
Custurea 1991 - G. Custurea, Schimburile economice în regiunea danuhiano-
ponticâ în secolele VIII-XI, în Pmlfirn, XXIV. I 991, p. 379-393.
Custurea 1996 - G. Custurea, Catalogul monedelor bi::.w11i11e anonime
descoperite la Capidava, în Pontica, XXVIII-XXIX, I 995-
1996, p. 301 -307.
Custurea, Papasima /992 - G. Custurea. T. Papasima, Monede hi::.antine la
Pikuiul lui Soare (Catalog), în Pontica, XXV, 1992, p. 363-380.
Dmwiu 1993 - I. Donoiu, impâraţii Bi:::anţului şi monedele lor, Bucureşti. 1993.
Drâmhiirean 1997 - M. Drâmbărean, Inscripţii pe materiale ceramice descoperite
la Partoş, în Apulum, XXXIV, 1997. p. 197-200.
Gostar 1961 - N. Gostar, Inscripţiile de pe lucernele din Dacia ro111a11â, în
ArhMold, I, 1961, p. 149-209.
Gudea 19RO - N. Gudea, Vasele ceramice ştampliate de la Poro/issum, în
ActaMP, IV, 1980, p. 105-190.
Gumă 1993 - M. Gumă, Cil·ili:::aţia primei epoci a fierului î11 sud-,·estul
României, Bibliotheca Thracologica, IV, Bucureşti, 1993.
Heitel 1979 - R. Heitel, Arheologia continuităţii şi problema eclesiilor
bizantine de pe valea Mureşului, în indrumiitor Pastoral, III,
1979,p.110-112.
59
CRISTIAN IOAN POPA
Lipo\'(//1 /984 - I. T. Lipovan. ()_f.ficina ceramistului Gaius Iulius Produs la

Ampelum. în A/IA. 1983-1984. p. 301-317.
Lipo1·an I 993 - I. T. Lipovan. Ceramicâ romcmâ decoratei În tâmica
barbotinei la A111pelu111, în Tihiscum. VIII, I 993. p. 79-93.
Lipomn /992-/994 - l. T. Lipovan. Ceramica pro,·incialâ romcmâ şta111pilatâ
de la Ampelum. în Sargeria. XXV. I 992-1994, p. 121- I 35.
Lipornn 1994 - I. T. Lipovan. Amf'ore, chiupuri şi urcioare romane de la
Ampelum, în Apulum. I 994. p.
Luca 200/ - S. A. Luca. Aşe:::âri neolitice pe Valea 1vlureşului (li). Soi
cercetâri arheologice la Turc/aş-Luncă.I. Campaniile cmilur
1992-1995, Bibliotheca Musei Apulensis, Alba Iulia. 2001.
Morrisson 1970 - C. Morrisson. Ca1alog11e des monnaies by-:anTines de la
Bibliotfu,que Nationale, Tome Deuxieme de Philippicus a
Alexis III (711-1204), Paris. Bibliotheque Nationale, 1970.
Munteanu /991 - M. Munteanu. Topoare, alte piese de piatrei şi Însemne ale
puterii din epoca hron-:ului, din sud-estul României. în Pomica.
XXIV, 1991. p. 407-418.
Mureşan 1977 - A. Mureşan, Te-:aurul monetar din secolul al XVII-iea de la
Blaj, în Apulum. XV. 1977, p. 693-703 .
.Mureşan 1978 - A. Mureşan. Te-:aurul monetar din secolul al XVII-iea de la
Alba Iulia, XVI. 1978, p. 275-285.
1\1ureşan 199-1 - A. Mureşan. Un alt re-:aur monetar mediernl descoperit la
Alba Iulia. datând din sec. XVI-XVIII. în Apulum. XXXI. 199-L
p. 263-269 .
•Mureşan 1998 - A. Mureşan, Contribuţii noi privind monedele medie\'{/le din
sec. XV-XVIII descoperite pe teritoriul oraşului Alba Iulia, în
Apulum, XXXV. 1998, p. 233-280.
Neamfu et alia 1980 - E. Neamţu, V. Neamţu, S. Cheptea. Oraşul 111edieml
Baia în secolele XIV-XVII, laşi. 1980.
Nicolae 1996 - C. Nicolae, Descoperiri de epocci romwui şi hi=lmtillli la
Carsium, în Pontica. XXVIII-XXIX, 1995-1996. p. 135-160.
Papasima 1991 - T. Papasima, Monede hi:::amine din câtem coleqii
particulare, în Pontica, XXIV. 1991, p. 395-397.
Papasima /996 - T. Papasima, Monede bi-:lmtine inedite din colec{ia Mu:::eului
J11de/ea11 Ccilciraşi, în Pontica, XXVIII-XXIX. 1996, p. 279-285.
Papasima, Vertan 1996 - T. Papasima. A. Vertan, Monede romane şi hi=cmtine
inedite din colec/ia A/11::;eul11i c:011stcin(ean. în Pomica, XXVIII-
XXIX, 1995-1996. p. 271-278.
Popilia11 1976 - Gh. Popilian, Ceramica ro111a11ci din Oltenia, Craiova. 1976.
Pisa, Blăjan 1993 - I. Pisa, M. Blăjan. Mon11111t'11te romane descoperite la Alba
Iulia, în Apulum, XXVII-XXX. 1990-1993, p. 227-239.
Popa, Fleşer 197-1 - Al. Popa, Gh. Fleşer, Mom'de bi:allline in colec{ia Mu:eului
din Sebeş, în Apulum, XII, 1974. p. 295-300.
60
Popa, Buhoi 1997 - C. I. Popa. FI. Buboi, Trei l11cernae ronwne descoperite lu
Apulum. în BCSS. 3, 1997. p. 79-82.
Preda 1972 - C. Preda. Circula{iu 111011eclelor hi:::011ti11e în regiunea curputo-
d1111ârea11ci. în SC/V. 21. 3. 1972. p. 375-415.
Protase 1974 - D. Protasc, Xecropola oraşului .-Jpu!r11JJ. Sllpllturile clin anii
1970-197/. înApulu111. XII. 1974. p. 134-159.
Rc1irn. Aldea 1967 - I. Raica. I. Al. Aldea. D(JlliÎ nwnecle hi:::untine descoperite la
Seheş (r. Sebeş). în Apulum. VI. 1967. p. 625-628.
RepArh,1lha /995 - Repertoriul arheologic ul jude{/1/ui A/ha (cd. V. Moga. H.
Ciugu<lean). Bibliotheca Musei Apulcnsis. II. Alba Iulia, 1995.
Simina 1995 - N. M. Simina. Contrihu{ii la cunooşterea feudalismului
timpuriu pe teritoriul comunei Vin{u de .Jos (jud A/ha). în
ActuMN. 3211. 1995. p. 473-488.
Suciu 2001 - V. Suciu. Noi descoperiri monetare 111 judeţul A/ha. în
Apulum, XXXVIII/ I, 200 I, p. 251-260.
Teodor 197R - D. Gh. Teodor, Teritoriul est-rnrputic în vearnrile V-XI e. 11.
( 'ontrihuţii arheologice şi istorice la prohlema for111ârii
poporului român. Iaşi, 1978.
Vasiliev et alia 1991 - V. Vasiliev, I. Al. Aldea. H. Ciugudean, Cii·ili:::aţia dacicâ
timpurie în aria intracmpallca a României. Colllribuţii
arheologice: aşe:::area.fhrt[ficutâ de la Teleac. Cluj-Napoca, 1991.
La collection d'antiquites du professeur Petru Balint (Alba Iulia)

Resume
L'ouvrage presente la collection <le decouvertes archeologiques et celle

numismatique que le professeur Petru Balint de Alba Iulia a reussi a ramasser
pendant trois decennies.
Les principaux materiaux appartienncnt a l'cpoque romaine, concernant tout
particulierement l'ancien Apulum (Alba Iulia) et ils sont representes par des objets en
ceramique et des lumignons (un portant l'inscription CASS/), des armes en fer,
provenant toutes de la necropole Dealul Furcilor. Une decouve11e romaine provient
aussi de Ampelum (Zlatna). D'autres materiaux appartiennent a l'epoque neolithique
(Turdaş), a la culture Cotofeni, a l'epoque du bronze (Şugag), l'epoque hallstattienne
(Teleac) et l'epoque medievale (XIV-eme - XV-eme siecles, Alba Iulia). Egalement
interessants sont une pipe et une moule a pipes (XVIII-eme siecle) d' Alba Iulia.
La collection numismatiquc est formee de deux monnaies romaines, de
Severus Alexander et Marcus Aurelius, une monnaie byzantine anonyme du XI-
eme siecle, la seule de ce type a Alba Iulia et deux monnaies medievales, l'une
polonaise de Ioan Cazi mir ( 1649 - 1668), de I' atelier de Timph de Craco vie et une
autre suedoise, emission Gustave Adolphe II ( 1611 - 1632).
61
CRISTIAN IOAN POPA
(J
/;, . I
I .
•.•.-.··
I/ . .
. ;... ~
.. '•.i '. .
• '
._ .. :_:-._,_.,, •.'. ·1.,
1 ·. . ·
• I
.
I ,
'' o Sem I
'' ,, .,/ !li
PI. I -Topoare de piatră (1-3); ceramică de tip Coţofeni (4): unelte de silex (5-
7), ceramică de tip Gava (8), Noua ( I 0) şi din Ha A (9): Ampoiţa-Peştera Liliecilur
(I): Şugag (2): loc nernnosrnt (3-4, 9-1 O); Turdaş-L,mcă (5-7); Telt:ac (8).
62
r - - ·- -- - -- - - - - - -.
5cm
PI. II - Ceramică romană: Alba Iulia-Dealu/ Furcilor.
63
CRISTIAN IOAN POPA
/
I
I
I
I
I
\
\
I
\
\
\
\
\ \
o Sem
PI. III - Ceramică romană: Alba Iulia-Dealu/ Furcilor.
64
/
,,~..::--~"-·
~ •,"" . . . .
/ ~".: _ :--'="" . ~ _,..~ '
~-' ' \
\
~
I
I
,, .---- ...... ,
/ ,~----, '-------- ",,,,--, ',
' .
I' J'
J '
I J
I ,'
')
o Sem,
PI. IV - Ceramică romană: Alba Iulia ( 1-6, 8-9); Zlatna (7).
65
CRISTIAN IOAN POPA
--- '
' ' ,_
I@)
u
· . ·...
.e.·.·
~ . ······.•.·
.:
/
--------------~ I
I
I
/
/
--- --- ,./
o Sem
PI. V - Opaiţe romane: Alba htlia-Dt,a/11/ Furcilor ( 1-3, 5); Alba lulia-Parroş ( ➔).
66
5 cm
PI. VI Opaiţ roman: Al ba Iulia-Dea I li I Furcilor.
67
CRISTIAN IOAN POPA
o- - ~
:.::
'
. ·. ,
.,.,.·
.. .
'..""'='"='; :·.>
I I
.
.
.
□- - -I
~
I •
.
.
.
,I
.
~ / .
''
<
o- 1,-,
\,f
I
' (,
'
'I
1 I 7
/?J
I
o
\.
(~
5cm
s
PI. VII - Arme de fier romane ( 1-3 ): ceramică din sec. XIV-XV (6-8); lulea de lut
(5) şi tipar pentru turnat lulele (4): Alba Iulia-Lumea NV11ti ( 1-.3); Alba lulia-Dt'a/11/
Furcilor (6-8); Alba Iulia ( ➔ -5).
68
Pl. VIII - Monede romane (I), bi za ntin ă (sec. XI) (3) ş i medieva le ( 4-5).
69
VASILE MOGA, CONSTANTIN INEL, MATEI DRÂMBĂREAN, VASILE OLEA
PIESE ROMANE DE PATRIMONIU ÎN BISERICILE

DE PE VĂILE AMPOIULUI $1 ALMAŞULUI
Vasile Moga, Co111ta11ti11 Inel, Matei DrÎmbiirean, Valer O/ea
Subiectul rândurilor cc urmează doreşte să atragă atenţia asupra unor , aiori

patrimoniale antice păstrate în bisericile ridicate în câte\'a localităţi de pe ,I1ile
Ampoiului şi Almaşului, artefacte care se adaugă altor colecţii de carte ,·eche.
icoane pe lemn sau sticlă, obiecte liturgice pe care le deţin cultele.
Prezenţa acestor monumente (în parte vizibile. în parte nu) aparţimînd
cronologic epocii romane, nu mai reprezintă de mult o surpriză ci. mai mult
confirmă şi pentru edificiile de cult o adevărată .,modă .. răspândită în Europa odată
cu extinderea curentului renascentist. Este o epocă în care. urmare a reîntoan.:erii
spre valorile antichităţii clasice. curentele artistice (şi reprezentanţii acestora. 11.11.)
erau ,.mândre·· să afişeze pc clădiri. palate. pe zidurile catedralelor frlurik piese de
artă antică, cu predilecţie şi alte piese sculpturale. creaţii ale lapicizilor romani.
Referindu-ne numai la Transilvania se cuvine să reamintim. în primul rând.
edificiile de cult aparţinând tuturor confesiunilor religioase care au reutilizat din
plin monumente romane (plăci, inscripţii. lei ori sfincşi funerari ş.a.) aflate. alături
de alte vestigii aparţinând lumii romanizate. în apropierea sau pc teritoriul unora
din fostele centre urbane ale provinciei: Colonia Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
Apulum. Ampelum. Napoca. Potaissa ş.a. de,enite ade, ăratc „cariere de piatră ale
constructorilor evului de mijloc (pentru a exemplifica să amintim doar bisericile-
monument din Ţara Haţegului: Strei, Densuş. Streisingcorgiu ctc.) 1 •
Acelaşi obicei este întâlnit şi în cazul unor edificii publice. particulare ori
de cult păstrate pe teritoriul judeţului Alba. Capiteluri arhitectonice. stele funerare.
pereţi de aedicula decoraţii cu scene şi simboluri sepulcrale. m~dalioanc lucrate
aparte şi nu în ultimul rând inscripţii redactate în limba latină şi gn:acă (toate
publicate în reviste de specialitate, n.n.) au fost încastrate {Zidite) în primul rând în
scop ornamental, încă din veacurile XII-XVI, întâlnite fiind pc pereţii cxtcril)ri ai
Catedralei Romano-Catolice din Alba Iulia (şi a altor clădiri aparţin,înd renumitului
monument de arhitectură gotică). la Abrud. Zlatna. Roşia rvtontană. S{mtimhru.
Cenade, Gârbova (vestitul turn al slăninilor). Răhău. Sîncrai. Lunca ~turcş. Yinţu
de Jos ş.a.
2
Ajungem, astfel, şi la cele câte\'a bisericuţe înşirate de-o parte şi alta a ,·ăilor
Ampoiului şi Almaşului' unde monumentele sunt utilizate acum ca mese de altar.
1
A. Pescaru, E. Pe~l·aru, \!aiori ale pa1ri11ro11i11I /111111·don·a11, Deva, 2000; IDR. 111/3. 2. 5. 7. 1-k 22-t
236, 237, 241.
" V. Wollmann, A1111l11111, XIV. I976, p. 99-118; V. Moga, S,1111i111hrtt, I 995. p. 70- 79.
·' Împrcunti cu I. l'iso şi M. Drimbărcan am , t11.ut şi fotografiat in noiembrie 2000 altarek roman.: Jin
Ptitrânjeni şi Pădurea Negraia prin bunăvoin1a preo\ilor Fănel Scarlat şi C-tin 1\lăciuca: inso\it de
70
ln biserica Sf. Nicolae de la Presaca Ampoiului. refăcută în anul 1763.i

prestolul reprezintă un coronament funerar în formă de piramidă arcuită, provenind
din necropola roman{t de la Ampelum (Zlatna}5. Executat din gresie, cu dimensiuni
actuale de 0,60x0,40x0,38 111, artefactul este decorat cu un animal marin-delfin-
bine redat din punct de vedere artistic. În arta funerară greco-romană acest tip
distinct de monument este răspândit. alături de alte piese funebre, alcătuind o
categorie bine definită.
Tot din necropola sediului administraţiei miniere aurifere de la Ampelum,
provine şi inscripţia fragmentar conservată ce apare pe una din faţetele altarului-
prestol din biserica Naşterea Maicii Domnului, din Feneş, monument istoric ridicat
în 1750. aşa după cum o indică inscripţia (în limba chirilică) de pe o altă latură a
lespezii antice: .. 1750 meseţa mai I O zile sâmbă(ta) s-a terminat biserica".
Textul latin 6 a fost închinat zeilor Mani (Dii Manes) de un libert imperial
... Baradus (?) de origine dalmato-illiră aflat în serviciul amintitei administraţii
aurifere din Dacia ce-şi a\'ea sediul (tahulariwn) la Ampelum.
În amonte de Fenes (corn. Meteş) în bisericile de la Pătrânjeni (biserică din
zid cu hramul Adormirea Maicii Domnului, ridicată la 1700 şi în mănăstirea din
7
Pădurea Negraia. cu hramul Buna Vestirex, se întâlnesc alte vestigii romane

provenind din anticul Ampelum.
Altarul utilizat ca masă de cult în biserica de la Pătrânjeni executat din
9
gresie calcaroasă are dimensiunile de 90x46x40 cm. fiind dedicat triadei capitoline
(lupiter. Iunonna. Minerva). pentru sănătatea împăratului Caracalla şi a mamei sale
Iulia Damna, venit din partea unuia din procuratorii aurariarum - Aelius Sostratus.
Inscripţia pare să dateze din anii 212-214 dintr-o epocă în care Ampelum fusese
ridicat la rangul de municipium.
Tot în aceiaşi biserică. mai precis pe peretele exterior sudic al navei a fost
încastrată (şi din păcate acoperit de actuala tencuială) o lespede din piatră ( 100x50
cm) pe care figurează simboluri sepulcrale: ciorchini de struguri, două păsări
(păuni?) şi într-o nişă un p011ret al defunctuluiio.
Prestolul din Mănăstirea Negraia este la rândul său un altar votiv
11
( 100x58x50 cm) închinat zeiţei Ceres Augusta, ce cuprinde date despre alţi
funcţionari a1 administraţiei miniere aurifere ce-şi avea sediul la Ampelum.
părintele Valer Olca ~i de colegii C-tin Inel. M. Drîmbărean am efectuat o periegheză în data <le 11
ianuarie 2001 la bisericile de la Presaca Ampoiului. Feneş. Almaş unde am fotografiat şi măsurat
monumentele allate în interiorul edificiilor (V. Moga).
~ Îndrunuitur Pas/oral. XIX-XX. I 996-2000, p. 280, nr. 63; V. Wollmann, Powissa. III. 1982. p. 98.
fig. 6.
' Gh. Flcşer. /Jisaici ro111â11eş1i de ::id dinjudeţul Alba. Alba Iulia. 200 I, p. 65-66.
6
V. Wullmann, 1982. p. 92-94, lig. 3.
7
Îndnmuitor /'as/oral. XIX-XX. p. 280, nr. 60.
k Idem, p. 282.
1
' IDR. 111/3, 318.
111
V. Wullman. Ap11l11111. XIV, p. I 13. fig. 13.
11
IDR, 111/3, 292.
71
VASILE MOGA, CONSTANTIN INEL, MATEI DRÂMBÂREAN, VASILE OLEA
Inscripţia a fost ridicată în luna ianuarie 215. adică tot 111 vremea împăratului
Caracal la ( 198-217).
Înainte de a încheia să mai precizăm că toate monumentele la care am făcut
referire până acum au fost executate în atelierele de lapicizi de la Ampelum. unde
cercetările arheologice din anul 1984 au pus în evidenţă şi o impo11antă officină
(ateliere de ceramică cu multe cuptoare de ars vase) cu producţie diversificată.
condusă de G. Iulius Proculus ~.
1
Pc valea Almaşului. dintr-o zonă legată încă din preistoric de exploatarea

aurului (prin metoda extragerii nisipului aluvionar sau prin galerii săpate în
„măruntaiele" pământului) se găsesc alte artefacte din categoria celor de care ne
ocupăm.
În biserica din Almaşu de Mijloc, prestolul este o lespede romană
reutilizată. Ruptă la partea superioară. dimensiuni actuale 94x70x60 cm. piatra
cuprinde un text epigrafie (9 rânduri. din care primele două sunt. ilizibile) ce
înfăţişează cariera - cur.rns honorwn - unui personaj necunoscut - ce a trecut
succesiv prin tribunatul militar în legiunea XII Fulminata, praefectus militum in
cohorta li Cyrenaica (funcţii deţinute înaintea venirii lui în Dacia). Odată cu
transferul său în Dacia romană personajul a ocupat impo11ante posturi la U Ipia
Traiana Sarmizegetusa în timpul domniei comune a împăraţilor Marcus Aurelius şi
Lucius Yerus ( 161-169): flamen coloniae, praefect11s q11i11qe11alis. aedilicius şi
1
decurion al capitalei '.
În cimitirul bisericii se păstrează o a doua piesă antică. respectiv un altar
fragmentar 14 dedicat unei zeităţi (starea de conservare nu permite identificarea
acesteia) de către un .,decurio coloniae" la Ulpia Traiana.
Nu departe de localitatea de mai sus (aflată la limita de vest a judeţului
Alba) se intră în Almaşu Mic de Munte (Hunedoara). Masa de altar a bisericii
Sfinţii Arhangheli reutilizează un altar cu caracter votiv (pus cu capul în jos) cc
cuprinde sintetic cariera militară a lui C. Caerellius Sabinus. comandant al legiunii
XIII Gemina de la Apulum şi apoi guvernator al provinciei Raetia 1:1.
Monumentele de la Almaş provin de la Germisara (Geoagiu Băi). una din
cele mai frecventate staţiuni balneare ale provinciei (alături de Aquae-Călan ori
Băile Herculane) unde printre cei veniţi să beneficieze de binefacerile apelor
termale s-au numărat guvernatori ai Daciei. conducători militari şi alte persoane din
,,elita" provincială (şi nu numai).
Fără să intrăm în amănunte să mai spunem că în alte trei biserici din judeţul
Hunedoara, ridicate în veacul al XVIII-iea în aceiaşi regiune din apropierea
Gennisarei şi a exploatărilor aurifere din Munţii Apuseni. la Balşa - altar
fragmentar 16. Curechiu - inscripţia dedicată Nymphelor de către guvernatorul Daciei
I' .
·Al.Popa, V. Moga, R. C1ohanu. Apu/11111, XXIII, llJX6. p. 107-117. V. Mnga. RCRF. rimi~oara.
1994.
I) /DR, 111/3, 245.
I~ /DR, 111/3, 247.
I\ /DR, 111/3, 244.
lh /DR, 111/3, 257.
72
Superior şi comandantul legiunii XIII Ckmina. M. Statius Priscus 17 şi Poiana -

inscripţie cc se găseşte acum în cur1ea Muzeului din Orăştie cu semnalarea
1
guvernatorului P. Furius Saturninus ~ pietrele romane au dnenit mese de altar.
lată-ne ajunşi la finalul acestei prezentări. Ne punem întrebarea dacă
prezenţa lor. în bisericile la care am f'ăcut referiri. arc \Teo semnificaţie sau se
datorează unei pure întâmplări'? Dacă. în cazul trunchiului de piramidă arcuită de la
Presaca Ampoiului ar pute fi vorba ele o întâmplare. noi credem. cel puţin pentru
altarele cu texte epigrafice, că aducerea lor în biserici ar putea s{1 sugereze. poate şi
gândul la latinitate (să nu uităm că cele mai multe din cdiliciile ecleziastice clin
zona Ampoiului şi Alrnaşului au fost ridicate în veacul al XVIII-iea). la
romanitatea populaţiei pentru care s-au ridicat bisericuţele din lemn şi piatră.
populaţie românească care a îmbrăţişat 011odoxia şi greco-catolicismul (atunci când
acest a fost preluat de o parte din românii ce vieţuiau aici).
Ar fi de dorit, ca într-o monografie a judeţu Iu i ;\ Iba, toate aceste vcstigi i
romane încastrate pe edificiile religioase şi nu numai să fie repertoriate şi discutate
într-un context mai larg. N-ar fi lipsit de interes ca în fiecare din construcţiile ce
deţin şi asemenea valori arheologice. acolo uncie se prezintă istoricul şi etapele
evolutive alte construcţiei să se pomenească (după exemplul de la A Imaşu Mic de
Munte) şi semnificaţia artefactelor antice. Acest lucru ar aduce. credem noi. o
valoare în plus monumentelor de a11ă. atât de numeroase şi divcrsilicate allate pe
lista patrimoniului din aceste locuri.
Roman heritage pieces lrom the churches in the Ampoi and Almaş Valleys
Summary
The authors of this papcr draw the attention 011 certain antique (Roman)
heritage objects kept in the XVIII ccntury churches from the Ampoi Valley: ··st.
th
Nicolas'' Church in Prcsaca Ampoiului. ""Nativity of Madonna·· Church in Feneş,

"Asleep of Madonna" Church in Pătrânjeni, monastery in Pădurea Negraia and
from Almaş Valley: thc church in Almaşul de Mijloc ... The Archangels'' Church in
Almaşul Mic de Munte.
In the end, the authors question whcthcr the presence of these Roman
monuments from the churches mentioned above has a certain significance or is it
mcrely a resuit of the hazard.
Translated by Anita Niculescu
17
/DR, 111/3, 2415.
IK /DR, 111/3, 236. Pentru cele trei hiserici din jud. Hunedoara vc,i ~,e11w11s111 istoric. Lugoj, I 903, p.
360-379.
73
VASILE MOGA, CONSTANTIN INEL, MATEI ORÂMBĂREAN, VASILE OLEA
D 11
CE '
vs
A\1 C
PANT
Fig. 1. Biserica Pre aca Ampoiului. Fig. 2 Bi:-erica Fcne;,.
Fig. 3--1. Biseri n Pntrânjeni.
7'-1
Fig. 5. Mănăstirea Negraia. Fig. 6 a-b. Biserica Almaşu de Mijloc.
Fig. 7. Biserica Almaşu Mic de Munte.
75
VASILE MOGA, CONSTANTIN INEL. MATEI DRÂMBÂREAN, VASILE OLEA
NOI PIESE REPREZENTÂND DACI LA MUSEO VATICANO

Dorin Ovidiu DAN
Publicam anul trecut câteva piese inedite reprezentând daci I aflate la

Muzeul Vaticanului şi descoperite de noi cu ocazia prezenţei la Roma.în
septembrie 2000.ca invitat ARTECOM .la primul Simpozion internaţional italo-
2
român. care marca trecerea pragului spre noul mileniu III'.

Prin bunăvoinţa lui Nicollo Giuseppe Brancato şi a lui Massimo
Elmi,publicăm noi piese inedite.aflate în Cetatea Eternă:
I. Cap de dac-comatus 4 (Fig. I ).realizat din marmoră albă.avînd părul
îngrijit şi lăsat pe frunte şi şuviţe. Are barba şi mustăţile bogate . trăsăturile feţei
sunt bine conturate. iar pe soclu inscripţia CAPTIVVS DACVS. Descoperit în
Forul lui Traian 5 .
2. Statuie din marmoră albă. reprezentînd un prizonier dach (Fig.2) .aflat
în picioare.cu capul uşor aplecat în faţă.mâinile împreunate şi picioarele uşor
desfăcute.Are părul căzut pe frunte. iar barba şi mustaţa sunt bogate .Poartă o togă
bine drapată.care cade peste umeri.In picioare arc sandale romane. Piesa a fost
descoperită în Via dei Coronari. lângă S.Sahatore in Lauro.fiind consen·ată în
Museo Gregoriano Profano.
3. Stelă funerară din marmoră albă (Fig.3). în memoria lui Aurelius
7
Victor.Descoperită la Tor Pinattara.lîngă mausoleul lui S.Elena.cu ocazia

săpăturilor din 1633.
Are formă rectangulară.cu partea superioară rotunjită.unde reprezintă -în
medalion - pe defunct ,stînd pe patul funerar.
In pa11ea mediană. bine conturată. într-un chenar întărit şi de coloane
stilizate stînga -dreapta. textul inscripţiei pe 9 r<î.nduri :
D (is ) . M (anibus)
A VREL (10). VICTOR( . EQ (UIT()
SING (ULARI). TUR (MAE). CONSTAN
TINI. NAT (0). DACVS
ALLECT (O). EX. ALA. I. ILLY
RICOR (UM). VIX (IT). AN ( NIS). XXXIII
1
Cl.D.O.Dan. Dacii cit' /11 Mu.11•0 \'atirn110, în Pt11ri11,mi11111.·\1111/1•m1·. li. 2002. pp.25-27.
' Acc1Jcmia in Europa Ji StuJi Superiori.
'· CL A11i I Simposio lnt1·m111io1111/t' italo-1m111•110 " \'ARCAR/:' L-\ SOCLU ",Ro11111. I-/O S1·11,·111brt'
]()()()_
~ lnv. 2214 / 115. l'l1 Jimcn~iunilc 0,70 X 0,28 m.

' Ca ~i celelalte publicate. ci'. D.O.l>an. ovcit, loc.cit.. Fig.1-3.
'' lnv. Nr. I 0.534, L'll Jimcn~iunilc 1,20 X 0.54 m
7
ln\'. 7023: cf.~i CIL VI. 3234.
76
l\llL. AN. XIII . VLPl\'S.

l\lACEDO. ET .ULP (IVS). MA
TERNVS .DVPL (ICARIVS). HERED (ES) .B( ENE) .1\1( ERENTI)
Personajul.cunoscut noui. născut dac. a făcui parte din escadronul de

ca\'alerie al alei I Illiricorum.în vremea împăratului Constantin (306-337). trăind
33 de ani. inscripţia fiindu-i dedicată şi închinată pentru posteritate Zeilor Mani de
către Ulpius Maccdo şi Ulpius Maternus.legatarii săi.spre aducere aminte.
In partea de jos a lcspedei funerare.sub textul inscripţiei menţionate.o
compoziţie pc două registre suprapuse.realizată în cartuşe dreptunghiulare : în
primul.defunctul privit din faţă. încadrat de cei doi moştenitori legatari amintiţi.
care îi ţin o coroană ( ? ) de lauri deasupra capului . iar în cel de-al doilea. acelaşi
defunct . reprezentat călare spre dreapta. cu braţul drept ridicat. privind spre un
personaj aflat în spatele calului.
Piesele prezentate se adaugă celorlalte semnalate şi publicate, contribuind la
cunoaşterea prezenţei dacilor în lumea romană. existenţa lor în Musco Vaticano
sporindu-le valoarea şi constituind -cum plastic scria Massimo Elmi' - ., una
1
testimonianza delia fratellanza dei nostri due paesi".
Nouveaux pieces en representant dacs au Museo Vaticano

RESUME
L'auteur presente encore trois pieces inedites trouvee au Museo

Vaticano,une nouvelle contribution a la connaissance pe la presence des dacs dans
1 Empire Roman.
Fig. 1. Tete de dac-comatus.

Fig. 2. Statue de prisonnier dac-comatus.
Fig. 3. Pierre tombale de Aurelius Victor.
~ Cf. O.O.Dan. op. cit.. pp. 25-26.fig.4 şi 5.

9
Cl'lruia îi mul\umim cl'll<luros şi pc această calc
77
VASILE MOGA, CONSTANTIN INEL, MATEI ORÂMBĂREAN , VASILE OLEA
Fi g. I . Cap de dac-comatus .
Fi g. 2. S1utu1c <le pnmnicr Fig . .3 Le-,pedc runcrnră amintind d1.:

dac -comatu, dacul m11U1 .tl11Jt roman . Aureliu . . Victor
78
UN MORMÂNT MEDIEVAL TIMPURIU CU MONEDĂ ANTICĂ PERFORATĂ DE LA

ALBA IULIA - PROFI
Î11 memoria arheologului Nicolae 1Warcel Simina
A. Dragotii, G. T. Rustoiu
În sec. X-XI în Europa de Est în general şi în Transilvania, în special. se

produc o seric de interferenţe culturale şi etnice reflectate în descoperirile
arheologice. O apariţie insolită în in\'entarul mormintelor perioadei amintite sunt
1
monedele antice perforate •
O monedă antică, prevăzută cu trei perforaţii (PI. l/2a-b), s-a identificat cu
prilejul săpăturilor de salvare. efectuate în cimitirul de la Alba Iulia-Punct: Profi.
Piesa în discuţie. provine din S. 24 / 2003. din M. 43 (PI. 1/1.3). Groapa
mormântului, a fost identificată în caroul 9. la adâncimea de -0,70 m, fiind
orientată E (capul)-Y (picioarele). Pe fundul gropii (-1.04 m), se afla scheletul unui
copil (L,chele,=0.48 m ). depus în decubit dorsal. cu braţele uşor îndoite. Pc partea
dreaptă a pieptului. lângă humerus se afla o monedă din bronz cu trei perforaţii
2
(d=2,6 cm-2,8 cm, gr.=3 mm. g=9,92 I, dpe,1<,,a, 11 =2 mm-3 111111) . Este un as, destul
de uzat, de la Faustina J-'. Reutilizarea monedelor romane, a fost semnalată şi în a
doua fază a necropolei de la Alba Iulia-,, Staţia ele Safrure "(mcntionam faptul ca
punctul «Profi» face parte din cimitirul de la «Staţia de Salvare»), plasată între a
doua jumătate a secolului al X-lea şi începutul secolului al Xl-lea-1_ În necropola
de la Mahovljani (Bosnia şi Herzegovina), au apărut monede antice perforate în M.
3 şi M. 4, plasate în faza I Mahovljani. sincronă cu faza I timpurie a culturii Bijclo
Brdo 5 . La Bijelo Brdo, în M. 46 (copil). o monedă antică cu două perroraţii (PI.
11/1 ), de secol li. a aparul în conexiune cu inele de păr cu o extremitate în - S, un
cercel, mărgele şi fibule fragmentare din bronz, caracteristice secolelor Ill-lV 6 .
Într-un alt mormânt de copil (M. 63), s-a descoperit o monedă perforat,i (PI. 11/5)
de la Arcadiu (395-408). în asociere cu un inel de păr cu o extremitate în - S 7 . M.
81 de la Bijelo Brdo-Str. Veneţia, avea inventarul compus dintr-un şirag de
1
/'a,ia /95-1. 101: /Jâlint /991. 151.
~ Dra~otă et al. 2003. 35. Piesa a fost curălită de către D-nul D;m Anghel. motiv pentru care îi
aducem mulţumiri ~i pc accasrn calc!
~ RIC. III. 168. nr. 190. Roma. 141. Av. Bustul drapat al împărfllcsci spre dreapta (DIVA
FAVSTINAJ. Rv. (IVNO S. C.) h11rno în picioare. iar spre st{111ga )inc palL'ra şi sceptrul. ;\ducem
mul)umiri ~i pc accast.l calc D-nei Dr. Viorica Suciu. care a iJcntilicat pic\a.
~ Ci11g11dec111 I 996. I O: Ci11g11dean si /Jragotci 2002, 12; Ci11g11ill'll11 et al. 2003. 6.
' Tomic'ii- 2000, 34. T. 1.1, T. 1.2.
"/Jnmimid /904, 55, Fig. 2/8.
7
lln111s111id /904. 56, Fig. 2/9: l'âFw 195-1. 101. PI. Vlll/17.
79
A. DRAGOTĂ, G. T. RUSTOIU
mărgele. un cercel cu spirală conică. un inel de buclă şi o monedă perforată (PI.

II/6) de la Constantin II (337-361 f O altă piesă perforată (PI. 11/12). emisă de
Valens (364-378). a apărut în apropierea calotei în M. 148'). Un ah schelet (M. 80).
de la Bijelo Brdo-Str. Veneţia, avea sub calotă. o monedă perforată de la Filip
Arahul (244-249). Inventarul funerar al acestui mormânt, mai era compus dintr-un
inel de păr simplu, un inel de păr cu o extremitate în - S, un colan din bronz
torsadat şi o brăţară din bronz împletită 10 . M. 129 de la Bijelo Brdo-Str. Veneţia.
avea în in\'entarul funerar o monedă perforată de la Crispus (+ 326). identificată pe
dreapta umărului scheletului 11 . Monede din bronz. perforate şi utilizate ca
medalion, datate în secolele III-IV, s-au mai semnalat în necropola de la Vuko\'ar-
12
L(jel'll bara. plasată între anii 950-1150 . M. 191 de la Ptuj-Grad. conţinea o
monedă romană perforată, în asociere cu formele 31 şi I Giesler. Mormântul a fost
plasat în faza Ptuj I. datată între anii 960/970-1 OOO. sincronă cu primul orizont din
faza I a culturii Bijelo Brdo 1~. Monede romane perforate, mai apar şi în faza Ptuj
II, în M. 77 şi M. 193, pe piept. faza Ptuj II. sincronă cu faza I a culturii Bijelo
Brdo, a fost plasată între anii I 000-1030 1 ➔• Pe stânga maxilarului inferior a
scheletului din M. 230 de la Halimba-Cseres. s-a identificat o monedă perforată de
la Licinius Pater (308-324/'. În M. 213 (copil), de pe pa11ea stângă a osului
temporal, provine o monedă mică din bronz, perforată, de la Constantin li (317-
340)16. O altă monedă de bronz cu o singură perforaţie, emisă de Constantin II
(3 I 7-340). s-a găsit în M. 606 (copil) de la Halimba-Cseres 17 . Două monede de
secol IV, fiecare dintre ele cu câte două perforaţii, s-au mai prelevat din M. 394
18
(copil) . Toate monedele de la Halimba-Cseres, provin din morminte de copii,
plasate în faza a II-a 19 . Prezenţa monedei perforate de la Constantin, a fost atestată
şi în inventarele cimitirelor de la Hodmezăvasarhely-Kopâ11cs2°. Csanytelek-
Di/ira/1 (PI. IIl/8, I I) şi Szentes-S::entlâs::/6 (PI. IIV3), datate în secolul al XI-
lea22. Două monede romane perforate, au apărut pe un şirag de mărgele, într-un
mormânt de copil (4-5ani), de la Szekesfehervar-Râdiârelep (M. 66) 2-~. Această
x /Jn111.f111id /90-1, 56, Fig. 2 / 9.

1
' /Jm11!i111id 190./. 59, Fil!. 2 / I O.
111
/Jrn11i111id /90-1. 58s4.-
11 /Jn111.i.111id /90./, 64s4. Av. CRISPVS NOR CAES. Rv. CAESARVl\1 NOSTRORVl\1 VOT: 8'ili111
/99/.265.
"\li11s/..:i /959. 107; /Jâli111 /99/, 265.
1
1. /"o1111c'il; /993. 5-l9. T. J; /Jâli111 /99/, 265.
I~ Tomh'ic /993, 5-l8s4. T. 8. I, T. 11.
1
' Tiini/..: /962, 150. PI. XLII.
1
" Tiirii/..: /962. l-l9, PI. XXXVIII.
17
Tiirii/..: /962. 156. PI. XXXVI.
ix Tiirii/..: /962, 152. PI. XXXVII; Bcili111 /99/, 265.
I'! forti/..: /962, (3(), IJJ, IJ6.
211
PcirJ11c::. /9-13, 185, PI. LXll/27; Bcili111 /99/, 265.
21
S:,;/119.//, 252. PI. XII N2, 5.
~ S:,;/1 /9.//, 2J8. PI. VI NJ; R,ili111 N91. 265. Piesa este asociatl'I cu 2 mărgele şi 2 encolpioanc.
2
· lla/..:a,· /966, 61. PI. XXXVlll/20: /Jiili111 /99/, 265. În lista întocmită dc cătrc Cs,i11aJ Bcili111.
21
moneJc romane perforatc, mai apar la: Budapesta. Elh:nd, Gombos-BibojC1 Str. 93 (Bogojevo,
80
practică. a mai fost constatată şi în M. 112 (copil) de la Ikervar-Vircîg utca, unde în

conexiune cu o cruciuliţă şi fragmente dintr-un lănţişor, a mai apărut o monedă
perforată din secolul al IV-Iea2~. Poziţia acestor piese, ne determină să credem că
moneda. a fost purtată pe acest lănţişor. O altă monedă de secol IV, a fost
identificată în acelaşi cimitir, în M. 119 . Lista descoperirilor, poate fi completată
25
cu o piesă perforată de la Valens (364-378), descoperită în M. 4 de la Mesteri-

lntapus:ta26. La acestea, se adaugă M. 23. M. 67 şi M. 162 din necropola de la
Gomjenica-Prijedor. datată între a doua jumătate a secolului al X-lea şi prima
jumătate a secolului al XI-iea, de unde provin 7 piese de la Constantius (337-361 ),
Constans (337-359) şi Claudiu II Goticul (268-270) . Observăm că, majoritatea
27
acestor monede, apar între 1-3 exemplare. cu predilecţie în mormintele de copii, şi

într-o proporţie foarte redusă în cele de adulţi. Sunt prevăzute cu 1-3 perforaţii.
Dacă exemplarele din secolele II-III sunt mai rare, în schimb cele din secolul al
IV-iea sunt cele mai numeroase. B. Sz/fke, menţionează prezenţa monezilor romane
perforate în inventarele funerare, mai ales în perioada cuceririi spaţiului ungar
(începutul sec. X şi până în ultimele trei deceni). În schimb, acestea sunt mai rare,
în perioada arpadiană timpurie (ultima treime a sec. X-sec. XII). Se observă că,
acestea s-au identificat în general, în mormintele de copii şi de femei, sau foarte rar
într-un mormânt de adult. Prezenţa mai multor perforaţii pe monede, a fost pusă în
legătură cu pătura nobiliar-conducătoare, susţinându-se că erau prinse de haine,
sau chiar de harnaşament .
28
Cu destulă siguranţă, putem afirma că, acestea erau purtate ca amulete.

Ipotetic, nu ar trebui exclusă o legătură cu creştinismul, reflectată prin aceste
monede perforate.
Lista descoperirilor (PI. IV)
I. Alba Iulia-Pro.fi: - Faustina I

-Statia de Salvare: - monede romane perforate (Cit1gudean /996, 10;
Ciugudean si Dragata 2002, 12; Ciugt1dean et al 2003, 6)
2. Bjelo Brdo - Str. Veneţia: - monedă perforată de secol II - (Brunsmid 1904, 55,
Fig. 2/8).
- Arcadit1 (395-408) (Brunsmid 1904, 56, Fig. 2/9; Vana 195../, 101, PI.
VIII/17).
- Filip Arabul (244-249) (Brun.fmid 1904, 58sq).
- Constantin II (337-361) (Brun.fmid 1904, 56, Fig. 2/9).
Jug.). Palotabozsok, Pccs, Rad.KislreR_,·, S6shartyan, Szckcsfchcr\'ar-Maros/regy. Szolosgyărăk.

V cszprcm şi Zala var.
24
Kiss 2000, 60, PI. 45/2.
2
~ Kiss 2000, 61, PI. 49/1.
1
' ' Kiss 2000, I 27sq, PI. I /I O.
27
.\li/etic: /966-67, 139.
,K S=iike /959, 39, 44.
81
A. DRAGDTĂ, G. T. RUSTDIU
- Crispus (+ 326) (Bru11§111id 1904, 64sq.: Bcilint 1991, 265).

- Valens (364-378) (Bru11fo1id 1904, 59, Fig. 2/10).
3 Budapesta (Bcilint 1991, 265).
4. Csanytelek-Di/itar:(Sze// 1941, 252, PI. XII A/ 2, 5).
5. Ellend (Bcilint 1991, 26).
6. Gombos-Bihoja Str. 93 (Bogojevo, Jug.) (Bcilint 1991, 265).
7. Gomjenica-Prijedor: - 7 piese de la Constantius (337-361 ), Constans (337-359)
şi Claudiu II Goticul (268-270) (Miletic 1967, 139).
8. Halimba-Cseres (Juv.): - monedă perforată de la Licinius Pater ( 308 - 324 )
(Tărăk 1962, 150, PI. XLII).
- Constantin II (317-340) (Târăk 1962, 149, PI. XXXVIII).
- Constantin II (317-340) (Tărâk 1962, I 56, PI. XXXVI).
- două monede de secol IV ( Târâk /962. 152, PI. XXXVII: Bâlint /991.
265).
9. H6dmezovasarhely-Kop6ncs (Pcirducz /943, 185, PI. LXIl/27: Bei/im /99 I.
265).
IO. lkervar-Vircig urca:- monede de secol IV M. 112 copil. M. 119 (Kiss 2000. 61.
PI. 49/1 ).
11.Mahovljani (Bosnia şi Herzegovina) (Tomicic 2000, 34, T. I. I, T. I. 2 ).
12. Mesteri-Intapuszta: - Valens (364-378) ( Kiss 2000, 127sq, PI. 1/10).
13. Palotabozsok (Bcilint /99 I, 265).
14. Pecs ( Bcilint 1991, 265 ).
I 5. Ptuj-Grad:- monedă romană perforată (Tomicic 1993, 549, T. 3: Bcilint /991.
265).
- monede romane perforate (Tomicic 1993, 548sq, T. 8. I. T. 11 ).
16. Rad-Kishegy (Bcilint 1991, 265).
17. S6shartyan (Bcilint /99/, 265).
18. Szentes-Szentlcisz/6 (&.el/ 1941, 238. PI. VI N3: Bâlint 199/, 265).
19. Szekesfehervar-Maroshegy (Bcilim 199/, 265).
- Rcidi6telep: - două monede romane (Bakay /966, 61, PI. XXXVIIV20:
Bcilint /99/, 265).
20. Szolosgyorok (Bci/i,u 1991, 265).
21. Veszprem (Bcilint /99/, 265).
22. Vukovar-Lijeva bara ( Vinski /959, I 07: Bâlint /991, 265).
23. Zalavar(Bci/im 1991, 265).
Notă: versiunea în limba engleză a acestui articol va apare în Arheologia .\lediemlă. 1·.
Cluj-Napoca.
82
ABREVIERI BIBLIOGRAFICE
A!bCI Regia A/ha Regia, Szckesfehervar.
ArchErt Arclweologiai f:'rtesitb, Budapest.
Archlug Archaeologia Jugoslm·ica, Bcograd.
CCA ( 'ronicu ( 'ercetiirilor Arheologice.
DolgS:,eged Dolgo:atok. 11. M. Kir. Ferenc:, 16:sef T11do11uinyegyete111
Archaeologiai lntl;:,etehâl, Szeged.
Fo/Arch Fo!iCI Archaeologirn, Budapest.
G/asnik Glasnik Zemelskoţ? Mu:eja li Sarajevu Arheologtja,
Sarajevo.
SlovArch Slovenskâ Archeolâgia, Bratislava.
Prilo:i Prilo:i. lnstituto :a arheologtjo u Zagrehu, Zagreb.
Vje.rnik Vjesnik Hrvat.vkogo Arheolo.{kogo DntJ~tva, Zagreb.
BIBLIOGRAFIE
Bakay 1966
K. Bakay. Griihcrfeldcr aus elen IO.-/ I. Johr/wnderten in cler
U111ţ?ehu11g ,·on S:eke.~fehervâr unei die Frage cler fiirstlichen
Residen:. A/ha Regia, VI-VIII, 1966, 43-88.
Balint 1991
Cs. Balint, Siidungarn im JO. Jahrhwulert, Budapest, 1991.
Brunsmid 1904
J. Brunsmid, f!rrntske srecfovjecne starine, Vjesnik Hrvatskoga
arheolo§koga dru§tva n. s., sv. VII, Zagreb, 1903 -1904, 30-97.
Ciugudean 1996
H. Ciugudean, Anul 1000 la Alba Iulia. Între istorie şi
arheologie. Catalogul expoziţiei. Alba Iulia, 1996.
Ciugudean si Dragota, 2002
H. Ciugudean, A. Dragată, Civilizaţia medievală timpurie clin
Transilvania: rit şi ritual funerar ( secolele IX-XI ). Catalogul
expoziţiei, Alba Iulia, 2002.
Ciugudean et al. 2003
H. Ciugudean, R. Ciobanu, V. Moga, M. Drâmbărean, C. Inel,
A. Gligor, D. O. Dan, G. Rustoiu, A. Dragată, C. Plantos,
Necropolele oraşului A/ha Iulia-din preistorie În :,orii evului
111edi11-Catalog de expoziţie, Alba Iulia, 2003.
83
A. DRAGOTA, G. T. RUSTOIU
Dragotă et al. 2003

A. Dragotă, G. Rustoiu, D. S. Brânda. A/ha Iulia (Jud. A/ha).
Punct: Apulum 11-Profi. Cod sit: 1026. 19. CCA
XXXVIV2003. 35, PI. I O.
Kiss 2000
G. Kiss. Vas megye JO - 12. s::.ci::.adi sfr-es ki11csleletei11ek,
Szombathely, 2000.
Miletic 1967
N. Miletic. Slovenska nekropola II Gomienici kod PrUedora.
Glasnik XXI - XXII, 1966 - 1967, 81-154.
Parducz 1943
M. Parducz, Ârpâdkori temeio H6clmezovâsârhe~r - Kopâcson. -
Griihe,:feld cler Ârpadenzeit in H6dmeziivâsârhe~v-Kopancs.
DolgS::.eged XIX, 1943, 183-194.
Szell 1941
M. SzeIL XI. szazadi temetok Szemes kârnyeken.-Les
cimetieres du Xi,,,,,,, siecle aux environs de S::.entes. Fo/Arch III-
IV, 1941, 231-267.
Szoke1959
B. Szoke, A Bjelobrdoi kult1,rcir6, 1:-rchErt 86, 1. 1959. 32-47.
Tomicic 1993
Z. Tomicic. Prilog istraziranju kronologţje bjelohrdskog
segmenta srednjovjekovnog groblja Pt11j-Grad./A contrilmtion
to research into the chronology of the B~ielo Brdo section lf the
mediaeval cemetery of Ptuj-Grad. Pt11jski arheoloski ::.bomik,
1993, 543 -579.
Tomicic 2000
Z. Tomicic, Istraiivanje kronologţje ra,wsred,?im')ekornog
groblja u Mahovfianima kraj Ba11ja L11ke. I Umerrnch1111g ::.11r
Chronologie des friihmittelalterlichen Griibe,.feld,,s i11
MahovUani 11eben Ba11ja Luka. Prilo::.i 17, 2000, 25-66.
Vana 1954
Z. V aifa, Mad'iaN a Slornne re s,·etle archeologick_frh ncile::11
X-Xii. stoletf.-Les Magvares et Ies Slaves d la /11111ii'l"l' de
fouilles archeologiques d11 X-X/1' sihle. Slm-Arch .2, 1954. 51-
104.
Vinski 1959
Z. Yinski, A11sgrab1mge11 111 Vukovar, ArchJug III. 1959. 99-
110.
84
~
,,I I
- o. 70 111 -1.0-lm
M 4î
2a 2b
o Im o 5cm
4
'
PI. I
85
-GT-~RU~S~T~Ol~U
A. DRAGOT A, ·~ _ _ _ _ _ _ _ __
I\!) I()
[:)) li
,__- -,_
o •
j'rm
PI. li
86
e,--
- -
-I
.:; (,
Nl
uv 10
•
611
PI. III
87
oe
00
"f"
o
:::0
(_
Gor,:; .Goverla :J>
"I .:061 m .J. ,_ r~ C")
.r,
-I"
/6762 ft) c- ....o
J"•
~ 'i" p
..,.,
Gl
~ ~
■ 16 „Kek"i 101..i m .t,
\
(' :::0
r3327 ft) ~, I c::
I"' V.,
<l· t,. -4
o
10■■ 12 ■3 't"
:\.
'ţ,, 7 c
v.
■19 Q
•8 ■21 "- C,.

..I/;, f.
:c·'l-(IL '\"{;,
.,;
I 23. _î' .20

7
'r
:g ■ 15 - ~--
4. 9t)8
l
•9 I.(
'::l -.."
•13 ?; ~1 :
·\"" ? ~yt.r!.' ·'T· R !A H S Y 11 v· A ,N l A
i Mordovea"l•J
~< 2543 m
.,,,. _ (814,ft)
2. ■6 ,.
,., T R ,-\ N S ·y L. \' Pi N I A N
• 22 rJ,. A J. P· S .
,,·
Sa""'
1qc ~D~ d_•.J.. ~-- 1111' . . ~

i._OJ,_m_ SO - - 100~ - ~ --
ISO - 20C- - ~
2SO
TIPURI DE BRĂŢĂRI ÎN CIMITIRELE DE SECOL X- XI

În memoria arheologului Petre /ambor
A. Dragotâ, A. S. Niculescu, M. Breazu,

C. M. Urian, I. Biihuţ, A. P. Breazu
Piesele pentru hraţe, au fost foarte diversificate din punct de vedere

tipologic. Materialul cel mai utilizat la confecţionarea brăţărilor. a fost metalul
(aur, argint, bronz. fier). şi într-o proporţie mai redusă sticla. Pe lfo1gă formele
simple, realizate dintr-o bară îndoită, circulară, romboidală sau hexagonală în
secţiune, se disting şi altele mult mai complexe. confecţionate prin turnare.
Prezenţa lor s-a constat21t atât în mormintele de femei. c,ît şi în cele de bărbaţi. Din
punct de vedere funcţional. au fost încadrate în categoria pieselor de podoabă, sau a
accesoriilor vestimentare.
Tipul I a - b ( PI. I ). Majoritatea brăţărilor simple ( forma 4 Giesler ).
circulare sau lenticulare în secţiune. au extremităţile boante sau ascuţite.
Deschiderea lor diametrică este cuprinsă între 4 cm - 7. 8 cm. Se remarcă frecvenţa
lor, în cursul secolelor X - XI. Numărul lor într-un mormânt. oscilează între 2 - 3
exemplare. Din punct de vedere al funcţionalităţii, în general se optează pentru
încadrarea lor în categoria accesoriilor vestimentare sau a podoabelor. Piese
realizate în această manieră, apar în cimitirele de la Alba Iulia - ., Staţia de Sa!mre
" , Alba Iulia - Canton C. F. R. , Alba lui ia - Str. BrÎnduşei"', Blandiana - .. În Vii
1 2
" \ Deva - Micro I 5 5, Gîmbaş - ., Miiguricea " , Hunedoara - ., Dealul Cil

6
9
comori " , Letkes - TeglaegetiJ x, Lopadca Nouă , Orăştie - Dealul Pemilor I
7
punctu I X2 10 , szo b - K.1serd"

o 11 , ·r·11rnşoara
· - c·wre111· ,,-, v-arşan d - ,. M ov1·1a d'intre
1
Ci11R11dca11 /996, 9sqq. Fig. 39. 45. 70: Ci11g11dca11 - /)rogotci 20U2. 43. Fig. 83 - 84.
= =
~ Dragotci - colab. 2003. 208. PI. I/ I. li/ I. MNU Al ha Iulia. III\. 7663. D 5. 3 cm. gr. 4 - 5 mm.
3
/Jragotci - /Jrimda 2000, !Osq: Drogolci - /Jnînda 200/. 298, PI. V/ 2: Ci11g11dcw1 - /)rogotci 2002,
49sq, Fig. 112, 117; f)raRf!lci - co/ah. 2002 d. 40sqq. PI. IV/ I 3.
4
Horedt /9H6. 78. Fig. 35 / 3: Ci11g11dca11 - f)rngotci 2002, 5-1. Fig. I 3 I.
~ Horedt /986, 84sq, Fig. 39; Pintcr /992 - /994, 239sq. PI. 4: Pintcr /994, 9. PI. 4: Ci11g11dca11 -
/)ragotă 2002, 51, Fig. 121.
6
Hampei /905. 532, PI. 371 / 4.
7
Rw,ka / 9 I 3. 178. Piesa este lcnticularr1 în scc\iunc. ~i arc d = 5. 7 cm. A fost i<lcntilicalfl pc bra\ul
stâng al defunctului <lin M. XLIV.
x Rakm· /978, 101, PI. XLIX/ 3, XLVIII/ 8 - 9.
1
' Hore~// /986, 86, Fig. 40 / 3.
111
Pinll'r - L11ca /995, l 9sq. PI. IX/ I - 2, XII/ I.
11
Baka\' /978, 10, I 8 - 2 I. PI. I/ 3. li/ 2, III/ 17. VIII/ 6 - 7. XXII/ 5 - 6.
12
Răd,,-lesc11 - Gâ/1 2001. 156. 164, I 83, Fig. 7 / 10, 8 / 3 - 4, I O/ I.
89
A. DRAGOTĂ şi colab.
11
,·ii " şi Zalău -- Ortdcc i-1_ Uneori. brăţara simplă apare asociată cu varianta
15
împletită. caz întâlnit în M. I /1961 de la Alba Iulia - Canton C. F. R. şi M. I la
Blandiana - ,, În Vii " 16 . În cimitirul de la Szaks - Str. Deâk Ferenc, datat la
sfârşitul secolului al X - lea, inventarul funerar este completat şi de brăţări din
bronz. circulare în secţiune. cu extremităţiile retezate ( d = 7 cm, 8 cm; gr. = 4. 2
. În unele cazuri. extremităţile brăţării simple. au fost decorate cu
17
111111. 4. 3 mm )
incizii subţiri. Această observaţie este susţinută de exemplarele de la Blandiana - ,,
În Vii " 1~ şi Vărşand - ,, Movila dintre vii " l'J. Pentru vestul şi nord - vestul
României. a\'em documentate piese din argint şi bronz la Biharia - Dea/11/ S1111111/e11
- . Oradea - Sa I ca -, I , o ra dea - Ca::.arma H usan·1 or --
,() , , ş1. ş.1c 1-au -, 1.
Tipul Ic ( PI. I ). O variantă similară, descoperită la Gîmbaş - .. AfiiKuricea ...
a fost confecţionată dintr-un fir de sârmă de bronz. circular în secţiune, prezentând
urme de aurire. Singura diferenţă constatată. are în vedere extremităţile. deschise şi
în acest caz, dar terminate în formă de bulbi"-1_ După B. Szoke, brăţările deschise
rotunde în secţiune şi îngustate la capete, se pot plasa în perioada cuceririi spaţiului
ungar (începutul secolului al X - lea - ultimele trei decenii ale secolului al X -
lea) 25 • Pcntr J. Giesler. această formă de brăţară apare în orizontul vechi maghiar.
şi se transmite şi în faza Bijelo Brdo I/ timpurie .
26
Tipul 2 a ( PI. I ). La cumpăna dintre milenii, apare un alt tip de brăţară, tot
cu extremităţile deschise şi ascuţite, însă cu secţiunea rombică. Probabil că, pentru
a lua forma dorită. bara din metal era supusă anterior procedeului baterii. Uneori,
apare în conexiune cu brăţările circulare. lenticulare. sau cu cele torsadate.
Exemplare de acest gen, ne sunt cunoscute din descoperirile de la Homokme&y -
18
S::.e'k'es -, 7 , S za k cs - Str. Dea'k, Ferenc - , y-arşan d - ,, M m·t·1a t 1·111tre 1·11.. " - 9 ş1.
10
Voiteni . Asocierea de brăţară rombică cu brăţară circulară, ne este confirmată şi
de M. 59 şi 72 de la Homokmegy - S::.ekes. datat între a doua jumătate a secolului
al X - lea şi prima treime a secolului al XI - lea · .
11
u Popesrn /956. 90sqq, 11 0sq, Fig. 81 / 3: Ora I 998 - 2000, 498sqq. Fig. I - 11. Accsl lip. apare în
M. 3. M. 6. r-.t. 11 şi M. 34.
i-1 lamhor /983, 513.
~ Dragată - co/ah. 2003. 208, I / I - 2, li / I - 2.
1
1
'' Horedt I 966, 276, Fig. 18 / 2, 4. 7.
17
Mis:âros /962, 202, Fig. 3 I b. I - h. 2.
lh Horcdt /986. Fig. 351 3; Ci11g11dca11 - Drago/Li 2002. 54. Fig. 131.
19
Ora /998 - 2000, 500. Fig. 9.
11
' lOJ/11(1 2002, 138. PI. 5-l / 12 - 13, 58 / -l, 59 / 22 - 23.
1
' Cosma 2002, 138, PI. 176/6.
,, Co.1mll 2002. 138, PI. 179 / 3. 5.
''
• l'opCJrn 1970. 54; Co.1111a 2002, 138, PI. 24-l / :!8.
,-1 lla111pd /905. 532. PI. 371 / 2 - 3.
,1 .,:olie
l" "/ /0-,,J·9 , •,11:,s4.
''' Gicsla /9l-l/, I 33s4.
7
' Gal/i,w - /lajdrik /991-i, 143, PI. X/ I.
,h M,;_1·:âm.1· /962. 205, Fig. 1-l / -~-
'9 Po11c•.1rn I 956, 90. Fig. 81 / I; Oţa /998 - 2000, 50 I. Fig. I:!/ 1\1. -l6.
'" .\Iedele( - li.i11ase - Gti/1 200 I, 99, Fig. 6 / 6.
11
Galli11a - lfajtirik /991-i, l-l6. 149, PI. 111 / 3 - 4, PI. X/ I:!. 13.
90
Tipul 2 b ( PI. I ). În secolul al XI - lea, devine frecvent tipul rombic sau

hexagonal in secţiune, cu capetele boante ( forma 7 Gieslcr ). Comparativ cu tipul 2
a, această variantă este mai masivă. Exemplare care prezintă aceste caracteristici.
au fost descoperite la: Alba Iulia - ., Stafia de Sa/'!'<1re " ;2• Arad - Fâlcfrcir ' •
1
Hunedoara - ,. D<.'alul rn comori " i-1_ Moldoveneşti ". şi Timişoara - Ciorrni . În

16
uncie cazuri sunt ornamentate pe toate feţele cu cerculeţe cu punct inclus. sau pc
două feţe cu incizii transversale. Un exemplar descoperit la Oradea - Ca-;amw
Husarilor, a fost ornamentat cu incizii pe două feţe . Cu prilejul unor construcţii
edilitare, realizate la Foieni ( jud. Satu - Mare ). in anii 1961 şi 1971. s - au
recuperat din morminte deranjate numeroase piese de podoabă şi vestimentaţie.
17
între care se remarcă şi o brăţară clin bronz ele această factură . În opinia lui J.
Giesler, formele 7 şi 8 apar în faza Bijelo Brclo I/ timpurie. fiind asociate cel puţin
cu monede emise de Andrei I. Dispariţia acestor forme, s-a produs cel mai probabil
la limita dintre etapele Bijelo Brdo I şi Bijelo Brdo II ,K_
Tipurile 3 a - 3 b ( PI. 2 ). Reprezentative pentru această gamă de podoabe
sunt şi brciţările lamelare, care se grupează cronologic între secolele X - XI.
Confecţionate dintr-o placă/ lamelă din bronz. prezintă uncie diferenţe sesizabile.
mai ales în ceea ce priveşte extremităţile. Comparativ cu restul corpului. uneori.
capetele sunt mai late, rotunjite sau ovale. ca urmare a procedeului baterii ( forma 3
Giesler ). Trebuie specificat în acest context. că unele piese au extremităţile
perforate. Pe lângă exemplarele simple. neornamentate. distingem piese decorate
pe toată suprafaţa exterioară cu cercuri ştanţate care au un punct înscris, dispuse
într-un rând median. Acestei variante, îi pot fi atribuite. piesele descoperite la Arad
- I. A. S. Ciala -19 , Gîmbaş - ,. Nfi"iguricea „ -1u, Oradea - Pusra Korncsi -1i şi Vărşand
- ,, Movila dinrre vii " -1 2• La Szentes - Borhâ.~jdld, în M. 14, s-au identificat pe
ambele antebraţe ale scheletului de femeie, câte o brăţară lamelară din argint, cu
extremităţile lăţite, şi perforate -1-1_ La Moldoveneşti. în M. XLII, o brăţară lamelară
( I = 7 mm - 13 mm ), decorată cu cercuri punctate, lăţită la capete şi prevăzută cu
orificii, apare în asocire cu brăţară de bronz cu protome unite, inele de păr cu o
extremitate în - S, colan torsadat din bronz şi un inel digital-1-1_ În colecţiile
'
2
Blăjan - Popa 1983, 379. Fig. 3 / 4.
1
'- Hampei 1905, 507sq, D / I.
4
' Roska 19/3, 177sq. Fig. 3 / 13.
'~ Roska /9/4, 130sq. 137sq. Fig. 3 / 12. 6 / 4, 7. 7 / 11: Ci11g11dea11 - Drogotci 2002, 56, Fig. 1--1-1.
:ir, Răd11/esc11 - Gâ/1 2001. I 64, I 83. Fii!. I O/ 2 - 3. 5 - 6. I O.
7
' Nh11eti 2001. 233, Fig. 3 / I. -
8
' Gieslcr /98/, 120. 133 - 146.
31
' Popescu 1970. 53.
411
Hored1 /986. 82. Fig. 38 / 16: Ci11g11dea11 · /Jraw11â 2002. 51. Fig. 120.
41
Popesrn 1970. 54, cal. 68.
42
Popesrn /956, 91. Fig. 83 / 3, 6. M. 11, M. 15.
43
Reves-::_ /996, 301sq. 304sq. Fig. 12 / 35 - 36. Această variantă. databilă în primele 6 decenii ale
secolului al X - lca. dar şi în secolul al XI - lca ( exemplare din hronz J. a fost considerată ca fiind
specifică maghiarilor. Datorită faptului că erau purtate aproape de cot. s-a luai în calcul şi
posibilitatea ca acestea să strângă rm1ncca largă a hainei.
-1-1 RoJka 19/4, 140, Fig. 7 / 9 - 9 a: Horedt /95.J. Fig. 8.
91
A. DRAGOTA şi colab.
Muzeului Smidt. se află o brăţară lamelară din bronz. cu extremităţiilc rotunjite.

decorată cu cercuri punctate ( d = 6. 2 x 6. 4 cm, I = O. 6 - I. 2 cm, gr. = O. 3 cm )
„s_ Brăţări lamelare. ornamentate, ciocănite la extremităţi. şi ornamentate cu
cerculeţe cu punct inclus. găsim în cimitirul de la Csanytelek - Dilitor, încadrat în
secolul al XI - lea -1 6 _
Tipul ::; c ( PI. 2 ). În această categorie a brăţărilor lamelare. putem distinge o
altă variantă. ale cărei extremităţi sunt îndoite în formă de buclă ( forma 2 Giesler).
Cca mai veche piesă. ornamentată pe exterior cu trei rânduri de puncte imprimate
prin batere. a fost descoperită la Orăştie - Dealul Pemilor X8, într-un cimitir
„
aparţinând grupului Ciumbrud . Astfel de piese. cu extremităţile în formă de
7
buclă. apar la Alba Iulia - ., Staţia de Sa/rare " .. • Galoşpetreu -1 , Szentes -

8 9
Borhâsfc'i/d , Szob - Kiserdo şi Vărşand - ,, Movila di11tre ,·ii " . Între brăţările
50 51 52
lamelare. cu extremităţile îndoite în formă de buclă, se remarcă şi o piesă din fier.

descoperită în M. 46 din necropola de la Maticane - Breg. datată între secolele X - _
XI. În acest mormânt dublu ( femeie şi copil ). s-a identificat pe oasele antebraţului
drept al femeii. o brăţară din fir gros de fier, rectangulară în secţiune. cu
extremităţile îndoite în formă de buclă . Un sistem de închidere diferit, de tip
51
balama, s-a remarcat la o brăţară lamelară, descoperită în M. 16 din această

necropolă. O altă brăţară din acest mormânt, de aceeaşi formă. se află în stare
fragmentară, lipsind chiar partea sistemului de închidere. Cele două brăţări. au fost
decorate cu motive geometrice incizate şi puncte s-1_ Probabil că. la ambele forme
de brăţări lamelare ( cu capetele rotunjite şi perforate. sau îndoite în formă de
buclă), sistemul de închidere, consta dintr-o clemă realizată din fir subţire de
sârmă. Nu este exclus ca, varianta cu extremităţile perforate, să deţină la sistemul
de închidere, o piesă complementară, realizată din bandă cu orificii la capete. B.
Sziike, plasează ambele variante de brăţări lamelare, în perioada cuceririi spaţiului
ungar (începutul secolului al X - lea - ultimele trei decenii ale secolului al X - !ea),
şi admite existenţa lor şi în perioada arpadiană timpurie ( ultima treime a secolului
al X - lea - secolul al XII - !ea ) 55 . Aceste forme, care apar în mediul maghiar
vechi sunt frecvente şi în faza Bijelo Brdo I. Ele dispar Ia finalul acestei faze 56 .
-1< Kiss 2000, 269. PI. 91 / 10. Locul de pro,cnicn\.'I al piesei este necunoscut.
-1,, S:j/1 /9.JJ. XII B / 7 a - c, 8 a - c.
-l? Pinter - Bon~(fka 200/. 332, Fig. 5 / 20.
-1~ Ci11g11d1'a11 - /Jragotă 2002, 41, Fig. 75.

-1,i Chidioşan /965. 236,240. Fig. 2: Cosma 2002, 138. PI. 102 / 3.
<o Rhh: I 996, 30 I. 304. Fig. I O / 26. M. 12 ( femeie ). ,I\ ca pc licean: antchra\. câte o hr.ltanl plată
din argint. cu capetele răsucite. Una dintre piese. s-a pierdut. Cu o singur.'I e:xccptic. toate brătărik
<le acest gen apar în mormintele de femei, fiinu utilizate în primele ~ase decenii ale secolului al X -
lca. Cca mai timpurie emisiune monetar.l. asociată cu aceast.'1 bră\ar.l. este datată dup.l anul 920.
1
' /Jukar /978. 14, PI. III/ 16.
Iii, . .
· - Pop1'sct1 / 956, 91. Fig. 83 / I, 7.
< Jo,·11110,·ii: - I '1il,.sC11101·ii· I 981, Y 2➔ 5 / 2 /I: 6.
1
S.j }O\'C/1/()\'/(' - I '11k.HIIIU\'ii· I 981, Y 240 / 2 / I - Y 240 I 2 / 2 : 9 - I O.
"S:iik" 1'}59, 39s44.

s
'' Gin/a I 98 l, 120, 133 - 136.
92
Tipul 4 a - 4 d ( PI. 3 ). Nu putem omite din această categorie, hrâfârile

torsadare. destul de frecvente în inventarele necropolelor din secolele X - XI. Se
pot remarca şi în această categorie, cel puţin două variante, diferenţiate din punct
de vedere al sistemului de închidere. Foa11e răspândită a fost brăţara împletită din 2
- 3 fire de bronz ( în prealabil, firul de sârmă a fost îndoit ). ale cărei capete se
terminau unul în cârlig. iar celălalt în formă de buclă.
Un alt mod de închidere, dealtfel cel mai arhaic. se poate constata la piesa
provenind de la Alba Iulia - ., Staţia de Salvare " 57 . Brăţara descoperită în M. 405.
a fost realizată din 2 sârme groase de bronz răsucite. capetele fiind unite cu ajutorul
unui fir de sârmă. mult mai subţire în diametru. înfăşurat pe toată zona de îmbinare.
Un alt exemplar descoperit la Vărşancl - ,, Movila dintre vii " ss era confecţionat
din bronz. în aceeaşi manieră. doar că închiderea se realizează cu extremităţile unui
singur fir. La Vărşand - ,, Movila dintre vii ", avem atestată şi varianta cu sistem
de închidere. compus din buclă şi cârlig 59 . Aproape identice sunt şi cele două piese
care provin din cimitirul de la Blandiana - ,, În Vii " 60 . O brăţară ce provine din
cimitirul de la Szaks - Srr. Deak Fcrenc. a fost realizată prin împletirea a trei fire
de sârmă de bronz ( ci = 6. 45 cm )61. Din M. I / 1961, dezvelit la Alba Iulia -
Canton C. F. R. de către Alexandru Popa, provine o brăţară împletită din 3 fire ( d
= 5. 6 cm, gr. = 3 mm ), a cărei sistem de închidere a fost realizat prin răsucirea
capetelor62 . Asemănătoare cu aceasta, este piesa descoperită în M. 24 de la
Homokmegy - Szekes 63 . O brăţară din bronz, cu extremităţile răsucite şi apoi
rulate, s-a găsit în M. 139, din cimitirul de la Vukovar - Lijeva bara, datat între
anii 950 - I 150 6.i. În această categorie a brăţărilor torsadare, se poate distinge o
variantă, la care ambele capete sunt sub formă de buclă. Descoperirile din Europa
de sud- est şi centrală, susţin plasarea acestor piese în intervalul secolelor X - XIII.
Pentru spaţiul bănăţean, reprezentative sunt descoperirile de la Cuptoare. Şopotu
Vechi şi Gornea - Căuniţa 6 "'. Tipul 5 Giesler, mai este atestat în cimitirul de la
Moftinu Mic, în M. I066 . B. Sz(Jke, consideră că, tipul de brăţări împletite, cu sistem
de închidere buclă - cârlig, pot fi încadrate în perioada cuceririi spaţiului ungar (
începutul secolului al X - lea - ultimele trei decenii ale secolului al X - )ea ) 67 . J.
Giesler plasează formele 5 şi 6 ( ? ), în orizontul vechi maghiar. Ele se regăsesc şi
pe durata fazei Bijelo Brdo I/ timpurie r,s_
57
Blăjan - Popa 1983, 379, Fig. 3 I 2.
,M Popesrn 1956, 91. Fig. 83 / 2; Popescu 1970, 54, cal. 71.
59
Popesrn 1956, 92sqq. Fig. 85 / 2, 88 / 1. M. 15. M. 47 ~i 1\1. 52.
60
Horedt 1986, Fig. 35 / 5; Ci11g11dea11 - Dragată 2002. 54, Fig. 132 - 133.
1
" Meszâros 1962. 202, Fig. 3 / a. I - a. 2.
" Dragotă-cola/J. 2003, 208, PI. I/ 2, li/ 2. MNU Alba Iulia. Inv. 7664.
2
63
Gallina - Hajdrik 1998. 139, PI. X I 3.
~ Vinski 1959. 102. PI. XXXIX / 36. Autorul cercetărilor. precizează descoperirea a 50 de hră\ări 'in
6
acest cimitir.
65
reic11 l 99R. 138sq, Fig. 4 71. 48 / I - 6, 49.
61
' Cosma 2002, 139. PI. 151 / I.
7
" S=6ke 1959. 39sq.
nM Giesler 1981, 133 - 136.
93
A. DRAGOTĂ ~i colab.
Tipul 5 a ( PI. 4 ). Brăţările împletite. cu protomele turnate. au constituit cel

mai probabil. modelul pentru cele realizate prin turnare, răspândite la un orizont
cronologic mai târziu. În curtea castelului Zsennye ( Jud. Vas ). s-au descoperit
într-un vas ceramic cenuşiu. trei brăţări. confecţionate din 3 - 7 fire de electron
împletite. Protomele, au fost turnate. La baza lor. se află câte o verigă incizată. care
marchează zona de contact cu extremităţile brăţării. Diametrul maxim al pieselor
69
este cuprins între 7. I cm - 9. O cm. iar greutatea. între 58. 9 g - 134. 559 g . Au
existat diverse opinii, în legătură cu încadrarea cultural -cronologică a acestei
forme de brăţări. S-au datat fie în secolele II - IV p. Chr.. fie în secolul al X - lea, în
perioada migraţiilor. După alte păreri. aceste piese, ar putea fi atribuite sciţilor .
70
Originea acestei variante. ar putea fi căutată în spaţiul răsăritean. mai precis în

sudul Rusiei, de unde s-au răspândit pe calea comerţului . Pentru spaţiul românesc
71
şi croat. nu avem documentată această variantă de brăţară. Remarcabile sunt mai

ales hriiţârile fumate cu protome ( şarpe, câine. pasâre, lup ? ). deschise sau
închise.
Tipul 5 b ( PI. 4 ). Varianta cu capetele deschise, a fost turnată din bronz.
imitând destul de fidel răsucirea a 2 - 3 fire. Extremităţile au fost reprezentate prin
două capete de animal, bine reliefate, ale căror boturi sunt puternic aplatizate prin
batere ( forma 8 Giesler ). Ochii sunt boltiţi spre exterior, iar pleoapele sunt
accentuate. În general, bărbia este crestată oblic. Piese aparţinând acestei variante.
au fost identificate în spaţiul românesc la: Alba Iulia 72 , Timişoara - Cioreni n şi
Vărşand - Laposha/0111 ~. O brăţară de această factură, având capetele deschise. s-a
7
identificat în necropola de la Szentes - S-;.e11tlâs/6, fiind datată în secolul al XI -

lea 75 . J. Giesler, pledează pentru apariţia brăţărilor turnate cu protome ( forma 8 )
în faza Bijelo Brdo I / timpurie 76 . Această formă de brăţară, ce apare destul de
frecvent în conexiune cu forma 7, dispare undeva la limita dintre etapele Bijelo
Brdo I şi Bijelo Brdo li 77 . Pentm B. S=iike. formele turnate ce imită torsadarea.
apar în perioada arpadiană timpurie 7~. În tipologia brăţărilor cu protome.
întocmită de L. Kovacs, această formă corespunde tipului 3 a, şi se poate data în
secolul al XI - lea 79 •
69
Kiss 2000. 264. PI. 88 / I - 3.
711
Mârkinl; Poli /932 - 33. 62s4q.
71
J\lârkinl; Poli /932 - 33, !Us4.
7
~ Hol"l'dt 195H h, 52, Fig. 21 / I; Ko1·âcs /99-I. 123. Fig ..~I/ Tipul .h; Ci11g11dea11 - Dragot,i 1002.
60. Fig. 161. MNU Alba Iulia - inv. 5417. 5422. Dimensiuni: d = 6. 5 cm - 7 cm, gr. = 4. 5 cm - 5
111111.
71
R,id11le.H·11 - Cei/I 200 I, 155, 183. Fig. 3 / I.
7
~ /)0111011koJ /908, 71; Roska l'N I. 52sq. Fig. 24 /I; Popt•srn /956. 90. 95, 11 O, Fig. 81 / 2. 90 / I;
Thmdon•.1rn /976. 11 ls44, Fig. I I 4; Kol'iin /99-1. 123. Fig. 31. O briltarâ de accsl lip. a mai fosl
achizitionată inainlc de începerea silpăturilor.
7
' S::.dl /9-11. IX A/ I a - h.
71
' Gil•J/n I 98 I, 120.
77
Gi,·.1/n / 98 /. 1.B - 136.
7
~ S=cike I 959, 39s4.
N Kc}\'(ÎCJ /99-I, 13.l
94
Tipul 5 c ( PI. 4 ). Se aseamana cu varianta anterioară, în privinţa

onfiguraţiei capetelor şi a gâturilor. singura diferenţă fiind constatată la gurile
leschise, care sunt mai înguste şi mai subţiri şi sunt unite. În legătură cu acest
:lement de unire, mai subţire şi mai îngust la gurile şerpilor. s-a considerat că
niţial a avut un rol numai la turnare. ulterior. la finalizarea podoabei fiind
ndepă11at so_ Acest gen de brăţară este prezent în inventarele cimitirelor de la Arad
Fiild\'Clr si, Mîsc:/c, Moldoveneştis', Orade:/-1 şi Vărşand - Loposhalon/'. La
:songrad - Bokrospart, într-un mormfmt de femeie ( M. 5 ), s-a găsit o brăţară
urnată ce imită torsadarea, cu protome unite. Inventarul acestui mormânt. a mai
·ost compus dintr-o brăţară rombică de bronz. pe antebraţul stâng. două inele de
)uclă. un colan torsadat, opt mărgele din sticlă. opt pandantivi cordiformi dublii şi
111 denar emis de Ştefan I. identificat în gură'<'_ Această \ ariantă. corespunde
·ormei 3 b din tipologia lui L. Kovâcs. şi se poate data la începutul secolului al XI -
ea s7 _ Apropiată din punct de vedere tipologic acestei game este brăţara de la
vlîsca, cu deosebirea că este rombică în secţiuneHH_ O ipoteză mult mai complexă,
egată de tehnica de confecţionare, avansează M. M. Popescu. Acesta opta pentru
ratarea separată a corpului brăţării ( răsucită din 3 fire de sârmă ) şi a piesei de
egătură, turnate ( reprezentând cele două capete de animal unite ). După
111troducerea piesei de legătură în extremităţile brăţării. peste zonele de îmbinare se
infăşura sârmă subţire s _ De fapt, M. M. Popescu le confunda cu varianta 5 a, care
9
:iu este atestată în spaţiul românesc.

Tipul 5f ( PI. 4 ). O brăţara cu protome unite. realizată din bară de argint.
:.:irculară în secţiune, şi ornamentată cu model oblic în .. X ·•. s-a descoperit în M.
188 de la Bijelo Brdo - Str. Veneţic/l . În tipologia lui L. Kovâcs, piesa se
0
incadrează în tipul I d, a cărui existenţă ar putea fi plasată între a doua jumătate a

secolului al X-lea şi mijlocul secolului al XI - lea 'JI_ Forma Id Kovacs, mai este
semnalată la Szeged ( Corn. Csongrâd )9~ şi Tiboldar6c ( Com. Borsod - Abauj -
Zemplen) '),_ Varianta aceasta este menţionată şi în M. 27 (femeie) de la Nytra (
Slovacia ), unde apare în conexiune cu o brăţară rombică în secţiune, cu
extremităţile ascuţite, şi cu două exemplare plate 'J-1_
XII
K1)\'{ics /994, 119.
xi Ham11el /905, 583sqq, Fig. 33, B / I - 2: Kovcîcs 1994. 120.
x: Hampei /905. 659, PI. 70/ I - 2; K1mic.1· /99./, 125.
xi Ro.1ka /914. 140, Fig. 7 / 4 - 4a; K1mîcs /994. 129.
4
X S::.âm~ JH93, 142, Fig. 15: Ha11111el /905, 666sq, PI. 75 / 15: Po/}{'sc11 /970. 5-L cal. 69: K1mîcs
/994, 125.
x~ Ro.1ka /941, 52: Kowîcs /994, 123.
x~ Mcîrki1u; Poli 1932 - 33, 68sq, Fig. 17.
87
Kol'CÎCS /994, 133.
xx Ha111pel /905, 651.
X'> Popescu 1970, 25, 54.
10
' Rru11!i111id /903 - /904, Fig. 21.
11
' K1mîcs /994. 120, 133.
2
'' Kovcîc.1 /994, 128.
11
' K1mîc.1 /994, 129.
14
' Kowic.1 /994, 126.
95
Tipul 5 d. 5 e. 5 i ( PI. 4 - 5 ). Alte variante de brăţări cu protome. avem

documentate în spaţiul croat. Astfel. în M. 374 şi M. 444 de la Vukovar - LUe\'ll
ham, s - au descoperit două brăţări cu capete de şerpi . După tipologia lui L.
95
Kod1cs. exemplarul din M. 374, poate fi plasat în tipul 2 b, iar cel din M. 444, în
tipul I a 96 • Tipul I a, se particularizează prin redarea plastică a capetelor. În
secţiune sunt rotunde. sau pătrate. Din punct de vedere cronologic, tipul I a. a fost
răspândit la un interval cuprins între a doua jumătate a secolului al X - lea şi
mijlocul secolului al XI - lea '17 _ Tipul 2 b. a fost confecţionat în general din bronz.
mai rar din argint. arc secţiune circulară. subţire. iar capetele de şerpi sunt
reprezentate prin două proeminenţe alăturate. Iniţial, nu s-a exclus ipoteza că.
această variantă ar putea constitui baza pentru evoluţia acestor brăţări. Exemplarele
de această factură. se pot data între al treilea sfert al secolului al X - lea şi până în
secolul al XI - lea ,;~_ La lkervar - Str. Virâ,R, într-un mormânt de fată ( M. 116 ). se
afla pe antebraţul stâng. o brăţară turnată din bronz, cu protome ( tipul Kovacs I a).
Din acelaşi mormânt. s-au mai recuperat 6 pandantivi cordiformi dublii. inele
digitale simple şi un inel de păr. cu o extremitate în -S ( tipul Giesler II / 4 ) 99 .
Forma I a Kovacs, s-a mai găsit împreună cu o brăţară împletită din 4 fire de
bronz, în M. 692 (femeie) de la Halimba - Cseres ( Corn. Veszprem) 100 .
Tipul 5 g ( P~5 ). Spaţiul balcanic, ne oferă o altă variantă în cimitirul de la
Maticane - Breg, plasat între secolele X - XI. unde pe antebraţul drept al unui
schelet de femeie ( M. 97 ), s-a identificat o brăţară din fir gros de bronz. eliptic în
secţiune. cu protome la extremităţi ( capete de viperă ? ) . Alte două brăţări cu
101
capete de şerpi deschise sunt menţionate la Svinjarevci. Au fost încadrate de către

L. Kovacs în tipul 5 a, insuficient cunoscut în literatura de specialitate 102 .
Tipul 5 h, 5 j ( PI. 5 ). După tipologia lui L. Kovacs, în spaţiul românesc mai
sunt atestate următoarele variante: I b - Arad 103 şi 2 a - Vărşand 10.i_ Tipul I b. a fost
turnat în general din bronz, şi este mai ales pătrat în secţiune. Gurile animalelor
sunt larg deschise. iar elementul de unire este neted. În unele cazuri. gâturile
capetelor de animale sunt mai groase în diametru. în comparaţie cu corpul brăţării.
Din punct de vedere cronologic. această variantă poate fi datată asemenea tipului I
a . Tipul 2 a. a fost realizat prin turnare. şi se particularizează prin secţiunea
105
rotundă sau pătrată. Gâturile animalelor au grosimea identică cu corpul brăţării.
4
~ Vi11ski /959, 103. PI. XXXVIII/ 26- 27; Ko\'lio /99.J, U0.
% K1min· /99.J, 130.
17
' Ko,·âcs /99.J, 132.
1
' ~ K1mic.1· /99.J, 133.
11
' ' Kiu 2000, 60, PI. 48 / I - 11.
11 1
" Tiiriik /')62, 157s4, PI. XLV; Ko\'lÎCJ /99.J, 123.
1111
Jo1·a11m·1i - I ·,t1.:sw101·1c I 98 I. Y 248 / 2 / I : 6.
111
c K1mic.1· /99.J. 128, 133.
1111
/lw11111•/ /905, 506, Fig. 21 2; Ko,·iin /99.J, 120.
lll-l /)0111011/.:0.1 /9UN, 71; Kol'(ics /99.J, 123.
111
~ K,mics /99.J, 132.
Gurile animalelor m1 sunt larg deschise. Acest tip, se răspândeşte începând cu a

doua jumătate a secolului al X-lea 106 .
De la Foieni, dintr-un mormânt de femeie ( M. 32 ), provine o brăţară
turnată, ce imită torsadarea. cu protome deschise ( d = 6. 2 cm ). de tipul 4 a în
tipologia lui L. Kovâcs ' 07 . Tipul 4 a, databil în secolul al XI - lea. se remarcă prin
capete de şerpi mai groase decât brăţara, ce stau pe gâturi netede şi secţiunea în
formă de .. D" a corpului brăţării ' ~. O asociere între această formă şi tipul 5 b ( 3
0
a Kovacs). este susţinută de M. 15 de la Homokmcgy - S-:.ekes ' 09 .

Tipul 6 ( PI. 5 ). Brâţârile din sticlă sunt documentate, începând cu secolul al
XI - lea. Acestea vor cunoaşte maxima răspândire doar în secolul următor. Au fost
confecţionate dintr-o bară de sticlă circulară, elipsoidală sau semicirculară în
secţiune. Sticla din care au fost lucrate, are nuanţe de albastru sau verde închis.
Unele exemplare, au corpul neted, iar altele au ornamente aplicate în relief.
Frecvenţa acestor podoabe. se poate constata şi în spaţiul bănăţean. în descoperirile
de la Cuptoare - Sfogea, Caransebeş - Mâhala şi Şopotu Vechi - Mârvilâ 110 . La
Curtuişeni - Dealul Mânâstirii. un fragment de sticlă albăstruie, ornamentat cu
două rînduri paralele de incizii, ar putea să provină de la o brăţară' . Într-un
11
mormânt de femeie ( M. 20 ), dezvelit în necropola de la Maticane - Breg, se aflau

I O brăţări din sticlă, toate pe oasele antebraţului stâng. Piesele au fost confecţionate
din sticlă neagră, şi aveau aceeaşi formă. Diametrul lor, a fost cuprins între 6. 77
cm - 7. 31 cm 112 .
În spaţiul croat şi transilvan, nu avem atestat acest gen de brăţări.
Se poate observa din cele prezentate mai sus, gama variată a brăţărilor din
această perioadă a secolelor X - XI. În foarte multe cazuri, anumite variante s-au
răspândit pe spaţii geografice destul de mari, la comunităţi etnice diferite.
III(, Kovacs /994, 133.

1117
Ne111e1i 2001. 233sq, Fig. 3 I 2.
III~ Km·acs /994, 133.
im Ca/lina - Hajdrik I 99H, 138, PI. X / 2 - 3.
1111
7"eirn /998, I 39sq, Fig. 50 / I - 6, 51 / I - 5.
111
Cosma 2002, 139, PI. 97 / I.
11
~ Jovanovii: . I '11k.l·anov1i I 9R I, Y 242 / 3 I I - Y 242 / 3 I 2.
97
A. DRAGOTA şi colab.
ActaArchHung Acta Archaeologica Academiae

Scientiarttm Hungarirne, Budapest.
Apulum Apulum. Acta Musei Apulensis, Alba Iulia.
ArchErt Archaeologiai Ertesitii, Budapest.
Arch]ug Archaeologia Jugosla\'ica, Beograd.
Corviniana Acta Musei Corviniensis, Hunedoara.
CA Cercetări Arheologice. Bucureşti.
CCA Cronica Cercetărilor Arheologice.
Cumania Bciks - kisk1111 Megyei M1i:e11111ok Kii:le111h1yci.
Kecskemet.
Dacia Dacia. Recherches et decmf\·ertcs archhJ/ogiqucs cn
Rownanie: N. S. - Re,·ue d' archl;ologie et d' histoire
a11cie1111e, Notf\·elle Serie, Bucarest.
DolgSzeged Dolgo:atok. A. M. Kir. Ferenc: Jâ:sef
T11do111611yegyetem Archaeologiai lnte:etebM, Szeged.
FolArcl, Folia Archaeologica. Budapest.
FVL Forsch1111ge11 :ur Volks - 1111d La11desk1111de, Sibiu.
InvArch Inventaria Archaeologica, Pristina.
JAME J6sa Andrcis M1i:e11111 E,-kiinyve, Nyfregyhaza.
MCA Materiale şi Cercetiiri Arheologice, Bucureşti.
MFME- StudArch A Mora Ferenc M1i:e11111 E1-kb11_,·1·c. Studia
Archaeologica, Szeged.
PA Patri111011i11111 Apulense, Alba Iulia.
PZ Priihistorische Zcitschrifi, Berlin -Mainz.
StComSibiu Studii şi Co1111111icâri ,\111=e11I Brukemhal. Sibiu.
StudCom Studia Comitatcnsia. Ta1111/111â11yok Pcst 111cg,·c
1111i:e11111aibâl, Szcntcndre.
VAH Varia Arclwcologica H1111garica, Budapest.
Vjesnik Vjc.rnik Hn·at.~kogo Arhcoloikogo Dru.{f\'(/, Zagreb.
98
BIBLIOGRAFIE
Bakay 1978
K. Bakay. Ho1!f'oglalâs - <;.,. cî/lamalapftcîs - kori temet/ik a::, Ipo(v
111rnt<;11_ Studia Comitatcnsia 6. Szentendre. 1978.
Blăjan-Popa 1983
M. Blă_jan. Al. Popa. ( 'ercetârile arheologice de la A/ha Julia - ,,
Stafia de Salvare ". MCA XV. 1983. 375 - 380.
Brunsmid 1903 - 1904
.J. Brunsmid. Hr\'(/tskc sredo1'jd11e st urine, Vje.rnik H,waskoga
arheolo.{koga dm.{trn 11. s., .\'\'. VII,'Zagreb, 1903 / 4, 30- 97.
ChiUioşan 1965
N. Chidioşan. Mormîntul din perioada feudalismului timpuriu de la
Galoşpetreu ( raion Afarghitu ). - Dus Grah 1011 Galoşpetreu ( Raion
1
Marghita ) aus dcrfi·iil!f<'Udalen Zeit. StComSibiu 1965, 237 - 243.

Ciugudean 1996
H. Ciugudcan. A1111I 1000 la A/ha Julia. Între istorie şi arheologie.
Catalogul expo:::,if iei. Alba Iulia, 1996.
Ciugudean - Dragotă 2002
H. Ciugudean, A. Dragată, Cil·ilizaţia mediemlâ timpurie din
Transilvania: rit şi ritual funerar ( secolele IX - XI ). Catalogul
expo:::,iţiei. Alba Iulia, 2002.
Ciugudean - colah. 2003
H. Ciugudcan, R. Ciobanu, V. Moga, M. Drâmbărean, C. Inel. A.
Gligor. D. O. Dan. G. Rustoiu, A. Dragată, C. Plantos, Necropolele
oraşului A/ha Julia - din preistorie în -:.orii evului mediu - Catalog de
expo:::,iţie, Alba Iulia, 2003.
Cosma 2002
C. Cosma. Vestul şi nord - vestul României în secolele VIII - X ci. H.,
Editura Nereamia Napocae, Cluj - Napoca 2002.
Domonkos 1908
J. Domonkos, A Lopos - ha lom ( Arad 111. ). I Der Lopâs -Hiigel,
Komitat Arad). ArchErt 28, 1908, 55 - 78.
Dragotă - Brânda 2000
A. Dragată, D. S. Brânda, A/ha Iulia - Str. Arhim. Iuliu Hossu. CCA
XXXIV, 2000, I Osq.
Dragotă - Brânda 2001
A. Dragotă, D. S. Brânda, Necropola medieval - timpurie de la Alba
Iulia- Str. Arhimandrit Iuliu Hossu ( fostâ BrÎnduşei ). Siipâturile de
salvare din mwl /999. Apulum XXXVII VI, 200 I, 289 - 318.
99
A. DRAGOT Ă ~i colab.
Dragotă - colab. 2002 a

A. Dragată, A. Niţoi, I. Băbuţ. A. Bădescu, D. Berariu. C. Cioancă. R.
Crăciun, V. Deleanu. R. Gheorghiu. I. Lascu, D. Miloş. N. Neag. C.
Nicoară, R. Ota, C. Păun. C. Soare. V. Ştefu. D. Trif. C. M. Urian.
Alba Iulia, jud. A/ha. Punct: Str. Arhimandrit Iuliu Hossu ( fostâ
Brânduşei). Cod sit: 1026. 09. CCA XXXVI, 2002, 34sq. PI. I O.
Dragotă - colab. 2002 b
A. Dragată, V. Deleanu. C.- M. Urian. I. Băbuţ, A. Niţoi. V. Ştefu. D.
S. Brânda, Sâpâturi de salmre În cimitirul de la A/ha Julia - Srr.
Arhimandrit Iuliu Hossu ( fostâ Brânduşei ). 111 111e111oria111 .\'icolae
Branga. PA II, 2002, 38 - 57.
Dragotă - colab. 2003
A. Dragată, C. M. Urian. I. Băbuţ. A. S. Niculescu, A. P. Costea. M.
Breazu, Archaeological researches in Alba lu/ia - .. Spita/11/
Veterinar " and „ Camon C. F. R. " ( 1961 - 1962 ). fo 111e111oria111
Radu Popa. Temeiuri ale civiliza{ iei româneşti În context european.
Coordonatori : Daniela Marcu Istrate, Angel Istrate, Corneliu Gaiu.
Complexul Muzeal Judeţean Bistriţa - Năsăud, Editura Accent. 2003.
207 - 217.
Gallina - Hajdrik 1998
Z. Gallina, G. Hajdrik. JO - 11. sz.azadi temetores=let Homokmeg:y -
Szekesen. I Der Friedhof des gemeinen Volkes a11s de111 JO - 11. Jh. in
Homokmegy - Szekes. Cwnania 15, 1998, 133 - 179.
Giesler 1981
J. Giesler, U11ters11chu11ge11 :ur Chronologie der BUelo Brdo -K11/t11r.
Ein Beitrag zur Archăologie des JO. wul 1 ]. Jahr/11111derrs im
Karpatenbecken. PZ 56, I, 1981.
Hampei 1905
J. Hampei, Alterthiimer des friihen Mittelalters 111 Ungam. l - III.
B udapest, 1905.
Horedt 1958
K. Horedt, Unters11ch1111gen :ur Friihgeschichte Siebe11b11rge11s,
Bukarest, 1958.
Horedt 1966
K. Horedt, Die Ansiedl1111g ,·011 Blandiana. R{~\'lm Onişrie. am
Ausgwzg des erste11 Jahrta11se11ds 11. Z.. Dacia N. S. X I 1966. 261-290.
Horedt 1986
K. Horedt, Siebenbiirg,'11 im Friihmittelalta. Bonn. 1986.
Iambor 1983
P. Iambor, Sondajul arheologic de la Zaltiu - Ortelec ( Jiul. S,ihţj ).
MCA XV, 1983, 513 - 514.
Jovanovic - Vuksanovic 1981
V. Jovanovic, L. Vuksanovic, .Haril:ane necropole sud - slm·e de X" er
XI" siecle. lnvArch, 25, 1981 ( Y 239 - 248 ).
100-----------------------------
Kiss 2000
G. Kiss, Vas mcgye 1O - 12. s::.â::.adi sfr - es kincslelcteinck,
Szombathely. 2000.
Kovacs 1994
L. Kovâcs, Das _fi-iilwrpadenz.eitlichc Grâherfeld von Sz.abolcs. VAH
VI, Budapest, 1994.
Markine Poli 1932 - 33
K. Markine Poli, A z.scnnyei kincs. ArchErr XL VI, 1932 - 33, 62 - 84.
Medcleţ - Tănase - Gali 2001
Florin Medeleţ. D. Tănase, E. Gali, X. Sz.(btdi hon/cJglalâs kori
remer(;res=ler Vejte11 ( Teme.\· megye, Romc'mia ). ArchErr 126, 2001,
99 - 112.
Meszaros 1962
Gy. Meszaros, A szakcsi X szâzadi te111et6111aradvâny. I Der
Griiberfeldrest wts dem JO. Jh. Im Sz.akcs. ArchErt 89, 2, 1962, 200 -
210.
Nemeti 2001
J. Nemeti, A medfjenyi ( Foieni ) Ârpâd - kori temet(iresz răvid
attekintese. JAM f:, XLIII, 200 I, 225 - 239.
Oţa 1998 - 2000
S. Oţa, Pieces inedites ele la Collecrion du Musee National ci' Histoire
de la Roumanie decouvertes dans la necropole du XI l'lllc siecle de
Vărşand - ,, Movila dintre vii " ( dep. d' Arad). I Unpuhlished pieces
discovered in rhe graveyard Vârşand - ,, Mound het1i·een Vineyards "
( Arad county ) ,!i-0111 Collections <!f National History Museum of
Romwzia. CA XI, partea II, 1998 - 2000, 497 - 505.
Pinter 1994
Z. K. Pinter, Das mittelalterliche Schwert aus dem Reitergrab 111
Diemrich - Deva, FVL 37 - 2, 1994, 5 - I O.
Pinter - Luca 1995
Z. K. Pinter, S. A. Luca, Necropola medieval - timpurie de la Orăştie
- Dealul Pemilor, punctul X 2 / 1992 - 93. Con1iniana I, 1995, 17 - 44.
Pinter - Boroffka 2001
Z. K. Pinter, N. G. O. Boroffka, Necropola de tip Ciumbrud de la
Orăştie „ Dealul Pemilor ", punct X8. Apulum XXXVIII / 1, 200 I,
319- 346.
Popescu 1956
D. Popescu, Cercetări arheologice în Transilvania (fi). MCA II, 1956,
89 - 152.
Popescu 1970
M. M. Popescu, Podoahe medievale în Ţările Române, Editura
Meridiane, 1970.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 101
Rădulescu - Gali 2001

A. Rădulescu. E. Gali. Dus la11d11a/1111e:eitliche Grâbe,)eld 1·011
Teme.\Titr ( Timişoara) - Csâkaerdb. ActaArchH1111,.; 52. I - 3. 200 I.
155 - 193.
Rcvcsz 1996
L. Revesz. H01?fog/alits kori temetâ S=emes-Borhlisfhldân ( S:a/}(î
Jitnos Gyâzo âsatâsu 11yomâ11 ). - Ein landnahme:eitliches Griibe1feld
in S:entes - Borhâ\/ă/d ( Nac/1 cler Ausgrabu11g 1·m1 .lânos (j_1/i::,7
Sz.abâ ). M FM E - Stuc/Arch 2, 1996, 299 - 336.
Roska 1913
Marton Roska, Ârpâdkori temetâ Vajdahunyadon. - Sep11/t11res de /'
epoqued'Arpad, a Vajdahunyad. Dol,.;S:e,.;edIV, I. 1913. 166-198.
Roska 1914
Marton Roska, Ârpâdkori temeio Va,:fa!l'Cin. - Cimetih-e de /' (;{JOljll('
des Arpcides â Vâ,jalva. DolgSz.eged V. I, 1914, 125 - 187.
Roska 1941
Marton Roska, A Gyulavarscindi (Arad M.) Lapâsha/0111 reregtani
vis:onyai. - La stratigraphie de la colline „ Laposlw/0111 " de
Gyulavarsând. Dep. Arad. Fo/Arch III - IV, 1941. 45 - 56.
Szaraz 1893
A. Szaraz, Nagyvaradi lelet. ArchErt XIII, 1893. 140 - 1-l2.
Szell 1941
M. Szell, XI. szuzadi temetok Sze11tes kâmyeke11. - Les cimetihes d11
0111
XI ' t' siecle aux em·irons de S:entes. Fo!Arch lII - IV. 19-l 1. 231 -
267.
Szokel959
B. Szăke, A Bjelobrdoi k11lt11rârâl. ArchErt 86, I, 1959. 32 --l7.
Theodorescu 1976
R. Theodorescu, Un mileniu de artă la Dull(irea de Jos ( -100 - /.100 ).
Bucureşti. 1976.
Torok 1962
Gy. Tărăk, Die Beu-0l111er 1·011 Halimba im JO. wul 1 I. Jahrhundat.
Budapest, 1962.
Ţeicu 1998
D. Teicu. Banatul 111011ta11 În evul mc'diu. Timişoara. 1998.
Vinski 1959
Z. Vinski, Ausgrabw1ge11 in Vuko\'llr, Archlug lll, 1959, 99 - 110.
102----------------------------
Types ol bracelets in necropolises ol 1O- 11 centuries
I,, memory of the archeologist Petre lambor
The pieces for arms were rnuch diversified from the typological point of
view. The most uscd material rnanufacturing them, was the metal ( gold, silver,
bronze, iron ), and in small proportion, the glass. About simple forms, made at
bended bar, in section circular, rhomboidal, or hexagonal, are distinguishing others
more complexes, manufactured by casting. Their presence was found both in
women graves, and men graves. Frorn functional point of view, they were framed
in ornamental pieces, or clothing accessories.
Type I a - b ( PI. I ). The majority of simple bracelets ( the forrn 4 Giesler ),
which has circular or lenticular section, have blunted or sharpened extrernities. Their
diarneter span is extent bctween 4 -7 .8.cm. It is remarkable their presencc during the
IO - I I centuries. Thcir number in a grave is oscillating between 2 - 3 examples.
From the functionality point of view, generally, the option is their framing tobe done
in ornamental pieces or clothing accessories. The pieces manufactured in this
manner, are appearing in the cemeteries from Alba Iulia - ,, Stafia de Salvare "
(note I), Alba Iulia - Camon C. F. R. (note 2), Alba Iulia - Str. Brinduşei ( note 3 ),
Blandiana - ,, /11 vii " (note 4 ), Deva - Micro 15 (note 5), Gîmbaş - ,, Muguricea "
(note 6), Hunedoara - ,, Dealul rn comori " (note 7), Letkes - Teglueget/i (note 8),
Lopadea Nouă (note 9). Orăştie - Dealul Pemilor I X2 (note I O), Szob - Kiserdo
(note 11), Timişoara - Cioreni (note 12). Vărşand - .. Movila dintre vii "(note 13)
and Zalău - Ortelec (note ) ..+). Sometimes, the simple bracelet is appearing
associated with knitted variant, case met in the grave I / 1961 in Alba Iulia - Canton
C. F. R. (note 15) and the grave M. I în Blandiana - ,,/n vii" (note 16). In the
cemetery from Szaks - Str. Deâk Ferenc (note 17), dated at the end of 10 century,
the funeral inventory is completed also with bracelets of bronze, circulars în section,
with cut off extremities (d = 7 cm, gr. = 4.2 - 4.3 mm). In some cases, the extremities
of simple bracelets were adorned with fine cuts. This observation is supported by
examples from Blandiana - .. /11 vii " (note 18) and Yărşand - ,, Movila dintre vii "
(note 19). For the west and thc north - western Romania, we have documented pieces
by silver and bronze în Biharia - Dealul Swnuleu (note 20), Oradea - Sa/ca (note
21 ), Oradea - Ca;,arma Husarilor (note 22) and Şiclău (note 23).
Type Ic ( PI. I ). A similar version, founded în Gîmbaş - .. Maguricea ", it
was manufactured from a bronze wire, circular in section, and these presented
marks of gilding. The only differences established are the extremities, which are
opened în this case, but finished în bulb forms ( note 24 ). In accordance with B.
Sziike ( note 25 ), the open bracelet round în section and narrowed to the ends, can
be classified în the time of conquering the Hungarian space ( în the beginning of IO
century - the last three decades of I O century ). For J. Giesler this form of bracelet
103
is appearing in thc old Hungarian horizon and this form is transmit also in thc
Bijelo Brdo phasc early ( note 26 ).
Typc 2 a ( PI. I ). At thc balancc of millenniums. is appcaring anothcr typc
of bracelet, having the same opened and shaped extremities. but having rhomboid
section. Probable that. for taking thc desirable form, the metal bare was pre\'ious
hammered. Sometimes, this is appearing in connection with circular. lenticular or
twisted bracelets. This kind of bracelets was founded in Homokmegy - S::,des
(note 27), Szakcs - Str. Decik Ferenc ( note 28 ). Vărşand - .. Mm·ila dintre \·ii "
(note 29) and Voiteni ( note 30 ). The association between rhombic and circular
bracelets is confirmed also by the graves 59 and 72 from Homokmegy - S:ekes.
dated between the second half of 10 century and the one third of 11 century (note
31 ).
Type 2 b ( PI. I ). In the 11 century, is used frequently the type rhombic and
hexagonal in section, with cut off extremities ( form 7 Giesler ). Comparatively
with type 2 a, this variant is more massive. The examples which present thcsc
features, have been founded in: Alba Iulia - ,, Statia de Sal\'(/re " ( note 32 ). Arad
- Făldvcir ( note 33 ), Hunedoara - ,, Dealul CIi comori " ( note 34 ). Moldoveneşti
and Timişoara - Cioreni ( note 35 ). In some cases. are adorned on all faces with
small circles which have included point, or on two faces with transversal cuts. An
example, found in Oradea -Ca:arma Husarilor ( note 36 ). was adomed with
transversal cuts on two faces. By occasion of public utility constructions. made in
Foieni ( Satu Mare county ), there were recuperated from disturbed graves
numerous clothes and decoration pieces; among them is remarkable also a bracelet
of bronze ( note 37 ). In opinion of J. Giesler. the forms 7 and 8 appear în the
Bijelo Brdo early phase, less been associated with coins emitted by Andrei I. The
disappearance of these forms has happened between Bijelo Brdo I and Bijelo Brdo
II phase ( note 38 ).
Type 3a - 3b ( PI. 2 ). Representative for this kind are lamellar bracelets.
which are chronological classified between I O and 11 centuries. They are made of
bronze plate/ lamella, and prescnt some perceptible differences. especially as far as
extremities. Comparatively with the rest of bracelet. sometimes. the ends are more
broad, rounded off or oval, as a following of hammering ( the form 3 Giesler ). In
this context must be specified that. some pieces have perforated ends. About simple
examples, without ornament. we distinguish adomed pieces on all externai surfaces
with punched circles which have an inscribed point, disposed in a median row. In
this type can be classified the pieces found în Arad - /. A. S. Ciala ( note 39 ).
Gîmbaş - ,, Mag11ricea " ( note 40 ). Oradea - P11sw Ko\'llcsi ( note ➔ I ) and
Vărşand - ., Movila dimre vii " ( note 42 ). ln Szentes - Borbâ.,jâld. in the grave
14, were idcntified on the both arms of woman skeleton. as many o lamellar silver
bracelets. with widen and punched ends ( note 43 ). ln Moldovenesti. în grave
XLII, a lamellar bracelet ( I = 7 - 13mm ), decorated with punched circles, widen at
ends, and endowed with orifices, is appearing in association with bronze bracelet
which has ends endowed with jointed animal heads, hair rings with an extremity în
S shape, twisted necklace by bronze and a digital ring ( note 44 ). There is, în the
104------------------------------
collections of Smidt Muscum ( note 45 ), a lamellar bracclct of bronz.e. with

rounded extremities. decorated \VÎth punched circlcs ( d =6. 2 - 6. 4. I = O. 6 - 1. 2
cm, gr. = O. 3 cm ). The lamellar. adorned with punchcd circles bracelets with
extremities hammered, were found în the cemetery from Csanytclek - Di!itor,
framed în 11 century ( note 46 ).
Type 3c ( PI. 2 ). ln this catcgory of lamellar bracelets, wc can distinguish
another variant that has bended extrcmities în euri shape ( the form 2 Gicslcr ). Thc
oldest piece. adorned on externai surface with three rows of points. impaned through
hammering. was founded în Orastie - Dealul Pemilor X?5. în a graveyard belong to
Ciumbrnd group ( note 47 ). Such pieecs. with eurlcd cxtrcmitics. are appearing în
Alba Iulia - ,. Sta/ia ele 5'a/rnre " ( note 48 ). Galoşpctreu ( note 49). Szcntcs -
Borba.~fild ( note 50). Szob - Kiserd6 ( note 51) and Vărşand - .. Mm·i/a dintre vii "
( note 52). Among lamellar bracclets, with bcnded cxtrcmities în euri shapc. îs
remarkable also a piece of iron. found in the grave 46 from Maticane - Breg 's
necropolis, dated between the 10 - 11 eenturies ( note 53). In this double grave (
woman and ehild ), was identified on the right woman' s forearm a braeelet of thiek
iron wire, in rectangular section, with bcndcd extrcmities in euri shape. A diffcrent
closing system, of hasp type, was remarked at a lamellar braeelet. founded in the
grave 16 from the same nccropolis. Another braeclet from this grave. of the same
shape, is în fragmented state, even missing the closing system. Those two bracclets
have been adorncd with cut geometric al motifs and points. Probably that. at the both
lamellar bracelets forms ( with roundcd and punched, or bcnded în euri shape ), the
closing system, consist în a clip madc of thin wire ( note 54 ). lt îs not cxcluded that
the variant with punched extremitics might have al the closing system. a
complementary piece. made from a band with orifices at the ends. B. S::6ke ( note 55
) has situated the both variants of the lamellar bracclets, in the timc of conquering
the Hungarian space ( the beginning of the 1O century - the last thrce decades of the
1O century) and admit their existence, even in the early Arpadian age ( the last third
part of the 1O ccntury - the 12 century ). These forms, which are appearing in the old
Hungarian medieval age, are frequent in the Bijelo Brdo I phase. They are
disappearing at the end of this phase ( note 56 ).
Type 4 a - 4 d ( PI. 3 ). We ean't overlook frorn this category, the twisted
bracelets, which are very frequent in the inventories of necropolises from I O and 11
centuries. In this category therc can be remarked, less two variants. differentiated
from point of view of closing system. Yery widespread it was the knitted bracelet
from 2 or 3 wires of bronze (beforehand, the wire was bended ). with one end
finishing in hook shape, and another in euri shape. Another closing system,
otherwise the mast archaic, can be founded at the piece proceeding from Alba Iulia
- .. Staţia de Salvare" ( note 57 ). The bracelet found in the grave 405. was made of
two bronze thick wires, the ends being jointed with a thinner wire, wrapped up on
the all joining zone. Another example founded at Yărşand - ,, Mo\'ila dintre \'ii",
was made of bronze in the same manner, but the closing system is achieved with
the extremities of a single wire ( note 58). To Vărşand - ,, Movila dintre vii", we
have attested also the variant with closing system, compound of euri and hook (
105
note 59). Almost identically are two pieces proceeding of the cemetery from
Blandiana - ., /11 Vii" ( note 60 ). A bracelet from Szakas - Str. Dcâk Fcrcnc
cemetery ( note 61 ). was made by knitting three bronze wire ( d = 6. 45 cm). From
the grave 1 / 196 I. founded in Alba Iulia - Canton C. F.R. by Alexandru Popa.
proceeding a knitted bracelet with three wires (d = 5.6 cm. gr =3 mm), with closing
system realized through twisting ends ( note 62 ). Similar with this one, is the piece
found in the grave 24 from Homokmegy - Szekes ( note 63). A bracelet of bronze ,
with twisted extremities and after that rolled up, was found in the grave 139. from
Vukovar - Lijeva hara cemetery, dated between years 950 - 1150 ( note 64 ). In
this category of tv,:isted bracelets, there can be distinguished another variant. which
has the both ends in euri form. Discoveries from south - eastern and central
Europe, uphold that these pieces must be situated in interval of 1O and 13 centuries.
For Banat, representative are the discoveries from Cuptoare, Şopotu Vechi. and
Gornea - Căuniţa ( note 65). The type 5 Giesler is attested in the grave I O from
Moftinu Mic ( note 66 ). B. S::âke is considering that, the knitted bracelets with euri
- hook closing system ( note 67 ), can be framed in the age of conquering the
Hungarian space ( the beginning of the I O century - the last three decades of the IO
century ). J. Giesler is placing the 5 and 6 ( ? ) form. in the old Hungarian horizon.
They are recovering also in early Bijelo Brdo phase ( note 68 ).
Type 5a ( PI. 4 ). The knitted bracelets. with poured animal heads. have
constituted very probably, a model for bracelets made through pouring. spread in
another horizon, much later. In the court of Zsenny Castle ( Vas County ). were
found in a gray earthen pot, three bracelets made from 3 - 7 wires of knitted
electron. The animal heads have been poured. At their bottom there is an incised
link, which marks the contact with the bracelet extremities. The maximum
diameter of the pieces has limits between 7. I cm and 9. O cm. and the weight
between 58. 9 gr. and 134. 559 gr ( note 69 ). There have been diverse opinions
about framing cultural - chronological this bracelet shape. They were dated either
in 2 - 4 centuries or in I O century, in the migrat ion age. According to other
opinions, these pieces could have belonged to the scits ( note 70 ). The issue origin
could be searched within the eastern space, in the south of Russia, from where they
have spread thru the trade ( note 71 ). For Romanian and Croat space. this kind of
bracelet is not documented. Remarkable are the bracelets poured with animal heads
( snake. dog. bird, wolf? ). opened or closed.
Type 5b ( PI. 4 ). The variant with opened extremities has been poured in
bronze, imitating close enough, the twisting of 2 or 3 wires. The extremities have
been represented through two animal heads. well underlined. which have the muzzle
flatten through hammering ( the form 8 Giesler ). The eyes are arched to exterior. and
the eyelids are accentuated. ln generally. the chin is oblique indented. The pieces
belonging to this variant were identified in Romanian space at: Alba Iulia ( note 72 ),
Timişoara - Ciore11i ( note 73 ) and Vărşand - Laposlw/0111 ( note 74 ). A bracelet of
this kind. having opened ends, was identified in the necropolis from Szentes -
S:entlaslo, and dated in the 11 century ( note 75). J. Giesler. is pleading for the
appearance of the poured bracelets with animal heads ( the form 8 ) in the early
1()6 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Bijelo Brdo I phase ( note 76). This bracelet form. which is appcaring frequcntly in
connection with the form 7. is disappearing somcwherc. at thc !imit betwcen Bijelo
Brdo I and Bijelo Brdo II phasc ( note 77 ). For B. S::/Jke. the poured forms. which
are imitating the twisting. are appearing in the early Arpadian age ( note 78 ). In the
animal heads bracelets typology. madc by L. Korncs. this kind of form corresponding
to the type 3 a. and can be dated in the I I century ( note 79 ).
Type Se ( PI. 4 ). This is similar with previous \'ariant, what as concerns of thc
ends and necks, the only difference becn the open mouth, which are narrower and
thinner and are jointed. In connection with this joining element, narrower and
thinner, at the snakes' mouth. has been considered that, this had a role just intime of
pouring, after that, at the finalizing of the piece was removed ( note 80 ). This kind of
bracelet is present in the cemeteries inventories from: Arad - Fâlcl\'Clr ( note 81 ),
Mîsca ( note 82 ). Moldoveneşti ( note 83 ). Oradea ( note 84 ) and Vărşand -
Laposha/0111 ( note 85 ). To Csongrad -Bokrospart. in a woman grave ( the grave 5 ),
was found a poured bracelet. which is imitating the twisting, with jointed animal
heads. This grave inventory was composed of a rhombic bracclet of bronze, on thc
left forearm, two hair rigs, a twisted necklacc. eight glass beads. cight doublc
pendants and a diner emitted by Stefan I, which was found in the mouth ( note 86 ).
This variant is corresponding to the form 3b from L.Kovacs typology, and can be
dated at the beginning of the 11 century ( note 87 ). Near from this typological point
of view for tl:iis kind of variant, is the bracelet from Mîsca, with difference that, this
one is rhombic in section ( note 88 ). A hypothesis more complex, about
manufacturing bracelets, is advanced by M. M. Popescu. He is choosing for the
separately treat of the bracelet body ( 3 wires twisted ) and thc connecting piece,
which are poured ( they are representing two animal heads jointed ). After the
introduction of the connection piece, in the bracelet extremities, over the joining
parts, has been wrapped up a thin wire ( note 89 ). In fact, M. M. Popescu was
confusing them with the typc 5, which wasn't attested in thc Romanian space.
Type Sf ( PI. 4 ). A brace\et with jointed animal heads, made of silver bare,
with circular section, and adorned with oblique model in „ X ", was found in the
grave 188 from Bijelo Brdo - Str. Venetia ( note 90 ). In L. Kovâcs typology, the
piece is framed in the type Id, which existence can be placed between the second
half of the 10 century and the middle of the I I century ( note 91 ) . Other variants
of bracelet with animal heads, we have documented for Croatian space.
Type 5d, 5 e, 5 i ( PI. 4 - 5 ). Thus, in the graves 374 and 444 from Vukovar
-Lijeva bara were found two bracelets with snake heads ( note 95 ). After L.
Kovacs typology, the piece from the grave 374 can be placed like the type 2b, and
another from the grave 444, in the type I a ( note 96 ). The type I a is particularized
through his plastic reproducing of the ends. In section, the bracelets are round or
square. From chronological point of view, the type I a was spread betwcen the
second half of I O century and the middle of 11 century ( note 97 ). The type 2b. in
generally was made of bronze, rarely of silver, and has thin circular section and the
ends with snake heads are represented through two adjoining outstanding. Initial,
was not excluded the hypothesis that, this variant can constitute the base for
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 107
evolution of these bracelets. The exemplars of this kind can be dated between the
third quarter of the I O century and unt ii the 11 century ( note 98 ). At Ikervar -Str.
\lircig ( note 99 ). in a girl grave ( the grave I 16 ). on the left forearm. was a poured
hracclet. with animal heads ( the type Kovacs I a ). From the same grave. werc
recuperated 6 double pendants, simple digital rings and a hair ring. with an
extremity in S shape ( the type II/ 4 ).
Tvpe 5 g ( PI. 5 ). The Balkan space. offer us other variant in the cemetery from
Maticanc - Breg ( note 10 I ), placcd between the IO and I I century. where on the right
forcarm of a woman skeleton ( the grave 97 ). was identified a thick bracelet of bronze.
elliptic in scction. with animal heads extremities ( vi per heads ?). Other two bracelets
with open snakc hcads are mentioned in Svinjarevici. They wcre framed by L. Ko\'Cics
in the type 5 a, insufficient known in reference material ( note I02 ).
Tvpe 5h. 5 j ( PI. 5 ). After L. Kovâcs typology. in Romanian space attested
the following variants: I h in Arad ( note I 03 ) and 2 a in Yărşand ( note I 04 ). The
type I b in general was poured of bronze, and in special has square section. The
mouths of animals are wide opened. and the joining element is flat. In some cases
the animals necks are thickcr than the bracelet body. From chronological point of
view. this variant can be dated in the same period like the type I a ( note I05 ). The
type 2 a. was made through pouring. and is pa11icularized of his round or square
section. The necks of the animals have identica) thickness with the bracelet body.
The animal's mouths are not wide opened. This type is spreading from the second
half of the I O ccntury ( note I06 ). From Foieni. from a woman grave. proceed a
poured bracelet, which imitates the twisting. with opened animal heads ( d = 6. 2
cm ), of the type 4 in L. Kovacs typology ( note I 07 ). The type 4 a. datable in the
11 century, is remarkable through his snake heads thicker than the bracelet. and the
bracelet section which is in „ D " shape ( note I 08 ). An association between this
form and the type 5 ( the form 3 a Kovacs ). is uphold of the grave 15 from
Homokmegy - S::.ekes ( note 109 ).
Type 6 ( PI. 5 ). The bracelets of glass are attested. begin with the 11 century.
These will know a maximum spreading, only in the next century. They were made of
a glass bare, circular. semicircle or ellipsoidal in section. The glass was tined blue or
dark green. Some exemplars have flat body. others have omaments in relief. The
frequency of these pieces, can be establish alsa in Banat space. in Cuptoare - Sfogea,
Caransebeş - Măhula and Şopotu Vechi - Mân·ila ( note I I O ). At Curtuişeni -
Dealul Mămistirii. a fragment of blue glass. adomed with two parallel rows of cuts.
which can be from a bracelct ( note 111 ). In a woman grave ( the grave 20 ). found
in the necropolis from Maticane - Breg. were ten glass bracelets. all on the left
foreann. The pieces were made of black glass. and all had the same fom1. Their
diameters were included between 6. 77 cm. - 7. 31 cm ( note 112 ).
ln Transylvani:.m and Croatian space. we haven't this kind of bracelets.
h can be observed through those presented bcforc. the diverse assortment of
the bracelets in the IO - I I centuries period. In many cases. some variants \\'ere
spread on large geographical spaces, in diverse ethnic communities.
Trans/ated by Zso/dos Juditl,
108------------------------------
1b
1a
I
♦ 2a
1C
2b
PI. I. Brăţări de tipul 1 a - 2 b.
109
A. DRAGOT Ă şi colab.
) C
PI . 2 . Bra.an
·t· · de tipul 3 a-3 C.
a an· de tipul 4 a - 4 d.
PI . 3. Br·t·
110
:J.,. --
•
PI. 4. Brăţări de tipul 5 a - 5 f.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - III
A. DRAGOT Ă ~i colab.
PI. 5. Brăţări de tipul 5 g - 6.
112-----------------------
CRONICA CERCETĂRILOR ARHEOLOGICE
DIN
JUDETUL
'
ALBA
I. PAUL şi colab.
RAPORT ASUPRA SĂPĂTURILOR DE ELIBERARE DE SARCINĂ ISTORICĂ

EFECTUATE ÎN SITUL ARHEOLOGIC DE LA ALBA IULIA - LUMEA NOUĂ
I. Paul, M. Gligor, C. Florescu
Situl arheologic de la Alba Iulia - Lumea Nouâ este binecunoscut în

literatura ele specialitate. Săpăturile din ultimii ani - ce constituie o continuare a
mai vechilor cercetări - iniţiate de Universitatea .. I Decembrie I 9 I s·· Alba Iulia. au
pus în valoare o serie de informaţii de natură arheologică. ce contribuie la o mai
bună cunoaştere a fenomenelor culturale din perioada neo-eneolitică din acest areal
geografic.
În planul de urbanism şi de extindere a oraşului Alba Iulia este inclusă şi
zona aşezării preistorice de la Lumea Nouă, astfel că în anul 2003. Uni\ersitatea -
prin Baza de Cercetări cu Utilizatori Multipli - a întreprins săpături de eliberare de
sarcină istorică în două zone ale sitului mai sus amintit. unde urmau a se construi
locuinţe unifamiliale.
Au fost deschisă suprafeţele Sp 1/2003 cu dimensiunile de IOm x 10111. -
caroiată, la rândul ei, în 9 carouri cu dimensiunile de 3m x3m. şi cu martori
stratigrafici de 50cm. grosime (foto I) - şi Sp 11/2003 cu dimensiunile de 9 x 9111. -
caroiată în 4 carouri cu dimensiunile de 4 x 4m, şi cu martori stratigrafici de Im
grosime.
În urma coroborării datelor stratigrafice din cele două suprafeţe. a rezultat
următoarea stratigrafie: după operaţia de decope11are a stratului arabil de
aproximativ 30cm., în care materialul arheologic este aproape inexistent. a fost
surprins un strat de umplutură sau depunere. fie imediat ulterioară locuirii
preistorice, fie contemporană, cu o grosime variabilă între 25 şi 50cm. Sub acesta
apare apoi un nivel de locuire aparţinând culturii Petreşti. ce se prezintă sub forma
unui covor de material ceramic şi oase de animale ( probabil în marea lor
majoritate de bovine) şi bucăţi de chirpic cu o grosime de aproximativ I 0-1 Sem ..
posibil resturile unei locuinţe (foto 3). Sub acest nivel. la adâncimea de O. 75-
0,80111, apar resturile unei locuinţe de suprafaţă în care au fost identificate materiale
Petreşti în asociere (amestec) cu materiale vinciene. Începând de la adâncimea
medie de I, I Om, sub resturile de pereţi şi podină ai locuinţei mai sus amintite, se
identifică un strat sporadic de locuire în bordeie apartirnînd culturii Vinca. În
zonele nederanjate de complexe, sterilul arheologic de culoare gălbuie şi
consistentă lutoasă apare de la adâncimea de 1.35-1.40111. Această stratigrafie.
identificată în Sp.11/2003. o include şi pe cea din Sp.1/2003. cu menţiunea că în
aceasta din urmă a fost surprins numai nivelul petreştean. după care a fost
identifii:at sterilul arheologic.
Descoperirea în prima suprafaţă a unui şanţ surprins cu claritate în carourile
6, 8, 9 (foto 2), la adâncimea de 0,95 m., precum şi stratul subţire de cultură de aici
114------------------------------
ne conduce la ideea că ne gas1m în marginea aşezam ş1 probabil şi a sitului, mai

precis zona S-[ a extinderii aşezării petrcştenc. Datorită faptului că s-a executat o
săpătură de eliberare de sarcină istorică, unde timpul alocat cercetării este limitat,
s-a efectuat o sondă de 80 cm lăţime în \cdcrea obţinerii datelor referitoare la
adâncime, formă şi posibile etape de umplere. S-a observat că şanţul are o formă de
.. V", cu fundul uşor rotunjit. Deschiderea la buză este de 2,25 m, coboară 1,52 m,
unde are o deschidere la partea inferioară de 0.25111. Există posibilitatea ca acesta
s[1 marcheze limita aşezării petreştene de la Lumea Nouă. Asupra utilităţii sale
urmează a ne pronunţa abia după continuarea cercetărilor pc suprafeţe mai extinse
şi surprinderea lui şi în alte zone.
Precizăm că este prima descoperire de acest tip semnalată în situl de la
Lumea Nouă, cel mai probabil şanţul fiind contemporan cu locuirea petreşteană.
Alături de această semnalare. aducem în discuţie o altă descoperire, de acastă
dată din Sp. 11/2003 ce poate contribui. în opinia noastră, la o mai bună cunoaştere
a clementelor de rit şi ritual funerar a comunităţilor preistorice de aici. Este vorba
de o groapă, cu diametrul variabil cuprins între 1,50-1.70111 (G I). În urma golirii
acesteia, au fost descoperite schelete umane a căror poziţie anatomică nu poate fi
stabilită în acest moment al cercetării, identificându-se însă. cu certitudine, 23 de
cranii umane (foto 4). Materialul ceramic rezultat in urma golirii gropii, aparţine
culturilor Petreşti, Turdaş şi complexului cultural Lumea Nouă. Se adaugă un inel
de buclă confecţionat din cupru, prin batere. Surprinderea, în asociere, a
artefactelor mai sus amintite, conduc spre o încadrare cultural-cronologică a
complexului luat în discuţie - în acest stadiu al cercetărilor - în intervalul cuprins
între neoliticul dezvoltat şi eneoliticul timpuriu. Menţionăm caracterul de noutate
pentru neo-eneoliticul românesc a acestei descoperiri.
Tot în această suprafaţă, la adâncimea de I, I Om, a fost surprinsă o vatră
făţuită, exterioară, cu groapă, iar în imediata ei apropiere o groapă (G2) probabil a
unui cuptor, în care a fost descoperit un fragment de grătar provenind de la un
cuptor de ars ceramică (foto 5). Până în momentul de faţă - pentru ţara noastră -
aceas.tă descoperire îşi găseşte analogiile cele mai bune în mediul cucutenian.
După golirea gropii - în care au fost identificate mai multe straturi de cenuşă
şi cărbune - s-a observat că a fost realizată în groapa unui bordei dezafectat, utilizat
anterior de purtături ai culturii Vinca şi complexului cultural cu caramică pictată
Lumea Nouă. Groapa bordeiului coboară până la 3,60111 de la nivelul actual de
călcare.
Prezentarea succintă a stadiului preliminar al cercetărilor întreprinse în anul
2003 la Alba Iulia-Lumea Nouă scoate în evidenţă printre altele importanţa
săpăturilor de salvare pentru obţinerea descărcării de sarcină istorică. În mod
particular, pentru situl de la Lumea Nouă, cercetările arheologice din acest an,
chiar dacă au fost efectuate pe suprafeţe restrânse, confirmă încă o dată - dacă mai
era nevoie - importanţa aşezării pentru neo-eneoliticul transilvănean şi necesitatea
continuării acestora şi în alte sectoare.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 115
I. PAUL şi colab.
fig. I
Fig. 2
Fig. 3
I1 6 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Fig. 4
Fig. 5
117
CRONICA CERCETĂRILOR ARHEOLOGICE DIN JUDEŢUL ALBA
RAPORT PRELIMINAR PRIVIND REZULTATELE CERCETĂRILOR ARHEOLOGICE

DE LA $EU$A-GORGAN. CAMPANIA 2003
MARIUS-MIHAI CIUTĂ, ADRIAN GLJGOR
Campania arheologică a anului 2003. desfaşurată în perioada 18 august - 2

septembrie. a avut ca obiective principale deschiderea unor noi unităţi de cercetare
(suprafeţe - secţiuni), pe de o parte în vederea dezvelirii unor noi complexe aparţinând
locuirilor eneolitice din punctul Gorgan 1 • uncie surprinse anterior. iar pe de alt{1 pa11c în
vederea surprinderii extinderii locuirilor amintite (Coţofeni. Tiszapolgar) din ,·ârful
măgurii cu acest nume 2. În această direcţie au fost executate trei unităţi de cercetare:
două secţiuni de control şi informare şi control stratigrafic (S Vll/2003 = I 0x2m şi S
VIIl/2003 = I 0x2m) şi o suprafaţă (S IX/2003 = 8/4m). Condiţiile meteorologice
deosebite (călduri foa11e ridicate şi uscăciune excesivă) au făcut ca ritmul de
desfăşurare a săpăturii să fie încetinit (îngreunat). pământul deosebit de uscat şi dur
făcând dificilă realizarea săpăturii propriu-zise (profite. suprafeţe plane) .
'î\\ 6
y~, .-
~- -·- · /
1 Cu privire la n:zullatclc anterioare. obţinute dc-J lungul a trei campanii comccutin: (2000-20021
la Şcuşa- Gorgan. vezi: Ciut.'.l. Gligor 2001. 2-t2-2-B: 2002: 2002a: 2003: 20(.Ha. 2-31. Tot a1c1
informa\ii suplimentare cu privire la încadrarea cultural-cronologică mai detaliat.:. a locuirilor
cncoliticc.
~ Sllp.'.lturilc arheologice au fost realizate cu sprijinul studenţilor practicJnţi ai specializ:\rn
Arheologic din cadrul Catedrei de Istoric-Arheologic a Universit.'.l\ii ·· t Decembrie 19 t 8·· din Alba
Iulia. al.'.lturi de care s-au atlat şi doi studcn\i (Ekna Kolbc. Tilmann Vachta) ai R11hr L'1111,.,-si1<11
din Bochum (Germania). atla\i aici cu în cadrul schimburilor prilejuite de bursele Era~mu~-
Socratcs Tuturor Ic mul\umim pentru interesul acordat şi cfi.>rtul depus.
118------------------------------
Prima secţiune executată (S VII/2003) a fost poziţionată la o distanţă de 5

111 faţă de borna topografică situată în rnrful măgurii, pe direcţia nord-est - sud-vest,
pe linia aflatf1 în continuarea secţiunilor IV-VI, în scopul definitivării unuia dintre
braţele magistralei .,în cruce·· pe care ne-am propus să o realizăm (vezi fig. 1).
Scopul acestui sondaj de control stratigrafic a fost acela de a surprinde posibilele
locuiri umane pe versantul de sud-vest al măgurii, nesondat anterior. Încă de la
decopertarea nivelului vegetal s-a descoperit un bogat material ceramic aparţinând
culturii Coţofcni. Ad,încirea în această secţiune a relevat o succesiune de locuiri
aparţinând acestei culturi. fiind chiar surprinse. parţial. locuinţe de suprafaţă de
tipul colibelor utilizate sezonier (cel puţin două. L 7/2003. L9/2003), situaţie ce
confirmă informaţiile şi datele campaniilor anterioare, privitoare la locuirea de
scurtă durată a acestei măguri. într-o perioadă secundară (Coţofeni III h-c), sub
forma unor colibe succesive, distruse de regulă de incendii. Materialul arheologic
recuperat. caracterizat prin prezenţa frecventă a ceramicii (decorată în tehnica
împunsăturilor succesive, a inciziilor şi a reliefurilor plastice - butoni. toarte etc.),
a uneltelor din os (în special vârfuri ascuţite utilizate la decorarea ceramicii), a
resturilor faunistice şi a resturilor de chirpici ars şi de arsură, a provenit în special
din jumătatea nord-estică a secţiunii (carourile 1-3), pe măsură ce se avansa spre
sud-vest (carourile 3-5) materialele devenind tot mai puţine, stratul arheologic
subţiându-se şi dispărând aproape total. La adâncimea de 1,90 111. în zona nord-
estică (caroul 1) deoarece condiţiile nu au permis continuarea săpăturii. aceasta a
fost conservată, urmând ca în luna octombrie a anului curent să se continue
adâncirea şi atingerea sterilului arheologic. Această operaţiune va fi necesară cu
atât mai mult cu cât în caroul 2 a fost surprinsă la răzuire (raşchetare) o groapă
Coţofeni (G6/2003) probabil de genul celor surprinse în campaniile anterioare (de
tip „clopot"" sau „sac'"), de regulă menajere sau pentru păstrarea alimentelor.
Secţiunea VIIl/2003 a fost executată la aceeaşi distanţă de borna
topografică, însă pe direcţia nord-vest - sud-est, perpendiculară pe direcţia anterior
amintită a secţiunilor IV - VII. S-a dorit astfel realizarea celei de al doilea braţ al
„magistralei în cruce'· (vezi fig. 1). De la îndepărtarea nivelului vegetal s-a
constatat lipsa materialelor arheologice şi/sau a stratului arheologic. Deoarece
situaţia a continuat să se prezinte în acelaşi fel şi la următoarele două niveluri de
săpare am acordat o mai mare atenţie părţii de sud-est a secţiunii (carouriloe 4-5)
aflată în apropierea bornei topo. În acest sens s-a dorit obţinerea unei sonde de
control stratigrafic doar pe jumăratea mai ridicată a secţiunii, unde ar fi fost cele
mei multe şanse să apară materiale şi contexte arheologice. În ciuda adâncirii până
la 1,60 111. nu a apărut nici unul din elementele enunţate anterior, pământul
dovedindu-se a fi steril din punct de vedere arheologic. S-a relevat astfel faptul că
deşi aflată la o distanţă relativ mică de S VIl/2003 şi S IX (cca 7,5 m), zona cu
expunere vestică, nord-vestică a versantului măgurii Gorgan, expusa vânturilor şi
vizibilă dinspre valea Mureşului, nu există locuire umană aparţinând epocii
eneolitice (şi nici al unei alte epoci). Această informaţie se dovedeşte de o
importanţă deosebită în perspectiva stabilirii dimensiunilor şi limitelor locuirii
Coţofeni de la Gorgan.
119
Suprafaţa IX/2003 a fost executată în continuarea spre nord-,·esl a

suprafeţei Vlbis/2001-2002, lăsându-se un martor stratigrafic de 50 de centimetrii
între ele. Principalul scop al acesteia a fost acela al dezvalirii integrale a unor
complexe surprinse în campania anterioară în S Vlbis (LS şi L6 - Coţofeni şi C2 -
Tiszapolgar) şi care se continuau spre nord-vest. În primele ni,eluri săpate s-a
confirmat situaţia stratigrafică surprinsă în S Vlbis. cu specificaţia că în colţul de
vest al suprafeţei (cel mai apropiat de S VIII/2003) materialele erau mai rare iar
stratul de cultură tot mai puţin consistent. La adâncimea de aproximativ 0.80 ms-a
relevat continuarea locuinţei 6 Coţofeni. surprinsă şi în S V lbis/2001-2002.
Aceasta s-a prezentat sub forma unei lentile neregulate de fragmente de chirpici ars
de culoare cărămizie. cenuşă şi fragmente ceramice, cu grosimi cuprinse între 2-1 O
cm, ce evoluează în conformitate cu neregularităţile terenului de la acea neme.
Sub această locuinţă, la adâncimea de aproximativ I m. s-a conturat o
locuinţă similară (L8/2003), care s-a prezentat sub aceeaşi formă şi aspect.
În carourile 4, 6, 8, respectiv jumătatea sud-estică a suprafeţei. la
adâncimea de aproximativ 1.20-1,40 m s-a conturat o nouă locuinţă de suprafaţă
(LI 0/2003 ), de data aceasta una cu o structură solidă, de formă rectangulară.
caracterizată printr-un material arheologic deosebit de bogat (ceramică. unelte din
piatră şi os, fragmente de mari dimensiuni de chirpici ars, pietre. cenuşă etc.).
Complexul a sfârşit printr-un incendiu puternic, surprins anterior şi în secţiunile
respectiv complexele aparţinând primei şi celei mai timpurii locuiri Coţofeni de la
Gorgan (L 1/2000, L4/2000-2002. LS/2002). După relevarea integrală a
complexului, respectiv desenarea şi fotografierea acestuia, din motivele mai sus
amintite am fost nevoiţi să oprim activităţile specifice, locuinţa (ca dealtfel întreaga
suprafaţă) fiind acoperită cu o folie de plastic. urmând ca demontarea ei. respecti,
adâncirea pentru surprinderea complexului Tiszapolgar şi apoi a sterilului
arheologic să fie continuate în campania anului viitor.
Campania anului 2003. deşi îngreunată serios de condiţiile meteo prezente
care au împiedicat încheierea săpăturii în unele dintre unităţile de cercetare
deschise, a adus informaţii preţioase cu privire la locuirile eneolitice (Tiszapologar
şi Coţofeni) de la Gorgan. Dacă în ceea ce priveşte succesiunile stratigrafice ale
locuirilor s-au confirmat şi reconfirmat situaţiile surprinse în campaniile anterioare.
date importante s-au obţinut cu privire la extinderea spre vest şi nord a locuirilor.
În lumina acestor date putem afirma că actualul versant nord-vestic al măgurii nu a
fost locuit în eneolitic. Versantul sudic şi sud-vestic însă, prin grosimea de aproape
2 m de depuneri Coţofeni, dovedeşte că această zonă. mai plană. a fost intens
locuită de aceste comunităţi, urmând ca în curând să fie confirmată (sau infirmată)
şi locuirea Tiszapolgar. Cercetările arheologice de Ia Şeuşa-Gorgan vor continua în
campaniile următoare, urmărindu-se definitivarea suprafeţelor deschise în acest an
şi abordarea zonei centrale şi sud-vestice a măgurii prin deschiderea unor noi
suprafeţe şi secţiuni de control stratigrafic. După cum se prezintă la ora actuală
situaţia stratigrafică, apreciem că s-a cercetat mai mult de 50-60 li'c din aria sitului
arheologic de la Şeuşa-Gorgan.
120----------------- ------------
BIBLIOGRAFIE
Ciută, Gligor 2001 - M. Ciută. A. Gligor. Raport asupra cercetiirilor urheologice

efectuate în cadrul sitului arheologic de Io Seuşa-Gorgan,
campania 2000. în CCA, 200 I, 242-243.
Ciută, Gligor 2002 - M. Ciută. A. Gligor, Raport asupra cercetârilor arheologice
efectuale în cadrul sitului arheologic de lu Seuşu-Gorgan,
campania 2001, în CCA, 2002, 149-151.
Ciută, Gligor 2002a - M. Ciută. A. Gligor Rernltale ale cercetârilor
arheologice din situl de la Seuşa-Gorgan. Ca111pa11ia 2002, în
Patri111011i111n Apulensis, II, 2002.
Ciută şi colab 2003- M. Ciută, A. Gligor, M. Breazu, B. Tudor, C. Florescu,
Raport asupra cercetiirilor arheologice efectuate în cadrul
sitului arheologic de la Seuşa-Corgan, campania 2002, în
CCA, 2003, 312-314.
Ciută, Gligor 2003a - Descoperirile arheologice de la Seuşa-Gorga11 (cum.
Ciugud, jud. Alba)/, în Apulum, XL 2003, 2-31.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 121
RAPORT PRIVIND SĂPĂTURA ARHEOLOGICĂ DE SLAVARE EXECUTATĂ PE

TERENUL D-LUI LAURENTIU MUNCELEAN, SITUAT ÎN ALBA IULIA STR.
REGIMENTUL V VÂNĂTORI NR.42.
Matei Ddmhifrean
În perioada 27.03.2003-07.04.2003 au fost executate săpături arheologice

de salvare pc terenul d-lui Laurenţiu Muncelean situat în Alba Iulia str. Regimentul
V Vânători nr. -t2.
Obiectivul cercetării a fost descărcarea ele sarcină istorică a terenului pe
care beneficiarul intenţionează să-şi construiască o locuinţă familialf1.
Terenul se află în cadrul sitului arheologic de la Apulum. mai precis în
zona central-vestică a oraşului roman Colonia A11rclia A1nde11sis (cod sit. I026.02).
Lucrările au fost executate în baza contractului de cercetare arheologică nr.
236/26.03.2003. încheiat între M.N.U.A.I. şi beneficiar.
A\ând în vedere complexitatea care caracterizează acest sit arheologic. s-a
abordat o tehnică de săpătură în casete (sistem fagure). Au fost trasate casetele
CI ... C5 dispuse în sistem fagure având dimensiunile: CI 3·d m: C2 3x3m: C3
3x3m: C4 3x3m: C5 3x7m.
Luând în considerarea adâncimea stratigrafică a sitului. dar şi pentru o
bună consolidare a marginilor casetelor. a fost lăsat un martor de I 111 între casetele
trasate. Numerotarea casetelor s-a făcut în sensul imers al acelor de ceasornic
aceasta fiind ordinea de atac a acestora. Aşa cum era de aşteptat. în perimetrul
cercetat au fost identificate urmele unui edificiu de mari dimensiuni ( 1·i//a 11rha11a)
ridicată în această zonă de locuinţe civile a oraşului roman. Au fost identificate mai
multe traiecte de ziduri (ZI ... Z5) care delimitau câtc,·a îm:ăperi din cadrul
edificiului. În urma unei analize planimetrice şi stratigrafice se desprind câtcn1
concluzii:
- locuinţa dispunea de instalaţie de încălzire de tip ln·poc(111sr11111. în caseta
C4 fiind identificate in situ :! pile executate de cărăn1izi pfttratc (la bază) cu
dimensiunile de 0.3x0,3m. urmate de alte 3 rânduri având dimensiunile
O, I 6x0. I 6m.
- în nivelurile de umplutură au fost identificate alte clemente ale instalaţiei
de încălzire: Tt'g11la<' 111a11111wrac, hipedales.
- pardoseala din locuinţă era rcalizatf1 in tehnica opus sig11i1111111 (ir.
rnccio1w,·ro). La nivelul inferior (demisol). a fost identificată o pardoseală realizată
din lespezi de piatră şi cărămizi.
- grosimea zidurilor variază funcţie de importanta şi destinaţia acestora:
zidul principal ZI având o fundaţie cu grosimea de 0.8m şi o adâncime de fundare
de 2.5 111 este realizat. în tehnica opus i11cem1111. din piatră de nîu şi lespezi din
122 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
gresie. Deasupra fundaţiei se continu{1 elevaţia. având grosimea oe 0.6 111 păstrată
pe o înălţime de 0.45111. realizată în aceeaşi manieră cu a zidului fundaţie.
- în caseta C5. in extremitatea estică. a fost executata un sondaj care a pus în
evidenţă adâncimea de fundare precum şi existenţa a două ziduri adosate ZI a: ZI b.
ridicate ulterior lui ZI. Zidurile Z2 ... Z4 compartimentează interioare ale edificiului
şi au dimensiunile de 0,60111. Z5 având lăţimea de 00.70111 a fost identificate pc
latura de vest a CI şi C2. În colţul de nord-vest al CI a fost identificată. pc traiectul
zidului, o intrare care comunica cu o încăpere invecinată.
- în aceste condiţii putem concluziona că ediliciul este unul de mari
dimensiuni (insulae), cu o fundaţie solidă realizată pentru o clădire supractajată (2-
3 nivele). Zidurile intermediare au grosimi de 0.60m; 0.70m. Anterior realizării
edificiului a existat o fază de lemn.
De asemenea ulterior ridicării edificiului se constată refaceri (camere
adosate). Orientarea zidului principal este pe direcţia nord-sud, paralel cu rnrdo
maximus a coloniei 1\urelia Apulensis, la cca 35-40 m de acesta.
Materialele arheologice descoperite (cărămizi, ţigle. opaiţe obiecte de os şi
metal) confirmă destinaţia de locuinţă civilă a edificiului.
Şi de această dată constatăm că zona a fost puternic afectată de intervenţii
antropice având drept scop demantelarea zidurilor în vederea recuperării
materialelor de construcţie. Topografic această zonă este denumită ,.groape•· tocmai
datorită peisajului creat. Acest aspect este uşor de sesizat în urma analizei
stratigrafice.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 123
CRONICA CERCETĂRILOR ARHEOLOGICE OIN JUDEŢUL ALBA
ŞANTIERUL ARHEOLOGIC DE LA ALBA IULIA-DEALUL FURCILOR

Radu Ciobanu, Gabriel Rustoiu
În perioada 1-4 aprilie 2003 au fost executate cercetări pentru descărcare

de sarcină arheologică a terenului situat pe str. Dealul Furcilor f.n. din Alba Iulia.
proprietate a d-nei Alina Rodica Enăchescu. În zona aceasta, situată la sud de
castrul Le!!.iunii a XIII Gemina. cercetările anterioare. având acelaşi caracter. au
pus în evidenţă urmele aşezării de epocă romană, denumită din raţiuni
metodologice Apulum IL suprapuse sporadic de cele ale aşezării feudal timpurii şi
moderne. Anterior, la aproximativ 60 de m sud de perimetrul cercetat cu acest
prilej. au fost descoperite fundaţiile unor terme de mici dimensiuni precum şi
vestigiile unor construcţii ulterioare. tot de epocă romană care le-au succedat. Din
păcate. întreaga zonă a fost afectată intens de intervenţii ulterioare asupra terenului.
fie lucrări de fortificaţie ale cetăţii bastionare din sec.XVIII. fie diverse lucrări
agricole, ceea ce a dus la distrugerea parţială a vestigiilor arheologice. Terenul
cercetat acum fusese şi el afectat în mare măsură de asemenea intervenţii.
Cercetările de faţă au cuprins două secţiuni. S I de 7 x 1.50111. S li de 7 x I
m. la care se adaugă o casetă de 2 x I m. amplasată pe peretele nordic al secţiunii
S li. între 111. I şi 4. Rezultatele vor fi expuse punctual după cum urmează.
În cadrul secţiunii S I. orientată pc direcţia E-V. nu au fost descoperite
vestigii arheologice in situ. S-au putut observa însă nivelări ample ale terenului. de
pus în legătură probabil cu amenajările defensive ale cetăţii bastionare precum şi cu
lucrări agricole ocazionale. S-au pus în evidenţă totuşi urmele unei gropi menajere
distruse din care au fost recuperate câteva fragmente ceramice romane. fără decor.
Stratigrafic au fost identificate câteva nivelări succesive moderne.
În cadrul secţiunii S II. orientată tot pe direcţia E-V. în afara constatărilor
semnalate deja. a fost descoperită o locuinţă medievală parţial distrusă. şi mai
multe gropi menajere cu material divers. datând din perioada modernă. Din
locuinţa medievală se mai păstra relativ bine doar conturul unei vetre ovale de
aproximativ 1.80 x 1.1 O m. A fost pus în evidenţă şi traseul peretelui vestic al
acestei locuinţe. distrus însă pc toată lungimea sa de diferite lucrări agricole. Sub
groapa vetrei. umplută cu blocuri de piatră. s-au observat urmele unui cuptor de
piatră. tot din perioada medievală timpurie. sec. X-XI. aparţinând primei faze a
locuin\ei. distrusă probabil de un indendiu. Pc fundul locuinţei s-a constatat un
nivel pronunţat de arsură şi un mare număr de cochilii de melci. Vestigiile locuinţei
în chestiune au fost afectate de intervenţii recente asupra terenului. în special de o
groapă de unde au fost recuperate materiale amestecate. de epocă romană şi
modernă.
12-t - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
RAPORT PRIVIND SĂPĂTURA ARHEOLOGICĂ DE SALVARE

ALBA IULIA - STR.AUREL VLAICU, NR.23, PROPRIETAR STANCIU FLORIN
V. Moga, C. Inel
Cercetarea arheologică s-a clesfâşurat sub forma de săpf1tură de salvare. ca

urmare a cererii beneficiarului Stanciu Florin. în vederea realizării obiectivului
--extindere locuinţă şi gara_(. Conform autorizaţiei nr.59/2003 emisă de Serviciul
Arheologie din Ministerul Culturii şi Cultelor. colectivul Muzeului Naţional al
Unirii a fost format clin responsabil ştiinţific - dr.Vasile Moga, respecti\'
Constantin Inel - membru.
Zona în discuţie prezintă modificări multiple ele-a lungul timpului, puse în
legătură cu sistematizarea pe verticală a terenului din perioada lucrărilor de
edificare a fortificaţiei Vauban, din apropiere. Dovada acestui aspect o constituie
sondajul arheologic executat în zona de construcţie a garajului (8 x I m ). ca şi cel
executat pe linia de execuţie a fundaţiei pentru extinderea locuinţei (8 x 0.5 m).
Stratigrafia zonei se prezintă în mod unitar. imediat sub nivelul de dale
existent în zona extinderii (respectiv vegetal, în zona garajului), apar straturi
succesive de umplutură din perioada modernă. care coboară până la cca - 0,80 m,
sub care apare sterilul de culoare cenuşiu-gălbuie.
Nu au fost surprinse vestigii arheologice, clupă cercetarea arheologică fiind
realizate documentaţiile grafică şi fotografică.
În consecinţă, pe baza rezultatelor cercetării arheologice realizate pe
terenul situat în Alba Iulia, str.Aurel Vlaicu 23, aflat în proprietatea lui Florin
Stanciu, pentru realizarea obiectivului ·'extindere locuinţă şi garaj'", a fost eliberat
certificatul de descărcare de sarcină arheologică, conform legii.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 125
RAPORT PRIVIND SĂPĂTURA ARHEOLOGICĂ DE SALVARE

ALBA IULIA - STR.REPUBLICII, NR.66,
FINANTATOR
'
SC ROMPETROL DOWNSTREAM SA BUCURESTI
'
V. Moga, C. Inel
Cercetarea arheologică s-a desfăşurat sub forma de săpătură de sal\'are. ca

urmare a cererii beneficiarului SC ROMPETROL DOWNSTREAM SA Bucureşti.
în \'Cc.lerca realizării obicctirnlui ··staţie de distribuţie carburanţi. spălătorie auto.
amenajări exterioare. împrejmuire··, Conform autorizaţiei nr,6 I /2003 emisă de
Scn ic iul Arheologic din Ministerul Culturii şi Cultelor. colectinil f\fozeului
Naţional al Unirii a fost format din responsabil ştiinţific - dr. Vasile Moga.
respccti\' Constantin Inl"I - membru,
Amplasată în intra, ilanul localităţii Alba Iulia. în zona dintre străzile
Republicii şi Traian. la aproximativ 800 m de situl arheologic de pe strada
Munteniei (palatul guvernatorului Daciei), într-o zonă aflată în vecinătatea ariei
oraşului roman Apulum li. circumstanţe care ne-au determinat să abordăm întreaga
suprafaţă în discuţie prin sondaje de verificare,
Zona în discuţie prezintă modificări multiple de-a lungul timpului. puse în
legătură cu sistematizarea pc n:11icală a terenului din perioada anilor ·so. când pe
această parcelă au început să fie depuse straturi succesi,e de umplutură care. cupă
cum s-a putui constata în sondajele arheologice. au ajuns până la 1.20 m grosime
(pentru ridicarea terenului în vederea construirii unor imobile). De menţionat că
până la acea dată. terenul a\'llsese o destinaţie preponderent agricolă. însă parcela
fiind destul de joasf1 se prezenta ca o zonă mlăştinoasă (uşor inundabilă).
După eliminarea \cgcta\ici uscate existente a fost trasată secţiunea S,I. (IO x
1.5 111). orientată NNE/SSV. în extremitatea vestică a parcelei. paralel cu strada
Traian. pentru ,,criticarea stratigrafică a zonei,
Stratigrafia se prezintă în mod unitar. imediat sub niwlul \'egetal foarte
subţire (cca, O. I Om). apar succesive de umplutură din perioada contemporană. care
coboară p:înă la cca. - 1.30 m: urmează nivelul de culoare închisă şi consistentă
argiloasă în care apare şi pigment de culoare cărămizie. dar cu aspect de depuneri
de mlaştină (gros de 0.30 - 0.50 m). sub care apare sterilul de culoare cenuşiu
gălbuie,
La executarea următoarelor unităţi de săpătură. nivelul de umplutură gros
între 1.00 - 1.30 m. a fost eliminat prin intervenţie mecanizată. iar stratigrafia
rezultată în toate sondajele a fost cea similară secţiunii C.I.. cu menţiunea că aprox.
de la - 2.50 m ad:încime am ajuns la nivelul de pânză freatică.
Astfel au mai fost realizate următoarele secţiuni:
126 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
• S.11 (20 x 1.5 m). orientată NNE_SSV şi amplasalfl în zona bazinelor şi a

pompelor de benzină
• S.111 (20 x 1.5 m). orientată NNE-SSV. plasată la 15 m de S.11. pentru a
investiga aceeaşi zonă
• S.IV ( 14 x 1.5 m). orientată ESE-VNV. plasată în extremitatea nordică a
parcelei
• S.V ( 12 x 1.5 m). orientată ESE-VNV, plasată în extremitatea nordică a
parcelei
• S.VI (50 x 1.5 m). secţiune magistrală orientată ESE-VNV. care pleacă din
zona amplasamentului viitorului magazin şi a spălătoriei auto din cadrul
obiectivului propus.
Profilul secţiunii magistrale (C.VI). se prezintă la fel de unitar. ca şi cel
descris mai sus. secţiunea coborând până la - 2.50 111. unde atinge pânza freatică.
Nu au fost surprinse vestigii arheologice. după cercetarea arheologică fiind
realizate documentaţiile grafică şi fotografică.
În consecinţă. pe baza rezultatelor cercetării arheologice realizate pe terenul
situat în Alba Iulia, str.Republicii 66, aflat în proprietatea lui SC ROMPETROL
DOWNSTREAM SA. pentru realizarea obiectivului ··staţie de distribuţie
carburanţi. spălătorie auto. amenajări exterioare. împrejmuire·•. a fost eliberat
certificatul de descărcare de sarcină arheologică. conform legii.
127
~ w
RAPORT PRELIMINAR PRIVIND REZULTATELE CERCETARILOR ARHEOLOGICE

DE LA ALBA IULIA, STR. MUNTENIEI NR. 15-17, SEDIUL GUVERNATORULUI
CONSULAR AL CELOR TREI DACII, CAMPANIA 2003
Viorica Rusu-Bolindeţ, Jomrn Barbu, Raluca Ramona Nuţiu
Cercetărilearheologice din campania anului 2003 au, izat două obiccti,c: pc

de o parte. finalizarea dez\'elirii elementelor de construcţie de pc latura de nord a
suprafeţei cxca, ale. iar pc de altă pa11e. s-a continuat săparea secţiunii S XVII/O 1.
În acest scop. a fost încheiată cercetarea secţiunii S XVI/O I ( 10.90 x 2.80-3.50 m).
deschisă în 200 I - în capătul extrem estic al laturii menţionate. În această campanie
a fost dez,elită o suprafaţă de 9 m. pe o lăţime ,ariabilă (datorată distrugerii prin
exca,are) cuprinsă între 2.80 şi 3.50 m. până la o adâncime maximă de -1.76 m. În
paralel. s-a continuat cercetarea arhclogică în secţiunea S XVII/O I ( I 0.50 x 2.-lO
m). începută în acelaşi an (200 I). ajungându-se în acest an. datorită mijloacelor
financiare reduse. numai până la adâncimea de -1.25 m.
În cercetările arheologice din acest an au fost puse în evidenţă următoarele
situaţii:
COMPLEXELE
I. S XVI/Ol. Încă din campania anului 200 L în interiorul camerei A şi al
încăperii A'. aparţinând ultimului ni\'el de locuire romană (secolul al III-iea p.
Chr.). a fost dezvelită o locuinţă medie\'ală de secol XVI. Au fost identificate trei
din zidurile acestei locuinţe - de est. ,est şi sud. latura nordică fiind imposibil de
cercetat datorită intrării ci sub profilul nordic al secţiunii. Zidurile în discuţie erau
construite din pietre ecarisate (spolii romane) şi de râu şi din cărămizi romane
(întregi sau fragmentare) prinse cu lut galben. Zidul perimetral ,·estic al locuinţei în
discuţie a fost aşezată direct pe podeaua de opus sig11i111t111 a camerei A. cdelalte
ziduri au fost amplasate peste o fundaţie de mm1ar. aparţinând camerei A'.
Paramcnllll exterior al celor trei ziduri descoperite este neîngrijit lucrat şi acest
lucru constituie de altfel o caracteristică a locuinţei mcdie\'alc.
Locuinţa medievală se află la max. 3.20 m vest de zidul perimetral vestic al
camerei A. însă nu este paralelă cu aceasta. Este orientată nord-vest - sud-est.
colţul ci sud-vestic fiind distrus la excavarea gropii. Dimensiunile locuinţei sunt de
4.50 x 3.40 m, ci fiindu-i ataşată şi o anexă spre vest. din care s-a prins un colţ cu
dimensiunile de 2,00 x 1.00 m.
SITUAŢIA STRATIGRAFICĂ
Locuinţa medie\'ală
are patru nivele de locuire. marcate prin podele
succcsi\'e din lut galben. În campania anului 200 I. din raţiuni financiare. au fost
128 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
săpate două nivele. Pe primul dintre ele (ultimul din punct de vedere cronologic).
în colţul nord-vestic al încăperii. au apărut resturile din chirpic ale unei vetre.
Întreg nivelul a fost foarte bogat în material arheologic. Pe cel de-al doilea nivel,
aproximativ către mijlocul încăperii. au apărut urmele de arsură ale unei sobe, din
care s-au mai păstrat câteva fragmente de soclu şi câteva cahle cu gura pătrată. Aici
a fost găsită şi o cahlă cu însemn de proprietate. Ea atestă numele proprietarului
locuinţei respective - Johannes Mezerzius - şi anul în care a construită soba -
1510. Cercetările arheologice au continuat pe acest nivel în 2003. fiind descoperită
o cantitate mare de material arheologic - foa11e multă ceramică de uz comun,
(forme întregibile), fragmente de cahle cu gura pătrată şi trilobată, multe ţinte, cuie,
piroane din fier, o aplică de bronz , un mâner din corn de animal. Monedele
descoperite pc cele două nivele menţionate datează din vremea lui Ferdinand L iar
cahla cu inscripţie menţionată oferă la rândul ei un terminus ante quem pentru
cronologia acesteia. Cel de-al treilea ni,,el al aceleaşi locuinţe s-a definit printr-o
podea de lut galben, foarte compactă în zona zidurilor perimetrale, având grosimea
de O. I0-0.18 m. Către centrul ei. a apărut o pigmentare puternică cu arsură, ce
putea anunţa existenţa unei sobe. Nu a fost descoperit soclul acesteia sau alte
elemente care să indice poziţia in situ a instalaţiei în discuţie. în schimb din zona cu
multă arsură au fost găsite multe cahle întregi cu gura pătrată, care cu siguranţă au
provenit de la o sobă. De pe acelaşi nivel a fost descoperit mult material
arheologic, constând dintr-un capăt de sfeşnic din bronz (fragmentar), un mâner de
cuţit din corn de cerb, lamă de fier fragmentară. cuie şi piroane din fier, ceramică
comună, fragmente de ochiuri de geam, cahle cu gura pătrată.
Cel de-al patrulea nivel al locuinţei medievale (== cel mai timpuriu din punct
de vedere cronologic) a fost constituit la rândul lui dintr-o podea de lut galben
foarte compactă, care a suferit şi o refacere. Grosimea ei este de max. O, I O m, fiind
separată de faza următoare a ei de un strat subţire de arsură de 1-2 cm. Lipsa
aproape totală a materialului arheologic (din cele două subfaze ale podelei
menţionate au fost recoltate numai câteva fragmente ceramice şi câteva cuie din
fier) ne-au determinat să considerăm că cele două podele succesive ar aparţine
uneia şi aceleaşi faze, care se deosebeşte de cele care i-au urmat prin absenţa
materialului arheologic.
Prin urmare, pentru primul nivel al locuinţei medievale nu dispunem de
elemente de datare. Pentru cel de-al doilea, materialul arheologic bogat permite
includerea lui în secolul al XVI-iea, fără a dispune însă de monede din această
perioadă. Abia în nivelele următoare de locuire s-au descoperit elemente precise de
datare, respectiv cahla cu însemn de proprietate, cu numele stăpânului locuinţei -
arhidiaconul Johannes Mezerzius - şi anul construirii sobei - 151 O, precum şi
monede de argint, emise în timpul regelui Ferdinand I, în prima jumătate şi la
mijlocul secolului al XVI-iea.
Această particularitate a zidurilor dezvelite ale locuinţei medievale - tehnică
de construcţie îngrijită în interior, realizare neglijentă în exterior - pot să conducă
la observaţia că locuinţa respectivă a avut zidurile îngropate, respectiv că ar fi putut
fi, eventual, o pivniţă.
129
Indiferent însă de funcţionalitatea părţii de locuinţă medie\ală de secol XVI

descoperită, atestarea numelui proprietarului ei este un fapt inedit şi însemnat. Se
cunoaşte faptul că arhidiaconul de Cojocna Ioan Megyericsei - cunoscut mai mult
sub numele latinizat de Johannes Mczcrzius - avea o locuinţă la Alba Iulia. a cărui
loc de amplasare nu este cunoscut. Părintele epigrafiei latine din Transilvania. care
a copiat şi făcut cunoscute circa 130 inscripţii provenite de pe situri importante ale
Daciei romane (Alba Iulia. Turda. Orăştie, Sebeş. Cluj. Caransebeş. Turnu-
Severin) a şi colecţionat multe dintre acestea. epigrafele respectiw. ca şi alte
monumente antice, fiind expuse în pavilioanele grădinii locuinţei sale de la Alba
Iulia. Or, tocmai faptul că s-au descoperit urmele materiale ale uneie dintre aceste
locuinţe, care a fost amplasată peste ruinele unui complex arheologic extrem de
important pentru perioada romană - sediul guvernatorului consular al celor trei
Dacii - reprezintă o şansă extraordinară şi o descoperire de impo11anţă
excepţională.
II. Secţiunea S XVII/Ol - complexele şi stratigrafia. Aceasta a fost
începută în anul precedent. în paralel cu săparea extremităţii estice a laturii de nord
a obiectivului. Secţiunea S XVII/O I are dimensiunile de I 0.50 x 2.40 m şi este
orientată nord-sud. În campania precedentă au fost dezvelite substrucţiile unei
clădiri moderne, dintre construcţiile existente pe terenul inclus rezervaţiei
arheologice. În secţiunea în discuţie au fost descoperite două camere ale acestei
clădiri, orientate est-vest, surprinse în carourile 1-3 (numerotarea carourilor s-a
făcut de la nord la sud).
În campania acestui an au fost scoase elementele de construcţie aparţinând
primei încăperi ale locuinţei moderne, concentrate în carourile 1-2. în extremitatea
nordică a secţiunii, inclusiv cuptorul menajer. După îndepă11area acestora. au fost
cercetate nivelele de locuire romană care se aflau sub ele. În această parte a
secţiunii, datorită locuirii moderne. care a distrus parţial stratigrafia. nu au fost
surprinse construcţii aparţinând epocii romane. În campania precedentă. la
îndepărtarea zidurilor celei de-a doua camere a clădirii moderne. în carourile 3--l
ale secţiunii, la adâncimea -0,65 m a fost descoperită fundaţia unui zid roman.
orientat nord-vest-sud-est, dezvelit pe 1.50 x 0,60 m. Acesta intra în profilul vestic
al secţiunii. În partea estică a zidului în discuţie. au fost descoperite multe ţigle.
olane şi cărămizi ştampilate. care nu erau in situ. Zidul respectiv aparţine ultimului
nivel de locuire romană. respectiv secolului al III-iea d. Chr. În săpăturile
întreprinse în acest an, s-a continuat dezvelirea fundaţiilor zidului respectiv. care a
fost descoperit pe toată lăţimea secţiunii S XVII/O I. el fiind prins pe diagonală în
cadrul acesteia. Dimensiunile zidului în discuţie sunt de 3,54 x 0.58 m. jumătatea
dezvelită în acest an a zidului fiind mai joasă cu 0.20-0.35 m faţă de cea
descoperită iniţial. Extremitatea estică a lui a fost afectată de o groapă modernă.
surprinsă în caroul 5, în capătul sudic al secţiunii. Înălţimea maximă a fundaţiei
este de 0,72 m, însă ea nu a fost dezvelită în totalitate în acest an. În schimb. s-a
putut observa tehnica de construcţie a zidului - opus incerrum - în componenţa sa
fiind multe cărămizi întregi sau fragmentare. ţigle, olane. pilae rotunde de
hypocaust (unele ştampilate), pietre de dimensiuni variabile. toate înecate în
130 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
mortar. Aspectul zidului este neîngnJ1t. însă acest mod de construcţie. prin
reutilizarea materialelor provenite din dezafactarea altor încăperi din fazele
anterioare este specifică pentru construcţiile aparţinând secolului al Iii-lea p. Chr.
de pe întregul sit. În componenţa zidului, la 0.48 m de profilul vestic, pe latura
externă a lui. a fost descoperită o conductă ceramică cu gura dreptunghiulară,
folosită pentru aducţiunea/evacuarea apei (sau pentru conducerea aerului cald?) cu
dimensiunile de 0.32 x 0.16 m. care pare să meargă pc toată lăţimea zidului. Pe
latura opusă. la 1,00 est de profilul vestic. a fost surprinsă o conductă similară,
vizibilă pe 0.16 x O. 12 m. restul fiind acoperit de mortar. Totodată, lângă profilul
vestic al secţiunii, a apărut un alt fragment de zid, orientat nord-est - sud-vest, care
intră în profilul menţionat. Arc dimensiunile de 0,66 x 0.60 m. Nu pare să fie
adosat de zidul orientat nord-vest-sud-est. între el şi zidul menţionat fiind o distanţă
de 2-3 cm. Deasupra zidului în discuţie este un strat gros de dărâmătură de 0,40 m,
constituit din ţigle şi olane de acoperiş. În acest stadiu al cercetării, este greu de
precizat dacă cele două clădiri erau contemporane sau au fost contemporane la un
moment dat. mai ales că elementele de stratigrafie au fost distruse de clădirea
modernă deasupra zidului orientat nord-vest-sud-est. Numai dezvelirea în
suprafaţă, către vest. a zidurilor respective ne-ar putea furniza informaţiile necesare
pentru stabilirea fazelor de existenţă ale celor două clădiri.
MATERIALUL ARHEOLOGIC descoperit în această campanie constă

din material ceramic comun aparţinând epocii romane şi din câteva ţigle şi cărămizi
ştampilate cu sigla legiunii a XIII-a Gemina, însoţită uneori şi de câteva
antroponime cunoscute (ANNEI SATVRNINI, AELIUS VALENS, FLAVIUS
DE IOT ARV). De asemenea, au fost descoperite şi materiale de costrucţie din
ceramică ce purtau ştampilele trupelor speciale însărcinate cu paza guvernatorului
(N SING, PED SING).
Pe cele patru nivele aparţinând locuinţei medievale de secol XVI a fost
descoperit, aşa cum menţionam, un impresionant material arheologic. Pe lângă
monede şi cahla cu inscripţie, s-au găsit foarte multe obiecte din fier, bronz şi os,
sticlărie, foarte mult material ceramic.
131
RAPORT PRIVIND CERCETĂRILE EXECUTATE PENTRU DESCĂRCAREA DE

SARCINĂ ARHEOLOGICĂ ATERENULUI DIN STR. CALEA MOŢILOR, F.N.
(OBIECTIV: COMPLEX COMERCIAL-BENEFICIAR SC PROFI ROM FOOD SRL
TIMIŞOARA)
Aurel Dragotă; Gabriel Rustoiu
În perioada 21 august-31 octombrie 2002. 21 aprilic-15 augu-,t 2003 au fo-,t

executate cercetări pentru descărcarea de sarcină arheologicâ pc terenul situat pc
str. Calea Moţilor. f.n. din Alba Iulia. Aici beneficiarul SC Proti Rom Food Sri
Timişoara intenţionează să constrniască un complex comercial. Terenul se află pe
teritoriul fostului oraş roman Apulum.
Zona era cunoscută încâ din anii · 50 ai sec XX pentru descoperirile
funerare. În urma cercetărilor arheologice din anii 1979-1984. 2002 au fost puse în
evidenţă douâ necropole suprapuse din perioada romanâ (sec. 11-111) şi din perioada
evului mediu timpuriu (sec VIII-XI). însumând cca 1700 de morminte.
Modalitatea de abordare a sitului a constat în practicarea de secţiuni
(şanţuri) de dimensiuni variabile cu un „martor" (perete de pâmânt) a\'ând
grosimea de 0,5 m între ele şi uneori câte o "casetă". Lungimea secţiunilor (32 la
număr), cât şi orientarea, au variat datorită formei viitoarei construcţii. dar şi
dorinţei beneficiarului de a descârca arheologic întâi suprafaţa efccti, a a
magazinului. Astfel suprafaţa săpată este de .t-016 mc din totalul de .t-776 m:. ce va
fi afectată de viitorul obiectiv.
Rezultate: Din punct de vedere al ritului funerar, cele 212 de morminte
dezvelite 097 împreună cu cele descoperite anul 2002) în perimetrul ohiectirnlui
cercetat, se pot împărţi în patru categorii: I) inhumaţie. li) incineraţie. III. morminte
duble sau triple birituale şi IV morminte cenotaf. I) În cazul mormintelor de
inhumaţie, se disting câte,a tipuri: a) morminte cu sarcofag din cărămizi romane.
b) morminte cu defuncţii depuşi într-o groapă simplă. de formă rectangulară sau
ovală c.) morminte cu sicriu de lemn şi d) depuneri de cranii.
Ia. Majoritatea mormintelor cu sarcofag de c.irămidă. au fost profanate.
Cărămizile capacului erau deranjate. iar din schelete s-au mai păstrat doar dte, a
resturi. În ele au fost depuşi cu precădere copii (S. 17/2002 - M. I 8: S. 2.t-/2003 -
M. 5, M. 32. M. 39). şi mai rar adulţi (S. 19/2003 - M. 16l. SarcofagL'le sunt
orientate E - V (S. 17/2003 - M. 18). ENE - VSV (S. I 9/2003 - t-.1. 16) şi NNE -
SSV (S. 24/2003 - M. 5. M. 32). Cărămizile romane. utilizate la construcţia
pereţilor acestor sarcofage. au fost prinse cu lut. Uneori. haza san.:ofagL'lor nu a fost
pavată, iar alteori pavarea s-a realizat cu acelaşi tip de cărămizi. însă puţin mai late.
Resturile de cărămizi observate la partea superioară a sarcofagelor. ne determină să
credem că, ele proveneau de la capac. După toate probabilităţile. capacul era
realizat din cărămizi aşezate orizontal. Inventarul funerar n:cuperat din aceste
132 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
sarcofage. constă din: piese de os (ac. verigi) şi metal (monede din bronz. vas
fragmentar din argint. distrus cel mai probabil cu ocazia profanării). Adâncimea la
care au fost amenajate sarcofagele. variază între - 0.50 m - 1.32 m.
lb. Depunerea scheletelor într-o groapă simplă. s-a constatat atât în cazul
copiilor (S. 19/2003 - M. 11; S. 22/2003 - M. 13; S. 24/2003 - M. 40. M. 43), cât
şi al adulţilor (C. 1/2002 - M. 3: S. 19/M. 18. S. 23/M. 6; S. 27/2003 - M. 11).
Scheletele. au fost aşezate într-o groapă simplă de formă rectangulară. săpată în
solul steril. orientată E - V. VNV - ESE. sau N - S şi invers. Adâncimea gropilor
este cuprinsă între - O. 54 m - 2. 00 m. Între piesele de inventar. se disting: vase
ceramice, opaiţ (C ASSI ). verigi din bronz, monede din bronz. aplici de centură, o
cataramă de centură şi o ţiglă lată având ştampila LEG XIII GEM .
Ic. Resturi de la sicriul de lemn. s-au conservat într- un singur caz ( C. 2/M.
8). Tot de la un sicriu ele lemn. provină cuiele şi piroanele din S. 24/2003 - M. 24.
Id. Depuneri ele cranii s-au înregistrat doar în doua cazuri: M. 26 şi M. 27/S. 17.
li. Mormintele ele incineraţie. s-au surprins în trei variante: cu groapa nearsă
(rectangulară. ovală). arsă (rectangulară). în aceste cazuri defunctul era incinerat
într-un loc special amenajat numit ustrinum şi a treia variantă mortul era ars direct
în groapa sepulcrală. Adâncimea acestor morminte este cuprinsă între - O. 25 m -
O. 80 m. Gropile mormintelor sunt orientate NV - SE. NE - SV, SSE - NNV, ESE
- VNV şi V - E. Aceste tipuri de morminte, au conţinut cel mai bogat inventar:
vase ceramice (farfurii. fructiere. ulcioare cu o toartă). resturi din vase de sticlă,
opaiţe, monede din bronz. verigi din bronz, piese de centura din bronz, fibule,
oglindă circulară din sticlă cu ramă din plumb, pietre de inel, inel din fier cu gemă,
mărgele, cuie un pumnal din fier şi piroane din fier.
III. În această categoric întra aşa zisele morminte de familie. În aceeaşi
groapă era înhumat un copil, iar deasupra era depus un adult incinerat. Este vorba
de mamă şi copil deoarece frecvent, în condiţiile de atunci. atât mama cât şi copilul
mureau la naştere. Un caz foarte interesant, îl reprezintă două schelete de copii ( S.
24/ 2003 - M. 31 a. M. 31 b ), depuse pe laturile SSV şi NNE a unui mormânt de
incineraţie, cu groapa arsă.
IV. Morminte în care exista numai inventarul funerar, dar lipseau resturile
defunctului. Cazuri mai interesante din această categorie pot fi menţionate două
gropi simple, de formă dreptunghiulară, săpate în solul steril. în care s-au depus un
monument roman (S. 17/2003) sau un pin funerar, un fragment de coloană şi o
acvilă din calcar în stare fragmentară (S. 24/2003).
Concluzii: Inventarul funerar, permite plasarea cimitirului la un palier
cronologic cuprins între sec. II şi III. Unele morminte, putine la numar, apartin
evului mediu timpuriu (a se vedea studiul din prezentul volum). A fost surprinsă
limita de N şi NV a cimitirului. El se continuă înspre NE (către Bazinul Olimpic).
Cimitirul era delimitat de un şanţ. Având în vedere numărul de morminte
descoperite de-a lungul timpului, putem afirma că este cel mai mare cimitir
cunoscut până acum din provincia Dacia romană.
133
ŞANTIERUL ARHEOLOGIC DE LA ALBA IULIA, CATEDRALA ROMANO-CATOLICĂ

$1 PALATUL EPISCOPAL
Daniela Marcu Istrate, Angel Istrate
In campania anului 2003 la Catedrala Romano-Catolică şi Palatul

Episcopal au fost realizate trei secţiuni. Aceste cercetări au an1t un caracter de
salvare, ele fiind circumscrise unor lucrări de restaurare aflate în curs la aceste
obiective.
În aria Palatului Episcopal a fost realizată secţiunea S34. plasată
perpendicular pe latura de est a corpului ,·echi al palatului. Dimensiunile secţiunii
au fost 2x7 m; s-a descoperit un ansamblu de amenajări databile la sfârşitul
sec.XIX, care erau adresate structurilor mai vechi ale palatului.
Imediat lângă zidul actual al palatului a funcţionat o mică încăpere lată de
1,7 m, din care s-a păstrat doar şapa din beton care a sen·it drept pardoseală.
În latura de est a acestei amenajări s-a descoperit un bazin cu pereţi din
beton. groşi de 30 cm. Nu s-a putut atinge cota fundului bazinului din cauza
limitării spaţiului secţiunii: umplutura cu care a fost astupat bazinul se poate data
cu tuburi de cartuşe din 1914-1915.
Pe latura de est a bazinului stratigrafia a fost deranjată pc lăţimea de 90 cm
de şanţul unei canalizări contemporane. care cobora la 1.90111.
În micul segment de stratigrafie rămas nederanjat s-a înregistrat l) groapă
cu obiecte din perioada celui de-al doilea război mondial. iar sub aceasta pc u
suprafaţă restrânsă. s-a identificat ni\'clul medic\'al timpuriu. datat cu fragmente
ceramice şi o monedă arpadiană.
Secţiunile S33 şi S35 au fost trasate în zona sacristiei. şi au antt drept scop
cercetarea zonei în vederea realizării unor lucrări de subzidire pentru sacristie.
respectiv a unor instalaţii.
S33 a fost trasată pe latura de E a sacristiei. la îmbinan:a dintre aceasta şi
sanctuar, cu dimensiunile 3x3m. S-a putut constata lăţimea nCl)bişnuită a fundaţiei
sanctuarului, care iese cu 2.40 m de la faţa exterioară a zidului. Au fost de
asemenea cercetate trei morminte. cu scheletele orientate V-E. întinse pe spate cu
braţele aşezate pe lângă corp sau încrucişate pe bazin. Unul dintre morminte a antt
groapa delimitată de jur împrejur de un rând de cărămizi şi pietre aşezate pc cant.
Materialele arheologice asociate acestor morminte sunt încadrabile secoldor XI-
XIII.
S34 a fost trasată pe direcţia N-S. unind practic peretele de N al palatului
princiar cu colţul de SV al sacristiei. Secţiunea a fost lată de 2 m. iar cercetarea s-a
desfăşurat pe o lungime de I 1,5 m. A fost descoperită amenajarea din piatră a unei
guri de aerisire de la beciurile palatului princiar, dezafectată în epoca modernă de
turnarea unui trotuar din beton.
134 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
La distanţă de 2,5 rn ele zidul palatului a apărut ruina unui arc butant care
sprijinea colţul de SE al transeptului.
În pai1ea de mijloc a săpăturii a fost descoperit un zid orientat E-V, realizat
din blocuri de calcar egalizate cu cărămizi, gros de 1,2 m, aparţinând după toate
indiciile epocii romane.
Au fost cercetate în această zonă nouă marmite dintre care 2 deranjate, iar
alte 2 surprinse doar parţial. Inventarul funerar, foarte sărac, s-a rezumat la un inel
de tâmplă cu capăt în S.
Cca mai importantă descoperire a acestei campanii este un mormânt cu
groapa de formă trapezoidală zidită din cărămizi întregi şi fragmente legate cu lut,
şi acoperită cu lespezi din piatră. În interior se delimitează, din aceeaşi zidărie din
cărămidă, nişa cefalicft.Mormântul poate fi datat în sec. XII-XIII.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 135
RAPORT PRELIMINAR PRIVIND REZULTATELE CERCETĂRILOR ARHEOLOGICE

DE LA SÂNTIMBRU-,,BISERICA REFORMATĂ" (JUD. ALBA) CAMPANIA 2003
Mariu.\· Ciulii, l/eana Burnichioiu, Ctilin Anghel
Campania arheologică a anului 2003 1, desfăşurată în perioada 18

septembrie - 2 octombrie. a avut ca obiective principale cercetarea. prin
intermediul secţiunilor de control şi informare stratigrafică. a arealului îmecinat
laturii nordice a navei bisericii în vederea surprinderii nivelurilor de fundare şi a
situaţiilor stratigrafice nederanjate care să ofere indicii despre fazele de construcţie
parcurse de monument.
În urma unei prealabile documentări la faţa loculuic s-a realizat S 111/2003.
cu dimensiunile de 12 x 2m. orientată nord-sud, perpendiculară pe peretele nordic
al navei' şi pe jumătatea primului contraf011 de la est spre vest. al navei (numit C2)
(fig. I). Extinderea secţiunii la 12 m s-a făcut pentru a atinge şi pa11ea nordică a
zidului de incintă al bisericii (ZI), relevat şi în campania anterioară pe est şi sud~.
dar vizibil pe anumite porţiuni şi la suprafaţă.
Încă de la săparea primului nivel (decopertarea -0- 0.30 111). au fost găsite
două blocuri masive de calcar (de provenienţă romană. refolosite). legate între ele
cu mortar, care au constituit soclul contrafortului unei faze mai vechi de construcţie
(notat CI /2003), presupusă romanică. Blocul dinspre est păstrează. pe toată
lungimea, o scotie bine profilată, iar cel dinspre vest resturile unei teşituri realizate
ulterior, mai neglijent. Scotia şi teşitura contrafortului corespund înălţimii la care
se află, în vecinătate, dar şi pe alte porţiuni - din partea de vest a bisericii un soclu
mai vechi, marcat cu preponderenţă din cărămidă. dar şi piatră. în care s-a cioplit
aceeaşi scotie.
1
Ccrcctan:a arheologică a acestui ohiccti, face parte din grantul cu tema .. /J1sl'l"ica 111cd1e1·,i/1i d111
Sâ111imhr11. S111di11 isloric, dl' ar/li ş1 1wohlc111lllica co11sc1Tiil"l1 ·· ~i a fost rcali1at;1 l'll srriJinul
logistic ~i material al llni,crsită\ii .. I Dcccmhric 1918 din :\!ha Iulia ~i al :\ linistcrului hlul·;qici ~i
Cercetării. De un ri:al sprijin ne-am hucurat din pa11ca primăriei comunei Sântimhru. in special ad-
lui Nicolae Popa, primarul localită\ii. c.iruia îi multumim ~i pc aci:ast,) cak. La săpături au
participat studcntii: Iloriana Raica. l\1ihacla lknga. l\laria Căbulca. Simona l'ra\a. Paul .-\Ham.
I li'lprian Marius ~i Ciortea Ciprian de la spcciali1arca lstonc-:\rhcologic a Facult,)(ii de Istoric ~1
Filologii: a univcrsilil\ii mai sus-amintite. Rc/llltatck campaniei arhcologil·c antcrwarc (2002) pot
fi consultate în: M. Simina, Rapor/ pn\·i11d cercc/area arhcolog1cii de la S,i111i111hrn- .. Hist'ni'i1
Refomwrii", cwnpw,ia 2002, în Cronica ( ·erceltinlor .·lrheoloi:1a. 2003 ( l l l \ a~nal. 274.
' lnformatiilc ne-au fost ofrritc cu amabilitate de dl. Niculai: P~ipa ~i di: \Ccinul .tl·cstuia. lihcorghi:
Popa, care ne-au conlirmat faptul dl pc accastil parte a hisi:ricii nu s-au mai practicai inmormântări
în ultimii 80-90 de ani. Am dorit astti:l sili:, ităm surprindi:ri:a unor morminte rcci:nte.
1
S-a executat pcrpi:ndiculara pc pcrcll' utilizându-si: regula triunghiului pitagori:ic (·•triunghiul Je
aur" - 3 - 4 - 5 m). Numi:rotarca carourilor s-a făcut dinspre nord spre sud ( 1-8).
~ Simina 2003. 274.
136-----------------------------
SllA
Pinul grncnl al bl,crlrii cu ampla 1arir11 ,ecjiun1lor "rhulogicc (umr11n1• ?002)

LJ reali.zale În anu) 2002
- - propu•u: pentru anul 2003
Tot la acest nivel (O, 10 - 0,30) , între carouri le 4-7, a apărut ş i prima lentilă
de mo1iar amestecat cu fragme nte de ţig l e, o lane, că răm i z i etc. Dealtfel, ni ve lurile
următoare de să pare , au rel evat straturi şi lenti le succesive, conţinând materiale de
construcţie ş i provenind de la frecventele resaturăr i ş i reconstruiri pe care le-a
suferit monum entul în ultim e le două secole. Aceste lu crări au deranjat profund
straturil e ş i nivelurile arheologice anteri oa re, până la aproximati v 0,50 - 0,60 m (pe
alocuri chiar către 0,80 - 0,90 m). În imediata apropiere a peretelui bisericii (în
carouril e 7- 8), und e ni ve lul de călcare era aflat c u aprox imativ l O - J5 cm mai jos
decât în restul secţiunii5, s-a relevat, exact în profilul de ve t, extremitatea unei
construcţii ad osate contrafortului actua l a l bi seric ii , rea li zată probabil mai recent,
din pietre fasonate amestecate cu pietre de râu şi resturi de o lane, legate c u mortar.
Tot primul nivel de săpare a re levat, în carou l 1, partea s up e ri oa ră a z idului
de incintă , realizat din pietre de râ u de mari dimensiuni , prin se cu mortar.
Grosimea zidului s-a dovedit a fi de aproximativ 0,50 - 0,60 m , orientarea
segmentului surprins în secţiune fiind sud -est - nord-vest (cca. 2,5 m).
În caroul 8, la adâncimea de aproximativ 0,45-0,5 0 111 a fost relevată centura
de be ton, cu o grosime de aproximativ 40 cm, adăugată la o restaurare a începutului
de seco l XX . Aceasta s-a dovedit a avea peste 1 m înălţime (1,15 m) ; şa nţul care a
fost executat pentru realizarea cofragului de man şo nare în care a fost turnată
(caracterizat printr-o culoare închi să, di stinctă, pi g mentată puternic cu mortar ş i
cărămizi) a distrus toate nivelurile ş i straturile anterioare, adâncindu- e în sterilul
arheologic ga lben loesso id cu cel puţin 50 de centimetri. Pe fundul gro pii (G 11) -a
surprin s o peliculă con s i stentă de ciment amestecat cu alte materiale de con trucţie.
5
Probabi l, centura de cimen t înco nj oa ră întreaga biserică. În campania anterioară a fost su rprinsă pe
latu ra s udic ă a navei ş i pc extrema esti că a altaru lui (Sim in a 2003, 274).
l37
La săparea acestui ni\'el. care corespunde în extremitatea nordid1 unei faze

de prăbuşire. spre interior. a zidului de incintă au fost sesizate două gropi de
monrnînt (G I în caroul 2 şi G2 în acelaşi carou. aparţinând epocii moderne) care se
adânceau mult în nivelurile anterioare. străpungând atât o lentilă groasă de mortar
(aparţinând cel mai probabil momentului construcţiei zidului de incintă precum).
precum şi alte lentile de 111011ar şi pământ galben loessoid. mai recente decât prima
lentilă.
După depăşirea stratului de reconstrucţii succesive. la adâncimea de 0.60
m. în urma răzuirii fundului secţiunii. s-au relevat (parţial sau integral) o seric de
gropi de morminte (peste 15) care se întretăiau, făcând astfel dificilă recunoaşterea
lor întocmai. Din acest moli\', gropi care nu au putut fi sesizate iniţial au trebuit să
fie numerotate cu terminaţii de genul G9A şi G9bis. pentru a arăta proximitatea lor
faţă de o groapă anterior descoperită.
Din aceste gropi doar 5 au fost golite (MI-MS). do\'edind prin poziţia lor
stratigrafică şi prin adâncimea de la care porneau că ar putea aparţine unei epoci
mai timpurii (medievale). Din păcate, nici unul din mormintele descoperite nu a
prezentat inventar (cu excepţia sicriului din lemn şi a cuielor din fier). Se pare că
unele dintre acestea au fost braconate încă din vechime, lucru dovedit de pildă de
MI, de copil, al cărui sicriu a fost deschis şi lăsat astfel, cu capacul deopat1c. În
preajma acestui mormânt a fost descoperită şi unul din puţinele artefacte
arheologice, o piesă din bronz decorată în relief cu motive florale, care a aparţinut
probabil. legăturii unei cărţi.
Zidul adosat nord-sud (Z2) la contrafortul aflat în funcţiune (C2) coboară
la I m adâncime. Groapa de fundare îi dovedeşte posterioritatea, prin faptul că
tăia, atât groapa contrafortului gotic (C2), cât şi pe cea a contrafortului romanic
(CI).
La adâncimea medie de aproximativ 1,80 - 2,1 O 111 a apărut sterilul
arheologic, galben loessoid, pe alocuri cu o duritate ridicată. Complexele de tip
mormânt care se adânceau în sterilul arheologic şi care dovedeau o poziţie de
pornire aflată destul de sus, au fost lăsate la acest nivel. fără a fi golite, existând
posibilitatea apartenenţei la înmormântări din perioada modernă.
Situaţia stratigrafică rele\'ată în cele patru secţiuni de control şi informare
stratigrafică executate până la ora actuală clarifică faptul că pc ariile exterioare
navei şi sanctuarului straturile sunt puternic deranjate de amenajări recente (secol
XIX - XX), iar surprinderea unei stratigrafii nederanjate în ceea ce priveşte
etapele realizării fundaţiei monumentului este aproape imposibilă.
Cercetarea arheologică a monumentului de la Sântimbru ,·a fi continuată
într-o nouă campanie, direcţionată - pe cât posibil - prin deschiderea de unităţi
planimetrice, spre evidenţierea etapelor sale de construcţie. dificil de clarificat doar
cu mij loacde existente, ca şi spre formularea unor observaţii legate de starea sa de
conser\'arc. Se recomandă executarea unor secţiuni în interiorul bisericii şi/sau
perpendicular pe turnul-clopotniţă, la îmbinarea dintre fosta sacristie şi altar care
poate să dea şi limita lui 22, între navă şi altar, pe sud, ca şi în zona fostului portal
romanic (sud).
138 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
BISERICA ADORMIREA MAICII DOMNULUIDIN LIVEZILE, JUD. ALBA

- RAPORT PRELIMINAR DE CERCETARE ARHEOLOGICĂ -
.
Gheorghe Petrov. Paul Scroholl1
Biserica românească (ortodoxă) din localitatea Li\'c1,ilc (fost{1 Cacova

Aiudului) este o construcţie de zidărie cu dezvoltare longitudinală (lungimea pc axă.
la exterior, este de 18.20 111). alcătuită dintr-o na\'ă dreptunghiulară şi un altar
decroşat de formă poligonală cu cinci laturi. Cele două compartimente principale
sunt despărţite printr-o tâmplă de zid prevăzută cu două intrări. Nava este di\'izată
în naos (interior: 7.10 x 5.10 111) şi pronaos (interior: 4 x 5.04 111) prin interpunerea
unui zid străbătut de o uşă centrală. flancată de două deschideri cu pcn az înalt.
Naosul este acoperit cu o boltă semicilindrică prevăzută cu penetraţii în dreptul
ferestrelor, iar peste altar se află o boll{1 similară. care. în partea răsăriteană. este
racordată la traseul poligonal al elevaţiilor prin intermediul unor suprafeţe curbe.
Pronaosul este prevăzut cu o boltă semicilindrică în partea răsăriteană şi cu un tavan
drept în partea apuseană. iar deasupra sectorului tăvănit se ridică un turn-clopotniţ{1.
susţinut în pa11e de elevaţii dar şi de patru stâlpi de zidărie încastraţi la colţurile
compartimentului, stâlpi care sunt legaţi între ei, doi câte doi. prin arce semicirculare
uşor aplatizate, dispuse longitudinal pc direcţia est-vest. unul la nord şi altul la sud.
Bolţile sunt realizate în mare parte din cărămidă, dar în structura lor se regăsesc şi
lespezi din piatră de carieră. Pe latura sudică a navei, în timpurile moderne, după anul
1848, a fost construit un pridvor deschis cu stâlpi si arcade de zidărie. Intrarea în
biserică se află practicată pe latura sudică a pronaosului, fiind prevăzută cu un
ancadrament din piatră realizat în stilul Renaşterii târzii. Un ancadrament
asemănator se află şi la uşa care asigură comunicarea dintre naos şi pronaos. Ambele
ancadramente prezintă profilaturi bogate cu decor sculptat în partea lor superioară:
uşciorii sunt subdimensionaţi, profilaturile lor fiind întoarse la partea inferioară spre
golul uşilor: arhivoltele sunt prevăzute la centru cu câte un scut reliefat, înconjurat de
motive florale stilizate, peste care se suprapune câte un segment de cornişă.
Cercetarea arheologică a acestui lăcaş de cult a avut loc pc parcursul a două
campanii succesive, defăşurate în cursul anilor 2000 (20 - 28 iunie) şi 200 I (25 - 29
iunie), săpăturile vizând doar anumite zone din exteriornl edificiului. acolo unde terenul a
pennis practicarea unor secţiuni arheologice. Limitarea spaţiului de intervenţie s-a datorat
faptului că în părţile de nord şi de est înmonnântările contemporane din cimitirul
înconjurător sunt practicate până aproape de biserică, iar în partea de sud există acel
pridvor de zidărie adosat în timpurile moderne la construcţia primară pe întreaga lungime
a navei, terenul din faţa acestuia fiind betonat. În ceea ce priveşte interiorul lăcaşului de
cult, din motive obiective, independente de voinţa noastră, cercetarea acestui spaţiu nu a
fost posibilă atunci, dar proiectata intervenţie rămâne valabilă cu proxima ocazie, atunci
când condiţiile de Ia faţa locului vor permite acest lucru.
139
CRONICA CERCETĂRILOR ARHEOLOGICE OIN JUDEŢUL ALBA
Intervenţia arheologică a constat în executarea unui număr de şase secţiuni.

trei fiind practicate în cursul campaniei din anul 2000, iar celelalte trei în cursul
campaniei din anul 200 I.
o 5m
S. l = 2,50 x 2 m, pe latura nordică a altarului. cu latura vestică în prelungirea

umărului altarului: S. 2 = 2.50 x 2 m. pe latura nordică a na,·ei. în dreptul zidului
interior care separă naosul de pronaos: S. 3 = 2 x 2 111. pe latura estică a altarului.
laturile de nord şi de sud ale secţiunii, care sunt perpendiculare pe respectivul zid.
aflându-se fiecare la o distanţă de OAO m faţă de extremităţile acestei laturi a altarului;
S. 4 = 1,50 111 (latura vestică) x 2 m (latura sudică) x 2.1 O 111 (latura estică). cu latura
vestică perpendiculară pc latura de sud a altarului şi latura estică în poziţie oblică pe
latura de sud-est a aceluiaşi compartiment: S. 5 = 2,80 m x 1,50 m. pe latura nordică a
navei, în dreptul naosului. cu laturile mai scrnte perpendiculare pc zid şi dispusă la o
distanţă de I 111 spre vest faţă de umărul altarului şi S. I: S. 6 = 2.50 x 1.50 m. pe latura
nordică a navei. în dreptul naosului, cu laturile mai scu11e perpendiculare pc zid şi
dispusă între S.2 şi S.5, la o distanţă de 0.50 111 spre ,·est faţă de S.5.
În aceste secţiuni au fost descoperite şi cercetate un număr de -t6 de morminte.
Unele schelete sunt păstrate în întregime, altele fiind suprapuse ori deranjate - parţial
sau integral - de către înmormântări ulterioare sau de către şanţurile de fundaţie ale
actualei biserici. Resturile de oseminte umane care s-au descoperit izolat ori disparat în
păm.î.nt pu11at, provenite de la acele morminte mai vechi care au fost distruse efectiv în
întregime. nu au fost luate în evidenţă. ele constituind totuşi nişte n:perc rde,·ante de
care s-a ţinut întotdeauna scama atunci când am judecat situaţia concretă a succesiunii
înmormântărilor din liccare secţiune cercetată. Gropile de înmormântare prezintă
forme aproximativ dreptunghiulan:. cu adâncimi variabile între - 0,57 m (M 7/ S. I) şi -
1,97 m (M 32 / S.3). ln toate cazurile defuncţii au fost depuşi în sicrie de lemn, fiind
aşezaţi în poziţia culcat pc spate cu capul la vest şi picioarele spre est. Înmonrnîntările
respectă în general orientarea tradiţională pe direcţia vest-est. dar unele mom1inte
140-----------------------------
prezintă anumite deviaţii. datorate atât anotimpului în care a arnt loc înmormântarea
dar şi a dispunerii gropilor de înmormântare în funcţie de dispunerea reală a bisericii în
teren. urmărindu-se în fapt un paralelism între groapă şi sfântul lăcaş. În ceea ce
priveşte orientarea bisericii. s-a constatat că edificiul prezintă o deviaţie de 25 de grade
spre sud de la axa est-vest.
Inventarul funerar descoperit şi recuperat de la uncie morminte sau găsit în
pământ purtat (în acest caz provenit de la mormintele deranjate parţial sau distruse
integral) este destul de sărăcăcios. fiind alcătuit. în marc parte. din monede
medievale şi moderne la care se adaugă unele obiecte de podoabă (cercei. inele
simple de tip verighetă. mărgele) şi câteva accesorii vestimentare (nasturi, copcii
de tip moş şi babă). Materialul numismatic conţine piese monetare din argint şi
bronz. de valoare mică, emise de diferiţi monarhi ai Ungariei. Austriei, Poloniei.
Prusiei. Transilvaniei şi a unor principate din cadrul Sf(inrului Imperiu roman de
naţiune germană. Cea mai \'eche monedă este o emisiune pentru Ungaria (denar).
fără an, din vremea lui Matia I Corvinul ( 1458-1490). iar cea mai nouâ este o
emisiune din anul 1764 ( 1/2 creiţar) pentru Imperiul romano-german, aparţinând
lui Francisc I ( 1745-1765), soţul Mariei Terezia.
Concluzii preliminare
Fundaţiile tuturor compartimentelor bisericii (altar. naos şi pronaos) sunt ţesute

între ele. dovedind faptul că întregul edificiu. în actuala formă de plan, a fost ridicat într-o
singură etapă de construcţie. La acest capitol se exclude pridvorul de zidărie. care, aşa
cum am precizat, a fost adosat la construcţia primară mai târziu. în timpurile modeme.
Biserica de zid a fost precedată de un alt lăcaş de cult mai vechi, probabil de
lemn, care cu siguranţă a avut dimensiuni mai reduse decât cele ale edificiului actual.
Pe baza celor mai vechi monede descoperite, care provin de la unele morminte
aparţinătoare cimitirului dezvoltat în jurul primei biserici, morminte deranjate de către
şanţurile de fundaţie ale bisericii de zid sau de către gropile mormintelor contemporane
cu aceasta, deocamdată putem susţine că în a doua jumătate a secolului al XV-iea
precedentul lăcaş de cult era în funcţiune. Urmele bisericii mai vechi nu au fost sesizate
în săpătură, însă, dacă amplasamentele celor două lăcaşuri au coincis, atunci există
posibilitatea ca mărturia directă a existenţei celui vechi să fie dovedită şi pe teren, în
cazul efectuării unei intervenţii arheologice în interiorul bisericii actuale.
Despre cronologia începuturilor bisericii de zid, în faza actuală a cercetării
pe care nu o considerăm deloc finalizată, se poate susţine că aceasta a fost ridicată
cândva în a doua jumătate a secolului al XVII-iea, în perioada imediat următoare
mijlocului său, având ca termen post quem anul 1654, înscris pe o monedă (denar
emis pentru Ungaria de către Ferdinand III, 1637-1657) descoperită la M 12 / S.2,
mormânt care este dovedit a fi mai vechi decât biserica.
Pentru obţinerea unor clarificări mai exacte în pnvmţa evoluţiei şi datării

acestui vechi lăcaş de cult românesc, este necesar ca cercetarea arheologică să fie
continuată atât în exterior dar mai ales prin investigarea, fie ea şi parţială, a interiorului.
141
ISTORIE - CULTURĂ
CAHLE MEDIEVALE DIN TRANSILVANIA

ÎN COLECTIA MUZEULUI DIN AIUD 1
Daniela Marcu Istrate, Paul Scro/Jot,1
În depozitul Muzeului de istoric din Aiud se păstrează o seric de fragmente

de cahle datând din secolele XV-XVII: piesele provin din colecţiile vechi. iar locul
exact de descoperire nu este cunoscut dcecî.t în puţine cazuri. Din punct de vedere
formal sunt reprezentate următoarele categorii: cahle concave (cu sau făr{1
medalion central). cahle plăci (majoritatea. cu sau fără sistem de fixare în corpul
sobei) şi piese speciale (respectiv cahle de coronament şi plăci înguste destinate
unor registre intermediare). Din punct de vedere decorativ piesele ele la Aiud sunt
fie unicate. fie în cel mai bun caz variante ale unor teme relativ răspândite: de la
această regulă fac excepţie doar câteva motive vegetal-geometrice. Toate
fragmentele cercetate prezintă pe revers urme de funingine mai mult sau mai puţin
intense.
Prezentăm mai jos catalogul acestor piese. Cronologia propusă trebuie
preluată în general cu titlu de ipoteză, fiindcă de cele mai multe ori reperele pc care
le-am avut la îndemână au fost vagi.
dintr-o placă uşor concavă.
2
1. Fragment central ( I 3,7x8,5x0,7/I cm)
lucrată din pastă grosieră, presată în tipar cu mâna prin straturi succesive adăugate:
reversul este foarte denivelat şi păstrează urme de la un picior din lut aplicat pentru
a facilita fixarea în corpul sobei. Arderea este completă. (nr.inv. I 341. provenienţă
necunoscută)
Decor: cavaler (probabil călare spre dreapta) în armură. încoronat, cu păr
lung şi barbă:
în mâna dreaptă ţine securea, în st,înga scutul decorat cu o cruce cu
braţe aproximativ egale. Dimensiunile reduse ale cavalerului sugerează o
compoziţie complexă: scena se desfăşoară sub o arcadă semicirculară slab reliefată.
cu un decor geometric în exteriorul acesteia. în colţurile plăcii. Se datează în
secolul al XV-iea. (planşa I/ I)
2. Fragment central dintr-o placă (9,2x8x0.6 cm) cu sistem de fixare
neprecizat, lucrată din pastă de calitate bună, presată în tipar cu lemn şi cu mâna;
arderea este completă. Reversul foat1e denivelat păstrează urmele unui buton
masiv. (nr.inv. I 518. curtea baronului Banffy din Sâncrai, jud. Alba)
1
Acest articol a fost predat spre ruhlicare în anul 2000 revistei Acta Musei Na11oci'11sis. în n.:daqia
căreia a aştertat pfmă la începutul anului 2003. fără ca în acest interval puhlica\ia resrecti\'ă sfi îşi
reia apariţia. Într-un linal autorii au retras materialu\ şi l-au încredin\at revistei de fa\ă. fără a opera
nici un fel ue modilicări în conţinutul său - deşi între timp uncie piese au fost puhlicatc în studii
tirologicc. iar hibliografia subiectului a devenit mai consistentă.
2
Dimensiunile pieselor sunt indicate în ordine: înăl\ime x lă\imc x grosimi:: dimensiunile ramei:
înăl\ime x grosime.
143
DANIELA MARCU ISTRATE, PAUL SCROBOTĂ
Decor: fragment din scena uciderii lui Holofem. În primul plan capul lui
Holofcrn ţinut de păr de două personaje feminine: în stânga Judith. din care nu este
vizibil decât braţul, iar în dreapta servitoarea. În plan secund, bustul decapitat al lui
Holofcrn: scena este reprezentată în faţa cot1ului, a cărui perdea se observă în
dreapta fragmentului. Compoziţia este stângace. cu personaje disproporţionate şi
detalii confuze (în special în ceea cc priveşte fizionomiile). deşi relieful este
proeminent. (planşa 1/2)
Cahlele de acest tip sunt relativ răspândite în Transih,ania. şi nu este exclus
ca modelul în sine să fie o creaţie locală, deoarece nu cunoaştem reprezentări
similare în afara acestei regiuni. O piesă întreagă descoperită în aceeaşi zonă (loc
neprecizat) şi publicată de I. Holl' "este identică până în cele mai mici detalii cu
fragmentul de la Aiud: fragmente din 2 exemplare diferite, excelând prin acurateţea
detaliilor, au fost descoperite la Vinţu de Jos, iar un altul (corpul lui Judith) se
păstrează în depozitul Muzeului de Istorie din Cluj-Napoca\ ultimul fragment pe
care îl cunoaştem se află în depozitul Muzeului din Târgu Mureş, şi provine din
jumătatea superioară a piesei. I. Holl propune pentru prima variantă o datare la
mijlocul secolului al XVI-iea. dar după părerea noastră aceasta ar putea fi puţin mai
timpurie, oricum însă fără să coboare sub anul 1500.
3. Fragment central (5,3x5x0,5cm) dintr-o cahlă placă lucrată din pastă
amestecată cu mica (destul de multă). presată în tipar cu pânza şi cu mâna şi arsă
complet: reversul este uşor denivelat, iar aversul micasat. (inv. I 288. Trascău)
Decor: fragment dintr-o flamură. aparţinând cel mai probabil unei scene de
vânătoare. Se poate data în secolele XV - XVI. (planşa 2/5)
4. Fragment dintr-o piesă de colţ ( 13x8x0,8 cm) lucrată din pastă de calitate
medie, cu rari fulgi de mică, presată în tipar cu un obiect din lemn şi cu pânză.
Aversul poat1ă amprentele tiparului din lemn, şi a fost acoperit cu un strat gros de
angobă (sau var?). Chenarul marginal este proeminent şi păstrează urme din
lipitura de lut folosită pentru asamblarea sobei. (inv. I 306, Trascău)
Decor: fragmentul aparţine foarte probabil unei cahle decorate cu cavaler în
turnir; se păstrează marginea unui por1al semicircular, în interiorul căruia se disting
motive vegetale stilizate care derivă din arcatura gotică. Piesa poate fi datată cel
mai devreme în secolul al XVI-iea. (planşa 2/3)
5. Placă (reconstituită) (22x22x0.8 cm) cu ramă (3.-h I cm) şi medalion
central concav. Este lucrată din pastă de calitate bună amestecată cu mica. presată
în tipar cu o pânză; arderea este extrem de superficială. Aversul a fost presărat cu
fulgi de mica, iar reversul păstrează semnele unei folosiri sumare. inegal
rcpar1izată. (inv. I 514, I 338, provenienţă necunoscută)
Uloll, Rmai.um1u·-Ofl'l1. Mi11t'lalralich1• ,f1:11kache/,1 i11 U11gcm1, V, în Ai.:la Arhaeologica

AcaJcmiac Scientiarum Hungaricae, -t5. 1993, p.291-292, fig. 67: autorul Jescrie în Jetaliu
fragmentul Jc la AiuJ şi suhliniaLă caracterul autohton al acestor cahle.
~ Daniela Marcu, Ca/r/1• 111edin11/e din Tra111ill'lmi11 (ucole/1• X/V-.\'l'I/J, te=â de doctorat, C/111
N,111orn /9W-i (în rnntinuare Ca/,/1•, .. ) pL37/2,6 Vintu Jc Jos, şi 39/3 Cluj-Napoca.
144-----------------------------
Decor: medalionul central este decorat cu o figură

de soldat (roman?) redată
din profil. având de o parte şi de alta două litere incizate ... M .. şi ··f--. Suprafaţa
plană a cahlei este decorată cu motive vegetale. un fel de lujeri stilizaţi.
Piesa face parte din seria cahlelor cu medalion concav decorat cu figuri
umane, care sunt la modă în secolul al XVI-iea: toate analogiile pe care le
cunoaştem' sunt însă mult mai elaborate atfrt din punct de vedere tehnic cât şi
decorativ. St,1ngăcia reprezentării. precum şi simplificarea excesivă a motivelor
auxiliare. ne determină să încadrăm piesa de la Aiud spre sfârşitul secolului
menţionat sau la începutul următorului. Analogii destul de apropiate se păstrează în
depozitele muzeelor din Cluj şi Sibiu. ambele provenind din colecţia braşoveanului
Adolf Resch 6 . (planşa 3/2)
6. Fragment central ( I 5x8x0.8 cm) dintr-o placă prevăzută cu ramă şi
picioruşe de fixare. Este lucrată din pastă de calitate bună amestecată cu mica, arsă
complet; a fost presată în tipar cu lemn şi pânză, iar reversul denivelat păstrează un
picior înalt de 3,5 cm. Pe avers se disting amprentele tiparului din lemn şi un strat
gros de şlem cărămiziu gălbui. (nr.inv. I 51 O. provenienţă necunoscută)
Decor: partea din faţă a unui cal în mişcare. Calul este redat destul de
schematic, şi în absenţa harnaşamentului ar putea fi confundat uşor cu un alt
animal; în cazul de faţă este evident că ne aflăm în faţa unui fragment dintr-o
compoziţie cu cavaler călare spre dreapta. Tema este extrem de răspândită în
Transilvania încă din secolul al XV-iea, dar o analogie potrivită nu a fost
identificată. În orice caz schema compoziţională nu aparţine nici cavalerului în
turnir din veacurile XV-XVI, dar nici husarului din etapa următoare, fiind mai
degrabă o etapă de tranziţie care poate fi datată în secolele XVI-XVII . (planşa 2/1)
7. Fragment central (5x4.5x0,8 cm) dintr-o placă lucrată din pastă de calitate
medie amestecată cu mica, presată în tipar cu pânză. Aversul este micasat. (inv. I
290, Trascău)
Decor: partea din spate a unui cal în poziţie statică, foarte probabil o
compoziţie cu husar din secolele XVI-XVII. (planşa 2/4)
8. Fragment marginal (6,5x7x0,6 cm) dintr-o placă fără ramă lucrată din
pastă de calitate medie, presată în tipar cu pânza şi arsă superficial. (inv. I 618,
descoperită pe drumul dintre Unirea şi Uioara)
Decor: capul unui cal - fragment dintr-o compoziţie cu cavaler, secolele
XVI-XVII. (planşa 2/2)
9. Placă ( 23,2x I 9,5x0,5/0.9cm) cu ramă ( 4x0,8 cm), lucrată din pastă de
calitate bună, arsă incomplet. Reversul este denivelat şi păstrează urme de la şase
picioruşe din lut; aversul este micasat.(nr.inv. I 463, provenienţă necunoscută)
Decor: husar călare spre dreapta. Cavalerul poartă o căciulă în formă de
clopot cu striuri ve11icale şi haină cu găitane. Reprezentarea este destul de
stângace: detaliile feţei sunt vagi, bustul este redat frontal, piciorul din primul plan
lipseşte dar sub burta calului este figurat piciorul din planul secund (cu scăriţa de şa
' Roscmaric Franz, /)l'/" Kachclofe11. l:11l!itl'h1111g 1111d K1111stgescl,icl,1/icl,e E111wikl1111g vom Miuelalrer
his ::.11111 Ausgang der Klassiz.ismus, Graz, 1969, lig. 180-185
1
' Daniela Marcu, Cahle ... , pag. 165
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 145
DANIELA MARCU !STRATE, PAUL SCROBOTĂ
şi un pinten cu tija scurtă). Ca armament are o sabie cu tăişul curb şi garda în cruce.
legată de centură prin mai multe curele. dar suliţa. ţinută oblic cu mâna dreaptă. a
fost mult scu11ată şi lipsită de flamura tradiţională. înlocuită aici cu un decor
geometric. Calul este redat cu mai multă fidelitate şi prezintă atributele specifice
pentru reprezentările de husari: coama împletită. creastă. harnaşament sofisticat cu
multe ornamente. poziţie statică. proporţii generale alterate.
În jurul husarului câmpul plăcii este încărcat până la refuz cu moti\'e
geometrice: în dreapta un decor de formă aproximati\' triunghiulară în relief şters
constituie suportul unor mici proeminenţe circulare. ocupând locul rezenat
flamurei. dar sugerând scutul care în mod obişnuit este reprezentat în spatele
călăreţului. În sfârşit, puţinele spaţii rămase libere sunt ocupate de inscripţii: de o
parte şi de alta a cavalerului literele ··v·, 'T' şi "'M'·. iar în registrul inferior literele
"'A" şi ··o'· (în oglindă). şi anul 164 7 (sau 1641 ?).
Cahlele decorate cu husari îşi fac apariţia în secolul al XVI-iea (preluând
într-un fel tradiţia cavalerului în turnir). iar în veacul următor devin frecvente în
toate mediile sociale 7 . Analogii tematice mai mult sau mai puţin depărtate
cunoaştem Ia Iaco benr·S , Benţi'd . C nsturn
9 . securesc
. !O. Alb a Iu 1·,a 11 . Bra"d en,·I'-. TAargu
Mure{ . Exemplarul din Aiud, aparţinând variantei cu dolman şi coif. este o
1
replică târzie (aşa cum indică dealtfel şi inscripţia). fiind evident faptul că autorul
tiparului nu a înţeles până la capăt simbolurile acestei reprezentări. tratând-o în
fapt ca pe un motiv decorativ ale cărui componente pot fi remodelate. Putem
invoca în acest sens o serie de amănunte precum creasta calului care seamănă
frapant cu o floare, piciorul cavalerului înlocuit tot cu un element vegetal. suliţa
ale cărei capete sunt ciuntite astfel că devine un element aproape nesemnificativ.
scutul completat cu o jumătate de rozetă etc. (planşa 4/3)
1O. Fragment de placă ( 15x 18x0.9 cm) cu rama ( 3.5x0.6 cm) în cea mai
mare parte desprinsă. Este lucrată din pastă de calitate bună. presată în tipar cu
lemn şi cu mâna, bine arsă: reversul uşor denivelat păstrează urme de lipitură din
lut amestecat cu pleavă. Aversul micasat poartă amprentele tiparului din lemn. (inv.
I 331, 4 72, provenienţă necunoscută)
Decor: husar călare spre stânga. Cavalerul este disproporţionat. cu bustul
redat frontal, capul prea mare. mâna dreaptă mult mai scurtă decât stânga: poartă o
haină simplă, cu găitane, iar coiful globular se încheie cu o proeminenţă circulară şi
7
Pentru ri\spândirca a1:cstor piese pc teritoriul Rom.inici Gh. C. Calllanizino. Ohs.:1...-a/1i pnrn,d unei,·
cahle eh• la .\/âniistirea .\filwi I 'odâ. în SCI V. I 980. 16..t. p. 7-t:i- 763.
~ Gazda Klara, Figurâlis hilyhac·se1111h;k a scpsis::e111gyorg_1·i 1111i::c11111 _1„1:1·1i/1c•111,;m·J/,c11. Aluta. I.
1969, p.282. fig.3.
1
' lknko Elck. Ughy lst,an. S::.l'kel_rk,.,-c.1·::.111ri kcilrlwcs,·11111d,. 198-t. fig.-t. 59. 7-t: Bcnko Eld..
Dcmctcr Ist \"an, /\o::,;pkori me::ifrâros a .\'::.:J..e/_1jiil(M11, 1997. pi. -tor~. -t-l/2. -t:i/3.
111
Bcnkil Elck. A Kii::,;1,kori kel"t's::.1,ir-.1::ik l't;_~,;s::.cri ro11ogrcijilija. 1992. fig. -l2/J.
11
A.A. Rusu, Cahf,, lll('dil'\'ale din Tramih-a11i<1 / li I. Arheologia medie, ală. I. 1996. p.130. tig. 5. 8.
1
" Horst Klusch. /)ic E111Jte/11111g cf,,.1· Kacht'ic(/i'11S 1111cl s,·i11t· Friihjtim1,·11 i11 R11111ii11ie11, Forschungcn
yur Volks- und Landcskundc, 33, 1-2. I990, p. 60-81. fig. 26.
1.1 A. Zriny. O/urii din Târgu .\furt'Ş şi produsele lor în l,1111/na cercetii/"li materialului r.:::ulrar d111
siipâturi. Marisia. V. 1975. p.97, pi. XL Vlll/2 a-h.
146-----------------------------
este decorat cu striaţii verticale. Cu mâna dreaptă ţine frâul (cele două elemente
contopindu-se). iar cu stânga suliţa care taie oblic câmpul plăcii. încheindu-se cu o
flamură în colţul stâng superior: suliţa prezintă nodul caracteristic. iar flamura are
franjuri. Calul arc coama frumos împletită. creastă. iar faptul că ochii nu sunt
reprezentaţi ar putea sugera existenţa unor apărători. Harnaşamentul pare să fi fost
redat în detaliu. În colţul drept superior apar două ornamente aproximativ
triunghiulare, decorate unul cu proeminenţe circulare altul cu striuri verticale.
încheiate cu o prelungire în formă de stea.
Cahla aparţine serici definite în linii mari la punctul anterior. dar până în
prezent nu dispunem de o analogic potri,ită pc teritoriul Transilvaniei. Remarcăm
însă că elementele caracteristice acestui tip iconografic sunt prezente aproape în
totalitate. şi aşezate la locul potrivit: compoziţia esk echilibrată iar ecîmpul plăcii
rămâne gol, fără abundenţa motivelor auxiliare de la piesa precedentă. Toate aceste
amănunte ne ajută să încadrăm cahla în jurul anului 1600, prezentând un avans
sensibil faţă de cea din 1641.(planşa 4/1)
11. Fragment marginal (20,5x9x0,5 cm) dintr-o placă cu ramă ( 4.5 x 0.4
cm). lucrată din pastă normală, ardere inegală: presată în tipar cu pânză, revers
denivelat, urme de la trei picioruşe din lut. Aversul a fost acoperit cu vopsea roşie,
parţial căzută. (În\'. I 528, Decea Mureşului)
Decor: partea din spate a unui husar călare spre dreapta. Piesa poate fi datată
în prima jumătate a secolului al XVII-iea. (planşa 4/2)
12. Fragment de colţ ( 12x9,7x0,6 cm) dintr-o placă cu rama ( 3.3x0,8 cm).
lucrată din pastă fină presată în tipar cu lemn şi cu mâna. uşor deformată înainte de
ardere. Aversul este micasat (inventar ilizibil, provenienţă necunoscută)
Decor: variantă stilizată a tipului cu figură feminină în medalion central
octogonal; laturile oblice ale medalionului sunt unite cu colţurile plăcii prin
intermediul unui element vegetal; chenarul de pe latura lungă a cahlei este dublat
de lujeri stilizaţi. (planşa 2/6)
Acest motiv a cunoscut o mare răspândire în Transilvania secolului al XVII-
iea; cele mai vechi piese cunoscute păstrează inscripţii de la începutul veacului
( 1617. 1618, 1620). iar cea mai târzie datează din 1650. În interiorul acestui
14
interval schema compoziţională rămâne neschimbată, variabilele fiind la nivelul

motivelor auxiliare dezvoltate oblic spre colţuri, precum şi la profilatura
chenarului. În a doua jumătate a secolului motivul se degradează treptat, dar
continuă să supravieţuiască în forme tot mai simplificate. Varianta de la Aiud pare
să fie o formă de tranziţie databilă pe la jumătatea secolului, în care elementele
vegetale păstrează încă amintirea bogăţiei şi rigurozităţii originale.
13. Placă concavă - fragment ( I 3, 7 x 14,2 x 0,3 - I, 7 cm) cu ramă (2,8 x 1
cm), chenar adăugat ( 2,5 x I cm); lucrată din pastă fină, cu puţină mica, ardere
superficială; presată în tipar cu lemn şi cu mâna. Reversul este denivelat, iar
aversul acoperit cu un strat de şlem galben-cărămiziu (nr.inv. I 471, provenienţă
necunoscută)
1
~ Daniela Marcu. Cahle .. , p. I 13-1 I 4
147
Decor: personaj feminin (?) reprezentat într-o nişă încheiată la partea

superioară în mâner de coş. Personajul poartă o căciulă masivă (turban?) Partea
superioară a piesei este decorată cu vrejuri şi rozete. Aparţine cel mai probabil
secolului al XVII-iea. (planşa 2/7)
14. Fragment marginal (7.7x4.6x0,7 cm) dintr-o placă cu rama desprinsă.
lucrată din pastă normală, cu mica. arsă incomplet: a fost presată în tipar cu lemn.
Aversul este intens micasat. (inventar ilizibil, provenienţă necunoscută)
Decor: pasăre stilizată - posibil o compoziţie legată de pomul vieţii. Se
datează în secolele XVI-XVII
15. Fragment dintr-o piesă reconstituibilă, cu dimensiunile probabile
23,5x2 l ,5x0,7 cm: rama (3. 7x0,8 cm) este în cea mai mare parte ruptă. Cahla a fost
lucrată din pasta de calitate bună, presată în tipar cu lemn şi cu mâna şi arsă
complet: aversul a fost acoperit cu un strat de vopsea verde înch îs sau neagră.
astăzi corodată. (nr. inv. I 621 - Lopadea Veche, I 506. I 332)
Decor: cahlă cu medalion concav decorat cu o rozetă simplă cu 12 petale.
Medalionul este marcat printr-o bordură lată, decorată cu elemente vegetale ce
sugerează o coroană. Pe suprafaţa plană a piesei se aglomerează lujeri dispuşi oblic
spre colţuri şi împletiţi în dreptul axelor mediane. Circulă în numeroase variante în
secolele XVI-XVII (planşa 2/1)
Din punct de vedere formal aparţine categoriei cahlelor concave. tipul cu
medalion, care apar încă din secolul al XIV-iea, cunoscând răspândirea maximă în
veacurile XV-XVI 15 . Din punct de vedere decorativ se încadrează în cea mai târzie
variantă cunoscută, cu câmpul integral decorat. Piesa are bune analogii la Vinţu de
Jos 16 şi Cluj - Sala de box 17 • cu ajutorul cărora poate fi încadrată în secolul al
XVI-iea, probabil a doua jumătate.
16. Fragment marginal ( 11,5x 11 x0,8 cm) dintr-o placă fără ramă: pe revers
păstrează urmele unui picior din lut aplatizat care a fost aplicat pentru a facilita
fixarea cahlei în corpul sobei. Este lucrată din pastă de calitate medie amestecată cu
mica, presată în tipar cu lemn şi cu mâna, iar arderea este incompletă (superficială):
Aversul a fost acoperit cu un strat de şlem galben cărămiziu astăzi corodat (nr.inv.
I 509, provenienţă necunoscută)
Decor: rozetă (probabil cu 5 petale) în medalion reliefat. cu elemente
vegetale dispuse oblic spre colţurile plăcii. Gradul accentuat de stilizare a
motivelor impune o datare spre sfârşitul secolului al XVI-iea. (planşa 5/1)
17. Fragment de colţ dintr-o placă (8.7x6.lx0,6 cm) cu ramă (3.5x0.6 cm).
lucrată din pastă fină, presată în tipar cu lemn. arsă complet. Aversul este acoperit
cu un strat gros de şlem galben cărămiziu (nr.inv. I 333, provenienţă ni.:cunoscută)
Dernr: vegetal - geometric: fragment dintr-o piesă cu medalion central
reliefat, secolul al XVI-iea. (planşa 5/3)
J\ Roscmaric Franz, op.cit., lig ..n.

Jh A.A. Rusu. Gotic ş1 Rl!naştl!n' la I 'i11/11 d'-' Jos. 1998, catalog I 05.
17
Daniela Marcu, Cahlt· .... p. 280.
148-----------------------------
18. Fragment de colţ (II .3x9.6x0. 7 cm) dintr-o placă concavă cu rama
desprinsă. lucrată din pastă de calitate medie. cu mică. presată în tipar cu pânză:
arderea este superficială. Aversul a fost uşor micasat. (nr.inv. I 327)
Decor: piesa prezintă un chenar cu profilatură bogată. iar bordura marginală
oblică este decorată cu triunghiuri afrontate. încadrate de linii în zig - zag; în
câmpul central par să fi fost reprezentate motive vegetal-florale. Tipologic piesa
este evident inspirată din formele concave decorate cu vas de flori, foarte frecvent
în Transilvania secolului al XVI-iea. Apariţia decorului pe laturile oblice precum şi
gradul de stilizare a motivelor din câmpul central sugerează o variantă târzie, care
ar putea fi încadrată spre sfârşitul secolului al XVI-iea sau chiar începutul veacului
următor. (planşa 5/2)
19. Fragment marginal (6.3x 16,Sx0,7 cm) dintr-o placă cu rama ( 3,4x0.5
cm), lucrată din pastă amestecată cu puţină mica. arsă incomplet: a fost presată în
tipar cu lemn şi cu mâna. Pe revers sunt vizibile urme de lipitură din lut, iar aversul
este micasat, cu faţa corodată. (nr. inv. I 505. provenienţă necunoscută)
Decor: vegetal - geometric stilizat. secolele XVI - XVII. (planşa 6/1)
20. Fragment marginal ( I 0.5x8.7x0.7 cm) dintr-o placă fără ramă uşor
concavă, lucrată din pastă amestecată cu mică, presată în tipar cu pânza şi arsă
superficial. Reversul este denivelat. iar aversul micasat (nr.inv. I 342, provenienţă
necunoscută)
Decor: vegetal stilizat (lujeri şi garoafe), încadrat de o bandă geometrică;
secolul al XVII-iea. (planşa 7/4)
21. Fragment central ( 11 x9.7x0.7 cm) dintr-o placă lucrată din pastă de
calitate bună, presată în tipar cu lemn şi cu mâna, arsă aproape complet; reversul
este uşor denivelat. Tiparul din lemn în care a fost imprimată cahla era foarte uzat,
şi din acest motiv relieful este şters; piesa a fost deformată în procesul de
fabricaţie. (nr.inv. I 508. provenienţă necunoscută)
Decor: vegetal - geometric; secolul al XVII - lea (planşa 7/8)
22. Fragment marginal ( I 3.5x9,5x0,5 cm) dintr-o placă cu rama ( 3Jx0,6
cm), lucrată din pastă de calitate bună, presată în tipar cu lemn şi cu mâna, arsă
complet. Aversul este fin micasat. (nr.inv. I 515, provenienţă necunoscută)
Decor: vegetal - floral stilizat, combinat cu elemente geometrice. Secolul al
XVII-iea (planşa 7/1)
23. Fragment de colţ dintr-o placă ( I 0,5x9,5x0,6 cm) cu ramă ( 4,8x0,8 cm),
lucrată din pastă bună, presată în tipar cu lemn, arsă complet. Reversul şi aversul
au fost presărate cu fulgi de mică. (nr. inv. I 370, provenienţă necunoscută)
Decor: vegetal stilizat, dezvoltat probabil dintr-un nucleu central spre cele
patru colţuri. Bordură marginală uşor oblică, cu decor geometric format din linii în
zig - zag pe o latură, iar pe cealaltă din mici triunghiuri afrontate. Secolul al XVII
- !ea (planşa 5/4)
24. Fragmente centrale (6Jx3,5x0,7 cm) dintr-o placă lucrată din pastă cu
mica, ardere completă. Aversul este uşor micasat. (nr. inv. I 229, I 293,
provenienţă necunoscută)
149
DANIELA MARCU ISTRATE, PAUL SCROBOTA
Decor: vegetal - floral: petale de formă triunghiulară. cu marginile zimţate -

probabil o rozetă de dimensiuni mari: secolul al XVII - lea. (planşa 7/3.5)
25. Fragment central dintr-o placă ( 7.5x7x0. 7 cm) lucrată din pastă de
calitate medie. ardere incompletă. presată în tipar cu lemn şi cu mâna A versul a
fost acoperit cu fulgi mărunţi de mică. (nr.inv. I 294. descoperită la Trascău)
Decor: vegetal - geometric. posibil fragment dintr-o compoziţie de tip
infinit, cu elemente vegetale stilizate încadrate în câmpuri delimitate prin arce
simple; în partea stângă a fragmentului se observă urmele unei inscripţii (?).
Secolul al XVII-iea. (planşa 7/6)
26. Fragment marginal (8x7,7x0,6 cm) dintr-o placă cu rama desprinsă.
lucrată din pastă fină presată în tipar cu un obiect din lemn. arsf1 superficial.
Aversul intens micasat a fost acoperit ulterior cu mai multe straturi de \ăruieli.
(nr. inv. I 30 I, descoperit la Trascău)
Decor: motivele vegetale înscrise în arce simple: aparţine celei mai
răspândite variante motivelor de tip infinit, şi poate fi datat cu destulă ce11itudine
în secolul al XVII-iea. (planşa 7/7)
27. Fragment central ( 7,7x4.5x0,8 cm ) dintr-o placă pre\ăzută foarte
probabil cu ramă: pastă de calitate bună amestecată cu mică. arsă incomplet.
Aversul este micasat. (inventar ilizibil, provenienţă necunoscută)
Decor: vegetal, probabil de tip infinit: secolul al XVII - lea (planşa 7/2)
28. Fragment central (6,7x5x0.4 cm) dintr-o placă lucrată din pastă bună
amestecată cu mică, imprimată într-un tipar din lemn prin presare cu mâna: arderea
este completă. Aversul acoperit cu fulgi de mică. (nr.inv. I 335. I 336. prO\enienţă
necunoscută)
Decor: vegetal-floral compozit. sugerând plante cu rădăcini masi, e în formă
de bulb, aranjate simetric în jurul unui nucleu central : câmpul plăcii este împărţit
în patru segmente prin nervuri reliefate (din care deasemenca se dez\·oltă frunze).
iar în fiecare segment este reprezentat un bulb. Secolul al XVII - lea. (planşa 5/5)
29. Fragment central ( I 2x I 3,5x0,4 cm) dintr-o placă lucrată din pastă fină.
presată în tipar cu mâna şi arsă incomplet: atât reversul cât şi aversul au fost
micasate. (nr.inv. I 329, provenienţă necunoscută)
Decor: vegetal - floral stilizat. dispus probabil în jurul unui nucleu central.
Este posibil ca această compoziţie să fie inspirată de motivul vasului cu flori.
Secolele XVII-XVIII (planşa 7/9)
30. Placă cu rama complet desprinsă, fragment ( 16.Sx I 7.5x I cm): este
lucrată din pastă fină, presată în tipar cu pânza, arsă incomplet. Pe re,·ers se
păstrează urme de mortar peste funingine, iar pe avers vopsea roşie şi verde. (nr.
inv. I 504, provenienţă necunoscută)
Decor: vegetal - floral stilizat, asimetric, alcătuit din rozete în diferite
interpretări, vrejuri, crini - combinate cu elemente geometrice. Secolele XVII-
XVIII. (planşa 5/6)
31. Fragment dintr-o cahlă de coronament: înălţimea 15.4 cm, lăţimea
păstrată 17,2 cm (totală probabil 26 - 27 cm, cu ramă ( 5,2x0,6 cm) parţial
conservată; după urmele lăsate pe revers, rama trebuie să fi arnt cel puţin o
150-----------------------------
pereche de orificii pentru manevrare. Piesa este uşor concavă, cu reversul foarte
denivelat. Este lucrat{1 din pastă de calitate bună. presată în tipar cu lemn şi arsă
incomplet. A versul este acoperit cu un strat inegal de smalţ verde. parţial irizat
spre auriu: pete de smalţ au ajuns deasemenea pe revers şi pe ramă. (nr.inv. I 470.
Aluniş, jud. Mureş)
Decor: blazonul familiei Kornis (m·ând în 61mp o coroană din care iese un
unicorn) susţinut lateral probabil de doi lei (sau grifoni'?). Pe laturile lungi
chenarul în trepte este dublat de un tor decorat cu vrejuri în partea inferioară.
respectiv cu un motiv geometric('?) în partea superioară. într-un relief foarte slab 1x.
Secolul al XVI-iea. (planşa 1/3)
32. Fragment ( 6x I 0,3x0.9 cm) din partea inferioară a unei cahle de
coronament decupate, fără talpă: lucrată din pastă de calitate medie. presată în
tipar cu pânza şi arsă complet. Aversul este acoperit cu smalţ peste angobă. astăzi
corodat astfel încât culorile nu se disting prea bine; probabil fondul piesei a fost
verde iar pasărea galbenă. (nr. inv. I 300, descoperită la Trascău)
Decor: pa11ea inferioară a piesei este împărţită în registre dreptunghiulare,
fiecare dintre acestea decorat cu o pasăre. Piesa are analogii apropiate la Vinţu de
Jos 19 şi aparţine secolului al XVI - lea (planşa 6/5, provenienţă necunoscută)
33. Fragment (7x6,6x I cm) dintr-o piesă de coronament cu partea superioară
decupată şi registrul median traforat în triunghiuri. fără urme de sistem de fixare.
Cahla este realizată din pastă de calitate bună amestecată cu mică. presată în tipar
cu lemn şi arsă incomplet. (nr.inv. I 297. Trascău)
Decor: în registrul inferior o torsadă fină, iar câmpul decupat şi traforat este
decorat cu nervuri subţiri dispuse în coadă de rândunică. Secolul al XVI-iea.
(planşa 6/2)
34. Fragment (7,6x5x0,8 cm) dintr-o piesă de coronament decupată, din
pastă de calitate bună amestecată cu mică, presată în tipar cu lemn şi cu pânză şi
arsă complet. A versul este acoperit cu smalţ peste angobă: fondul verde, iar
chenarul marginal şi decorul albe. (nr. inv. I 292, Pănade)
Decor: conturul piesei este marcat printr-un chenar lat; în registrul inferior o
floare cu trei petale înalte (lalea?) încadrată într-un semicerc uşor reliefat. Secolele
XVI-XVII. (planşa 6/7)
35. Piesă de coronament cu partea superioară decupată (7. 7x9,4x0,6 cm),
lucrată din pastă de calitate bună presată în tipar cu lemn şi cu pânză, arsă complet.
Aversul este smălţuit (peste angobă): fondul verde iar motivele decorative alb -
verzui; pek de smalţ au curs şi pe revers. (nr. inv. I (2) 291. Pănade)
Decor: vrejuri. Secolele XVI-XVII. (planşa 6/6)
36. Fragment de placă (6x6x0,8 cm) fără ramă, probabil dintr-o piesă
dreptunghiulară folosită pentru un registru decorativ intermediar. Cahla este
ix Piesa a fost publicată şi de I.I foii. cu dimensiuni uşor modilicatc şi o ilustra\ie greu lizibilă: autorul
o datează la mijlocul sau în a doua jumătate a s~colului al XVI-iea. Vezi I.Holl. Renais.rnnce-(~(en.
Mittelalterlichc ofcnkachcln in VnRll/'/1, V, în Acta Arhacologica Aca<lemiae Scicntiarum
Hungaricae. 45, 1993, p.249-299. lig. 69.
19
A.A. Rusu, Gotic şi Renaştere lu I 'in/11 de Jos, 1998, catalog l00.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 151
DANIELA MARCU ISTRATE, PAUL SCROBOTA
lucrată din pastă grosieră. arsă incomplet. presată în tipar cu lemn şi pânză. Aversul
a fost vopsit (verde închis sau negru) şi apoi văruit. (nr. im. I 330. provenienţă
necunoscută)
Decor: rozete cu petale zimţate înscrise în cercuri reliefate unite între ele
printr-o nrrvură subţire: între acestea mici elemente \·egetale. sub forma unor
brăduţi pc una dintre laturi. Secolele XV-XVI. (planşa 6/4. prO\enienţă
necunoscută)
37. Fragment central (7xl0,5xl.2 cm) dintr-o cahlă uşor conca\ă. posibil o
piesă de coronament. Pasta este grosieră. arsă incomplet: presată în tipar cu mâna:
reversul denivelat păstrează urme de folosire intensă doar spre mijlocul
fragmentului. (nr.inv. I 343. provenienţă necunoscută)
Decor: bandă decorativă formată din romburi încadrate de nervuri reliefate.
Registrul geometric este marcat prin baghete puternic reliefate. decorate cu mici
proeminenţe circulare. Secolele XV-XVI. (planşa 6/3)
Medieval slove liles rrom Transylvania

The colleclion of the History Museum rrom Aiud
The article, made as a catalogue, presents 37 fragments of medie,·al slove

tiles, belonging to the collection of the History Museum from Aiud. These pieces
belong to the old collections of the museum. The place where they were discovered
is known only in a few cases (some pieces were discovered in Decea Mureşului.
Pănade. Sâncrai, Trascău. Unirea. county Alba and Aluniş. county Mureş).
According to their shape, there are three categories: concave. plate and
special pieces (stove tiles for the coronament and marrow plates for the
intermediary registers).
From a decorative point of view, wc can sec scenes with a knight or with a
soldier on horse - back. female characters slove tiles decorated with a Saint
Catherine wheel or animal, vegetal, floral or geometrica) pattern. Beside these.
there are presented two more pieces decorated with the scene of Holofern · s murder
and of Kornis' coat of arms.
The presented pieces belong to the 15 - 17 century.
The list of the drawings
Drawing I:
I - slove tile decoratcd with a knight, 15 111 century
111
2 - stovc tile decorated with Judith and Holofern I 6 century
1
3 - stovc tile for coronament decorated with heraldic pattern, I 6 h century
Drawing 2:
152-----------------------------
1 111
1,2.4 - stove tiles decorated with a knighL I 6 1i - 17 ccntury
1
3 - stove tile decorated with a knig:ht, I 6 1i century
_5 - stove tI. ,e decorate d w1t . scene, I :,-lh - I6 1h century
. h a huntmg
6 - stove tile decorated with female charactcr in an octagonal mcclallion,
m1"d 16 h century
1 ~
1
7 - stove tile dccorated with a female character I 7 1i century
Drawing 3:
I - stove tile with a concave meclallion dccorated with Saint Cathcrinc
th
wheeL the second half of thc 16 century
1
2 - stove tile with a concave medallion decorated with a human image, I 6 1, -
th
17 century
Drawing 4:
- stove tiles decorated with soldiers:
I - about 1600
th
2 - the first half of the 17 century
3 - 1647
Drawing 5:
- stove tile decorated with vegetal - floral patterns
th
1,3 - 16 century
1
2 - the second half of the I 6 h
4,5 - the 17 11, century
6 - 17 1h - J S'h century
Drawing 6:
th 1
- Stove lile decoraled wilh geometrica! pattern, 16 - 17 1, cenlury
1
2,5 - slove tile for lhe coronament, I 6 1, ccntury
. decorate ci wlt
3,4 - plate slove t!le . I pattem, 15 1h - 161h
. h geometnca
6,7 - coronament stove t1., e, ] 6 h - ] 7 \J
1 1
153
o 50_ _ _~100
Planşa I: I - Cahlă decorată cu cavaler, secolul al XV-iea; 2 - cahlă decorată cu

Judith şi Holofern, secolul al XVI-iea; 3 - cahlă de coronament decorată cu motive
heraldice, secolul al XVI-iea
154--------------------------
I
,____,; I
I
~
,.____
__._
'~
o 50 100
Planşa 2: 1,2.4 - cahle decorate cu cavaler, secolele XVI-XVII;

3 - cahlă decorată cu cavaler, secolul al XVI-iea; 5 - cahlă decorată cu scenă de
vânătoare, secolele XV-XVI; 6 - cahlă decorată cu figură feminină în medalion
octogonal, mijlocul secolului al XVI-iea; 7 - cahlă decorată cu personaj feminin,
secolul al XVII-iea
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 155
DANIELA MARCU !STRATE, PAUL SCROBOTA
~
I 1
iI
~--
o so_ _ __,,oo
Planşa 3: I - cahlă cu medalion concav decorată cu rozetă. a doua jumătate a

secolului al XVI-iea; 2 - cahlă cu medalion concav decorat cu figură umană.
secolele XVI-XVII
156-------------------------
o 50 100
Planşa 4: Cahle decorate cu husari: 1 - în jur de 1600;

2- prima jumătate a secolului al XVII-iea; 3 - 1647
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 157
3 4
C:-- 7 '2"____~7
6 7
o 50 100
Planşa 5: - Cahlă decorată cu motive geometrice, secolele XVI-XVII;

2.5 - cahle de coronament. secolul al XVI-iea;
3.4 - cahle plăci decorate cu motive geometrice, secolele XV-XVI;
6.7 - cahle de coronament, secolele XVI-XVII
158 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Planşa6·
JUmăt
. I
·at ea C
- secolului
ahl e d ecorate cu , .4,5 vegetal-florale:
al XVl-:~.t1ve - secolul al XVII,31
~
I - ca· 6
- secolul - Ica; 2 _ ,
al XVIXVII
'. - secolele -XVIII,1 doua
159
DOINA DREGHICIU, GABRIELA MIRCEA, ALIN MIHAI GHERMAN
OSINGHELIE DIN TIMPUL EPISCOPULUI GRIGORIE MAIOR- CONTRIBUŢIE

COMPLETIVĂ LA BIBLIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ VECHESI SURSĂ
DOCUMENfARĂ .
Doina Dreghiciu, Gabriela Mircea, Alin Mihai Gherman
Singheliu care face obiectul studiului de faţă îi aparţine lui Alin Mihai
Gherman. care a devenit posesor al său în anul curent •
1
Plin de solicitudine faţă de mai vechile noastre preocupări pentru atare tipuri
de documente. ne-a invitat să colaborăm la editarea şi valorificarea sa ştiinţifică.
ceea cc deschide. sperăm. o mai fructuoasă colaborare viitoare a noastră. în \'ederea
căreia aplecarea asupra interesantului document constituie o ,eritabilă şcoală.
pentru că oricând. la orice vârstă. înveţi. noi pornind la drum fără a cunoaşte prea
bine trecutul localităţii pentru care a fost hirotonit beneficiam! singheliei
transliterată în anexă. deoarece zona respecti\'ă, mureşeană, nu a intrat niciodată în
sfera noastră de interes.
Cel care s-a aplecat cel mai consecvent asupra acestui gen de documente. ori
de câte ori a avut prilejul să o facă. descoperind în arhi\'e. inclusi\' în cele
parohiale. astfel de înscrisuri. manuscrise sau tipărite. a fost. ca în atâtea alte
domenii. Nicolae Iorga. În mult folositoarea sa lucrare Scrisori şi inscripţii
ordele11e şi 11wra111ureşe11ec el s-a referit. pe lângă antimise şi la actele de hirotonire
şi numire în funcţie a preoţilor, reliefându-le impo11anţa pe care o a\'eau în
realitate.
Se poate admite că autorul amintit a lărgit accepţiunea termenului de
singhclic. incluzând în categoria respecti\'ă orice înscris prin care se numea într-o
localitate un preot. chiar şi un protopop. fără ca actul să conţină şi textul standard.
cu i111plica(ii sacre. echivahinde cu ges111I ritual al punerii mâinilor. sau oricum
completându-l pe acesta. prin care preotul era !i:{,n(il ca arare. deci acrul propri11-
-:.is de hiroronire a sa. în lipsa căruia noi considerăm, pe urmele Lesico1111/11i dt• la
IJ11da şi ale lui Timotei Cipariu. că nici o altă aşa-zisă singhelie. în care se include
doar un act de hirotesire, nu era singhdie sau da/rerit' propriu-zisă 1.
O numire de protopop făcea în 1582 comitele Hunedoarei. dar aceasta nu era
d1.:cât o numire administrativă, o recunoaştere a celei bisericeşti şi de către
autorităţile seculare~. ca nefiind nici pe depa11e o singhelie, în accepţiunea sa
restrânsă.
1
Prin ad1i1iţil' dl' la un posl'sor particular.
' Nicolal' Iorga, Scn.rnrt ŞI /1/.\"('/"lp/it arclt.'lenc şi 11/ll/"(//l/ll/"('Ş('/I('. I. 23-4, 295-296 ~i li. p 256.
1
Doina Dn:gh1ciu, Gabriela Mirl·ca, .\larginalii l<1 o slnghelie con/i!ritd in .J decembrie 1 ~n-•
1weo111!tll 1Ji/1'/cl dtn Rdcl111a, în Patri111011i11111 ap11lt'IIJt', I. p 156.
~ Nirnlac Iorga, op. cit .. p 279-280.
160-----------------------------
Scrutând contribuţiile documentare în domeniu ale lui Nicolae Iorga

reamintim: recunoaşterea numirii ca protopop a lui lanăş al Hunedoarei. în 1628.
de către ""arhiepiscopul şi Mitropolitul„ Ghenadie:i. cu confirmarea vlădicii Sava.
din 21 septembrie 1660. care semna şi el în calitate de ""arhiepiscop şi Mitropolit"'.
pe document apărând şi iscălitura ulterioară a arhiereului Ştefan. desigur cea a
mitropolitului Simion Ştefan, acesta din urmă conformându-se, la vremea
respectivă şi la rândul său. aceleiaşi vechi titulaturi mitropolitane a lui Ghenadie ,
6
precum şi cca a vlădicii Teofil din 9 aprilie 1696. pentru acelaşi protopopiat, care
nu se referea la numirea unui alt protopop. în persoana popii Ionu, ci doar la
desemnarea sa interimară în funcţie. ""până la soborul mare'· 7 , sau singhelia propriu-
zisă a popii Ianăşi din Haţeg. text autentificat cu pecetea Mitropoliei Bălgradulut
Acelaşi autor a semnalat o singhelic a episcopului Grigorie Râmniceanul
pentru Simion din Tcliuc. din ţinutul I-Iunedoarei şi chiar o carte de hirotonire a
9
unui ""cucearnicu grămăticu··. de la vlădica Filaret al Râmnicului şi Noului

Severin 10 • care corespundea. probabil. sfinţirii nu atât a unui diacon cât a unui
"secretar" episcopal~
Nicolae Iorga a atras atenţia şi asupra unor acte de numire a preoţilor. de
secol al XVIII-iea, respectiv asupra unei singhelii din 23 ianuarie 1700 a
episcopului Iosif Stoica al Maramureşului, dată preotului Olexa din satul
11
Comărzana , a altei singhclii din 16 iunie 1758 a episcolui Petru Pavel Aaron
pentru protopopul Avraam Aaron 12, dar actul respectiv, neconţinând. cu siguranţă.
textul prin care se sfinţea ca atare slujitorul bisericii respective nu este, în
accepţiunea mai veche a termenului. o singhe/ie propriu-zisă, ci doar una în
accepţiunea sa mai largă, precum şi asupra unei singhelii prin care a fost sfinţiţ
Ioan Aaron din Bistra de către episcopul unit al Orăzii Meletie în 26 martie 1754 13 ,
sau a altei singhelii, care nu era nici ea singhelie propriu-zisă, de la Ioan Giurgiu
Patachi, din 6 noiembrie 1725, pentru popa Drăgan din Haţeg 1 ➔, ca şi asupra unei
singhelii din 12 martie 1733, de la episcopul Ioan Inochentie Micu Klein pentru
preotul Iosif din Haţeg 15 şi. din nou. de la Petru Pavel Aaron, din 5 decembrie
1750 16 , în beneficiul aceluiaşi preot, care nu era decât reconfirmarea celei
anterioare. urmată de o altă reconfirmare, din 1762. dar nici ultimul act amintit nu
era singhelie 17 propriu-zisă!
' lhidem, p 280-281.

6
Ibidem. p 280-281.
7
Ibidem, p 282.
~ Ibidem, p 282-283. Vezi şi Doina Drcghiciu. Gabriela Mircea. op. cit .. p 147.
') Ibidem, p 290.
1
" Ibidem, p 293.
11
Nicolae Iorga, op. cit., I, p 234.
12
lhidem, 11. p 295.
1.~ Ibidem, 11, p 295.
1
• Ibidem, li, [1 288.
15
lhidl'l11, 11, p 289.
16
lhide111, 11, p 290.
17
Ibidem, li. p 290.
161
Cel dintâi care a publicat formularul sau tipi::.atul unei sinţ?helii de secol al
XVIII-iea a fost Timotei Cipariu 1H, acesta nimerindu-se a fi chiar un tipizat tipărit.
Asupra lui au revenit Eva Mârza şi Doina Dreghiciu, care au regăsit piesa în
cercetările lor de teren 1 , pentru ca Nicolae Dănilă să demonstreze că tipăritura în
9
cauză data, cu necesitate, aşa cum reieşea din titulatura archiepiscopului Atanasie
Anghel, de consilier cezaro-crăiesc, din anul 170 I, sau dintr-o perioadă imediat
următoare anului menţionat .
20
Şi Nicolae Iorga a semnalat, în lucrarea sa citată anterior, dacă singheliile pe

care le evaluase erau tipărite sau manuscrise, astfel, despre ciudata singhelie "de
grămătic'' arăta că era tipărită, "afară de cifra unităţilor zecilor din dată'' , dar
21
poate nu întotdeauna, deci probabil nu cu maximă consecvenţă, a făcut acest lucru!

Cei care au acordat atenţia cuvenită singheliilor tipârite, considerându-le
contribuţii la bibliografia româneascâ veche au fost Florian Dudaş. în 1979, când
semnala existenţa a două formulare pentru singhelii. cu spaţii lăsate libere. pentru a
fi completate cu mâna, păstrate în biblioteca Episcopiei Ortodoxe de la Oradea.
unul din timpul episcopului Petru Pavel Aaron, iar celălalt din cel al lui Grigorie
Maior22 • ambele extrem de interesante, precum şi Eva Mârza. care a reluat
problematica singheliilor tipărite. ca ediţii ale vechii oficine bâlgrâdene. într-o
lucrare de sine stătătoare 2 3, ele nestând în atenţia lui Eugen Pavel 2~. autor axat pe
cercetarea filologică a conţinutului textual al tipăriturilor bălgrădene ample şi
neinteresat de foile volante, deşi şi conţinutul lor textual este interesant. chiar dacă
ideile sunt concentrate doar pe câteva rânduri tipărite, textul standard al singheliilor
prezentând totuşi sensibile modificări, care oglindesc capacitatea de expresie a
limbii româneşti culte, de-a lungul secoleler al XVII-iea- al XVIII-iea, cum se
observă şi din anexa studiului de faţă, dacă este pusă în paralel cu textul celorlalte
singhelii anterioare, cunoscute.
Obiectul studiului actual îl constituie singhelia prin care episcopul greco-
catolic al Blajului, Grigorie Maior îl investea în 16 martie 1782 pe preotul Ianoş,
numindu-l ca paroh al Sângeorzului 25 (toponim care apărea în documentul
1
~ Timotei Cipariu. :Icre şifragmente, Blaj, 1855, p 256.
19
Eva Mârza, Doina Dreghiciu, Cartea româ11eascii wcl,e în judeţu/ .-I/ha. S1•coll'lc X\'I-X\i/1.
Catalog, Alha Iulia, 1989, p 36-37.
co Nicolae Dănilă, Act de l,irotonil"l' l'lllis de 111itropoli111/ Atanllsie r\ngl,l'I. în I 'iaţa crq1111<i. Blaj. ~.n„
VI ( 1995). nr. 2, p 2.
ci Nicolae Iorga, op. cit., p_293.
cc Florian Duda~. Co111rih11ţii pril'i11d cartea ro1111i11easni ,·cc/,c t11oca h1111i111/vr, în Crisi11, IX. 1979. p 2-B.
Înainte a puhlicat, în 1960, I. Scranticcanu, o singhclie din 1700 (Vczi Daniela Pncnaru. Co111r1h11ţii lu
IJ1hliogra/ia Nomâ11ească I 'ecl,e. Tâtgovişte. 1973. p. 11.
c.l Eva Mârza, Tipografi't1 de la A/ha Iulia. 1577-1702. Sihiu, I 998. p 88- 9 I.
c~ Vezi şi Eugen Pa\'el, Carte şi t1jJm· la Biilgrad (I 56 ~- /702 ). Cluj. 200 I.
' Este C\'idcnt faptul că denumirea româncasd'1 veche a localitillii a fost cca Jc SângcorL n:marcahilil
1
fiind în cazul său forma ·•sing.corz"'. din documentul de fap. care rctkctil. probabil. o tcndin\;l de a
da o inl?llişare cultă denumirii populare. chiar o tcndintă de latinizare a sa. prin înlocuirea
supărătorului sunet ••â"°("T) cu. mai curatul. suh aspectul latinitălii. sunet ·T. nlspunduor de grafia
respectivă fiind desigur Ştefan Salcivai, sau aceasta implica o pronunc1ic specifică zonei. pentru c:'.I
şi într-o scrisoare a protopopului local Orha din 12 ianuarie 1776. publicatil integral la nota 56 a
162 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
26
investigat sub forma, uşor latinizantă Sin{?eor~ !), sau Sângeorgiului de Mureş 27 ,
sat aflat la vremea respectivă în vecinătatea oraşului Târgu Mureş, actualmente
încorporat acestuia!
Sinf?helia respectivă se cuvine a fi analizată, sub aspect documentar. în
primul rând ca o tipăritură, ea constituind din acest punct de vedere o contribuţie
la BRV. aşa cum o semnala de altfel şi Florian Dudaş, încă din 1979, iar noi acum o
resemnalăm x, impunându-se includerea ediţiei respective ca un titlu distinct al
2
BRV-ului.
Nu există dubii că singhelia publicată se identifică întrutotul cu formularul
semnalat de către Florian Dudaş. aparţinând aceleiaşi ediţii tipografice blăjene, dar
fiind exemplare diferite(!) şi s-a văzut că în BRV s-a încercat şi evaluarea
cantitativă a exemplarelor păstrate, iar sub acest aspect este evident, de asemenea,
faptul că tipăriturile respective sunt foarte rare, pentru că, aflându-se în uzul
personal al preoţilor, ele au fost păstrate cu sfinţenie în timpul vieţii beneficiarilor
lor, probabil chiar înrămate şi expuse în casa parohială, sau locuinţa proprie a
acestora, pentru ca odată cu moartea slujitorilor altarului respectivi ele să se piardă,
adeseori, cele mai multe dintre exemplarele tipărite, sau manuscrise, de acest tip
dispărând în timp, pentru că, aşa cum se ştie, cu ocazia conscripţiilor sau a vizitelor
canonice, destul de mulţi preoţi nu-şi mai puteau prezenta, din diverse motive,
actele de hirotonire şi numire în funcţie, sau, cel puţin, cele de "blagoslovire", sau
recunoaştere ulterioară a sfinţirii!
Exemplarul analizat acum şi cel de la Oradea au aproape aceleaşi dimensiuni
ale foii tipografice, pe care s-a realizat imprimarea, care este, ca format, in folio
(adică îndoită o singură dată), textul nefiind imprimat decât pe recto-ul uneia din
părţile de foaie rezultate, dimensiunile sale, în cazul exemplarului studiat fiind
32,7x 21,7 cm (faţă de 37,Sx 24 cm, exemplarul de la Oradea"\ dar diferenţele
sunt nesemnificative şi au rezultat din tăierea în mod diferit a marginilor foii
studiului da faţă. apărea forma ··văzind·· în loc de ··văzând··. dar acelaşi protopop denumea
localitatea respectivă Sângeorz 1
'' Nu ne îndoim. de semenea, că denumirea --sângeorgiu··. impusă până astăzi.
2
s-a constituit în
perioada latinizantă propriu-zisă. din a doua jumătate a secolului al XIX-iea, a Blajului. urmărindu
se. în această a doua fază de reajustare a formei denumirii respective, înlocuirea deranjantului sunet
··z··. de evidentă sorginte populară!
27
Am făcut idenficarea respectivă pentru că ni s-a părut mai potrivită pentru un Sângeorz aparţinător
scaunului Mureş şi eparhiei cu acelaşi nume. cum se specifica textual în documentul nostru, deci
protopopiatului Mureş. localitatea respectivă găsindu-se şi în 1900 în acelaşi district protopopesc
greco-catolic. câtă vreme, de exemplu Sângcorgiul de Câmpie. la care ne-am mai fi putut gândi, ca
o a doua variantă de identificare. făcea parte. prin tradiţie. se poate crede. din protopopiatul
Pogăcelei (Vezi :;iematismul venl!ratului cler al Archidiecesei Metropolitane greco-catolice române
de Alba- Iulia şi Făgăraş pre Anul Domnului 19()() de la sân/a unire 200. Blaj. 1900. p 433 şi.
respectiv. p 4 73 )' Vezi şi Coriolan Suciu, Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, II,
Bucureşti. 1967. p 127 (localitatea este atestată din 1326). precum şi C. Martinovici. N. Istrati,
Dicţionarul Transilvaniei, Banatului şi celorlalte ţinuturi alipite, II. Cluj. 1921. p 219 .şi II. p 33.
2
~Ar putea figura în BRV sub forma Sin~helie, Blaj. (din timpul episcopului Grigorie Maior).
Florian Dudaş, op. cit., p 343.
29
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 163
tipografice iniţiale. pentru ca mărimile oglinzii paginii să fie identice. în cazul

,o
ambelor exemplare: 26.5x 20.5 cm .
Numărul rândurilor tipografice este identic cu al exemplarului de la Oradea.
22 (vezi Fig. I )11 • fiind de semnalat şi în acest caz prezenenţa în text. ca şi acolo. a
doar două iniţiale ornate, "N". negru pe fond alb. la începutul textului. iniţială
neîncadrată în chenar şi împodobită cu elemente vegetal-florale stilizate (cu o vagă
trimitere spre imaginea unei lalele. orientată cu petalele în jos. în partea centrală şi
de jos a iniţialei!), care aminteşte iniţialele negre ale tipografiei bălgrădene. din
secolul al XYII-lea-' 2, având dimensiunile de l.6x 1.2 cm (vezi Fig. -t) şi --p··. alb pe
fond negru. în chenar liniar. cu frumoase vrejuri de frunze şi aproximativ în centru
cu un înviorător motiv floral (floare cu patru-cinci petale. mult asemănătoare celei
care apare în registrul inferior al stemei Mitropoliei Bălgradului reprezentând
Sfânta Treime din Noul Testament de la Bălgrad. 1648 33 ). având analogii. de
asemenea printre vechile iniţiale ale tipografiei bălgrădene'"'. cu dimensiunile de
2,3x 1,8 cm (vezi Fig. 3).
Nu poate fi neglijată nici prezenţa chenarului elegant al singheliei. semnalată
şi de către Florian Dudaş. constituit din două rânduri de ghinde. moti\' mult
îndrăgit şi utilizat în cadrul vechii oficine tipografice bălgrădene. preluat din
mediul maghiar(?), prezent inclusiv în chenarul singheliilor tipărite în secolul al
XVII-lea 15 , unul cu ghindele orientate în sus, celălalt în jos, în partea superioară a
piesei analizate, şi un singur rând de ghinde. orientate în jos. în partea inferioară a
foii, pentru ca marginile celelalte. laterale. să fie constituite dintr-o floare
tipografică, din nou o lalea stilizată (! ), care a fost aşezată şi ea altenativ. regulă
decorativă folosită cu predilecţie de tipografii Blajului. când cu petalele în sus.
când cu ele în jos (Fig. 6).
Aşa cum sublinia şi Florian Dudaş. locul în care trebuia să figureze numele
preotului investit, ca şi cel al parohiei pentru care fusese desemnat. precum şi.
parţial, cel al datei în care se elibera singhelia ( şi avusese loc. de fapt. sfir1ţirea'ti!)
111
Ibidem.
11
· Ibidem.
1
" Vezi în acest sens Eva Mârza, op. cit„ p 157. Planşa nr. I. ini\iala --ir. utilizat."\ în l:',w,ghl'lia rn
Înl'(i/ăturâ. 13ălgrad. 1641 !
· Ibidem. p 1137]. Planşa 7.
11
q Ibidem. p 113 7]. Planşa 1-L p 138. Planşa 12 şi Planşa 36. prci.:um şi Eugen Pa, ci. "I'· cit. l'lan~a
XIII. nr. 64 şi 65.
~ Vezi Eva Mârza, op. cit„ p 162. Planşa 6 (d1cnarul foii de titlu al No11/11i T,·.11111111·111. IHlgrad.
1
1648). p 184. Planşa 28 (prima pagin.1 a Ciininipe scurt. IBlgrad. 1685). p 189 l'lan~a .n (ckmcnt
decorativ al Râ11d11il'!ii diw·o11st1·1•lor. B1'11grad. 1687). p 190 Planşa 34 (pc foaia de titlu a
Molin·,,11irn/11i de B.lldrad. 1689). p 199 Planşa 43 ( în /Jahaia cmis.1. ~-u aproxima1ic. la B.1lgrad
in I CNS-1697). p 200 Planşa 44 ( în Dahaie. IUi grad. 1700 ). p :!O I Planşa 45 ( în /)11/1,·11,·. B:tlgrad.
1702 ). p 203 Planşa 47 ( intermitent î:; IJ11com·11c1 de Bâlgrad din 161N). p 211 l'lan~a 55 ( in Piii11,·c1
1mmcilor. B.llgrad. 1702). precum şi Eugen Pavel. 011. cit. Planşa X\'I c-d-g. Planşa XIX a-l'.
Planşa XXI d.
~ Slin\irilc se s.l\'ârşeau. putem admite. de obicei. la sediul episcopal. în 1:atcdrala '"Stintc-i Trc-imi"'.
1
unde candida\ii erau con\'Orn\i din timp. pentru , erilirnre şi rcculc'gere. a, ând cu siguran!.l in
favoarea lor şi recomand:lrile protopopilor de care apartincau. indispensabile. numai în 1:azuri
164 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
rămăseseră netipărite, ca spaţii goale. detaliile respective urmând să l'ie completate

cu mâna. ceea ce s-a şi întâmplat în cazul piesei analizate acum (vezi Fig. 1).
Singhelia descrisă cu prilejul actual. deşi m1 poate fi considerată o
capodoperă a tiparului blăjean, este totuşi o tipâriturâ bine reuli::alâ suh mpecl
tehnic. deci bine imprimată. chiar reuşită ca prezentare grafică. corespunzând
tuturor exigenţelor meşteşugăreşti şi estetice ale epocii. astfel încât nu i se pot găsi
cusururi!
Ea are chiar o un11111e _fi-wnuseţe şi cu siguranţă un aspect solemn, care
rezultă atât din ornamentele însoţitoare cât şi din formulele textuale oficiale.
protocolare. conţinute. inclusiv din titulatura completă a arhiereului emitent.
episcopul Grigorie Maior, culeasă evident cu litere mai mari. care merită a fi
transliterată şi memorată ('",Vai
Gavriil GriRorie lvfaa din J\1ila lui Du11111e::eu, şi a
Scaunului Apostolicesc prin Ţaru Ardealului şi părţile ei înprewwte. Ro11uÎnilur,
Grecilor. Ruşilor, Sîrhilor. şi Tuturor celor de leagea grecea.\·câ Vlâclicu
Făgăraşului, al Prea incilţatei Chesur-( 'râeştii şi Apostolociceştii 1\1iiri111i ._~featnic
din lău111ru"n).
Aspectul solemn este potenţat şi de prezenţa sigiliului întăritor şi confirmator
al autenticităţii actului, care m1 era sigiliul personal al arhiereului, ci sigiliul oficial
al episcopiei greco-catolice româneşti transilvane. cu un diametru de 5.1- 5,2 cm,
având în plan central stema bine cunoscută a vechii mitropolii a Bălgradului.
perpetuată şi ca simbol al noii episcopii unite româneşti transilvane din secolul al
XVIII-iea. respectiv o reprezentare frumoasă a Sfintei Treimi (vezi Fig. 2), sub
imaginea deosebit de reuşită. de asemenea. a unei pălării de cardinal'\ însoţită în
exergă de o inscripţie în limba latină. pe care o redăm aproximativ. cu întregirile
noastre. pentru că textul ei nu este perfect lizibil: ""<Sigillum> Episcopatus
Fogarasiensis".
Pecetea a fost timbrată sec în hâ11ia documentului. stratul de ceară aflându-se
între cele două foi ale piesei.
Analizând mai cu atenţie elementele heraldice ale sigiliului am constat că
exista o veritabilă contradicţie între reprezentarea propriu-zis heraldică şi textul
însoţitor, din exergă, publicat anterior.
Astfel, putem afirma că, la o analiză vizuală mai atentă, pălăria de "episcop",
a arhiereului Grigorie Maior, conţinea nu doar câte şase ciucuri, de-o pai1e şi de
alta, cum ne-am fi aşteptat. cunoscute fiindu-ne reprezentarea celei a lui Petru
excepţionale putând li oliciate de înallul ierarh în timpul vizitelor canonice pc care Ic efectua în
teritoriu. dar nu cunoaştem consemări documentare ale unor atare ungeri de preoţi!
17
· Vezi Anexa.
Iniţial. am considerat că ciucurii pălăriei respective. de episcop. trebuie să 11· fost tot câte şase. de-o
1
~
parte şi de alta. în total 12. ca în cazul binecunoscut al pălăriei episcopului Petru Pavel Aaron.
pentru că portiunilc respective ale sigiliului. imprimate deficitar în hârtia. respectiv ceara. peceţii.
ne păreau inaccesibile. greu de perceput ,·iwal. dar privind mai cu atenţie imaginea începe să
devină aproape integral perceptibilă. în registrul stâng al compoziţiei. dispoziţia ciucurilor fiind de
câte 1-2-3-4. înnodaţi pc .i rânduri orizontale'
165
Pavel Aaron. din stema sa apărută în Votiva apprecatio, în 1760 '1, care, ca episcop
1
greco-catolic. avea o pălărie identică, cu cea binecunoscută a lui lgnaţiu Batthyani.

al cărui blazon poate fi admirat în curtea Episcopiei romano-catolice de la Alba
Iulia. Tot şase ciucuri apăreau. în mod ciudat. în reprezentarea heraldică mai veche.
a patronului special al episcopului Atanasie, de la sfârşitul secolului al XVII-iea şi
începutul celui de-al XVIII-iea, respectiv în cea a "arhiepiscopului'" de Strigoniu.
Leopold Kollonich, apărută în Pâinea pruncilor din 1702"!0. fiind şi noi com inşi că
aceasta era reprezentarea corectă a unei pălării de episcop!
Cu toate acestea, este de semnalat faptul că pălăria de ··episcop·· a lui
Grigorie Maior prezenta, în mod uimitor, câte zece ciucuri de-o parte şi de cealaltă.
deci în total 20 de ciucuri, ceea ce corespundea unei pălării de arhiepiscop. diferind
desigur de pălăriile de cardinal, care aveau 30 de ciucuri. respectiv câte 15 de-o
parte şi de cealaltă"t • pecetea analizată găsindu-şi similitudini foa11e apropiate. care
1
merg pănă la identitate aproape. cu reprezentarea figurativă a sigiliului mai vechi al

episcopiei blăjene, care fusese confecţionat în 1765 şi pe care l-a publicat Ioan
Pleşa în 1974-1 , deşi pare, însă, a diferi de acesta doar prin faptul că 1111 are gramt.
2
în partea sa superioară, în completarea textului din exergă. care în cazul peceţii

documentului din 1782 este acoperită de textul tipărit, anul 1765!
Nu lipseau din reprezentarea peceţii celelalte insemne arhiereşti ale \'lădicii
Grigorie Maior, respectiv caduceul şi mitra, pe care le regăsim şi în portretul său.
posibilă pictură de epocă, publicat în Şematismul din 1900 (Vezi Fig. 8 ).
Ca atare, titulatura arhiepiscopală a vlădicilor greco-catolici români
transilvani, susţinută documentar şi prin reprezentarea heraldică a peceţii singheliei
de faţă, dă încă de gândit istoricilor, pentru că acestei problematici nu i s-a dat încă
o explicaţie integrală, pe deplin convingătoare!
În acest context este desigur greu de admis faptul că arhiereii Blajului au
utilizat ilegal, pentru uz. bisericesc intern, un sigiliu care le satisfăcea doar orgoliile
arhiereşti înalte, neutilizându-1 însă în actele lor externe. respectiv în relaţiile lor cu
forurile oficiale ale vremii!
Afişarea statutului arhiepiscopal. sau chiar mitropolitan. al bisericii păstorite.
de către Grigorie Maior, chiar de către antecesorul său Atanasie Rednic. este aşadar
evidentă, în toată perioada 1765- 1782, de altfel, când s-a folosit sigiliul din 1765.
menţionat anterior, pentru că aceste reprezentări heraldice de secol al XVIII-iea.
care contraziceau textul însoţitor al sigiliului. conform căruia dieceza de Făgăraş şi
_iy BRV, li. p 153. Vezi în acest sens şi Dan Cernovodeanu, Ştiinfa ş1 aria hL"rald1.-,i i11 Rom,i111a.
Bucureşti.1977, p 179 şip 435.
40
Ion Muşlca. ·•Pânea pruncilor" (Bă/grad 1702 /. Din isloria unei c,irfi l't'c/11 ro1111i11<!şll. în Omagiu
lui Ioan Lupaş. l...t1 împlinire,, ,·ârs/t'i de 60J,, ani. Augus/ /9-10. Bucun:şti. 19-B, p 622.
Îi multumim lui Ioan Mircea pentru clarificarea tipologiilor respccti, e ale p.:tllriilor arhiereşti.
41
precum şi pentru sugestia di:-a compara pri:zent.'lrili: sigiliului amintit rn ncgati, ele sigilarc
provenind de la vechea episcopii: şi. apoi. mitropolie unit.1 a românilor transih ăncni. p.'lstratc la
Alba Iulia. la Direct ia Arhivelor Nationalc a Judi:tului Alba. tipare sigilare carc au fost puhlicatc dc
către Ioan Pleşa.
~ Ioan Pleşa, Sigiliile din co!t•cţia Filialei Arhi\'elor S1ar11/111 a J11der11/111 Alba. în Apu/11111, XII, 197-4.
4
p 423-424 şi fig. 56.
166-----------------------------
Blaj (mai corect de Aba Iulia. Făgăraş şi Blaj) avea. cum se şi ştie, doar statut
episcopal, îşi găsesc un corespondent perfect în elementele heraldice ale si[?iliilor
mitropolitane propriu--::.ise, din secolul al XIX, în care pălăriile arhiepiscopale, cu
20 de ciucuri. erau, cu deplină îndreptăţire prezente"''!
Desigur, nu în ultimul rând, la aspectul veridic şi festiv al documentului
contribuie şi semnătura originală, "manu propria" a vlădicii, precum şi cea a
··Excelenţei Sale. domnul Ştefan Solcivai''~, care în virtutea funcţiei pe care o
deţinea la vremea respectivă la curtea şi în cancelaria episcopală, de şef al acesteia,
nu însă şi de vicar(?(', a şi redactat, se poate accepta, pe baza examenului
grafologic 46 , partea completată manual a documentului investigat!
Hârtia-suport a singheliei, de calitate. deşi relativ groasă, contribuie şi ea la
impresia bună pe care tipăritură o lasă, asupra celor care o examinează, ea fiind o
hârtie manuală, cu linii de apă şi filigran, constituit din iniţialele "MB", în ligatură
(Fig. 7), ceea ce face relativ lejeră identificarea morii producătoare, dar, în prima
fază a cercetării, nu am ajuns la nici un răspuns în privinţa acesteia, deoarece
47
valoroasa lucrare în domeniu a lui Sigismund Jak6 nu ne-a folosit!
Singhelia avută în vedere este şi o sursă documentară importantă pentru
restabilirea trecutului parohiei căreia îi fusese destinat preotul Ianoş în 1782.
43
Ibidem. p 424. fig. 57 şi 58 precum şi p -i25. fig. 59 şi fig. 60.
44
Personaj cunoscut în istoriografia românească în special datorită componenţei bibliotecii sale
personale, invcntariatft imediat după moartea sa prematură. ca simplu preot. retras la Bistriţa. în
1786. inventarul fiind publicat şi analizat încă din 1957 de către Pompiliu Teodor (vezi Două
biblioteci particulare româneşti de la sfîrşitul secolului al Xl'/1/-lea în Studii şi cercetări de
bibliologie. li. Bucureşti. 1957. p 262) şi a implicării sale în rezolvarea succesiunii episcopului
Grigorie Maior în favoarea lui Ioan Bohb, gest pc care l-a regretat. pentru că a existat o veritabilă
incompatibilitate între cei doi protagonişti. aşa cum releva aspectul respectiv încă Petru Maior în
Istoria Bisericii românilor (cL Pompiliu Teodor, op. cit., l.c.)
45
Oricum din 1779 ca vicar general al episcopului fusese desemnat lgnatie Darabant, care-l înlocuise
pc Filotei Laslo (Vezi în acest sens Zcnovic Păclişanu, Istoria Bisericii Române Unite. Partea a Il-
a, 1752-/783, în Perspectil·e, XIV-XVI, Nr. 53-50, Iulie 1991- Junie 1993, Mi.inchen, 1993, p 165)
şi care mai funqiona şi în I iulie 1782. în aceeaşi demnitate (Zenovic Pâclişanu. op. cit., p 174).
Ştefan Solcivai a putut reveni la Blaj abia după anul 1778. când se mai afla încă în ultimul an de
studii la Pazmanewn-ul vienez (Zcnovic Pâclişanu. op, cit,. p 151). după cc sălăşluise în capitala
imperiului în anii 1772-1778. pentru ca ascensiunea sa în ierarhia blăjeană să fie rapidă, până la
reîntoarecera sa la Viena ca prefect de stuuii la "Sfânta Barbara", în decursul anului 1782 (Pompiliu
Teodor, op. cit„ p 262). fără sfi se ~tic. la ora actualf1. cu exactitate. ce funqii a îndeplinit în timpul
şederii sale scurte la confluenta Târnavclor. până în cursul ultimului an menţionat! A îndeplinit
însă. cu siguranţă. cel puţin în prima parte a anului 1782. funcţia de viccprefect al tipografiei din
Blaj (vezi /Jiblio1eca AcadC'miei Române, Filiala Cluj, ms. lat, 257- prescurtat în continuare BRA,
FC. ms. lat. 257. f 32 v), pentru ca imediat după 16 martie. ziua hirotonirii preotului Ianoş, în 27
martie acelaşi an. să primească din dispoziţia episcopului. semn că se bucura de întreaga
consideraţie şi ue toi sprijinul lui Grigorie Maior. suma de loc neglijabilă de 150 florini renani.
necesară pentru· întreţinerea sa. în timpul deplasării la Viena. pentru a-şi lua în primire noua sa
funcţie, de prefect de studii la "Sfânta Barbara"(BAR, FC. Ms. lat. 257, r 33 r).
46
Care a constat din compararea semnăturii sale autografe, diferită evident. ca scriitură. de cca a
vlădicii, cu celelalte înscrisuri manuale ale documentului! (Vezi Fig. I).
47
Vezi Jak6 Zsigmonu, Az erdelri papimw/111okfe11dali211111skori târ1e11ete11ek va::.lata (//). 1712-/848,
în St11dia Universitatis IJabeş-/Jol::.ai. Series Hi.Horia. Fascirnlus 1, 1964, p 55- 92.
167
ODINA OREGHICIU, GABRIELA MIRCEA, ALIN MIHAI GHERMAN
Cu teamă. în privinţa capacităţii noastre de a identifica aşa cum se cuvine

parohia amintită. pentru că nu cunoaştem teritoriul respectiv şi nici nu i-am studiat
în mod special istoria. admitem, stadial. din raţiunile explicitate şi anterior. care se
sprijină pe realităţile confesionale oglindite de Sematismul din 1900. că preotul
respectiv a fost sfinţit pentru satul Sângeorz. parte componentă a oraşului Târgu
Mureş. de altfel şi numele lui evident maghiarizat. popa Ianoş. ne îndreptăţeşte la o
atare atribuire. dar oriunde pe teritoriul scaunului Mureş maghiarizarea numelui ar
fi fost posibilă nu numai în apropierea oraşului Târgu Mureş. acolo însă. totuşi. cu
atât mai mult, o parohie greco-catolică existând la Sângeorgiul de Mureş încă din
timpul conscripţiei lui Ioan lnochentie Micu Klein. când aşezarea număra 340
suflete, grupate în jurul unei bisericuţe de lemn şi care îl avea ca păstor sufletesc pe
-IH
popa Petru .
Seria preoţilor care au slujit la biserica cu hramul Bunei Vestiri. cum apărea
ulterior. care părea a se mai păstra şi în 1900. când era menţionată ca fiind tot de
lemn şi ca având o vechime deosebită. respectiv din 1707. nu a fost însă
reconstituită în Sematismul menţionat şi dacă într-adevăr identificarea noastră este
valabilă. atunci momentul hirotonirii popii Ianoş. la Blaj. în catedrala Sfintei
Treimi. prin punerea mâinilor vlădicii Grigorie Maior. pentru parohia menţionată.
în 16 martie 1782( !). este un moment important, pentru că ni se restituie. astfel.
unul dintre preoţii greco-catolici ai localităţii amintite!
Nu trebuie ignorat nici faptul că. în bibliografia anterioară. Ioana Cristache
Panait a acordat atenţie şi monumentului bisericesc, cu hramul --Bunei Vestiri", din
Sângeorgiul de Mureş , dispărut în urma unui incendiu-1 9 • pe care-l putem identifica
cu lăcaşul bisericesc căruia-i fusese destinat preotul .Ianoş în 1782!
Astfel, în 1987. autoarea citată. cu binecunoscuta sa pasiune de a scormoni
nu numai arhivele bisericeşti parohiale, ci şi colecţiile mari documentare adăpostite
la Direcţiile Judeţene ale Arhivele Naţionale. a reuşit să reînvie, succint. aspecte
importante din trecutul confesional deosebit de frământat al parohiei amintite. pe
parcursul secolului al XVIII-iea.
Dacă în 1733 comunitatea din Sângeorz se declarase unitar. mai mult sau
mai puţin formal. greco-catolică 50 , cum s-a mai relevat aspectul respectiv. nici în
1750, ea nu apărea scindată 51 • sub aspectul credinţei. ca efect al mişcării lui
Visarion, în conscripţia greco-catolică din ultimul an menţionat tiind amintită atat
~~ Şemati.rn111/ . . p 4.B.
9
~ Ioana Cristachc Panait. Biserici ele lemn 11101111111e11te istorice d111 t.11iscopw Alh,1 luhet, 111,irt11rti dt'
continuitate şi crea/ie romcim•m<·ii, Alba Iulia, 1987, p 278.
11
~ Augustin Bunca. Din Istoria Ro1111i11ilor. l:j1iscop11I loa11 lnon•11rt11 Klein (I -::8-175 JJ. BIJJ. I 900. p
340: parohia grcrn-catolid'I Maros Szcnt-Gyorg.y. tlkca parte ca şi cca din l\laros-V;b;irhcly din
"Archidiaconatus MirastlSicnsis" reunind un număr inscmnat de credincioşi. 68 familii. carc a,cau
şi biserică. desigur vechea biserică dc lemn cu hrarm:I "Bunei Vestiri··. care data. cu probabilitatc.
din 1707 1 "Miraşul" pomenit în conscriptia lui lnochcntic. ca scdiu protopopesc murcşan. se poatc
identifica. probabil. cu actualul Cristcşti. denumit în secolul al XVlll-lca şi "l\liras-Kcrcszlur"
( Vezi Coriolan Suriu, /Jicfionar al localitlifilor di11 Tra11sifra11ia. I. Bururcşti. 196 7. p 174 )1 Vczi ~i
Costin Fcncşan. op. cit .. p 130.
~'Ioana Crislache Panait. op. cit., l.c.
168-----------------------------
vechea biserică din sat. cât şi un num{ir de 338 credincioşi de aceeaşi confesiune,;:,
număr care corespundea vechiului existent. de 68 familii.
Tranşarea clară a comunităţii în 011odocşi şi greco-catolici era înregistrată în
conscripţia din 1762. când se specifica existenţa la --Marns Szcnt Gyorgy"· a 16
familii de uniţi. care benficiau. pe lângă serviciile confesionale a doi preoţi de
aceeaşi confesiune şi de vechiul lăcaş bisericesc existent acolo. în ri111p cc cele 45
familii de ortoc/ucşi. deşi erau llllljorilllre. 1111 a,·emt nici bisericci. nici JJâslor
stţfletesc 5 '! Însumând numărul familiilor declarate ortodoxe cu cel al familiilor
greco-catolice se ajunge la un existent de doar 61 familii de români în Sângeorz. la
data respectivă. ceea ce ar corespunde unui sensibil regres demografic. de
aproximativ 7 familii, sau 35 suflete. faţă de anii anteriori. 1733 şi 1750.
În 1765 se înregistra o sensibilă creştere a greco-catolicilor. la 18 familii.
biserica revenindu-le în continuare tot lor,;_._ preoţi fiind tot doi. ca la 1762, popa
S;,tan şi popa Andrei, iar clopotar Ku;.tll Toada :'i.
5
Conform conscripţiei din 1767 erau pomeniţi. din nou. aceeaşi preoţi
specificaţi anterior, popa Stan. despre care nu se d{1deau informaţii profesionale,
pentru că. probabil. era bătrân şi nu-şi mai exercita îndeletnicirea sacră. la data
respectivă. fiind, se poate crede. mai în vârstă şi nemaiavc111d acte doveditoare ale
calificării sale şi popa Andrei. care fusese hirotonit la Oradea şi "blagoslovit".
adică reconfirmat. sau binecuvântat. de d1tre episcopul Petru Pavel Aaror/ .
6
Ei aveau sub oblăduire 20 capi de familie sau --gazde". adică I 07 suflete,

fără a se specifica numărul adepţilor or1odoxiei existenţi în momentul respectiv la
'7
,S angeorz- .
A
Biserica din sat le aparţinea. ca şi înainte. tot greco-catolicilor5x. Ea era

dotată cu un pământ roditor de 20 --gălcate"' şi un ·•rât" de 9 --cară". preotul paroh
beneficiind de 20 ··găleate•· de ·'bucate"' şi I 00 "veadre"' de vin, nu însă şi de o plată
în bani, fiind desigur foa11e interesant faptul că enoriaşii greco-catolici ai satului
par a contribui şi la "chivernisirea" preotului romano-catolic al locului. căruia-i
revenea suma de loc neglijabilă de 378 zloţi anual. percepută de la români (?)5'J.
Conform unei mărturii din ianuarie 1776, a protopopului locului. Teodor
Orha, reiese că, în timpul vizitaţiei canonice a episcopului Grigorie Maior, în zonă,
cea din iarna anilor 1773-1774. locuitorii aşezării, încă majoritar 011odocşi, la
vremea respectivă, au fost puternic mustraţi de către arhiereul de la Blaj. pentru
defecţionarca de la unirea cu biserica Romei, fără ca efectul prezenţei sale pline de
~
2
Costin Feneşan. op. cir„ p 298.
1
~ Ibidem, p 35-l. Este de semnalat de asemenea faptul e[I satul Sf111georz nu ap[lrea în conscrip\ia
ortodoxa <lin 1766 şi din pricina faptului ca orto<loc~i i de arnlo nu erau organizaţi într-o parohie
propriu-zisă (Vezi Costin Fenqan. op. cir .. p 376- -l 11) 1
~~Direcţia ,lrhivelor .\'oţionale u .Jwlcţ11/11i .-I/ha. Foncl .\/irro11lia Nu111lÎ11â l 'nirâ /Jlaj- acil'
i11l'e111ari(l[e (în rnntinu.:re prescurtat DANJA. FMRUIJ. a.i. ). <los. 9/1765. r 5-l ,·.
5
Ibidem.
~
56
lJANJA, FMRU/1, a.i .• <los. 2411767, p 57.
57
Ibidem.
~K Ibidem.
~•i Ibidem, p 60.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 169
zel, conform concluziilor care pot fi deduse din relatarea Ioanei Cristache Panait, să
fie deosebit de spectaculos, pentru că numai 20 de familii acceptaseră să se
reîntoarcă la greco-catolicism , până în 1776, iar acest număr este foarte apropiat.
60
sau chiar identic, de/ cu cele 16 familii, constante în opţiunea pentru uniaţie.
amintite în 1762, respectiv de cele 18 consemnate în 1765 şi, efectiv identic cu cele
20, din 1767!
Reluând lectura documentului semnalat de către Ioana Cristache Panait în
1987 constatăm unele mici diferenţe de situaţie faţă de cele relatate de către
61
autoarea amintită, care n-a avut răgazul de a zăbovi efectiv asupra textului, fiind
preocupată nu atât de problematica vieţii confesionale româneşti transilvane, cât de
zidirile bisericeşti ca atare, din diverse localităţi şi anume faptul că episcopul nu
reuşise prin prezenţa sa la Sângeorz să reconve11ească imediat şi direct nici un
suflet (" ... acea Învăţătură şi Părinţasca dojană a Exţe<l>lenţii tale la iale n-au
străbătut [la inimile norodului n. n.] şi aşa pre cum i-ai ajlat <a>şa i-ai şi
lăsat" ), meritul respectiv revenindu-i, peste doi ani, protopopului Orha
62
("Deci şi eu acu<m> ... cu toată slăbănogia mea ducându-mă la dânşii, şi iară

tot acolo În curte cu toţii adunăndu<->să, cărora după tălantu cât mi-au
dat a tot ţiitorul Dmnezeu propoveduindu<->le, şi În to<t>
60
Ioana Cristache Panait, op. cit., l.c.
61
DANJA, FMRUB- a.i., dos. 2/ 1776 f I r-v. Merită desigur a fi publicat textul integral al scrisorii
respective: Prea Înălţate Doamne Arhiepiscoape' D< oa:,mne mie .Iii/ostil·· -11 - Patra< 11 ··şi
Stăpâ< n> .1 Bine<->(< i~' vei aduce aminte E,·re<l>/enfie ta. că cu pri le }11/11 Cw1011iceşlii 1'i;itafii
în anu</> 177.f prim, Exre<t,fen(ie ta făcute, ai fost mearsă şi În Sat<1(> .\foraşu
Singeor:11, ş locma În curtea D<o>mnu/u<i-:- Pethi (? )( ultimul nume grafiat. probabil. cu litere
latine n.a.)/ u<n>de di<n> por11<11>că tot<11> norodu</> pentru ascu--./>tarea im·ă fă/urii şi
l-.,\·u<n·,gheliceştii propoveduiri a E-qe/' /e<n>ţii tale ad1111ând11<- ~,sci, la propowd11iş11 şi părin
ţeste În tot chipw:f:>Îi doje11iş<11:>, iarci inimile lor, 11> fiind, 11·, i11ţelinale. şi in şoji·ăneasca. rea
şi blăstă· mală învăţătură lare inpietrite, acea Îm·ăfătu · ră şi Pciri11ţasca dojană a fa·re<t··/en(ii
tale la ia/el 11<->a11 străbci111t<11> şi aşa precum i--->ai aflat, <a>şa i-C:->ai şi lăsat.
Deci şi eu acu<m> în ceste ;i/e tre cute cu toată slăbănogia mea ducându--- ·,mâ la dânşii şi iarci
101<11 > acolo În curte cu toţii adunându..:.->să, că rara dupci tălantu c,îtu mi-au dc1t<11> a
tot<11 · ţiirori11I D< 11>11111e:e11 propowd11ind11< ----le, şi Î11 ro·. t...., chipul· 11~· 1i11·ă {Lî11dw. ->i, carii
cu toţii ascw t·1ând<11> im·ă(ălura cu o gură răsp11<11'·sărâ, di ei lasâ roate 111i<11··ci1111ile şi
visuri' le, c11 care pănă ac11111a Hamişii Cărturari i< - ">a11 (1111111 şi 1·i11----11 ...... la ascw-1....,tarea şi
Arhiereasca S1ăpânire1 a Er/e<.../>len(ii tale s11p11n<â11>d11<-> să Sf---in ·---1e1 .\/itropolii a
Făgăraş11l11' :i,, ş·- i> aşa o sută ş·-i- · mai 11111/t,11> de doao;eci de ga;de wnini la wache,1
,·ătămată · dragostea noastrci ş·- i · c11 to/ii foarte Ji·11111os· 11 · sâ i11p,ki1mi. carii d11pii ce s·- ->arfl
i11pâci11it· 11 ··, cerură şi sii rugară, ca pe Diiacll'-1 - - .·I· 11 ·rim• 11 ·. care şade acoalea pe iclejie
ş·· i · e inremeiar· 11 · bine sâ te .\lilosti \'eşti E..,·re· I ·le11ria ta a /i<..->( hirotoni Preot<11>.I
fiind· u· că şi l'reotu-1> de acolea il·-11~- pojieşte, pemru câ el· 11 · pe·-11··1r11 neputinfa
bătrânearelor· -11 -. · 1111 poL1le sluji şi la toţi aj1111je.fiincl· 11·· cii Ji·-11·, mila lw-i·· D--.11··m11e:e11 au
in11111/ţit· 11 · şi :\'orod1,l·.11··. Drep/11 aceia şi ~11 l'{i;indu a .fi cm·ioasă cere rea lvr---11> după
datorie pe· 11 ·/r11 acestu /Jiiac· 11 .• anume .-l<nc•tim· 11 · pe l:.x(e·./ ·le11(ia w amu 1·r11111 <1 re
înştiinţa, pe care sa te şi milos11veş1i a- - ··/11 hirotoni Preotu, că iasre _lării nici o inpiedecare
canonicească şi iclSle 011111 slobod- 11>. Cu aceasta după datorie cu Sme re111e i11şrii11(ănd11----- '>/e şi
B· /agos>lol'enii Arhiereşti co111e11dăl11i11d11<- >mă ră111ăi11 .\/<oraş> I ·aşa· r:-.hei11 I]. "---0> /(în
text slova "a" n.a.) anul 1776. A/11 Ei:ţe•./ >/en(ii tale Smerită şi plecară mai mică slugă Protopop
Teodoru Orhu 111<a11>11 p<ropr>ia./
~~ Ibidem.
170-----------------------------
chipu/ Învăfându<->i.
carii cu lofii ascu<l>tâml Îm·â(âtura cu o gurii
răspu<n>.\ără, câ ei lasâ toate 111i<11>ciu11ile şi ,·i.rnrile cu cari pânâ acuma
Hamişii cârturari i-au (u11ut şi vi11. la ascu</>turea şi Arhiereasca Stăpânire
a Exţe<l>lenfii tale supu<11ân>d11<->să .~f<i11>tei .\1itropolii a Fâgâruşulu. şi
aşa o sută şi mai mult de Joao::eci de ga::cle re11irci la veachea Î11vă(citurâ
dragoste<a> noastrâ ş cu toţii fcwrle fi·umos să Î11pâciuiră" '\ numărul
1
aderenţilor la greco-catolicism, mai vechi sau proaspăt reconvertiţi de protopopul

locului nefiind însă de 20 familii, ci de 120 de ··gazde'' şi mai bine. care deşi ar
trebui să corespundă capilor de familie. corespundea, putem accepta. numărului ele
suflete prezente la reuninea amintită, respectiv celor 61 familii existente şi în 1762!
Totodată este interesant şi faptul că la aceeaşi dată, 1776, ortodocşii din
Sângeorgiul de Mureş păreau a nu avea în continuare preot propriu, cum nu credea
Ioana Cristache Panai'·\ care lăsa să se înţeleagă că acesta nu s-a simţit prea
neliniştit de pierderea celor 20 familii de enoriaşi, deşi ea era importantă, deoarece
populaţia aşezării era destul de numeroasă şi, ca atare îi mai rămâneau suficienţi
6
credincioşi 5, când de fapt, textul documentului invocat anterior se referea la
vechiul preot greco-catolic al satului, probabil nu la cel din 1733, amintitul deja
popa Petru, cât la popa Andrei d_in 1765 şi 1767: ''carii ... cerurâ şi sâ rugarâ ca pe
Diiacu A<n>tim care şade acoalea ... ş e Întemeiat hi11e să le
Milostiveşti Exţe<l>lenţia ta a li<->/ hirotoni Preot, jii11d câşi Preotu</> de
acolea Îl pofteşte, pentru că el pe<n>tru neputinţa bătrâneaţelor nu
poate sluji şi la toţi a ajunje jiind câ di<n> mila lu Dmnezeu au
Înmulţit şi Norodul ... "!
Despre adeziunea fermă la ortodoxie a majorităţii locuitorilor Sângeorgiului
de Mureş, în 1774, când îi vizitase episcopul de la Blaj, protopopul Orha se
exprima în termeni deosebit de sugestivi, referindu-se la "inimile lor ... Înţelenite şi
În sofronească, rea şi hlestematâ invâţâturâ Înpielrite" , aşa cum sublinia aspectul
66
respectiv Ioana Cristache Panait, încă din 1987.

Ca atare putem conchide, ca o ipoteză desigur, valabilă stadial, că în 1776
cele aproximativ 60 de familii reconvertite la greco-catolicism din Sângeorgiul de
Mureş, incluzând de fapt întreaga suflare a satului, nu aveau păstor sufletesc apt să
desfăşoare o activitate susţinută, dar îşi revendicau unul tânăr şi capabil, în
persoana diaconului Antim, care, cu probabiltate a şi fost uns preot pentru satul
menţionat, ca ajutor al bătrânului preot local, iar hirotonirea popii Ianoş, pentru
aceeaşi localitate, şase ani mai târziu, avea semnificaţii aparte, pentn1 toţi cei
implicaţi, inclusiv pentru episcopul Grigorie Maior, care a manifestat o sensibilitate
deosebită pentru zona respectivă, în contextul asaltului său de reconve11ire la unirea
cu biserica Romei1i 7 a conaţionalilor săi, cel de-al doilea putând fi chiar urmaşul
direct al fostului preot Andrei, din 1767, care decedase, se poate crede, cu puţin
63
Ibidem.
64
Ioana Cristachc Panait, op. cit., l.c.
65
Ibidem.
66
Ibidem.
67
Vezi îndeosebi Zcnovic Pâclişanu, op. cit., p 136.
171
DOINA DREGHICIU, GABRIELA MIRCEA, ALIN MIHAI .GHERMAN
timp înainte de 1782 (în 1781. de pildă!). ungerea lui ca slujitor bisericesc greco-
catolic al aşezării putând echivala cu instituirea unui al doilea preot de aceeaşi
confesiune acolo. unul care prelua. se poate crede. chiar funcţia pomenitului preot
Andrei. de preot paroh!
Iar diacul Antim s-ar fi putut. pc de altă parte. nici să nu fi fost in\'estit în
1776. sau ulterior, dintr-un moti\' sau altul, în acest caz. preotul Ianoş putând fi
considerat unic successor al preotului Andrei. deja menţionat!
În privinţa identităţii sale considerăm că poate fi făcută o legătură. pentru
început. ca debut, de fapt ca îndemn. al unei atare cercetări. între el şi Fogoroşi
Ianoş. personaj care apărea în contextul conscripţiei din 1765. în oraşul Târgu
Mureş propriu-zis. ca un secondant al preotului Vaszilie. care păstorea la \Temea
respccti\'ă o turmă de 36 familii de credincioşi greco-catolici. cel dintâi amintit
anterior îndeplinind atunci funcţia de ··.rncrista (sic!) et rnrator". în timp ce o
posibilă rudă a sa. "Fogoroşi Nikulae ... era clopotar al aceleiaşi biserici. dar acest
personaj trebuie că era destul de în vârstă chiar şi în 1765. pentru ca în 1782 el să
se preoţească 6 ~ !
În 1811. oricum. preotul Ianoş nu mai funcţiona. dacă într-adevăr el a fost
investit pentru parohia presupusă de noi. la data respectivă fiind înregistraţi în
localitatea Sângeorz 49 capi de familie greco-catolici. respecti\' 2.30 suflete. care-l
aveau ca păstor sufletesc pe popa Gheorghe. dar. cu probabilitate. nu toată suflarea
românească a satului îmbrăţişa aceeaşi confesiune. sau componenţa demografică a
satului se diminuase semnificativ faţă de a doua jumătate a secolului al XVlll-lea 09 •
în timp ce în oraşul Târgu-Mureş figurau 53 capi de familie. însumând 182 suflete
de credincioşi, grupate în jurul unei biserici şi al preotului "Ioan Pintyi··" 0 • ceea ce
însemna. în mod evident. că ambele parohii erau sensibil egale ca mărime.
impo11anţă şi dotare!
"' I-ASA. FMRU/l- <1.i., Jos. 9/ 176.5. f .54 v.

'"' fASA.FMRUIJ-<1.i., C11bi11t·111/ Mi1m110/i111/11i (prc~i:ur1a1 C/11). Jo~. I/ 1811 (in,cntar ~uplimcntar
1675J,f48v.
711
Jbic/cm, f 48 r.
172--------------------------------
ANEXA
Noi Gavriil Grigorie Macri Din mila lui Dmnezeu. şi a scaunului

apostolicesc/ Prin Tam Ardealului şi părţile ci înpreunatc. Romînilor. Ruşilor.
Sîrbilor. şi Tuturor. celor de leagea Grecească. Vlf1dica Făgăraşului. al/ Prea
Înălţatei Chesoro-Crăeştii şi Apostololiceştii Mărimi Sfcatnic din lăuntru./ Pa\ ci
Marele Apostol al D<o>mnului, în Poslaniia sa cătră Tyt. cap: I. Porunccaştc: cum
să/ aşeaze prin Cetăţi. şi prin Locuri Preoţi. precum î11suş i-au poruncit. adecă: carii
vor fi/ Bărbaţi curaţi. fără prihană. ca nişte Ispravnici a lui Dmnezcu. nefăcînd
spre plăcearca sa. nu să/ meţi. nu iuţi. nu mînioşi. nebeţivi. nesfadnici. nu pohtitori
de agonisire spurcată: Ci iubitori de strcini./ iubitori de bine. lreazvi la minte.
drepţi. curaţi. înfrînaţi. şi cu alte daruri întra celaşi Cap scrise înpoi dobiţi. Căriia
porunci şi noi a fi supuşi cunoscîndu-ne. după cea ne grăita milă a Marelui
Arhiereu l<isu>s, ne/ vreadnici macar fiind, nc<->am pus la această Treaptă
Arhierească, ziua. şi noaptea cujetăm. cum am putea/ plini aceastc poruncite.
aşezînd prin locuri Preoţi vrcadnici pre cum însuş porunceaşte./ Deci atlîndu<se>
şi Sutui Si< 11:>geor::: Ce Scaun<)> a Aforoş Sechi11!11i Eparhio aceoioş/ Lipsit de
un preot ca acela,/ şi încredinţare de bună vcastca acestui temătoriu de
Dmnezeu Bărbat I'. !cmoş av<î>11d de la Prot<o>p<o>pul lornlui/ după cc
k->am cercetat de cealc de lipsă al Preoţiei. şi nădăjduindu<->ne. cum că
ajutorîndu<->I D<o>mnul va fi întru/ toate. pre cum acelaş Marele Apostol
porunceaşte. l<->am Hirotonit pe leage, Ceteţ. Ipodiacon. Diacon şi Pre/ ot de
săvîrşit. Poruncim drept aceaia tuturor celor de supt ascultarea scaunului nostru,
cătră carii/ va veni mai ales fiilor noştri sufleteşti, din numitul Sat Singeor:. ( iară
pre/ cei dinafară după vrednicie îi ccrcăm) Cum să<->I cunoască şi să<->I aibă
precum iaste de la noi hirotonit Preot./ Dîndu<->i vreadnică ascultare. ţinîndu<->I
în toată cinstea. şi scutinţa bisericească. Dată în Blc!i /6 martie 1782 V!<â>dku
Grig<orie> Maer M<anu> P<rop>rial la Milostiva porunca Exţelenţii Sale/
Stefan Solcivai m.p.
173
ODINA DREGHICIU, GABRIELA MIRCEA, ALIN MIHAI GHERMAN
UNE "SINGHELIE" DU TEMPS DE L' EVEQUE GRIGORIE MAIOR -

CONTRIBUTION ALA BIBLIOGRAPHIE ROUMAINE ANCIENNE El SOURCE
DOCUMENTAIRE
RESUMEE
Les auteurs de r etude puhlient le text d"ordination du pretre greco-
catholiquc Ianos. pour la paroisse de Sângeorz. pres de Târgu- Mutcş. le 16-e mars
1782. par I" e,·eque de Blaj. Grigorie Maior. Le document est aussi une
contrihution a la Bihliographie Roumaine Ancienne et une source historique
importante. pour r etude de la vie religieuse des roumains de Trasylvanie.
La liste des illustrations
Fig. I. La lcttre d · ordination du pretre Janos de Sângeorz. Blaj. le 16-t' mars 1782.
Fig. 2. La lettre d'ordination du pretre Janos de Sângeorz. Blaj. le 16-t' mars 1782 -
detail. le sceau.
Fig. 3. La lettre d'ordination du pretre Janos de Sângeorz, Blaj, le 16-t' mars 1782 -
dctail. l'initial "P".
Fig. 4. La lettre d'ordination du pretre Janos de Sângeorz, Blaj. le 16-c mars 1782 -
detail. l'initial "N".
Fig. 5. La lettre d'ordination du pretre Janos de Sângeorz. Blaj. le 16_,. mars 1782-
detail. serrie de grands de la bourdure.
Fig. 6. La lettre d' ordinat ion du pretre Janos de Sângeorz, Blaj. le 16_,. mars 1782 -
detail. fleurs typographiques de la bordure.
Fig. 7. La lettre d'ordination du pretre Janos de Sângeorz, Blaj. le 16-t' mars 1782 -
detail. le filigrane du papier.
Fig. 8. Le portrait de l'cveque Grigorie Maior. d'apres le "Şematism·· de 1900.
avec scs signes d'archeveque.
174 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Fig. 1. Singhelia popii lcm oş din Sungeor~, Blaj , 16 martie 1782.
Fig. 2. Singhelia popii Ian oşdin Sângeor::,, Blaj , 16 marti e 1782-

detaliu , sigiliul
175
Fig. 3. Singhelia popii lonoş din Sângeor:::, Blaj, 16 martie 17 2-

detaliu. iniţiala « P >>.
Fig. 4. Singhelia 11opii Ianoş din Sângeor:::, Blaj, 16 martie 1782-

dctaliu. iniţiala « N >>.
Fig 5. Sing/ielw popii /0110.~ din ._ ll/lgeur:::, Blaj, 16 martie 1782-

detaliu. ~irul de ghinde ul chenarului.
176 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Fig. 6. Singhe/iu popii fmwş din Sângcor:=. Blaj. 16 martie 1782-

dctaliu. flori tipografice din chenar.
Fig. 7. Singhclia popii Ianoş din Sângcor:=, Blaj, 16 martie 1782- detaliu, filigranul
hârtiei suport.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 177
Fig. 8. Portretul vlădicii Grigorie Maior. după $1.'mari.rnml din 1900. cu insemnde
sale arhiereşti.
178------------------------------
COORDONATE ALE VIETII CONFESIONALE AROMÂNILOR DIN DRAŞOV,

JUDETUL ALBA, ÎN SECOLELE AL XVII-LEA- AL XIX-LEA. CONTRIBUTII LA
, MONOGRAFIA LOCALITĂTII .
Gabriela Mircea, Gheorghe Fleşer
Draşontl este atestat documentar din 1309. sub numele de Drasscu, Drassâ
sau Trosrhcn etc., putându-se considera că a existat o neîntreruptă viaţă omenească
I
acolo. chiar dinainte de 1309 şi până în zilele noastre.

Documente referitoare însă la începuturile locuirii românilor la Draşov, care
să le ateste prezenţa de-a lungul secolelor al XIV-iea- al XVI-iea nu putem invoca,
în faza actuală de cercetare (ceea ce nu constituie. dealtfel. nici un obiectiv al
investigaţiei noastre!), cu deosebire surse documentare româneşti. care lipsesc, din
păcate , deşi se impune, suh a\pect teoretic, a fi presupusâ existenţa lor
2
îndelungată în sat, pe parcursul evului mediu, ca {llrcmi aserri(i. cunoscută fiind şi

apropierea Draşovului de câteva aşezări cu tradiţii româneşti din vechime
. . '
const1tu1te-.
Prezenţa lor în sat nu poate fi contestată pe parcursul secolului al XVII-iea,
începând cel puţin din 164T\ fiind pomenit în bibliografie chiar şi un "cnez"
draşovean, din aceeaşi prioadă, Toma Duma'i.
În acelaşi sens este sugestivă desigur şi evoluţia compoziţiei demografice a
localităţii, care, de la începutul secolului al XVIII-iea n-a mai avut etnici saşi, decât
sporadic, maghiarii fiind prezenţi acolo, de asemenea, în număr restrâns, ca nobili,
ca angajaţi ai curţii nobiliare locale, sau, mai puţin, ca locuitori de rând(!).
Astfel, situaţia respectivă se poate decoda în sensul că nici înainte vreme,
saşii nu fuseseră unicii locuitori ai aşezării re.\pective, cei care precumpăniseră
1
Vezi îndcoschi Lcstyan Fcrcnc, Megs::.entetlt kâi·ek a kâ:.epkori erdelri piispâkseg templomai,
Ciyulafchcn·{tr (Alba Iulia). 2000. p 80. autor care coboarf1 în timp prima atestare documentară a
Draşovului până în 1309. dar şi Coriolan Suciu. /Jicţionar istoric al localitâţilor din fransilvania.
I. Bucureşti. 1967. p 209 şi I Icrmann Fabini. Atlas der .1iehl'11hiirgisch-siichsische11 Kirchenburgen
111ul do,jkirclll'n, I, Hcrmannstadt ( Sihiu ), 1998, 472 p 762.
2
Vestigiile arheologice timpuriu feudale lipsesc şi ele. se parc. de la Draşov. conform ni\·clului actual
de cunoaştere şi cercetare a zonei respective. dar ceea cc s-a făcut este desigur insuficient. Vezi în
acest sens Repertoriul arheologic alj11cle/11l11i „I/ba (Ribliothern Musei Apulensis. II), Alha Iulia,
I995, p 92. Sunt semnalate doar un strai de cultură Co\ol'cni. pc vfirlul dealului Gorganul (toponim
semnificativ!). chiar şi o aşezare cncolitică cu ceramică de tip "l'ctrcşti". tot acolo şi pe valea
Bozului. precum şi în apropiere de drumul Draşov- Bot, la poalele dealului Tipu. pc o suprafa\ă
întinsă. rragmcntc ceramice dacice lucrate cu 1rnîna şi la roat:i. din a doua drstă a !ierului (Latcnc).
1
Vezi nota 6.
~ David Prodan, lohcigia în fransilrnnia în secolul al XI '//-Im, I. Bucureşti. 1986. p 180 :"La satul
Dra~ov (sat românesc) c înregistrată dijma din oi. alhinc, porci ele. (în 1647); p 369. 373. 378. 407;
II, 340_
' lhidl'111, I. p 369.
170
GABRIELA MIRCEA, GHEORGHE FLEŞER
numeric. ci. alcătuiseră categorii sociale mai mult sau mai puţin privilegiate. este
drept, dar nu foarte consistente numeric, oricum, probabil, nu singulare în
ambientul dat.
În orice caz. prezenţa românilor în zona apropiată Draşovului. ca un ecou
istoriografic al unei realităţi greu de susţinut. dar şi greu de contestat. chiar şi în
lipsa documentelor, cel puţin pe la începutul secolului al XV-iea, nu poate fi
ignorată. ca o posibilitate teoretic admisibilă, prin extrapolare, când, de exemplu,
regele Sigismund de Luxemburg (1387-1437) dona. în 1403. 3 aşezări ("villas")
săseşti, printre care şi Draşovul şi 4 româneşti (denumite tot "'villas''). aparţinătoare
de Sebeşel, unui stăpânitor al vremii.
Din document nu reieşea, desigur, faptul că satele săseşti respective erau
curat săseşti. pentru că nu-i putem vedea. cu predilecţie, pe saşi, la vremea aceea.
în postura de ţărani aserviţi 6 , având un statut social-economic cvasi-identic cu cel al
locuitorilor aşezărilor româneşti amintite (care probabil şi ei beneficiau de anumite
libertăţi!). ci doar faptul că saşii, cu privilegiile lor recunoscute. predominanţi pe
plan local, în cele trei localităţi, în virtutea unor privilegii care-i avantajau sub mai
multe aspecte, mai consistente decât cele ale românilor. probabil şi sub cel al
practicării unor îndeletniciri extra-agricole, îşi schimbaseră stăpânul de pământ.
Dar, desigur şi saşii se putuseră stratifica din punct de vedere social-economic şi o
pa11e a lor să decadă, la vremea respectivă, până la condiţia unor ţărani aserviţi. dar
dintr-o astfel de postură, generalizată, ei nu ar fi putut, în nici un fel. ridica anterior
şi întreţine ulterior, un impozant monument bisericesc la Draşov. cum se va vedea
în continuare!
În istoriografia săsească transilvană se admite. de altfel răspicat ideea că din
1722 "Troschen ist nic/1t mehr eine Gemeinde des Springer Kapitels" şi că
7
localitatea. la vremea respectivă, nu mai avea credincioşi evanghelici. respecti,·

locuitori saşi:" <es> hat a/so keine e\'{lngelischen Bel\'Ohner 111ehr"~.
Desigur, la nivel macrostructural, schimbarea compo=if iei de1110grl~/ice a
Draşovului, În sensul rele,·at anterior, cel al disparif iei saşilor, este şi u11 reflex
(paradoxal.') al ocupaţiei austriece a Tra11silw111iei şi desigur al co11trar('.for111ei
spriji11itâ de către noile autoritâ{i, deşi procesul di111i1111arii lor progresil'e i11cepuse
cu 11111/t ti111p înainte!
O dovadă indirectă târzie a faptului că localitatea a cunoscut. cu necesitate şi
o locuire românească în secolul al XVII-iea (sau anterioară secolului al XVII-iea).
o constituie şi faptul că în conscripţia din 1733 a lui lnochentie Micu Clain.
Draşovul apărea ca "loc11111 \'{llachin1111" , adică era la data aceea o localitate cu
9
1
'Franz Zimmmermann, Carl Werner. Georg Muller. Urk111uln1/mch ::ur gnchichlt' clt•r Dt•11rscht•11 i11
SielJe11hiirge11. Hermannsladl, 1897, p .~03: " .. .11t·rno11 C1lic,s q11a11wr ,·illas \ '11l11chirnlt's aci clicra111
Krs,·h,·.11wr1i11,·11rt•J· i11 c11111irar11 Alh,•11Ji ... ".
7
Hermann Fahini, 11v cir., I. c
~ I hicl,·111.
4
Augu~lin Bunea, l:j11scop11/ loa11 /11oce11rw J..:lt'in (/ 728-1750), Blaj. 1900, p 329: Nirnlac fo~an.
Gheorghe Fle~er, Ana Dumitran, 0111111•11/ şifaple din rrec11111/j11d<'t11/11i .-I/hain mt'moria wmaşl/or
(/lihliotht•rn M11Jt'I Ap11lmsis. III). Al ha Iulia. 1996. p 23. 35: Costin Fcnc~an. /:1·11{/l"t' ,lt'
dt'mograjie ,sroric,i. I. Bui:ure~ti, 1986. p 11 O.
IRO--------------------------------
populaţie curat românească şi nu ca --1oc11111 <c11111 aliis nacionibus> 111ixtu111'·. aşa

cum se prezenta tot atunci.. bunaoara,
- - V.mgani u I. aşezare apropiata
. - 10 .
Astfel, putem admite că în 1733, Draşovul era o localitate preponderent
iobăgească. modestă. populată majoritar cu români. exceptându-i desigur pe nobilii
locului şi pe cei din anturajul lor. inclusiv pe angajaţii curţii nobiliare locale. care
va fi existat şi la vremea respectivă. cum exista pe la 1647. bunăoară 11•
Ca atare vieţuiau acolo. la data aceea. 80 familii de "incoloe vafochici".
denumiţi şi --/wspites ignobiles"" (ceea ce sugerează desigur ideea unei posibile
colonizări a lor din altă parte. dar în conscripţia dată, locuitorii conscrişi apăreau la
rubrica '·hospites ignohiles·•, cu excepţia puţinilor nobili locuitori prin sate.
consemnaţi ca •·fiospites nobile.\· .. ) şi este destul de clar faptul că termenul
„hospites"" nu avea în 1733 accepţiunea de --ompef i"", sau venetici. ci cea generală
de lornitori, posesori sau nu de pământ. oricum posesori de gospodării, reuniţi pe
lângă o hisericâ româneascâ. care data, cu probabilitate, dinainte de 1692, de
existenţa ei legându-se hirotonirea celui mai bătrân preot al satului, în timpul
episcopului Varlaam, cum se va releva în continuare!
Comunitatea românească a Draşovului beneficia în 1733 de serviciile a patru
preoţi uniţi, toţi
de condiţie iohâgească, popa Simion, popa Gherman, /H>f'O Opre
şi popa ·'Basi/iw;··. ceea ce însemna totodată şi faptul că enoriaşii preoţilor
respectivi. preponderent. chiar exc/11siv. iobagi, la rândul lor, îmbrăţişaseră- se
poate admite- la unison, mai mult sau mai puţin formal, unirea cu biserica Romei 12.
Dintre preoţii menţionaţi doar popa --Basilius" era "poligam11s", ceea ce- se
explica textual- însemna:"cum jam secwulwn habeat 11.wrem", adică îşi luase o a
doua nevastă. dar aceasta, desigur, putem presupune cu îndreptăţire, numai după
moa1tea primei soţii, ceea ce constituia un obicei mai vechi al tagmei clericale
româneşti, instituit în perioada convieţuirii cu calvinii.
El se dovedea de altfel a fi şi cel mai bătrân dintre preoţii satului, deoarece
fi1sese hirotonit în timpul episcopului Varlaam (care a păstorit. cum se ştie între
1685-1692 şi putem admite că parohia 011odoxă din Draşov a existat cel puţin din
ultimele decenii ale secolului al XVII-iea, oricum dinainte de 1692 !) ceea ce
însemna şi că, la începuturi, preotul respectiv fusese ortodox şi că trăise toate
frământările legate de unirea religioasă din timpul lui Teofil, Atanasie şi Ioan
Giurgiu Patachi, urmându-l de la început, probabil, pe protopopul locului Petru de
Daia 1', urmaşul lui Gheorghe Pop de Daia -1, câtă vreme ceilalţi preoţi ai
1
° Costin Feneşan. /-:,\'Oare de demograji'e isloricli.

1
I. Bucureşti. 1986. p 11 O
11
B. Nagy Margit, Re11t-s-::.âm-:. is barvkk erdilrlm1, Hukarcst, 1979, p 20: "Drass(m- Draşov- ( 1647)
az credetilcg cgyuuvaros tclkcl ugy prc'Jbaltak ttibb uuvarossa alakitani, hogy az uuvarhaz cpUlctct
palankkal ktirUlkcritettck", p 30 etc.
1
" lhide111.
J.l Silviu Dragomir, Ro111â11ii din fransilvanw şi 1111/rea cu hisl!l'ica Romei. Duc11111ente apocrife
privitoare la î11cep11111I unirii CIi rnto/ici.1111111 ( /697-170/ ). Uucurcşti, 1963. p 8-l.
~ V czi N icolac !)[milă. Un promotor al unirii românilor transilwineni c11 Biserica Ro111ei: Protopopul
1
GheorRhe Pop de Daia (/63/ /63/-1700), în Unirea. seric nouă. an IX, 1998, nr. I (78), p 7;
A<na> D<umitran>. N<icolac> D<ănilă>. Românii suh i11111aclltl Catolicis11111l11i, în Bihlio1/11•ca
181
Draşovului. despre care s-ar putea crede că oficiau doar ei, la vremea respecti\·ă.
beneficiau de hirotoniri mult mai recente, respectiv din timpul lui Atanasie (fiind
hirotonit înainte de 1713, popa Gherman) şi Ioan Giurf?Îll Patachi (fiind hirotoniţi
înainte de 1727. popa Simion şi popa Opret.
Adevărul că ·'popa Basilius" sau ·'Vas::_il". cum mai apărea în aceeaşi
conscripţie, era bătrân în 1733 şi. cu probabilitate, nu mai oficia la vremea aceea
reieşea şi din faptul că el nu mai avea feciori în întreţinere, ceea ce putea însemna
ori că nu avusese copii, în special feciori, ori că, dacă îi avusese. ei crescuseră între
timp şi se aflau pe la casele lor!
N-ar fi întru totul exclus, în atare condiţii. chiar dacă în conscripţie nu se
specifica o asemenea înrudire, ca preoţii mai tineri ai Draşovului să fi fost. 111111/.
doi, sau toţi trei, fiii 16 lui Vasile, în cazul în care preotul mai vârstnic al aşezării 11-
ar fi fost lipsit de urmaşi pe linie masculină. pentru că, aşa cum se ştie.
îndeletnicirea .\pecială a preoţiei se şi transmitea din tată în Jiu, ca o preluare de
ştafetă sacră! Dar, dacă vreunul dintre ei îi era fiu. el era separat de gospodăria
părintească, locuind despărţit de tatăl său, realitate înregistrată de asemenea în
1733, care pledează desigur substanţial pentru ideea că între cei patru nu era o
înrudire filială, ci doar, probabil, una mai îndepărtată!
În lipsa documentelor, variantele logice referitoare la posibilele legături de
rudenie dintre cei patru pot fi mai multe.
S-ar putea ca mai tânărul popa Oprea, al cărui fiu Nicolae a ajuns. paradoxal.
putem admite, cum se va relata în continuare, pe la 1766-1767, preot ortodox al
Draşovului, să nu fi fost, la rândul său. fiu al lui Vasile. care s-a manifestat ca un
susţinător ferm al greco-catolicismului, cel dintâi putând fi. desigur şi fiu al lui
Gherman, dar numai la limita admisibilului(?). Desigur ne întrebăm cum ar fi ajuns
el preot în Draşov, la vreme respectivă. înainte de 1727 oricum, dacă nu ar fi an1t
acordul mai bătrânului popa Vasile, care trebuie âi ,·a.fi.fost şi 1111 susfincitor al lui
Gherman însuşi, iar acordul său îl puteau obţine cu siguranţă, mai degrabă. cei
apropiaţi lui, decât cei veniţi de aiurea!
De asemenea, Gherman, mai apropiat ca vârstă de Vasile, ar fi putut să nu-i
fi fost fiu, mai mult decât Simion şi chiar Oprea. care, cel din urmă, se va fi născut
pe la 1707, sau înainte de data respectivă. pentru ca pe la 1733 să aibă 33 sau peste
33 de ani!
Însă, în privinţa acestor filiaţii, o singură supoziţie pare mai de acceptat.
respectiv cea conform căreia Simion din 1733, posibil fiu al lui Vasile (sau. mai
puţin, al lui Gherman, de care s-ar fi putut apropia ca vârstă, dacă el ar fi fost
hirotonit spre sfârşitul păstorii lui Atanasie Anghel. în 1713. de exemplu. iar cel
dintâi pe la începutul păstoririi lui Ioan Giurgiu Patachi. imediat după 1715. nu şi
dacă Gherman ar fi fost hirotonit pc la 1698, iar celălalt pe la 1727! ). l-a avut ca fiu
pe Simion al li, pentru ca acest Simion, pe care vom fi obligaţi să-l introducem în
.\fuse, .·lp11/em1s, XIII, Relaţii interconfa'sio,wle ro1111îno-11wgl1i1..1re În Trcmsilrnnia/ Român- magyar

fl'lek1':.1'tkii::i kapcsolc11ok Ertlt;lylm,. Alba Iulia, 2000, p I +4.
~ Costin Feneşan. l::\'01..1re de demografie istoricii. I. Bucureşti. 1986. p 110.
1
16
Sau nepoli. în mod difercn1iat. din nou!
182 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
ecuaţie pe parcursul studiului. ca ipoteză de lucru. să fie, cum a şi fost. tatăl lui
Macarie. de la sfârşitul secolului al XVIII-iea şi începutul secolului al XIX-iea,
prin intermediul unui atare lanţ. foarte posibil. transmiţându-se. din tată în fiu.
îndeletnicirea sacră a preoţiei de-a lungul unui secol şi mai bine!
De asemenea. se poate accepta. cum s-a mai semnalat anterior, ideea că popa
Vusile u jucat un rol important in com·ertireu locuitorilor Draşovului lu unirea cu
biserica Romei, fiind- se poate presupune- w111I dintre preoţii care i-au secondat În
acest sens pe protopopii Gheorghe şi Petru din Daia, deoarece Draşovul făcea
parte, la vremea respectivă. din protopopiatul Daici, ca de altfel şi popa Gherman.
care a fost, putem crede, la rândul său. un susţinf1tor al lui Atanasie Anghel, ceea ce
trebuie considerat un act de marc curaj, dacă stăpânul de pământ al timpului
respectiv. de care depindeau confesionul supuşii, cm?form principiului şi
di.,poziţiilor legale medievale. pe1petuate. în epoca modernă binecunoscute, era
adept al reformei, cum a şi fost. probabil. pentru că la vremea aceea satul se putea
afla în posesia Lăzăreştilor de Gyalakuta sau Fântânele. ori, în cea a lui Samuel
Keresztes de Nagy-Megyes. comite suprem al comitalului Alba şi consilier intim al
împăratului(?), în 1696!
Nu ştim cărui proprietar medieval i-a aparţinut Draşovul în 1309, când el
făcea parte din decanatul Şpring. dar de pe la 1345 el era deja al grafilor de Câinie
("Kelling"). în 1380 revenindu-le moştenitorilor lui Michael de Câinie. În 1444,
nobilul locului lăsa o pa11e a averii sale. în care se includea şi Draşovul, bisericii
din Alba Iulia. donaţie întărită de voievodul Iancu de Hunedoara, contestată însă
ulterior, pentru ca în 1451, acelaşi conducător, devenit şi guvernator al Ungariei,
să-i testeze pe locuitorii aserviţi din Şpring, Draşov, şi Sebeşel, lui Ioan Gereb, ca
domn de pământ al lor, ceea ce din nou a stârnit proteste. Ulterior s-a renunţat la
obiecţii, Şpringul, Draşovul şi Sebeşelul revenindu-le lui Ioan Gereb de Vingard şi
fiilor săi Petru, Matei şi Ladislau. Pe la 1503 Draşovul şi alte localităţi s-au aflat în
proprietatea Dorotheei, văduva lui Petru de Vingard .
17
Cine au fost mai apoi proprietarii săi nu se ştie, pentru că nu s-a studiat în
mod special aspectul respectiv, pe parcursul progreselor reformei religioase, care
cu siguranţă a fost îmbrăţişată şi de stăpânii de pământ ai Draşovului, de-a lungul
secolelor al XVI-iea şi al XVII-iea.
În secolul al XVIII-iea, se poate crede că Ioan Lazăr junior a moştenit, cu
probabilitate, stăpânirea asupra Draşovului de la tatăl său, Ioan Lazăr senior, care a
trăit între 1726 şi I 77i şi a cărui soţie a fost, probabil, Teleki Kata (sau era mama
8
sa?), al cărei mormânt, datând din 1758, se află la Fântânele 19 sau, mai puţin
probabil, el a făcut parte din zestrea soţiei lui Ioan Lazăr junior, care a fost catolică
prin naştere!
17
Vezi Hcrmann Fabini, op. cit., l.c.
1
H Joscphus Bcnkii, Tra11ssilvll11ia sil·c Ml1g1111.1 Trw1ssil\'{/11illc Pri11cipa111s, II, Claudiopolis, 1833, p
486.
1919
Orbim Balitsz. A S::ikchfiild leirâ.rn Jijr1e11c/111i 1igh·::.c1i, tcn11es::.c1râjzi s 11eipis111ei s::.e111po111bol,
Pcst, 1870. p 34.
183
Prezenţa unuia dintre clopotele vechii biserici evanghelice din Oraşo\·. la

Fântânele (sau Gyalakuta), dă desigur mult de gândit, pentru că momentul în care
clopotul respectiv a fost dus acolo nu este încă sigur. dar. oricum. evenimentul a
avut loc dupâ anul 1696, când a fost turnat, respectiv, între 1696 şi 1722. sau
probabil imediat după 1722, când nu mai erau, cu certitudine. credincioşi
evanghelici în Draşov şi biserica nu mai funcţiona, ceea ce ar fi fost foarte posibil.
dacă satul le aparţinea deja nobililor de Gyalakuta, care erau tot de religie
reformată. Mai puţin probabil. el a fost dus, doar după trecerea la catolicism a lui
Ioan Lazăr junior, care a refcicut parohia ro111a110-catolică di11 Druşm·. inclusi\'
vechea biserică, având cu certitudine nevoie şi de clopotele ei. chiar dacă fuseseră
confecţionate de către reformaţi. Ca atare este de presupus câ 11u el a dus clopotul
la Fâ111â11ele, ci un strămoş de-al său, după ce credincioşii era11ghelici draşm·e11i
se diminuaseră până la di.\pc,riţia totală, Între anii 1696-1722. sau sensihi/, fli
puţin timp după 1722!
Putem admite ideea respectivă pe baza însemnării gravate cu grijă pe clopot:
0
"Gloria in exce/sis Deo. Samuel Keres::Jes de Nagy-Megye./ .rncr<ae>
Caesar<ae> Regiaeq<ue> Ma<ies>t<a>tis in Tran<silva>nia Regii Gubernii
Intimu.\· consiliarius supr<em11s> Comes C<omi>t<a>t11s Alhrn<sis>
Tran<silva>niae Eccl<esi>arum(?) Orth<odoxorum>(?) Co/legion111u111e
Curator una cum conjuge Barba/a Cassai in gloriam Dei et /,fantis Eccl<esi>lle
Refor<matae>Drassaianae a se erectae extrui curavit. Hoc a11te111 cllsu quo
deficiente ut in usum alille Eccl<esi>ae Reforma<tae>> co11ferat11r. A<nn>o
D<omini>MDCXCVI. Fu<n>dit Steplwnus Boltos Drass<lliensis>/696"'. aşa cum
proceda şi Orban Balâsz la vremea sa, când concluziona: ··comunitatea reformată
de la Draşov a dispărut (azi sunt numai 3 reformaţi) şi aşa dorinţa celui care a pus
să se toarne clopotul a fost îndeplinită prin aducerea acestuia aici (la Gyalakuta
n.n.), dar cu privire la data când s-a întâmplat aceasta nu avem nici o informaţie·-~ 1 •
Oricum, donatarnl clopotului, Samuel Keres::.tes de Nagy-Megyes. care
îndeplinea în 1696, înaintea anexării propriu-zise a Transilvaniei de către austrieci.
în 1699( !), funcţii importante. cum era cea de comite suprem al comitatului Alba şi
cea, de consilier intim cezaro-crăiesc, sau numai de consilier al dietei. ceea ce
ilustra opţiunea sa politică pe11tru noii stâpâni ai provinciei. ciudată pentru un
adept convins al reformei, a fost contemporan cu popa Yasik.
Este posibil ca ei să se fi cunoscut. pentru că acest ilustru personaj al vremii
îndeplinea în 1696 şi functia de " Ecclesian1111 Orthodoxarum Co/legionmllJII<'
Curator"(!), care însemna, probabil, admi11istrator. curator calvin t{/iliat pe hingii
asociaţia bisericilor ro11ui11eşti din Tra11silm11ia{?), aspect al însemnării in\'ocate.
pe care nu ni-l putem explica încă, nici nu suntem siguri că întregirea de text poate
fi făcută în sensul presupus de noi, sau nu poate fi operată astfel. pentru ni m, a\'1!111
!o N01 ntim Nag_,·-Meg_,·s. pentru dl în bibliografic am mai găsit specificat de exemplu un ··Francisc
Kcrcsztcsi de Nagymegies ... cflpitan suprem al cetillii Ocva. care. probabil era din aceca~i familie
(David Prodan, op. cit .. li, p 38)
!I Ibidem.
184-----------------------------
Îneci informaţii cle.\pre hiografiu sa . deşi ci p{irea a exercita o funcţie de

secondare a superintendentului cah in al bisericii rrnrnîneşti. dacă într-adc, ăr
prescurtarea orth .. provine de la de termenul ortlwcloxam111!
Relaţiile celui clint,îi cu Draşovul sunt de asemenea greu de reconstituit la
ora actuală. impunându-se a se presupune desigur şi faptul că la data rcspccti, ă. în
1696. el putea fi chiar stăpânul de pămfolt al locului, pentru ca În uite condiţii 1111 w·
fi manifestat interes pelllru hiserica refimnatci de acolo, care cu probabilitate
devenise din evanghelică calvină. sau poate avea tangenţe cu posesiunea respectivă
prin intermediul soţiei sale. Barbala Cassai~;. pentru ca numai după decesul său.
survenit pe la începutul secolului al XVlll-lea, posesorii satului s{1 de, ină
Lăzăreştii de Gyalakuta. În acelaşi timp. familiile nobiliare amintite au putut şi
deţine simultan. porţiuni ale domeniului menţionat, dar aceasta doar până în timpul
lui Ioan Lazăr junior. din secolul al XVlll-lea. care a fost cu siguranţă. c,ît a trăit
unic stăpân de pământ al satului!
Aceeaşi însemnare ne relevă şi faptul că meşterul făcător de clopote
Stepanus Bolto.,· era draşovean. ceea cc ne parc. din nou. neaşteptat. nu din punctul
de vedere al posibilei sale apartenenţe originare de sat (?). ci din cel a faptului că
şi-a specificat şi el, cu intenf ie 1·iiclitc1. o atare apartenenţă, precum şi pentru că este
de neacceptat ideea d1 meşteşugul respectiv era specific Draşovului. la vremea
respectivă, fiind mai de admis faptul că făurarul în cauză a turnat clopotul, un
a11efact deosebit de reuşit. într-un atelier bine dotat. fie la Alba Iulia. fie la Sibiu!
Oricum. pe Samuel Keresztcs de Nagy-Megyes. (dar nici aşa. localitatea nu
apare în indicatorul localităţilor vechi din Romfmia, pe care i-l datorăm lui
Coriolan Suciu, forma de Megyes ducându-ne desigur cu gândul la Mediaş!) nu-l
găsim printre cei înmormântaţi la Gyalakuta. amintiţi de Orb{m Balazs şi ca atare
putem considera, stadial. că n-a avut tangenţe. cu localitatea respectivă.
Dintre cei trei preoţi mai tineri ai Draşovului, popa Ghernwn şi popa Si111io11.
deşi fuseseră hirotoniţi primul de către episcopul Atanasie, iar celălalt de către Ioan
Giurgiu Patachi, puteau fi cam de aceeaşi vârstă (cu o diferenţă minimă de 5-8 ani.
sau maximă de 29 de ani!). numărând aproximativ 35-43 ani. deoarece cel dintâi
(popa Gherman) avea în 1733, patru fii (pe losţl de 15 ani, Ioan de 12 ani, Vasi/e2➔
22
Este oare unul ~i acelaşi personaj cu Samuel Kcrcsztcsi. mcmhru. cu l'unqic de co11.1ili<'r, al
Guherniului transilvan. care a fost instituit în ianuarie 1692 (Vc1.i în acest sens. Vasile Tutub.
01xani=area mi/ilarei a 1winciJh//11l11i fransilrnniei în JJcrioadu I 69 /- 177./. Cluj-Napoca. 200J. p
63) şi care. încă din 1687. jucase. probabil. un rol important în instituirea noii dominaţii militare.
politice şi administrative austriece în Transilvania. îndcpinind funcţia de comi.wr. împreuna cu alţi
doi nobili transilvani. desemnat de principe şi dictă. pc l{mgtl comandamentul suprem al armatei
imperiale U/Jide111. p 48-49)" 1
21
Conform urhariului din 1647. al moşiilor orfanilor lui ~tcfan Kassai. din comitatclc l,irnava şi
Alba. în care se includea şi Draşo\'lll. ajunse pc 111[1inilc lui Toma Borncmisza. pc care Ic-a
valorificai David l'rodan. este de acceptat crt. la un moment dat. în prima jumfltatc a secolului al
XVII-iea. satul a apar(inut şi familiei Kassai. Barhara put[md li foarte bine urmaşa lui ~tcfan. care a
decedat. se poate crede. chiar în anul mcn\ionat ( Vc1.i David Pro<lan. op. cit .• I. p 180).
2
~ Oare numele nu-i rusesc dat pentru a-l perpetua în amintcrca celor apropia\i pc posihilul stlu hunic.
hătrânul popa Vasile. ceea cc putea însemna că Ghcrman era liu al celui de-al doilea pomenit
anterior?
185
de 9 ani şi --Many'' sau Manea de 4 ani), iar cel de-al doilea (popa Simion) doar 3
fii (pe Ioan de 15 ani. Petru de I O ani şi Simion de 8 ani/ 5 .
Ca atare cei doi preoţi amintiţi, popa Gherman şi popa Simion, deşi
hirotonisiţi la diferenţă de minim 5-8 ani, unul faţă de celălalt. se aflau, se poate
crede, în 1733. la vârsta deplinei maturităţi. adică în floarea vieţii.
Mai tânăr decât ei, chiar şi decât popa Simion. poate fi considerat popa
Opre, care în 1733, nu avea decât 2 fii, pe Gheorghe de 5 ani şi pe Nicolae de 2
am·26 .
Sub aspect material individual. popa Gherman. care avea şi cei mai mulţi fii
(4), părea a fi cel mai --avut"' (deşi averea lui era modestă!), deoarece el poseda în
gospodărie 6 boi, I cal, 2 vaci, I O oi sau capre, 4 porci şi 3 stupi. câtă vreme popa
Simion (cu cei trei fii ai săi) nu aveau decât I bou. I cal, 5 vaci, 8 oi sau capre, 3
porci şi 3 stupi, iar popa Opre, cel mai tânăr, 2 boi, I cal, 5 vaci. 3 oi sau capre. 2
porci şi 2 stupi 27 . Bătrânul popa '·Vaszil" poseda încă o gospodărie proprie, destul
de bine constituită, deoarece întreţinea 2 boi, I cal, I O oi sau capre, 5 porci şi 5
. 1~
stupi- .
De ce pământuri bisericeşti şi alte venituri au dispus preoţii din Draşov în
1733 nu se ştie încă, din păcate, în momentul de faţă. dar ca iobagi ce se aflau se
poate accepta că nu aveau alte proprietăţi mobiliare sau imobiliare (incluzându-se
tacit în averea lor şi construcţiile unor case modeste. pe care le deţineau desigur
împreună cu familiile lor, dar, probabil nu cu titlu de proprietate deplină. pentru că
în casa parohială, dacă ea exista, rezida probabil popa Vasile!).
Se poate crede că în 1750 Draşovul era tot în întregime. cel puţin formal,
dacă nu şi în profunzimea credinţei. greco-catolic. Număra atunci 420 --aninwe
universim'', ceea ce însemna aproximativ 84 familii şi corespundea unui sensibil
spor demografic, de aproximativ 20 suflete. faţă de 1733.
"Sacerdotes ji111ge11tes'', la vremea respectivă, erau doar tre?\ ceea ce se
poate interpreta, în sensul că, între timp. popa Vasile murise. rămânând în viată
doar popa Gherman, popa Simion şi popa Opre, deşi cel dintâi trebuie că se apropia
(cu necesitate) de 60 de ani, sau mult mai mulţi, dacă mai era în viaţă, urmat
îndeaproape de popa Simion, care şi el putea avea în jur de cel puţin 52-55 de ani!
Desigur popa Vasile putuse muri şi imediat după 1733, dacă fusese hirotonit pe la
I 685, deci pe la începutul păstoririi episcopului Varlaam, ceea cc putea însemna şi
că apăruse pe lume pe la 1665, cel puţin, sau înainte, iar ca iobag ce se găsea, în
1733, având o vârstă de aproximativ 68 de ani putem presupune că şi ci se născuse
tot la Draşov, prin biografia sa ipotetică putând coborâ, cu multă siguranţă,
prezenţa românilor la Draşov până pe la începutul celei de-a doua jumătăţi a
secolului al XVII-iea, adevăr confirmat şi de existenţa tot acolo, înainte chiar de
mijlocul secolului, a "cnezului'' Toma Duma, menţionat deja!
c' C'mtin Feneşan. l=\'011re de demografie wvricti. I. Burnreşti. 1986. p 11 O.

"'' Ibidem.
-'7 llndem.
.
... "'
- lhulem
'
19
Nicolae Josan. Gheorghe Fleşi:r, Ana Dumitrun, Vf'· cit„ p 76: Costin Feneşan. op. cit., p 271.
186 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Nu se mai cunoaşte averea personală a fiecăruia dintre ei. dar se ştie că

averea bisericii, de care beneficiau. cu probabilitate, toţi trei. sau doar preotul paroh
propriu-zis, consta dintr-un teren arabil de 54 câble şi o fânaţă de 7 care' .
0
Si În I 750. ca şi În 1733. greco-catolicii din DraşO\' posedau o hisericâ

proprie de lem,/ 1, cu probabilitate!
Dacă rezistase aparent destul de bine la agitaţiile cauzate de către călugărul
Visarion, datorită. desigur, osârdiei celor trei preoţi uniţi. oarecum mai tineri.
amintiţi anterior, situaţia co1?fesionalâ s-a schimhat Însâ radical la Draşm·. dupâ
mişcarea lui Sofronie, chiar dacă preoţii din localitate (cei cunoscuţi dinainte, sau,
probabil, alţii, dar această alternativă de interpretare pare la ora actuală mai greu de
acceptat!), rămăseseră în continuare adepţi ai unirii cu biserica Romei.
Este acesta un semn că la Draşov unirea n-a fost îmbrăţişată pe deplin. dintr-
o convingere adâncă, de către enoriaşi, în întregime. nici în perioada 1733- 1759/
1760?
Răspunsul este greu de dat, fără o cercetare pe bază documentară. el fiind
oricum unul deosebit de complex!
Astfel, conform satisticii oficiale imperiale din 1760-1762. care a fost aşa
cum se acceptă îndeobşte mai obiectivă decât statisticile confesionale anterioare,
12
la Draşov mai existau, după frământările confesionale şofroniene, patru preoţi

uniţi, care se bucurau de sprijinul a doar 6 familii de credincioşi' .
1
Deşi preoţi neuniţi nu rezidau acolo, autorităţile austriece consemnau

existenţa a 114 familii neunite, ceea ce reprezenla o i11teresa111ă şi radicală
răsturnare a situaţiei c01?fesio11a/e a Draşovu/ui.
De asemenea este de comentat sporul demografic considerabil, care pare a se
fi produs Ia Draşov din 1750 până în 1762, respectiv de la 84 familii până la
aproximativ 120-124 familii, în 1762, ceea ce ar fi corespuns unei creşteri
însemnate a populaţiei, cu 40-50%, pe parcursul a 10-12 ani!
Ori, un atare procent de creştere, la vremea respectivă. dă de gândit şi în
acest caz este necesar să se amendeze (teoretic cel puţin), veridicitatea absolută a
conscripţiilor confesionale din 1733 şi 1750, în sensul că dacă, la datele respective,
existaseră în jur de 80-84 familii greco-catolice, în Draşov, n-ar fi fost întru totul
exclus să mai fi existat şi 30-40 familii de ortodocşi (sau mai puţine, aproximativ
I 0-20!), care să nu fi fost specificate în conscripţiile amintite!
3
° Costin Feneşan. op. cit .. p 271.
31
Eventualitatea ca acest lăcaş de cult. probabil de secol XVII să fi fost de piatră este desigur mai
mică. sub aspect teoretic şi ca argument indirect. inspirat de o a1111111itâ i11t11i/ie, al iucii respective,
stă doar fup/11/ câ în 1775 grofit! local le-a ridicai sup11şilor scii retrec11/i la greco-rntolicis111 1111
lăcaş bisericesc din piatrei. doar pe11tr11 cei şi cel anterior Ji1se.1·e din acelaşi material. el ne/acând
at1111ci nimic altceva decât să repare radical o comtrnc(ie mai ,·eche!
~ Dar obiectivitatea rcsp,'ctivă era şi ca interesată. pentru că nu urmărea înregistrarea corcctf1 a
3
op\inilor confesionale ale românilor. de dragul rom[milor. ci doar pentru măsurarea exactă a
ravagiilor cauzate în plan de religios de agita\iilc lui Sorronie. pentru ca pc baza unei statistici
precise să se ia măsuri drastice pentru reinstiruirca pozi\iilor pierdute ale greco-catolici~mului,
printr-o scrie întreagă de măsuri sus\inutc de sus. de la împără\ic!
33
Nicolae Josan. Ghocrghc Flcşer. Ana Dumitran. op. cir .. p 89.
187
Dar în lipsa unui eşafodaj

documentar mai solid nu ne rămâne decât s[1
acceptăm situaţia înregistrată şi să admitem. până la proba contrarie. creşterea
demografic[1 de aproximativ 40-50 % înregistrată între 1750-1762 !
Cert este doar faptul că sporul respectiv. mai mult sau mai puţin consistent.
s-a soldat şi cu paradoxala răsturnare a situaţiei confesionale de la Oraşo\.
menţionată deja.
Ceea ce uimeşte cel mai mult este faptul că biserica pomenitu i11
co11scri1J{iile di11 17 33 şi 1750 ca fiind a greco-catolicilor nu le-a rămas acestora. în
1762, ci ea a fost ob{i11utii, cu o remarcabilă rapiditate, de cutre ortodocşii
ml~jorita ri atunci.
Este de menţionat
faptul că în alte localităţi, unde s-au petrecut răsturnări de
situaţie confesională. similare celei de la Draşov. ortodocşii n-au obţinut de loc (! ).
sau decât cu dificultăţi şi cu întârzieri mai mari, lăcaşurile de cult care le
aparţinuseră greco-catolicilor.
Dar biserica din Draşov. relativ veche, a fost la Începuturi ortodoxei. ceea ce.
cu probabilitate a ajutat la recuperarea ei de către ortodocşii preponderenţi. iar
greco-catolicii reprezentau mai puţin de o pătrime din totalul locuitorilor satului (6
familii faţă de 114 familii!), ceea ce ii punea în situaţia de a nu putea profita de
dispoziţiile legale ale vremii, care îi avantajau substanţial. abuzi\'. respectiv de-a
obţine lăcaşurile de cult disputate cu ortodocşii, dacă reprezentau cel puţin o
pătrime din numărul de suflete al unei localităţi.
Sub aspect docume11lar este foarte clar faptul câ Î11 1762 ortodocşii erau
deja În posesia vechiului lăcaş de cult al aşe=iirii, câtă \Teme grecu-catolicii, câţi
mai râmăseseră, infiw1te cu preofii satului, nu mai m·eau biserică.
În 1762 se consemna şi existenţa unei case parohiale, precum şi a unui
pământ ecleziastic de 18 câbie- -1_
1
Conform datelor conţinute în Conscriptio Episcopatus Fogarasiensis in

Transylvania Pers01wrw11 scilicet Ecclesiasticornm Ecclesiarum et ren1111
Eccle.~·iasticorum A11110 1765 Mense Novembri facta \ la Draşov se co11se11111a din
1
nou faptul ni biserica di11 localitate 1111 le mai aparţinea greco-catolicilor. ci aşa
cum reieşea
indirect din documentul menţionat, ortodocşilor!
Deşi satul era majoritar ortodox, la vremea respectivă. se poate accepta şi
faptul că 14 familii din Draşov se declaraseră greco-catolice •h. progresia numerică
a micii comunită\i fiind evidentă. de la 6 familii la 14 familii. pc parcursul a trei
ani, ceea ce însemna totuşi. mai mult decât dub!tm·a numărului de credincioşi
uni\i!
Comunitatea respectivă avea un preot ( ...wCl'rdos _ti111gl'lls··) propriu. în
persoana lui "popa Simion"·17 • care era, putem crede. acelaşi popa Simion.
Costin h:ncşan. op. cit„ p 317 .

1
~
.ii LJ1rec(//J .-/r/11n·lor .\'ario11ak .l11Jer1d .-I/ba, Fu11J .\litropul/a Rumiinii I ·11uti lJ/aj-,1.i. (prescurtai
DAN, JA, FMRUB, CM). dos. lJ/ 1765, f 81 v .
.lh lbidt'/11.
17
· lbit/1•111.
188-----------------------------
menţionat şi în 1733. sau. mai de acceptai. fiul vl'Chi11l11i preot Si111io11 de atunci.
care în 1765 putea număra peste 40 de ani. de vreme cc în 1733 arnsesc 8 ani!
"Ma1;istri cantorcs et cc1111JH111atores" erau 2-'~. nenominalizaţi.
Desigur se conturează întrebarea în ce biserică oficiau slujitorii bisericii de
confesiune greco-catolică. în 1765. într-un lăcaş de cult propriu. sau în cel ortodox.
dacă exista acceptul celor clin urmă'!
Întruneau ei atunci o pătrime din numărul locuitorilor satului. pentru a putea
revendica vechea biserică din localitate'?
Oricum ei apar în conscripţia din 1765 foa11e bine organizaţi. sub aspect
bisericesc. cum se va observa şi în continuare, ceea cc ne-ar îndreptăţi să credem că
reuşiseră şi să recupereze lăcaşul ele cult amintit. dar lucrurile nu sunt nici pc
departe clare în această privinţă. pentru că. pe de altă pa11c. conscripţia lăsa să se
\·adă că greco-catolicii m1 aveau biserică proprie!
Deci putem crede că. mai degrabă. utilizau biserica împreună cu ortodocşii!
Greco-catolicii din Draşov posedau în 1765 şi trei pământuri. sau locuri
intravilane. dintre care două erau ''.fi111di ecclesiastici". iar unul era ''.fi111d11s
. . ,. ,,V)
patr1111011<ta ts> · .
Aveau de asemenea un pământ bisericesc ("terra arcrhilis ecclesiastica") de
18 câble. pe care l-am văzut menţionat şi în 1762 şi o porţiune de pădure
bisericească de 15 care de lemne-1°.
Situaţia confesională era aceeaşi şi în 1766 când conform Conscripţiei
Eparhiei Legii greceşti Neunite din Ardeal" la Draşov figurau 51 O suflete de
ortodocşi, dintre care parte bărbătească erau 259, iar parte femeiască 251-1 •
1
Dacă la aceştia se adăugau cele 14 familii de greco-catolici şi cca a preotului

de aceeaşi confesiune. respectiv în jur de 75 suflete, atunci populaţia satului poate
fi considerată de aproxi111ativ 585 stţ{lete.
Observăm de asemenea că în ciuda sporului sensibil al adepţilor greco-
catolicismului ei continau să rămână. ca număr, mai puţin decât o pătrime din
locuitorii aşezării!
Numărul greco-catolicilor din Draşov s-a mărit sensibil din 1765. cu o
familie. în cei 2 ani următori, când se înregistrau 15 familii unite, sau "gazde de
poporeani uniţi", care includeau aproximativ 67 suflete. conform conscripţiei din
1767-12 .
Preoţi în Draşov erau specificaţi atunci doi: din nou popa Si111io11-1_,_ care
trebuia să fi avut în jur de 60, dacă el era acelaşi preot pomenit în 1733 sau. mai
plauzibil 42 de ani, dacă el era fiul celui dintâi şi popa "Niku/ae"-1-1. care putea fi.
sau nu, fiu de preot greco-catolic trecut la 011odoxie (ceea ce se pare că şi era. după
~X lhid<'III.
·''J lhidem.
-1o lhidem
-1, Nicolae Josan. Gheorghe Flcş..:r. Ana Dumitran. op. cil„ p 97: Costin Fen..:şan. 011. cil„ p 378.
-1~ DAN. JA. FMRU!l- a.i .. dos. 2-U 1767. p 5.
3
-1 lhidem.
-1., //,idem.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 189
cum se va vedea în continuare!) şi, în acest caz, el ar trebui identificat cu Nicolae

fiul popii Opre din 1733. care avea atunci 2 ani. iar în 1767 putea număra 34-35 de
ani!
Este foarte interesant că în această conscripţie figurează şi credincioşii
ortodocşi din Draşov şi anume 75 "ga::.de de poporeani neuniţi''➔ ". fără a se
specifica şi numărul de suflete corespunzător, care era prea mare în ochii
realizatorilor conscripţiei greco-catolice amintite şi trebuia să se cifreze la
aproximativ 375 indivizi. comunitatea respectivă aflându-se într-o evidentă
diminuare preogresivă, faţă de 1762. când întrunise, cum s-a obervat, 114 familii,
dar, este de semnalat şi faptul că cifra respectivă, de 75 familii, pare a fi fost micitei
i11ten(io11u1. pentru că în conscripţia 011odoxă din 1766 se înregistraseră
aproximativ 102 familii (corespunzând în mare celor 510 suflete amintite) de
enoriaşi adepţi ai dreptei credinţe. ceea ce ar fi putut corespunde ignorării voite a
aproape 27 familii!
N-ar fi exclus totuşi ca numărul mediu de membrii ai celor 75 familii de
ortodocşi. probabil cei mai nevoiaşi locuitori ai satului şi cu cei mai mulţi copii de
întreţinut. specificaţi în conscripţia greco-catolică. să fi fost mai mare de 5. astfel
încât ea să se fi ridicat la 6-7 !
Sunt însă indicii, din păcate nu absolute, că popa Simion din 1767 nu era
identic cu popa Simion din 1733, pentru că despre cel dintâi se afirma că fusese
"blagoslm·ir„ de către episcopul Al1ro11-16 , chiar dacă blagoslovit însemna
binecuvântat sau recunoscut, reconfirmat ca preot. câtă vreme despre cel din urmă
se ştie că fusese hirotonit de câtre Ioan Giurgiu Patachi47 • dar că îşi pierduse
singhelia ("littcrae testimoniales"), ceea ce desigur ar fi impus cu prisosinţă
·'blagoslovirea" sa din 1767, iar în acest caz este evident că preoţii omonimi
respectivi se confundă, nepăstorind în Draşov decât un singur Simion din 1727
până în 1787!
Astfel, din considerente logice, mai mult decât din cele documentare, care şi
ele ne sugerează acelaşi lucru, în mod îndirect. nu este de loc exclus ca popa
Simion din 1767 să fie fiul popii Simion amintit în 1733, care de altfel şi figura în
ultima conscripţie invocată. având 8 ani ➔ s, pentru ca atunci, în 1767, să aibă în jur
de 44 de ani.
Interesant cu deosebire este faptul că în conscripţia din 1767 apărea şi un al
doilea popă, "Nikulae", care însă, se poate crede, nu era altul decât preotul
ortodocşi lor majoritari la data respectivă, în Draşov .
49
Se ştie de asemenea sigur, dintr-o altă sursă documentară. că, în acelaşi an,
1767, functiona ca preot 011odox la Draşm·, Nicolae Popovici, despre care se
consemnau următoarele în Co11scriprio 011111i11111 Sacert/0111111 11011 U11itoru111
.f1111ge11ti11111 et II01!fi111ge11ti11111 i11 Magno Principatu Tra11syl\'l/11iae exisre11ri11111 pro
4
~ //,idem.
4
~ Ve,i nota 8.
47
lhidcm.
4
h DAN, JA, FMRU/J. u.i., dos. 24/ 1767, p 5.
44
lhidt•111.
190 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
A11110 1767: "Locus uhi natus est: Drasov": "Locus ubi pro fi1nge11te parocho
co11finnat11s est: Drasov" , situaţia fiind în privinţa sa deosebit de clară: era 1111
50
localnic, iar numele de Popovici pe care-l purta îl deconspira. din nou. ca fiu de
popă! Totodată el se identifică întru totul şi cu acel popă "Nikulae" din conscripţia
greco-catolică amintită.
Sigur, întrebarea care se impune în legătură cu Nicolae Popovici este dacă nu
cumva, el poate fi identificat. dat fiind faptul că se născuse la Draşov şi cu
probabilitate mare el nu era, la rândul său, decât fiu de preot. cu fiul fostului preot
51
greco-catolic, popa Opre, Nicolae, care în 1733 avea doar 2 ani , dar în 1767 putea
împlini 36 de ani?
Dar, desigur. o atare asociere nu este decât o s11po::iţie. deosehit de
plazcibilâ, care-şi aşteaptă totuşi confirmarea sau infirmarea documentară.
Un preot faun de la Druşov semna în 1762 pe filele unui exemplar al
Psaltirii de Bălgrad din 1651, existent în colecţia de ca11e veche a Muzeului
Naţional al Unirii din Alba lulia:--;2, dar preotul respectiv putem crede că nu a
profesat în satul natal, decât de prin 1738-1740 până prin 1762, cum se va arăta în
continuarea studiului de faţă, chiar dacă tipăritura respectivă pare, la rândul ei, să
provină din localitatea arntă În vedere, pentru că. în afara preotului Ioan. era
pomenit prin însemnările de pe carte şi un preot Simion din Draşm', acesta fiind
desigur ori Simion cel bătrân, ori, mai puţin probabil, cel tânăr, ambii amintiţi pe
parcursul studiului de faţă, care (respectiv Simion cel bătrân!), cu siguranţă, a
posedat şi el volumul, înainte de 1762. Acest proprietar, probabil anterior lui popa
Ioan din Draşov, u pulul fi chiar părintele său, pentru că Simion cel bătrân al
Draşovului a avut un fiu Ioan, a cărui vârstă era în 1733 de 15 ani 53, astfel ca în
1765-1766 el să aibă 4 7-48 de ani!
Ca atare, considerăm că exemplarul respectiv de carte veche, cunoscut în
literatura de specialitate ca "exemplarul de la Alba Julia", dar căruia i s-ar putea
spune cu lejeritate şi exemplarul de la Draşov, a aparţinut încrengăturii de preoţi ai
Draşovului, cel puţin în a doua jumătate asecolului al XVlll-lea, dar n-ar fi exclus
ca el să fi făcut parte din avuţia personală a mai bătrânului preot Vasile. hirotonit în
timpul episcopului Varlaam, prezumtivul tată al lui Simion cel bătrân, astfel ca
prezenţa sa în localitate să coboare chiar în secolul al XVII-iea. termenul limită
temporal inferior al acesteia fiind, teoretic desigur, anul 1651 !
Legătura evidentă a exemplarului respectiv cu Draşovul, coboară
posibilitatea existenţei unei vieţi confesionale acolo înspre anul editării valorosului
volum invocat, deci chiar înaintea anilor de păstorire ai episcopului Varlaam şi de
posibilitatea ca bătrânul preot Vasile să se fi născut pe la 1665 !
Revenind la preotul Ioan din Draşov amintim faptul că el a semnat şi pe un
exemplar al Chiricodmmionului de Bălgrad din 1699, aşa-numitul exemplar de la
' Nicolae Josan. Gheorghe Fleşer. Ana Dumitran. op. cir„ p p I 05 etc.
0
1
~ lhide111, p 35.
" Vezi Eva Mârza. Doina Drcghiciu, Cartea ,·eche ro111â11eascâ în judeţul ..I/ha. Secolele XVI-XVII.
5
CaraloR, Alba Iulia. 1989, p I I0-111. unde apare dintr-o eroare de tipar anul 1766.
'' Dar şi popa Ghcrman a,usese un fiu Ioan în 1733. de 12 ani 1
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 191
Reci 11, în 18 mai 1763, tot ca popa /011 din Draşor. cu ocazia împrumutării sale de
la preotul Vasilie din Şpring, ca să propovăduiască cu ajutorul lui "credinţa
.1f<i11>tei 01111iri" 5~. semn că şi preotul amintit primul anterior era greco-catolic!
Exemplarul respectiv a ajuns mai apoi la Reciu. ca dar al popii Ioan. fără
specificarea localităţii de apartenenţă şi al soţiei sale Ana. făcut, la o dată
nespecificată. lui Vasilie Platoşu şi soţiei sale Maria. ca de la părinţi. la fiu sau
fiică. fiind posibil ca Vasilie Platoşu, să fi fost mai puţin fiul. cât ginerele popii
Ioan <.din Draşov>. sau chiar fiul preotului Vasilie din Şpring. dacă el nu se
confundă cu însuşi preotul Vasilie din Şpring. prezumtiv ginere al lui popa Ioan!
Preotul respectiv. Ioan. a putut sluji la Draşov doar într-o perioadă dinaintea
conscripţiei din 1750 (de pe la 1738- 1740, când a putut avea 18-20 de ani!). el
fiind în acest caz unul dintre cei trei preoţi pomeniţi în 1750. iar în această situaţie
se poate considera ori că, sau popa Gherman, sau uşor mai tânărul popa Oprea.
murise între timp şi nu bătrânul Simion. sau muriseră amândoi fiind înlocuiţi de un
alt preot, sau murise Simion cel bătrân 55 !
Popa Ion oficia cu siguranţă. putem admite şi în 1762. când erau consemnaţi
la Draşov patru preoţi greco-catolici nenominali=aţ i, dar care nu puteau fi, în noua
variantă interpretativă. care se impune şi ea a fi formulată. decât popa Simion cel
bătrân, unul din antecunoscuţii popa Gherman sau popa Oprea. popa Ioan şi popa
Simion cel tânăr 56 • pentru ca dintre toţi aceştia să nu mai rămână în exerciţiul
funcţiunii. până în 1765, decât popa Simion cel tânăr. care era amintit la dara
re.1pectirâ ca singur preot-paroh greco-catolic al Draşovului. situaţia menţinându
se şi în 1767, când el reapărea. tot singur ca unit, dar împreună cu popa 011odox
„Niculae". ceea ce putea însemna şi că popa Ioan. foa11e posibil frate al lui Simion
cel tânăr. îşi încheiase serviciul de păstor sufletesc în satul natal. probabil din cauză
că în preajma anului respectiv murise bătrânul Simion. posibilul său tată. căruia-i
succedase, cu drepturi depline, ca paroh. Simion cel tânăr şi care mr agrea prezenţa
fratelui său Ioan pe mai departe în acelaşi sat!
Conform conscripţiei întreprinse de către autorităţile de stat în perioada
iozefină, din 1784-1787, la data respectivă Draşovul avea 78 de case şi 97 de
familii 57 • în total, fără a-i evalua pe locuitori după criterii etnice sau confesionale.
Populaţia de drept a aşezării se cifra la 445 suflete, dintre care 226 bărbaţi şi
219 femei plus(?) I O absenţi şi 15 străini 5 s.
Este desigur interesant de urmărit situaţia social-economică a btirba{ilor din
Draşov, din anii amintiţi.
Astfel, doar 90 dintre ci erau căsătoriţi. corespunzând în mare numărului de
familii existente în localitate, iar 136 să fie necăsătoriţi (incluzându-se desigur în
'~ lhid1·111.
'' Sau murise deja popa Simion cel bătrân. lui unrnindu-i deja Simion cel t,inik care putea a,ea ~5 de
ani. iar in acest l·az se poate presupune că atât popa Cihermna cât şi popa Opre mai trăiau'
'" Sau. in ca,ul in l·arc popa Simion cel bătrân murise de pc la 1750, ci erau: popa Gherman. popa
Oprea. popa Ioan şi popa Simion cel târnlr!
1
' A: 1•/.1(i llll/g\"tl/"0/"Jllâ!,/i 11ep.I;:â111/ci/ciJ( 178-1-1787 ). Budapcst. 191'.!0, p
,~ /hid1•111.
192 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
categoria respectivă şi copiii, împreună cu tinerii. de sex masculin!), pentru ca doar

doi dintre ei să fie preoţi (şi aceştia erau, se poate crede, într-o primă fază, nu doar
9
preoţii românilor!) şi doar unul singur să aibă statului de nemeş5 , cel din urmă
putând fi identificat desigur cu groful Ioan Lazăr al doilea, cum se va vedea în
continuarea studiului.
Cine erau preoţii din 1784-1787'? Mai vechiul Simion cel bătrân, sau mai
degrabă cel tănăr, care, cel dintâi, oricum trebuia să fi activat dinainte de 29
octombrie 1727, data morţii episcopului Ioan Giurgiu Patachi (nu înainte însă de
1715 când a avut loc numirea sa ca episcop) şi până în 1767. cel puţin, iar celălalt
fusese ''blagoslovit" de episcopul Aaron. după 28 februarie 1752, când a fost numit
propriu-zis episcop şi popa Niculae, sau, de neacceptat, erau doar preoţi ortodocşi
60
în această perioadă de frământări confesionale acute, pentru că se ştie că

credincioşii din Draşov şi-au adus la un momnet dat slujitori ai bisericii din afara
Transilvaniei, de la sud de Carpaţi, sau unul dintre preoţi era greco-catolic şi
celălalt romano-catolic, cum pare mai de acceptat, la ora actuală, varinta logică din
urmă, deşi este greu de crezut că parohul romano-catolic rezida în sat!
Sub aspectul condiţiei sociale nu exista în sat nici un funcţionar, iar orăşan
61
("polgar") stabilit acolo se înregistra doar u,w/ , care putea fi notarul satului, dar el
ar fi trebuit inclus la funcţionari. ·'Ţărani .. ("paraszt''), categorie socială care putea
însemna şi iobagi, sau ţărani aserviţi se înregistrau 46, iar "orăşeni şi moştenitori
de Lărani'' 41, pentru ca jelerii să fie în număr de 50, de altă categorie 15, iar
soldaţi în concediu să nu fie nici unul 6 ~.
Pe categorii de vârstă băieţii şi tineri erau 70, dintre care 47 între I an şi 12
ani şi 23 între 13 şi 17 ani .
61
O altă schimbare confesională radicală, produsă între anii 1767-1805 putea fi

intuită (însă puţini ar fi îndrăznit să o susţină răspicat, fără o documentaţie mai
elocventă!) din simplul fapt că în Conscripţia de lu 1805 fiicută de ciitre Episcopia
ortodoxă a Transilvaniet'°', Draşovul nu mai apărea, ca în cea din 1766, ceea ce
îndreptăţea presupunerea că în localitatea amintită nu mai exista, la vremea
respectivă, nici un preot şi chiar nici un credincios ortodox!
În frământările de credinţă ale locuitorilor români a fost cu siguranţă
împlicat şi nobilul locului, acelaşi Ioan Lazăr de Gyalakuta junior, pomenit deja
anterior, care intervenise în rezolvarea diferendelor confesionale de la Draşov, încă
din 1775 65, când le construise greco-catolicilor un lăcaş de cult nou, de piatră, cum
se va vedea în continuarea studiului de faţă!
w Ibidem.
r,o Dar Petru Pavel Aaron l-ar li putut blagoslovi şi în perioada vi variatului său, respectiv în anii I 747-
1751. pentru <.:ă. dacă. în 1733 avusese 8 ani. în 1747 Simion cel tânăr putea avea 22 ani. ceea ce ar
li şi explicat. într-un fel '"blagoslovirea·· şi nu hirotonirea sa de către Petru Pavel Aaron, care nu a
fost în anii respectivi decât vicar episcopal şi mai ::poi vicar apostolic. nu însă şi episcop uns!
61
A~ elsiJ 111agyarorsuâgi 11eps~âmlâlâs( I 7H4-i 787). Budapesl, I980, p
62
ibidem.
r,.i ibidem.
r, Nicolae Josan. Gheorghe Flcşcr. Ana Dumitran. op. cil., p 110-126.
4
5
" Se va vedea în continuarea studiului!
193
Implicarea sa reiese fără dubii dintr-o scrisoare. în limba maghiară. din 1778.
pc care i-o adresau adepţii greco-catolicismului din localitate şi cărcia-i dădea
răspuns însuşi groful, al cărei text este util a fi analizat. cu riscurile pc care Ic
implică necunoaşterea foarte bine a limbii maghiare, dar cu implicarea unei
cunoscătoare native a limbii respective. căreia îi mulţumim pentru sprijinul pc care
ni l-a dat în a înţelege conţinutul său. chiar dacă noi nu am făcut încă efo11Lil unei
· · ·
transcncn riguroase 66 .
Scrisoarea respectivă este însă foarte importantă pentru reconstituirea
atmosferei complexe instituite la Draşov. în anul menţionat. astfel că am introdus-o
în schiţa istorică pe care o încercăm. căci fără ea am fi văduviţi de tlash-hack-uri
esenţiale înspre trecut. Avem desigur intenţia de-a reveni supra textului respectiv.
Din textul scrisorii reiese cu claritate faptul că reîntoarcerea la greco-
catolicism. desigur nu de bună voie a tuturora, a întregului sat a avut loc în anul
anterior. deci în 1777 67 .
Dar reîntoarcerea la greco-catolicism nu s-a petrecut nici pe departe fără
frământări deosebit de puternice, pentru că foştii ortodocşi şi-au adus. după aceea.
6
ca şi înainte preoţi din locuri străine ~ (deşi am văzut că Nicolae Popovici din 1767
era un localnic!), iar biserica, pe care groful o înălţase pe cheltuiala sa (cum se va
arăta în continuare!) şi-au adjudecat-o din nou , semn că tot ei erau majoritari!
69
Greco-catolicii minoritari afirmau că nici pe popii. nici biserica lor. a

ortodocşilor, ei nu le tulbură • dar apelând la stăpânul local. .. conform ordinelor
70
împărteşti'' ei revendicau îndeosebi lăcaşul de cult. dar îi incriminau totuşi pc

ortodocşi, în realitate, deosebit de grav !
71
Plângerea lor ne pare evident incriminantă. facţiunea greco-catolică

72
desprinzându-se de comunitatea românească predominantă şi opţiunile ci

confesionale, evident şi majoritar proortodoxe. formularea ei. în limba maghiară.
limba maternă a stăpânului de pământ. ilustrând indirect chiar o anume
dezromânizare a lor, de moment. deşi scrisoarea respectivă le va fi fost scrisă de
vreun notar. sau chiar de vreunul dintre popii uniţi ai Draşovului. semnatari ai săi.
care putea foarte bine şti ungureşte. ca ilustrând mai degrabă cutumele protocolare.
la nivel sătesc, incluzând şi obligaţia de-a i te adresa nobilului locului în limba
vorbită de ci, decât dezromânizarea, pe care. un astfel de document. o implica
totuşi indirect, dar şi direct. ca o trăire de microgrup. desprins de grupul mai mare
al etniei româneşti din sat. care arbora ortodoxia şi ca semn distinctiv tradiţional al
său!
"''Vom reveni. rn sig.urantn asupra documentului în ,·etkrea puhlicnrii textului snu intl·gral
7
'' lhid<'m.
t,H lhid,·111,
9
" lhidcm.
711
lhid,,111.
71
lhid,·111.
~ Autorii studiului de fată caută programatic să e, alue,e faptele la rl·ce. l'ăr,) p;)ninire. pentru , reuna
7
dm tahcrclc aflate in luptă. nu l?\rn însă a încerca să s,: transpunn in atmosti:ra de epncn. ceca l·e. cu
probabilitate. lasă loc deja unei anumite părtiniri nedoritl' 1
194 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Dar simţirile comunităţii majoritare. la vremea respectivă, nu puteau să se

impună. în nici unul din palierele vieţii comunitare, pentru că societatea transilvană
a vremii era aşezată pe temeiuri nobiliare. cu accente medievale puternice!
Ce acuzau greco-catolicii? Voiau. în primul rând, lăcaşul de cult. afirmând
răspicat "nouă ni s-ar cuveni biserica" ·' !
7
În al doilea rând se simţeau lezaţi pentru că adepţii ortodoxiei îi vorbeau de

~ 74
rau .
În al treilea rând îi deranja faptul că 011odocşii percepuseră sume de bani de
la săteni, şi de la neuniţi şi de la uniţi, cumpărând cărţi pentru biserica lor şi
ajutându-i pe preoţii lor ".
7
În al patrulea rând ei foloseau pământul comunal destinat porţiei bisericeşti,

ca şi pădurea destinată bisericii, spre paguba preoţilor uniţi. motiv desigur de mare
supărare, deşi. cu diplomaţie, el era pomenit doar spre sfârşitul plângerii amintite !
76
Facţiunea unită îi cerea grofului, nici mai mult nici mai puţin, decât să-i
oprească "'pe duşmanii lor". ortodocşii. semn că spiritele se încinseseră la extrem,
nemaiexistând cale de întoarcere, adică toleranţă, în special din partea uniţilor,
chiar dacă ei continuau să fie minoritari, dar şi din partea ortodocşilor, care la
rândul lor trebuie că erau şi ei foa11e îndâ1jiţi, la vremea respectivă, şi să le fie de
ajutor "pentru redobândirea bisericii" 77 !
Rezoluţia grofului la cererea anterioară este ilustrativă pentru modul în care
stăpânul locului considera necesar să se implice în problemele de credinţă ale
supuşilor săi români .
78
Verdictul stăpânului de pământ, ca instanţă judiciară locală, a fost drastic, el

dând dreptate, cum era de aşteptat, petenţilor uniţi din Draşov: ,,Fiind adevărată
plângerea suplicanţilor în ceea ce priveşte biserica, în acest scop să se adreseze
Excelenţei sale, Domnul Episcop. care să poată da dispoziţie pentru reluarea
bisericii cu concursul domniei sale şi pentru rezolvarea scrisorii" 79 •
Aversiunea uşor de sesizat, deşi temperată de o educaţia aleasă, faţă de
preotul ortodox, a stăpânului de pământ, era evidentă: ,,Din partea suplicanţilor a
fost rău că au cedat biserica şi suportă preotul schizmatic'' 80 .
În mod indirect, reprimind biserica preoţii greco-catolici reintrau şi în
beneficiile materiale, pe care proprietatea asupra ei li le asigurau!
1.1 Acelaşi document transcris stadial la nota 60.

74
J/1ide111.
7
-~ lhide111.
76
lhide111
77
Ibidem.
7H IKa::. lh·h1 a S11plicantokpanas:::as:::a, a mi a Templomot il/eti, a:: irâ11tfolyamodgyanak a Pz'ispok Ur
l:xcel/e111iajâ/10::. lwg\' a::.rm Apostalâk red11c1iojârn, s Temp/011 vis::.a 1·etelere cwn co11s1trs11
nominali lllllga rendeleset L,;cel/entiaja is meg tehesse . .-J .rnplicansok ses:::erâl pedig eleg eb1il
tiirtent, hogy a:: Templomat o/tal emedtek, es CI Csis:::matirns !'apoi meg /3envedtig Ami pedig illeti
a:: indehita actiokot, e helytele lw:::âs \'{J/1asokot, a kâ:::jora, s falit s:::1iksegire .forditato/1 a::
Ud1·ar/1iro adatas.rn 1·is::.a, r;s 1·iK_rn::.::.011 e1111ek 111â1111a, lwgy e jele 1â1,-m1ytele11seyek. s. :::enebonâk
ne 111/'lenyenek sub respensahilitate. li-ans. Drasso 20 A11K11sti I 77RI G. Lâ::.âr lânos 111.p.
701
lhidem.
Ho Ibidem.
195
De asemenea. banii percepuţi de slujitorii bisericii ortodoxe. care se

considera că nu fuseseră cheltuiţi pentru .. binele public şi pentru nevoile satului ...
urmau, prin dispoziţie notarială. să fie restituiţi. cerându-se totodată ca asemenea
,.ilegalităţi şi scandaluri'" să nu mai aibă loc, sub responsabilitatea 11otarulut ~
1
Momentul este, cu siguranţă. unul dintre cele mai tensionate, ca aproape pe

vremea lui Sofronie, deşi conflictul dintre români s-a consumat. putem considera.
doar în sfera ideologicului. a credinţei, fără a degenera în violenţe propriu-zise.'
Fără intervenţia energică a gndid11i, comunitatea ortodoxei majoritarei a
Draşovului nu s-arfi reîntors, relativ rapid şi integral la unirea cu hiserica Romei.'
Dar indţferenl de.faptul câ ortodocşii erau majoritari, iar greco-catolicii 1111
reprezentau nici atunci, ca în 1765 sau 1767, se poate crede. o pcitrime din
locuitorii satului, pentru a obţine în termeni legali hiserica. intervenţia energică a
domnului de pământ a fost hotărâtoare şi le-a dat câştig de cauză petenţilor, rnre î11
alt chip nu ar.fi pulul avea acelaşi câştig
Totodată putem accepta că biserica din sat putuse fi clădită în 1775 de groful
Ioan Lazăr. pentru uzul sătenilor al căror stăpân devenise. chiar dacă majoritatea
credincioşilor erau la vremea respectivă ortodocşi, pentru ca abia din 1777 să o
dobândească greco-catolicii, aşa cum reiese cu claritate din documentul analizat
anterior.
S-ar putea şi ca abia după acest moment groful sâ fi inten·enit pelllru
înălţarea unui lăcaş de cult pentru folosinţa weco-catolicilor, dar di11tr-o altâ
sursă documentară reiese cu claritate că biserica de piatrâ ctitorihi de acelaşi
proprietar de pământ nu a fost construită după 1777, ci în 1775, cum se ,·a ,·edea
în continuare!
Î11 1788 se aj1111gea la o recrudescenţă a c01~flictelor C01?fesio11ale de la
Draşov, care n-au co11te11it din 1775-1778, se poate crede.
Încă din 6 februarie 1787 Ştefan Alamori îi scrisa din Draşov episcopului
Ioan Bob în legătură cu decesul fostului preot greco-catolic al satului. popa Simion.
care a survenit în 15 ianuarie acelaşi an şi care cu greu ar fi putut fi vechiul preot
omonim amintit în 1733. pentru că în acest caz el ar fi fost slujitor al bisericii
dinainte de 1727. ceea ce ar fi însemnat mai mult de 60 de ani de pastoraţie. vârsta
lui atingând cel puţin 80 de ani la începutul anului 1787. dar în doc11111e11t11I amintit
11u se specţ(ica faptul Cli preotul respectiv ar .fi murit de hcitrâ11eţe pre/1111git,i.
2
re.\pectiv la o l'ârstă înail1lalâ, ci de hoald !
Apoi. în 19 ianuarie 1788. stil vechi. protopopul locului. "Basilius Alpini"
înainta. în numele locuitorilor Draşovului. o petiţie episcopului Ioan Bl,bb. din care
transpărcau aspecte tulburătoare ale realităţii confesionale locale din aed
moment 10 .
Scrisoarea era cu siguranţă urmarea firească a tulburărilor profunde
înregistrate la Draşov din pricina disputelor confesionale. care nu se temperaseră
din 1778.
hi Jbidl'III.
k~FASA, FMRUB-a.i., dos. '!,/ 1787.
M.lFASA. FMRUB- a.i .. dos. 2/ 1788.
196----------------- ------------
In acelaşi an credincioşii greco-catolici ai aşezării i se adresau direct

episcopului Ioan Bobb. din textul scrisorii lor reieşind şi faptul că de mult timp ei
nu mai avuseseră preot de aceeaşi confesiune în sat. ceea ce se putea interpreta în
sensul că preotul lor fusese mai mult timp bolnavx-1_
Urmarea plângerilor amintite adresate episcopului a fost desigur faptul că în
4 iulie 1788 a fost hirotonit şi numit preot greco-catolic în Draşov. Macarie. fiul lui
Simion, aşa cum reiese din condica sacerdoţilor unşi în perioada păstorii
episcopului Ioan Bobb. document intitulat Adnotatio Ordinatorum per
Excellentissimum Dominum Episcopum Ioannem Babb ab anno 1784 usque
) 83Q 8 'i.
ln 1811. în cadrul unei conscripţii greco-catolice inedite, se înregistrau la
Draşov 75 capi de familie uniţi şi un număr de 923x credincioşi de aceeaşi
6
7
confesiunex .
Totodată se specifica existenţa unei hiserici. aparţinătoare aceloraşi
credincioşi, precum şi a unui sacerdot. căruia i se dădea şi numele: ·'Makarie" , el
88
fiind. evident, acelaşi preot hirotonit în 1788.

Desigur există o discrepanţă între numărul de familii greco-catolice şi cel al
sufletelor corespunzătoare. pentru că celor 75 de familii nu le puteau corespunde
decât cel mult 400 suflete. surplusul fiind foarte greu de explicat, la ora actuală,
ceea ce întăreşte ideea că acolo s-a strecurat o eroare, mai ales că nici în 1784-1787
numărul total al locuitorilor Draşovului nu trecea de 445 !
De asemenea, în 1831, realizatorii Statisticii topografice a marelui Principat
transilvan înregistrau în fond. sub aspect confesional, o situaţie cu totul schimbată.
faţă de cea din 1767.
În primul rând este de specificat faptul că fiinţau atunci la Draşov 406
suflete 89 • ceea ce însemna o populaţie mult mai mică decât în 1766, când se
înregistrau mai mult de 51 O suflete, aproximativ 585 suflete.
Să fi fost acesta reflexul războaielor şi calamităţilor naturale de la sfârşitul
secolului al XVIII-iea şi începutul secolului al XIX-iea? Cu probabilitate, da!
În ciuda regresului demografic sensibil, la Draşov existau în 1831, douâ
biserici, una romano-catolicâ şi una greco-catolicâ, ceea ce se putea interpreta,
dacă n-am fi avut ştire de documentele din 1778 şi 1787-1788, amintite anterior, în
sensul că Întregu populaţie româneascâ a Druşovului redevenise greco-catolică,
ortodoxia fiind abandonatâ şi că, dacă nu se constituise între timp, propriu-zis un
puternic nucleu romano-catolic acolo, exista, cel puţin, o ultâ bisericâ, mai veche
decât cea greco-catolică, neamintită în conscripţiile confesionale româneşti de
dinainte, fostă evanghelică ( şi chiar calvină), cu siguranţă, înainte de 1722, care
redevenise între timp romano-catolică!
x~ fASA. FMRUR- a.i., do~. 77/ 1788.

k< FASA, FMRUB-a.i .. dos. 56/ 1779, f 42 r.
xr, Numarul. corectat. este desi1?.ur incert.

x7 FAS, FMRUIJ, CM. dos. I/ 1811 (inv. supl.: nr. inv. 1675).
~~ Ibidem.
9
k Ibidem.
197
Biserica romano-catolică respectivă putea să fie şi o construcţie rclati, nou[1.

înălţată pentru uzul romano-catolicilor existenţi la curtea nobilului local. sau a altor
locuitori stabiliţi după 1733 la Draşov. monument datând din preajma anului 1831.
dar o atare posibilitate se poate exclude de la început!
Realitatea amintită. consemnată în statistica oficială de la începutul secolului
al XIX-iea, ne obligă să recapitulăm cunoştinţele actuale. succinte. pc care Ic
deţinem despre viaţa confesională a draşovcnilor în evul mediu!
Oricum tradiţia unei vieţi religioase coboară la Oraşo,· pân{1 în secolul al
XIV-iea, respectiv la anii 1309, 1332. 1333 şi 1334. fiind cunoscute nu numai feţe
bisericeşti locale, ca plebanul "./cmos". adică ''}olw1111·· şi „Nikolaus aus
Troschen" ci şi de referiri dornmentare explicite la o hisericci piatrei. tor arfa de
90
veche, existentă acolo, dar nici locul de amplasare a unei ruine de acest fel. sau. cel
puţin, în memoria colectivă, nici locul existenţei în trecut a unui atare monument.
nu mai este cunoscut, pe plan local. cu mici excepţii.
Hermann Fabini, care a sintetizat relativ recent tradiţia istoriografică
săsească referitoare la zidirile bisericeşti ale acestora, nu relevă nimic edificator în
acest sens, pentru că, de pe harta Draşovului pe care o publica. nu ne edificăm în ce
loc s-a înălţat impozantul monument( Vezi Fig. I)!
Deci. o altă întrebare esenţială se poate formula în legătură cu \'iaţa
religioasă a locuitorilor Draşovului şi anume dacă a existat sau nu acolo o zidire
bisericească veche, datând cu probabilitate din secolele XIV-XV. care ar fi putut
deveni luterană în timpul reformei, respectiv evanghelică. iar mai apoi. după.
dispariţia saşilor din localitate, să fi ajuns din nou în posesia nucleului de
credincioşi calvini, apoi romano-catolici din Draşov. grupaţi în jurul curţii
nobiliare?
Oricine ar fi fost înclinat să creadă. de la început. sub aspect teoretic. că
biserica romano-catolică din Draşov. amintită în 1831. nu putea să fie o construcţie
mai nouă, înălţată în intervalul 1722-183 I. pentru că un atare efort constructi\' nu
ar fi putut scăpa bibliografiei istorice maghiare transilvane. iar biserica respecti\'ă
ar fi rezistat până în zilele noastre cu mai multă uşurinţă, sau cel puţin amintirea
existenţei sale!
Existenţa unei biserici vechi. desigur gotice, din piatră. la Oraşo,·. ale cărei
urme materiale s-au pierdut la ora actuală cu desăvârşire. pe plan local. este
confirmată totuşi în istoriografie. mai întâi, datorită referirilor la clopotul acestei
zidiri, care la rândul lui fusese o operă de factură gotică , avut în atenţie de
91
istoriografia săsească, existând de altfel şi în istoriografia maghiară mai ,cehe şi

mai nouă referi concrete chiar şi la cel mai vechi monument de arhitectură din
Draşov.
111
' Vezi nota I.
91
Vezi ~tcfan Pascu . .\lşeteş11g11rile din Transilmnia pâmi in secolul 111 X\ll-le11. Bucureşti. I 954. p
71; Vasile Drăgu) . .-lrta gotini in România. Bucureşti. 1979. p 306; Virgil Vătăşianu. Istoria ,11-rt-1
feudale in ţările române. I. Bucureşti. 1959, p 400-40 Ietc.
198------------------------------
Aşa cum reliefa relativ recent şi Lestyan Ferenc. vechiul lăcaş bisericesc din
Draşov data cel puţin de pc la 1309. c,înd el era atestat cu certitudine'12 .
Conform aceluiaşi autor. în 1345. Draşovul. împreună cu alte localităţi. făcea
parte dintr-un domeniu moştenit de urmaşii comitelui Michael. cum s-a mai
reamintit aspectul respectiv. stăpânul său, sau comitele avftnd drept de patronc~j
C1st1pra hisericii din sC1t. conform. desigur. principiului ct1i11s regio eius reli[?io,
1
transpus la nivel de posesiuni feudale mai mari sau mai mici'> .
Acestei biserici i s-a confecţionat în 1696 un clopot nou. şi nu în 1676'>:., cum
s-a afirmat dintr-o mică eroare. pentru că inscripţia transcrisă de Orban Balazs data
cu siguranţă din 1696. aşa cum reiaşea din anul gravat cu cifre romane, transcris de
autorul menţionat, iar în 1878 chiar un altar baroc nou 9 :\!
Valorificând întreaga istoriografie referitoare la monumentala construcţie,
acelaşi autor sublinia faptul c{1 în timpul reformei, pe parcursul secolelor al XVI-
iea- al XVII-iea biserica a devenit reformată, pentru ca din 1782 credincioşii ei să
redevină comunitate catolică. care nucleu. însă. pe la sfârşitul secolului al XIX-iea,
nu avea decât statut de filie, aparţinând de biserica catolid1 din Sebeş%.
Desigur reconvertirea draşovenilor reformaţi la romano-catolicism i s-a
datorat lui Ioan Lazăr de Gyalakuta junior, care a trecut el însuşi de la religia
reformată la cea romano-catolică. în urma căsătoriei şi care a devenit stăpân al
Draşovului, conform unei relatări din din 1882: •'Comes loa1111es La~ar ele Gy/akt1ta
Viennae a<nno> 1776 coram Augusta Maria There~ia eiurata lweresi Calvini
.fidem catholicam (l/11J)lex11s dictam ecclesiam a helv<eticae> conf<esssioni>
additis revindicavit, /(lrgisque impensis pro t1su catholico restaurari curavit ... ,m_
El a modernizat vechea biserică medievală din localitate în anul 1776')~,
pentru ca fiul şi urmaşul său. Ştefan Lazăr de Gyalakuta să fie obligat în I 805 99 să
retrocedeze bunurile luate de la reformaţi, dar biserica, din pricina inexistenţei
enoriaşilor evanghelici a rămas pe mai depa1te în uzul catolicilor, care o deţineau şi
în 1831, cum s-a arătat anterior.
În 29 septembrie 1782 a fost sfinţită de episcopul Ignaţiu Batthyani 100 ,
101
pentru ca în 1796 episcopul Iosif Martonfy s-o renoveze
Astfel, de existenţa acestui monument de arhitectură medievală de pe
teritoriul Draşovului nu se mai poate îndoi nimeni, chiar dacă despre trecutul său,
'Jc Lestyan Ferec. op. cit., p 392.

9
! Ibidem.
9
J Ibidem.
'J~ Vezi Nicolae Sabău. Metw11orfo::.c' ale hutorn/11i Jransi/1'{111./. Srnlpr11m, Cluj Napoca, Cluj Napoca,
2002, p I 11.
lJ(, Leslyan Ferec, op. cir., p 392.
•n Vezi n,ila următoare.

9
K Sc/1emarism11s 1·e11erabilis Cleri diecesis Tra11.uylw111iei11si edirus pro w11w a Chrisro naro
MDCCCLXXX, Alhae Carolinae. Typis Volz el Komer, I 882, p 19.

'J'J Lestyan Ferec, op. cir .. p 392.
11 1
" Sc/1emarism11s venerabilis ... , p 19.
101
Ihidem.
199
în epoca medievală şi la începuturile celei modrene. nu se mai păstrează amintiri

decât în mod excepţional, la cei mai bătrâni oameni din sat.
Dar să revenim la evoluţia demografică a aşezării respective.
În 1835 se înregistrau la Draşov doar 275 de credincioşi greco-catolici. ceea
ce era desigur foarte puţin, dacă se compară acest existent cu cele din secolul al
XVIII-iea, paroh greco-catolic al locului fiind în continuare. acelaşi Macarie.
specificat şi în 1811 10 2, numărul respectiv sugerând ideea unei noi sciziuni
confesionale locale, despre care însă nu avem certitudini. sprijinite pe informaţii
documentare!
Autorii Şemalismului blăjean din 1900 afirmau că Draşovul era "parohie
vechie" greco-catolică însă biserica de zid a parohiei, cu hramul Adormirea Prea
Curatei vergure Maria era construită abia din 1896. iar şcoala confesională locală.
tot de zid din 1886 10-'.
Trăiau atunci în Draşov 900 de greco-catolici şi 20 de romano-catolici' -'.
0
ceea ce reprezenta un substanţial spor demografic. înregistrat după 1831.

Aceiaşi autori semnalau însă şi următoarele. referitoare la viaţa confesională
din trecut a Draşovenilor: "Aşa se vede că În/re anii 1733 şi 177./ a defecfio11a1 de
la S<fânta> Unire, căci În Şemalismul din 0<1111/> 1842 cetim cei parohia Draşor
s-ar fi Î1ifiinţal numai la an 177.:/ " 105 , ceea ce pare foarte corect. pentru ca în 1775
Ioan Lazăr de Gyalakuta al doilea să şi înalţe o nouă biserică pentru uzul aceloraşi
credincioşi, informaţia respectivă apărând şi în Şemalismul din 1835 JO(J.
Desigur, acum, pe baza datelor documentare edite şi inedite etalate anterior
se poate restrânge intervalul în care parohia respectivă a defecţionat de la sfânta
Unire, nu între 1733 şi 1774, ci între 1759/ 1760 şi 1774. cu menţiunea că ea data
cel puţin din timpul mitropolitului Varlaam şi că. astfel. înainte de unirea cu
biserica Romei, fusese ortodoxă!
Ca atare la ora actuală este necesară admiterea ideii că reîntoarcerea la
greco-catolicism a comunităţii din Draşov a avut loc nu în anul 177 ➔• ci în 1777.
dar nici atunci în integralitate.
Nu se ştie sub păstorirea cărui preot s-a săvârşit reîntemeierea parohiei
greco-catolice a Draşovului. deşi putem presupune cu temei că acesta a fost popa
Simion cel tânăr, pomenit îndestul anterior. care a fost. putem crede. un mare
promotor al greco-catolicismului ca şi tatăl său. popa Simion cel bătrân şi.
probabilul sau bunic, popa Vasile. de la sfârşitul secolului al XVII-iea şi începutul
secolului al XVIII-iea!
Observăm doar că ea, reÎ11toarcerea la greco-catolicism, a .fi>st aproapt'
sincronă cu revigorarea parohiei roma,10-carolin'. din aceeaşi localitate. î11 1776.
1112
Sc/rl'/11ati.rn111.1· 1·1•111•rnhilis clni gr<1t•ci rit,u catlwlicor11I ,/iu,·u•sis Fogamsi,·11sis. pro t1111w t1
C/rristo 111110 MDCCCXXXV, ah 1111im11· rnm t'Cc/1•sit1 ro111a11a I 38, Blaj, I t05, p 22.
111 1
· Şe111atis11111I ve11erat11l11i cler al .--lrc/ridiecesei metropolitane greco-catohce rom,i11e de Al/ia /11/ia ş,
Făgăraş pre wwl Do111111i/111 1900 de la stîllla 1111irte ]00. Blaş. p 532.
w-1 Ibidem.
10
~ /bidt•m.
10
" Sc/1e111atis1111,s ... , p 22.
200-----------------------------
în cel din urmă fenomen religios fiind puternic implicat nobilul local. Ioan Lazăr al
doilea. care era fiul celebrului nobil omonim de Gyalakuta. personalitate de seamă
a vieţii politice. confesionale şi culturale a Transih an iei. decedat. cum s-a mai
relevat anterior, în 1772. ceea ce însemna că Ioan Laz{ir junior se arta la
începuturile activităţii sale de nobil al locului. inaugurându-şi stăpânirea energic.
cu mari transformări confesionale pe plan domenial. inclusiv cu reamenajarea
vechilor lăcaşuri de cult din sat, cel fost reformat şi cel rom{rnesc.
Câteva informaţii documentare inedite re111\ 1e. parţial. atmosfera
confesională din Draşov. de pe la 1775.
Ele sunt extrase din raţiunile şi inventarul parohiei pe anul 1866-l 86i 07 •
păstrate la Direcţia Arhivelor Naţionale. Judeţul Alba.
Deşi sunt mult mai târzii. fiind redactate cu 92 ani după evenimentele
evocate, ele pot fi acceptate de către istorici, rn pe,fffl ,·eridice. deoarece concordă
atât cu informaţiile referitoare la Draşov. prelucrate de către realizatorii
Şematismelor blăjene din 1835 şi 1842, cât şi cu alte surse documentare, puse în
evidenţă pe parcursul studiului da faţă!
Informaţia cea mai preţioasă pe care o furnizează inventarul bisericesc din
1866/ 1867 este cea referitoare la biserica greco-catolică din localitate.
Astfel, se impune admiterea teoretică a faptului că in inten a Iul 1733-1774 a
trebuit să existe o biserică a românilor, a cărei existenţă a fost consemnată
documentar indubitabil.
Desigur o putem considera, sub aspect logic. mai degrabă de lemn decât de
piatră, lemnul fiind un material folosit cu predilecţie şi la edificarea lăcaşurilor de
cult din satele învecinate (Cunţa, Vingard, Şpring. Doştat, Cut, Oaia. Ghirbom
etc.). bisericile de lemn fiind caracteristice de fapt întregului ţinut al Secaşelor 10 s,
dar cu privire la biserica înălţată în 1775 esre e,·ide111, i11 lu111i11a i,?fomwţiilor
documentare introduse În circuitul istoric acum, că. imediat după reînfiinţarea
parohiei greco-catolice, parohie care i-a inclus în mod obligatoriu pe toţi locuitorii
români ai aşezării, în 1777, a Început construirea unei biserici de pialrâ.
Ea afosl înâlţală, î11tr-un si11gur an, 1775, de câlre ··Grr~ff"La-;.ar lanosiu"' 0'!.
Despre biserica de piatră românească de la Draşov, care a existat cu
siguranţă între anii 1775-1896 (când a fost înălţată actuala biserică din sat) nu se
ştia până acum nimic, nici din prespcctiva istoriografică. nici din cea a tradiţiei
locale!
Problema principală este desigur aceea de a stabili clacă biserica actuală s-a
suprapus sau nu celei din 1775 şi aceasta din urmă. la rândul ei. celei anterioare,
care a existat de pe la sfârşitul secolului al XVII-iea până în 1774-1775, sau mai
exact dacă a existat la Draşov o unică biserică, iniţial din lemn. sau piatră, care a
putut fi refăcută masiv atât în 1775 cât şi 1896 (când se poate vorbi de o veritabilă
1117
FASA, FMRU/J, Co11sis10ri11. dos. 1172/ 1868.
1118
Ioan Cristachc Panait, /Jisl'l'ici ele lemn. 11101111111ente istorice din L"piscopia A/ha Iulia. 111cirt11rii de
continuitate şi creaţii' ro11uineascci, Alha Ilia, 1987, p 37-145.
11
~J FASA, FMRUR, Consistoriu. uos. 1172/ 1868.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 201
reconstrucţie a sa). sau au existat acolo mai multe lăcaşuri bisericeşti (cel puţin 2).
care nu s-au suprapus. ci s-au înălţat succesiv în locuri diferite.
În tradiţia locală s-a stins în totalitate amintirea existenţei unui loc anume pc
care se va fi înălţat în trecut o altă biserică ro1rnînească decât cea actuală. deşi într-
un perimetru nu prea îndepărtat au fost scoase la iveală urme clare de înhumare.
dar cei care şi-au înălţat acolo casele şi comunitatea în general, nu au îacut
legf1tura necesară între vestigiile respective şi destinaţia anterioară a terenului.
amplasat în vecinătatea numărului topografic vechi al bisericii existente în a doua
_jumătate a secolului al XIX-iea! Faptul că în această parte a satului a existat o
biserică mai veche rezultă din toponimul ··sfenta ... atribuit întregii zone sud-estice
a localităţii şi consemnat ca atare (sub această denumire) în documentele
cartografice locale (Vezi Fig. 2). Într-o primă ridicare topografică de la sfârşitul
secdolului al XIX-iea apar. în locul bisericii vechi şi al cimitirului parcelări cu
numere de case, o nouă biserică fiind deja înălţată. la sud-est în mijlocul unui teren
afectat deopotrivă şi cimitirului, la numărul topografic 97-98 (cimitirul) şi --99
(biserica) 110 .
Mai mult în planul menţionat al localităţii. publicat de Fabini. locul bisericii
dispărute este marcat cu o cruce deasupra unui triunghi, în timp ce noii biserici îi
corespundea un semn convenţional format dintr-o cmce deasupra unui cerc (Vezi
Fig. I).
Ca atare. aspectele respective. coroborate cu informaţiile furnizate de
documentul din 1867, referitor la vecinătăţile bisericii. supoziţiile noastre se pot
constitui în argumente destul de convingătoare despre faptul că la Draşov
• comunitatea românească a deţinut, începând din 1775 o biserică de zid. care a
înlocuit o mai veche biserică din lemn. cu probabilitate şi mai ales în surse certe de
identificare a locului unde a fost amplasată vechea biserică de zid. altul decât cel al
bisericii actuale. în condiţiile în care amintirea şi urmele locului din secolul al
XVIII-iea au dispărut aproape cu desăvârşire!
În vederea identificării amplasamentelor. sau amplasamentului vechilor
lăcaşuri pc teren se poate releva deocamdată doar faptul că în 1867. locul „pe care
stătea hiserica", cea veche. din 1775, era de I stânjen şi 322 orgii pătrate şi avea
numărul topografic 84 •
111
Vecinii săi erau la vremea aceea „Simion lui Sănese ..... Paştiu .. şi ··Ioan
Bobolotiu( ?)" 112 •
Este deosebit de interesant i11\'e11tarul bisericii \'l'Chi di11 /866-1867.
Documentul respectiv subliniază faptul că în reîntoarcerea la greco-
catolicism a locuitorilor Draşovului au avut un rol determinant groful Ioan Lazăr şi
soţia sa. care erau consideraţi ctitorii incontestabili. \'encra\i peste timp. ai
"bisericii de phra ridicata in a,111 1775" 1u_
110
Vcti Fig 2.
111
FASA. FMRUB, Co11JiJton11, dm.. I 17211868.
11
~ Ibidem.
IIJ Ibidem.
202--------------------------------
Nobilii locului. a căror amintire a fost perpetuată cu deosebită recunoştinţ{1

peste timp. în ciuda marilor frământări confesionale care au avut loc la Draşov. nu
numai că au finanţat înălţarea noii biserici. care în 1762-1777 Ic aparţinuse
orodoqilor majoritari. ci au şi înzestrat noul lăcaş de cult cu odăjdii. icoane şi alte
obiecte bisericeşti de uz intern ca:
I." I Potiriu (IUritu (lnfani11 dantitu de sus numitu grof"
2."/coana Maicii Preastei puse deasupra IJ\'eri lmperntcsci facula in
custura cu sarma aurita infi·umusetiutu de grofiwia şi multe /c(Jlle de densa
donate"
11 1
3. "Un polirnndru de Glaje donatu de Gro/f'la-:.ar lonosiu" · .
Biserica avea în 1866-1867 "Prestolu de -:.id", cu ""una Cruce·· şi o "Candela
., 11 'i
<Jeasupra .
Icoane nu existau prea multe, căci în afara celor donate de soţia "grofului"
amintit se mai aflau în inventar "Doauâ Jcâne imperatesci una a D. Hristusu şi alta
a Maicii prea curare, donare de un crescinu hunu'" şi ··a/te doauo de-a dreapta şi
16
stanga D ven.1or, <Ionate <I e un cresc,nu . .,117 .

Edificiul avea. cu probabilitate şi un turn, de vreme ce în inventar figurau şi
"Doauo Clopote, w,u mai marisioru şi altu moi micu··, precum şi 2 toace "una de
Iemnu ş,. unu df' e eru ,,IIK
Zestrea de cărţi ale bisericii m1 era nici ea prea mare în 1867-1868. dar
existau şi că(1i din secolele al XVll-lea-al XVIII-iea, care astăzi nu se mai
păstrează la parohie. cum ar fi Ev(lnghelia "riparita de .rnh Ti/)()f.:rl{/ia Mitropoliei
din Bucuresci la a<n> 4006(.1}, sau "Ca::,ania riparita din A/ha Iulia la Metropolie
su hA rana.,·,e . M erropo 1·1tu ,.11')
· .
"Biblie" nu exista 120 . Tot vechi păreau a fi şi "Psaltirea, Mineiu, Triodu-
Pentecostariu, care s-aufacutu şi cumperatu mai de multu din spesele hesericii'" .
121
Se specifica şi faptul că ·'are Besereca si Ocroihu/11, care s-au spedar de la

heserern penrru facerea lui" 122 , probabil pentru recondiţionarea lui, tipăritură care
putea fi şi ca veche, de secol al XVIII-iea.
Deşi zestrea de cărţi bisericeşti era relativ restrânsă a existat cu siguranţă în
1866-1867 o grijă deosebită pentru cărţile bisericeşti, deoarece pe lângă Octoihul
amintit, care fusese dus în altă parte pentru a fi restaurat, s-au mai plătit în 1867
următoarele sume: pentru restaurarea la Blaj a E\'llngheliei de Bucureşti 4 florini şi
pentru repararea unei Psaltiri "de toru ruinata" s-au plătit din lada bisericii suma
de loc neglijabilă de 5 florini .
121
114
/IJidem.
11
'Ibidem.
11
" Ibidem.
117
Ibidem.
I IH Ibidem.
119
Ibidem.
1211
Ibidem.
121
Ibidem.
122
Ibidem.
12 1
· Ibidem.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 203
Lstc de pus în evidenţă şi faptul ca 111 1867 Draşovul avea deja o şcoală
confesională. mai \eche deci decât data specificată în Semati.rnllll din 1900. a direi
zidire s-a petrecut. se poate crede. în \·ara-toamna acelui an. deoarece în 8 august
1867 se plăteau. tot din lada bisericii. 14 florini. ··Maistorului"· ··pentru facerrn
1
clom \T<' 25 de 111ii Caramide ... cari s 'afacutu /Jre sama Scâlei ~-1_
Prin intermediul studiului de faţă se înceard1 îndeosebi atragerea atenţiei asupra

trecutului istoric irnpresionanat al localităţii. în secolul al XVIII-iea. relc\'ându-~e
faptul că deşi în 1948 satul întreg era greco-catolic. ca de altfel de pe la sfârşitul
secolului al XVIII-iea. la baza realităţiii confesionale respective stătea o acerbă opoziţie
a m<ţjorităţii locuitorilor satului. care n-a avut succes. în condiţiile de atunci.
Problematica abordată mai poate fi desigur adâncită şi. mai ales clarificată.
pentru că la ora actuală lucrurile nu ne apar întrutotul coerente şi pe deplin
expl icabi Ic. dar şi numai cu aceste câtc\·a date fragmentare de istorie locală se poate
verifica temeinicia maximei "'historia magistra ,·itae... pentru că este evident. din
incursiunea făcută că dreptul actual nu trebuie. în nici un caz. să se sprijine pe dreptul
istoric. în opţiunile confesionale ale unor comuntăţi. sau în orice alt gen de opţiuni.
Singura cale de rezolvare a diferendelor este cunoaşterea şi respectarea
aproapelui. atât în decursul istoriei. c<ît şi în contemporaneitate şi rostirea
adevărului. chiar şi în complicatele probleme de credinţă.
Singură opţiunea democratică. a majorităţii. poate constitui. la ora actuală un
îndreptar de conduită. echitabil. atât pentru locuitorii unei aşezări cât şi pentru
oamenii legii. ceea ce nu înseamnă că reîntoarcerea spre trecut. tentativa studierii
sale obiective este inutilă.
Trecutul ne serveşte îndeosebi pilda toleranţei şi a încercărilor de com·ieţuire
dintre oameni, de care trebuie să ţinem cont în mod deosebit.
Cazul Draşovului este relevant şi din acest punct de vedere. pentru că. la un
moment dat. locuitorii săi. deşi partajaţi sub aspect confesional. au încercat să
coexiste paşnic. putem admite. folosind lăcaşul bisericesc împrună!
COORDONEE DE LA VIE RELIGIEUSE DES ROUMAINS DE DRAŞOV, LE DEPARTEMENT D' ALBA

PENDANT LE XVII e- LE XIX e. CONTRIBUTIONS A LA MONGRAPHIE DE LA LOCALITE
RESUMEE
Les habitants roumains de Draşov ont cu unc ,·ic rcligieuse agitt!e au cours
des siecles mcntionncs. ~, cause des disputcs surgis entre Ies orthoJoxes et Ies
uniates. Cet ctude nous revele une page tres intcressante de I' histoire locale.
I~~ lhit!,·111.
204-------------------------------
Fig. 1. Harta Draşovului, după Hermann Fabini, op. cit., p 762 .
Fig. 2. Harta cadastra l ă a Draşovului,din arhiva primăriei ( f. sec. X IX- încep.

Sec. XX)
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 205
ANETA SÂRBU
IOAN MICU MOLDOVAN - PERSONALITATE ACULTURII ROMÂNE

Aneta Sârbu
Ioan Micu Moldovan ( 1833-1915) face parte din pleiada cărturarilor

blăjcni. cc au reuşit să creeze un centru spiritual transilvănean deosebit. un
loc unde sprijinirea culturii naţionale deYcnise nu numai un ideal. ci realitate bazată
pc cercetare ştiinţifică în scopul demonstrării adevărului şi al restabilirii drepturilor
naţiunii române. Continuatori ai tradiţiilor Şcolii ardelene. cărturarii blăjeni.
pasionaţi şi conştienţi de misiunea lor, au fost în primul rând educatori. culti\'ând
pasiunea pentru carte şi şcoală, oameni de cultură. cu activitate prodigioasă în
cadrul societăţilor culturale şi a Academiei Române. dar şi susţinători vrednici ai
naţiunii române prin participarea la acţiuni politice menite să obţină drepturi pentru
români. ,,La Blaj a răsărit soarele românilor ! ·· se afirma pe bună dreptate.
remarcându-se astfel importanţa ca centru spiritual, cultural şi istoric al locului 1•
Ioan Micu Moldovan s-a născut la 13 iunie 1833 în satul Moldo\'cneşti de
lângă Turda. fiind fiul unor ţărani iobagi. Clasele elementare le-a făcut la şcoala
poporală din sat şi apoi la Blaj. Aici îi va avea ca dascăli pe renumiţii cărturari Simion
Bărnuţiu, Timotei Cipariu şi Aron Pumnul. După absolvirea liceului şi a examenului de
bacalaureat va fi trimis pentru studii de teologie la Budapesta şi Viena .
..Moldovănuţ ca student era îmbrăcat în cioareci cu chieptarul rupt: în şcoală de mic. încă
din clasele elementare şedea în bancă cu ochii aţintitj în caite: la joc nici nu eşea cu conşcolaiii
săi. După prelegeri căra apă şi tăia lemne unui canonic profesor unde era în cvartir'~.
Îmbolnăvindu-se. se va întoarce acasă şi va continua studiile la Seminanrl din Blaj.
reuşind la absolvire. în 1857 să fie numit profesor pentm studiu biblic în cadrul Seminanrlui.
În anul unnător va trece ca profesor la liceul din Blcţj. unde va rămâne o lungă perioadă de
timp, între ,mii 1858-1879, în următorii ani având funcţia de director ( 1879-1884).
La catedră a predat limba şi literatura latină (publicând o carte de citire şi un
dicţionar latin). istoria şi geografia (fiind şi autorul manualelor disciplinelor respective) .
..Conglăsuiesc toate mărturiile că în cursul celor 22 de ani cât a stat la catedră. nici
un profesor mr inspiră elevilor săi mai mult respect şi teamă ca acest om măruntei. serios.
precis în toate orele sale de lecţii. cumpănit la vorbă şi vestit prin înalta sa judecată"'.
A fost în timpul şcolii colegul şi colaboratorul lui T. Cipariu (director al
liceului între anii 1854 - 1874 ). iar după moartea acestuia continuatorul său.
Ca profesor, Ioan Micu Moldovan a fost un educator desăvârşit. dar şi un
ade\'ărat sprijin moral şi de foarte multe ori material pentru elc\'i. cărora le-a sădit în
suflc:t pasiunea pentru carte. educaţie. cultură. Istoricul I. Lupaş în discursul de
N. Com~a. Corc.11io11de11/a i11tre lou11 .\/icu .\fv/donm ş, lo11 Bi,11111, Blaj, Tipografia Se-minarului,
1
19-0, p.l
2
T.V. Borta, în Unirrn, 1915, nr.97
1
N. Com~a. op. cit.. p 9
206-------------------------------
recepţie la Academia Română observa: .. Rămânând toată viaţa un călugăr. aspru

faţă de sine însuşi. ca un adevărat ascet. întreagă dragostea sa părintească o revărsa
asupra elevilor săi. interesându-se de traiul şi locuinţa lor. de îmbrăcămintea şi hrana
lor. dând din leafa sa de 400 fl. anual câte un mic ajutor pentru cei sârguincioşi••➔•
Activitatea sa se va diversifica după 1860 astfel încât îl găsim lucrând
intens şi pe tărâm bisericesc. cultural. editorial şi economic.
În anul 1861 a fost primit ca membru ordinar al Astrei. fiind un frec\ cnt susţinător
al acesteia şi având o bogat{1 activitate în realizarea scopului Asociaţiunii. Drept
recompensă va fi numit preşedinte al societăţii culturale pentru perioada 1894 - 190 I.
Ca preot îşi va desfăşura activitatea în cadrul Episcopiei greco-catolice din
Blaj. ridicată la rangul de Mitropolie în 1853. La sinodul electoral din 1859 a luat
parte ca deputat al corpului profesoral. Încă din anul 1853 începuse publicarea
.,Actelor sinodale" (voi. I), continuate în 1856 cu voi. II.
În 1864 se înfiinţa Comisia scolastică arhidicce:zană care avea misiunea de a se
îngriji de bunul mers al învăţă1rnîntului primar confesional, Ioan Micu Moldovan fiind
ales membru al comisiei încă de la înfiinţare. În anul 1868 a fost numit deputat al
corpului profesoral în sinodul electoral Arhidiecezan si al celor două dicceze. susţimîndu-
1 pc T. Ci pariu, iar în 187 I devenea membru al exactoratului arhidiecezan, peste
patru ani fiind numit asesor consistorial. Ascensiunea sa în ierarhia bisericească va
însemna numirea sa ca protopop onorariu în anul 1877, urmând ca în 1879, printr-o
diplomă imperială să i se confere demnitatea de canonic cancelar, deci de membru al
Capitlului mitropolitan greco-catolic. devenind o autoritate în chestiunile bisericeşti.
Drept unnare, după moartea mitropolitului Vancea. în anul 1893. Ioan Micu Moldvan va
fi printre candidaţii propuşi împăratului pentru scaunul de mitropolit al Blajului. În
ordinea voturilor obţinute a fost al doilea. mitropolit ajungând V. Mihaly. În anul
1895 va fi numit vicar general arhiepiscopesc. iar în anul unnător va ajunge prepozit
capitular. Pentru meritele sale deosebite în anul I90 I va fi numit prelat papal, distincţie
acordata prima oară unui preot blăjean şi considerată cea mai înaltă demnitate în ierarhia
bisericii greco-catolice. În perioada următoare activitatea sa va continua, fiind cel ce
va prezida cu regularitate şedinţele consistoriale. La IO mai 1914, după 57 de ani pe
tărâm bisericesc s-a retras din funcţia de vicar, la vârsta de 88 de ani. În octombrie 1914
Capitlul mitropolitan din Blaj îi aproba înfiinţarea unei fundaţii care să-i poa11e numele,
unnând a fi administrată de către Capitlu.
,.A fost un model de vi1iute creştină şi muncă fără răgaz. săvârşită cu toată
lepădarea de sine" .
5
În aceeaşi măsură în care a fost un bun creştin şi-a dat seama d1 pentru realizarea
idealului naţional trebuia luptat pe toate planurile posibile. Aşa se explică implicarea sa în
viaţa politică a Transilvaniei. ca pa1ticipant direct la principalele acţiuni memorandiste
organizate de intelectualitatea română în perioada dualismului austro-ungar.
În anul 1868 va fi printre semnatarii Pronunciamentului de la Blaj, iar în anul
următor va participa la Conferinţa de la Miercurea unde-şi va spune punctul de vedere
~ I. Lupaş. S111dii i.11orice. voi. V. Bucureşti. Tipogratia Cartea Rom{measeă. 1945-19-Ui . p.458
'St. Manciuka. /oan .\!icu .\Io/domn au/or cir! 11w111wle şcolare. Blaj. 1916. p.l
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 207
ANETA SÂRBU
susţinând pasivismul, dar numai faţă de dieta din Budapesta, ..încolo acti\·itate cât se
poate de mare". Aici s-au pus bazele PNR din Transilvania, Ioan Micu Moldovan
numărându-se printre membrii comitetului electoral. În continuare va participa acti\' la
Conferinţa ele unificare a Partidului Naţional din Transilvania şi Banat în 1881. iar apoi
la conferinţele partidului unificat ce s-au desfăşurat in anii 1884 si I 88i'.
Idealul său privind emanciparea naţiunii române l-a determinat să publice la Blaj
în anul 1876 „Foaia Scolastica", organ pedagogico-didactic pentru şcoalele poporale
române, ce a fost prima publicaţie pedagogică din Transilvania cu o apariţie bilunară,
pe o perioadă de 6 ani ( 1876-1881 ). În prefaţa primului număr din 3/13 februarie 1876
arata că menirea ei era „de a contribui cât de puţin la ridicarea poporului nostru··.
Interesante articole, deseori polemice, va publica în „Arhivul pentru filologie şi
istorie" a lui T. Cipariu, unde-şi va susţine cu mare tenacitate ideile. argumentându-le,
dând dovadă de un larg orizont cultural şi mai ales de sentiment patriotic.
Activitatea sa nu a trecut neobservată şi a fost apreciată în epocă fiind cooptat
în anul 1872 ca membru corespondent al Societăţii Academice Române, apoi în
aprilie 1894 ajungând membru titular în locul lui G. Bariţiu, care decedase. Va
aduce impo11ante servicii Academiei, ca reprezentant al Ardealului, în primul rând
prin ajutorul dat tinerilor pentru a studia la Bucureşti, apoi în răspândirea cărţilor
didactice româneşti şi nu în ultimul rând prin contribuţia substanţială la ,.Bibliografia
veche românească", publicată de „fiul său spiritual"', I. Bianu. Corespondenţa cu
acesta se constituie în adevărate scrieri filologice şi de istorie literară, Ioan Micu
Moldovan fiind pentru Bianu mentorul moral şi intelectual.
Corespondenţa sa cu personalităţi de marcă ale culturii române a fost
permanentă, printre aceştia numărându-se: G. Bariţiu, T. Cipariu, I. Agârbiceanu,
Grigore Moisil, I. Pop Retegan, A. Densuşianu, Al. Papiu llarian. Trebuie reliefată în
aceeaşi măsură colaborarea cu societăţile culturale : ,,Societatea de istorie. arheologie
şi ştiinţe naturale din Alba Iulia", "România Jună" şi nu în ultimul rând ,.Astra··.
Personalităţi politice ale timpului au corespondat cu Ioan Micu Moldovan pe
problemele luptei de emancipare naţională : Axente Sever, Simion Balint Cosma
Lazăr, S. Albini, I. Raţiu, E. Brate, Iuliu Maniu, Flaviu Pop •
7
Preotul, educatorul, publicistul, politicianul a fost şi un bun economist remarcându-

se printr-o minte ageră şi simt prnctic având la bani o munca intensă şi multă pricepere. Va
şti când şi unde să investească bani, în aşa fel încât să-i aducă profit reuşind în acest fel să
agonisească o importantă avere, în special prin investiţii în terenuri, avere cc va fi lăsată
prin testament în întregime bisericii ,.pentru scopuri de educaţie şi cultura··.
La început s-a îndeletnicit cu vânzarea cerealelor, considerând că: .. nu este
jignitor atunci când străinii făceau acest comerţ, cumpărând roadă culeasă de pe
pământurile muncite de ţăranii români".
'' Ioana Holoan. /Jocumt'ntt' inedite pri1·i11d contrihu(ia III/ Ioan .\/icu .\loldo1·a11 la elahorarr!a,
editarea si rtispâ11d1rea 111w11wlelor şcohu·t' pentru i111·,iramâ111ul rom,mL'.l'L' dm frans1franw in
/11'1"/0lllia ll-160- 191-1. în Swxeria, Deva 1973. \'OL X, p,252
7
Ioana Bolczan, Fondul de doct1111t·nte lom, Mim Mo/dornn, în Rt'l'ist,1 arhil'elor. 13u~·un:şti, 1970.
anul XLVII. voi. XXXII. nr.2, p.513
208--------------------------------
În anul 1874 se numără printre sprijinitorii şi agenţii „Albinei'' din Sibiu, ca

apoi să fie printre fondatorii băncii „Patria" din Blaj, având funcţia de director
executiv. În 1880 va reuşii ca urmare a muncii educative depuse să înfiinţeze cu
studenţii săi societatea economică .. Delos"'x_
De-a lungul vieţii sale a avut preocupări multiple şi diverse. fiind o persoană
deosebit de activă şi dornică de muncă. Pe lângă cele prezentate se poate aprecia că
şi-a adus o benefică contribuţie la dezvoltarea tipografiei blăjenc, ca director
administrativ, la coordonarea biblioteci Institutului teologic din Blaj, ca şi
conducător al ei sau ca inspector al şcolilor blăjene.
Nu de puţine ori \ iaţa i-a rezervat şi neplăceri datorate în special faptului că
a preţuit întotdeauna adevărul şi dreptatea.
N-a reuşit să ajungă profesor la Universitatea din Cluj, Facultatea de litere.
aşa cum şi-ar fi dorit fiindu-i respinsă cererea în 1872, când trimisese un
.. Curriculum vitae" cuprinzând activitatea sa.
A fost hărţuit de autorităţi pentru că a avut curajul să scrie ,.Istoria
Ardealului" aşa cum trebuia scrisă. sau pentru ca a fost semnatarul
Pronunciamentului de la Blaj. în urma căruia i s-a intentat proces.
N-a pregetat să susţină idealurile românilor nici o clipă cu toate că urmările
unor acţiuni i-au periclitat de multe ori statutul.
A avut întotdeauna curajul să spună lucnuilor pe nume, aşa cum numai omul din
popor putea să o facă. Toata viaţa a rămas persoana modestă ce se închină cu pioşenie
semenilor lui. A trăit pentru a-i ajuta pe alţii şi a rămas în acest fel în memoria posterităţii.
A murit la 7/20 septembrie 1915, trecerea s-a în nefiinţă fiind reflectată în necroloagele şi
articolele publicate în presa vremii: ,.Gazeta de Transilvania"' din Braşov, .,Românul" din
Arad. ,,Unirea·· din Alba Iulia aducându-i-se bine-meritate cuvinte de laudă. ,,Personalitate
marcantă, deşi modest până la simplicitate. caracter statornic ca soarele şi nu schimbăcios ca
luna deşi blând şi conciliant cu oamenii"', scria dr. Ilic Dăianu în „Unirea'', nr.94 din 1915. În
gazeta „Românul" nr. 94 din acelaşi an era prezentat ca: ,,Pilda statorniciei în iubirea de
neam'", iar ,.Revista Economică'. îl caracte1iza ca ..luminatorul bărbat şi mare filantrop".
Aprecierile din Telegraful Român sunt poate cele mai elocvente reuşind să
sintetizeze în câteva cuvinte personalitatea lui Ioan Micu Moldovan: ,,Bărbat de mare
valoare dintre cei puţini pe care îi mai avem din garda veche a oamenilor de muncă şi
caracter"9 .
Ioan Micu Moldovan - Personalitv of the Romanian culture

(Summarvl
The study presents the Blaj county's scholar act1v1ty, underlining the
divcrsity of his preoccupations. He was a kindergarden teacher, a priest, a
11
politician, a publicist, being a personality of the 19' century that fought for the
rights of the Romanians from Transilvania.
~ lhiucrn.
•i N. Com~a. op. cil., p.15
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 209
DAN MAZĂLU
ACTIVITATEA ISTORICULUI ALEXANDRU LAPEDATU

ÎN CADRUL CONFERINŢEI DE PACE DE LA PARIS
Dan Ma::,ii/u
Istoric de prim rang. personalitate politică marcantă a României primei

jumătăţi de secol XX. Alexandru Lapedatu şi-a pus amprenta în stilul caracteristic
laborios şi documentat. specific formaţiei sale pozitiviste şi asupra lucrărilor
Conferinţei de pace întrunită în capitala Franţei la finele Primului Razboi \1ondial.
Facând pa11e din delegaţia româna condusa de premierul Ion I. C. Br:11ianu.
istoricul a îndeplinit dificila sarcină de expert în problemele istorice şi demografice a
teritoriilor româneşti din fosta monarhie austro-ungară. argumentând rnendicărilc
teritoriale ale delegaţiei româneşti asupra Transilvaniei. Istoricul a fost. în acest sens. în
permanent contact cu membrii "Comisiei pentru studierea problemelor teritoriale
referitoare la România", alcătuită din opt experţi ai "celor patru mari": Eduard Cnme.
Andrew Leeper (Anglia): Andrieu Tardieu. Jacques Laroche (Franţa): Giacomo de
Martino, Yannutelli-Rey (Italia): Clive Day şi Charles Seymour (S.l 1.A.). 1
Delegaţia română la acest for avea ca obiecti\' principal recunoaşterea
internaţională a rezoluţiei Marii Adunări Naţionale de la _,\ lha Iulia. prin care
Transilvania devenea şi de jure un teritoriu românesc. act ~"toric realizat prin
afirmarea principiului de autodeterminare, susţinut de toate statele democratice de
pe eşicherul politic mondial.
2
Participarea istoricului la lucrările Conferinţei de pace a fost anticipată prin

deosebita sa activitate desfăşurată cu diferite ocazii în interesul cauzei naţionale
româneşti. Astfel, Lapedatu a fost unul dintre diplomaţii trimişi de către statul wm~în în
străinătate după intrarea României în război, pentru a susţine politica externă
românească. În ianuarie 1918 istoricul era delegat la Paris împreună cu diplomatul
Nicolae Petrescu Comnen, cu sarcina de a realiza demersurile de rigoare pe lângă
diplomaţia franceza şi pentru a coordona propaganda ro1mîneasca în aceasta ţară.;
În cadrul lucrărilor Conferinţei de pace, Alexandru Lapedatu a participat în
mod nemijlocit la principalele momente ale acestora, caracterizate prin tensiuni şi
numeroase polemici pe marginea cererilor ro1rnîneşti. La I februarie I 9 I 9, ll)n I.
C. Bratianu însoţit de Alexandru Lapedatu şi Nicolae Mişu susţinea în faţa
Consiliului Suprem al Conferinţei de pace justificarea istorica şi demografica
asupra teritoriilor româneşti din fosta monarhic austro- ungară.~ Poziţia tranşantă.
Valcriu Florin Dohrinc~rn. Ro111cî111a ş, { ·,1gan<1 !>e la fria11011 la l'ans /9:!0- /'i-r'. Bunirc~II.
1
Editura "Viitorul Românc~r--. 19%. p.11(

' llntft'/11, pp. 20-21.
1
Shl'rman David Spl'rtor. Ru111,î111a la Co11/~·ri11fa d.: pace de la l'ans. la~i. ln~tllullll Lumpl'an. I 995.
p.51.
~ lhit/1·111, p. I OK.
210--------------------------------
aplombul şi uneori energia care treceau peste cutumele protocolului diplomatic îl

faceau uneori pe Brătianu impopular printre unii reprezentanţi ai marilor puteri.
Astfel, Nicholson. membrul britanic al Consiliului, îl numea pe Brătianu:"un măgar
impe11inent. este foarte limbut. neconvingător şi balcanic"".~
Cu toate aceste episoade izolate, reprezentanţii diplomaţiei britanice
recunoşteau unanim procesul ireversibil de constituire a statelor naţionale în centrul
Europei. Însuşi ministrul de externe britanic, lordul Curzon. renunţând la proiectul
britanic de păstrare a monarhiei austro-ungare sub forma unei confederaţii
dunărene, anticipa inevitabilitatea unirii locuitorilor din provinciile fostei monarhii
cu fraţii lor din ţările învecinate. proces care fa\'oriza apariţia de noi state pe haita
Europet. centra Ie. ri
Tensiunile dintre delegaţia condusă de Brătianu şi ··consiliul celor patru'·au
culminat cu ocazia semnării tratatului de pace cu Austria . Partea română respingea
articolul 61 din tratatul de pace prin care România era obligată să semneze un tratat
special privind minoritaţile cât şi o convenţie asupra tranzitului liber pe teritoriul
său a mărfurilor şi persoanelor aparţinând puterilor aliate şi asociate. Memoriul
7
înaintat reprezentanţilor conferinţei respingea ferm orice clauză care ar fi limitat

suveranitatea statului român, ca fiind incompatibile cu demnitatea şi interesele
oricărui stat independent. Refuzarea semnării tratatului de pace cu Austria în
8
aceste condiţii. a fost urmată de părăsirea lucrărilor conferinţei de către partea

română şi de demisia guvernului Brătianu, la 12 septembrie 1919.
9
Aportul remarcabil al istoricului la buna organizare a activităţii delegaţiei

române la Paris i-a conferit acestuia noi atribuţii. în conformitate cu capacităţile şi
profilul moral al istoricului. În mai 1920 Lapedatu îl înlocuia pe Teodor Mihali în
funcţia de preşedinte al ''Comisiei de unificare a Transilvaniei cu România".
Printre atribuţiile comisiei se numărau: demobilizarea forţelor armate inamice de
pe teritoriul administrat de partea română, repatrierea prizonierilor de război,
preluarea arhivelor teritoriilor româneşti, cercetarea domeniilor de stat, a
despăgubirilor de razboi, opţiunilor de cetaţenie, coordonarea tranzitului comercial,
etc. 10
În calitate de preşedinte a '·Comisiei de lichidare româno-maghiare", înfiinţată în
1921 pentru rezolvarea ultimelor litigii dintre regatul României şi statul ungar, Lapedatu a
purtat numeroase tratative cu partea maghiara, formată din premierul Pal Teleky, ministrul
de externe Gustav Grantz, şi cu Lorand Hegedus. ministrul maghiar al finanţelor. Sub
coordonarea istmicului, cele două delegaţii au semnat mai multe convenţii şi tratate care
marcau trecerea în nonnalitate a relaţiilor diplomatice bilaterale: ''Convenţia asigurărilor
' Apud Sherman David Spector, op. cit., p.122.

6
Gheorghe Zaharia. Constantin Botoran, Polilica de <IJ){lmrc 1w/io11alâ a României în conlcxlul
e1tropew1 i111nhelic. l 916-1938. Bucurc~ti. Editura militara. 1981. p.18.
7 Ion Mami na. Ioan Scurtu, Ciuverne şi guvernanţi. l 916-1938, 13ucurc~ti, Editura Silex. 1996, p.31.
8 Viorica Moisuc, Acil' f111ulw11e111afc ale s1a111111!t,i pofi1ico-j11ridic al Ro111â11iei Îl1 paioada 1918-1940, în
***. Proh/e111e de poli1icâ exlemâ a României. 1918-1940. voi. li. Bucureşti. Editura militara. 1977, p.24
9 Ion Mamina, Ioan Scurtu, op. cil., p.32.
111
Valeriu Florin Dohrinescu, op. cil., p. 48.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 211
DAN MAZĂLU
private" ( 12 iunie 1921 ), "Statutul definitiv al Dunâ.rii" (23 iulie 1921 ), Regimul traficului
feroviar, telegrafic, telefonic şi al paşapoartelor" (23 noiembrie 1921 )11 . Singura problemă
răma<;ă nerezolvata a fost cea a arhivelor transilvane evacuate în Ungaria de către
funcţionarii fostei monarhii, la sfărşitul anului 1918.
Prezenţa lui Alexandru Lapedatu la tratativele bilaterale româno- maghiare a fost o
constanta. Astfel, istoricul participa între anii 1923-1924, în calitate de ministru al
cultelor, la lucrările "Conferinţei româno-maghiare" desfaşurată la Bucureşti, prezenţa sa
cât şi a fratelui sau, economistul Ion Lapedatu, contribuind la bunul mers al tratati\'elor. 12
Activitatea sa în slujba diplomaţiei naţionale a fost apreciată de către
majoritatea intelectualilor români ai vremii. Printre aceştia, istoricul Silviu
Dragomir îi aproba în scrierile sale acţiunile diplomatice desfaşurate la sfârşitul
războiului şi la Conferinţa de pace, subliniind calitatea ştiinţifică a studiilor
istorice, statistice şi demografice realizate de Lapedatu în calitate de consilier
istoric al delegaţiei române la Paris. i .1
În tot acest timp Lapedatu îşi continua activitatea ştiinţifică şi didactica în
domeniul scrierii istoriei. La I I octombrie I 9 I 8 era ales membru al Academiei.
vechiul său mentor, Nicolae Iorga subliniind faptul că prezenţa lui Lapedatu ca
membru al înaltului for ştiinţific era justificată prin activitatea acestuia în domeniul
istoriei vechi a poporului român. 1 ➔ De asemenea, la I februarie 1920 se inaugura la
Cluj prin decret al Consiliului Dirigent , "Institutul de istorie naţională", sub
conducerea istoricilor Alexandru Lapedatu şi Ioan Lupaş, actul consfiinţind la
naşterea şcolii istorice transilvane.
15
Participarea istoricului la aceste importante evenimente ale diplomaţiei

mondiale este dezvăluită în rapoartele diplomatice şi în stenogramele oficiale ale
conferinţei, fiind întregite prin memoriile personale ale istoricului. Acestea
completează datele istorice cu informaţii diverse, specifice memorialisticii.
surprinse cu tact de către Lapedatu.
Memoriile dezvăluie încă de la sosirea delegaţiei române la Paris uncie
tensiuni între membrii acesteia, datorate conflictului personal ale celor douâ
personalităţi politice româneşti: Ion I. C. Brătianu şi Take Ionescu: "Dealmintcri, cei
mai mulţi dintre compatrioţii noştri de la Paris erau pentru politica de conciliaţie a lui
Take şi contra politicii intransigente a lui Ion I. C. Brătianu. de respectare a
convenţiilor de la 4/16 august cu aliaţii, convenţie în care întreg Banatul era atribuit
românilor.( ... ) I se făcea lui Ion I. C. Brâtianu un mare cap de acuzaţie, între altele,
că n-a luat alăturea de sine ca delegat al ţârii la Conferinţa de pace pe Take Ionescu şi
se atribuia faptul orgoliului său personal şi rivalităţilor de pa11id. 16
11
Jbidl'/11, p.50.
1
~ Ion I. Lapedatu . .\frmorii şi amintiri, laşi. Institutul European. I 998. rr D0-2.~ I.
11
· Stelian Mândru\. Sil1·i11 Dmgomir de.lJJ/"t' Al1•.\w1dm u1p1'dat11, în Sarger,a, XX. 1986-1987. pp. -t59-l6-t
~ Ioan Opriş. Alnw1dr11 u1pt•dar11 î11 e11lr11m m111lÎ111·asciî, Burnn:şti. Editura ~tiinţilid. 1996, p.35 ..
1
1
~ Gheorghe Iancu, Comribufia Comili11/11i /J1rige11r la co11solid11rea srar11/11i 11uf1011al 111111,11· ronuî11
I /9/8-/920 ), Cluj Napoca. Editura Dacia, 1985. pp. 277-278.
16
Alexandru Lapedatu, A111i11riri, în Ah:xandru Lapedatu. Scriai 11/ese. Articole, rnl'li11riiri, w11i11rirl.
Cluj Napoca. Editura "Dacia", 1985, p. 3-t3.
212-----------------------------
Capacitatea deosebita de sinteza, specifică lucrărilor lui Lapedatu, îl

determina pe Brătianu sa prefere argumentaţia tehnica pregătita de acesta. în
detrimentul celei realizate de o alta personalitate a societăţii româneşti. D.
Drăghicescu: "A cerut să-i arătăm. (eram cu D. Drăghicescu), ce lucrari am
pregătit. Şi cum prietenul meu avea pe ale sale. I. C. Brătianu i-a spus că le prefera
pe ale mele. având mai multă încredere în ele, ca acelea pe care le cunoaşte de la
laşi. ( ... ) Aşa se face că. chemat din nou în faţa Consiliului suprem al Marilor
Puteri (pe atunci în completul său de 10 membrii) la I februarie 1919, Ion I. C.
Brătianu m-a luat şi pc mine la acea memorabila şedinţă de la Quai d'Orsay, Salle
de I 'Horologe. în care dânsul a făcut un expozeu general asupra revendicărilor
teritoriale ale României. Au fost de faţă. pe lângă Ion I. C. Brătianu, N. Mişu, ca al
doilea delegat. Constantin I. C. Brătianu şi eu, ca şi consilier tehnic ...
17
Având ca şi supo11 tehnic memoriile bine documentate, realizate de către

Lapedatu. conducătorul delegaţiei noastre a susţinut cu succes poziţia românească în
faţa Consiliului aliat: ··în consecinţă. ci şi-a început expunerea arătând cum România
şi-a îndeplinit în împrejurările date obligaţiunile faţă de Aliaţi şi că aşteaptă ca la rândul
lor şi aceşti Aliaţi să-şi îndeplinească obligaţiunile lor. A continuat apoi. făcând pentru
fiecare teritoriu în parte - Basarabia, Bucovina. Transilvania. Maramureş şi Banatul-
expuneri adecvate. A fost ascultat cu mare cu mare atenţiune. Sponino, în două rânduri
l-a aprobat cu glas tare:«giusto!, giusto!». Iar Loyd George i-a pus câteva întrebări la
care Brătianu a răspuns cu lămuririle cuvenite. Între aceste întrebări a fost şi aceea. pe
când primul nostru ministru vorbea despre Bucovina, de a i se arăta pe hartă unde este
această provincie pe hartă. întrebare pe care William Ma11in a înregistrat-o în cartea sa
Hommes d 'Etat pendant la Guerre, la biografia lui Loyd George spre a arăta ignoranţa
acestuia în multe chestiuni ce se discutau la Conferinţa de pace, cu varianta că primul
ministru britanic. lungit pe burtă, căuta Transilvania pe marea hartă întinsă pe jos în
biroul lui Wilson, cerând săi se arate unde este ţara noastră."
18
Activitatea istoricului în slujba diplomaţiei româneşti a continuat pe întreaga

perioadă a funcţionării delegaţiei noastre la Paris, fapt surprins şi în memoriile sale:
"După această expunere a lui Ion I. C. Brătianu, ocupaţia mea la Paris a fost să
întocmesc memorii speciale cât mai documentate sub toate rapoartele, îndeosebi
însă sub raport etnic şi statistic asupra Transilvaniei, Banatului şi teritoriilor din
nord- vestul Transilvaniei.( ... ) Alături de text erau tabelele statistice întocmite cu
toată scrupulozitatea, tabele pe temeiul cărora s-au întocmit hărţile anexate după un
sistem propus de mine şi adoptat în urmă şi de delegaţiunea ungară la Conferinţa de
pace.( ... ) Memoriile acestea au fost tipărite în limbile franceză şi engleză şi
înaintate membrilor Conferinţei de pace spre informare şi documentare. Aşa au
făcut toti cei ce au avut de reclamat revendicări teritoriale din fosta monarhie
austro-u;1gară. Modelul nostru l-am luat de la delegaţiunea cehoslovacă." 19
17
Ibidem, pp . .349-.350.
18
Ibidem, pp . .350-.351.
19 .
lbulem, pp . .352-.35.3.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 213
UH.11 IVIH.LNLU
Din numeroasele memorii realizate de Alexandru Lapedatu cu ocazia Conferinţei

de pace, ne oprim în studiul nostru asupra celui numit ·· Teritoriul etnic şi politic al
Românilor din Transilvania şi Ungaria ". act care a contribuit la clarificarea situaţiei
20
etnice în pe1ioada trasării viitoarei frontiere de stat dintre România şi Ungaria.
Realizat pe cinci mari capitole, memoriul cuprindea atât referiri cu caracter
general istorico-geografic. cât şi date precise, cu caracter statistic. 21
În primul capitol, intitulat "Teritoriul etnic şi politic", Lapedatu realizează o
prezentare realistă a viitoarelor state naţionale din centrul Europei, intuind existenţa în
viitor pe teritoriul lor a unor minorităţi naţionale:"( ... ) în viitoarea Europă. orânduită.
politiceşte, pe baze etnice naţionale, constituirea ideală a statelor naţionale (în care
teritoriul politic să corespundă cu cel etnic) nu va fi decât arareori posibilă: minorităţi
etnice, chiar formând unităţi teritoriale, vor trebui să rămână fatalmente. în
organizaţiuni politice străine." Soluţia propusă de Lapedatu şi în cazul Transilvaniei
22
demonstra poziţia democratică a delegaţiei române referitoare la soarta viitoarelor

minorităţi naţionale:"AsfeL în noua Europă politică, se vor constitui state naţionale
reale, în care actualele lupte dintre popoarele statelor polinaţionale de azi. pentru
reciprocă desfiinţare etnică şi subjugare politică vor fi înlocuite. pentru fiecare neam şi
Stat în parte, prin opere de temeinică consolidare etnică-naţională şi politică--culturală.
opere la care vor putea conlucra şi de rezultatele cărora se vor putea îm~ărtăşi şi
minorităţile etnice râmase în afară de teritoriul politic al Statului lor naţional." -·
1
În cel de-al doilea capitol. numit "Problema săcuiască''. istoricul prezenta istoria
comună a românilor şi secuilor ca una constant paşnică, neexistând astfel
incompatibilităţi între această comunitate etnică şi statul român: ··Necesitatea
subordonării vieţii lor politice şi economice Românilor au simţit-o de altfel. instinctiv.
şi în trecut Săcuii. Aşa se explică faptul caracteristic că, în tot decursul convieţuirii lor.
aproape milenare cu Românii, istoria nu înregistrează nici un conflict. politic sau
militar, mai accentuat şi mai durabil, între ei şi Români. atât cei din Ardeal. cât şi cei
2
constituiţi politiceşte, în State naţionale, din Moldova şi Ţara Românească." ~
Capitolul trei. "Problema Banatului'', argumentează în mod ştiinţific
revendicările româneşti asupra acestui teritoriu, disputat atât cu diplomaţia
maghiară aflată la conferinţă, cât şi cu reprezentanţii Serbiei. Datele statistice
prezentate crează suportul concluziei lui Lapedatu, caracterizată prin echilibru: "De
aici necesitatea unui aranjament, care nu se poate concepe fără un sacrificiu
reciproc, prin renunţarea şi a unora şi a altora la pretenţiile de stăpânire politicâ
dincolo de Dunăre, renunţare, pe care. în ce priveşte Banatul. o reclamă, am văzut.
pe lângă unitatea geografică şi situaţia etnică a provinciei şi anumite interese de
ordin economic ale Transilvaniei, asupra cărora nu e locul să insistăm aici." 2'
20
Ştefan Manciuh:a. Graniţa de l'est, Editura "Gutinul". Baia Marc. 199-t. p. I ~O.
Alexandru Lapc<latu. Teritoriul etnic şi politic al Românilor din li-.111silm111â şi l 'ngana. în ldm,. Mi..Kt·hu1t't'.
11
Cul'inte 1x111egirice, oca::ionale şi politice, l3ucun.-şti. Tipog.r.ifia Cai,ilor Biscricc~1i. 1925. pp. I 5+ 176.
n
-- Ibidem, p.155.
~-' lbidt•m, p.156.
1
~ Ibidem, p.161.
15
Ibidem, p.166.
214-----------------------------
Demersul ştiinţific era continuat şi în capitolul patru ... Problema graniţei nord-
vestice din Crişana ... în care istoricul prezenta varianta româneasca a frontieri de stat
dintre România şi Ungaria ca fiind cea a frontierei etnice, acceptatâ la finalul
conferinţei: .. Astfel, în noile împrejurâri cc se vor crea prin urmârile râzboiului
european, populaţia în chestiune va putea fi readusâ, în chip firesc, la masa etnicâ de
la care a fost despărţitâ. Aceasta c consideraţia, de ordin etnic. naţional şi moral.
pentru care Românii re, endică. cu toata tăria şi dreptatea. dominaţi unea politică a
teritoriului de care ne ocupâm. ca unul ce le-a aparţinut etniceşte, înnainte de crearea
noului Stat ungar maghiarizator şi le va aparţine. negreşit. dupa desfiinţarea acestui
Stat. prin reducerea lui la graniţele etnice şi politice fireşti.'"
26
Capitolul al cincilea. numit "Raponurile etnice din teritoriul politic al Românilor

din Transilvania şi Ungaria„ fii.cca o comparaţie între datele demografice ale românilor şi
maghiarilor din aceste provincii, existente în urma recensâmintelor realizate de statul
ungar înainte de râzboi. Astfel, românii reprezentau 50o/c din populaţie, maghiarii 18,5%,
secuii 6.9%. germani 11.2%, slavi 8.3%, evrei 3,4%, alţii 1.7%. 27
Situaţia etnică a Transilvaniei dădea câştig de cauza astfel. cererilor
româneşti, acceptate de marile puteri aliate: •·caci cifrele n-au atât valoare în sine,
cât în raporturile ce se stabilesc între ele şi. în această privinţâ, 4-5 procente în sus
pentru Români şi 2-3 în jos pentru Maghiari nu schimbâ în esenţâ raporturile de
cifre pe cari se stabilesc, fărâ putinţâ de contestare, drepturile etnice ale Românilor
din Transilvania şi Ungaria faţâ de toate celelalte popoare la un loc (prin majoritate
absolută) şi de fiecare în parte (prin superioritate zdrobitoare). Şi acesta-i lucru de
2
câpetenie. Tot ce mai este pe alâturi, e accesoriu." x
Contribuţia istoricului Alexandru Lapedatu la activitatea delegaţiei
româneşti la Conferinţa de pace de la Paris a fost caracterizatâ, astfel, prin
echilibru. devotament şi profesionalism asigurând o prestaţie a membrilor acesteia
la nivelul înaltului for al diplomaţiei europene.
29
The activitv of the historian Alexandru Lapedatu

at the Peace Conference from Paris
Summary
Beeing one of the members of the romanian contingent at the Peace

Conference from Paris, Alexandru Lapedatu has done an important contribution at
the success of the romanians pctitions made in front of the greatest allied powers.
His personal record was appreciat by the most of the participants at this
impotant meeting of the international diplomacy.
26
II}/(. Il'/11, [J. 17,.,-·
27
lhidem, p.173.
28
lhidem, p.176.
29
Valeriu Florin Dohrinc~cu. Ro111cî11ia şi sistemul tratatelor de 11cu·e de lu Paris, laşi. Institutul
European, 1993. rr 50-51.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 215
uunllll UVIUIU u,,,.
OCONTRIBUŢIE DE ARHEOLOGIE INDUSTRIALA TRANSILVANA.

UZINA ELECTRICA SEBES*.
DORIN OVIDIU DAN
,, Lichr, mehr Lichr .1 "

GOETHE
Sebeşul
este îndeobşte cunoscut prin istoria sa tumuhoasă - de peste 750
de ani de la prima sa atestare documentară-prin monumentele sale - multe unicat -
prin frumuseţile Văii Frumoasei - care-i poartă numele - ori prin galeria de
personalităţi ce s-au ridicat de pe aceste mioritice meleaguri •
1
Perioada de avânt economic şi de dezvoltare edilitar-urbanistică - post-

breslaşă şi manufacturieră - corespunde mandatelor primarului Sebeşului Hans
Johann Schăpp (1900-1914)2, când s-au realizat aici -între altele - noi construcţii
ca: primăria, poşta veche, abatorul. sala de sport. casa pădurilor (azi Şcoala nr.3 ).
spitalul, cazarma şi uzina electrică.
Şi aici - până la producerea curentului electric - iluminatul străzilor şi
locuinţelor s-a făcut trecându-se de la binecunoscutele_; candele ( .. feştile··) la
lămpile cu gaz (petrol lampant) şi până la cele cu arc voltaic . De la inventarea
4
turbinelor hidraulice( 1891) şi până la transmiterea energiei electrice la distanţă. în

ultimii ani ai secolului al XIX-iea s-au folosit turbine Pelton, Francis ori Kaplan.
ultimul tip fiind fabricat la Reşiţa 5 . Astfel, datorită progresului tehnic au apărut
primele centrale hidroelectrice la noi: Grozăveşti şi Caransebeş ( 1889). Băile
Herculane ( 1892) , Petreşti, lîngă Sebeş ( 1894 ), Sadu 1 ( 1896 ), etcti. Primele oraşe
electrificate în România au fost - se ştie - Timişoara ( 188-l ). Bucureşti şi
Caransebeş ( 1889). Băile Herculane ( 1892). Satu Mare ( 1893 ). Sibiu şi Craiova
( 1896), Arad şi Târgu Mureş ( 1897). Brăila. laşi şi Sinaia ( 1898). Alba Iulia şi
Orăştie ( 1899), Lugoj şi Galaţi ( 1900). etc. .
7
* Comunicare prezentata in cadrul celei de-a III-a edilii a Confcrintei lntemationalc ~i Atelierului Jc
Arheologic industrial~. Cluj Napoca. septembrie 2003.
D.O.Dan, L'n cronicar al timpului să11:/Jasccil11I .\'icolae .-l/0111a11 din Sâ.,·non I l~:!:!-l<iOI !, 111
1
Ap11l11m, XXXI, 1994. p.353-354.

~ Seheş11I de altădatâ ..\lhlhach 1·011 eimt, Sebeş. 300 I. p.14.
Numeroase şi interesante piese de acest gen se atl~ şi în colcqiilc t\lu,eului ..Ioan Raica·· din
1
Sebeş.
C.Dincule~cu , 1-."lectrificarea Ro111â11iei de la primele î11ccp11111ri p,i11<i i11 a1111I 19511. Ed.Tehnică.
4
Buc.. 1981, p.3 78 sqq.

~ O.Pavel, I. Voia, JJe la roata cu/11cail· la 111rb111t'!t· hidraulin· modt'l'llt'. Ed.lclrnidt. Buc .. I 981.
p.18 sqq.
~ C.Dinculescu, op.cir .. p.39.
7
Jbidnn, p.80.
216-----------------------------
.,Părintele hidroenergeticii româneşti . profesorul emerit dr.doc.inginer

Dorin Pavel ( 1900-1979)\ continuând munca înaintaşilor şi-a legat numele de
studierea posibilităţilor şi punerea în practică a amenajărilor din domeniul
hidroenergetic'\ inclusiv Valea Sebeşului 10 , unde s-a născut şi a copilărit.. numită
în bazinul său superior Valea Frumoasei 11 •
Sebeşul - râu caracteristic de munte - străbate de la sud la nord oraşul cu
11
acelaşi nume, izvorând de pe versantul sudic al Vârfului Cindrel, aproape de

curmătura Ştefleşti ( 1725 m).Având o lungime de 93 km, acoperă cu bazinul său
hidrografic o suprafaţă de 1289 kmp, adunându-şi apele din munţii CindreL Lotrului
şi Şureanu.Mulţimea afluenţilor săi, debitul său - după confluenţa cu Secaşul Mare -
de 9, 9 mc/sec. (în special în lunile de sfârşit ale primăverii şi început ale verii .
aprilie-mai ) şi valoarea ridicată a pantei de scurgere, au permis amenajarea sa în
sisteme hidroenergetice mai vechi sau mai noi 13 .Astfel, încă din anul 1894, la Fabrica
de hârtie din Petreşti (localitate eponimă a cunoscutei culturi neolitice cu ceramică
pictată), se pune în funcţiune o centrală hidroelectrică autoproducătoare, având o
putere instalată de 530 CP, iar în generatoare de 11 OK W 1~.
Anul 1905 marchează punerea în funcţiune a încă 3 centrale hidroelectrice:
Sebeş-Alba, Baia Mare şi Bacău, care continuă seria instalaţiilor de acest gen
începută încă din 1888 .
15
Firma „Gerlay şi Beck" 16 , care a obţinut concesiunea exploatării energiei

electrice aici, a construit şi pus în funcţiune în dreapta râului Sebeş, în Arini, , în
8
Personalităţi româneşti ale ştiinţelor naturii şi ie/micii. !Jic/ionar. Ecl.Şt.şi Encicl.. Buc .. 1981.
p.301: CDinculcscu, op.cit., p.556. în constelaţia unei galerii ilustre: L.Rugcscu. Cu Lucian
BlagC1, Ed.Dacia, Cluj-Napoca. I 985. p.204. nota I O.Anual la Sebeş se dcsffişoara o manifestare
ştiinţifică naţională în memoria acestuia.
9
O.Pavel, PIC111 gcnh-al d'a111c11agc111e11t des forces h ydroc11ergetiq11es cn Ro11111w1ie. Buc.. 1933. p.387.
10
I.Pişota l'C1/ea Sebeşului-regim hidrologic şi a111enajări hidrotehnice, .--Ina/ele L'11il'ersităţii !1urnreşti,
Geografie, XIX, 1980, p.21; M.Buza, I.Hozoc, I 'alea Seheşului, Ed.Sp.Twism. Buc., 1985, pp.24-26
11
1.Uivari, Gcof{rcl}ta apelor Ro111â11ici. Ed.Şt.. Buc .. 1972. p.11 O şi 312.
1
" I. Uivari, op.cit.pp.312-313: I.Buza, 1.Hozoc, op.cit., pp.24-25; D.Ghinca, E11ciclopcdia
geografică a României, III. R-Z, Ed.Encicl., Buc .. 1998. pp. l 04-105.
13 In perioada 1982-1987. au fost date în folosin\ă pc Valea Sebeşului. 4 hidroeccntralc la: Gâlccag (
centrală cu derivaţie. care valorifică forţa apei din lacul de acumulare Oaşa . cu o putere instalată
de 150 MW şi o produc\ic de 260 GWh/an). Şugag ( centrala subresiunc. pusă în funcţiune prin
for\a apei acumulate în barajul de la Tău ( cu o putere instalată de 150 MW şi o produc\ic de 260
GWh/an ). Săsciori ( centrală subterană. care se alimentează din apa lacului Obrcja de Căpâlna. cu
o putere instalată de 42 MW şi o producţie medic de 80 GWh/an) şi Pctrcşti (centrală-baraj, cu o
acumulare utilă de I milion mc apă. o putere instalata de 4 MW şi o producţie medie de 7
G Wh/an).Accstca valorifică for\a apei Sebeşului şi atlucn\ilor sfii în cădere brutf1 . între cotele 1255
şi 284 m. Cf.Ghc.Yoina. oJJ.cit.pp.102-105.
1
~ lf.JSchopp. /Jie Papierfabrik in Petersc/01/. î11 Kale11der des Siehe11hi'irger r·otksji·eu11cles fur
das Jahr 1912 rcdigiert 1·011 Oskar Wittstock, Hcr111w111stadt. 1912, 11p.l J0-J I l: Alba Iulia 2000,
Alba Iulia, 1975. p.444, nota 9;C.Dinculescu, OJJ.cit., p.39. nr.5:Cf.şi Arhil'ele Swtului, Filiala A/ha
Julia, Fond Fabrica de hârtie Petreşti, lnv.nr.1083. cu o scurtă pn:zcntarc în lndrumâtor în
Arhivele Statului.Judeţul Alba. lndrumâtoare arhivistice, Nr.24, Buc .. 1989, pp.314-316; I.Raica,
Sebeşul, Cluj, 2001, p.p.269-276. cu bibl.rcsp:Construită începând cu 1852. cf.D.O.Dan. OJJ.cit,
p.363, nota 52.
15
C.Dinculcscu , op.cit.. p.42 şi 44.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 217
a111011tc de oraşul Sebeş. o centrală hidroenergetică compusă din: 2 grupuri de
turbine de apă orizontale. tip Francis. fabricaţie Voith. de câte 380 CP fiecare. cu
generatoare de 260 KVA (cu caracteristicile de 5000 V. trifazate, 50 Hz), iar ca
rezervă termică o maşină cu abur de 165 CP, cu generator de 260 K V A, 5000 V.
tn·1·azat, _)i:;:O H z 17 .
lncepând cu punerea sa în funcţiune la întreaga sa capacitate. la 18
februarie I906 1x , uzina va folosi curentul produs şi la iluminatul public. care până
11
la acea dată se făcea cu petrol lampant.Costând apropape I milion coroane ' •
aparţinând firmei „UNGARISCHE ELEKTRISCHE KRAFT-
UBERTRAGUNGSELSTSCHAFT"" din Budapesta. uzina electrică din Sebeş, a
fost răscumpărată de către primăria oraşului Sebeş 20 .
Au fost racordate la reţea -începând cu 1912 - Sebeşul şi localităţile din
prcajmă:Petreşti, Vinţu de Jos şi - mai târziu - Lancrămul.
Din octombrie 1913. în urma unui „contract de furnitură'" , se va fumiza
energie electrică şi oraşului Alba Iulia, pentr~ puterea maximă de 200 KW 21 •
Creşterea consumului de energie electrică şi obligaţiile asumate au făcut ca
începând cu 1913 să se treacă la o recondiţionare şi amplificare a
instalaţiilor.Astfel grupul cu vechea maşină cu abur (de rezervă) este înlocuit cu un
nou motor electric DIESEL S ULZER de 450 CP, 300 KV A, 5000 V, trifazat, 50
Hz 2 ", aceasta ducând la o sporire a consumului de energie electrică. cifrată în
1915 la 847079 KVore 21 .
Anul 1924 aduce noi modificări, instalîndu-se un nou grup motor-mai
vechi însă - DIESEL TRANCO TOSI, cu o putere de 200 CP. cu generator de 145
KVA. 500 V, trifazat, 50 Hz. Datorită acestor modificări şi îmbunătăţiri, uzina
electrică Sebeş avea o putere instalată de 141 O CP, din care 760 CP fiind produşi
prin forţa apei în turbine. iar 650 CP cu motoare Diesel.Acestea furnizau un curent
alternativ trifazic de 5000 V şi 50/ sec..Distribuţia energiei electrice se făcea către
localităţile amintite printr-o reţea de distribuţie de 3 km în cablu, cu tensiune de
5000 V şi o reţea aeriană de joasă tensiune de 27 km. cu tensiune de 11 O V.
beneficiind de iluminat- în 1942 -16.086 locuitori 2-1.
16
/:'lekri:.irii1:;11·erk in MiiMblich, în Da U111e,-u-ald. an. VI. nr.--1---1-, Sehe~. 30 oct.190-t p.2.
17
Cf. Nrn:_eirliche Ba111e11, în Zur Eri1111ern11g cm dit' im Jahrt' 190<) ( 2--1 Okroha / i11 Miil,/hach
ahgelwlrene Ha11p11·asw11111l1111g des sieb. - siiclu-i.1che11 L.a11d11 irrschq/is-Verl'i11os 111ul XXIII.
\lerba11dsrag1111g der Raijji,ise11 C1·11osst'11schq/ie11. Mi.ihlhach, I909. pp.9-1 O. pi. IV:
C.Dinculescu, O/J.cir., p.117: Ghc.Voina. Des1i11eft, l11111i11ii.P1·.l"/e 1111 St'col ci,· ,,ft,crricirare în
j11de/11I A/ha. Alba Iulia. 2000. p.42.Accasta a\'ca o putere instalata de 850 K \\'. cf. Alba Iulia
2()()/)_ p.4-+--1-.
1
~ I.RaicJ. c>/i.cir.p.23--1-.
11
' o,,.cir .. loc.cit.
20
încep;md cu anul 1911. d.A.S;irhu, Seuri istoric al 11=i11c1 elecrricc di11 Si'beş-Alba (ms/,
p. I ;I.Raira . op.cir. loc cit.. opincazi'.I ci'.I aceasta s-ar li produs după slăr~itul primului rtlLhoi
mondial
21
Alba /11/ia 20UU, p.291, nota 23.
22
C.Dinculcscu, 01i.ci1.p. I I 7; Ghc.Voina, op.cir„ p.42.
21
- Aneta Sîrbu. oii.cir .. p.2.
2
~ Ghe. Voina. 011.cir .. p-43.
218-----------------------------
Căderea ultimului grup Diesel montat şi producerea unui accident în 1930.

au dus- coroborate cu pre\'ederile Legii asupra energici din 1930. care va afecta şi
uzina electrică din Sebeş - la rezilierea contractului- în 1931 - de furnizare a
energiei electrice către Alba 1Lilia 2". deşi acesta expira abia în 193,+2 6 .
Conectată în 1932 la linia Societăţii electrice transilvane pe acţiuni
(SET A), uzina electrică din Sebeş se afla într-o stare necorespunzătoare. utilajele -
degradate- necesitând lucrări de recondiţionare şi reânnoire.Numeroase adrese
către Comisia interimară de la Bucureşti pledau în acest sens. O adresă datată 23
februarie 1934 preciza: ,.Cheia evoluţiei şi prosperităţii oraşului Sebeş este Uzina
electrică. prin ca se garantează dez\'oltarea firească a \ ieţii sociale. precum tot de
ea depinde propăşirea industriei mici. ba am putea spune că are putere şi asupra
industriei mari.' 17 .
Instalaţiile de la Sebeş aveau în 1938 o putere instalată de 1300 CP- în
centrală - respectiv 957 KW. 5 km linii de 5 KV, 27 posturi de transformare cu
750 KVA. 27 km reţea de 3 x 110 V. aliment,înd 2350 abonaţi şi 470 lămpi
publice.Din totalul energ1e1 electrice produse, 1.900.000 KWH-din
2.000.000.KWH - se datorau forţei apei ~.
2
Noi memorii adresate Ministerului Afacerilor Interne din anii următori şi

până în 1942 , solicitau împrurr'luturi de 4 milioane lei (în 1936, prin CEC), credite
din partea furnizorilor, coroborate cu propuneri de îmbunătăţiri şi renovări:
repararea motorului Diesel de 400 CP. achiziţionarea unui nou generator Diesel de
350-400 CP, repararea canalului colector din beton şi pământ, etc .Toate acestea
29
evidenţiau rolul şi locul uzinei electrice; în producerea şi distribuţia energiei

0
electrice pentru populaţia ' din Sebeş şi zonă.ln 1941 se fac lucrări de investiţii
1
cifrate la 2.105.150 lei, încercându-se o asociere cu Uzina electrică din Aiud. preţul
curentului produs la Sebeş fiind mai mic·'~_Jncepând cu 4 mai 1942 se primeşte
avizul de organizare a uzinei electrice sub formă de întreprindere comunală''.
Sistemul electroenergetic Gura Barza- Zlatna (construit în 1937), respectiv
LEA de 60 KV se prelungeşte în 1948 până la Sebeş, înglobîncl şi instalaţiile
energetice de aici, prin staţia de 60 /15 /5 KV Sebeş.Doi ani mai târziu, se
realizează legătura Gura Barza-Târnăveni, prin LEA de 60 KV Sebeş-Sibiu,
2
' C.Dinculcscu, op.cir.p-117: vezi ~i D.O.Dan. .-I/ba Iulia, oraşul- istorie, oraşul monumentelor.
Alba Iulia. 1998, pp.23-25.
" A.Sîrbu, op.cir. p.3. nota I O. cu toate că uzina ckctric{1 din Schq furniza - fa\ă de alţi produc[llori
2
- energic electrică la un pre\ de IO lci/kw. cf.Alha Iulia 2000. p..l44.

27
A.Sîrhu. ovcir .. p.3. nota 11.
2
x C.Dinculcscu. op.cir.p.117.
2
~ l/Jide111, p.4.
311
La Arhivele Sratului.judeful .-I/ba. Fondul l'rimăria Oraşului Seheş. reRis/re direrse. se afl[1
documente cc con\in date despre activitatea lJ1.inci electrice Sc!1cş din anii 1928. respectiv I 931-
1939. cf./ndrumcitor în .•lrhivele Sta1ului.Juderul .-I/ba, în /11dn111ui1oare .-lrhi1·islice. nr.24. Buc ..
1989. p.171 şi 163.
11
· O.O.Dan. Con1rib11/ii demoRrajice la isroria Sebeşului i11 .-lpul11111, XL. 2003, p.389, cu hihl.rcsp.
·
12
Arhivele Statului.Judeţul Alba. Fond U::ina eleclrică .-liud. nr. I 068, dos.97.
·'·' A.Sârbu, op.cit.p.4, nota 12.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 219
uun11v UVIUIU Uf\lV
racordf111du-se oraşul la sistemul Transil\'aniei centrale 14 .• lucrare care a costat 25

milioane lei'"
Revenind la vechea uzină electrică ale cărei începuturi datează din 1905. de
11
la aceasta se mai păstrează unul din cele două generatoare de 260 K V A ' (Fig. I şi
2). pentru care există propunerea de a fi mutat şi expus la muzeul din localitate.
Există - de asemenea -clădirea vechii uzine (Fig. 3 şi 4), care păstrează - cu mici
modificări - vechile planuri. Se pot vedea locurile unde au fost montate
generatoarele.
Ineditul şi farmecul acestei printre primele instalaţii de arheologie
industrială'' - uzina electrică Sebeş - constă şi în canalul de aducţiune. vizibil şi
azi .. Acesta avea o lungime de 1783 m.Captat la 2 km în amonte de oraş printr-un
baraj de lemn ( cu dimensiunile 34x 15x4 m), azi intarit cu anrocamente si beton
(Fig.5). râul Sebeş fiind dirijat prin vechiul canal al morii din Arini printr-o albie
artificială cu malurile ridicate - lungă de cca 600 m şi lată de 7 111 - din pământ.
având malurile pe ultimii 300 m placate cu grinzi de arin:;K' · avand şi numeroase
stăvilare (Fig. 6 şi 7). Tronsonul următor îl forma un canal din beton. iar ultima
pa11e se prezintă sub forma unui apeduct suspendat din beton armat. cu stâlpi svelţi.
uniţi printr-un joc arhitectonic de arcade (Fig.8). lung de cca 1100 m·m_Vizibil şi
39
azi în parcul din Arinii Sebeşului. canalul colector dă nobleţe zonei, fiind prima
lucrare de acest tip din România, constituind-în ciuda stării sale precare de
conservare - un punct de atracţie 41 (Fig. 9). Se impune-credem - prezervarea
acestuia, valorificarea sa ştiinţifică şi -nu în ultimul rănd -introducerea sa şi a
celorlalte elemente de patrimoniu cultural naţional. într-un circuit istorico-turistic al
oraşului şi zonei.Prin canal apa avea o viteză de 8mc/sec .. spre centrală având o
cădere/diferenţă de nivel de 20 111, punând în funcţiune cele două turbine orizontale
tip Francis de 260KV A, ce produceau o energie de cca 950 CP. In perioadele când
debitul apei era insuficient, mai ales iarna, uzina era alimentată cu apa provenind din
opustul de la Oaşa, construit încă din 187942 .
Punte intre trecut şi prezent. uzina electrică Sebeş şi-a adus aportul la
dezvoltarea oraşului şi împrejurimilor Sebeşului. furnizând curent pentru iluminat.
dar şi pentru industria locală. de la ateliere meşteşugăreşti. manufacturi sau
q C.Dinculescu, op.cit.p.118.
JI lndrumător în Arhil·ele Stat11/11i.J1ule(lt! .-I/ba. /11drr1111citoare .-lr/11,·istice. , nr.2-4, Ruc.. 1989. p.336.
)<, Cu dimensiunile 3. 20 X 2. 80 X 2 111 si inscrip\ia A TEKERCSELtSEK ERINTl~SE
ELETVESZEYES.Cf.şi M1•_,·crs ko111·cr.rntio11 - lcxico11. VI. Leipzig. und Wien. 1897. p.377.
17
· cf. V. Wollmann, .-lrheologie i11d11strialci. Ui11 istoria patri111011i11/11i teluric pe teritoriul Ro111a11ie1.
Ed. Ulise, Alha Iulia, 2003, pp. 33-3-1. fig. 16 (a .. h. c).
1
' cf. ~i C.C.Giurescu. Co11trih11tii la istoria stii11t.-i .1/ 11'1111icii ro111m11·sti i11 s,n,/l'le X\' si i11ap11t11/
s('('o/11l11i XIX, Ed. St.. Buc. 1973. p.577

rf. O.O.Dan, Scb1•.rnl i11 imagini de t'f'OC'CI. Ed. Altip. ,\lha Iulia. 1998. p. -11. tig. 60 şi p -12
1
''
lig. 62
~" Cf.A.Sârhu. op.cit„ p.2. nota 8: Dup:'\ 1.Raica, 011.cir.p.23-I. acesta ar a\'ea 930 m şi o lungime
Iota):'\ de 1783 111.
~• lmpresionand împreună cu râul Sebes pe pictorii seheşeni K.Brandsch şi H. l'vlcusdhach.
~~ D.Roşu. Op11st11/ Oaşa , o mare instala/te /ridra11/ini pe I ·alea Seheş11/II/, i11 Rensta Pâd11rilor.
nr. I, 1937p.3, 4. 24.
220--------------------------------
fabricile - nu puţine -1,_ de mai târziu·1 ➔ .Prezenta comunicare doreşte - în contextul

celei de-a 3-a ediţii a Conferinţei Internaţionale şi Atelierului de Arheologic
Industrială-2003 - punerea în circulaţie a unor inedite informaţii despre acest
obiectiv care a funcţionat 65 de ani. până la racordarea-în 1970 - oraşului la
sistemul energetic naţional - constituindu-se - sperăm - într-o utilă contribuţie de
arheologie industrială şi de cunoaştere a acti\'ităţii economice de pe meleagurile
încărcate de istorie ale Sebeşului şi nu numai.
A CONTRIBUTION TO ARCHAEOLOGY INDUSTRY IN TRANSILVANIA.

- SEBES POWER PLANT -
(Summary)
The author - by making an incursion in the history of this matter - prcscnt

interesting data's related to the earlier beginnings of Sebes Power Plant, huilding
started in 1905 by "Gerlay & Beck'" inc. until coupling after 65 years of function -
in national energetic system. This onc function using Sebes river force, witch
powers up a group formcd by 2 turbines Francis type made by Voith. with 380 HP
each, with 260 KV A gcnerators. Sebcs power plant - witch have Diesel groups
inside, powers up Sebes and near by localities.
By presenting her evolution with maded changes in time, the author macle
connections with others power plants of that type, actualizing communication with
achievements, in this domain, of our times, on the Sebes Valley.
This article underlines the archeological industry elements kept (the old
power plant, the generator, and the sewer), proposing conservation and
restoration related to these elements of national and cultural patrimony. her
scientific valor by introduction into and turistic-historic circuit of town and the
region in generally.
The study wants to be a useful contribution at knowledge of economica!
activities and not only this - thru the Sebes region full of history, city certified
until 1245.
-11
H1băcăria Dahintcn ( 1843 ). de\enită - în timp - fabricf1 de piele şi marochinărie. Fabrica de
hârtie Petreşti ( 1852). Fabrica de cherestea Baiersdorr & Biach ( 1873 ). H1bacăria Kohuth
( 1900). de\'enită fabrică ( 1907-1939). Tesfnoria de pânzf1 şi bumbac Baumann ( 1907). Fabrica de
cloşuri de pălării Karl Slamar ( 1926) . Fabrica de ciorapi ( 1926) . atelierele me~te~ugflreşti. de
prelucrarea lemnului sau cele din sectorul alimentar., cf. Miihlhacher lnd11strie. in Dcr Un1ern·ald,
an 28, nr. 37, 18 sept. 1927, pp. 1-2: I. Raica. Din istorirnl ind11s1riei fores1icre de 11c Vail'a
Sehc.rnlui, in Ap11l11111, XI. 1973, pp.839-849: A.I la\ieganu. Th.Streitfeld. C11rs11I inji,rior al
râ11l11i Sehq şi impor/an/a sa 1ie11tr11 de::1·0/wrea localllâ/ilor din aceas/â ::onă . . în ..t1ml11111. X V.
1977. pp.754-755, cu bibl. resp.; A.Sf1rhu. De la atelier la jc1hrică în industria pidârici seheşc11c.
în Rl'l·isla M11;eelor.M11~l'e, 9, 1988. pp85-89; O.O.Dan. Co11trih11/ii la c111waş1crca rolului
economic al Seheş11l11i (secX/1'-X/X), în Ap11l11111, XXXIV. 1997, pp.273-285
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 221
DORIN OVIDIU DAN
The cxplaining or text figures

Fig I. The old generator of Sebeş power plant.
Fig. 2. The generator, the bearer channel of Sebeş power plant.
rig. 3. The old power plant building from ebeş.
Fig. 4. The old building of ebeş power plant.
Fig. 5. The barrage from Sebeş river.
Fig. 6. The dam.
Fig. 7. Dam 111 Sebeş' Arinii .
Fig. 8. The aqueduct.
Fig. 9. Sebeş seen bz painter Herman Mueselbach.
Hg. I. ceh iul generator al ll7inei 1: lec1ric' din c:-bes.
111 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Fig.2. Generatorul -;i cana lul de aduc tiun c al u?inci .
t
I
Fig.3. Cladirea vechii uzine electrice din Sebes.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 223
DORIN OVIDIU DAN
Fig.4. Imagine cu vechea clac.lire a u,inei electrice din Sebe,
Fig.5. Barajul J c:- pL' 1.tul, cbe,.
22-~ - - -- - -- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Fig.6. Stavilar.
Fig.7. Stavilar in Arinii ebesului.
225
DORIN OVIDIU DAN
Fig.8 . Apeductul suspendat.
Fig. 9. Raul Sd1L'" va1ut Ul! pictorul Hermann ku..,dbach.
226-------------------------------------
UN LUPTĂTOR PENTRU DESĂVÂRSIREA

'
UNITĂTII NATIONALE AROMÂNILOR,
' '
PREOTUL IOACHIM TOTOIANU DIN MICEŞTI
Radu Totoianu
Principalul obiectiv al liderilor politici români din Transilvania în cea de a

doua jumătate a secolului al XIX-iea, a fost autonomia politică. Acesta a fost şi
dezideratul Revoluţiei de la 1848. dnd au cerut tuturor românilor din Monarhia
Habsburgică să se unească într-un ,.ducat'' românesc avându-l în frunte pe
împăratul de la Viena ca Mare Duce. Înăbuşirea revoluţiei în 1849 şi impunerea
unui regim centralizat în următorul deceniu au spulberat aceste speranţe. dar ideea
autonomiei a rămas forţa de coeziune vitală în cercurile politice româneşti.
La începutul anilor ·60 succesul părea aproape. deoarece Cu11ea de la
Viena căuta ajutorul românilor şi slavilor pentru a contracara tendinţele centrifuge
ale maghiarilor. În acest scop. în Transilvania, Curtea de la Viena a permis
convocarea Dietei cu o largă reprezentare românească. Împreună cu deputaţii saşi
şi profitând de boicotarea Dietei de către maghiari, s-a adoptat o legislaţie care
recunoştea egalitatea politică a românilor cu celelalte naţionalităţi şi acorda limbii
române un statut oficial alături de germană şi maghiară.
Începând însă cu 1865, curentele politice de la Viena îşi schimbă
orientarea, realizând consolidarea imperiului pe calea unei înţelegeri cu maghiarii
prin negocieri directe. Astfel se ajunge la compromisul dualist din 1867 prin care
cârmuirea monarhiei Habsburgice este împărţită între Austria şi Ungaria,
spulberând ideea de autonomie a romfmilor.
În acest context Legea Naţionalităţilor adoptată de Parlamentul Ungar la 5
decembrie 1868 s-a bucurat de puţină simpatie din partea majorităţii românilor.
Deşi specifica un număr de drepturi de care se vor bucura naţionalităţile
nemaghiare, nu conţinea nimic referitor la organizarea lor politică separată.
Lipsiţi de organizare politică şi slăbiţi de conflictul dintre aşa numiţii
pasivişti care se opuneau participării la noua ordine politică şi activişti care cereau
apărarea intereselor naţionale pe toate fronturile. românii nu puteau face mare lucru
în afară de înaintarea unor proteste, dintre care cel mai important a fost
Pronunciamentul, o declaraţie de principii prin care românii îşi reafirmau credinţa
faţă de cauza autonomiei Transilvaniei.
Românilor le lipsea o unitate de ţeluri şi organizarea capabilă să
mobilizeze opinia publică. Pentru a ameliora situaţia, fruntaşii din Transilvania şi
Ungaria, au constituit în 1881 Partidul Naţional RomPn, ca unic reprezentant
politic al tuturor românilor din Ungaria.
Deşi odată cu trecerea timpului, relaţiile dintre români şi guvernul ungar se
deteriorau, mulţi fruntaşi români continuau să creadă că maghiarii şi românii
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 227
RADU TOTOIANU
trebuiau să coopereze. sentiment alimentat de con\'ingerea că cele două popoare

erau ,.aliaţi naturali"" în lupta pentru supra\'ieţuire împotriva slavilor.
Actele administrative şi legislaţia diferitelor guverne ungare care s-au
succedat la putere, au spulberat treptat speranţele fruntaşilor politici români. Anul
1879, marchează un moment de cumpănă în relaţiile româno-maghiare.
Parlamentul ungar adoptând o lege conform căreia limba maghiară de\'enea
obligatorie în şcolile elementare confesionale româneşti ortodoxe şi unite. Aceasta
este prima dintr-o serie de legi menite să pună de acord educaţia naţionalităţilor
nemaghiare, cu ideea Ungariei ca stat naţional maghiar. Urmează şi alte legi
asemănătoare în I 891 şi I 893.
În aceste condiţii. fruntaşii P.N.R. adresează un protest împăratului Franz
Iosef. cunoscut sub denumirea de Memorandum 1 .
Acest moment este o manifestare clară a schimbării intervenite în gândirea
politică a liderilor români, care adoptă acum o nouă concepţie despre naţiune.
concepţie expusă pe larg într-o serie de lucrări publicate în anii "80 de Aurel C.
Popovici, şi care are la bază aspiraţia fiecărui popor de a se dezvolta în concordanţă
cu propriul său caracter distinct. Teoria lui Popovici îşi găseşte expresia deplină în
Memorandum, unde se pledează cu hotărâre pentru autonomia românească în
cadrul monarhiei habsburgice.
Memorandumul s-a terminat cu un fiasco. guvernul ungar aducând în 1894
în faţa instanţei, Comitetul Executiv al P.N.R .. Acuzaţi de agitaţie contra siguranţei
statului, majoritatea membrilor au fost condamnaţi la închisoare.
După anii de criză care au urmat procesului Memorandumului. P.N.R.
convoacă Conferinţa Naţională din I O ianuarie 1905 de la Sibiu. Datorită unei
conduceri mai tinere, P.N.R. a abandonat atitudinea pasivă şi începând de la
această dată şi până la Primul Război Mondial, a jucat un rol activ în alegeri şi în
viaţa politică parlamentară 2 •
În aceste condiţii era nevoie de o pătură de intelectuali care să aibă
deprinderi politice, să încurajeze şi să trezească masele, categorie socială foarte
fragilă la acea dată în Transilvania. Lipsa ei este remarcată şi de Iuliu Maniu care
în unul din discursurile sale spunea: ., ... erau vremuri grele. Neamul românesc era
în plină desorientere în luptele electorale. Erau foarte mulţi ţărani români. cari
întrebau: < avem noi dreptul să alegem deputaţi români ? > Atât de mult era lipsit
poporul român de îndeletnicirile drepturilor cetăţeneşti·~ ... N-aveam în vremurile
mai vechi advocaţi, n-aveam medici, n-aveam ingineri, aveam doar o falangă
demnă de preoţi, vrednici luptători. Ei erau intelectualii noştrii. Întreaga luptă de
desrobire a neamului românesc s-a dat sub semnul crucii""'.
1
K. Hitchins, Româ11ia 1866 - 19-17. Editura I lumanitas. Bucureşti. 19%. p.223 - 229.
1
ldl'/11., DesăiofirJirea Naţi1111ii RomtÎ11e în ""'"' Istoria Româ11iei. Editura Enciclopedic.}. Bucureşti.
1998, p.408.
J Î11c/1im,rea ,le ICI MiceJti j.AlbCI. Disc11r.ml llli J11/i11 Ma11i11 în Rom1i11it1 .\'m11i. Ziar pl1h11c
independent.. Cluj .anul V. nr. I02. \'incri 10 scptcmhric 19~7. p. I.
~ /IJidem., p..l
228----------------------------
La nivel local. în sate şi târguri. preoţii au fost factori indispensabili P.N.R.

Ei făceau pa11e din comitetele executive. însufleţeau discuţiile la întrunirile
generale ale electorilor şi tot ei îşi foloseau prestigiul spiritual în cadrul comunităţii
pentru a câştiga susţinerea pentru politica partidului:;.
Un astfel de preot luptător pentru idealurile naţionale ale românilor
transilvăneni. a fost Ioachim Totoianu ( 1874-1919) din Miceşti. Fiul preotului unit
din localitate. Georgiu Totoianu şi al Anei (născută Dăianu). după studii teologice
la Blaj îmbracă haina preoţească şi conform unui privilegiu oferit familiei sale, la
cererea comunităţii din Miceşti de către episcopul de Blaj Alexandru Sterca-
Şuluţiu. la 27 aprilie 18556, ajunge preot în satul natal.
Profund ataşat cauzei românilor ardeleni s-a angajat cu toată dăruirea în
lupta de emancipare a acestora, devenind unul din principalii lideri P.N.R. din
regiune 7 . În această calitate îl găsim la sus-menţionata conferinţă de la Sibiu ca
reprezentant al cercului electoral lghiu. printre delegaţii care reprezentau comitatul
Alba de Jos li_
În şedinţa de a doua zi. 11 ianuarie 1905. comitetul nou ales al P.N.R. îl
desemnează candidat din partea cerculuilui !ghiului pe Alexandru Vaida-Voevod,
medic din Olpert-De{ Cercul !ghiului se întindea de la Sântimbru pe Mureş, până
în sus pe valea Ampoiului, peste Dealu Mare-Abrud şi Câmpeni până la Sohodol şi
în jos pe valea Arieşului, cuprinzând şi comuna Muşca 10.
Totoianu a fost principalul organizator al campaniei electorale a lui Vaida-
Voevod, convocând în satele cercului întâlniri electorale şi însoţindu-l pretutindeni
pe candidat. Dar să-l lăsăm pe Alexandru Vaida-Voevod să relateze:
,.În mod firesc s-au dezvoltat după intrarea în activitate, tipul caselor
ospitaliere politic. Capii familiilor acestor case, aproape în fiecare caz, îndeplineau
şi rolul de conducători politici ai P.N.R. în cercul lor. Prima ţin să o citez pe a
preotului Ioachim Totoianu din Chişfălău . Bărbat tânăr şi viguros, însufleţit
11
veşnic de bună dispoziţie, s-a pus la dispoziţia P.N.R., din momentul când în
ianuarie 1905, partidul a hotărât participarea activă la alegerile pentru Cameră. I.
Totoianu se bucura de simpatia şi respectul ţăranilor din satul său, şi din întreg
judeţul. De asemenea la intelectualii fără deosebire de limbă şi lege ... În ianuarie
1905, prezentându-mă pentru alegerile parlamentare, am fost primit cu toată
dragostea de întreaga familie Totoianu. Campania de propagandă am făcut-o
împreună cu Totoianu, ţinând adunări din sat în sat, pe valea Mureşului şi a
5
K. Hitchins. Afirmarea naţiunii: mişcarea 1wţiona/ci romfÎneascci din Transilvania 1860//914,
Editura Enciclopedică. Bucureşti. 2000. p. I 02.
r, St. Nicola. Tr. l'ătrf1şcanu. Monografia satului Miceşti ( Alba). Alha Iulia 1998 , p. 57 - 58.
7
P. Pcculea, CfÎteva am,inunte privind familiile Dciianu - Totoiamt - Peculea· în Mo11ografia
.mtului Miceşti (Alba), p. 74.
x N. Josar.. Contribuţii ,tocumelltare privind activitatea PNR din Transilvania În primii ani ai
secolului al XX - /ea (/901 - 1905) în Apulum, XII, I 975, p.468.
9
St. Nicola. Tr. Pătrăşcanu. op. cit., p. 59.
10
Al. Vai<la - Voevo<l, Memorii, Editura Dacia, Cluj - Napoca, 1994, p.154.
11
Denumirea românizată a maghiarului Kissfalud (Satul Mic). Miceşti <lupă unire, astăzi cartier al
municipiului Alha Julia.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 229
RADU TDTDIANU
Ampoiului, până la Zlatna şi vizitând preoţii şi pe alegătorii fruntaşi. Eu eram

candidatul necunoscut, dar omenia cu care fu pretutindeni primit Totoianu îmi
asigura încrederea oamenilor 1::: ••• La Ighiu fiind pretură. ne-am dm la prirnpretorul
Csuka. Acesta ne-a poftit în locuinţa lui particulară. în mijlocul numeroşilor săi
copii (din două căsătorii). Doamna a intrat numaidecât cu fata de serviciu. care
conform obiceiului pământului aducea vinul şi paharele pe tavă. Astfel orice
rigiditate dispăru, făcând loc unei ambienţe intime. în acest mediu unguresc şi
oficial. Totoianu ridică paharul şi ciocnirăm pentru reuşita noastră. la care Csuka
. ~.. I,
zise < pentru a noastra >... ·.
Campania electorală nu a fost lipsită nici de momente de destindere cu
peripeţii pe măsură. Astfel Alexandru Vaida Voevod relatează: ..... În căldurile
caniculare de vară, însoţit de distinsul meu amic Ioachim Totoianu. preot din
Chişfălău, vizitam pe alegătorii fruntaşi din satele mocăneşti şi ţopeşti de pe valea
Ampoiului. Un vrednic fruntaş ne primi cu multă dragoste şi ne spuse că are sticle
de bere, slobozite în fântână, oferindu-ne numaidecât câteva pahare. Vesel. ca
întotdeauna. Totoianu primi cu multă bucurie, pe când. stăpânul casei grăbindu-se
la fântână, eu nu mai avui vreme să adaug ceva. Reîntors cu sticlele de bere.
povestindu-ne întruna despre cele petrecute în sat. la alegeri şi de atunci încoace -
căuta pahare - scuzându-se că nevastă-sa nu e acasă. În fine. pe un blidar. găsi trei
pahare şi cu un ştergar curat, se trudea să le şteargă. Dar cărţile de vizită, depuse de
roiul de muşte cu asiduitate, rezistau oricât încerca ospitalierul nostru amfitrion să
le înmoaie, aburindu-le din gură. Atunci îşi luă refugiul. udând punctele negre cu
scuipat şi continuă să le frece zdravăn, până ce reuşi să lustruiască primulpahar.
Apoi se apucă de al doilea. Eu , folosind experienţa şi timpul. spusei perfid că
berea răcoritoare oricât m-ar ademeni, regret să fiu silit a renunţa la plăcere, în
urma suferinţei ce mi-o face vechea mea boală de stomac. Prietenul însă, care
ceruse berea şi se arătase încântat că fusese scoasă rece din fântână. ne putând
refuza, ciocni paharul cu gazda şi-l goli cu eroismul datorat faţă de oferta
ospitalieră. Plecând mai departe, am râs ambii de acest incident electoral. care ne-a
învăţat să nu mai cerem de băut la case unde nevasta era absentă ... ~ "
1
Efortul depus de cei doi nu a fost zadarnic, în 1906 la Ighiu. Al. Vaida
Voevod obţinând un răsunător succes, cu o majoritate de 160 voturt'.
La alegerile din 191 O, Al. Vaida Voevod candidează din partea cercurilor
electorale ale )ghiului şi Arpaşulut'. Şi cu acest prilej Totoianu îşi aduce aportul la
organizarea alegerilor care însă din nefericire au fost fraudate Vaida Voievod
pierzând în favoarea contracandidatului său Szas Pali. O descriere amănunţită a
12
Alexandru Yaida -Voevod, op. dl., p.153.
13
lhidt'm, p. 154.
1
~ lhidnn, p. 170.
N. Josan, Ju,leţul Alba - pre:.en{ă ,le prim rll11g i11 luptll pe111ru libertllle şi 1111illlte 11uţio11ală
15
(1849- 1914) în °"-Alha Julia 2000, Alba Iulia, 1975, p. 334.

lh Alexandru Yaida -Yoevod. op. cit., p.167.
230-----------------------------
evenimentelor este făcută de un autor care a vrui să rămână anonim 17 şi care a

participat la evenimente din 3 I mai şi I iunie 191 O de la Şard şi !ghiu. Acesta
vorbeşte de o marc întrunire a susţinătorilor lui Alexandru Vaida Voevod care ar fi
trebuit să aibă loc în data de 31 mai 191 O la Şard. dar ..... Stăpânirea îngrădise
Şardul cu gard viu de gendarmi şi soldaţi. că nu era modru să străbată
acolo ... Harnicul advocat din Alba - Iulia. Dr. Ioan Pop. a alergat la !ghiu şi a putut
îndupleca pe fisolgăbirăul. să lase pe oameni a se adăposti şi în Şard. Mulţi însă şi
până atunci se duseră la Chişfălău. de uncie nu s-au reântors la Şard până în ziua
alegerii ... Eram mulţi, aproape la 300 crescuse numărul nostru. a celor adăpostiţi la
harnicii Chişfăleni. în fruntea cărora sta bunul român, părintele Ioachim Totoianu.
Curtea cea mare a acestui harnic preot, sămăna mai mult a unui loagăr ele pe
18
vremile de frumoasă aducere aminte. când român vînzător de neam nu să afla ... " .
După descrierea amănunţită a piedicilor puse ele autorităţi alegătorilor români se
descriu evenimentele legate de votarea candidaţilor: .. Era la 8 ceasuri 40 minute
dimineaţa. Preşedintele se arătă în uşa localului de alegere ... Mă apropiu de el şi-l
întreb: Domnule spune-mi cine-s candidaţii ele deputat al cercului? Nu vrea să mă
învrednicească la moment de răspunsul lui. deci st[1 puţin pe gânduri, apoi cam aşa
peste umăr îmi spune: ştii d-ta, Szas şi Vaida. dar pânâ la 9 mai pot fi şi alţii ... Eu
nu mă mişc din loc cu toate că-s împins în laturi, vreau să ştiu ce se pregăteşte. De
pe faţa bărbatului de încredere Dr. Laurenţiu Pop, care sta lîngă fereastră, cunosc
că nu-i bine. Părintele Totoianu să iveşte din cînd în cînd la uşe. văd că e mânios.
Ca să vorbească cu noi cei de afară e oprit. În sfirşit nu se mai poate stăpîni,
deschide uşa şi-mi spune „ 5'ii ştii, câ Doctor Alexandru Vaida e al nostru, ai
inţeles?" - ,,Am înţeles!'·, răspund - şi plec în grabă la tabăra noastră, unde spun
alegătorilor, că Domnii au mai candidat pe un Alex. Vaida, care să zice că ar fi din
Budapesta, dar în faptă nici nu-i în lume! Şi aceasta, numai pentru ca să se
împărţească voturile noastre între Dr. Al. Vaida şi Alex. Vaida. Dară toţi să punem
înaintea numelui candidatului şi titula de Doctor, altcum voturile ni-să împart, şi
candidatul nostru cade!
Părintele Totoianu, ne-fiind sigur că eu l-am putut înţelege, a mai spus acest
lucru şi dlui Pompiliu Piso, pentru care îndrăzneală era acuşi să fie dat afară din
casa de votare" 1'1• În felul acesta i-au fost furate voturi lui Vaida- Voevod în
alegerile de la I iulie 191 O de la Ighiu. pe baza mărturiilor părintelui Ioachim
Totoianu ştim că numărul voturilor furate a fost de 24 • însă Vaida- Voevod a fost
20
ales deputat din partea cercului electoral al Arpaşului.

Un rol important a jucat Ioachim Totoianu şi în pregătirea manifestărilor de
la I Decembrie 1918. În procesul verbal încheiat în şedinţa plenară a Consiliului
17
En:nimcntclc sunt redactate sub forma unei broşuri de 56 pagini intitulată Lupta 11oastffi de la
/ghiu, î11 1 ht11ie 1910. Lucrnrea a fost tipărită la .. Tipografia Nouă··_ Orăştie făr:'! a se preciza
autorul.editura sau anul apari\iei. Ea poate fi consultam la Muzeul Municipal ..Ioan Raica" Sebeş.
unde se găseşte imcntariat[1 în fondul bibliotecii documentare la nr. inv. 4056.
JK Ibidem .. p.12.
11
' Ibidem, p. 25-27.
211
Ibidem .. p. 30.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 231
HAUU I U I UIANU
Naţional Român din Blaj. întrunit la 11 noiembrie 1918. Ioachim Totoianu din
pa11ea cercului !ghiului. este ales ca membru în Consiliul Naţional Român din
comitalul Alba lnferioară2 1 •
În general conducătorii P.N.R de la toate nivelele proveneau mai cu seamă
din rândul persoanelor ferite de presiuni oficiale. Din această categorie făceau parte
liber profesioniştii, în primul rând avocaţii. urmaţi de indivizii cu afaceri proprii şi
proprietarii de pământuri mari şi mijlocii. Învăţătorii şi preoţii erau şi ei liberi
profesionişti. dar începând cu deceniul nouă al secolului al XIX- lea au fost s'upuşi
tot mai mult intimidărilor de tot felul din partea guvernului, însă ei au rămas în
general fideli cauzei naţionale 22 .
De aceste acţiuni de intimidare nu scapă nici Totoianu. Odată cu
intensificarea persecutării fruntaşilor politici români de către autorităţile timpului.
stă ascuns în cursul lunii noiembrie într-o gheţărie. unde contactează o boală care-l
va răpune după numai 4 luni 2'.
De participarea lui Totoianu la mobilizarea oamenilor pentru manifestările
de la I Decembrie 1918, îşi aminteşte Iuliu Maniu: ..... Ioachim Totoianu, alături de
dr. Ioan Pop, Fr. Boţan şi alţii a adunat cu multă osteneală cetele de ţărani de pe
aceste plaiuri. Îmi aduc aminte de figura lui impunătoare. apărând în fruntea
falnicelor cete de Moţi care se scurgeau spre cetatea Alba-Iuliei. Nu se vedea pe
faţa lui oboseala nopţilor nedormite, pentru că ea radia de fericirea sufletească a
praznicului aşteptat ... " 24 .
Un alt martor ocular, Dr. Traian Mârza ( 1911 - 1992) avocat în Alba Iulia,
copil fiind a pa11icipat la Marea Adunare Naţională. şi descrie în memoriile sale
redactate sub titlul Însemnări, o scenă din timpul evenimentelor al cărei protagonist
a fost preotul Ioachim Totoianu: " ... Mi-a rămas în minte imaginea unui preot
destul de tânăr, care ţinea un steag tricolor în mână şi vorbea mulţimii cu o voce de
tunet. Avea capul descoperit şi era numai într-o vestă neagră şi cămaşă albă. Mai
târziu, am auzit că era preotul Ioachim Totoian din satul Miceşti, care s-a
înbolnăvit şi a murit în cursul anului 1919" 25 .
A fost delegat oficial al Comitatului Alba Inferioară la Marea Adunare
Naţională de la Alba lulia . La îndemnul şi sub conducerea sa. numai din Miceşti
26
au participat peste 350 de locuitori 27 . Soţia sa Ana, este alături de el ca delegat de

drept a Reuniunii de Înmormântare din Miceşti 211 •
21
V. Lascu. M. Ştirban. Cmuiliul Nario11a/ Româ11 tfi11 Blaj. \'Ol. I. Editura Dacia. Cluj - Napol'a.
1978, p. 46.
22
K. Hitchins. Afirmarea llll(itmii . ... p. Im.
'1 .
•· P. Peculea. op. cit.. p. 75.
'~ .
• lllc/1i11area ... , p. 3.
2
~ I. Mflrza, De la Galti11 la Alba fli/ia în Maga:.i11 Istoric. anul XXXII. scria noui'I. nr. 12 (381 ).
decembrie 1998, p. 20.
r, N. Josan. Gh. Flcşcr. Ana Dumitrean. Om,re11i şi fapte di11 trecut11/ j11de(11/11i Alba in memoria
2
urmaşilor. Alba Iulia. 19%. p. 277.

27
Şt. Pascu. N. Josan. Marturii i11etlite prfritoare la partidparea mllselor la Marea Adunare
Na(io11tl/t, tle la Alba Julia, di11 1 Decembrie 1918, în Ap11/11111, XXV. Alba Iulia. 1989, p. 489.
H N. Josan. Gh. Flcşer. Ana Dumitrean. op. cit.. p. 278.
2
232--------------------------------
lntors de la manifestările Marii Uniri. sub imperiul emoţiilor prilejuite de

momentele trăite, îi spune soţiei sale: .. Ana dragă. acum eu pentru ce mai lupt?'' 2'J_
Nu a apucat să-şi găsească altă cauză pentru care să lupte deoarece moare câteva
luni mai târziu, în martie 1919.
Urmaşii săi i-au respectat memoria, iar 18 ani mai târziu, în 8 septembrie
1937. cu prilejul unei mari manifestaţii care a reunit mii de ţărani şi intelectuali din
judeţul Alba în frunte cu Iuliu Maniu. reprezentanţii Partidului Naţional Tărănesc
din Alba. dezvelesc o placă comemorativă cu următorul text:
„ SE AŞEAZĂ ACEASTĂ PLACĂ ÎN
VEŞNICA AMINTIRE A PREOTULUI
IOACHIM TOTOIANU
LUPTĂTOR NEOBOSIT ŞI MULT
JERTFELNIC PENTRU BINELE
NEAMULUI NOSTRU. 8 SEPTEMBRIE
l 937~ DREPT RECUNOŞTINŢĂ DIN
PARTEA P.N.T. DIN ALBA ,.,o
Cu acest prilej în discursul rostit, Iuliu Maniu creioneaza 111 cuvinte
emoţionante portretul celui care a fost Ioachim Totoianu subliniind dăruirea cu care
s-a dedicat cauzei: " L-am văzut în zile triste şi în zile voioase, cheltuind fără
precupeţire şi muncă şi avere. A venit ziua istorică. când Românii au ajuns stăpâni
în ţara lor. Puteam să-i dăm orice ar fi dorit. N-a cerut niciodată nimic, nici pentru
sine. nici pentru ai săi ... Am fost prezidentul Consiliului Dirigent. L-am întâlnit
adeseori şi la Alba-Iulia şi la Sibiu. niciodată n-a venit să ceară nimic. Totdeauna
11
se arăta fericit de praznicul isbândei naţionale ".
Acest moment înălţător de cinstire a memoriei luptătorului pentru unire
Ioachim Totoianu a fost umbrit de evenimentele care au urmat instaurării regimului
comunist în România. În luna mai 1952, urmaşii preotului Ioachim Totoianu au
fost somaţi ca în termen de 24 de ore să părăsească Miceştiul. După plecarea lor,
sub presiunea agitatorilor, câţiva consăteni de-ai preotului, pe care chiar el îi
botezase, au intrat şi i-au devastat casa iar apoi i-au distrus mormântul' 2 aflat în
faţa bisericii, peste drum, într-un loc îngrădit, special amenajat. Urmaşii săi au
suferit repercursiuni în timpul dictaturii comuniste, unii dintre ei bucurându-se de
,,tratamente speciale" cu domiciliu forţat, detenţie şi muncă silnică''.
29
P. Peculea. op.cit.,p.75.
111 ~ ,
· Inc/1111area .. . , p. I.
11
Ibidem, p.3.
12
P. Pcculca, op.cit., p. 80.
D În general. liderii generaţiei Marii Uniri care nu au murit înainte de 1945. au suferit în perioada
comunistă datorită activi-lăţii politice pc care au desfăşurat-o în slujha neamului. Preoteas,: Ana
Totoianu moare în 1966 cu domiciliul forţat în Blaj. Din cealaltă ramură a familiei. Pompiliu
Pcculca. doctor în drept. moare tot la Blaj cu domiciliu forţat şi lipsit de pensie pentru că deţinuse
runctii de conducere în timpul regimului „hurghezo - moşicrcs1:··. Fiul său execută 12 ani de muncă
silnic[}. Situa\ia nu este singulară. similitudini înregistrându-se şi în alte pflrţi (ex: pentru cazul
Sebeşului vezi: N. Dănilă. Sebeşul şi Marea Unire. Sebeş. 2003. p.16).
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 233
KAUU I U I UIANU
Ein Kampfer fiir die Vervollstandingung der nationalen Einheit der Rumanen,
Pfarrer Ioachim Totoianu aus Miceşti.
K11r::, ::usamml'ngefassr
Dcr gege1111·iirrige Arrikel analysierr clie polirische Tiirigkeir des griechisch

- karholischen Gcisrlichen Ioachim Toroianu aus Miceşti.
Angeschlossen der narionalen Ursiichlichkeir cler Rumiiaus Sichenhurgcn.
hereiligte er sich an der Mehrheit cler 1t·ichtigstern Ereignisse der
Narionalkampfes, anfangs des XX Jahrhundert. Er War ciner der wichrigsten
Vcrtreter cler Rumânischcn Nationalen Partei ( P. N. R.) îm Komirat Karlshurg
(A/ha Inferioarei). În dieser Eigenschaft nimt er in Hermanstadt (Sihiu) am IO
}anuar /905 an der Parteik011f'ere11::. teii. c111 we/cher die R11111ănische Narionale
?artei aul ihre Untârigkeitspolitik \'eryichtete und ah dem Tag eine politische
O/fensi,·e antrirt.
Aul lokaler Ebene beteiligte er sich in der Wahlkampagne an Seire cler
Kandidaten der Rwnânischen Natio11a/e11 ?artei 11111 die rumănische Be\·âlkemng
_fi'ir die polirischen Ereignisse \'om De::.emher /9/8 \'Or::.uhereien. Ve,.folgr \'Oli den
damaligen Behiirden. versteckre er sich in einem Eiskeller. 11·0 er erkrankre. Srarh
vier Mona te spâter, im Mă /9 /9.
/937 11·1mle an seinem Haus in mice;ri in Gegemrnrt des Iuliu Maniu eine
Gedenktafel enthiillt. Nach der Einrichtung der Kommunistischen Regieru11g.~(or111
in Rumănien, verrnchte man //111 ::.u vergessen. Sein Crab 11·urde ::.erh.\•f<·irr. se111e
Familie ve1.folgt 1111d sein Vermiigen wurde beschlagnahmt.
234------------------------------
I
, I
..
'i
-1
l,
·'
..--- - -··· ""1't~i~lţ
',1:··
~:.., ...
G!UG\lf.'1'1E/W/i ,
Fig. 1. Preotu l Ioachi m Totoianu Fig. 2. Preotul Ioachim Totoianu

în 1895 în 191 7
Fig . 3. Iuliu Maniu în mijl ocul fa miliei preotului

la Mi ceşt i în 8 septembie 1937
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -- - - - - - 235
ARTĂ - ETNOGRAFIE - MONUMENTE
ICOANE DE LAZ DIN PATRIMONIUL BISERICII „ADORMIREA MAICII

DOMNULUI" - CĂRPINIŞ, COM. GÂRBOVA (JUD. ALBA)
Ioana Rustoiu
Biserica monument istoric .. Adormirea Maicii Domnului'" din Cărpiniş (com.

Gârbova, jud. Alba) adăposteşte valoroase obiecte de patrimoniu. Alături de
icoanele zugravului săliştean Vasile Muntean. pictate între 1790-1811 se păstrează
1
şase icoane lucrate de zugravi din centrul Laz (jud. Alba). cinci pe lemn şi una pe
2
sticlă .
Icoanele identificate în biserica din Cărpiniş abordeazâ teme mai rar utilizate
de zugravii Lazului - ne referim la ,.Naşterea lui Ioan Botezatorul'" ... Arhidiaconul
Ştefan" ori la .. Apostolul Andrei"'. toate pictate pe lemn. Nici una dintre icoane nu
este semnată. patru sunt datate, iar trei au pe capacul de lemn însemnarea numelui
comanditarului sau al donatorului.
I.Naşterea Sfântului Ioan Botczatorul (43 x 36 cm) icoană pc lemn (fig. I)
Scena se desfăşoară într-un fundal arhitectonic marcat de siluetele a două
biserici, plasate la partea superioară a icoanei. Elisabeta este aşezata pe un pat.
sprijinită pe perne, cu braţele deschise pentru a-l primi pe Ioan. Pruncul. înfăşat în
scutecel alb, este adus mamei de către o tânără fată. În colţul din stânga jos.
încadrat de o arcadă, în picioare, este reprezentat Zaharia, tatăl lui Ioan, pe cap cu
mitră şi aureolă. În mâini ţine tăbliţa pe care scrie ..Ioan să-i fie numele". Potrivit
cărţii de pictură a lui Dionisie din Fuma, scena naşterii ,.cinstitului
Înaintemergător" cuprinde o ,.casă şi Elisabeta zăcând pe un pat în plapumă şi
înaintea ei o fată o apără cu apărătoarea: şi alte fete intră pe uşa casei. ţinând în
mâini bucate şi le aduc înaintea ei. Şi. aproape lângă ea, alte fete scaldă pruncul
într-un lighean. Şi Zaharia, şezând în jeţ lângă masă, scrie pe tăbliţă: <Ioan este
numele lui>" 1 . În cazul icoanei noaste, scena a fost simplificată de zugrav. din
punctul de vedere al personajelor, dar fără a se îndepărta prea mult de cuvintele
Evangheliei (Luca, 1, 57-65).
Cromatica este redusă. Toate contururile au fost realizate de iconar cu maro
roşcat, negrul a fost folosit doar la aureole şi la redarea ochilor. Veşmintele au fost
colorate în roşu, iar în alb, bisericile din fundal. S-a folosit de asemenea albastrul
pentru fond şi verdele ca soclu al icoanei. Flori albe, perlate acoperă veşmintele
1
Hârdalcîu 1981, 402, 4/0; Porn111h 1998, 71.
~ G.M. Hărdălău mcntioncazâ alte obiecte din patrimoniul bisericii onodoxc din Cărpiniş: o cruce pc
lemn apar\inănd lui Simion Poicnaru din Laz, de la 1835 (se păstrează încă în pronaosul bisericii), o
icoană pc sticlă reprezentând „Sfânta Treime" lucrată de Constantin Roghină „zugrav - maistâr din
Sălişte"" la 1851. o .. Tăiere a capului Sfântului Ioan"". atribuita aceluiaşi zugrav şi o icoana pc lemn
aparţinând lui Simion Bordian ( Harda/âu, 1981. 402).
' Dionisie din Fuma 2000, 168.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 237
IOANA RUSTOIU
personajelor. iar pe „covorul'· verde din camera Elisabetei apare un motiv

geometric. doua şiruri de perle legate cu un şnuruleţ alb. Inscripţii cu litere chirilice
mari, albe întâlnim doar la denumirea scenei. Rama este frumos lucratâ, vopsitâ în
trei culori, cu binecunoscutul brânei, caracteristic icoanelor de Laz.
Deşi destul de rar, tema s-a pictat la Laz şi pe sticlă. Icoane cu această temă
6
îi sunt atribuite lui Ilie Poienaru·\ lui Pavel Zamfir5 şi lui Ilie li Poienaru . Icoana
bisericii din Cărpiniş se află într-o stare relativ bună de conservare. Nu este datată,
nici semnată. dar modul de redare al chipurilor personajelor şi motivele folosite ca
element de decor o pot atribui lui Pavel Zamfir şi sfârşitului de secol al XIX-iea.
Arhidiaconul Ştefan (33 x 25cm.) icoană pe lemn (fig.2)
Întâiul dintre mucenici este reprezentat în picioare, încadrat de o arcadă
susţinută de două coloane. În veşminte arhiereşti, cu stihar, omofor şi felon, cu
părul lung ce îi cade pe umeri, tânărul arhidiacon ţine în mâna dreaptâ o cădelniţă,
iar stânga şi-o sprijinâ pe omofor. Reprezentarea chipului arhidiaconului s-a făcut
conform Erminiei 7 . Interesant este atributul ce-l însoţeşte pe sfânt - cădelniţa.
Dionisie din Fuma recomanda pictarea acestuia în biserică, lângă Petru, ţinând în
mâini un orar şi un bolovan~. Datorită rolului pe care îl avea în îndeplinirea
serviciului religios, zugravul îi asociază însă lui Ştefan cădelniţa.
Cromatica este şi aici redusă la alb, roşu, verde, albastru. Inscripţia ce
denumeşte personajul reprezentat apare la partea superioară a icoanei. cu litere
chirilice, mari albe. Rama este simplâ. vopsită în două culori.
Piesa nu este datată, nici semnată. Pe spatele icoanei apare o inscripţie scrisă
cu cerneală neagră, cu litere latine: "Această !.fântii iccona sau plcîtitu de rob l(ui)
Dumnezeu Ştefan Criiciun şi au deruit-o sfintei bisereci ca siifie pomana lui şi la
toiu neamu. Ciirpinişu În 2 7 Decembre (})871 ". Cel care a dâruit icoana poartă
numele sfântului reprezentat. Nu întâmplătoare este şi ziua în care acesta face
donaţia către biserica din Cărpiniş - la 27 decembrie se prăznuieşte Sfântul Întâiul
Mucenic şi Arhidiacon Ştefan. Ştefan Crăciun a fost şi comanditarul. nu doar
donatorul ei. În 1871. icoana a intrat in patrimoniul bisericii dar, probabil că ea a să
fi fost realizată atunci sau ceva mai devreme. În pictura pe sticlă nu a fost
identificată reprezentarea acestei teme.
9
3.Apostolul Andrei (43 x 39,5cm ), icoană pe lemn, datatâ 1894 (fig.3)

Sfântul Apostol Andrei este reprezentat bust, îmbrăcat în haine arhiereşti,
bătrân. cu părul lung şi barbă despărtită în două părţi: ţine în mâna dreaptă
Evanghelia, iar cu stânga binecuvântează. Reprezentarea fratelui lui Petru se
apropie de cerinţele Erminiei: .. bătrân, cu părul încârlionţat. cu barba despicată în
4
Hârdiihî11 /Wi6, 37(>. _fi~.2.
1
lllîrdâlâ11 /Wi6, 3li0.
0
Hopâr11•w1 I 99li. 6U-I.
7
Dionisil' din Fttma 2000, I 53: .. t,îmir, {cinî harhii''.
~ /Jionisil! dtn Fttrna 2000, 2 I 6. Ftlll(';iile lttw·RiCI! ale diaconilor s11111 11111/t mai rl!duse. rolul lor
principal .fiind roJtirt'{I 1·ctmilor în mijlornl bisericii (Stoim1 /99-1,liO). De aceea Ştl!jan trebuie
rl!pre:l!lllal inso(it de t//1 orar. iar pelllrn că a_{c,st 11cis cu pi1·tre Je nrt'i (Stoic111 /99-l.26VJ. lui i se
a.rncia:ti ca atribut şi holm·,11111/.
Y cd p11(i11 dl!ot·amdt.JttÎ; /-11înlâlâ11 /<)86. 382.
238--------------------------------
10
fouă părţi. ţinând în mana o cruce şi o hârtie întâşurata.·· Zugravul a reuşit să
·edea chipului de ascet al celui ce a pus trupul lui Ioan Botezatorul în mormânt, o
figură expresivă. datorită ochilor mari. Mai puţin reuşite sunt însă mf1inile - mâna
:are binecuvântează este mult mai mare, comparativ cu mfma. care ţine cartea.
Degetul sprijinit pe Evanghelie este şi el disproporţionat.
Pe fondul albastru al icoanei. culoarea este destul de săracă: roşu şi ,erde la
veşminte. roşu-vişiniu la conturarea feţei, auriu la aureolă. negru. alb. Rama
simplă. este vopsită în două colori. roşu şi negru. Icoana se afla într-o stare slaba de
conservare. stratul pictural fiind afectat pe unele porţiuni. Denumirea temei apare
la partea superioară a icoanei. cu litere chirilice mari, albe - .. Apostol Andrciu". La
partea inferioară. de o parte şi de alta a sfântului este menţionată data pictării.
1894.
Apostolii au mai fost reprezentaţi la Laz. în icoane pe lemn, de către Toma
Poienaru 11 , iar Apostolul Toma. Petru şi Pavel au fost zugrăviţi şi pe dosul sticlei 1 •
2
Modul de realizare şi tipul cifrei folosita la datare. atribuie icoana lui Pavel Zamfir.
4.Sfântul Haralambie (45 x 37cm), icoană pe lemn, 1898 (fig.4)
Episcopul Magnezici este reprezentat aşezat pe un tron cu spătar scurt.
bătrân, cu barbă lungă. ascuţită ' şi aureola aurie: cu mâna dreapta binecuvântează.
1
iar în stânga ţine Evanghelia deschisă. Este îmbrăcat în haine arhiereşti. cu stihar
verde, felon roşu brodat cu flori albe. perlate şi omofor. De mâna dreaptă are
legată, de un lanţ ciuma. reprezentata sub forma unui drac. cu coarne şi o coasă. La
colţurile superioare ale icoanei, pe fondul albastru sunt reprezentaţi bust. plutind pe
norişori Maica Domnului şi Iisus Christos. Un chenar de ruje roşii şi frunze verzi
pe fond alb, înconjoară icoana pe toate cele patru laturi. Corpul ciumei modelează
chenarul de ruje. O inscripţie cu litere chirilice mari, albe indică tema reprezentată :
,,Sf[ântul] Haralampie". Rama este vopsită în trei culori şi împodobita cu brânei.
Icoana se află într-o stare bună de conservare. Nu este semnată, doar datată
în colţul din stânga, jos - I 898. Pe capacul de lemn, cu litere chirilice negre,
groase, apare numele comanditarului: ,,Aceasrii icoanii sau plcîrir de Toma
Pliteia: 1898"
5. Sfântul Haralambie (48 x 37,Scm.) icoană pe lemn(fig5)
Este aceeaşi scenă, chiar dacă dimensiunile icoanei sunt puţin mai mari.
Diferenţele apar doar la detalii, dar sunt semnificative - felonul izbăvitorului de
ciumă este brodat cu flori perlate albe în ambele părţi, apoi la capetele tronului nu
mai apar crucile mici, albe, iar perna pe care este aşezat sfântul este mai îngustă.
Chipul sfântului este mai destins, iar barba este tratată mai neglijent. Maica
Domnului priveşte frontal şi arc un chip zâmbitor. Dacă în prima reprezentare a
sfântului mâna care ţine Evanghelia este redată mai aproape de forma anatomică. în
cea de a doua reprezentare mâna este mult mai mare. O inscripţie cu litere chirilice
10
Dionisie din F11rna 2000, /49.
11
fn / 866, pcntrn biserica din Reci 11. l liirda/ii11 I 986. 383: poate cii atunci Toma a trecut şi în satul
vecin. în Ciirpiniş pentru a-l picta pe arhidiaconul Ştefan
11
Hiirdiihîu /986. 383
13
.-lşa c11111 stahileşte Frminia pentrn i::.htfritornl de ciumei (Dionisie din Fuma 2000. 153).
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 239
IOANA RUSTOIU
mari. albe denumeşte personajul reprezentat: ~Tl â11t11I I Haralampie. Icoana este
datatâ la partea inferioară, lângă picioarele tronului - /898.
Rama icoanei este identică, vopsită în trei culori , cu brânei. Pe spatele ei
apare numele comanditarului, cu litere chirilice mari, groase, negre; .,Aceastii
icoincî sau ph7tit de Ana Bordeian: 1898"
Aceeaşi reprezentare a Sfântului Haralambie, înfăţişat în p1c10are sau
tronând. călcând în picioare ciuma , încadrat în partea superioară de Iisus şi de
Maica Domnului apare şi în icoanele pe sticlă pictate la Laz . Lui Pavel Zamfir i
14
se atribuie un Sfânt Haralambie pictat la 1874 şi un altul la 1903 ". Ştefan Meteş
1
menţionează o icoană cu aceastâ temâ zugrăvită la Laz, datată 1890 6, iar in

1
biserica din Laz se păstrează două exemplare nesemnate, nedatate.

O icoană cu această temă a fost identificată în biserica din Lancrăm.
Mucenicul Haralambie (28.2 x 19cm.) a fost pictat în tonuri de roşu si albastru
închis, datat 1865 şi semnat ,.Toma zugravu din Laz'' 17 • Deşi majoritatea
elementelor îl indică pe Pavel Zamfir 1xcaruia îi poate fi atribuită prima reprezentare
a Sfântului Haralambie descrisă de noi, la cea de a doua pare să-şi fi adus
contribuţia şi Ilie Poienaru.
6.Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril (49 x 45 cm) icoană pe sticlă (fig. 6)
Arhanghelii Mihail şi Gavril sunt reprezentaţi în picioare. pe aglomeraţii de
nori. Mihail, căpetenia îngerilor poartă veşminte de militar; în mâna dreapta ţine
sabia, iar în stânga globul cruciger. Gavril, în veşmânt sirian ţine în mâna stângă o
ramură înflorită. iar în dreapta are şi el un glob cruciger (deşi de obicei apar ţinând
împreună globul). Fondul icoanei este albastru deschis, potenţat datorită auriului,
verdelui şi albului utilizat la veşminte. Inscripţiile cu litere chirilice negre. care
denumesc personajele sunt dispuse în două cartuşe albe. Icoana se află într-o stare
slabă de conservare. Vopseaua s-a decojit pe porţiuni semnificative, iar o bucată de
la partea inferioară lipseşte. Sticla şi suportul pictural s-a menţinut doar datorită
capacului de lemn. Rama cu brânei a sporit cândva frumuseţea acestei piese.
Tema s-a pictat mult la Laz, cea mai veche reprezentare datând din 1813. o
19
icoană la care Savu Poienaru a folosit foiţă de aur • Tot Savu semnează şi datează
o icoană a Arhangheli lor Mihail şi Gavril în I 827 20 . Simion picta arhanghelii în
costume militare (tunici albe. platoşe din solzi aurii şi mantii roşii înnodate pe
umăr). ţinând în mână potirul. spada şi un medalion cu chipul lui Iisus. Tema a fost
preluată de Toma şi de Ilie Poienaru, precum şi de Pavel Zamfir. La icoanele
lucrate de Ilie, între cei doi arhangheli apare şi mucenicul Procopie, iar uneori o
plantă stilizată • În cazul icoanei din patrimoniul bisericii din Carpiniş nu apar
21
1
~ Himlâl<î11 1986, 377
11
/lopârlt'wr /998, 607.1'.q.
"' .\feteş I %-1. Î5l
17
Dwrrn /975, 9l!
IN 1·e::.i Hiirdiilii11 IWW, 63/-637.
19
HopârlL'CIII I 99-1, 520
~li lollt'JC/1 I 99-I, 38.
11
Hârtliilcî11 /986, 379.
240-------------------------------
elemente suplimentare de decor, dar cei doi sunt înveşmântaţi corect, aşa cum cere
şi Erminia: .. [Mihail] îmbrăcat ca ostaş al puterii, purtând sabie, [Gavril] în
veşmânt sirian, ca apostolii, dar alb. cu toiag ca semn al puterii sau crin alb'' În
22
lipsa unei semnături clare şi această icoană poate fi doar atribuită unui zugrav al
Lazului Feţele arhanghelilor realizate într-o gamă de rozuri care le dă un aspect
bucălat apar în icoanele lui Ilie Poienaru care este probabil, autorul icoanei noastre,
lucrată la sfârşitul sec. al XIX-iea.
În biserica din Cărpiniş nu am mai găsit alte icoane pe sticlă. Câteva rame,
care au sustinut cândva sticla ca suport pictural sunt păstrate într-un colţ al
naosului. Din parohia Carpiniş nu a intrat în colecţia Episcopiei Ortodoxe de Alba
- Iulia nici o icoană pe sticlă 2 -', dar în patrimoniul Muzeului din Sebeş se păstrează
o piesă deosebită donaţie din Cărpiniş, - ,,Iisus Învăţător'' semnată şi datată: Simion
Zugrav. Laz 1829" 2..i. În repertoriul zugravilor din secolele al XVIII-iea şi al XIX-
iea în judeţul Alba, doi zugravi din Laz sunt menţionaţi ca fiind activi în Cărpiniş:
Ilie Poienaru cu icoane datate 1887, 1889 25 şi Pavel Zamfir cu icoane datate 1894,
I 898 26 • Satul nu era atăt de îndepărtat de cuibul Poienarilor şi al ucenicilor acestora
şi poate icoanele lor să fi fost aici, în casele sătenilor, în număr mult mai mare.
22
Dionisie din Furna 2000. 30, .aşa apar arhanghelii din icoana semnata şi datata„ Ilie. La=. 1876"
păstratăîn 111irnl mu;:eu Maria Deac Poienaru din Laz ( Purcar 1997, 12&.q., jig.4.)
21
· Ye=i catalogul colec/iei centrului, la Jfopârtean 1998, 583-622.
24
Icoana a fost reprodusă de lrimie, Focşa 1968, 33, pi. 72. menţionată de Hărdălău 1982, 126:
asupra locului de provenientcî Purcar I 998,236 s.q.; nr. inv. I 869.
~ Hărdălău /98/,411.in 2003 nu am mai gâsit aceste icoane în bisericâ
2
2" Hiirdcîlău /981,412: probahil sunt icoanele pe le11111 gâsite de noi (fig.3,4,5)
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 241
IOANA RUSTOIU
Abrevieri bibliografice
Dionisie din Fuma 2000 - Dionisie din Fuma, Erminia pictllrii bi:::antine,
Bucureşti, Ed. Sophia, 2000.
Dancu 1975 - Iuliana Dancu. Dumitru Dancu, Pictura ţârâneascâ pe sticlă,
Bucureşti, Ed. Meridiane, I 975.
Focşa, Irimie 1968 -Marcela Focşa, Cornel Irimie Icoane pe sticlâ. Bucureşti, Ed.
Meridiane, 1968.
Hărdălău 1980 - Gelu Mihai Hărdălău, Pavel Zanfir Zugrav- reprezentant se
seamă al centrului Laz, în Apulum, nr. XVIII, 1980, p.632-637.
Hărdălău 1981 - Gelu Mihai Hărdălău, Zugrm·ii din secolele al XVIII-iea şi al
XIX-iea În judeţul Alba, în Apui 11111, nr.XIX. 1981, p.395-413.
Hărdălău 1982 - Gelu Mihai Hărdalău, Colecţia de icoane a muzeului din
Sebeş, în Îndrumător Pastoral, nr,VI, 1982, p.125-129.
Hărdălău 1982 - Gelu Mihai Hărdălău, Tematica icoanelor pe sticlă din centrul
Laz (jud. Alba), în Apulum,nr. XXIII, 1986, p.373-383.
Hopârtean 1994 - Doina Hopârtean, Catalogul colecf iei de icoane pe sticlă a
Episcopiei Ortodoxe Române de Alba-Iulia, în Apulum XXXI,
1994, p.505-528.
Hopârtean 1998 - Doina Hopârtean, Catalogul colecţiei de icoane pe sticlă a
Episcopiei Ortodoxe Române de Alba-Iulia (centrul La:), în
Apulum, XXXV, 1998, p.583-622.
Ionescu 1994 - Adrian Silvan Ionescu, Meşteri, teme iconografice şi o
analiză esteticii a picturii pe sticlă cu mUloacele criticii de artă,
în Revista Muzeelor, nr. I, 1994, p.35-55.
Meteş 1964 - Ştefan Meteş, Zugravii şi icoanele pe hârtie (xilogravuri -
stampe) şi sticlii din Transilvania, în Biserica Ortodoxă.
Română., nr.7-8, 1964,p.730-774.
Porumb 1998, Marius Porumb, Dicţionar de pictură veche românească din
Transilvania (secolele XIII - XVIII), Bucureşti, Ed. Academiei
Române, 1998.
Purcar 1997 - Ioana Purcar, Icoane pe sticltÎ datate ( 1830-1901) din colec/ia
Poienaru, în Buletinul Cercurilor Ştiinf ifice Studen/eşti, nr.3,
1997, p.125-130.
Purcar 1998 - Ioana Purcar, Icoane pe sticla din centrul u1: (jud. Alba),
aflate În colec/ia .M1ce11lui Oriişenesc Sebeş. Catalog, în
Sargetia, nr XXYII\2, 1997-1998, p. 231-247.
Stoian 1994 - Ion M. Stoian, Dic/ionar religios, Bucuresti, Editura
Garamond, 1994.
242-----------------------------
Laz icons from the patrimony of "Virgin Mary's Assumplion" -Carpinis

Summary
In the historical monument church "Virgin Mary's Assumption" from

Carpinis (Garbova, Alba County) Some icons are preserved. None of the six icons
(five icons on wood, one on glass) is signed, but there are faur dated. ( 1871,
1894, 1898) and there is a note on the back of with the name of the name of the
sleeping partner or donator."The birth of John the Baptizer", "The
Apostole.Andrei", 'The Archdeacon Stephan"are rare topics in the repertoir of the
painters from Laz.
List of illustrations:
Fig.1-"The nativity of John the Baptist"

Fig.2-"The Archdeacon Stephan"-on the back of the icon "This holy icon was paid
by the God's submissive slave, Stefan Crăciun and it was given to the whole
nation' s charity. December 27 1871, Cărpiniş
th
Fig.3 The Apostole Andrei 1894

Fig.4 St.Haralambie, 1898 on the back "This icon was paid by by Toma Plintea"
Fig.5 St.Haralambie, 1898, on the back "This icon was paid by Ana Bordeian"
Fig.6 Arhangels Michael and Gabriel
Translated by Corina Sabin
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 243
IOANA RUSTOIU
Fig. I
Fig. 3
244-------------------------
t'A I HIMUIVIUM At'VULtN:it
Fig. 3
Fig. 4
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 245
IOANA RUSTOIU
Fig. 5
Fig. 6
246 ---- ---- ---- ---- ---- ---- -

I " I 1111Wll,ll'IIIUIWI n1 W ULLI.VL
THE POPULAR ARCHITECTURE WITHIN THE AMPOI VALLEY

Adriana Ţuţuianu, Cristinei Plantos
The very first mentions on the human dwellings at the valley of the river
Ampoi come from the second half of XIII-th century, when King Andrew allows,
in 1293, the building of sixty Romanian households (at Baia, Ampoiţa and Fileşd
Feneş) on the estates of the Catholic Alba Iulia (capitlu).The households were tithe
and other duties' free. The villages within the area used tobe populated exclusively
with Romanian people (Ampoiţa- 1239, Meteş- 1358, Galaţi- only 1505, Presaca
and Pătrânjeni not before 1500), except Zlatna, since the Hungarian feudal royalty
had brought, at the beginning of the XVII-th century, German and Hungarian
1
colonists, in order to mining •
In the middle of XVII-th century ( 1649-1650) at Zlatna' s Low Domain there
2
were Petroşani (Pătrângeni), Galaţi, Feneş and Presaca Ampoiului villages . Their
inhabitants were cattle breeders or shepherds, thus they were called Highlanders.
A~riculture held secondary position in the area, because of the rocky, hardly fertile
sotl .
From the springs of Ampoi to the confluence with Ampoiţa. the bad land
was still the same, namely both mountainous and hill/. This fact agrees with the
beginning of the plain zone, but one should not insist more on such aspect.
The type of village and household.
Most of the dwellings situated on the valley of Ampoi are narrow and long,
made of groups of houses spread all along valleys (Ampoiţa, Poiana Ampoiului,
Meteş, Presaca Ampoiului, Pătrângeni. Izvorul Ampoiului), but could be isolated
on the hill slopes as well (Feneşel. Lunca Ampoiţei, Lunca Ampoiţei, Lunca
Meteşului, Trâmpoiele) or even with a tendency to concentrate (Tăuţi)5. (Fig. I)
The household is adapted to environment conditions, the latter giving in
the main raw material necessary for buildings (wood, rock, thatched straw and
clapboard)6. Typologically, one may see two types of households: a) compact; b)
irregular as shape, with rarefied constructions. ·
Silviu Dragomir, Sabin Belu, Contribuţii la istoria aşe::ârilor româneşti din .\funţii Apuseni sec.
1
( XIII-XIV), Cumidava. li. 1968, p. 53, 58: Pavel Binder, Geografia is1orică a .\funţilor Apuseni,
Apulum, Xlll. 1975, p. 528
2
Ibidem
· Ion Chelcea, Cerce1ciri etnografice în ba::inul Zlat11ei şi I 'alea Ampoiului. ,\1ocanii, Apulum.V,
1
1965, p.424
4
Ibidem, p. 425
Romulus Vuia, Sa11tl românesc din Transilvania si Banal. Studii de Etnografie şi Folclor (SEF), I,
5
1975, p. 177,194
Natalia Marcu, Cercetări privind t1j:Jologia gospodăriilor şi construcţiilor la români, Ethnos, II,
6
1992,p.155
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 247
ADRIANA ŢUŢUIANU, CRISTINEL PLANTOS
Most of the buildings which used to be part of the household (the house.
the barn, the stable, thc haystack and the coop) have been kept so far, somehow
modified, dcpending on each one' s degree of evolution. For instance. the houses
Iasting from the end of the XIX-th century were designed to store f urni ture or
clothes out of fashion, in most of cases they were facing the Jane, with drawn to the
middle of courtyard.
The research accomplishcd in 1944 by the regretted Ion Chelcea made us
fiii in a gap, through the description of the type of houses dated at the end of XIX-
th century and the beginning of XX-th century, because he hardly focussed on
7
architecturc, averting that there were no storeyed houses .
The rustic house has always been on the top of the builders' preoccupation,
as were compare it to the other household piles, because it means the physical
shelter of the person.
The most frequent type is one of the vestibule houses, found not only in the
Ampoi valley, but also in all the center of Transylvania; the main entrance is through
the vestibule, and then to the chamber itself, detail which makes it different from the
pantry house, where every chamber has separate ways in, and the wall which separates
them has no door8 .In the Transylvania range one could also notice the house without
9
fireplace in the vestibule or the one with simple or complex fireplace .
The vestibule of the early 18-th century houses, situated in the Highlands
of the Apuseni was not painted inside, but lofted, the fireplace where the O\'en was
occupied almost half of the chamber, and above there it was a rod leash bound to a
girder meant to prevent sparkles from reading the straw roof 10 •
The vestibule house may be classified according to the presence or absence
of the besom, the most eloquent examples here prove to be the house without besom,
having a vestibule and a chamber to live in (Fig. 2b), the house with besom,
vestibule, chamber and shed, where the oven was (Fig. 3a), and the house with
pedestal made of stone which allowed the building of a basement undemeath (Fig.
4).
The appearance of the dwelling with three chambers in Romania was the
consequence of certain social and economical factors, it has came forth since XVIII-
th century and eamed the majority 11 • Most of the times the oven vestibule remained
in the middle of the house, and the pantry was tumed into a room to live in.
Thc traditional houses-part of this group seem to be rather rare in the
Apuseni; yet, they are spread all over the sub-zones: Ţara Moţilor 1 ~. Ţara
7
I. Chclcca. op. cit. p. 425
k Ibidem. p. 57
4
Valer Bulurl'l. Străl'(!chi mărturii de cil'ili:ar,e romci11ească. Tra11si/1'(111ia-s111diu et11ogrt~fic. 1989, p.
100-101
1<i Ibidem, 106; Idem, Adăposturi temporare î11 sud-estul .\lllnţi/or Apuseni. în Anuarul Muzeului
Elnogratic al Transilvaniei ( AMET ). I, 1958. p.92
11
Ion Vll'ldu1iu . ArhileclUra ll'lrl'lneascl'l de lemn din Rom,inia. 1974. p I 63
12
Ana Bârcl'l. Arhitec111ra tradif1011alâ pe mied .-lrteşului. Revisla Monumen1elor Istorice, nr 1.1992.
p.72
248----------------- ------------
l"H I nllVIUIYIUIVI Hl"VULCIY.>C
15 .
. 1u1-iri , bcmg
a aţe 1e , T. ara s·111are1· , V a 1ea A mpo1u
.
D epresmnea c-1- 14
Z aran du 1m· -,
1'
made of vestibule and two chambers.

The only way in is the vestibule, and then to the right and left, like thc house
of Romoşan Simion from Feneş ( 1866) ( Fig. 2a). There are situations when the
way in to the very small pantry is parallel to the main doar, and the bcsom leans
against the walls of stane (Fig. 5, 6). ln both cases the cellar is situated at the
basement, more precisely, underneath the front room.
The ground floored and basemcnt houses may be often met at Izvorul
Ampoiului and Trâmpoiele villages, lasting from the end of XIX-th century up to
the beginning of XX-th. The floor is made of a vestibule and two chambers and thc
17
basement of a cellar and a workshop or chicken coop • Such type of house is due
either to the sloping relief or to the fact that the owner decided to build the
appendages from the very beginning.
The barn, considered the second important building of the rustic courtyard,
is mast commonly joined to the stable. There is no brand new thing the fact that
such type of building, lasting from the end of XIX-th century has architecturally
and functionally lasted unaltered so far, giving us a model easy to reconstitute.
For the hay fields in the mountains, the barn was considered as inexistent or
even rudimentary and it's possible that it should have been destined to the breeding
of cattle, because there used to be fodded ins ide. IK The reasons for the appearance
and consolidation of such architectural type were closely linked to the gradual,
seasonal usage of sub-mountainous or even mountainous, hilly fields, although one
knows that mountainous hilly fields, the barn is typical mostly to the agricultural
19
zones which belong to Transylvania' s valleys and hills .
One knows that on highlands the rye is on ripe only in September, when the
rainy weather does not allow their (îmblătit) under the sky. Thus. the peasant had to
20
found a covered place to do it in . The most proper was the barn that, except for
harvester or threshing, could have served as shelter for tools.
Romulus Oşianu, Contribuţii la stud111I aşe=cirilor şi arhitecturii populare din rara Zaramdului.
13
AMET,VI, 1973, p.210

~ Pompei Mureşanu, Romulus Oşianu. Contribuţii la studiul aşe=cirilor şi construcţiilor fciriineşti dtn
1
Depresiunea Ciilciţele. AMET,V, 1971, p.52

~ Maria Bocşe. Tradiţional şi contemporan în organi=area interiorului locuinţei bihorene (=oiw niii
1
superioare a Crişului Segru), Biharea, XVI, 1986, p. 413: Romulus Vuia, Sar,tl românesc din
Transih-ania şi Banat (fli. Curtea; fi'. Tipurile de case. I·. .Hateriale de const/'1/cţie, tehnica). SEF,
11.1980,p.58
16
1. Chclcca, op. cit., 1965, p.464
Paul H. Stahl., Planurile caselor româneşti ţărăneşti. Mu=eul Brukental. Studii şi co1111111icciri.
17
Sibiu, 1958, p. 45
IK R. Vuia, op. cit, 1980, p. 15
Monica Budiş. Structura şi jimcţiile gospodciriei rurale tradiţionale din a doua jumătate a secolului
19
al XIX-iea şi primajumcitate al secolului al ✓\X-lea, mss., p. 343: Nicolae Dunăre. Şura poligonalei
în .\funţii Apuseni. Apulum, XII, 1974, p. 450
w Natalia Marcu Natalia, Cercetări privind ttjJOlogia gospodăriilor şi const/'1/cţiilor la români,
Ethnos, 2, 1992, p. 155
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 249
From the point of \'iew of planimetry. there were two main types: a) the
polygon; b) the rectangular barn. Duc to the fact that the first variant drew thc
attention of many rescarchers in the field 21 , we decided to pay attention to the
second type, unfortunately less investigatcd in the area.
According to N. Dunăre. one of the reasons tu bui Id the polygon bams co~ld
have been the use of sho11 beams, or of the remains from other construction in order
to make the nipple. matter wich makes us believe that in the same area the two types
22
of bams could have been contemporary to each-other . Closer to the polygon bam
seems tobe the rectangular one (Fig. 7), with two (Fig. 3b) or three chambers (two
stables and a bam) separated by a longitudinal wall (Fig. 8a), followed by the one
with two lateral stables and an empty space in the middle, meant to shelter the hay
cat1 or the cereai sheaves. This type of bam is very often found in Transylvania,
under different regional aspects. To prevent the animals from coming in, the entrance
to the bam is closed by a small board gate ("vraniţă'').
The single chambered bames prove to be interesting, they are used rather
like stables, especially for sheep during wintertime. Their sistem of construction is
is similar to the rest of the buildings within the household (Fig. 8b). The
construction techniques and materials used for the building of all architectural
complexes have countlessly been described in speciality literature. One could not
do complex research on such given task, because nowadays there is no living
craftsman. A very important matter might be the setting in to circuit of all the
secular and ecclesiastic monuments arround the Ampoy valley; implicitly, of all the
villages in the Apuseni mountains, because there is only here where every single
material and spiritual value of the inhabitants in the area could be evolutionarely
pictured.
1
~ V.Buturll. op. cit., 1958, p. 118-120; IJem. 1989. p.163; I. Chekea, op. cit., 1965. p.-463,163;
Nirnlae Dunllre. op. cit„ 197-t, p. -t97-526: ]Jem. .-lrta popu/ani din .\lunfii .·lpusem. 1981. p.22-23;
Ion Godca, Arhitectura loc11i11ft'i şi a a11e.wlor gospodâreşti di11 Ţ,m1 ( 'riş11rilor. Pri\'ire g1merală,
Biharea. IX. I 981, p. l 05; Aurel Pllnoiu. Di11 e1rhitt'cl11ra le1111111/ui. 1977, p.-t9-5 I; Romulus Vuia,
„ Lt• 1·illage ro11111ai11 cit' Trm1syln111il' t'I du Ba11e11 1937. p ..H-38
··N. Dunăre, op. cit., 197-t. p. 500
250----------------- -----------
---
-- .,,_,_ ...
.-
-'·
Arr~oi
·~
•
Tlimpoiele
Lunra Metesului
■ ■Lunra. ,i!i,mpoitei
~
8 Mete:;
_./ Zlatna ■
Fenes "rauti
~
Al ba Iulia
"'t
:X,
::i:
~
C:
2
C:
s
:X,
n krn 1O ·-::·n
'- -
"'t
<
C:
r-
l'T
2
c,:
Iv l'T
Ul
11'1 I?!
-- - - -- - . ....:------:1
ll
~
] l77l ~
- ·1i
I
( ' I'
t
I
I
I
- ---
-. -
--\ /
\
\ I
\
I
~
\
~ \\
-,,:'::';i
LI.J
:::::.-= ~-
\~ I\I
Fig. 2 - a) House vith vestibule and two chambres

b) House vithout porch, composed of vestibule and room to liwin.
Fig. 3 - a) Bam with two chambres;

b) House with porche, vestibule and shool for the oven.
252---------------- -----------
~ !V
-
--'='~
b
I
~
~
I I,,,
~- - I
Fig. 4 - House with pedestal of rook and cellor.
ni ,n m
I
I/ \
~ . /j
......_____
~ 7 IT
Fig. 5 - Storeyed house.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 253
ADRIANA ! U ! UIANU, t;HI!) IINtL l'LAN I U!)
O IOO
'-='==='
Fig. 6 - Storeyed house.
\
,_,
::::
O 100
'==="==='
Fig. 7 - Bom with tuo lateral stables.
I ~
\ -
I
I
......,
l /
... .-- L..,"""' u
Fig. 8 - a) Rectangular ham with three chambers separated by

a longitudinal wall; b) Bam with a sigle room.
254------------------------------
Medalion Maria Poienaru-Diac
Amalia Pavelescu
Satul La::., aşezat pe malul drept al râului Sebeş. la 14 km de oraşul cu

acelaşi nume, este cunoscut ca unul din cele mai importante centre de pictură
popularei sau ţcirâneascâ din Transilvania. Aici au pictat - în secolele XIX-XX -
icoane pe sticlă şi lemn. dar şi pe alte materiale (tablă. pânză şi piatră) un număr de
13 zugravi, dintre care 9 aparţin familiei Poienaru.
Cu toată vechimea şi productivitatea lui, acest centru n-a fost studiat de
nici un istoric de a11ă, până în decembrie 1936. când Gh. Pavelescu. atunci sudent
în anul I la Universitatea din Cluj, a făcut o primă cercetare. ale cărei rezultate le-a
prezentat la Seminarul de Etnografie, în I februarie 1937. În urma acestei lucrări,
profesorul Romulus Vuia l-a numit preparator la Muzeul Etnografic din Cluj. În
toamna aceluiaşi an, un rezumat al lucrării de seminar a constituit subiectul unei
comunicări la cel de-al 17-lea Co11gres Internaţional de A11tropologie şi Arheologie
Preistorică, ţinută la Bucureşti în 4 septembrie 1937.
În 20 iulie 1940. centrul de pictură din Laz a fost din nou cercetat de Gh.
Pavelescu împreună cu Jon /'vfuşlea, un bun cunoscător al acestui meşteşug. Cu
această ocazie, s-au achiziţionat şi câteva piese deosebit de frumoase, în vederea
organizării la Cluj a unui „Muzeu de icoane pe sticlă", al cărui ,,custode" ar fi
urmat să fie Gh. Pavelescu, dacă n-ar fi intervenit Dictatul de la Viena, din 30
august 1940.
Ulterior, centrul din Laz a mai fost studiat de Cornel lrimie de la Muzeul
Brukenthal din Sibiu. de Iuliana şi Dumitru Danrn, care au publicat o excelentă
lucrare, intitulată Pictura fărănească pe sticlă. 1
Mai recent, Ioana Purcar-Rustoiu, folosind „bazele arhivistice" aflate în
„Arhivele Statului" din Alba Iulia, a stabilit „cronologia" zugravilor din Laz. 2
Personal. am poposit în Laz, pentru prima dată în luna august 1986, cu
gândul de a studia pictura pe sticlă, practicată de ultimii reprezentanţi ai familiei
Poienaru. N-a fost dificil să descoperim „casa Poienarilor" de la Nr. 72, pentru că
ultimul zugrav, Ilie Poienaru li a zugrăvit pe faţada casei. deasupra celor trei
Editura Meridiane. Bucureşti. 1975. 136 p .. (in folio)+ 150 ilustraţii color [volumul a fost publicat
1
şi în limbile: franceză. germană. engleză!. În 1982. autorii au publicat ~i o ediţie sinteză de 177 p.
in - 8°
~ Ioana Purcar-Rustoiu, Zugrm·ii din La-; (Jud. A/ha) în surse arhivislice. În .,Patrimonium Apulense'",
voi. li, Alba Iulia, 2002, p. 199-229.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 255
AMALIA PAVELESCU
ferestre. doi îngeri. având la mijloc Pantocratorul. Aceste imagini aveau rolul de
.Jirmă"' pentru amatorii străini de sat.
1
Am găsit-o pc Maria Poienarn trebăluind prin curte. De la început ne-a

surprins plăcut dragostea pentru frumos a Mariei Poienaru, prin bogăţia de flori de
tot felul - muşcate. asparagus, oleandri - cu care şi-a împodobit curtea destul de
îngustă.
După ce i-am mă11urisit scopul vizitei, Maria ne-a invitat bucuroasă în
casă. Eram cu tatăl meu, care „descoperise" pictura din Laz cu 60 de ani în urmă.
Am urcat cu emoţie la etajul casei. unde Maria Poienaru a organizat un
admirabil muzeu al familiei Poienaru, în care a strâns icoanele strămoşilor săi pe
care le-a mai putut afla în Laz sau în satele vecine (unele răscumpărându-le cu
creaţii proprii) alcătuind astfel o colecţie a celor nouă zugravi ce poartă acest nume.
Maria Poienaru, căsătorită Diac, este fiica lui Ilie Poienarn li ( 1883 -
I 977). Ea s-a născut la 25 ma11ie I 923, deci a împlinit în anul acesta (2003) 80 de
ani. Cu multă amabilitate, Maria ne arată toate încăperile casei, înţesate de
adevărate comori ale a11ei populare. La parter se află o cameră cu pereţii acoperiţi
de icoane pe sticlă, atât ale înaintaşilor, cât şi ale sale.
La etaj, pridvorul din faţa celor două odăi ale locuinţei a fost închis cu
geamuri, transformat într-o verandă, servind astăzi ca o luminoasă cameră de lucru,
dar şi ca sală de expoziţie pentru lucrările Mariei Poienaru, talentată continuatoare
a tradiţiei familiale.
Vizitând, în 1965, acest sanctuar de artă populară Dumitru Dancu va scrie
mai târziu ( 1975): ,. Fiecare .\JJlt(iu cât de mic, a fost mlorUicat pentrn a pre:ellta
câte ceva din comorile artei populare - toate adunate prillfr-o muncii pasională şi
riibdătoare, condu.,·ci de un înalt simţ de rihpzmdere fa fii de tracii{ ia cultura/li a
familiei şi satului.
Pe lângă mobilierul fârcinesc şi de colec{ia de ceramică - câncee şi
străchini atârnate de cuiere în camera picturii pe sticlei - există aici două costume
complete ale vechiului port din La=: un valoros modelar de broderii înrămat sub
sticlă; vreo 30 tipuri de cătrin{e ale zonei: bâieri de traistii, (eswe În tehnica veche
„ cu scândurica", în =eci de motive, toate ilmtrând hogciţia tehnicilor de
ornamentare folosite de (ârăncile altor vremuri care, neştiind scrie nici citi, şi-au
exprimat sentimentele şi temperamelllul, bucuria şi jalea in {esături şi cusături vii
sau sobre, cu înfelesuri simbolice ştiute numai de ele. ,,4
Maria Poienaru şi-a început activitatea artisticii cu teme iconografice
concretizate în broderii cu destinaţie religioasă. ce împodobesc astăzi biserica
satului Laz. întregind decoraţia realizată de strămoşii săi prin icoane pe lemn şi
sticlă.
În ultimii ani, Maria s-a consacrat picturii pe sticlă. tehnica fiindu-i
cunoscută de pe vremea când îl ajuta pe tatăl ci. Astăzi. iconăriţa foloseşte însă
În 1952, Ilic Poicnaru li şi-a acoperit cu var .. lirma·· de pc fa1adn şi a aruncat în foc aproape 300 de
1
·
..Izvoade" (modele) folosite la pictarea icoanelor. de frica pcrchczi1ici comuniste. iar ci s-a angajai
paznic la o intreprindere din Sebeş.
~ Iuliana şi Dumitru Dancu. Pictura /tirănească pe sticlâ. 1975, p. 95.
256----------------------------
culorile de ulei fine, înlocuind vechile „fărburi'" frecate pe lespedea de piatră cu
chisălogul"', iar peniţa de oţel a înlocuit pana de gâscă. Formele copiate pe calc îi
servesc drept şablon, iar desenul se face cu tuş. Desenul îl măreşte .,din ochi", după
ilustraţii din cărţi. sau după ,.izvoadele'' puse la dispoziţie de Gh. Pavelescu în 26
septembrie 1989. Este vorba de 50 ,.izvoade"' obţinute în 1938 de la Aurel Rodean
- copii după cele ale zugravilor Poienaru.
Receptând, mai ales, temele iconografice specifice Lazului, Maria tinde
către o reprezentare mai decorativă, o formă simplificată. clar şi viguros conturată;
desenul devine din ce în ce mai liber, migălind însă suprafeţele ornamentate.
Preferă chenarul geometric celui floral. închină în general spre forma precis
mscnsa, geometrizata .·'i
A o - o - ·•
Maria a îmbogăţit registrul tematic al Lazului şi cu creaţii proprii, cum ar fi

Zodiacul, desenat cu eleganţă după o veche Păscă/ie, păstrată în familia Poienarilor
zugravi, sau zugrăvind „sfinţii ardeleni" - Visarion, Sofronie de la Cioara şi
Oprea Miclăuş din Tilişca - după o ilustraţie din anul 1955 imprimată cu prilejul
zilei când au fost canonizaţi.
În prezent, Maria Poienaru pictează şi pe lemn - îndeobşte cruci - sau
pe piatră şi ciment, când e cazul ( cruci de cimitir, sau troiţe de drum).
O altă activitate artistică a Mariei Poienaru, desfăşurată paralel cu pictura,
este broderia şi ţesutul. Toate camerele de la etajul locuinţei sunt pline de ţesături
decorative, constituind un adevărat muzeu: feţe de perinâ, ştergare de culme şi de
icoane, şerveţele ş.a.
Maria Poienaru a îndrumat mulţi ani tinerele fete din sat în arta ţesutului şi
a broderiei. Este membră a „Academiei Artelor Populare" din cadrul Complexului
Naţional Muzeal „Astra" din Sibiu şi posesoarea mai multor diplome şi premii
dobândite la diferite expoziţii.
O activitate mai puţin cunoscută a Mariei Poienaru este cea de terapeut.
După informaţiile culese în 24 august 1971 de Gh. Pavelescu, Maria Poienaru
6
indica bolnavilor de reumatism un tratament de hidroterapie prin spălarea unor

„blide" pe care erau scrise cu creion chimic cele 72 de nume sau epitete ale lui
Hristos, culese din textele biblice. Acelaşi text era folosit şi în „număruşul" de la
Laz. Hârtia cu textul slavon devenit indescifrabil, se punea într-un „săculeţ"
împreună cu tămâie, busuioc şi grâu de primăvară, toate stropite cu apă sfinţită.
Săculeţul se purta - ca amulet - pe partea stângă, sub cămaşă, mai ales de către
copii, pentru a-i feri de orice îmbolnăvire. Farmacistul Horia Bucur din Sebeş a
realizat un film cu „număruşul" de la Laz pe care l-a prezentat la a „XX-a Reunine
ştiinţifică de istoria medicinii şi farmaciei", ţinută la Sebeş, în 20 iulie 1997.
Durerea familiei Poienaru-Diac este lipsa unui descendent, care să continue
atât meşteşugul tradiţional al picturii pe sticlă, cât şi să conserve valoroasele
colecţii de artă populară. În acest scop, soţii Diac au crescut un nepot, pe fiul
Galenei, sora Mariei, nepot care n-a manifestat însă nici un interes pentru pictură.
\ Cf. Dumitru Dancu, Op. cit., p. 107.

'' Cf. Gh. Pavclcscu, Cercetări de etnomedicină în =ana Sebeşului, publicate în „Anuarul de Folclor",
Cluj, 1987, p.134-156.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 257
AMALIA PAVtlt:SL;U
Fiul acestuia. însă, Nicolae (născut în 1964 ). desenează împreună cu Maria, arătând
entuziasm şi multă dibăcie: Nicolae va duce, probabil. mai departe numele şi
renumele Poienarilor. aşa cum doreşte şi speră Maria.
7
•
În acest an, Maria Poienaru-Diac a împlinit frumoasa vârstă de 80 de ani. li
dorim încă mulţi ani cu sănătate şi cu spor în domeniul artei populare.
Ne surprinde însă faptul că nu s-a aflat nimeni dintre cei care răspund de
„conservarea şi promovarea culturii tradiţionale" să facă demersurile necesare la
.. Ministerul Culturii" pentru a obţine fondurile necesare înfiinţării unui .. Muzeu de
artă populară" în comuna Laz.H
Răscumpărând .,casa Poienarilor" de la moştenitorii testamentari şi
colecţiile de artă ale Mariei Poienaru. s-ar asigura acesteia o pensie viageră, dar
mai ales s-ar organiza un muzeu al picturii pe sticlă - un adevărat „atelier de
creaţie" al celor cinci generaţii de zugravi din Laz care îi poartă numele de
Poienaru. Ar fi un muzeu unic, nu numai pentru România şi Europa. ci şi pe
Mapamond. Cine îşi ia răspunderea realizării lui?
MARIA POIENARU-DIAC
-summarv-
Maria Poienaru-Diac îs the last representative of a famous family of painters

on glass, în Laz, a village în the county Alba. She was horn on 25 March I 923 and
she began her artistic activity making embroidery and cotton fabrics that adorn the
church of her village. even today. Then. Maria Poienaru began to paint on glass,
following the tradition of her predecessors, but adding new themes. Today, Maria
Poienaru paints on glass (icons), on wood, stane or concrete. especially crosses for
graveyards, or crosses placed on roads, in the Romanian villages.
Another artistic activity that Maria Poienaru practices is weaving. Beautiful
icons on glass, embroideries, cotton and woollen fabrics decorate the rooms of her
house. When you are there, you have the fee ling of being in a museum.
For many years, Maria Poienaru taught the girls from her village the art of
embroidery and weaving. She is a member of "The Academy of Folk Art" in the
"Astra" Museum, in Sibiu and she was rewarded with many diplomas and prizes at
different exhibitions.
7
Cf. D. Danru. Op. cit .. p. I 08.
~ Jude\ul Sihiu posedn zece muzee locale!
258----------------------------
Fig. I. Iconarul Ilie Poienaru I Fig. 2, Iconarul Ilie Poienaru II
(1839-1917) (toamna 1972)
Fig. 3 Iconarii familiei Poienaru (Laz, 1972)
-------------------------259
AMALIA PAVELESCU
Fig. 4. Maria Diac Poienaru - Laz 2002
Fig. 5 Interior casă f\ foria Diac Poi naru
260 -----------------------------
Fig. 6 Interior casă Maria Diac Poienaru .
Fig. 7 icoane pe sti c l ă de Mari a Diac Po ienaru .
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 26 1
UUHIN UVIUIU UAN, IULIA nAIVlUNA UJ\11
CONTRIBUTII LA CUNOASTEREA UNUI MONUMENT $1 ACTITORULUI SĂU,

. LUKACS BELA (1847-1901)
DORIN OVIDIU DAN
JULIA RAMONA DAN
Plecând din Zlatna spre Almaşul Mare. călătorul a\·ea ocazia -până în 1992
- să vadă.urcând pe drumul ce şerpuieşte prin pădure.un monument care amintea
de construirea acestei căi de acces .
Din septembrie 2002 obeliscul amintit a fost restaurat şi montat în faţa
bisericii reformate din Zlatna ( Fig. I). Acesta. de forma unui trunchi de piramidă 1
,confecţionat din piatră calcaroasă.a fost ridicat cu ocazia inaugurării drumului
amintit între 1893-1895. textul (fig. 2-7) fiind realizat cu litere capitale latine pe
cele patru feţe şi redat mai jos:
EZEN KOZUT I AZ ĂLLAM KOL TSEGEN I EPITTETETT I AZ

1893-1985 EVBEN / I . FERENCZ JOZSEF I MAGY ARORSZAG /
APOSTOLI KIRA YANAK I URALKODASA ALA TT.
ALBERT IV AN / KIR. MERNOK TERVEZO / OSZTIĂN VIKTOR/

KIR. MERNOK EPITESVEZETO / KOZREMUKDESEVEL / HARTIG
SĂNDOR / KIR. MUSZAKI TANĂCSOS / FOFELUGYELETE ALA TT.
Dr. WEKERLE SANDOR / ES Br. BANFFY DEZSO I

MINISZTERELNOKSEGE IDEJEBEN I LUKĂCS BELA I ES I DĂNIEL
ERNO / KERESKEDELEMUGYI M. KIR. / MINISTEREK AL TAL.
EZT AT OBELISSKET ISTEN SEGETSEGEVEL RESTĂURALTUK

ES UJBOL ELHELYEZTOK 2002 SZEPTEMBERZEBEN LUKĂCS BELA t
1847-1901) ZALATNA SZLJLOTTE ES AZ ALMĂS-l UT EPITTETOJE
REMLEKERE:
ZALATNAI POLGARMESTERI HIVATAL / ZALATNAI
REFORMĂTUS EGYHĂZKOZSEG / PLASTIROUTE KFT :BUDAPEST I
BEKES, JASZ-NAGYKUM-SZOLNOK. VAS MEGYE KOZUTASAI.
ln traducere rezumativă textele arată că .Acest drnm public a fost construit
pe cheltuiala statului Îllfre anii 1893-1895. suh domina/ia Regelui Apostolic al
Ungariei, Ferenc= Jo=sef I .... cu colaborarea lui Alhert frâ11 inginer proiectam şi
Osztiân Viktor ingiJ1er. conducâtorul construcţiei, sub suprawgherea lui Hartig
Sandor,consultam tehnic... i11 timpul mandatului Dr. Wekerle Sândor şi Baron
1
Cu dimensiunile: 3,50x I, 14x 1, 15 m
262---------------- -----------
Bm1ffy Dezsâ, cu conlribuţia minişlrilor de comerţ Lukacs Bela şi Daniel ErnD ...
Acest 11101111ment s-a res/aural şi aşezai cu ajulorul lui Dumne::.eu în septembrie
2002 ,în memoria lui Lukâcs Bela ( 1847-1 <JO I), fiu al Zlalnei şi construclorul
drumului .spre Almaş: Primăria oraşului Zlalna, Biserica refcmnată Zla111a,
Plastiroute S.R.L. Budapesta, intreprinderi de stat ale Unf?ariei pentru
în/reţinerea drumurilor naţionale din judeţele Bekes, .Jasz-Nagykun-S::.olnok, Vas".
Monumentul este important pentru că marchează anii realizării drumului de
la Zlatna spre Almaşul Mare, unde erau exploatări aurifere şi nu numai.Plecând de
la acesta ne vom opri în continuare pe scurt la figura şi personalitatea lui Lukacs
Bela2 ( Fig.3), principalul sprijinitor si ctitor al acestuia. (fig. 1)
Născut la Zlatna la 27 aprilie 1847,acesta va supravieţui -părinţii murindu-i
- bătăliei de la Preseaca Ampoiului din 24octombrie 1848'.Va urma apoi la Alba
Iulia Liceul Mailath, absolvind apoi -în 1896 - dreptul la Budapesta.
Va deveni om politic,scriitor şi specialist în domeniul finanţelor.al
transporturilor şi comerţului. Intre 1869-1872 va fi secretar de stat la Ministerul
Economiei şi apoi la cel al Finanţelor. Intre anii 1886-1887 va fi director la Magyar
Ăllamvasutak Vezetoi ( MA Y=Căile Ferate Maghiare).
In perioada februarie 1887-iunie 1889 funcţionează ca secretar de stat la
Ministerul vămilor şi circulaţiei mărfurilor,după care îl întâlnim secretar de stat la
Ministerul Comerţului Exterior -până în 1892- când devine pentru trei ani ministru.
Din 1895 devine consilier regal.
Incepând cu 1896,cu ocazia Mileniumului şi mai apoi ,obţine importante
decoraţii ( ,,Crucea de Fier'',clasa L .,Acvila albă" de la Ţarul Rusiei şi ,,Crucea
mare a Ordinului Takora" de la Regele Serbiei).
Activitatea politică şi-o începe în 1872 ca deputat al Partidului lui Deak4 în
Adunarea Naţională ( Parlament ) din partea oraşului Gherla,iar alte mandate le
obţine în aceeaşi calitate- deputat din partea Partidului liberal - din partea oraşului
Tg. Mureş,până în anul 1900.
Cu ocazia Expoziţiei mondiale din 1900 de la Paris,organizează pavilionul
maghiar ,unde întâlnim exponate şi imagini şi din Transilvania,fiind decorat
5
pentru meritele sale deosebite.

A fost numit-de asemenea - cetăţean de onoare al oraşelor Alba
lulia,Tg.Mureş şi Dumbrăveni.
Işi
începe activitatea literară la 21 de ani. A semnat şi cu pseudonimele
Havasi, L.B. ,a-a,#.
2
Magyar lrâk ,;fete 1111111kâi,Srinnyei 111:..l'l'./: VIII,Budapcst, I 902,pp.90-94, cu bibl.rcsp; Magyar
Nagy/exicon,Xll,Budapcst,2001, p.290 ; Ovcu111e111ar. lsturie, literaturci.Ştiinţă.Artă.Biograjia unor
destine.Alba Iulia .1993.p. 11 O. Mul\umim ~i pc accată cale Doamnei Ilona Walter.bibliotecar Ia
Institutul Teologic Romano-Catolic din Alba Iulia.pentru informaţii şi sprijinul acordat.
CLD.O.Dan, ltinerarii şi hiografli eroice. /8./8.Judeţul Alba,Ed.Altip, 1998,p.5; N.Josan, Românii
din Munţii Apuseni de la Horea şi Avram Iancu la Marea Unire din /9/8„Ed.Altip,Alba
lulia,2001 ,p.223-224.
Devenind din 1886 secretar .după moartea lui Baross Găbor.
4
~ A Pa/las Nagy Lexicona XVII, Budapesten, 1900,p. l 72.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 263
IIUIIII ■ U ■ IWIV yr,1 ■ 1 , _ . _ , . , ••• .. • • • - • • • • - • • • -
Publică diverse articole pc diferite teme în reviste de specialitate şi periodice

ca: VasarnapiUjsagba11 ( I 866-1870), A(fdldben,Pester Lloydha11, Anne11iâha11,
Magyarorsz.âg Kepekbe11 ( 1867-1868), Ho11han ( 1870-1871, 1873), Pesti Naplâhan
( I 873), Nem:::.etgazdasâgi S:::.emleben ( I 877, 1883), Havi Szemlehen ( I 879, 1880).
Budapesti S::.emleben ( 1884), Szabadelvii pârti Naptârhan ( I 884), Os:::.trâk-magrnr
Monarchiâbcm ( 1893), Revue des journeau et des livres.
A publicat următoarele cărţi:
- A magyar keleti vasut, Kolozsvar, I 870 ( Căile ferate din Ungaria
răsăriteană).
- Az 1848-1849-ki pe11::.iigy, Pest, 1871 ( Problema financiară din 1848-1849).
- Az arany rabjaf, 1872 ( Robii aurului),
- A vcilasztcisok elătt., 1872 (Situaţia dintre alegeri).
- Austria es Magyarorsz.âg penziigyi es adorends::.ere, Budapest, 1876
(Finanţele şi impozitele în Austria şi Ungaria).
- Kiilăn velemenyek, 1878 ( Păreri private privind sistemul vamal şi modelul
Lloyd).
- Besz.ede a kepvisellăhciz 1878,nov.22, 1879 (Discurs din 22 noiembrie
1878 din Camera Deputaţilor).
- Âllamhciztartcis es ad6zcis Angliciban, 1884 (Sistemul de impozite în
Anglia).
- Âllamhciztartcis es adâzâs Frwzczia-orszcigban, 1884 (Sistemul de impozite
în Franţa).
-Orszciggyiilesi beszedei a Napl6kban (Discursuri parlamentare) din anii
1872-1887 şi 1892-1900.
Cu ocazia şederii sale în Zlatna, în vara lui 1878 şi 1879,întreprinde -alături
de directorul minier Hesky - cercetări arheologice în cimitirul tumular de epocă
romană de pe Dealul Bote{ Moare sinucigandu-se la 7 ianuarie 190 l la
Budapesta.
Am trecut succint în revistă viaţa şi activitatea acestui ilustru înainta{ din
a cărui iniţiativă s-a construit la finele secolului al XIX-iea ( începând cu 1895) şi
linia mocăniţei Alba Iulia-Zlatna, clădirea şcolii de arte şi meserii din
Zlatna(Fig.4 ), precum şi clădirea monumentală care adăposteşte azi Casa de
cultură din Zlatna ( Fig. 5).Acestea 8 vin să completeze lista de realizări înfăptuite
cu sprijinul unui patriot transilvănean.născut pe meleagurile Albei.al cărui nume şi
figură trebuiesc aşezate cu grijă în galeria personalităţilor de pe meleagurile noastre
încărcate de istorie.
• h unde s-au descoperit morminte tumulare,rezullatelc cercetărilor fiind publicate .A t!lcut cercetări şi
la Bucium,cf.Y.Moga, H.Ciugudean, Repertoriul arheologic al j11deţ11lui Alba, Bibliotheca Musei
Apulensis,11,Alba Iulia, 1995,p.65,nota 3 şi p. 21 l.nr.8 .. cu bibl.resp. Mul\umim colegului
Y.Wollmann pentru unele informa\ii utile furnizate.
7
V. Şi în Bci11::m-:ati es kohcis::ati Lapok,2, I 906,p.300,s,,tq.
M Vezi şi Tr.Domşa. De la Ampelw11 la Zlatna.Ed. Select, Zlatna, I999,passim.
264------------------ ------------
RESUME
Les auteurs presents un interessant monument trouve actualment pres de I'

eglise reformee de la viile de Zlatna, trouvee autrefois a gauche de la route
Zlatna- Almasul Mare,qui a ete construite entre 1893-1895 a I 'aide de Lukacs
Bela, personalite economique et politique de la Transylwnie et de r Hongrie .On
fait une incursion dans la biographie de ce-ci,en presentant s.es principaux oeuvres
et activitees.
L' etude c 'est une utile contribution a la connaisance de la region et des
hommes d' ici.
Contribution a la connaissance d'un monument et de son fondateur: Lukacs

Bela (1847-1905)
Fig. 1. Le monument reassemblee en september 2002 2002 en Zlatna

(detail).
Fig. 2. Le portrait de Lukacs Bela ( 1847-190 I).
Fig. 3. L'edifice de l'eecole d'arts et metiecs de Zlatna.
Fig. 4. L'edifice de l'actuelle maison de la cultura de Zlatna.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 265
DORIN OVIDIU DAN, IULIA RAMONA DAN
Fig. I. Monumentul montai in septembrie 2002 in Zlatna.
Fig.2. Portret Lukacs Bela ( 1847 -1901)
266----------------------------
Fi g.3. Cladirea fo stei Sco li de arte si meserii din Zl atn a.
Fig.4 Cladirea actualei case de cultura din Zlatna.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 267
IULIA RAMONA DAN
UNELE CONSIDERATU PRIVIND ARTA STATUARĂ DIN ALBA IULIA

IULIA RAMONA DAN
Oraş cu o istorie bimilenară,Alba Iulia era' -cu excepţia Cetăţii Alba

Carolina şi a monumentelor de aici - o urbe destul de săracă în monumente de for
public: Loscnau (1853), Custozza (1906)2, obeliscul de pe Dealul Furcilor ( 1926)
,bustul generalului Carol Da vila ( 1938) din curtea fostului Spital Militar~ şi
mergând până la Obeliscul lui Horea,Cloşca şi Crişan ( 193 7)°1,ori statuia ecvestră a
lui Mihai Viteazul din faţa fostului Palat princiar .
5
Aniversarea a 75 de ani de la Marea Unire a declanşat energiile creatoare

în urma cărora municipiul s-a îmbogăţit cu galeria --complex de busturi din jurul
şi din interiorul Sălii Unirii-22 la număr6, imortalizănd distinse personalităţi ale
istoriei şi culturii noastre, care au luptat pentru marele ideal dintotdeauna al tuturor
românilor. Acestora li s-au adăugat - tot în I 993 -statuile monumentale
imortalizând două din personalităţile meteorice. fără de care istoria noastră
contemporană ar fi fost de neconceput. Iuliu Maniu şi 1.1.C.Brătianu -opere ale
cunoscuţilor artişti plastici Doina Lie şi Paul Vasilescu - care înnobilează spaţiile
din faţa fostului Palat Gizella şi a Prefecturii Alba.
Manifestând seriozitate,constanţă şi având clar conturată o politică
managerială exprimată - între altele - şi în proiecte şi programe fezabile ce
urmăreau popularea municipiului cu monumente de for public reprezentative.
Inspectoratul pentru cultură Alba, prin reprezentanţii săi ,în strânsă colaborare cu
Primăria municipiului Alba Iulia ,au reuşit să realizeze în decursul a câtorva ani
monumente reprezentative pentru arta plastică statuară românească: Lupa
Capitolina ( 1993), în faţa sediului Romtelecom din oraşul de jos 7. bustul lui Lucian
Blaga ,dezvelit în 1995 cu ocazia centenarului naşterii sale. Acesta va marca piatra
8
de temelie pentru realizarea unei galerii a scriitorilor, care să dea culoare oraşului
1
Pentru detalii.vezi şi Gheorghe lkndrea Alba /11/ia Oraşul .\/arii l.'11iri i11 imagini e epocă, Ed.
Bălgrad„Alba lulia.1996.passim.
1
Cf.N .lgna, Mo111111u•11111I C11sto::.::.a din Alba Iulia ,în Ap11l11m,I I. l 9-U,.pp. 404/405.
~ N. lgna, R. Bratu, C. I. Popescu, Spitalul Miliwr Alba /11/i11 "Jfrdic gm. dr. Carol Dal'ila"
do11ă;cci şi ci11ci Jc a11i de actil'itate ", Tipografia Sahin Solomon, Alha Iulia, 1945, pp. 143-146
~ Cf.Fl.Tudl. M.Cociu . .\lo1111111e11te ale anilor Je luptâ şijaţ/,1.Ed.militar.1.Buc..1983.pp. 23-24.
~ DezvcliHI în 1968.cu ocazia semicentenarului Marii Uniri.operă a sculptorului Oscar I lan.
' N.Josan. Gh. Fleşer.Ana Dumitran. Oameni şi fapte Jin trecut1il }11Jer11l11i Alba în memor,a
urmaşilor. Bibliotheca Musei Apulcnsis,lll, I 996,pp.283-286
Cf, O.O.Dan, în Bl'l'1·iar,Alba lulia.1993.p.228. donaţia oraşului Alessandria prin Dl. Gian Franco
7
Franccarollo pentru Alba Iulia.în amintirea originii latine comune.

~ Ultima operi'l a artistului Constantin Popovici. Penim alte detalii vezi şi Dan Grigorescu ,
C1111stc.1111i11 Pvpm·ici,Ed. Meridiane ,Buc. 1990.
268----------------------------
9 10
de jos pe care au apărut în timp busturile lui O.Goga • M.Eminescu , anul acesta -
2003 - urmînd a fi dezvelite la I Decembrie , busturile lui G.Coşbuc' ,
1
I.Agar b'1ceanu p-, L .Re b reanu I1· ş1. I..

A . Ie ).j .
L C arag1a
In Cetate,s-au dezvelit statuile lui Mihai Viteazul -în faţa Colegiului
15
naţional militar cu acelaşi nume - bustul Seniorului Corneliu Coposu ,în faţa
şi al Craiului Munţilor,Avram Iancu în 2001 ,
16
bisericii greco- catolice (2000) cel
în faţa Casei de cultură a sindicatelor.
Dacă în 1993 nu s-a putut şi nici nu s-a vrut să se edifice Monumentul
Unităţii Naţionale , pentru nerealizarea căruia autorităţile judeţene rămân în
17
continuare corigente, anul acesta ,cu prilejul aniversării a 85 de ani de la Marea

Unire - contrabalansând nerealizarea amintită - se încearcă realizarea unui
monument închinat memoriei eroilor martiri Horea,Cloşca şi Crişan , care va fi
18
amplasat în Cetate, în faţa zidului vechii monetării, pe platoul dintre Cercul Militar
şi Palatul princiar.
In acest fel, realizând o conştientă şi transparentă legătură între trecutul
glorios şi prezentul ce va să vină, municipiul Alba Iulia s-a îmbogăţit cu noi
monumente de for public 19 ,care fac armonios legătura dintre plastica statuară
medievală şi modernă -elocvent reprezentată pe porţile monumentale ale Cetăţii
şi în interiorul Catedralei romano-catolice - şi nevoile stingente ale prezentului:
20
monumentul deţinuţilor politici -amplasat în faţa Catedralei de la Schit sau Crucea

amplasată în preajma Cimitirului Eroilor.
Aşa cum se insistă şi se acordă o mare importanţă monumentelor istorice
din cetatea Albei lulii,în cadrul Programului Milenium şi a celor ce vizează
reconversia funcţională a acestora,în colaborare cu parteneri din Luxemburg şi
Franţa ,tot aşa credem că trebuiesc avute în vedere proiecte concrete în cadrul
21
unui program mai larg, gândit pe termen scurt ,mediu şi lung,vizând amplasarea
22
în municipiuD a unor monumente de for public -busturi şi statui - care să
Operă a sculptorului M.Coşan.dezvelit în 1998,la comemorarea a 60 de ani de la moartea sa.

9
Realizat de Nicolae Pascu-Goia,în cadrul manifestărilor din Anul Eminescu ( 1999).

10
11
Autor Dumitru Pasima.
12
Autor Ion Irimescu
13
Sculptor Nicolae Pascu-Goia
~ Realizat în contextul manifestărilor omagiale din Anul Caragiale (2002).autor Nicolae Pascu-Goia.
1
15
Autor Pavel Mercea,1991.
Cf. I.R.Dan . Monumentul lui Avram Iancu de la A/ha Iulia şi semnificaţia lui, în Patrimoni11111
16
Ap11/e11se, 11,2002. pp. 273-275.

Concursul naţional fiind câştigat de macheta maestrului Mihai Buculei
17
~ Autor Ioan Bolborea. Pentru artiştii citaţi mai sus Cf.şi O.13arbosa. Dicţionarul artiştilor români
1
contemporani.Ed. Mcridiane,Buc., 1976,passim. C. Prut, Dicţionar de artă modernă şi

contemporană, Buc., 2002, passim.
:•i Cf. şi O.O.Dan. Alba Iulia oraşul istorie.oraşul monumentelor, Ed.Altip.Alba Iulia,1999,passim.
_o Cf. Gh.Flcşcr. Lucrări de plastică figurativă barocă in piatră la catedrala romano-catolică din
A/ha Iulia, în Apu/11111,XVII, I 979,pp.333-339.
Cf Seminarul interna\ional „CETATEA ALBA IULIA.RECONVERSIA FUNCTIONALĂ A
21
ZONELOR CONSTRUITE PROTEJATE", 8-9 mai 2003. .

~ ln 2004 se vor amplasa în municipiu busturile lui N.lorga şi I.Lăncrănjan.
2
• Acelaşi lucru este valabil şi pentru jude\.

3
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 269
IULIA RAMONA DAN
înnobilc/c oraşul.oamenii.1iind o replică contemporană necesară şi benefică la

rcali/ărilc trecutului.care trebuiesc consen,ate.restaurate şi puse judicios şi ştiinţific
în valoare.
Rândurile de mai sus se vor o contribuţie logică.necesară şi benefică la
dezvoltarea monumentelor de for public din Alba Iulia.
QUELQUES CONSIDERATIONS SUR L' ARTE STATUAIRE DE ALBA IULIA

RESUME
L' auteur fait une incursion dans I' histoire des monuments de for publique
de Alba Iulia et propose un projet de futur pour I' amplassement dans la cite de la
Grande Union des toutes Ies roumains des monuments -statues et bustes - qui
ennobliront la viile.
270-----------------------------
MUZEOLOGIE - RESTAURARE - CONSERVARE
DAN ANGHEL
RECONSTITUIREA TEHNOLOGIEI DE PRELUCRARE A

LAMPILOR ROMANE DIN CERAMICĂ
Dan Anghel
Una dintre caracteristicile principale ale ceramicu romane o constituie

standardizarea formelor şi producţia de veselă în serie. Cerinţa pentru cantităţi
importante de ceramică a dus la apariţia de numeroase ateliere specializate
(o/icinae, figlinae) în diverse localităţi ale imperiului. unele centre producând
marfă atât pentru necesităţile locale cât şi pentru export (Tudor I 976. I 82: Alicu
1994, 74; Mitrofan 1995, I 80). Unele tipuri de vase ceramice poartă marca
proprietarului atelierului, ca o garanţie a calităţii produsului, în principal pentru
scopuri comerciale (Băluţă I 965, 277: 1989, 235).
Această industriali::,are a meşteşugului ceramic a fost posibilă datorită
introducerii pe scară largă a unor tehnologii care permit obţinerea de piese identice.
iar prin menţinerea anumitor parametrii de modelare, ardere. ai calităţii
materialelor folosite şi a unor secrete tehnologice s-a ajuns la individulizarea unor
ateliere care produceau în special ceramică de lux destinată exportului pe largi arii
geografice (Tudor I 976, I 82; 1982, 548; Mitrofan I 995, 175). În paralel se
dezvoltă o serie de ateliere provinciale care încearcă să imite piesele de import,
folosind diferite tehnici de copiere a formei sau a unor elemente decorative (Tudor
1976, 182; Băluţă I 989, 235).
Alături de vasele terra sigillata, lucernele se caracterizează ca unele dintre
cele mai frecvent întâlnite piese de serie care erau realizate în atelierele romane.
Prin tehnologia specifică de prelucrare se permite obţinerea unei game tipologice
foarte variate şi copierea diferitelor piese de altă provenienţă sau a unor elemente
ale acestora.
Studiul de faţa încearcă să refacă experimental procesul de fabricare al
lucernelor, demersul lucrării fiind mult uşurat datorită existenţei unor dovezi
tehnologice, de prim ordin, care oferă indicii cu privire la metodele de lucru. prin
aceasta referindu-ne la tipare şi prototipuri descoperite în diverse localităţi unde au
funqionat ateliere ceramice (Băluţă 2002. 273).
În linii mari tehnologia de confecţionare nu s-a schimbat până în zilele
noastre, metode similare de obţinere a unor piese ceramice fiind utilizate în
producţia de porţelan sau ceramică decorativă.
Primul pas constă din obţinerea unui prototip prin modelare directă din lut
plastic, curăţit de impurit2ţi. Realizarea unei forme simetrice necesită folosirea
unor spatule din os şi cuţite din metal pentru modelarea părţii inferioare a bazinului
(i1!f1111dilmlu111) şi a ciornlui (rostn,111). Această clapă poate fi efectuată şi prin
presare în pa11ea inferioară a tiparului altui opaiţ, pentru uşurarea operaţiei.
272------------------ ------------
Pentru formarea capacului se aplică o foaie de lut cu grosime unifomă. lipită

de corpul bazinului prin tehnica barbotinei şi presare. urmată de finisarea
muchiilor. Bordura (nwrgo). înclinată spre exterior. se realizează prin tăiere uşoară
a marginii cu un cuţit din metal. fiind cruţată o muchie care va forma brâul în relief
din _jurul discului central şi se prelungeşte în lungul ciocului şi al orificiului pentru
fitil (/i11wnent11111). Discul necesită. pentru obţinerea unei forme perfect rotunde,
folosirea unui şablon, canalul prin care se uneşte cu perforaţia pentru fitil fiind tăiat
direct, cu respectarea grosimii bordurii .
Ultima etapă în confecţionarea prototipului a constat din aplicarea unui mic
mf111er circular (ansa) şi a două protuberanţe laterale dispu se simetric pc marginea
bordurii. cu rol decorativ . Elementul decorativ din centrul discului nu a fost aplicat
el urmând să fie ştampilat în tipar prin aceasta reducându-se estomparea motivelor
în urma manevrelor repetate Jc copiere .
Spre deosebire de lămpile în sine. prototipurile nu prezintă spaţiu gol în
interior. masivitatea lor fiind necesară pentru a rezista presărilor implicate în
realizarea tiparelor.
Piesa a fost uscată la temperatura ambientală apoi arsă în cuptor electric la
900°C.
Foto. I
Pentru obţinerea tiparului , prototipul a fost acoperit cu un strat subţire de
unsoare pentru a reduce aderenţa argilei folosită la amprentare. Partea inferioară a
fost înglobată într-un bulgăre de lut presat uniform pentru a se elimina bulele de
aer, până în dreptul marginii . Suprafaţa valvei inferioare a fost şi ,ea acoperită cu
un strat de unsoare pentru a se evita lipirea celor două elemente. Partea superioară
a fost realizată dintr-o placă de lut bine omogenizat şi presat peste cea inferioară .
De-a lungul marginilor au fost create o serie de denivelări care ulterior vor avea
rolul de "chei" la îmbinarea corectă a celor două valve şi pentru a împiedica fixarea
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 273
DAN ANGHEL
nesimetrică a celor două părţi ale lămpilor. Pot fi realizate şi o scrie de însemne
simetrice pe marginea valvelor care să indice poziţia corectă de îmbinare.
Desfacerea a necesitat o atenţie sporită pentrn a nu deforma valvele, iar acoperirea
cu stratul de unsoare a uşurat substanţial operaţia. În centrul discului a fost aplicată
o ştampilă copiată după o piesă piesă modernă. putând fi utilizat orice tip de
ornament nou creat sau copiat după alt opaiţ sau după orice piesă cu decor în relief.
Această copiere implică două etape. prima de obţinere a unui negativ în lut sau alte
materiale (ceară, ipsos) urmată de realizarea în lut a pozitivului (ştampila) care va
fi utilizată pentru imprimare. Piesa finală căreia i s-a ataşat în partea inferioară cu
un mic mâner pentru apucat necesită şi ea arderea în cuptor pentru ceramizare. Tot
în tipar se realiza şi ştampilarea numelui proprietarului atelierului sau alte elemente
decorative. Prin această metodă se pot obţine un număr mare de tipare necesare
unei producţii de seric şi se permite modificarea ornamentului central. eliminarea
sau înlocuirea ştampilei, în cazul copierii unor piese. Tiparele se pot obţine şi prin
folosirea ca prototip a altor opaiţe din argilă sau metal. rezultatul fiind o uşoară
estompare a clementelor în relief. A fost necesară efectuarea unei noi arderi, la
aceeaşi temperatură cu prototipul, aceasta permiţând crearea unui maxim de
legături între pa1ticulele componente ale argilei.
Foto 2
Se poate observa o reducere a dimensiunilor datorată contragerii lutului, în

acest caz fiind de I 0% pentru fiecare operaţie rezultatul final fiind cu 20% mai mic
decât prototipul ars şi cu 30% faţă de modelul obţinut la modelare, dar anumite
tipuri de lut pot avea un coeficient de contractare mult mai ridicat. Aceasta ar putea
explica, într-o oarecare măsură, obţinerea în cadrul unor ateliere a unor lămpi
miniaturale.
Obţinerea opaiţelor în tipar se realizează prin presare directă în cele două
valve (şticluri) a unei foi de lut cu grosime uniformă aplicate cu atenţie pentru a nu
274---------------------------
apărea pliuri sau zone slab imprimate. Marginea superioară a bazinului este lăsată
cu 2-3 111111. mai ridicată decât nivelul tiparului pentru crearea prizei necesare fixării
de capac. Această operaţie poate fi observată în cazul lămpilor fragmentare, fiind
caracterizată printr-o îngroşare a grosimii pereţilor bazinului în partea superioară.
Argila utilizată trebuie să fie foarte fină, curăţată de impurităţi, pentru a permite
realizarea unei amprentări fidele, iar grosimea pereţilor cât mai redusă pentru
obţinerea unui maxim de spaţiu în interior. Capacul se presează doar până la
nivelul tiparului. Operaţia de presare se realizează doar manual fapt vizibil prin
numărul mare de amprente digitale păstrate în interiorul opaiţelor antice. Înainte
1
de suprapunere marginile de îmbinare sunt acoperite prin pensulare cu o soluţie

diluată de barbotină tot în scopul unei fixări mai bune.
Pentru reducerea aderenţei argilei, suprafeţele interioare ale tiparului trebuie
acoperite cu un strat fin de unsoare.
Fixarea celor două valve se face prin presare, suprapunerea perfectă fiind
uşurată datorită "cheilor" formate pe lateralul tiparelor. Se pot efectua la modelarea
tiparului şi o scrie de semne care indică poziţia corectă a celor două şticluri.
Timpul necesar presării variază între I O şi 20 de minute, în funcţie de dimensiunile
şi complexitatea piesei, astfel că un meşteşugar care dispune de un număr suficient
de tipare poate obţine câteva zeci de opaiţe într-o singură zi.
Tiparu I cu piesa în interior este lăsat la uscat pentru o perioadă de timp
cuprinsă între 6-24 de ore în funcţie de temperatura ambientală. Nu este posibilă
încălzirea tiparului, deoarece evaporarea bruscă a apei de amestec din argilă va
duce la crăparea piesei.
Contragerea lutului în urma uscării permite desprinderea uşoară a opaiţului
din tipar, iar în acest moment poate fi observată calitatea piesei obţinute,
fidelitatea detaliilor sau prezenţa unor goluri de presare. Deoarce presarea se face
din interior pot apărea o serie de imperfecţiuni, ce nu pot fi sesizate la
confecţionare şi care pot duce la rebutarea acesteia. Experienţa olarilor, obţinută în
urma presării a zeci sau sute de piese permitea cunoaşterea exactă a modului optim
de realizare a pereţilor, numărul rebuturile de fasonare fiind probabil foarte scăzut.
Pe margini rămâne o bavură care se îndepărtează prin tăiere cu cuţitul. Tot acum
sunt realizate şi perforaţiile pentru fitil şi alimentare cu ajutorul unor unelte din
metal sau os, umezite pentru a nu se lipi de argilă. Totodată sunt posibile unele
retuşări ale unor eventuale mici deficienţe de presare.
O ultimă etapă, cu un caracter opţional, dar cu rol decorativ şi de micşorare a
porozităţii, constă în acoperirea opaiţului cu angobă prin pensulare sau imersie în
baie. Angoba este o soluţie de lut, curăţată de impurităţi prin decantare, dar care
conţine o cantitate mare de oxizi metalici care-i conferă o culoare caracteristică. Au
fost preferate în special diferite nuanţe de roşu sau brun în funcţie de cantitatea
oxizilor de fier din compoziţie. Angobarea permite şi estomparea unor mici
deficienţe de presare şi uniformizează aspectul piesei.
Poale li interesantă realizarea unor analize comparative a amprentelor păstrate pc opaiţe care provin
1
dm cadrul aceluiaşi atelier.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 275
DAN ANGHEL
Opaiţul este l{1sat timp de câtc\'a zile pentru uscare apoi este posibilă arderea
lui în cuptor. în cazul nostru ca fiind realizat• tot în cuptor electric la 900°C.
Foto.3
Dacă presarea în tipar poate fi efectuată fără marc dificultate şi m1 necesită o

pregătire deosebită. obţinerea originalului şi a tiparelor implică o bună manualitate
şi o serie de cunoştiinţe tehnice ale celui care efectuează operaţiile. aceste etape
fiind doar apanajul unor meşteri specializaţi. În paralel. etapele repetate de
modelare şi ardere implică perioade relativ lungi de timp care fac din prototipuri şi
tipare elemente valoroase în cadml unui atelier.
r-inalitatea unui experiment este desă\'ârşită doar în momentul când
respectivul artefact îndeplineşte condiţia funcţional-utilitară pentru care a fost
destinat. In cazul nostru ne referim la utilizarea opaiţelor pentru iluminat. Este
cunoscut faptul că se foloseau uleiuri minerale sau vegetale. uneori amestecate cu
sare pentru reducerea afumării. Unul dintre opaiţele obţinute a fost umplut cu ulei
vegetal. iar pentru fitil s-a utilizată o sfoară groasă împletită din in.
Cu o singură încărcătură opaiţul a funcţionat timp de 3 ore şi a putut li
observată afumarea rapida a ciocului şi îmbibarea parţială a pastei cu ulei datorită
porozităţii specifice lutului ars. neglazurat.
Alicu 1994 D. Alicu. Opaiţele roma11e de la l:/pia Truia11a Sam1i=t.'ge1ma.
în BMN. VII. Bucureşti 199-L
276------------------ -------------
Băluţă 1965 C.Băluţf1. Opoifele ro111011e de la Apu/11111 II. în A.pu/11111, V.
1965. 277-295.
Bftluţă 1989 C.Băluţ[1. Lc1111pi/e ontice de Io }vlu::eu/ de istorie Sihiu, în
Apu/11111, XXVI. 1989. 235-271.
Bfiluţă 2002 C.Bfiluţă . .·1rhetip pentru tipure himli·e de lu111;Jct descoperit lu
Apu/11111, în Apu/11111, XXXIX. 2002. 273-277.
Mitrofan 1995 Mitrofan. J/aterio/e şi 11ste11si/e j<Jlosite de o/orii ro11wm, m
Ap11/u111. XXXII. 175-187.
Tudor 1976 D. Tudor, Arheologia ro111w1â. Bucureşti. I 976.
Tudor 1982 D. Tudor. Enciclopedi(( cii·ili::u{iei Ro111((11e. Bucureşti. 1982.
The reconslitution of the processing technology of the ceramic Roman lamps

SUMMAIRE
Thc present study attcmpts to practically reconstitue thc stagcs necessary

for the making of Roman lamps. a process known mainly due.to the tcchnological
elements that have been descovercd (prototypcs. moulds).
The first stage is the obtaining of clay prototype (through moulding). wich
is thcn used to realize the mould.
The mould is made through pressing two clay slates on thc surface of thc
prototype. thcse slates forming then two valves.
The lamps are processed through pressing betwcen the two valves, thus
preserving the empty space inside.
Thc last stage is thc finishing off the making of the perforation for wick
and combustible.
This technology led to making of a large number of identica! pieces within
the specializcd Roman workshops.
Foto I. The prototype and the stamp for omementation of the lid.
Foto 2. The two pieces of the mould.
Foto 3. Lamp obtaining through pressing in thc mould.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 277
U"'I\IICLH. \.,IUUUULN.11111
DESPRE FUNCTIONAREA UNOR ATELIERE DE PRELUCRARE A OSULUI

LA APULUM
DANIELA C/UGUDEAN
Centrul urban de la Apulum este recunoscut atât prin atestările epigraficc cât
ş1 prin descoperirile arheologice în cc pri,eşte intensa şi înfloritoarea , iaţă
economică. culturală. administrati\'ă sau militară. Printre acti,ităţile
meşteşugăreşti. prelucrarea osului s-a practicat cu ce11itudine aici. mărturie stând
cele peste 600 de artefacte din os, corn şi fildeş descoperite în diversele zone ale
municipiului. care au fost analizate pe larg într-o monografic (Ciugudcan 1997) şi
ulterior în câteva studii (Rodean. Ciugudean I 999:Ciugudean 200 I: Ciugudean
2002). Chiar dacă o serie de exemplare de la Apulum au circulat în di,erse medii.
nu întotdeauna instituţionalizate, fiind apoi incluse prin donaţii sau achiziţii în
colecţiile unor muzee precum cele din Cluj sau Sibiu. colecţia în ansamblu este cea
mai consistentă din Dacia romană.
Relativ la principalele puncte de provenienţă ale acestor obiecte. menţionăm
în primul rând aria sud-estică a cetăţii medie,ale. unde Cserni a presupus că sunt
plasate termele şi a întreprins săpături sistematice (Cserni 1902). dar unde.
descoperiri recente au identificat reşedinţa Guvernatorului. Oricum. intre anii 1898
şi 190 I din această zonă au fost colectate 125 de piese din os. Zece ani mai târziu.
acelaşi arheolog a început investigaţiile în suburbia Partoş. recoltând 316 obiecte
de os doar din clădirea cu 12 încăperi (Cserni 19 I 3. fig.23-24). Întrucât printre
acestea se aflau 271 de ace de păr şi de cusut. concluzia sa a fost că acolo au locuit
multe femei pentru o perioadă mai lungă de timp. Putem adăuga acestei supoziţii
ideea ca acolo ar fi putut funcţiona mai degrabă un atelier.
Săpăturile desfăşurate după al doilea razboi mondial nu au scos la iveală mai
multe obiecte din os. Investigaţiile arheologice dintre anii 1981-1985 în necropola
romană nordică de la Apulum au dezgropat neaşteptat de puţine piese. respectiv 3
zaruri, un inel şi un ac de cusut (Ciugudean 1997: PI.XXXlll/3.4.6: VIV9: XVIIl/5)
din cele 149 de morminte de inhumaţie şi incineraţie.
Deşi construirea cartierelor de locuinţe în partea de nord şi sud a cetăţii
medievale au distrus semnificative vestigii romane. arheologii au recuperat în
perioada 1980-1982 aproape 100 de artefacte din os din acest areal. printre care
semnalăm şi prezenţa unor obiecte parţial prelucrate şi a unor deşeuri de fabricaţie.
De asemenea. din săpăturile de salvare efectuate pc Dealul Furcilor începând
din 1995 în paitea sudică a cetăţii şi în proximitatea celui de-al doilea cimitir
roman au rezultat 23 de piese. printre care: ace de păr şi de cusut. un pandantiv din
corn de cerb, pandantive din dinţi de animale, un flaut (Ciugudean 1997, PI.Xl/4;
XIV/I,2J,7,8; XVl/15; XIV4-5; XXXIV/I; Ciobanu. Rodean. 1997, fig.7/1-5).
278-----------------------------
I r, I IIIIWIUIIIIUIYI Ml W ULLl'lh,IL
Principalele zone de unde provin deşeuri. rebuturi de fabricaţie sau obiecte

abandonate în curs de prelucrare sunt următoarele:
I. Str. Moţilor şi Gemina (aria nordică a canabae-lor): 4 exemplare clin
corn de cerb. I corn de caprioară, 3 din corn ele capră. I corn oaie domestică, I os
lung ele vită:
2. Str. Republicii: 2 fragmente debitate din os lung:
3. Termele romane (aria sud-estică a cetăţii medievale. săpături A.Cscrni):
placuţă de os cu 6 perforaţii circulare. din care s-au confecţionat probabil jetoane:
4. Colegiul --Horia. Closca şi Crişan .. (aria vestică a oraşului)
Ultima şi cea mai interesantă descoperire a fost făcută în timpul săpăturilor
de salvare din 1998-1999 întreprinse în curtea colegiului. Aceasta consta într-un
ansamblu de oase de mamifere găsite într-o groapă menajeră din proximitatea
câtorva clădiri romane distruse de o aşezare medievală timpurie.
Până la analizarea completă a sutelor de oase prin identificarea speciilor si
clasificarea taxonomică. o examinare preliminară a relevat fragmente de coaste şi
vertebre. cranii. scapule, pelvisuri, femure, fibule, tibii, radius-uri .. sau ulne. Au
fost selectate I 70 de asemenea oase. printre care se află fragmente de epifiză dar
majoritatea au fost evident tăiate transversal sau longitudinal. Este vorba de
fragmente de oase lungi incluzând humerus, radius şi ulna, femure şi tibii ale căror
articulaţii au fost tăiate cu grijă şi înlăturate. Presupunem că aceste deşeuri provin
de la procesul de obţinere a unui clei de bună calitate prin topirea colagenului din
interior.
Pe de altă parte. existenţa deşeurilor poate proba desfăşurarea unui
artizanat specific. Atunci când era nevoie de tuburi din os, articulaţiile de la capătul
unor metatarse drepte şi puternice erau tăiate cu fierăstrăul, rezultând un tub natural
care putea fi prelucrat apoi până se ajungea la forma dorită. Din aceste oase se
fabricau mânere, cutii mai mici şi cel mai adesea ţâţâni pentru uşi şi mobilă. Acesta
ar putea fi de altfel cazul numeroaselor fragmente tubulare retezate la ambele
capete. descoperite în groapa menţionată. În clădirea romană din apropiere au fost
găsite, de asemenea, 4 artefacte în curs de prelucrare: 2 din corn de capră din rJre
se intenţiona probabil confecţionarea unor mânere, I os lung de vită şi I cor cfe
cerb cu suprafaţa exterioară faţetată şi palisată.
Evaluând descoperirile de la Apulum se pot contura câteva concluzii
privind tehnicile de manufacturare sau procesul tehnic de prelucrare a osului.
Luând în considerare deşeurile, rebuturile sau obiectele în curs de fabricaţie, cel
mai evident şi comun procedeu utilizat a fost debitarea cu fierăstrăul în una sau mai
multe secvenţe. Observaţiile microscopice ale secţiunilor transversale sau
suprafeţelor fasonate ale unor piese permit identificarea urmelor următoarealor
tipuri de unelte: daltă lată, daltă zimţată sau secure mică, ce produc striaţii diferite.
Lustruirea se realiza probabil cu un abraziv de genul nisip umed sau o
bucată de gresie, urmată de gresare şi netezirea cu o bucată de pieie. Scopul răzuirii
sau faţetării suprafeţelor exterioare poate fi considerat mai degrabă ca o aplatizare a
neregularităţilor decât o intenţie ornamentală, în special în cazul cornului de cerb.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 279
DANIELA CIUGUDEAN
Identificarea atelierelor de prelucrare a osului se bazează în special pc

existenţa unor deşeuri. rebuturi sau obiecte semi-fabricate. Ocurenţa deşeurilor de
prelucrare demonstrează că a11efactele erau confecţionate local. Existenţa unui
atelier poate fi demonstrată de asemenea de distribuţia unui tip particular de obiecte
sau motive decorative într-un anumit spaţiu. În cazul descoperirilor de la Apulum
pot fi ilustrate ambele situaţii. Există două zone principale din care prm in
materiale brute. deşeuri sau obiecte neterminate: prima este situată în partea
nordică a oraşului antic, respectiv străzile Moţilor şi Gemina. unde se considera în
general că au fost plasate cw111abae-le castrului legionar şi cea de-a doua se află în
partea vestică a oraşului. respectiv cu11ea colegiului H.C.C. În alte puncte ale
oraşului antic deşeuri de os şi obiecte în curs de prelucrare s-au semnalat izolat şi
reduse cantitativ. cu excepţia acestor arii care ar putea indica funcţionarea a două
ateliere.
Activitatea atelierelor de prelucrare a osului la Apulum poate fi susţinută şi
de prezenţa unui tip particular de a11efacte. Un caz semnificativ îl constituie acul de
păr cu capul în formă de kantharos. care pare să fie o copie a unor ace similare din
bronz descoperite în mormintele din necropola romană nordică (Ciugudean 1996.
Fig.1/1-3). Este de altfel o bună ilustrare a felului în care. copii ale unor obiecte din
metal erau fabricate dintr-un material mai ieftin şi accesibil precum osul.
Până la ora actuală nu au fost recoltate deşeuri sau semi-fabricate din
interiorul castrului Legiunii a XIII-a Gemina. ceea ce demonstrează clar că soldaţii
romani cumpărau obiectele din os. corn de cerb sau fildeş de la comercianţi sau din
micile ateliere care activau în secolele II-III d.Chr. la Apulum, la fel ca în
majoritatea oraşelor romane din provinciile nord-vestice. Aceşti a11izani produceau
obiecte de uz cotidian nu numai pentru cetăţenii oraşului, dar şi pentru populaţia
din zonele învecinate.
280---------------------------
Abrevieri bibliografice
Ciobanu. Rodean 1997 R. Ciobanu. N. Rodean. Roporl /Jre/i111i11c1r 1nfri11cl

cercetcirile urheolo~ice de sulrnre clin /)eolul
Furcilor - !\/ba Iulio, A1mlu111 XXXIV. p.177-
196.
Ciugudean 1996 D. Ciugudean. Ace ro111m1e ele pctr cu CCl/)11/ în
frm11ci ele cuntharos, .•IC!CI.Wl' XX. 1996. p.Yi-39.
Ciugudean 1997 O. Ciugudean. Ohiectele clin os, com şi .filclq ele
Io !\1mlu111, Bih/io1hern Musei Apulcnsis V. Alba
Iulia. 1997.
Ciugudean 200 I D. Ciugudean. WM/.:s/10ps oncl monu(acturing
1echnic1ues at Apulum (!\D 2nd - 3'rl century), '111
"Crafting Bone: Skcletal Technologies through
~ ~ ~
Time and Space". B.-1R lntenwtional Series 97'7.

Oxford. 2001. p.61-7:i.
O. Ciugudean, Noi ortefc1cte clin os ele la Apu/11111,
Ciugudean 2002 Apulum XXXIX, 2002, p.289-7'0 I.
B. Cserni, Al.1·âfehc;r rnr111egre
Cserni 1902 1iirtc;ne/111e o rânwi /.:orhon. Al.wdehfr 1·cîn11egye
iis/.:oro III I. Nagyenyed. 1902. p.126-170.
B. Cserni, Jelentes c1 Colonia !\pulensis teriiletc;n
/()/ 1-12-ben 1·c'g::.et1 âsotâso/.:râl. M11::.e11111i c's
Cserni 1913 Kiiny,·târi Ertesitii VL Budapest. 1913. p.34-35.
On bone -manufacturing workshops at Apulum

(Summarvl
This paper tricd to offer a general view on the manufacturing of bone and
antler objects în one of the most important Roman towns from the province of
Dacia. The soldiers of the XIII Gcmina Legion bought the bone. antler or ivory
items from the merchants or the small workshops which werc active during the AD
2-nd and 3-rd century at Apulum as well as în the most or the Roman towns of the
northwestern provinces. They produced objects for daily use not only for citizens
but alsa for local people în the immediate area.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 281
ZEVEOEI IOAN DRĂGHIŢĂ
EVOLUTIA STRUCTURALĂ AMUZEULUI UNIRII DIN ALBA IULIA ÎN DECENIUL

, PATRU AL SECOLULUI TRECUT
Zevedei-loan Drtighiţti
Procesul de transformare a muzeului din Alba Iulia 1, susţinut. cel puţin

declarativ, de autorităţile locale şi centrale, într-o instituţie de cultură prestigioasă,
dorit şi de Comisiunea Monumentelor Istorice secţiune pentru Transilvania 2, care
să se ridice la nivelul încărcăturii istorice ce o poartă oraşul Alba Iulia şi zona
adiacentă lui, s-a manifestat cu consistenţă şi coerenţă. mai ales în deceniul patru al
secolului trecut. Această afirmaţie o fundamentăm pe câteva repere sugestive, care
oglindesc modificările supo11ate de muzeu în această perioadă: - aşezarea instituţiei
într-o nouă locaţie (aripa stângă a Catedralei Reîntregirii); - instalarea la conducere
a unui specialist (este vorba de Ion Berciu) care să se ocupe în exclusivitate cu
reorganizarea lui, înlăturându-se astfel munca bine intenţionată, dar deseori greşită,
a unor diletanţi autodidacţi; - consolidarea ştiinţifică a instituţiei ce se efectuează
prin demararea de cercetări sistematice şi iniţierea publicării anuarului Apulum al
muzeuluiJ; - schimbarea statutelor Societcifii de istorie, arheologie şi ştiinfele
naturii care îl patrona şi - aşezarea muzeului sub administrarea şi finanţarea
Ţinutului Mureş (sub o nouă denumire Muzeul Regional Alba Iulia).
În articolul de faţă vom zăbovii asupra ultimelor două aspecte care,
considerăm noi, au avut un rol esenţial în schimbarea la faţă a instituţiei albaiuliene
şi în accentuarea elementului românesc din colecţiile sale, fără a fi neglijată, ba din
1
Dintre lucrările care au abordat (tematic sau în totalitate) evolutia muzeului din Alba Iulia. amintim:
Coriolan Petranu, .\/11::l!ele din Transilra11ia, Banat. Crişana şi .\/aramureş Trl!Cullll, pre::e111ul şi
w/111i11istrarl!a lor. Bucureşti. 1922. p. 11 1-116; I. Herciu, Scurt ii dare di! sec1111ii pi! anii I 9-13-/9-15,
în Apulum, II. 1946, p. 437--W0; Dionisie Rauu, .\/u::eul Regional .·I/ba Iulia. Srnrtci pri,·ire
istoriui, în A11ulu111, VI. 1967, p. 557-565; I Ben:iu, Co111ribu(ia .\111::l!ul11i regional ..I/ba /11/ia. prin
cercetciri şi puh/ica/ii, la progresul studiilor istorice din Tra11silrn111a. în Apulum, VII/I. 1968, p.
53-60; N. Josan. Mu~eul Unirii AIIJC1 Iulia. Bucure~ti. 1985. p. 11-34; Valer Moga. Eva Mârza .
.\!u::eul ( ·,urii din :I/ha /rt!w. l Tradi/ii 11111::eograficl!, în A1111/111n, XXVII-XXX, 1990-1993, p.
417-442. Pentru o scurtil privire asupra ,ielii şi activitil\ii lui Adalbert Cserni. putem spune.
întemeietorul muzeului alhaiulian. vezi: Al. Borza. A111i11tiri despre arheologul A. Cser111 şi
scipciturile de la Apulum. Cluj, I 936; luem. Dr . .-Ida/hat c.~cmi (schi/ci biogri1ficci). în Apu/11111, I,
1939-1942, p. 351-354.
Despre implicarea Comisiunii rvtonumentclor Istorice în judetul Alba. vezi. de pildil: I. Opriş.
,\/u::e11/ L'11irii di11 :I/ha Iulia şi ocrotire.1 patri111011iului rnltural 11a(io11al ( /9/8-/9-19), în A.pu/11111.
XIX, 1981, p. 507-524; Idem, Protejarea 111cirt11riilor cult11ral-artistice cli11 Transilvania şi Banat
d11pti .\larea l 'nire, Bucureşti, I 988. 291 p.. passim; Zcvcdei-loan Drăghilă, Protejarea
pam111011i11/111 c11/t11ral 1w/io11al i11.Jucle/ul .-I/ha (/9/8-19-18), în Patri111011i111n Ap11/ense, li, 2002, p.
'.!82-309.
1
· Idem. Dorn111011e pril'i11d î11n·p11111/ w111,1ru/11i A./J/1/11111. în Apulum, XL, 2003, p. 483-493.
282------------------ -------------
contră. cercetarea ştiinţifică - mai ales arheologică - esenţială şi necesară prin

însăşi descoperirile realizate mai mult sau mai puţin fo1iuit.
După primul război mondial. redeschiderea muzeului s-a realizat abia în
1920 când Inspectoratul general al muzeelor din Transilvania intervine în acest
sens, constatându-se, totodată. că Societatea de istorie, arheologie şi ştiinţele
naturii nu şi-a înaintat statutele spre a fi aprobate de statul romfm-1_ Această situaţie
ambiguă, ce s-a menţinut câţiva ani buni, nu a fost deloc favorabilă C\'Oluţiei
muzeului albaiulian, mai ales că secţia nou înfiinţată - ,,a Unirii" - se afla sub
tutela unei alte societăţi, ,.Astra". Lipsa unei conduceri omogene şi coerente a avut
drept consecinţă încetarea cercetărilor sistematice ale muzeului. Astfel, săp{1turi
arheologice, cel puţin până în 1930, nu s-au mai efectuat, din diferite motive
(absenţa banilor, a personalului calificat sau dirr,,dezinteres), lipsind şi conferinţele
publice - pe această temă - care deveniseră, până în 1918. un bun obicei al
muzeului 5 . Aceste carenţe de la nivel local nu au putut fi suplinite de către
Comisiunea Monumentelor Istorice cu toate eforturile conducerii şi membrilor ei
corespondenţi din judeţul Alba. fapt ce a favorizat accentuarea distrugerilor
patrimoniului, în special arheologic, prin săpături ale diferiţilor particulari care
înstrăinau piesele descoperite întâmplător sau nu, fie vânzându-le unor comercianţi
sau chiar muzee din alte zone ale ţării, fie trecându-le, clandestin, peste hotare.
Foarte puţine au fost salvate şi aceasta datorită eforturilor unor cadre didactice ale
Liceului Mihai Viteazul din Alba Iulia (în special Virgil Cucuiu 6 şi Enea Zetlea1i7)
care au încropit un mic muzeu şcolar 8 •
De asemenea, muzeul a fost văduvit şi de vechea colecţie numismatică ce a
fost dată, în timpul războiului, spre păstrare, custodelui de atunci Iosif Lestyan,
director al Bibliotecii Battyaneum. Mai intens urmărită a fost cercetarea
etnografică ce a efectuat paşi semnificativi (s-au derulat cercetări în zonele
Munţilor Apuseni şi văile Sebeşului şi Mureşului) şi colecţionarea de piese pentru
secţia naţională legate în special de momentele 1848 şi 1918 9 .
Problemele existente la nivelul muzeului, sesizate şi de Comisiunea
Monumentelor Istorice, au determinat autorităţile locale şi naţionale să identifice
soluţii care să rezolve două chestiuni: consolidarea instituţiei muzeale ce trebuia
să-şi recapete prestigiul antebelic şi, respectiv, limitarea distrugerilor patrimoniului
destul de frecvente, după cum am arătat mai înainte. S-a optat pentru revitalizarea
Societăţii ele istorie, arheologie şi ştiinţele naturii ce funcţiona la începutul
deceniului patru al secolului trecut destul de greoi, dar care era proprietara
colecţiilor muzeale, cu excepţia celei naţionale ce se afla în proprietatea „Astrei''.
~ Coriolan Petranu, op. cil., p. 114-115.

~ Leon te Opriş . .\!11::e11/ Unirii. Cci/ă11::ă pe anii I 929- /930, Alba Iulia, 1931. p. XXX,
6
lnforma\ii mai bogate referitoare la viata ~i activitatea lui Virgil Cucuiu, în I. Berciu. Profesorn/
VirRil C11rni11 ( /890-1972), în Apu/11111, XI, 1973, p. 901-904. .
7
Pentru mai multe detalii despre omul Enea Zetlean, vezi: I. Berciu, /n 111e111oria111 Enea Zefe/a1111 (8.
VI. 1885 - 13.XJ/. 1963), în Ap11/11111, X, 1972, p, 881-883.
~ Zevedei-loan Drăghi\ă, Pro1ejarea pa1ri111011i1tl11i ... , p. 283-286.
' Lcontc Opriş. op. cil., p. XXX-XXI.
1
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 283
ZEVEDEI IOAN DRĂGHIŢĂ
În 1930. conducerea ci era controlată de etnici maghiari la care s-au adf1ugat. după
unin:. câţiva ro1rnîni (preşedinte de onoare: Danii Zomora. prepozit: preşedinte:
Francisc Balazs: , iccpreşcdinţi: Ioan Karpiss şi Ioan Sandu. directori de liceu:
secretari: Reithofer Eugen. Enea Zeflean. Bukai Dominic şi Leonte Opriş •
10
profesori: casier: lgnaţiu Szckal. funcţionar de bancă: controlor: Emeric Korodi.

pensionar: director: Iosif Magyarosi. profesor de liceu: custozi: Eugen Feher,
Harali Bela. Eugen Gal. Cscrei Zoltan şi Leonte Opriş. profcsori) •
11
În \l.!derea obţinerii sprijinului financiar al statului era nevoie ca acest muzeu

să intre într-un fel sub autoritatea lui. aşa cum s-a întâmplat. în judeţul învecinat. cu
muzeul din Dc\'a. ori pentru aceasta era necesară regândirea conducerii 5.;ocietâţii
de istorie. arheologie şi ştii11/ele naturii prin care să se asigure accesul la colecţiile
muzeului. Astfel, este convocată. pentru joi 23 aprilie 1936. la orele 3.30 după
masa. în sala I. L. Caragiale. adunarea generală a Societâţii de istorie, arheologie şi
ştiinţele ,wturii 12 • S-a ales un nou comitet de conducere şi s-a decis ca acestei
societăţi .. [ ... ] săi se dea posibilitatea de acţiune în raport cu impot1anţa pe care o
are în pământul acestui judeţ şi activitatea ei nu trebuie să se oprească aici. la
îngrijirea acelor obiecte. ci la o continuă orientare prin săpături pentru îmbogăţirea
muzeului precum şi la cercetări şi scrieri ştiinţifice deoarece în puţine localităţi sunt
urme istorice atât de impm1ante ca în unele pf1rţi la judeţului nostru'.1.;_
O sinteză asupra situaţiei Societciţii de istorie, arheologie şi ştiinţele naturii
şi a deciziilor luate la adunarea generală a ei din 1936 a fost realizată într-un
document conceput de Enea Zeflean. Eugen Hulea şi Iustin Sava 1-1 înaintat
consiliului Prefecturii Alba. Semnatarii lui arată că în judeţul Alba a existat ..încă
din timpul fostei stăpâniri'' Societatea de istorie, arheologie şi ştiinţele naturii,
membrii şi conducătorii căreia au fost ,.exclusiv minoritari_ îndeosebi maghiari .. ,
elementul românesc nefiind reprezentat. După Unire. societatea nu a mai activat.
probabil - se arată în document - din motivul ,.[ ... ] că conducătorii ei se vor fi
cugetat că din moment în altul se va prelua de conducători ai acestei stăpâniri. Este
probabil, ca de atunci să se fi înstrăinat. fie neglijat sau din alte motive. anumite
obiecte de valoare din muzeul ei" 15 • Între timp, în comitetul de conducere au intrat,
după cum am arătat mai sus, şi câţiva români. recuperarea societăţii realizându-se
odată cu adunarea din aprilie 1936. Prin votarea noilor statute (vezi Anexa [)
muzeul societăţii s-a contopit cu secţia Unirii (constituită după 19 I 8) sau altfel
spus, din muzeul societăţii va face parte şi această secţie. De asemenea. s-a stabilit
10
I .eonii.: Opri~ ( 1889-1968) este custode-director al muzeului între 1928-1932. când redactează
lucrarea. citat:1 ~i de noi în materialul de ra1r1. în care cli:ctucază o trecere în re, istă a cokqiilnr.
Viata ~i destinul sr1u tragic sunt sugcsti, prezentate de Valer Petru Oka. iii 1111•111oriw11. Prt•ot11/-
t'rofi,sor /.eo11te Opriş I 188'). 1968 ). în A1111h1111. XL. 2003. p. 561-56-l.
11
I.conte Opri~. "fi. cit., p. XXXII.
12
Arhivele Nationale Directia .ludc\cană All,a Fo:1J Prcli:ctura Alha. Ach: înregistrate (mai departe
ANDJ Altia Fond Prefectura Alba). dosar 7279/1936.
11
Jbii/1·111. dosar 4518/1936, f. 5.
~ O scurtă tn.:ccre în rc,istă a viet ii ~i activitătii lui Iustin Sam. vezi la I. Berciu. lmti11 S<1l"ll ( /897-
1
/973 !. în A1111/11111, X li. 197-l. p. 660-66-l.

1
' ANDJ Alha Fond Prefectura Allia. dosar -l5 I 8/l 936, f. 52.
284-------------------------------
ca pentru dezvoltarea muzeului şi asigurarea mijloacelor linanciar-adrninistrative

era necesară preluarea lui la bugetul judeţean. drept pentru care se propune: -
înfiinţarea unui impozit cultural judeţean: - asimilarea personalului muzeului cu
funcţionarii publici cu aceleaşi drepturi: - directorul muzeului să fie numit dintre
specialişti: - încadrarea unui director. .. profesor de arheologic··_ fără a ocupa vreo
catedră. a unui custode şi om de serviciu: - dacă muzeului urmează să i se !acă
buget în bugetul judeţean. gestionarul să fie directorul muzeului sau toate
operaţiunile financiare să fie efectuate de contabilii prefecturii r,_
1
Reorganizarea însemna şi reamenajarea şi extinderea localului. aspect sub

care muzeul avea multe neajunsuri pe care conducătorii proaspăt aleşi ai societăţii
care-l tutela. urmăreau să le rezolve cu sprijinul prefecturii. Se solicită noi spaţii în
Catedrala Reîntregirii. În întâlnirea dintre delegaţii Inspectoratului Militar Clerical
şi reprezentanţii societăţii. clin 15 mai 1937. s-a cerut de către aceştia din urmă
17
punerea la dispoziţia muzeului a întregii aripi din partea stângă a catedralei •
Această revendicare a fost inclusă şi în adresa înaintată Ministerului Apărării
Naţionale, din 17 mai 1937. solicitându-se: .. [ ... ]clădirile Bisericii Încoronării din
Alba Iulia, începând cu localul de la poa11ă să fie cedat pentru Muzeul Unirii din
Alba Iulia", argumentându-se că acea pa11e a fost anume ridicată pentru instalarea
unui muzeu ,.[ ... ] deoarece nicăieri ca în acest judeţ nu se găsesc urme romane şi
îndeosebi pe teritoriul oraşului Alba Iulia. unde odinioară se înălţa falnic oraşul
Apulum. De asemenea, nicăieri nu se poate înălţa un muzeu care să reprezinte
trecutul nostru istoric şi îndeosebi dovezi privitoare la unirea tuturor românilor într-
o Românie Mare decât la Alba Iulia, care constituie simbolul unit[1ţii noastre
naţionale şi aceasta în legătură cu Biserica Încoronării. monument menit a rămâne
eterna mărturie a calvarului românismului şi al realizării aspiraţiilor noastre
naţionale. în care a fost încoronat primul rege al României Mari, Ferdinand I-ul"'.
Pe lângă aceste consideraţii, exclusiv de ordin naţional şi politic, sunt aduse şi alte
argumente de această dată de utilitate ştiinţifică: ,.[ ... ]din cauza lipsei de încăperi.
o parte din obiecte nu pot ca să fie expuse. apoi acest muzeu nu are local de
bibliotecă şi pentru birou [ ... ]. Arhiva şi biblioteca muzeului este aşezată într-o
pi\'niţă (acte şi documente de mare valoare istorică) încât sunt expuse ca să fie
roase de şoareci şi mucegăeli''. În final se subliniază că muzeul este zilnic vizitat de
numeroşi oameni, iar,.[ ... ] sub fosta stăpânire. renumele Muzeului Societăţii de
archeologie din judeţul Alba a ajuns depa11e peste hotarele ţării·· 1 ~. Starea de
provizorat în care se găsea muzeul. de câţiva ani buni, a fost principala cauză a
furtului din I marie 1937, când s-au sustras, după cum mărturiseşte
supraveghetoarea muzeului, Maria Şibotean, ,,f ... ] două petri, anume două ca puri
de leu [ ... ]" 'J_ Cu ocazia sesizării furtului, aceeaşi Maria Şibotean atrage atenţia
1
asupra situaţiei mai mult decât delicată a localului: coridorul de la etaj, ca urmare a
greutăţii pieselor arheologice, a crăpat, se propune transpo11area lor la parter şi
ir, lhidem. f. 53-54.

17
lhidcm, f. 49.
lk lhidem, dosar 9332/1937.
1
'' //1idc111. dosar 4649/1937.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 285
repararea fisurilor: instalaţia de apă este defectă. iar multe ferestre nu se închid
existând posibilitatea ca în caz de fu11ună să se spargă (nu mai vorbim de faptul că
lipsa de etanşeitate asigură prafului şi noxelor drum liber). De asemenea. la parter
în „salonul de archiologie'' dulapurile-vitrină nu sunt asigurate cu cheie. piesele de
aco Io puteau f..I oncan
. d furate-1() .
A
O altă problemă. ridicată spre soluţionare în cadru adunării generale a

Societâ(ii de istorie. orheologie şi ştiinţele na/Urii, a aşezării în fruntea muzeului a
unui specialist. a fost abordată şi la nivelul autorităţilor judeţene. Ea este ridicată şi
într-o adresă înaintată prefectului de către Despărţământul Alba Iulia al ,.Astrei ... în
care se subliniază nevoia unui bărbat .. [ ... ] cu priceperea necesară care să-şi dedice
întreaga sa muncă numai şi numai în interesul acestui muzeu·· 21 . După îndelungi
tatonări. se reuşeşte aşezarea în funcţia de director a lui Ion Berciu: în adresa din 24
iunie 1938 înaintată preşedintelui Societă{ii de istorie, arheologie şi ştiin{ele
naturii, de către Prefectura Alba. este cuprinsă, în original, cererea acestuia de a fi
acceptat pe postul de director al muzeului. În document se arată că Ion Berciu .. [ ... ]
prezintă şi o recomandare dată de Dl. Consilier Regal, profesorul universitar
Nicolae Iorga''. Se solicită un răspuns în această chestiune. avându-se în vedere
faptul că muzeul era tutelat de această societate. pe de o parte, iar pe de alta, în
conformitate cu proiectul noii legi administrative. prefectura nu mai era persoană
juridică. nemaiavând în viitor nici buget 22 • Fără îndoială că răspunsul a fost unul
pozitiv. ceea ce a determinat prefectura să efectueze demersurile necesare pe lângă
Ministerul Educaţiei Naţionale în vederea instalării lui Ion Berciu la Alba Iulia.
După ce se arată că. la recomandarea lui Nicolae Iorga, a fost numit ca director al
muzeului .. [ ... ] în mod onorific, fără nici o indemnizaţie, din lipsă de fonduri. Dl.
prof. I. Berciu, doctorand în istoria antică la Universitatea din Paris şi fost asistent.
timp de 4 ani la Muzeul „Porţile de Fier'" din Turnu Severin'" şi că acesta .. [ ... ]
legat şi prin legături de familie şi cercetări ştiinţifice de judeţul nostru, a consimţit
să reorganizeze. după o prea lungă perioadă de lâncezeală, acest muzeu despre a
cărei impo11anţă socotim că nu-i lipsă să mai amintim". se solicită transferarea sau
detaşarea lui în una din şcolile secundare din Alba Iulia sau la Inspectoratul şcolar
ori să fie detaşat de la catedră la muzeu, ultima variantă asigurându-i timpul şi
tihna necesare pentru reorganizarea instituţiei muzeale. Pentru atingerea acestor
ţinte, a fost trimisă o solicitare. în esenţă. cu acelaşi conţinut şi lui Nicolae Iorga. în
calitate de preşedinte al Comisiunii Monumentelor Istorice 1 '. Alegerea s-a dovedit
mai mult decât fericită, Ion Berciu a închinat muzeului din Alba Iulia întreaga sa
energie devenind. după Adalbert Cserni. al doilea întemeietor. A fost reconfirmat
în funcţie de către rezidentul regal generalul (r) Dănilă Papp care l-a sprijinit direct
sau indirect (şi în calitate de preşedinte, apoi preşedinte de onoare. al consiliului de
conducere al muzeului) în toate demersurile sale (îmbogăţirea colecţiilor prin
11
~ lhid,·111. dosar -16-tX/19.H.
'I .
· lh1t!t'll1, dosar I 570/19.,6.
"lhidl'/11, dosar 1., 186/1938, f. I.
''I
- lhidc111, f. S-6.
286------------------ -------------
achiziţii
24
sau cercetări. procurarea de cărţi pentru bibliotecă ", efectuarea
2
inventarului general 26 ).
Noua organizare administrativ-teritorială a României. bazată pe Constituţia
din 1938, ce a împărţit ţara în ţinuturi 27 , a oferit muzeului albaiulian opot1unităţi
nebănuite, urmărindu-se, din motive strategice, aşezarea acestei instituţii sub tutela
Ţinutului Mureş. Pentru a atinge acest obiectiv, Societatea de istorie, arheologie şi
ştiinţele naturii, în frunte cu preşedintele ei, Enea Zeflean, solicită sprijinul
prefecturii pentru organizarea adunării extraordinare împreună cu cea a
Despărţământul Alba Iulia al „Astrei", în care să se discute trecerea muzeului în
administrarea Ţinutului Mureş. Sunt tipărite 90 de afişe 2 s ce urmau a fi trimise
notariatelor din judeţ, scontându-se pe un număr mare de participanţi • Adunarea a
29
aprobat intrarea muzeului sub tutela Ţinutului Mureş. fără îndoială. mai mult din
dorinţa obţinerii necesarului suport financiar şi logistic în reorganizarea şi
dezvoltarea lui. O consecinţă a acestei decizii a fost aplicarea unui nou regulament
2
~ Ibidem, 813/1941,f. 169. S-au cumpărat colecţiile muzeului Liceului Mihai Viteazul din Alba Iulia
(cuprindea piese remarcabile precum statuia zeului Mithras) cu suma c..lc 3341 Ici.
2
" Ibidem, f. 155. S-au achiziţionat. pentru bibliotecă. lucrări. marca lor majoritate utile şi astf1zi
specialiştilor. precum: N. Bălcescu. 011ere comp/ere: M. Kog[tlniccanu. Opere istorice: Rubin
Patiţa. Ţara Ţopi/or: N. Iorga. Memorii: lc..lcm, Oameni cari au Josr: N. Cartojan. Cârtilc populare
1·cchi: Sextil Puşcariu. Limba română; S. Mehedinţi. Creştinismul românesc etc. În anul 1941 s-au
achizi\ionat c[trţi în valoare de 4331 Ici. În anul următor s-au cumpărai re\'istclc Dacia, (voi. 1-
VIII), Revista lsloricâ Românei, (voi. I-X), Re1·is1a de preisrorie, (voi. I-IV J. Rl'1·1sta Clasicei (voi.
I-XII) cu suma de 11800 (Ibidem. dosar. 396/1942, f. 59.
26
Pentru aceasta a fost angajai temporar, începând cu 20 mai 1941. studentul Brecia Virgil care
urmează a lucra în zilele de luni. miercuri. joi şi sâmbătă. intre orcic 15-19.30 şi duminica intre
orcic 9- I 2, fiind retribuit cu I OOO lei pe lună (Ibidem, f. 146-14 7 şi 170).
Mai multe detalii cu privirea la această reorganizare administrativ-teritorială. în: Enciclopedia de
27
istorie a României. 13ucureşti. 200 I. p. 498-500. Ţinutul. noua uni late administrati\ -11..:ritorială. este
condus de un rezident regal. numit pc 6 ani. ajutat de un organ electiv. consiliul ţinutului. Tinutul
Mureş sau Alba Iulia cuprindea următoarele _judc\e: Alba. Ciuc. Făgăraş. Mureş. Odorhei. Sibiu.
Târnava Marc. Târnava Mică. Turda.
K Afişul avea următorul con1inut:
2
Socielalea de lslorie, Arheolof.:ie şi Ştiinţe .\'a/urale dinj11dcţ11/ Alba

,lsociaţi1111ca .. ,lslra „ Dcspârţcimci11111/ Alba Iulia
Nr. 66-1939
CONVOCARE
Comitetele Socie1ăţi1 de Istoric, .-lrheolo[?ic şi Ştiinţe .\'a/urale din judeţul A/ha şi .~sociaţi1111ea
„Asrra„ /Jespârţâmân111I ii/ba Iulia. prin prcşedinlii lor convoaca în adunare generală extraordinară
pc to\i membrii lor. pe ziua de 28 Martie I 939. orele 15 în localul Liceului Mihai Viteazul din Alba
Iulia. strada Călăraşilor. numărul 2. cu următoarea ordine de zi:
I. Deschiderea şi constituirea adunării generale:
2. Dare de seamă. cu privire la trecerea muzeului în administrarea Tinutului Mureş:
3. Prezentarea şi votarea regulamentului de conducere a muzeului:
4. Delegarea celor patru membrii în consiliul de conducere:
5. Eventuale propuneri.
Alba Iulia, la 11 Martie 1939
Preşedintele Societăţii de Istorie, Arheologie şi Ştin/e :\'a/urale, Preşedintele A.Hm Alba Iulia.
Enea Zenean Eugen Hulea
Secretar, Virgil Cucuiu
2'J AN
. DJ Alba Fond Prefectura Alba, dosar 813/1941, f. 12-13.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 287
de conducere ~i administrare a muzeului (vezi Anexa li). instituţie ce capătă acum o

nou{1 titulatur{1 (Muzeul Regional Alba Iulia). Sfera de interes a lui s-a stabilit a se
întinde pc întreg teritoriu al Tinutului Mureş. Se lansează. în acest sens. un ordin
circular. adresat prefecturilor. preturilor şi primăriilor. în care se arată în mod
expres că .. I... ] Tinutul Mureş. în dorinţa de a ridica aici la Alba Iulia simbolul
unităţii noastre naţionale. o puternică instituţie culturală. menită să reprezinte
icoana vie a continuităţii poporului român pe aceste meleaguri din cele mai vechi
timpuri până azi. a luat în directa sa conducere muzeul din acest oraş istoric.
organizându-l temeinic"'u_ Aşadar instituţia muzeală albaiuliană a obţinut suportul
necesar în promovarea propriilor interese. esenţiale protejării patrimoniului la
nivelul Tinutului Mureş, care prin persoane autorizate a insistat. în câteva ordine
circulare adresate prefecţilor. asupra necesităţii şi obligativităţii anunţării
lucrătorilor din muzeu ori de câte ori sunt descoperite vestigii arheologice sau
documente de interes istoric 11 . Spre exemplu, descoperirea din hotarul comunei
Apoldul de Jos (judeţul Sibiu). realizată. în octombrie 1938 cu ocazia aratului de
toamnă. de către ţăranul Ioan Popa. constând din mai multe piese arheologice de
factură romană, a intrat în sfera de preocupare a Muzeului Regional care. prin
directorul lui, îşi arată interesul pentru aceste piese fiind dispus să suporte plata
transportului obiectelo1..1 2 • De asemenea. este achiziţionat - cu suma de 500 lei -
din comuna Augustin (jud. Târnava Mare), un tezaur monetar (constând din 294
monede romane) descoperit de tinerii Ioniţă Aurel. Grozea Ioan şi Radu Gheorghe,
ce aruncă. după cum mă11uriseşte Ion Berciu, .• [ ... ] o lumină nouă asupra
romanităţii anterioare cuceririi Daciei .. ' . Să mai amintim un alt caz. din comuna
1
Vecerd (jud. Târnava Mare), unde Micu I. Ioan a descoperit .. [ ... ] 6 bucăţi de
cioburi dintr-o oală de pământ [ ... ]", fapt adus la cunoştinţa conducerii Muzeului
.
Reg1ona )' ➔
· .
Schimbările politice prin care a trecut România în timpul celui de al doilea
război mondial au afectat. indirect, dar vizibil. situaţia muzeului albaiulian.
Greutăţile războiului ce apăsau asupra întregii ţări s-au alăturat celor generate de
anularea organizării administrativ-teritoriale carliste. deci şi a Ţinutului Mureş.
astfel încât, din nou Muzeul din Alba Iulia s-a văzut lipsit de necesarul suport al
autorităţilor. O perioadă bună de timp a fost al nimănui, fiind pasat de la prefectură.
"' lhitlcm, f. 66.

11
/hic/l'llr, on.lincle circulare nr. 163/ I 939: 275/1939; 67/ I 940: 44 I /I 9-W etc.
Ic Arhi\'elc Na\ionalc l>irce)ia .ludc\cană Alba Fond Rczidcn\a Tinutului Mureş. Ser\'iciul
Administra\ici Cicncralc ~i de Stat (mai departe ANDJ Alba Fond Rezidenta Tinutului Mureş).
dosar. 95/1938. r. I ~i 5. Piesele descoperite sunt: .. o piatră cc reprezenta figura unui Icu (lhră cap).
iar intre picioare dinainte sub piept. se află un cap de om. rnpul Împll.ratului Traian; o le~pcdc de
piatni. lat."1 de apro,imati, 70 mi. pc care ar li fost aşezat Icul de piatră: o piatră l'C reprezintă
rnrpul unui copil de se, masculin dL' m;'irimca unui copil de 1111 an. însă fllrll picioare şi t'ărll. o mâna.
Corpul este rupt. dar hul'll\ilc se alH1 acolo. După ligură copilul parc a a,ca trăsături de pc timpul
Romanilor: o piatră marc. cu formă neregulată: o hucată de monedă de aramă. lhrll. nici o inscrip1ie:
mai multe bucă\i de pietre miL·i care par a li rupte din statuie: s-a dc~co1x·rit urmele unui Lid".
11
· lhitll'III, 282/1939. f. 15-16.
q //,idem, f. 18.
288--------------------------------
la pri111[1ria Alba Iulia sau la Mini:--tcrul Culturii ~1 Cultelor ori la Ministerul

Afacerilor Interne.
Starea în care se atla mu/cul a fost realist pn.?c11tat[1 de Ion Berciu în adresa
~ 13/ 19--l I înai11tat[1 prefectului. Subliniad1 că . .Tinutul Murq a organizat temeinic
lllllZL.'111. care sub directa rnnduccrc a domnului general Dănilă Papp. fost rezident
regal şi actual preşedinte de onoare al muzeului. a progresat enorm într-un scurt
timp··. De la ţinut s-a nrnştcnit cca. 600.000 de Ici la care se adaug[1 I 00.000 Ici
(sub,cnţic de la Ministerul Afacl'rilor Interne). Cu toate acestea salarizarea
personalului se găsea într-o marc sufcrinţ[1. directorul era plătit de primăria oraşului
Arad. iar omul de serviciu de pri111:1ria oraşului Braşov. situaţie 111ai 111ult dcc,ît
ciudată. Dqi 111u1.cul a obţinut sprijinul necondi\ionat al Cornisunii i\lo11umcntclor
Istorice şi a Institutului de Studii Clasice al Uni,crsităţii din Sibiu. totuşi. după
cum arată acelaşi Ion Bcrciu ... chiar dacă sus acest muzeu a fost înţeles. jos în
lumea micilor funcţionari a fost lovit. sabotat şi tratat ca o instituţie parazitară (s.
11). I oală tragedia lui se trage de la o 111cntalitatc nenorocită. care ne distruge pe
toţi. prin cgois111ul ci şi lipsa de cultură şi 1116.ndric naţi011ală .. ;,_ La începutul anului
urm{1tor. Ion Bcrciu re\'inc asupra acestor probleme. sugcr{111d că muzeul are două
cf1i de ieşire din situaţia în care se gf1sca: I. trecerea personalului la Ministerul
Culturii :\iaţionale. urm:înd ca partea financiară s[i fie asigurat'! prin f\linistcrul de
Interne: 2. încadrarea personalului la primăria municipiului Alba Iulia, în cazul în
care prefectura nu arc buget. urmând a fi suport11e clwltuiL'lilc de .. [ ... l i\1inisterul
de Interne sau de Gun;rnământul care ,a lua fii1Jţr1. dup{1 ecîte se spune. chiar în
Alba lulia··;r,_
I kgringolada muzeului a continuat ajungfmdu-se ca Direcţia Administraţiei
locale -.,:·, solicite - prin adrL'Sa din 18 ianuarie 1941 - prefectului acceptul trecerii -
la cererea !\1inistcrului Cultelor şi Artelor - plăţii salariilor lui Ion Berciu şi a
omului de scn iciu (Achim Ioan) de la prelccturf1 la acest minister. Ion Bcrciu urma
sfi fie încadrat ca şef de sc1Yiciu clasa a li-a, grupa J\ I 5. tipul 24. cu un salariu de
I O. I 00 Ici plus accesoriile legale (căsătorit cu doi copii minori). Însă. din păcate,
cele stabilite nu au fost \"alabile decât puţin timp. d1ci printr-o alt{1 adresă a
Ministerului Afacerilor Interne (08567/20 februarie 1941) se arat{1 că datorită
dificultăţilor politice şi financiare s-a renunţat la ideea concentrării tuturor
muzeelor din ţară la Subsecretariatul de stat al cultelor şi artelor. ca urmare muzeul
din J\lba Iulia rămâne sub tutela prclecturii; 7 _
Ajuns la capătul răbdărilur. directorul muzeului solicită prefectului să
disrunf1 comocarca rnnsiliului de conducere al l'v1uzcului Regional pc ziua de
dun1i11icfl I kbruaric 19..\2. ora 1O. pentru limpezirea situaţiei instituţiei pe care o
conduce 111{1car începând cu I aprilie 1942. când cxpir{1 .. [ ... ] provizoratul de acum.
alat în pri, i11ţa personalului. c,11 şi în pri\'inţa bugetului şi a întregii probleme legate
de accastf1 instituţie l- .. ]'"''. La -;;eclinţa extraordinară a consiliului de conducere. ce
",\:\!)J t\lha h111d 1'1..:krtur;1 ,\lha. do,ar .'\')(1/IIJ-+I. L 13.

'' lh11fr111. I. I :i 1;1Jr..:,.1 nr. I/ I 'J-12 ).
-~ //J1i/,111. d, 1,;1r 1.î 21 /1 'J-+ I. r. I .3.
"l/11,li-111. I. -+:'i 1aJn:\a nr. 3.+719.+21.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 289
ZEVEOEI IOAN ORĂGHIŢĂ
s-a desfăşurat la data stabilită, au fost prezenţi: locotenent-colonelul (r) Vasile C.

Nicolau. prefectul judeţului (preşedinte): Eugen Hulea. inspector general şef: Enea
Zeflean. directorul Liceului Mihai Viteazul; Virgil Cucuiu. profesor: Iustin Sava.
subdirector administrativ: Paul Banciu şeful Serviciului Financiar al prefecturii
Alba: Ion Berciu. directorul muzeului (referent şi secretar). A luat pa11e. ca imitat.
şi Dr. Dumitru Bogdan primarul oraşului Alb<! Iulia. Au lipsit Dr. Ioan Pop. arncat
şi fost ministru şi arhitectul Octav Mihălţean. ln CU\ ântul său Ion Berciu. în calitate
de referent. arată că muzeul, în acel moment avea trei posibilităţi: I. trecerea în
administrarea primăriei municipiului Alba Iulia. în conformitate cu art. 35 din
Regulamentul pentru conducerea. organizarea şi administrarea Muzeului Regional
Alba Iulia (vezi Anexa li): 2. trecerea personalului la Ministerul Culturii Naţionale
şi administrarea muzeului de către Consiliu. prin primăria oraşului Alba Iulia sau
prin prefectura _judeţului Alba: 3. găsirea unei soluţii ele mediere între administraţia
_judeţeană, al cărui bun cultural este muzeul şi primăria municipiului Alba Iulia care
legal este obligată al sprijini. După câteva ore bune de discuţii s-a ajuns la o soluţie
acceptată de toată lumea: transferarea muzeului. începând de la I aprilie 19-Q în
administrarea primăriei municipiului Alba Iulia. care se substituie Tinutului Mureş.
în conformitate cu mai sus citatul art. 35 din Regulamentul muzeului: prefectura.
având în vedere mijloacele financiare reduse ale primăriei precum şi impo11anţa
istorică şi naţională a muzeului, se obligă de a înscrie în bugetul său cât şi al
comunelor (urbane şi rurale) din judeţ o subvenţie anuală în folosul muzeului. S-a
stabilit. ele asemenea. ca excedentul aflat în bugetul prefecturii Alba. Ia capitolul
muzeului. să fie depus pe seama acestuia conform a11. 29 din Regulamentul
muzeului. iar plata personalului muzeului urmând a fi asigurată de Ministerul
Culturii Naţionale şi Ministerul Afacerilor lnterne .
19
Ca orice instituţie de cultură din România de altă dată sau contemporană.

muzeul clin Alba Iulia s-a conrrumat şi în perioada de care ne ocupăm cu inerentele
probleme de finanţare care uneori erau esenţiale pentru menţinerea lui în viaţă. În
deceniul patru al secolului trecut. instituţia albaiuliană a arnt. cel puţin scriptic mai
multe surse de venituri (stabilite, în 1936. prin statutele Socie((iţii de isrorie.
arheologie şi şrii11ţele 11a111rii): - sumele fundaţionale achitate de membrii
fondatori: - taxele de membru: - fundaţiile realizate în rolosul muzeului: - donaţii: -
taxele de vizitare: - \·eniturile obţinute din editarea unor drţi: - taxele de intrare la
conferinţele organizate de şi în muzeu: - taxa de intrare la expoziţiile temporare. la
serate şi petreceri: - vâ!1zarea duplicatelor: - sprijinul financiar din partea
prefecturii sau primăriei. ln timpul administrării muzeului de cfllre Tinut. o altă
sursă de finanţarea fost monopolul fotografiilor tuturor mom1111t'ntdor istorict' din
Tinutul Mureş (un ~xemplu în acest sens este cererea. din aug.ust-septt'mbrie 19.,8.
a Dr. P. I lcrman. profesor de arhitecturii la )mala Politehnicii din Danzig.. de a i se
permite să studiez~ şi să fotograliczl' - impreunf1 cu asistenţii săi Lenemann şi
Jaekek - bisericile fo11ilicate din judeţul l~îrna\ a tvtare) 40 . Din pf1cate. aşa după
'" //,i,/1'111. Jo~;11 ➔ Ol)()/ I1J..l2. I. 1--l (•~·li:ratul nr l/7 I li-I:! ~i rn1l"c~u1 , crbal nr. 7 din I li:bruaric l lJ-121
111
ANl>.l Alba hllld lh't1Lkn)a I 1nutului :'\ lur~·~- J11sar 20· 1938. f 1-.,.
290 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
cum s-a putut deduce. în rândurile de mai sus. doar douf1 au fost principalele surse
ele finanţare. ale instituţiei muzeale albaiuliene: L u11 impozit cultural modic. plătit
bcne\ol de către toate comunele: 2. cotizaţiile me111brilor Societci{ii ele istorie,
arheologie şi ştiin{el<' 11at11rii.
Primul aspect îl pute111 urmări cu precizie. din aprilie 1936 când pc haza
hotftrârilor luate în adunarea societăţii. prefectura înaintează câteva circulare către
primfaii şi preturi în care solicită o sumă de bani pentru susţinerea societăţii şi
implicit a muzeului. cc urma să fie cupri11sf1 în bugetul localit{1ţilor respective pe
anul 1936/1937. Aceste demersuri au a\'llt ca finalitatl.' înscrierea în bugetul
judeţului pc exerciţiul anului 1936/1937. la a11. 28 a sumei de 200.000 lei.
constituilf1 din contribuţia de cca. 0.50% din veniturile ordinare ale bugetelor
1
judeţului şi comunelor precu111 şi din taxele de mcmbru-1 •
Această practică utilă s-a perpetuat şi clupă trecerea muzeului sub tutela
Tinutului Mureş. cu specificaţia că ca s-a aplicat la nivelul întregului ţinut. Pe anul
financiar 1939. în judeţul Alba au achitat. sume \ariabilc în folosul muzeului,
localităţile din preturile: Zlatna - Abrud (I.OOO Ici). Zlatna. Fcncş. Galaţi. Presaca
Ampoiului. Pătrângeni (câte 200 lei). Trfrmpocle şi Vale Dosului (câte 50 Ici):
Alba Iulia - Tibru ( 150 Ici). Şard ( 100 Ici), J\mpoiţa ( 100 lei). Bărăbanţ (200 lei).
Miceşti ( I 00 Ici). Drfunbar (200 Ici). Totoi (200 Ici). Berghin (500 Ici), Henig (600
Ici): Ahrud - Roşia l\fontană (500 Ici). Corna ( I 00 Ici). Bucium (200 Ici). Sohodol
(200 Ici). /\.brud ~at (500 lei); Aiud - Rimctca ( 100 Ici). Colţcşti ( I00 lei). Rădcşti
( 100 Ici). Lcorin\ (200 Ici). Mcscrcac ( 150 Ici). Şoimuş ( I 00 Ici). Ciuguzel ( 128
lei). Hopă11a ( 100 Ici). Lopadea Nouă ( 100 lei). Băgău ( 100 Ici). Beţa ( 100 lei).
Ocl\'crcm 150 Ici): Vinţu de .Jos - Ciugud (100 Ici). Şcuşa (100 lei). Limba (100
Ici). Oarda de Jos (200 lei). P„klişa (200 lei). Cioara (200 Ici). Tă11ăria (150 lei):
Ocna Mure~ - Spftlnaca (200 lei). Turdaş ( 100 lei). Sili\aş ( I 00 Ici). Cisteiul de
Mureş ( 100 Ici). M icăşlaca ( I 00 Ici). Noşlac (200 Ici). Căpzăla11 ( I00 lei). Nu toate
localitf1ţilc au acceptat plata acestei ta:,.;c. De pildă. cele din plasa Teiuş. au refuzat
pc moti, ul. bine întemeiat. al sărăcici şi lipsurilor pc care trebuiau să le supo11e în
\Teme de secesiune. De asemenea nici comunele Cricău. Craiva, Bucerdea
Vinoasă. !ghici, Teina, !ghiu. Hăpria. Straja. Dumitra (din plasa Alba Iulia) şi
2
Mogoş (plasa Abrud) nu au prevăzut. nici o sumă în folosul muzeului-1 _
Localităţile din judeţele anatc sub _jurisdicţia Tinutului Mureş. au contribuit şi ele
la susţinerea financiară a muzeului albaiulian. Astfel oraşul Odorheiu alocă din
bugetul s[1u suma de 1.500 Ici: localităţile din _judeţul Târna\'a Mi<.:ă au înscris în
folosul muzeului. în total. suma de 11.750 Ici: din partea localităţilor (Beica de Jos.
lkica de Sus. Căcuciu. Habic. Nadăşa. Şerbcni. Sânmihaiul de Pădure) din
notariatul Bcica de Jos (judeţul Mureş) s-a trimis suma de 1.800 lei: primăria
comunei A\Tam Iancu (judeţul Turda) a contribuit cu suma de 100 lei: Sighişoara
şi n1g[1raş cu câte 1.000 Ici: Agnita cu 1.326 lei. Sibiu cu 5.000 lei ctc-1,_
ANDJ Alba hrnd Prefectura Alba. do,ar 4518/193(1. r. 1.,.

1
•
,: l/1iif,,,11. 813/1941. L 21, 24-25. 28-31, 33. 35. 37. 41. 45. 55. 57. 61.
• :\ND.I ;\lha Fond Ruidcn\a Tinutului Mureş. dosar 282 1 1939. r. 3-11.
1
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 291
;\ cinu,: sursă de ,·enit - cotizaţiile membrilor Societciţii de istorie.

arheologie şi ştiinfele naturii - este riguros stabilită în Statutele societăţii adoptate
în 1936. În capitolul III se arat{1 că poate dc,cni membru - fondatori. pc \'iaţă.
ordinari. onorari sau Cl)rcspondcnţi şi a,i11tf1tnri - al societăţii orice cetăţean român
(bărbat sau femeie) dar şi instituţii sau localit;iţi. rvlcn1brii fondatori aveau obligaţia
de a do11a socictf1ţii I .OOO de lei sJu un obiect pe11tru muzeu. cu această valoare:
membrii pe , ia\f1 trebuie să cloneze 500 de Ici sau un obiect cu această , a luare:
membrii ordinari să achite o ta:-..::1 anuală de 20 de lei cel puţin 5 ani la r."111d:
me111brii onorari (poate ti ales orice cct[tţcan rom,î11 sau 1rn. care s-a remarcat în
susţinerea socictfiţii şi muz.cului)-1-1_ În l(n(, s-au înscris un num{1r considerabil de
membrii, în frunte cu prefcclUI Dr. Simion Vuku (Înscris în 5 decembrie 1935 t.
În contextul trecerii muzeului sub administrarea Tinutului Mureş. Ion Berciu
solicită prefectului listele cu nmnbrii Sociel<i(ii ele istorie. urh<'ologie şi ştiill(L'll'
naturii şi plata taxei afcrentă acestei calitf1ţi. cerere rcînoitfi de două ori-ir,_ În CL'le
din urmă. între 2 - 20 iunie 1939. se răspunde din plasa Abrud. ck unde se trimite.
2.400 Ici drept taxă de membru. în mod sigur suma a fost str,î11s[1 de la membrii din
acea zonă: din plasa Alba Iulia s-a trimis 1.898 Ici: din plasa Vinţu de jos. 6-t6 Ici:
din plasa Sebeş, 2.850 lei: plasa Ocna Mureş. 860 lei-1 . În total s-a adunat suma de
7
8.654 lei. ceea cc arată. printr-o simplă împărţire la 20 (taxa unui membru ordinar
al societăţii). că în 1939 Societotea de istorie. arheologie şi ştiinţele 1wtw·ii a avut
cca. 4.32 de membrii.
Ernluţia structurală a muzeului din Alba Iulia. în deceniul patru al secolului

trecut. este uşor de sesizat prin parcurgerea cclnr două documente cuprinse de noi
în AneXlt acestui studiu. Astfel. în Statllll'le Sucicr,1(ii isroric<'. urlu:ologi<' şi pentru
şfiinfele 1wt11ru/e di11j11de(11I Alba se speciticf1 structura dorită (în pa11e cxistentă) a
muzeului. Conform paragrafului 2. mu1L·11l deţine 8 secţii: biblioteca şi arhi, a:
secţia ai1elor frumoasc: secţia a11elor i11dustrialc: colecţia arheologică şi
numismatică: colecţia etnografică: colecţia pentru ~tiinţclc natura Ic: cnkcţia L'nirii
Ardealului cu Patria Mamă şi secţia istorică medievală ~i modem,1. Biblioteca şi
arhiva neccsarc specialiştilor. sunt gândite ca aşezăminte cu caracter public.
deschise celor interesaţi. Secţia dc m1[1 ur111cad1 să cupri11d[1 piesc. in original sau
copie. din arhitectură. sculptură şi pictur:1. care să retlecte e, olu\ia artei pe
teritoriul judeţului Alba. Secţia ar1ci industriale arc mcnirea de a reflecta
dezvoltarea artelor aplicate (cu excmple originale sau copii) în acelaşi spaţiu
teritorial. Secţia arheologică şi numismatic:1 ( cu orientare dcclarat:1 spre epoca
Voi A11,·111 I. 1:apitolul 111 ( I\ k111brii srn:iL·tf1( ii). p;11.1~r;1kk s. 17 D.:spr.: drq11ur k ~i ,1hli~atiil.:
11
mcmhnlor, ;1 ,.: rnn,ulta .-\11,· 111 /. capitolul I\' ( Drq11urik ~i d.11,Hrnt.:k 1111.:mhnl,1r,. para~ral'.:k I X-2.,.
~' ANDJ Al ha Fond Prdcc1ur;1 .-\lh;1. Jo,ar -Vi I K/ I').I(,. f. l-t-27 1;1L·L',IL' f1k nipnnd li,tL· 110111111.1k Lu L·L'i
circ ,-;n1 i11,L·1i, în Soci,·1<11<·,1 de istorie. arl1eol,1g1t· ş, ş/11111,·I,· 11,//1tr11- nu111,in1I lor,.: ndiL",i la 1:L"a. SOII)
~'' //,ii/,·111. XU/1 1J-tl. f I S-19 ~i 26.
~, /1,iift'III, I. 26, 28, JO. J I ..t~.
292----------------------------------
roman{1). cea mai bogat{1 ii mai bine repn.:re111ată dintre rnlcc[iile muzeului. urma
să-şi continue preocuparea pcnlru sah arca. conse1Yarea şi clasiticarea pieselor de
interes. Colecţia etnogratîd1. cc a cunoscui un puternic a\ c'int în această perioadă.
a\·ea ca scop să prezinte obicclelc. datinile. supcrsli!iile ret'critoare la vechile
indele111iciri (v,'inătoare. pescuit. p{1storit. agricultur[1). dar şi aspectele legate de
industria casnică în care s-au rnanit'cstat cu plenitudine înclinaţiile a11istice ale
1,-1ra11iklr. precum şi obiceiurile clin jurul momentelor l'unda1nentale ale existenţei
umane na;,terca. boteiul. cununia. nlllarlca. E\.ponatcle \ or ti aşezate pc grupuri
sistL·maticc. l'critc de .. pustiire··. cu note l[1111uritoare despre destinaţia. denumirea.
111( idul l!l' i111rchui11ţare şi răspfmdirea gcogratică a lor. Scctia Unirii \ a colecta. în
origi1d :-.au rnpie. documente ii obiecte cu referire direct[1 sau indirectă la actul ele
la I dece111brie 1918. ln stăr~it. sectia istorică \ a trebui să cuprindă obiecte care s[1
reflecte istoria medieva![1 şi modern[1 a Tr,insihaniei.
Întregul fond muzeistic e\.istcnt sau care \ a intra în colecţiile muzeului
(prin săpături. clonaţii sau achiziţii) formea/ii proprietatea exclusiv{} a 111uzeului şi
prin urmare nu poate fi instrăinat. nici î11 întregime nici în părtile sale. Excepţie fac
doar dubletde. care se pot vinele sau folosi ca mijloc de schimb. în conformitate cu
l1ot{1r5rea comitetului societăţii. la propunerea direclorului.
Personalul muzeului urma să cuprind{1: un director (cc devine automat
\ iceprcşedinte al Societâţii de istorie, urheo!ogie şi ştiinţele nuturii); minimum 3
custozi: un laborant: un 0111 de serviciu şi un număr corespunzător de
supra\cghctori. Directorul şi custozii sunt angajaţi de comitetul societăţii. cu
aprobarea adunării generale. liind recrutaţi dintre membrii societăţii cu prcgiitin.:a
necesară. Ei \ or depune. la instalare. un _jurăm,1nt de tidel itate faţă de societatea ce
tutelează muzeul. În cazul în care funcţia de director devine \'acantă, ca este
ocupal{1 de cel mai vechi custode al muzeului. După şase săptămâni. se dispune
înlocuirea directorului cu o altă persoană.
Obligaţiile directorului sunt speciticate fani echi\'Oc: - conduce ~i reprezint{}
muzeul: - redactează regulamentul dl.! ordine interioar{1 cc \a 1i supus spre discutare
şi aprobare comitetului societăţii: - supra\cghează activitatea funcţionarilor şi
pcrsonalului de serviciu din muzeu, fiind îndrituit a aplica pedepse în cazul unor
ncrcguli: - p[1strează şi utilizeaz{1 ştampila muzeului: - efectuează achiziţii în limita
sumelor stabilite în buget: - hot{1răştc asupra acceptării sau m1 a obiectelor donate.
dar şi a sumelor în bani, fundaţiilor efectuate în folosul muzeului: - îndeplineşte
funcţia de custode in una sau mai multe secţii: - urm[ireşte dcZ\'oltarea colecţiilor în
funcţie de necesităţi: - raporteaz[1 la toate şedinţele comitetului despre situaţia
muzeului şi redactează un rapo11 anual cu aceeaşi temă: - în lunile de iarnă să
organizeze. pentru publicul larg. conferinţe legate de colecţiile muzeului: - în luna
octombrie a fiecărui an să redacteze programul ele lucru al muzeului pe anul viitor:
- sfi pregătească proiectul de buget: - clcctuarea unui inventar detaliat al colecţiilor
muzeale. La rândul lor. custozii administrează colecţiile care le-au fost
încredinţate. pregătesc .. catalogul ele bilete·· al colecţiilor. înaintează directorului
propunerile şi actele secţiei lor, prelucrează. etalează şi supraveghează obiectele
respectivei colecţii.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 293
ZEVEDEI IOAN DRAGHIŢA
Muzeul. numit acum oficial .\111::eul judeţului ,-1/ha - M1f':e11/ Unirii. /\/ha
Iulia. este pus la dispoziţia publicului larg. Toate colecţiile. în afară de bibliotecă şi
arhivă. se vor putea vizita gratuit. de trei ori pc săptămână între orele 9-13. ln restul
timpului. vizitele se pot efectua în schimbul unei taxe de intrare (cu excepţia
membrilor societăţii), stabilită periodic de comitet. Elevii pot \ izita gratuit muzeul
în zilele când nu este deschis publicului. dar sub conducerea profesorilor şi după
anunţarea. în timp util. a directorului muzeului. În pri\·inţa circulaţiei obiectelor.
apare un element interesant. specificându-se că se pot împrumuta piese din muzeu
(cu excepţia rarităţilor şi a celor cu o stare de consenarc precară) în baza unei
chitanţe. pe care o păstrează directorul. Cel care contractează acest împrumut. \ a fi
răspunzător. material şi moral. de integritatea piesei respective. în caz contrar fiind
obligat la plata unei despăgubiri. Manuscrisele şi documentele nu se puteau
împrumuta decât instituţiilor ştiinţifice. la cererea în scris a directorului acestora.
De asemenea ziarele şi revistele. nu şi cărţile. puteau fi consultate doar în incinta
muzeului. S-a mai stipulat monopolul muzeului asupra reproducerii bunurilor de
patrimoniu pe care le cuprinde. totuşi comitetul. la propunerea directorului. în
schimbul unei rebonificări materiale corespunzătoare. poate ceda acest drept.
pentru întreaga colecţie sau numai pentru anumite piese, pe o perioadă de timp.
celor interesaţi.
Organizarea muzeului pe baza acestor reglementări a fost de scurtă durată
(aprilie 1936-aprilie 1939), pentru că în condiţiile întrării lui sub administrarea
financiară a Ţinutului Mureş s-a schimbat - spunem noi, în bine - conceptul de
conducere şi coordonare. dar problemele au rămas. aspect sesizabil în cel de al
doilea document, Reg11/amenr penrrn organi-::area. co11d11cerea şi administrarea
Mu::,eu/11i Regional Alba /11/ia cuprins în Anexă. Muzeul capătă o nouă denumire
M11::,e11/ Regional Alba Iulia, având ca teritoriu de activitate Alba Iulia (unde i s-a
stabilit sediul pentru totdeauna). judeţul Alba. ţinutul Mureş. iar pentru secţia
Unirii îşi extinde cercetările asupra întregului teritoriu al ţării. S-a stabilit
obiectivul întreit al acestei instituţii: naţional - colecţionează şi păstrează \·estigiile
arheologice şi documentele referitoare la istoria ţării. cu privire specială spre
regiunea Alba Iulia; ştiinţific - realizează săpături arheologice şi cercetări
etnografice în vederea identificării pieselor de patrimoniu pe care le inventariază şi
etalează în muzeu; cultural - publică rezultatele cercetărilor şi organizează
conferinţe publice. Organizarea internă a rămas. în mare măsură. neschimbată. dar
s-a redus numărul de secţii. Acum s-a optat pentru următoarea structură: secţia
preistorică. romană, numismatică, medievală. a Unirii. etnografică. ştiinţe-naturale.
biblioteca şi arhiva.
Conducerea muzeului s-a divizat în două compartimente: administrativ-
financiară, respectiv tehnico-culturală. fiind exercitată de Ţinutul Mureş. Societatea
de istorie şi Despărţământul Alba Iulia al „Astrei''. prin reprezentaţii k)I' în
consiliul de conducere. Noul organism de conducere. constituit din 9 membrii.
urma a fi alcătuit în următoarea formulă: 5 reprezentanţi ai Ţinutului Mureş
(rezidentul regal sau înlocuitorul acestuia, în calitate de preşedinte, 3 delegaţi
numiţi de rezidentul regal şi directorul muzeului cu statutul de referent şi secretar).
294----------------- -----------
2 reprezentanţi ai Societâ(ii de istorie. arheologie şi ştiinţele naturii şi 2 a1

Despf1rţământul Alba Iulia al .. Astrei'" (aleşi de către adunările generale ale celor
două societăţi). Mandatul consiliului este de 6 ani (acest termen nu pl)atc fi depăşit
nici de mcmhrii consiliului). c\'cntualclc \'acanţe urmând a fi ocupate după aceleaşi
criterii. Întrunirile obligatorii au fost l'ixate din 3 în 3 luni sau Jc câte ori este
nevoie. la convocarea preşedintelui ori la cererea a 3 membrii clin consiliu. unrnînd
să soluţionc1.e probleme legate de: - pregătirea bugetului: - lixarea activităţii anuale
a muzeului: - soluţionarea problemelor administrativ financiare şi culturale: -
verificarea şi aprobarea contului de gestiune. Hotărârile adoptate sunt executorii.
cele financiare de serviciile specializate ale ţinutului. iar cele administrati\'e şi
culturale de directorul muzeului.
Personalul muzeului, restrâns în raport cu cel stabilit în 1936. este alcătuit
din: un director. un preparator şi un om de serviciu. urmf111d ca oclatf1 cu dcz\·oltarea
secţiei Unirii să se angajeze un custode specialist. Pentru a fi numit director.
candidatul trebuia să îndeplinească urmf1toarele condiţii: - să aihă titlul de profesor.
cu examen de capacitate (definitivat). licenţiat în limbi clasice sau istorie şi
specializat în arheologie şi muzeistid1: - experienţă de minimum 2 ani în acti\'itatca
muzeală: - să fi condus sau să fi participat pe şantiere arheologice. De semnarea
directorului se efectuează de cfitrc rezidentul regal. la propunerea consiliului de
conducere al muzeului. ci fiind încadrat în statul de functii al tinutului cu !!.radul de
şef de serviciu clasa a li-a. Preparatorur1~. cc trebuia să a.ibă c~I puţin bac,;laurcatul
era încadrat ca impiegat stagiar fi inel numit tot de rezident, dar la propunerea
directorului.
Atribuţiile directorului sunt de ord1n administrativ-cultural. având ohligaţia
de a înainta rapoa11e lunare către Tinutul Mureş şi trimestrial să prezinte situaţia
muzeului în faţa consiliului de conducere. Tot el este obligat să rapo11czc anual sau
.
ele câte ori se va cerc. în acceasi chestiune. adunărilor generale sau comitetelor
~
Societăţii de istoric şi Dcspărţământului ,.Astra··. Raportul general anual se doreşte

a fi publicat.
Aşadar, în deceniul patru al secolului trecut, Muzeul Unirii din Alba Iulia a
cunoscut transformări de esenţă care pot fi etapizate astfel: 1. momentul 1936 care
a însemnat. pe de o parte resuscitarea Societci(ii ele istorie, arheologie şi ştiinţele
naturii din judeţul Alba. iar pe de alta revitalizarea şi aşezarea muzeului pe vechea
sa direcţie. dorindu-se. după cum au mă11urisit iniţiatorii proiectului, redobândirea
prestigiului antebelic pierdut în anii ele căutări cc au urmat Unirii din 1918: 2.
momentul aprilie 1939 când muzeul intră sub tutela Ţinutului Mureş şi cunoaşte o
incontestabilă ascensiune. afirmaţie ce o argumentăm prin enumerarea câtorva
realizări sau proiecte demarate acum: reorganizarea expoziţională (în haza secţiilor
înfiinţate: preistoric, romană. medievală, a Unirii. etnografică, ştiinţele naturii): noi
achiziţii prin cumpărare sau donare (colecţiile Liceului Mihai Viteazul din Alba
Iulia, tezaure monetare, obiecte arheologice şi etnografice) şi prin cercetări
~, Pentru această func\ic au candidat: Du~a Si h iu agent de urmărirc în scn iciul i\dministra\ici
Financiare. i\lc,andru Simioan:1. l'u11cţio11ar la Camera Agricolă ~i ~andru Vasile (AND.1 .-\lba
Fond Rczidcn\a Tinutului Murc~. dosar I.t l /1939. f. 9-11.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 295
ZEVEDEI IOAN DRAliHIŢA
sistematice: i11i\icn.:a publidrii a11uarul11i r\/}l(/11111: îmbogf1ţin:a fondului de car1c al

bibliotecii de. Această peril)ad;1 a inscmnal şi aduccrca la conducerea muzeului a
lui Ion lkrciu. cc şi-a depus intreaga energic în folosul instituţiei pc care a iubit-o
ca pc propriul copil.
Ff1ră î11doial:i că problemele nu au lipsit. Muzeul s-a confruntat cu lipsa
ft)ndurilt)r. mai aks după desfiinţarea '! imnului l\1urcş. când. pentru o bună bucată
de timp. a rost al nimănui. Foarte dureroasă a fost şi inexistenţa unui local adec,at.
cel din spaţiul Catedralei Rcîlllrcgirii fiind nu numai insuficient ci şi inadecvat
acti\ ităţilur muzeale. La toate acestea s-a mai adăugat. cum bine arată Ion Berciu.
lipsa de interes. ba chiar incapacitatea de a înţelege menirea şi scopul existenţei
111uzeului de cf1tre atotputernica funcţionărime ce-l considera drept .. instituţie
parazitară··. Cu luminile şi umbrele lui, în opinia noastră. deceniul 1x1tru al
secolului XX a fost creuzetul în care s-a conturat nu numai structura muzeului
albaiulian. ci şi direcţiile pe care tn.:buic să le urmeze în \'iitor. asigurându-i-se baza
şi clementele de continuitate absolut necesare într-o dezvoltare firească. i\fultc din
aceste itincrarii şi ţinte s-au păstrat şi în timpul regimului comunist (este ade\'ărat
mai mult sau mai puţin pcnertitc). altele au fost reluate după 1990 tăcând ca
această instituţie să se înscrie. meritat. în r,îndul muzeelor naţionale ale României.
296---------------------------
.\m:xa I
STATUTELE SOCIET..\TII ISTORICE AIUIEOLOGICE ~I PE~TIH'

~TIINTELE ~ATllRALE DIN .Jl.il>ETl]L ALB.\
Cap. I
~ I
Titlul. domiciliul. :...ig.iliul şi limbii olicială a socicti"itii
~t. litiul socict:11ii este: Societatea istoric{1 arhcolug_ic[1 )I pentru ştii11tclc
11a\uralc din judeţul .\Ilia.

b.Domiciliul SlKictf1\ii: /\lba Iulia.
c. Sigiliul societ{tţii este: Socictaka ist. arch. şi pentru ştiintclc nat. din _jud
:\lba. ISX7.
J.l.i111ba oficial:1 a socict{1ţii este: cca ro111{1n{1. La întru11iri. cl1rcspondcnt{1.
şcJin\c se întrcbuin\cad1 numai limba rnm{111ă. I.a corespondenţa -;,tii11\ilic{1 cu
străi11{1tatca se poate t'l1lo:-.i limba fra11cc1.{1 sau gcnnan{1.
Cap. II
s
~ -Î
Scopul socicti"itii
Scopul socictf1ţii este ca în oraştil reşedinţă de _jude\ .-\lba Iulia s{1
întemeic1c un mu,.cu public. să întrctin:1 colecţiile aceluia. s:i Ic prelucreze in mod
ştii11\ilic. :-.fi rfhp{111clcasc:t cultura şi ştiinţa şi s{i scnca..,di prin tnatc m1jloacelc la
cu11oa~tc1ea patriei.
1. Spre realizarea acestui scop în muzeul sf1u:
r\. Pc11tru propagarea ştiinţei şi culturii:
a. Biblioteca. care conţine opere ştiinti1icc ele i11tcrcs gcm:ral. mai departe ,a
cuprinde lucrf1ri de specialitate şi re,·istc cari pot seni ca mijloaL-L' auxiliare
specialiştilor atlfitori pc teritoriul acestui jude\. i11 cont'cri11\clc şi lcc!iu11ilc lor de
specialitate. in sfârşit adun{1 cu deosebire acele opere literare. care pol servi la
cunoaşterea trecutului istoric al _judeţului şi al oraşului precum şi a rel'crinţclor sale
teritoriale naturale şi culturale.
În legătură cu biblioteca întemeiază şi arhiva. a cărei bazf1 o va forma
materialul archivclor aflătoare pc teritoriul judeţului Alba şi ca atare va cuprinde
Jocumente referitoare la istoria acestui judeţ: mai departe va cuprinde în copii sau
originale. atari documente de interes general care să dea lămuriri rel'critoarc la
cunoaşterea gencralft a archivclor şi a ştiinţelor auxiliare.
Atât biblioteca cât şi archi\'a în legătură cu d{msa se întemeiază ca
aşezăminte cu caracter public cu astl'cl de organiza\iune. încât în haza acestei
organizaţiuni este îndreptăţită ca astfel de opere care în urma rarităţii lor. sau a
pretului prea marc nu Ic poate procura ca însuşi. totuşi să le poată împrumuta pe
timp scu11 dela alte biblioteci publice şi astfel cel puţin în chipul acesta să le pună
la îndemâna specialiştilor localnici.
b. Întemeiază colecţiuni din operele artelor plastice. care arată desvoltarea
istorică a artei (architectură. sculptură. pictură), sau în modele originale sau copii
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 297
re dit L' cu puti11ţ[1 mai bune şi mai caracteristice: cu deosebire produsele

rcfrritomc la ar1[1. care se allă pc teritoriul judeţului Alba.
c. Întcmciazf1 colecţiuni din produsele artei industriale care să arate în
!!cncral dcs,·oltarca istoricf1 a artelor aplicate (arta aplicatf1) în exemplare originale
~au copiate. dar pc c,ît se poate corecte şi caracteristice: cu deosebire adună
111onumcr1tck artei aplicate cc a înflorit odinioar{1 pc teritoriul judeţului Alba
B. Spre a servi la cunoaşterea patriei:
d. Întemeiază o colecţiune archcologică şi numismatică. adunând
monumentele pri, itoare la trecutul judeţului Alba. care nu aparţin nici colecţiunilor
operelor de artă plasticf1 (§ 2 b). nici celei de artă ind11strial[1 (§ 2 c). Ic apără de
deteriorare şi Ic clasificf1 în grupuri sistematice.
e. Întemeiază o colecţiune ctnogratică care înfăţişează obiectele precum şi
datinile şi superstiţiile referitoare la ocupaţiunile stră\echi (\'ânat. pescuit. păstorit)
apoi agriculturn. industria casnică. manifestarea instinctelor artistice. ştiinţifice.
literare. locuinţa. îmbrăcămintea. nutrirea precum şi datinile dela naştere. căsătorie.
viaţa zilnicf1. sărbători. acestea le adună Ic scuteşte de pustiire. le aşează în grupuri
sistematice: dă lămuriri autentice cu pri\'ire la dcstinaţiunea. numirea. modul de
întrebuinţare şi răspândirea geografică a obiectelor acestora.
f. Întemeiază o colecţiune pi..:ntru ştiinţele naturale. care îşi pune de ţintă
adunarea reprezentanţilor faunei. florei şi a mineralogiei judeţului Alba. apoi a
altor raporturi naturale precum şi a monumentelor geologice şi paleologicc.
respectiv cunoaşterea cât mai amănunţită a acestora.
g. Întemeiază secţiunea .. UNIRII'. în care se ,or colecta în originale sau
copii corespunzătoare. cât mai multe din documentele şi obiectele referitoare la
actul Unirii Ardealului cu Patria Mamă. întâmplate la I Dec. 1918 la Alba Iulia.
Din acest moti, muzeul societăţii va pu11a în sigiliul său numirea de .. l'vtuzeul
Unirii".
h. Întemeiază secţiunea istorică ce va cuprinde obiecte referitoare la istoria
Ardealului. epoca medievală şi modernă.
Fondul principal în desvoltarca colecţiunilor archeologice amintite sub d. şi
anume având în vedere împrejurările favorabile cc ni le îmbie teritoriul clasic al
oraşului. fondul principal îl pune pc adunarea şi păstrarea monumentelor din epoca
romană.
2. Desvoltă o activitate cât mai socială în cercuri cât mai largi cu scopul. ca
de o pat1e să sporească a\'erea muzeului. de alta ca publicul patriotic să-l câştige
pentru năzuinţele muzeului şi atât pe specialişti cât şi publicul. ce are interes faţă
de scopurile ştiinţei şi ale culturii. să-i unească în sânul său.
3. Se îngrijeşte ca în localităţile judeţului Alba să se ţină at.'it prelegeri de
popularizare cât şi conferinţe de specialitate din cercul specialităţile reprezentate în
colcc\iur1ile muzeului.
4. În salelc ce cuprind colecţiunile muzeului societăţii se \'a tine din vreme
în vreme prelegeri lămuritoare şi se \'a îngriji de editarea unor cataloage
sistematice. care explică materialul acestor colecţiuni.
298--------------------------------
). Rezultatele acti,itătii ştiintilicc ce se rnr des,olta :11 si11gura!L'c1:lc

colecţiuni. Ic ,a publica în cărţi e,cntual reviste cc ,or apărea în timp potri, it.
6. Aranjează în localul muzeului expoziţiuni speciale clin \Teme în \Teme.
7. Publică un almanach.
8. Acti, itatca şi-o aduce în lcgf1tură cu acti, itatca institutelor similare din
ţară şi susţine contactul cu aceste aşed1111intc.
9. Scopurile enumerate le ,·a realiza în proporţie cu ,cniturilc. cdil'iciul şi
numărul funcţionarilor societftţii.
*Conform~
3
2. muzeul arc opt secţii şi anume:
a. bibliotecă şi archivă.
b. secţia artelor frumoase.
c. secţia artelor industriale.
d. colecţiunea archeologică şi numismatică.
e. colecţiunea etnografică.
L colecţiunea pentru ştiinţele naturale
g. colecţiunea Unirii Ardealului cu Patria Mumf1.
h. secţia istoricf1 (medievală - modernă).
*4
a. Titlul muzeului este: Muzeul judeţului Alba - Muzeul Unirii. Alba Iulia.
b. Inscripţia sigiliului muzeului: îvluzetd judeţului Alba - Muzeul Unirii.
Alba lulia.
c. Teritoriul de colectare este: teritoriul judeţului Alba.
*Societatea
5
şi-a aşezat colecţiunile în Muzeul Unirii. condus de ASTRA
*6
Tot materialul muzeului care s-a c,1ştigat şi dştiga
se va săpături sau
prin
pe altă cale, apoi averea imobilă care se va cf1ştiga de aici înainte ori se va primi
prin donaţiuni sau lăsăminte, precum şi înzestrarea completă şi materialul
colecţiunilor formează proprietatea exclusivă a muzeului. se va ţinc de averea
fundamentală a societăţii şi ca atare nu se poate [înstrăina] nici în întregime nici în
părţile sale.
Abatere formează în privinţa aceasta excmplarele duble sau multiple ale
singuratecelor colecţiuni, care se pot vinde sau întrebuinţa ca mijloc de schimb.
Vinderea sau întrebuinţarea ca mijloc de schimb a duplicatelor o hotărăşte
comitetul societăţii la propunerea directorului muzeului.
Dreptul de proprietate al colecţiunilor sau al obiectelor primite ca depozit
dela stat. dela corporaţiuni sau dela singuratici ca depuneri temporare sau ,·ecinice.
întrucât cu prilejul depunerii nu s-a făcut altă dispoziţiune aparţine depunătorilor.
*Spre
7
realizarea scopuri lor societăţii. servesc următoarele m ij loacc
materiale:
I. Interesele capitalului fundamental alcătuit din sumele fundaţionale
solvite de membrii fundatori.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 299
2. Taxei<: Je membrii ordin:.1ri.

:,_ Fundatiunik făcute pentru scopurile muzeului sau ,enilllrile acestora.
-L Sul1\ cnţiunea anualf1 sau ajutorul primit dela singuratici s.iu
corpuraţiuni. dela ora~ sau dela _judeţ. precum ~i taxele ce se \l)r , uta pentru
editările archi,clor acestor clin urmft.
:=i. Daruri.
(J. Veniturile cc curg din , i1:itarca colccţiu11ilor I taxele pentru
î11tn:hui11\area bibliotccii -:,i pc11tru gardcrob[1.
7. Venitele c,cntualelor cditiuni.
S. Conkrinţele aranjate pc l,îngă taxa de intrare.
9. \ enitcle curate ale expoziţiunilor speciale din ,reme în, rcme şi
1O. ale seratelor şi petrecerilor.
11. Venitele prO\enitc Jin , alorizarca c,e111plan:lor Juplicate ale
l'Olectiunil,lr şi a copiilor.
12. Ajutor dela stat. jude! sau co111unf1.
Cap. III
Mcn1hrii societăţii
~ ~
!\kmhru al societăţii poate fi oricare ccti"I\L'an nlmrî11. bărbat sau kmeie. mai
depa11e comunelt: sau alte persoane morale. pc lângf1 c,rndiţiunile hotărâte în ~ 8 şi
17.
Prin1i1"l':1 o lkciJe comitetul pe baza cererii indi, idualc. înaintată în scris.
l ln strein (cct[lţeanul altui stal) numai cu aprobarea g.11, emului român poate fi ales
ca n1e1nhru onorariu. Numele membrilor din stri"ii11;..1tatc trebuie înaintate
Gu\'Crnului RomJniei. Primirea lor în sllcietate se face pc haza n:comandării
comitetului. din partt.:a adunării gt.:nt.:rak.
*
9
Comunele sau alte corporaţiuni morale îşi <..kprind drrpturile lor prin
reprczentanţi. Persoana n:prezentantului sau schimbart.:a acestuia trebuie înştiinţată
comitetului.
*Societatea
10
arc membrii: fondatori. pe viaţă. ordinari. onorari. corespondenţi
şia_jutfitori.
*
11
Taxele de membrii
1. Membrii fondatori sunt aceia cari dăruiesc societ[1ţii I OOO lei. sau un
obiect care se poate primi în muzeu. de o valoare egală cu suma acestuia.
2. Membrii pr \'iaţ:1. sunt aceia cari dăruiesc societăţii 500 lei, sau un
obiect pe scama muzeului. de o valoare egală cu suma aceasta.
*12
At,îl membrii fondatori cât şi membrii pe viaţă şi anume atât persoanele
particulare cât şi cele de drept sunt membrii comitetelor societăţii şi se bucură de
toate drepturile membrilor ordinari şi anume persoanele juridice 50 de ani. iar cele
particulare pe viaţă
JOO------------------------------
~ 13
Membrii l'ondatori c,ît şi membrii pe \'iaţă îşi pot sol\'i suma f'uncţională în
decurs de un an.
Sumele soh ite de membrii aceştia. întrudt nu sunt darnri pentru scopuri
speciale. trebuie alf1turate la capitolul fundamental al societăţii (,e1i ~ 7).
*14
!\lembrii ordinari sunt aceia cari se obligf1 a sol\ i anual o ta-..{1 de dtc 20
Ici. cel puţin cinci ani consccuti\ i. Taxzi de membru trebuie sol\ itf1 în primul pi1trar
al :inului.
;-..;csoh irca l,1xei de lllL'll1bru aduce cu sine suspendarea drepturilor
membrului ( ~ 21 ). dar obligaţiunile raţă de societate răm[rn şi mai departe.
/\cel membru. care înainte de sLirşitul anului al cincilea nu şi-,1 anunţat
intentiunea de retragere. este de ,1 se Ctllhidera cf1 a luat asupra-şi ubligamcntck de
membru încr1 cinci ani.
~ 15
Ca membru onorariu sau corespondent poate fi ales acea pcrsoan[1 din
patrie sau din străinătate (vezi ~ I 0) cari şi-a câştigat merite dco'>d1ite pc terenul
ştiinţei şi al culturii şi dela care societatea îşi poate aştepta sporirea şi a bunurilor
sale.
Dar ca membru onorariu sau corespondent se poate alege şi acela care
printr-o actiYitatc deosebită şi-a câştigat merite pentru întlnrirca socict[qii şi
muzeului. Membrii onorari şi cei corespondenti. la adunfirilc socid[qii au numai
drept de ,·ot consultati,·.
*16
Membrii pe viaţă. membrii fondatori. cei onorari ş1 cei corespondenţi
primesc diplome de onoare.
*17
Membrii cari intră în decursul anului. sunt obligaţi a solvi taxa ele membru
întreagă cuvenită pe anul de intrare. Şi drepturile şi datorinţele de membru curg cu
ziua întfli a actului de primire în societate.
Cap. IV
Drepturile şi datorinţele membrilor
*18
Membrii pe viaţă şi membrii fondatori au toate drepturilor membrilor
ordinari.
*19
Drepturile membrilor ordinari sunt următoarele:
I. Yotea/ă în adunarea generală. cu ,ot delilx:rati,.
2. Aleg şi pot fi alqi
3. Pot cerceta gratuit colecţiunile societf1\ii şi expoziţiunile aranjate de
societale ~i t!lt acolo pot ţine conferinţe cu Îll\'oirea socielciţii.
-L Pot lua parte gratuit la adunările din provincie ale societăţii precum ~i la
toate co11fcn11\cle popularizatoare sau ~tiinţifi1.:c.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - :\01
ZEVEDEI IOAN DRÂGHIŢĂ
5. Colecţiunile proprii. pc lângă pfhtran:a dreptului de proprietate. Ic pot

ascza !.!ratuit la muzeul socictătii. în caz de \'~Înzarc însă asigură societăţii dreptul
·1 - .... '
de prim cun1p;1rător.
6. Pl{mgcrilc şi propunerile. pc lângă iscălircra numelui propriu şi Ic pot
însemna în condica de reclamaţiuni. cc se ţinc în C\ idenţă în localul societăţii. în
care se introduc şi hotăr{irile comitetului referitoare la raolvirca acelora: pl{mgcrc
sau propunere ~monimă nu se ia în considerare.
7. Co1Jform hotfmîrii comitetului pol apela la adunarea generală.
~ 20
Societatea şi muzeul a\'ând lipsă necondiţionată de o acti\ itatc de
propagancl[1 a membrilor. datorinţa morală a fiecărui membru este:
I. A-şi solvi punctual taxele de membru.
2. /\ ajuta din răsputeri. prin acti\ itatea intelectuală de propagandă succesul
adunărilor. conferinţelor şi petrecerilor aranjate de societate şi muzeul ci
.3. A sprijinii achiziţionarea de membrii noi şi a face tot ce e cu putinţă ca s,i
se clqtcptc şi să rămână treaz interesul publicului faţă de societate şi muzeul ei.
4. A aduce la cunoştinţa societăţii colecţiunile potrivite pentru muzeu.
descoperite sau care se pot câştiga printrânsul. antichităţile desgropatc a le preda în
posesiunea societăţii gratuit sau în valoare monetară. stabilită în comun. ori ca
obiecte de schimb: în tot cazul însă a le pune spre \'edere publică în muzeul
societăţii cel puţin în decurs de opt zile.
*21
lncetează
de a mai fi membru al societăţii:
I. Care îşi anunţă retragerea ca membru ordinar înainte de împlinirea
periodului de cinci ani.
2. Cel pc care îl cschidc [demite n. 11.] societatea dintre membrii săi.
3. Cel care moare.
22 *
Comitetul este dator a eschide din societate pc aceia:
I. Care au fost osândiţi pentru o faptf1 necinstită sau cari au făptuit o faptf1 ce
se împotriveşte concepţiunii morale a publicului.
2. Cari ştiind şi voind au cauzat pagube societăţii.
~23
Procedura de cschidcrc se poate începe numai pc lângă propunerea cu\'enit
moti\ ată şi înaintat[} în scris comitetului din partea cel puţin a cinci membrii ai
societăţii.
l\frmbrul csi:his poate apela la adunarea generală. În chestiuni de acestea atiit
la şcdinta comitetului cât şi la adunarea generală se cer pentru hotărare detiniti\'ă
dou[1 treimi (2/.3) a \Oturilm membrilor prezenţi.
Cap. V
Birnul
*2-.i
Biroul societăţii se compune din următorii membrii:
I. prc~edintclc.
:m:! - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
2. doi ,iccpreşedinti.
3. primul şi al doilea secretar.
-l. cassierul.
5. controlorul.
6. trei cenzori.
7. iuristconsultul.
8. funcţionarii muzeului.
*Funcţionarii
25
şi angajaţii sunt datori sfl pos..:dc limba romana at(1t 111 \·orbire
cât şi în scriere.
Preşedinte şi ,icc prqcdinte pot fi numai membrii fondatori. p..: , iaţă şi cei
ordinari.
Biroul se alege pc un termen de cinci ani din partea adunf1rii generale.
*Secretar.
26
cassicr. cenzor şi iuristconsult numai membrul fondator. membrul
pe, iaţf1 şi cel ordinar poate fi. pe dânşii îi alege adunarea generală pc timp de cinci
ani şi pot fi aleşi din nou. Pentru alegere c nccesar[1 majoritatea de ,·oturi absolutf1.
*Pentru
27
conducerea specială: pentru administrarea şi îna,uţirca muzeului.
după gradul de desvoltare al acestuia. societatea arc urm{1torii funcţionari şi
personal de sen·iciu. pus la dispoziţiunea lor:
Funcţionarii muzeului:
I. Directorul cu rangul de vicepreşedinte.
2. Cel puţin trei custozi ai muzeului. ai secţiilor.
Personalul de serviciu al muzeului:
1. Un laborant.
2. Un servitor.
3. Un număr corespunzf1tor de păzitări ai sălilor. după trebuinţă.
*Directorul
28
şi custozii secţiilor muzeului îi angajează comitetul societăţii. pc
l,111g[1 aprobarea ulterioarf1 a adunării generale a societăţii şi anume dintre acei
111embrii ai societăţii cari pc baza caliÎlcaţiunii lor speciale sunt apţi pentru acest
ser\'ICIU.
Referitor la personalul de serviciu, comitetul decide din vreme în neme.
*
29
Directorul muzeului, custozii colecţiunilor. ca administratorii a\'crii
societăţii. înainte de intrarea în funcţiune. sunt datori a depune juri'11n,î.nt oficial şi
anume directorul în mâna preşedintelui societăţii, iar custozii colecţiunilor şi
personalul de serviciu în mfma directorului. care e dator a rapm1a preşedintelui
despre depunerea jură111fmttilui. Acesta la rândul său raprn1cază adunării generale şi
anu111c jurământul dircctl)rtilui nemijlocit. iar despre jurămiintul custozilor şi
personalului ajutător prin înaintarea rapor1tilui (rapoartelor) făcute de clinxtorul
muzeului.
Acesta îi obligă în aceeaşi măsură ca pc funcţionarii publici.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 303
~ >0
Tc.\t11I o1icial al jur;1111f111tului directorului şi al custozilor colecţiunilor este
următorul.
„Eu (numele persoanei) fiind angajat ca directorul (sau custodele) muzeului
cc formea1ă proprietatea Societăţii istorice şi archeologice şi pentru ~tiinţele
11at111ak din juckţul :\lha. jm cri ,oiu li cn.:dincios regelui. ,oiu păzi legik ţ[1rii. mă
,uiu supune superiorilor oriciali. ca din.>ctor (custode) al muzeului. îmi ,oiu
împlinii cu punctu,ilitah: datl1ri111elc împreunate cu oficiul meu. voiu păstra secretul
oficial. i11 co11duccrl'" \i·<lll 111c111ip11larca) afacerilor muzeului. între marginile
statutelor societăţii. 111[1 s11pu11 slll.:iet,-l\ii istorice. archeologicc şi pentru ştiinţele
naturale din _judeţul Alba. ::,i pentru pagubele şi lipsurile cc s-ar i, i în bunăstarea
colecţiunilor îngrijirii melc. întru cât acela ar urma din greşala sau neglijrnţa mea.
iau (kplină răspundere moralf1 şi materială. Mă voiu strădui din toate puterile ca
cnlecţiunilc încredinţate mic să 1ie ţinute în bună rânduialf1. să tie pf1zitc şi din ele
să 1111 se î1htrcinezc nimic. În sfârşit mă ,oiu strădui din toate puterile pentru
sporin:a şi întlorirea muzeului. /\şa s,i-mi ajute Dumnezeu!"
Tc.\tul jurământului olicios pentru laborantul şi servitorii muzeului cstr
următorul: .. cu (11. 11.) lii11d a1w.ajat ca laborant (servitor) la muzeul cc formează
proprietatea societf1ţii istorice. archeologicc şi pentru ştiinţele naturale din judeţul
Alba. jur că ,oiu fi credincios regelui. ,·oiu păzi legile ţării. mă ,·oiu supune
superiorilor o1iciali. îmi , oiu îndeplini cu punctualitate datorinţele impn.:11nate cu
oficiul meu. ,oiu păstra se-:retul oficial. mă ,oiu străduii din toate puterile mele ca
obiectde încredinţate mic s,i tic ţinute în bună orânduială. să fie păzite. să nu se
înstrăineze nimic. Pentru pagubele cc s-ar i,·i din \'ina sau neglijenţa mea iau
ntspundcrea morală şi materială. Aşa să-mi ajute Dumnezeu··.
*31
Cercetarea disciplinară contra funcţionarilor. laborantului şi sen itt1rului
muzeului are loc în conformitate cu legile în vigoare.
Acel funcţionar. laborant sau servitor. contra căruia s-a dispus cercetarea
prcmcrg:1toarc cercetf1rii disciplinare c dator a preda funcţiunea sa numaidedt
comitetului. Tot atunci e dator a preda pe lângă inventar toate acele obiecte din
colecţiuni sau banii cari au fost sub administrarea lui nemijlocită. Lin astfel de
funcţionar. laborant sau scn itor nu mai poate intra în funcţiunea sa până la
încheierea cercct{irii disciplinare cu at,1t mai puţin poate lua dispoziţiuni. În caz de
achitare c dator a-~i relua sL'n ic iul. obiectele incredinţate conducL'rii sale şi a,erca
pc lâng:1 in, cntar.
Deci în acelaşi timp. când se ordonă contra unui atare funcţionar laborant
sau servitor cercetarea prcmerg{1toarc cercetf1rii disciplinare. trebuie să se declare şi
su..;pcndarca lor din oficiu. Despre înlocuirea celui suspendat dispune comitetului.
Jupă ascultarea directorului. Da-:,-1 cercetarea preli111inar{1 trebuie tirdunat:1
d1rcctorului. atunci comitetul ascullii pc locţiiwrul acestuia. Locţiitorul dirccllm1lui
este în totd1:auna c1.:l mai h{itr."m în rang dintre rnstnzii colecţiunilor.
Comisiunea care _judcd1 în caz de cercetare disciplinară pc directorul sau
functionarii muzeului se compune din un , icepn.:şedinte al St)Ci~•t{itii.
~()-1 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
iurisconsultul şi 15 membrii designaţi pri11 sorti. Din aceşti 15 membrii atât

funcţionarul tras în cercetare disciplinar[1 c[11 şi cel cc a ridicat acuza au epuizat
amândouă partidele. atunci cei Î membrii formcad1 juraţii comisiunii de judecare.
Dacă însă ori acuzatlll ori acuzatorul nu şi-au epuizat dreptul de respingere. atunci
cei dint,î.i 7 membrii. cari urmează în ordine alfabetică formează juraţii. iar ceilalţi
membrii se cschid din _juriul _juraţilor.
Contra dcciziu11ii acestui juriu apL'LlrL·a nu mai arc loc.
( ·ercetarea premergătoare cercct{1rii disciplinare o dispune o com1s1une
t'tlrma\{1 din preşedinte. iurisconsultul şi secretarul societăţii.
~32
Drepturile şi datorinţele Preşedintelui
I. De a wnchenw şi conduce adunările generale şi şedinţele comitetului: e
răspunz[1tor pentru ordinea de zi şi de executarea deciziunilor luate.
2. Iscăleşte împreună cu secretarul societăţii procesul verbal al şedinţelor
comitetului clupă veril'icarca comitetului: procesul \'Crbal al adunării îl iscăleşte
dimpreună cu secretarul şi îl verifică prin doi membrii emişi de adunarea generală.
3. Preşedintele este reprezentantul societăţii: dar dispoziţiile luate de dânsul
în numele societăţii, precum şi contractele legate de d,însul in numele societăţii
sunt valabile dacă se fac cu învoirea comitetului respectiv a adunării generale.
Contractele precum şi procurile (aclvocaţiale) preşedintele le semnează iar
secretarul Ic contra semnează.
-l. Preşedintele ridică din cassa socict[iţii sumele datorite bugetar. pentru
argumentarea colecţiunilor din eventualele ajutoare asenrnate de oraş. ele judeţ şi
plătite de primarul oraşului. de subprefect sau alţii. precum şi ajutorul dat de stat şi
a11ume sau în întregime sau în proporţii stabilite mai înainte. De asemenea dânsul
\ idimeaz[1 facturile ce se referă la sumele necesare pentru susţinerea clădirii
muzeului precum şi la î11zestrarea lui interioară şi extcrioar[1. mai dcpa11c chitanţelt:
lunare ele plată ale sen itorului. Sumele destinate pentru argumentarea
colecţiunilor. deci şi ajutorul de stat. le plăteşte pe lângă chitanţă oficială
directorului muzeului. care despre întrebuinţarea acelora este dator a înainta
comitetului o dare de scamă predzută cu actele justificative. Toate spesele ivite în
\ iaţa şi conducerea societăţii Ic pl{1teşte cassa pc lângă asemnarea preşedintelui.
care însă numai cu în,·oirca comitetului poate asemna astfel ele cheltuieli.
5. Numai conform hotărârii şedinţei comitetului poate asemna p,1nă la 50 lei
cu iscălitura proprie şi cu contra semnarea secretarul. lară a mai întreba în prealabil
comitetul. dar e dator a cere ulterior aprobarea comitetului şi pentru spesele
acestuia. Cu iscălirea proprie şi contrasemnarea secretarului ridică ajutorul de la
stat. sumele fundaţiunilor deosebitele daruri în bani şi toate acestea. Ic predă cassei.
ade,crinţă despre depunerile familiare sau cele private tot dansul Ic face cu
contrasemnătura secretarului.
6. t responsabil pentru observarea punctuală a statutelor şt a mersului
afacerilor. Din când în cf111d face controlul cassei.
7. Contrasemnează toate ediţiunile oficiale ale societăţii.
8. Angajează servitorul muzeului.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 305
9. Are insrecţiune asupra tuturor runcţionarilor societi1ţii.

IO. În caz de pari tale arc voi dccisi\'.
11. Reprezintă societatea în contactul cu lumea din afar[1.
*Vicepreşedintele
33
înlocuieşte preşedintele la cererea comitetului. când acesta
nu-şi poale îndeplini funcţiunea.
§ 34
Secretarul prim dimpreună cu preşedintele sau cu , iccpreşedintele este
părtaş în reprezentarea societăţii cu lumea din afară de societate. Secretarul
administrează toate afacerile societăţii.
În calitatea aceasta se îngrijeşte a ţinc vie acti,itatea pc teren social a
societăţii şi a ţine treaz interesul publicului pentru societate.
Spre întrebuinţarea mijloacelor morale şi materiale ale societăţii înşirate la~
2. în coînţelcgere cu preşedintele societăţii. directorul muzeului şi pc lângă
mijlocirea acestuia cu custozii colecţiunilor. pregăteşte un plan în fiecare an şi se
îngrijeşte de executarea lui. El este conducătorul administraţiei centrale a societăţii.
El păstrează sigiliul şi archiva societăţii. Contrasemnează ediţiunile oficiale ale
administraţiei centrale.
Despre acti, itatea societăţii pregăteşte un rapo11 anual. redactează almanahul
acesteia. conduce procesele verbale ale adunărilor generale şi ale şedinţelor
comitetului. de asemenea dosarul societăţii: îndeplineşte corespondenţa societăţii şi
se îngrijeşte de executarea deciziunilor aduse.
Primul secretar se va împă11ăşi eventual de un onorariu.
§ 35
Secretarul al doilea ajută pe secretarul prim în toate afacerile sale şi în caz de
nevoie (impedimente) îl înlocuieşte.
§ 36
Cassier numai aceea persoană poate ti. care în raport cu banii ce-i sunt
încredinţaţi manipulării sale prezintă destul siguranţă. Pc lângă conlucrarea
controlorului şi pe lângă asemnarea specială a acestuia indeplineşte plăţile
societăţii. primeşte intratele. conduce carte în regulă. Conduce cartea cu
consemnarea membri lor. Despre starea cassci face raprn1 în fiecare şedinţă a
comitetului. iar înaintea adunării generale aşterne o dare de seamă anuală revăzută
de comitet şi pune la dispoziţia comitetului proiectul de buget pe anul , iitnr l:tcut
pc baza datelor din anul curent.
§ 37
Controlorul crnllrokaz:i slalnrnic manipulan:a hanilor societ:"iţii şi 1.: membru
din oficiu al comisiunii care L'\ami11ead1 cassa. SumL·k· induse k prcd:·, cassierului
pc lângă o as1.:mnare. iar sumele de plată. pe l:ingă asen111:"1rik· l;tcutL' de preşedinte
Ic asemnL',1/.ă ~i despre toate acestea conduce _jurnalul.
*.,~
Cei trei cenzori împreună cu controlorul e,aminea1ă cassa la ordinul
prq1.:di11telui. care raportează despre aceasta adunării generale.
*Jl)
306 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
lurisconsultul este consilicrul iuridic al societăţii. În calitatea aceasta

conduce alacerilc de proccs ale socictfqii şi c~tc reprezentantul ele drept al socicti\ii
înaintea instanţelor judecătoreşti şi al autorităţilor.
~ -lO
Amănuntele sferei de act1, Ilate ale preşedintelui. , iceprcşcdintelui.
secretarilor. cassicrului. cenzorilor şi a iurisconsultului Ic stabileşte rL·gulamentul
de lucru al societfitii.
~ -l I
Datorinţelc directorului lllll/cului sunt urm{1toarclc:
I. Conduce rnuzeul şi îl rcprezintf1. cu excepţia cazurilur de pnlccsc. în acea
sferă de acti,itate pc care o fi:,,.c,u,i pentru d[insul ,icestc statute.
,., Prcgiitcştc rcgularncntul de cas{1 şi rcgul,1111cntul prntru afacerile
muzeului. acestea Ic Înaintează cornitctului societăţii spre aprobarL· şi ,cghcad1
pentru ohsen arca lor punctuală.
3. Rezol\ă afacerile curente ale muzeului precum şi actele i11trate din \Tc111c
în vreme.
-l. Controleaâ1 acti\'itatca funcţionarilor şi a personalului de sen·iciu ,ii
muzeului şi faţă de dânşii în caz de neorânduială şi ncgli_jcnţă întrebuintcad1
pedepsele aclmonierii şi ale dojenirii, fără a mai porni cercetare disciplinară.
lăsându-i-se la discreţiunea proprie ca despre pedepsele accstca să raporteze sau nu
comitetului.
În caz de neglijenţă păcătoasă sau alte cazuri mai grave c dator a rapo11a
numaidecât comitetului care decide asupra cercetării cc pcrc1nerge cercetării
disciplinare şi eventual dispune cercetarea disciplinară şi o ckctuează.
5. Păstrează şi manipulează sigiliul precum şi dosarul direcţiunii centrale a
muzeului.
6. Manipulează sumele destinate bugetar pcntru trebuinţele speciale ale
muzeului. precum şi ajutorul de stat destinat pentru argumentarea colecţiunilor şi
din acestea achită cheltuielile arnte cu săpăturile şi colcct[irile făcute în decursul
anului precum şi preţul obiectelor destinate şi cumpărate pentru colecţiuni. Pentru ,1
efectua cumpărături care întrec prevederile bugetare precum şi afacerile de schimb
şi vinderea exemplarelor duble. e dator a face propunere comitetului societăţii.
7. El hot{irăştc dc1initi, asupra primirii sau respingerii darurilor sosite pentru
colecţiunile muzeului ~i mul\urnc~tc pentru ci în numele muzeului.
8. Primc~te sau respinge darurile în bani. precum şi fundaţiunile şi
depunerile sosite pc searna nrnzeului. dar atât pentru primirea cât şi pentru
rcspingL·rca lor este dator a rapoi1a comitetului. Dă chitanţ,i provizorie sau
recunoaşte în mod prm izoriu darurile în bani ale fundaţiunilor sau a depunerilor
..,n..,itc la d[1nsul. Dreptul de a elibera chitanţă definitivă sau de a recunoaşte
definiti,· primirea. compcdc comitetului. acesta trimite un ,wiz în cazul dnd
n1t1/\.:ul respinge darurile de bani. fundatiunile. depunerile şi tot comitetul exprimă
n1ultumi1{1 pentrn t:le. Directorul c dator ca darurile în bani sun rundaţiunile. în
termen de 8 zile să le predea cassci societăţii.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 307
9. Întrucât îndeplineşte şi funcţia de custode în una sau 111a1 multe secţii

atunci îl obligă şi ~ 42.
JO. Îngrijeşte de ţinerea în bună ordine şi curăţenie a clădirii muzeului. a
sălilor. a aranjamentului colecţiunilor precu111 şi despre argumentarea s~u sporirea
acestora în măsura trebuinţelor. precum siguranţa în contra focului. ln privinţa
curăţeniei dispune independent. iar în toate cazurile dnd apar cheltuieli mai mari
dedt cele pre\ ăzute bugetar. face rap011 comitetu lui care dec ide.
11. Rap011ează la toate şedinţele comitetului despre actiYitatca funcţionarilor
şi despre starea colecţiunilor 111uzeului. Mai depa11e pregăteşte rapo11til anual
despre starea şi argumentarea colecţiunilor. precum şi despre acti\ itatca
funcţionarilor muzeului pe care îl prezintă co111itetului.
12. După putinţă e dator a se îngriji ca mai ales în lunile de iarnă specialiştii
să ţină pe seama marelui public conferinţe populare referitoare la colecţiunile
muzeului.
13. În luna Octombrie a fiecărui an se pregf1tcşte programul de lucru pe anul
viitor şi îl înaintează comitetului spre dcsbatere şi îngrijeşte de executarea
programului aprobat.
14. Pregăteşte preliminarul de buget pc anul \·iitor precu111 şi darea de scamă
de încheiere în care face dare de seamă despre:
a. sumele destinate pentru sporirea şi argumentare colecţiunilor:
b. întrebuinţarea ajutorului de stat şi anume în c;îte două exemplare. Acestea
le înaintează comitetului în aşa timp ca acestea să poată corespunde datorinţelor
prescrise în § 53. fără nici o greutate.
15. Atât pentru aranjarea 111uzcului. cât şi despre 111aterialul muzeului (chiar
şi a colecţiunilor singuratice) pregăteşte un imentar amănunţit.
16. În şedinţele comitetului referitoare la afaccrik muzeului îndeplineşte
funcţiunea de referent. Lămureşte co111itctul despre toate fazele 111ai însemnate ale
muzeului. În afacerile 111uzeului fără ascultarea lui nu se poate lua nici o hotărâre.
17. Dacă funcţiunea directorului devine \·acantă din ori ce cauză sau dacă
directorul este împiedicat de ceva în îndeplinirea funcţiunii (datorinţelor) sale
oficiale. atunci preşedintele societăţii la propunerea comitetului încredinţează cu
agendele directorului pc cel mai bătrân în rang dintre custozii muzeului
(colecţiunilor). Dacă împedicarea directorului durează mai mult de şase săptămâni.
despre înlocuirea lui dispune preşedintele.
*42
Custozii colecţiunilor administrează acele colecţiuni pe lâng;i Cl)ntr0lul
directorului şi Ic supra,eghcază pc ltmgft responsabilitatea determinată la ~ 32: din
încredinţarea directorului pot conduce şi acel ,olum alimentarului. care cuprinde
materialul cokcţi11nilor: ci preg[1tcsc catalogul de bilete al colcc\iunilor: Cl)nduc
dosarul colecţiunilor: înaintează directorului propunerile şi actele secţiei lor şi se
îngrijesc de prcl11cran:a. aşezarea ii pfllirea obiectelor colecţiunilor.
În caz de împcdicare. de înlocuirea lor se îngrijeşte pc un termen de şase
săptămâni. directorul pentru un timp mai lung. CL)mitellll la propunerea
directorului.
308 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
~ .n
Personalul de scn iciu al muzeului st.i la dispoziţiunea directorului şic dator
:.1 urma toate îndrumările aceluia. Laborantul îndcplinqte înainte de toate lucrările
ele laborator. dar pc lf111gă aceasta. întocmai ca şi servitorul este dator a isprăvi
lucrările cari oh\ in la curăţarea dulapurilor şi a sălilor precum şi la manipularea
cokcţiuni lor pc l[111g,i datorinţele acestea laborantul îndeplineşte şi lucrMile
păzitorului cassci.
Custozii s[tlilor în zilele de ,izitc supra\eghează sălile şi în caz de lipsă
ispră\esc şi lucr[1rile ele scniciu împreunate cu administrarea colecţiunilor.
Cap. VI
Salariul personalului muzeului
~ 44
Societaka îşi susţine dreptul. ca îndată cc ajunge între astfel de împrejurări
materiale. ca funcţionarilor săi să poată da salariu. sau onorariu în cazul acesta să
poatf1 modifica trcbu inţc Ic statute lor de foţ[1.
Cap. VII
Gu,ernarca societ[1ţii
~ -t5
Ciu\crnan:a societăţii se face pc calea adunărilor generale ş1 a şedinţelor
comitetului.
Adunări generale
~ -t6
Societatea în fiecare an ţinc adunare generală. Adunarea generală
extraordinară poate conchema preşedintele la iniţiali\ a proprie. dar la dorinţa
exprimată în scris a celor 30 (treizeci) membrii c dator a conchema adunarea
generală în termen de 30 de zile. Termenul adunării generale ordinare îl hotărăşte
comitetul. Convocatorul fiecărei adunări generttle împreună cu scria obiectelor ele
tratat. trebuie trimis cu două săptămâni înainte fiecărui membru şi trebuie publicat
şi pe cale ziaristică. Convocatorul trimis membrilor e de a se alătura darea de
scamă de încheiere precum şi bugetul anului viitor. Adunarea generală nu se ţinc în
lunile Iulie. August şi Septembrie. Adunările generale sunt publice. Procesele
,erbalc ale adunărilor generale se vor publica în anuarele societăţii.
~ 47
Deciziunea adunării generale e ,alabilă:
1. Dacă adunarea generală a fost (comandată) conchemantă în mod statorit în
2. Dadl cel puţin atâţia membrii sunt prezenţi câţi funcţionari.

3. Dacf1 deciziunea n-a adus majoritate de voturi.
În privinţa hotărârilor aduse cu ocazia eschiderii unui membru sunt
hotărâtoare deciziunilor formulate în § 25.
Dacă adunarea generală nu corespunde condiţiunii cuprinse în punctul 2,
după o zi e de a se ţine o nouă adunare cu aceeaşi ordine de zi, această adunare
aduce hotărâri valnbile fără considerare la numărul membrilor pa11icipanţi.
*
48
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 309
Adunarea generală dispune în toate afacerile societăţii ca cca mai înaltft

instanţă. Alege cu majoritate de ,·oturi generală pc preşedintele pc cei doi
vicepreşedinţi. controlorul. cassicrul şi funcţionarii muzeului în sensul~ 25 şi 29.
Adunarea Qcnerală ordinară alege dintre membrii ordinari. membrii în
comitet pc termen de 5 ani.
I~,aminează darea de seamă a anului trecut. decide în pirniţa absolutoriului
şi stabik)le bugetul anului (viitor) urmf1tor. Cere scamă despre acti, itatea anuală a
comitetului şi a funcţionarilor despre funcţionarea şi starea actuală a colecţiunilor.
,\stfel de încredinţare nu pot primi funcţionarii sau personalul societăţii nici cei ai
muzeului.
Adunarea generală numai acelor propuneri decide în mod dctiniti,. pe care
le-a tratat prealabil comitetul societăţii. Se poate trata ce e drept ori cc propunere.
dar înainte de a se aduce decisiunea definiti\'ă. trebuie îndrumată înaintea
comitetului.
* 50
Statutele numai adunarea generală le poate modifica: de asemenea ş1
disolvarea societăţii numai ea poate enunţa: dar pentru \ alid:m:a acestor d()uă
deciziuni este necesară 2/3 parte a voturilor.
Orice propunere referitoare la ori care din deci1it1nilc acestea ~e poate aduce
înaintea adunfll'ii generale chiar şi atunci dacă comitetul nu şi-a însuşit această
propunere.
Deciziunik adunării generale referitoare la al:este lwtărâri numai după
aprobarea Ministerului de Interne se pot înfăptui.
Comitetul
* 51
Comitetul dispune în toatl.! afacerile societăţii exl:cpt,înd manipularea internă
a colecţiunilor. dela o adunare generală până la alta. anticipând aprobarea adunării
generale.
Dispoziţiunile preşedintelui. luate în afaceri urgente. sunt a se aduce la
cunoştinţa comitetului în proxima şedinţa ordinară.
Stabileşte regulamentul de afaceri al societăţii şi îl înaintează spre aprnbare
aduni"1rii generale a socii.:tăţii. Supraveghează ş1 controlează acti, itatea
funcţionarilor muzeului.
În contra funcţionarilor neglijenţi sau culpabili ordonă exammarea ce
premerge l:ercetf1rii disciplinare şi îndrumă la aceasta ct,misiuni.:a dl.! trei.
organizată conform § 32.
În privinţa posturilor noi de funcţionar, laborant. sen itor sau personal
ajutător. face propunere adunării generale a societăţii.
la în dezbatl.!re rapoartele dim.:torului referitoare la starea. acti, itatea şi
sporirea colecţiunilor, atât cele din decursul anului cât şi cek dela finea anului
precum şi rapo11ul spc1.:ial despre întrebuinţarea ajutorului de stat şi aceste rapoarte
Ic prezintă adunării generale.
~10------------------ -------------
Aprob[! regulamentul de cas[i şi regulamentul pentru conducerea afacerilor,

prcgf1tit ele director pe11tru colcqiunilc 111u/eului. Desbatc programul anul de lucru
redactat de directorul 111u/eului şi -.,whilcştc detiniti, acest program.
Rcclactead1 ji prezinUi înaintc:1 adu11:-1rii generale preliminarul de buget al
111u/cului şi al socieli'itii. dare:1 de seam{1 la finea anului precum şi inventarul averii
societ[1ţii.
În pri, inţa follhirii corespu11d1toare a \enitului muzeului stabilit din
prelimi11;1riilc de hugct:
;1. î 11 pri, inţa I ucr[1ri lor interne ~ i c:,,.:terne referitoare la susţinerea c ![ici iri i
edificiului şi a adjudecării sale. lcag/1 contractele cu furnizorii şi plMeşte prin
preşedintele societăţii facturile referitoare la aceste lucrări precum şi toate spesele
ce ol1\ in în\ iaţa şi conducerea socict[1ţii.
b. ridic[1 prin preşedinte ajutorul de stat. îl transpun în cassa şi de acolo tot
prin prqcdintc îl ,he1n11L'i1/[1 directorul 111uzcului.
Sumele preli111in,1rc pc calc bugctar[1 pentru sporirea colecţiunilor tot
preşedintele Ic ase111ncaz{1 directorul 11111zcului. IX1rilc de scamă pregătite şi
prO\ăzutc cu actele _justiticati\'c nccesarc din partea directorului le asemnează ca
forul prim şi referitor la d,1nsele d,i directorului absolutoriu. iar aceste dări de
seam[1 Ic alăturf1 dărilor de scam[1 cicla finea anului care vor fi înaintate adunării
generale spre examinare de1initi\'ă.
c. în pri\ in\a proiectului de buget şi al bilanţului de încheiere are
răspunderea ca forul prim faţă cu adunarea generală a socict[1ţii prin urmare
directorul muzeului în pri,inţa întrebuinţării sumelor puse la dispoziţiunea lui, e
responsabil în primul rânci şi nemijlocit a comitetului.
d. în pri, inta acelor cump[irăluri pc scama colecţiunilor. cari nu se pot
cf'cctua clin su111a prc\·ăzută în bugetul anual pe seama sporirii colecţiunilor şi în
ajutorul de stat. hotărăştc delinitiv la propunerea directorului.
Pe haza propunerii directorului recunoaşte luarea în primire a darurilor,
cari au o \'aloare fundaţională. precum şi a celor {{icule în bani gate şi exprimă
mulţumita. Recunoaşte preluarea depozitelor. primeşte nemijlocit daruri de bani,
mulţumi~a pcntru cle şi le transpune în cassa societăţii.
ln privinţa tranzacţiunilor de schimb, care s-ar face pentru colecţiunile
muzeului. pe11ractează propunerile directorului şi decide definitiv.
Comitetul este l"ond de primă instanţă disciplinară a funcţionarilor,
except{111d pc directorul muzeului, pe custozii colecţiunilor, pe laborantul şi pe
servitorul muzeului. În contra judecăţii comitetului se poate apela la adunarea
generală.
*52
ln şedinţele comitetului prezidează preşedintele, în caz de împedicare unul
dintre vicepreşedinţi, iar dacă aceştia sunt împedicaţi, cel mai bătrfo1 dintre
membrii comitetului.
Comitetul ţine şedinţe la fiecare pătrat de an cu excepţia lunilor Iulie şi
August.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 311
ZEVEDEI IOAN ORÂGHIŢÂ
Pre~cdintclc. în caz ck ne, l1ic. poate con,oca mai adeseori şedinţa

comitetului: dar la cererea oral{, sau in scris a cel puţin trei membrii ai comitetului.
e dator a convoca şedinţa comitctului.
La şedinţa comitetului membrii sunt com·ocaţi cel puţin cu trei zile înainte.
Coil\'ocatorul trebuie să conţină şi ordi11ca de zi.
În cazuri urgente se poate ţinc şedinţa comitetului şi in timp mai scu11 cicla
con,·ocare, c,entual şi prin o circular{1.
*53
Membrii comitetului:
I. Toţi membrii fondatori şi membrii pc ,iaţă ai societăţii.
2. Directorul muzeului şi custozii colecţiunilor muzeului.
3. Funcţionarii biroului :;,i membrii secţiunilor.
4. 40 membrii aleşi ele adunarea gcncral{1 dintre membrii ordinari.
*54
Dintre cei 40 membrii ai comitetului la finea anului prim se scot prin sorţi
8 membrii. la finea anului al doilea din cei 32 membrii rămaşi iar se scot 8 membrii
şi aşa mai departe. Cu începutul ,mului al 5-lca. în fiecare an ies din comitet acei ~
membrii cari dela alegerea lor ultimă au fost in timp de 5 ani neîntrerupt membrii
comitetului. Membrii comitetului scoşi prin sorţi sau retraşi se pot alege clin nou.
După trecerea termenului ele 5 ani comitetul se alege în întregime de
adunarea generală.
*55
Deciziunile comitetului sunt valabile:
I. Dacă comitetul a fost convocat în modul prescris la~ 5-L
2. Dacă la şedinţele comitetului afară ele funcţionari şi membrii secţiilor cu
caracter stabil. sunt prezenţi cel puţin 6 membrii ai comitetului.
3. Dacă deciziunea s-a adus cel puţin cu majoritate de un , ot peste
jumătatea voturilor prezente. Deciziunile aduse în chestiunea eschiderii unui
membru sunt hotărâtoare dacă s-au adus conform ~ 23.
În caz de paritate a voturilor. decide votul preşedintelui.
Cap. VIII
Averea şi veniturile societăţii
* 56
Muzeul fiind averea comună a societăţii. controlul asupra lui ii exercită în
ultimă instanţă adunarea generală a societăţii. înaintea căreia comitetul e dator a
prezenta deodată un rapo11 anual şi un proiect de buget. cu raport amănunţit despre
acti\'itatea şi starea muzeului.
Despre înzestrarea muzeului precum şi despre obiectele singuraticilor
colecţiuni sunt a se pregăti in\'cntarc. originalul cărora ii păstreaz[\ muzeul. Aceste
inventare se redactează pc baza controlului averii: referitor la forma lor externă şi
la pregătirea lor din pm1ea funcţionarilor muzeului precum şi la păstrarea lor din
pa11ea acestora, dispun regulamentelor de casă.
Despre obiectele cumpărate din ajutorul de stat. precum şi despre cele
primite ca daruri sau în depozit din partea statului - care încă trebuie incluse în
312------------------- -------------
i1l\'entarul muzeului - în fiecare an se \a pregăti un tablou special c,irc trebuie

înaintat la forurile compone111l: cu raportul despre întrebuinţarea ajullmilui de stat.
* 57
Averea şi \'cniturilc în bani gata Ic administrează cassa St)cict{1\ii di11 care
cassierul poate efectua plăţi numai la ascmnarca prcşcdinll:lui socict{qii.
Dintre \Cnitelc societăţii stabilite în~ 9 pentru aCl)pcrirca speselor anuale
se pot întrebuinta:
a. Dobânzile celor de sub p. I.
b. Dobf111zilc celor de suh p. J. dar acc-.tca numai pentru -.porirL'a
colecţiunilor. ele cum\a nu li se cl{1 o altă destinaţie.
c. Cck suh punctele 2. 6-9 în suman lor întreagă: asemenea cell)r sub
punct. 5. dacă sunt mandate de bani.
d. Cele de sub punct. I O. sunt a se alătura în întregime la capit:ilului
fundamental: deci asupra lor se aplică punct. a al paragrafului prezent.
e. Cele sub punct 11 se pot folosi în întregime dar numai pentru sporirea
colecţiuni lor.
r. Referitor la întrebuinţarea ajutorului de stat. înclrum{1rile se dau din
pa11ea i\linisterului Instrucţiunii Publice al A11clor şi Cultelor.
Din suma totală a veniturilor. cc se pot î11trebuinţa anual. în fiecare an se\ a
separa suma necesară pentru cheltuielile curente şi un rond de rezen{1 la
dispoziţiune. Totalul sumei cc se poate cheltui anual. trebuie împărţită în patru p{1rţi
egale şi din aceste pf1trarc sau numai trei pătrare se \ or întrebuinţa în realitate
pentru acoperirea spe-.elor anuale ale muzeului.
Un pătrar al sumei acesteia se \'a capitaliza cu scopul ca din această sumf1
capitalizată să se poat{1 procura obiecte sau colecţiuni de o valoare mai mare.
Pătrarul acesta care se rn capitaliza anual poartă titlul de: .. Fondul ele
rczerv{1 pentru sporirea colecţiunilor" şi ca să poatf1 corespundă menirii sale în
primii 5. eventual 10 ani se poate întrebuinţa: după trecerea acestui timp se poate
cheltui după trebuinţă.
Cap IX
Folosirea muzeului
* 58
I. Materialul colccţiu11ilor muzeului î11trucât se poate spune, societatea îl
pune la dispoziţia publicului pe lângă următoarele modalităţi:
Toate colecţiunile muzeului afară ele biblioteca şi archivă. se va \'izita de
trei ori pe săptămână dela orele 9-13.
2. Afară de timpul vizitaţiunilor gratuite. toate secţiile pot fi vizitate cu
cxcepţiunea bibliotecii, în timpul în timpul orelor oficiale pc lângă soh-irca unei
anumite laxe de intrare.
Suma taxei de intrare o stabileşte din timp î11 timp comitetul.
Membrii comitetului nu plăteşte taxa ele intrare.
Opere din bibliotecă sau obiecte din colecţiunile muzeului numai pe lângă
permisiunea şi responsabilitatea directorului muzeului se pot împrumuta spre
întrebuinţare în afară de clădirea muzeului.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 313
Despre aceste obiccte se ia chitanţă pc care Ic păstread1 dircct()f"lll. Cel cc

împrumut{1 e răspunzător atât matcrialicqtc dt şi moraliccştc despn.: integritatea
obiectului împrumutat şi c dator a repara în bani gata daunck pnn cnitc clin
folm,irea ;.iceluia sau în caz Jc pierdere a-l pl[1ti în întregime.
i\lanuscripte şi documente se pot împrumuta numai institutclnr ştiinţifice
pentru studii şi la cererea în scris a direcţiunii acelor instituţ~i. /i;11 ,i re, istclc
nu sc pot de împrumuta în afară de clădirea muzeului. lmp11. ..1 acelor
ubicctclor. cari sunt rarităţi preţioase ale muzeului sau a căi 1 •1 , tl,:~ritatc o
primejduieşte scoaterea din muzeu. nici în cazuri excepţionale nu se pcrinitc.
Drq1tul de a pregăti copii în ghips sau de gahanuplastică precum fotogralii
este c,clusi\' al muzeului. Dar comitetul la propunerea directorului şi pc l,îngă o
rebonificare materială corespunzătoare. poate ceda acest drept pc un timp anumit
întcprinzătorilor sau institutiilnr cari se ocupă de astfel de lucrări.
Această cedare se poate efectua special şi pentru singuratice obiecte de
muzeu.
Dubletele sau multiplele exemplare ale obiectelor se şi vinde sau
întrebuinţa ca matcriJI de schimb Jar auit , inderea cât şi schimbul se pot face.
numai cu aprobarea comitetului şi pentru acesta directorul muzeului este nbligat a
cerc deciziunea comitetului în fiecare caz de ,·inderc sau de schimb.
Referitor la cedarea materialelor pentru expoziţiuni aranjate în afară ele
localul muzeului dccidc comitetul pc l,îngă ascultarea prealabilă a directorului.
Cu privire la împrumutarea sau cedarca spre expunere a materialului
depozitelor - de cumva condiţiunile depozitarul nu dispun altcum - comitetului dă
permisiunea pe lângă propunerea directorului.
3. Elevii şenalelor pot \·izita colecţiunile muzeului gratuit şi in zilele ciind
nu este deschis pentru public. clar sub conducerea profcsorihlr şi atunci când
directorul şcoalci anunţă această, izitf1 directorului muzeului şi a primit dela dânsul
permisiunea pentru aceasta.
4. Cercetătorii specialişti pot studia ori când gratuit colecţiunile muzeului
pe lângă restricţiunile cuprinse în regulamentul muzeului.
5. Pentru folosirea garderobei se va plăti o taxă care o stabileşte comitetul.
Banii încurşi la garderobă se pot întrebuinţa spre plătirea laborantului încredinţat
cu lucrările îngrijitorului clf1clirii.
6. Spre copierea tablourilor şi spre publicarea pc cale literară a oricărui
obiect al colecţiunilor. directorul dă permisiunea necesară.
7. Desprc sala de lectură a bibliotecii şi în general despre întrebuinţarea
bibliotecii dispune regulamentul muzeului. dar vizitatl)rii s[1lii de lecturâ nu plătesc
nici o taxă de intrare nici taxă de garderobă.
*:w
l\laterialul care se întrebuinţează pentru expunere. se va înmagazina în aşa
fel ca nric.ind să fie accesibil pentru prelucrări ştiintifice. Materialul acesta îl pot
studia numai specialiştii.
* 60
31 ➔ - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Datorinţele donatorilor şi ale depozitarilor rckrill1arc la c\.pt111crca

obiectelor numai atunci se pol lua în socoti11ţ{1. cbcă se pol împăca cu sistemul
ştiinţific al expoziţiunii şi cu împrcjur{irilc localnice.
*61
Obiectele păstrate în 111u1eu pc-.\e tnt se pot î11ckp:1r1:1 d..: clădirea 111u1e11lui
şi a1,1t într..:buinţarea bibliotL'Cii şi a :1rchi\ei prcc11111 -:,i studierea llbicctcl,1r din
singuraticele colecţiuni. nu se p,1:1tc !'ace dcciit î11 IPc:tlul muzeului.
~ 62
i\h1dalităţilc am:111u:i1i1c ale î11trchuinţării publice a colecţiunilor mu/\:11lui
Ic stabilqtc regulamentul. P:1rţilc acestuia rct'crîtoarc lri întrebuinţarc:1 colcctiunilnr
SL' \Or alişa în locuri uşor :1ccc"ihilc publicului.
Cap. X
lksfiinţarca socid:1\ii
*63
Fxisti.:nţa societăţii nu at,trnă de 11um:1rul membrilor s:1i. hcntuala sddcrc
a 11um{1rului membrilor aduce cc sine schimbarea corcspu11/I1toarc a dispo1:itiu11ilor
n:l'crilnare la comitet şi la adunarea geni.:rală. Se arc în \ cdcrc legea pcrs,)anelor
juridice.
~ 6-t
Disoharca societăţii poate enunţa numai adunarea generală şi anume cu o
majoritate ele 213 a tuturor\ olurilor. clar şi aceasta numai atunci. dnd împrc_jur[irilc
fac imposibilă activitatea societăţii.
* 65
Deciziunea adunării generale care cnunţ[1 cliso!\ arca societăţii. numai după
aprobarea Ministerului de Interne. Ministerului Instrucţiunii Publice al Cultelor şi
al Artelor. devine valabilă.
~ 66
În caz de disolvarc, toată averea şi muzeul socidăţii cu toate rnlccţiunilc şi
înzestrarea sa trece în posesia statului cu condiţiunea hotăr{1tfi ca statt1I datur a
susţine şi pe mai departe acest muzeu în întregimea lui. aşa cum s-a aflat L1
predare. totdeauna pc teritoriul oraşului Alba Iulia.
În caz de disoh·are deciziunea adun[1rii gcncrall.! referitoare Ic întrebuinţarea
averii societăţii înainte ele efectuare. trebuie comunicată Ministerului de Interne.
* 67
Dacă societatea lucrează contra cu statutele sale sau clacă în acti\ itatea sa
Guvernul Român vede o primejduire a intereselor statului român sau a membrilor
societăţii atunci Guvernul român suspcnd:1 făr{1 amânare acti\ itatea societăţii ~i
ordonf1 cercetare contra ei. Conform regulamentului acestui cercetări. Guvernul sau
o desfiinţează sau o constrângere la obsen arca punctuală a statutelor sub pedeapsa
de a fi în caz contrar disolvată.
* 68
Aceste statute devin valabile după aprobarea Ministrului de Interne.
Alba Iulia. la 25 Aprilie 1936
(ANDJ Alba Fond Prc'.{ec111ra Alba, dos{lr, 45/8//936.f 30-43).
315
Anexa II
REGULAMENT PENTRU ORGANIZAREA, CO'.'JDl'CEREA ~I

ADI\IINISTRAREA „MUZEULUI REGIONAL ALBA IULIA''
Capitolul I. Dispoziţii generale

,\rl. I. Tinutul Mureş ia în administraţia sa linanciarfi muzeul .. Societăţii
de Istoric şi Ştiinţe naturale din judeţul Alba·· precum şi secţia .. L1nirii .. a
dc~p{1rţăm,întului .. Astra·· din Alba Iulia.
Art. 2. f\1uzeul .. Societ[iţii de Istorie şi Ştiin\e naturale din judeţul Alba·· şi
secţiunea .. l lnirii .. a despărtă1mî.ntului .. Astra·· \ or purta numele de .. Muzeul
Regional Alba Iulia··. Sigiliul \'a purta. la mijloc. stema municipiului Alba Iulia.
încadrată de texllll de mai sus.
Art. 3. Proprietatea mobilierului şi a pieselor arheologice existente rămâne
la Societatea de istorie, iar partea etnografic[1 şi secţiunea .. Unirii"" la
dcspărţăm{mtul „Astra··. Piesele arheologice. obiectele şi documentele istorice
achiziţionate în \'iitor. ,or forma de asemenea proprietatea celor două societăţi. În
muzeul regional pot depune şi alte persoane. cu autorizaţia consiliului de
conducere. obiecte şi documente istorice pentru studiu. expunere şi păstrare.
Art. 4. Sediul muzeului \'a fi pentru totdeauna municipiul Alba Iulia.
Art. 5. Teritoriul pe care îşi dez,oltă acti, itatea muzeul este: municipiul
Alba Iulia. _judeţul Alba şi ţinutul Mureş. În ce pri,eşte documentele .. Unirii""
muzeul îşi poate extinde cercetările asupra întregului teritoriu al României.
Art. 6. Muzeul are un întreit scop:
a. Naţional: adună şi păstreaz[1 toate ,estigiile pri,·itoare la trecutul nostru
şi dornmentele istorice referitoare la istoria patriei. în general şi la istoria regiunii
Alba Iulia.
b. ~tiinţifîc: înteprinde săpături arheologice şi cercetări 1.:tnografice.
achiziţionează obiecte de valoare istorică descoperite. aşează. inventariază şi
expune piese şi documente.
c. Cultural: publică în anuare şi studii rezultatele cercetărilor făcute.
organizează anual conferinţe publice. propag[1 cultura şi cunoaşterea trecutului
ro111:111csc.
Art. 7. Muzeul n:gional arc următoarele secţiuni: preistorica. romană.
numismatică. medie\'ală. a Unirii. etnografică. ştiinţe-naturale. biblioteca şi arhi,a.
Capitolul 11. Conducerea muzeului

An. 8. Conducerea muzeului se împarte în: administrativ-linanciară ş1
tehnico-culturală. Ea se exercită de Tinutul Mureş. Societatea de Istorie ş1
desp;irţăm,întul „Astra". prin n:prezentantii lor în consiliul de conducere.
Art. 9. Consiliul de rnnducere este compus din 9 membrii: S n:prezentanti
ai ţinutului. 2 ai Societătii de Istorie şi 2 ai despărţământului „Astra".
Reprezentanţii Tinutului sunt:
116------------------- -------------
a. Rezidc11t:il regal s,w î11locuitorul său ca prcşcdi11tc

b. 3 dclegati 11umiti de Rcziclc11tul Regal
c. Directorul 1m1/'etilui ca referent şi secretar
Reprezc11ta11ţii Socict;1tii de Istoric şi ai clcspărţ;1111,i11tului .. :\stra·· su11t
delegaţi de adu11ărilc lor rcspcctin:. Durata co11siliului este de 6 ,llli. V,1c;111tclc i, itc
în acest timp se completează dupf1 aceleaşi criterii. rvta11datul rcprczrnta11tilor 11L1
poatl' fi mai lung dccf1t durata consiliului. Constituirea co11siliului se face printr-un
proces ,erbal. care se comunicf1 ţi11utului şi celor douii socictMi.
Art. I O. Atribuţiile consiliului de conducere su11t: prcg;itirca bugetului.
fix.arca programului de acti,itate a11uală. rczoharca prnhle1nclor admi11istrati,
fi11a11ciarc şi culturale. ,criticarea şi aprobarea co111ului de gcstiu11c.
Art. 11. Co11siliul se\ a î11truni obligatoriu. la liccare 3 lu11i şi 1·,1cult;iti, ori
de câte ori ,a li IICH)ic. l,1 comocarea preşedintelui. a î11locuitorului s;1u sau l;1
cererea a :; membri din co11siliu. FI 11L1 poate ţi11e şccli11ţc deecîl fii11d de fată
majoritatea absolută a membrilor săi. Hotărârile se iau cu majoritatea de ,oturi a
celor preze11\i. Asupra deliberărilor se ,a î11chcia un proces ,erbal. semnat de
preşedi11k şi secretar. lfotiir{1rile luate su11t executorii. î11 p,irlea li11a11ciară de
sen iciile ţi11utului iar î11 partea lor aclmi11istra1i,ă şi culturală ele directorul
muzeului.
Capitolul III. Personalul muzeului

Art. 12. ;\1uzcul Regio11al Alba Iulia \'a avea: u11 director. u11 preparator. un
0111 de ser\'iciu. dcocarndală. C{mcl secţiunea .. Unirii„ se va do, o Ita. se , a putea
numi şi un conducător specialist pentru această secţie.
Art. 13. Pentru a li numit director al muzeului. solicitantul trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
a. Condiţii generale prevăzute de statutul funcţio11arilor publici.
b. Să aibă titlul de profesor. examc11ul de capacitate. licc11\iat î11 lati11;1 sau
istorie şi specialist în arheologic şi muzeistică.
c. Să aibă o practică în unul di11 muzeele clin ţară de cel puţin 2 a11i.
d. Să 1i condus sau să li luat parte la cercetări arheologice.
Art. 14. Preparatorul, pc lângă condiţiile generale cerute de statutul
funcţionarilor publici. trebuie să aibă cel puţin bacalaureatul.
Art. 15. Omul de serviciu trebuie să îndeplinească condiţiile cerute
personalului similar. Sunt preferaţi cei care au şcoala elementară de meserii.
Art. 16. Numirea directorului şi a conducătorului secţiei .. Unirii„ se face de
Rezidentul Regal. la propunerea consiliului de conducere. Numirea preparatorului
şi a omului de serviciu se face de Rezidentul Regal. la propunerea directorului
muzeului, cu avizul consiliului de conducere.
Art. 17. Personalul muzeului va fi încadrat:
a. Directorul ca specialist. cu gradul de şef desen iciu ci. li. putând înainta
potrivit legii. El m, poate ocupa nici o altă funcţiune.
b. Preparatorul. cu gradul de impiegat stagiar, poate înainta potrivit
studiilor şi vechimii, ca şi ceilalţi funcţionari ai ţinutului.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 317
c. Omul de scn·iciu. în categoria personalului similar al ţinutului.

Person:ilul muzeului este supus r[1spunderilor şi normelor disciplinare ca şi ceilalţi
fu111.:tionari ai tinutului.
· Art. i's. Personalul muzeului \a fi luat şi trecut în statul personal al
ţinutului.
Art. 19. Atribuţiunile directorului sunt de ordin administrativ şi cultural. el
fiind specialist însărcinat cu conducerea şi argumentarea ambelor secţiuni.
arheologice şi a .. Unirii ...
Art. 20. Directorul este obligat să înainteze rapoarte lunare Tinutului
:\ lurcş asupra acti, ităţii sale şi a personalului pus sub din:cta sa conducere şi
:--uprn,eglicrc. Va rderi trimestrial consiliului de conducere.
Art. 21. Directorul muzeului. îndeplinind şi sarcina de secretar al Societăţii
de Istoric. precum şi ilccia de membru în comitetul despărţământului .. Astra··_ va
ret'eri anual şi ori de c,itc ori se , a cerc la adun[1rile generale şi la comitetele celor
două societăţi culturale. asupra acti\ ităţii sale şi a stării muzeului. Raportul general
asupra întregii acti\ ităţi a muzeului se \'a tipări.
Capitolul IV. Bugetul muzeului. executarea lui şi contul de gestiune

Art. 22. Muzeul \'a :l\ca u11 buget propriu. care \'a face parte din bugetul
Ţinutului Mureş. El va conţine \'e11iturile şi cheltuielile necesare întreţinerii şi
executării programului ştiinţific şi cultllral. afară de retribuţia personalului. care
este prc,·ăzută în bugetul ţinutului.
A11. 23. Bugetul muzeului va avea următoarele \enituri: o contribuţie
anuală din bugetul general al ţinutului. sub\'enţii de la comune. cotizaţiile
membrilor Societăţii de Istoric. taxele de intrare la muzeu. subvenţii de la stat sau
alte instituţii. donaţiuni şi ajutL)are. veniturile realizate din monopolul fotografiilor
lllturor monun1cntelor istorice din Tinutul Mureş.
Art. 24. Cheltuielile bugetului muzeului sunt: întreţinere birou. mobilier.
ateliere, aparate şi unelte. bibliotecă. săpături arheologice. cercetări etnografo;e.
achiziţii de piese şi documente. publicaţii, deplasări. neprevăzute.
Art. 25. Angajarea cheltuielilor \'a fi hot[mltă de consiliul de conducere.
Art. 26. În cazuri urgente preşedintele consiliului de conducere poate da
aprob[1ri de cheltuieli până la suma de I O.OOO Ici.
Art. 27. Ordonanţarea cheltuielilor se \a face de către seniciul financiar al
ţinutului. pc ban actei nr justilicati\'c întocmite de directorul muzeului ~i pre, ăzute
cu aprobarea consiliului ck conducere sau a preşedintelui l)ri a înlocuitorului său.
Art. 28. Contul de gestiune se întocmc~te desen iciul lin:rnciar al ţinutului.
la sfiirşitul anului bugetar ~i se prc1int[1 de JircctLlrul muzeului consiliului de
cnnduccn.:. spre ,crilicarl' ~i :ipnlharl·.
A11. :..lJ. I ,cctk11tclc bugetare se cnnscmncază pc scama nHw.:ului. în
\'cdcrca con„tituirii unui llh::il prnpriu sau a mttririi colcctiunilor.
-~IX--------------------------------
Capitolul V. Dispoziţii tranzitorii

Art. 30. Ţinutul ia în administrarea sa muzeul. cu tnatc secţiunile sale.
specificate în art. 7. în starea lor actuală.
Art. 31. După preluare. în timpul cel mai scurt personalul nHIZcului , a
întocmi in, cntarul general. pc baza imentarelor parţiale existente ~i pc h,u:a
obiectelor aflate în muzeu.
A11. 32. Dacă din ill\cntaricre se ,a rnnstata c{i unele obiecte au fost
înstrăinate sau împrumutate. acestea vor fi urrn{irite pe11tru a lî readuse in
patrimoniul muzeului.
Art. :n. Actualul director delegat de Societ;.1tea de Istoric cu conducerea
muzeului. îndeplinind condiţiile prc,fizutc de acest regulament. ,a lî conlîrmat in
acest post. pc baza intr{irii în, igoare a prezentului regulament. În, iitor numirea se
, a face pc bază de concurs. Celelalte clou{1 posturi se , or completa după publicarea
vacanţei.
An. 34. Directorul muzeului. în termen de 6 luni. va întocmi regulamentul
interior de funcţionare a muzeului, pe care-l va supune spre aprobare consiliului de
conducere.
i\11. 35. În caz de desfiinţare a celor dou,i societăţi. muzeul trece în
patrimoniul Tinutului Mureş. iar în caz dnd s-ar desfiinţa Tinutul. muzeul trece in
patrimoniul şi administrarea municipiului Alba Iulia.
Alba Iulia, 15 aprilie 19.39
General, D. Papp
(,,L\'f).f A/ha. Femei re::idenţa Ţinutului Mureş. Dosar 1-111 1939. f /-5 ).
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Jl9
L'evolution structurale du Musee de l'Union de Alba Iulia pendant la quatrieme

decennie du siecle passe
(Resume)
Pc11da111 la quatricmc dccc1111ic du sicclc pa..,sc. le mu..,cc de Alha Iulia
connaît un proccssus irrc\·crsibk de rcorganisation. affirmation quc nous pou\·ons
argumcntcr. ;1 la rigucur. par quclques rcpcres: - un specialiste ( ii s'agit de Ion
Bcrciu) est installc ;1 la dircction du muscc: - l'in:stitutinn est consolidee de point
dc \'llL' scicntifiquc cn dcmarrant des rccherchcs "ystcmatiqucs ci cn initiant la
publicatinn di..' l'a1111uaire :\J)lrl11m: Ies statuts de la Socihl; d'histoire, orchhJ/ogic
('! sciences 110111rl'lles qui patronnait Ic musfr sont changcs L'l Ic musce est mis sous
l'adminis1ratio11 ct k financement de la Rcgion \lurL'Ş (portant unc no\'cllc
appcllation: Le \!usce Regional Alba Iulia). l.L' i..·i-prcscnt articlc s·arrete sur Ies
deux clcrniers aspech qui. ,;clon 11ous. 0111 _jouc un r61c L'ssenticl dans le changemcnt
intcn·cm1 dans la \·ie de l'institution ci-dessus mentionncL' ct dans l'accroissemcnt
du nombrc de" 010ments roumains dans ses collcctions. sans ncgliger. par contre. la
rechcrche "cicnti!'ique - surtout celle archcologiquc - esscnticllc ct necessaire par
Ies dccoU\'Crtes memcs. qui 0111 etc realisces ci' unc maniere plus ou moi ns fortuite.
Les statuts de la Soci/!l; d'his1oil'l'. u/'C/l(;ologie et scienccs 1wt11rclles.
adoptcs dans I' assemhlcc generale du mois cl'.1\-ril 1936. rcorganise le musce. en le
structurant sur 8 scl'lions (la bibliothcque ct Ies archin~s : la section des beaux-ans :
la section des a11..; industriels: la collection an:hfologique el numismatique: la
colkction etlmographique : la collection pour Ies scienccs naturclles : la collection de
l'Union de la Transyl\'anic avcc la Patrie Mere et la section d'histoire medievale et
moderne). L · organigramme du musce a etc aussi etabli. etant cnmposc par:
directeur. sur\·cillants. assistants. femme de mcnage. ce schema de,· ..1111 entrer en
vigueur le plus vite possible. au moins en partie. Ces reglementations ont dure peu de
temps. puisque de sensibles changements peuvent ~tre remarques pendant la seconde
etape ele l'evolution du musce. Le reglement \'isant l'organisation. la Jirection ct
l'administration du Musfr Regional de Alba Iulia (aJopte dans l'assemblee de la
Socil;ll' d'his10ire, ltrcfll:o/ogie er scirnces 11a111rclll'.1 du mois d'avril 1939). fonde
ces transformations. Le triple objectif de celte institution est soulignr (national.
scientifique. culturel). la direction du musee est reorganisee. cn installant un conseil
de direction compos0 de 9 membres. llne autre nou\·eautc est constituee par
I' 0qu ivalence des fonct ions rem pi ies par le personnl'I du musee. cnnformement au
statut des employcs puhlics. ce qui assurait UllL' certaine stabilite financiere.
Les anciens prohlcmcs du musce ont ctr remis t'll question suite a
l'annulation de la Rcgion Mureş en tant qu'unite administrative. Tous ces
prohlemes ont etc rrsolus en respectant Ies dispositions transitoires du regkment de
19~9. grâce i.HIX efforts de Ion Berciu. le directeur du musce. plus ou moins aide
par Ies autoritrs locales. Malheureusement. la guerre et Ies t;\·cnemt·nts qui ont eu
comme conscqut'llt·e l'installation du rrgime communiste. ont fracture l'evolution
naturelle de celte importante institution de culture de la viile de Alba Iulia.
J~O - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
COLECTIA MUZEALĂ „VASILE STANCU" DIN LOMAN (JUDETUL ALBA)

' '
IULIA RAI'.10NA DAN
Satul Loman este situat la circa 31 km. sud de Alba Iulia. Părăsind Valea
Sebeşului în dreptul localităţii Săsciori. drumul urcă în dreapta pe lîngă cetatea
medic\ală de aici 1. şerpuind pe plai 7 km.
Localitatea aparţinea în vechime de Scaunul săsesc Sebeş2, iar azi este
arondată administrati\'-tcritorial comunei Săsciori. alături de satele Pleşi, Tanea.
Scbcşel. Laz, Căpâlna. Dumbra\'a.
În vatra satului s-au descoperit fragmente ceramice aparţinând culturilor
Coţofcni şi Wictcrnberg', localitatea fiind atestată documentar cu anul 1615.
Începând cu conscripţia din 1733. localitatea apare în documente sub diferite
denumiri: Loman (1733). Loman (1750). Lomany (1850, 1854), Lammdorf
( 1854). Loman ( 1854(
Pf111a la 1870 când s-a permis accesul pc Valea Sebeşului:i, circulaţia se
făcea pc plaiuri. drumurile şi cărările şerpuiau trccfmd prin sate. Drumul sării trecea
prin Loman. Săsciori şi Sebeş, venind de pe Valea Jiului peste Vârful lui Pătru.
Plaiul Lomanului a fost în decursul istoriei o permanetă punte de legătură
neoficială dar sigură-între românii de pe ambele versante ale Carpaţilor .
6
Vatra localităţii ar fi fost amplasată iniţial la circa 4 km între Sebeş şi Oaia.

locuitorii fiind mutaţi de către saşi 7 pe actualul amplasament, dându-li-se în
proprietate locul împădurit Tonea, în schimbul Văii .lanului din preajma Sebeşului 8 .
La Muzeul din Sebeş se păstrează numeroase documente care amintesc de
Loman şi de nemulţumirile locuitorilor acestuia în privinţa fiscului9.
Th.Strcitldd. !)ie Sostsc/rorer B11rg, în Sichcnhiirgisc/re Viertc/ja/rrsc/rrift. 62, l 939,pp.126-144:

ct'.~i !\.A.Rusu. /Jihliograjia jorttj1caţillor medievale şi prl'mocl!!rne din fi-a11silva11ra şi Banat,
Ed. Ranatica. Rc~ila. l 996.pp.149-150,cu tri1rnterile rc,pcclivc.
: J\lf1turi de localitfqilc Daia. Răchita. Strungari. Pianu de Sus. nefiind posesiuni nobiliare cf. I.Frăţilă.
1\1. J\driţoiu. Sca111111I sasesc Sebeş. în Re1·. Ar/r, I, 1969, pp. 159-166, cu hihl.rcsp.
Fragmente ceramice descoperite în Punctele ··nordei" şi --Bran ... pf1strate în colcqiilc şcolii generale
1
din localitate cL I.I.Stancu. Mo11ogrufia "Plaiului Lo11u1111t!11i, plai dc1cic al Terrei Se/ms", Alba
Iulia. :rnoo. p.146. Repertoriul arheologic al ,iude1ului Alba nu consemneazfl nimic -din pflcatc -
despre localitate.
i C. Suciu. IJ1cţionm· al loca/itci/ilor din fi-ansi/1'(111ia, li. Ed. Acad. Buc .. 1968. p.362.
' O.O.Dan. Contrihuţ1i la istoria tra11sport11l11i de ccilâtori din Sehcş.1/arta dilig!!n/elor din /111peri11I
A11.11ri{lc I IH35). în A111,/11111. 37/2, 2001. pp.55-6-L cu hihl.rc\p.
'' I.I.Stancu, op.cit., p.41:
Dupf1 traditia populară şi informatiilc învătătorului N.Mugcscu (n.1893 în Loman). cr M.Buza.
7
I. llomc. I 'alt'a Seheş1tl11i. Ed. Sport-Turism, Buc. 1985, pp.141-142.

~ I.Raica, I:11 târg strci,·ec/ri din apropiert'a Seheş11l11i, în Aprt/11111, V. 1964,pp.6-l l -645.
1
l\'1u1eul din Schc~. documente din secolele XVIII-XIX: I.I.Stancu, op.cit., pp.6-8.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 321
IULIA RAMONA DAN
Populaţia localităţii a evoluat - stau mărturie conscripţiile din 1733 şi 1750-

10
în 1772 fiind menţionaţi 72 capi de familie şi 8 văduve, numărând aproximativ 500

locuitori 11 .Bolile, epidemiile sau lipsa de asistenţă sanitară ,au făcut ca numărul
populaţiei să fluctueze în timp 1~. În prezent aici sunt 125 case şi 1270 locuitori.
Sat pur ţărănesc de păstori 1', situat între Valea Sebeşului şi Valea Tonii, într-
o excepţională zonă de interes etnografic şi folcloric, Lomanul îşi are farmecul său
apa1te, prin frumuseţea peisajului, imaculatul portului, dârzenia şi tăria de caracter
4
a oamenilor şi păstrarea cu sfinţenie a limbii, datinilor şi obiceiurilor populare 1 .
Alături de şcoală 15 şi biserică în localitate un loc special, aparte în ocupă
16
colecţia muzeală a învăţătorului Vasile Stancu ( 1912-1997).

Născut în Loman, cu studii pedagogice la Deva şi o practică îndelungată în
învăţământ fin psiholog şi bun cunoscător al zonei, acesta şi soţia sa Elena Stancu
(I 920-l 992t, au adunat cât au trăit în locuinţa lor, ,,Casa-muzeu nr. I din Loman'',
peste 1500 obiecte, care sunt expuse sui-generis, în toate cele patru camere ale
casei, situată la intrare pe stânga în localitate, având pictaţi pe faţadă pe eroii
naţionali Horea şi Avram Iancu (Fig. I).
Bogată şi diversă, rod al pasiunii şi efo11urilor financiare deloc de neglijat -
de-o viaţă- colecţia muzeală 1 ~ la care ne referim, a început să se contureze acum
mai bine de 3 decenii 19 • Variate ca arie de folosinţă, aceste inestimabile comori ale
existenţei nostre pe aceste meleaguri, au fost salvate de la pierdere, distrugere sau
indiferenţa oamenilor, constituindu-se ca o inedită unitate în diversitate, care
completează strălucit seria colecţiilor muzeale din judeţ şi ţară, fiind un exemplu
demn de urmat.
10
N. Josan. Gh. Flcşer. ADumitn:an. Oameni şi faptl! din trl!c11111/ j11der11/11i .-I/ba in mcmoria
urmaşilor, .-I/ba Iulia. 1996, p„30 şi 76: cf şi O.O.Dan, Contril111/ii demografice la istoria
Seheş11h1i.în A1111/11111 ,XL. 2003, pp.373-396. cu bibl.resp.
11
Doc. Nr. 258/1772. Muzeul din Sebeş.
1
" I.I.Stancu. op.cit., pp.43-46.
13
I.Moisil, Rumânii ardeleni din 1·echi11I Regat şi actil·itatea lor pănâ la r,i:hoiul de intregire "
11ea1111tl11i, Ruc.,1929: A.Yeress. P,istoritul ardelenilor i11 .\foldorn şi Ţara Rom,inească. Buc.
1927.
1
~ I.I.Stancu, op.cit„ Je remarcat Glosarul con\inând cuvinte spccilice tonei. pp ..53-56. folclor
meuical. pp.74-89~i toponime. pp.22-24.

1
~ O.O.Dan. l ·11 cronicar al ti111p11/11i sliu: /Jasnil11I .\"icolae .-lloman din S1isciori / I 81 :!- /90/).in
Atnt/11111. XXXI. 1994. pp.Y'H-366.unde semen\ioneazi\ participan:a locuitorilor Je pc Plaiurile
Lomanului în frunte cu îm i\\i\torul Coman Petraşcu la Adunarea Jc pc Limpia Lihert;i\ii de la Blaj:
I.I.Stancu. O/).('Ît .. pp.154-157. lista în,·;i\rtlorilor şi profesorilor din Loman: im .1\i\torul N.Stancu·a
funqionat înlrc 1919-1922 la Sebeş. la una din scolile româneşti de aici. cr. I.Buia. 1.Hozoc.
op.cit., p. 106.
''' lhit/,:111, pp.123-127. unde se pr1strcaz.l înc.1 intcrcsan\i stilpi funerari cu Jccora\ii Jantelatc ale
c;iror scmnilica\ii se picru în \'Cac.
Mul1umim ~i pc accasti\ calc celor Jou.1 liice ale în\'i\\i\torului. pentru utilele informa\ii furnizate şi
17
permisiunea Jc a viii ta Jin nou ca~a-muzcu. d. O.O.Dan. Ul't'1·iar .... Alha Iulia. I 993. pp. I 36- 137.
~ O.O.Dan, I.R.Dan. Colec/ia 11111:l'alii ".1!'111111 b11ilia11 .-ll111aş11 .\"1rl' u11dl'f11I .-I/bai. Apu/11111.
1
XXXVll/2, 2000. pp.361-366.

19
Primele imprl·~ii in scris Jin Regislrul Jc vizitatori sunt datate 15.rnartic 1970.
322----------------------------
În cele cc urmează ne propunem o succintă descriere a colecţiei- pe domenii-

pentru a expune apoi câteva puncte de vedere asupra acesteia. Aceasta poate fi
structurată şi prezentat{!. cuprinzând piese astfel:
!.Arheologie şi istorie: ceramică Coţofcni şi Wictemberg. ciocan de piatră
neolitic. pişcoturi ele la un paviment roman. ceasuri(3 ). monede. bancnote. cahle,
obiecte ,cehi şcolare (tăbliţe. stil. penar. călimară. mobilier stil Biedermeier
apartinând cânclrn familiei contelui Telcki (fotolii. masă. măsuţă. bufet.scaune).
ţiglăzaie. opaiţe şi lâmpaşe. etc.
ll.Et11ografie şi urtâ popularei:
-cerwniCli: numeroase blide. căni. oale ele sarmale şi canccc cu diferite
ornamente. sfeşnice.
-textile: feţe de masă. perini. culmi. chindeie. album cu modele de
cusături.costume populare de bărbat.femeie şi mirese (cu ambii părinţi având
coroniţă cu tlori: cu un singur părinte având văl alb). cojoace şi pieptare frumos
ornamentate şi datate.(Fig. 2 )
-ohiecte din lemn: bădău. şuştar, compas, tulnic, bâte ciobăneşti, lingurar.
furci. fuse.linguri şi linguroaie din lemn.cuier cu labe de căprior. ploştc, troacă,
spate pentru război. crestău. sărăriţă. scândură. leagăn pentru copil, etc. (Fig. 3)
-ohiecte din merul: bardă, cosoare. ţescle. seceri. foarfeci de oi şi de vie.
mâţe. zgardă pentru câini. cuţite. coase, unelte pentru potcovit. etc.
-Un loc aparte în ocupă colec(iu ele icoane JJe sticlei (53) şi pe lemn (5). cât şi
crucile pictate /)(' lemn ( 11 bucăţi. datând între altele din 1866. 1891 şi
1905 ).Icoanele pe sticlă provin de la Nicula, Laz, Lancrăm. Maieri şi Făgăraş şi
reprezintă întreaga arie iconografică cunoscută: Botezul Domnului. Adormirea
Maicii Domnului ( 1903). Judecata de Apoi ( 1887), Punerea în mormânt,
Arhanghelii Mihail şi Gavril. Cina cea ele Taină ( 1894). Sf. Nicolae, Sf. Gheorghe
ucigfmd balaurul. Sf. Ilie, Sf. Vasile. Maica Domnului cu pruncul, Maica Domnului
Îndurerată ( 1830 CZ. 1889, 1892). Remarcăm în mod deosebit o iconiţă de buzunar
- unicat - datată 1848.
III.Carte veche, documente, fotogmfii, tahlouri: Molitvelnic (Sibiu, 1874),
Carte germană de rugăciuni, Catehism mic. Codul de procedură civilă ( 1921,
G.M.Dan. l.Rădoi), Călăuza în materie judiciară ( Bucureşti, 1930), fotografii
reprezentând pc Ioan Alin şi Elena Alin ( 1902). fotografii de familie. realizate la
Sebeş ( Emil /\lbe11 Schneider. 190 I). po11rete de bărbaţi. semnate de Sava Henţia
~i de W. Auerlich ( 1908). Remarcăm de asemenea numeroasele tablouri semnate
de Elena Constanţa Stancu (Fig. 4 ). reprezentând între alţii pc Lucian Blaga ( 1973),
Horea. Avram Iancu, po11rete de familie, naturi statice, sculpturi în lemn, etc.
IV Curio::itâ(i : fragment mandibulă de Ursus Spaeleus. cuiburi de păsări cu
ouă, colecţie de scoici. de roci diferite. de timbre, etc.Remarcăm o ploscă de la
Serbările Unirii din 1929.
Aranjate cu gust. obiectele din casa-muzeu apartinând învăţătorului Vasile
Stancu din Loman. sunt valoroase prin unitatea în di\'ersitatea lor. cât şi prin câteva
piese pc care uncie muzee sau colecţionari şi Ic-ar dori. În lipsă de spaţiu,
neexistând încă o organizare pc criterii tematice. sistematice sau cronologice a
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 323
IULIA RAMONA OAN
colecţiei. obiectele sunt expuse , izitatorului după gustul celui care le-a deţinut.
Sunt necesare măsuri de consen·are-rcstaurare la uncie piese. în special la cele din
lemn sau h{irtie. agenţii distrugători afect.indu-le.
Colecţia muzealii Vasile Stancu din Loman merită să fie înclusii în
publicaţiile de profil şi în ghidurile turistice. pentru bogăţia şi ineditul pieselor
expuse, pentru pasiunea de-o viaţ5 a inimosului colecţionar. cât şi pentru traseele
turistice- judeţene. inte~judeţene şi naţionale- zona fiind adm irabi 1[1 pentru
agroturism şi pentru monumentele naturii de aici. fiind un adevărat colţ de rai.
MUSEAL COLLECTION „VASILE STANCU" FROM LOMAN (ALBA COUNTY)

(Summary)
The author presen! an interesting collection who belongs to Vasile Stancu

( 1912-1997) postcd in the museum-house of the undersigned from village Loman.
situated 011 the Valley of Sebeş.
The muscal collection it' s over I 500 objects from different domains.
ethnographic. agriculture. old books. furniture. handicraft. paintings. pictures.
curiosities. a.s.o.
124----------------------------
fig. I. Casa muzeu din Loman .
Fig. 2. Interior din expozitie.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 325
IULIA RAMONA OAN
Fig. :\. Interior Jin cxpozitie.
Fig. 4. Interior de expoziţie.
326-------------------------------
RECENZII SI NOTE DE LECTURĂ
I
DAN MAZĂLU
Fran~ois Furet, Atelierul istoriei, Bucureşti, Editura Corint, 2002, 349 p.
Editura Corint continua prin traducerea sintezei lui Frarn;ois Furct.

"Atelierul istoriei", scria de opere fundamentale ale istoriografici universale.
Publicarea în limba româna a unei cărţi a reputatului istoric francez. creator de
şcoală istorică, reprezintă atât un gest firesc de recuperare a unei opere obligatorii
pentru formarea oricărui istoric. cât şi un demers de ordin sentimental.
Nascut în anul 1927, Frarn;ois Fun~t s-a manifestat înca de la începutul
carierei ca un specialist în domeniul istorici modeme. în special în cel al Rernluţiei
franceze, domeniu în care a excelat prin numeroase sinteze. reprezentfmd un
adevarat sistem de referinţă în cercetarea acestui subiect istoric.
Profesor de prestigiu la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Socialcs şi la
University of Chicago, Francois Furet a îmbinat cu succes activitatea didactica în
cadrul acestor instituţii cu cea de cercetare ştiinţifică. Astfel. din actiYitatea lui
ştiinţifica amintim:La Revolution .fi-wzraise. 1965; Lire el (;crin': I 'alplwhhisa1io11
des Franrais de Cafrin â Jules Ferry, 1977; L 'atelier de I 'l,istoirc. 1982: Marx el
la Rl;\'Olu1io11 .fiw1raise, 1986; Dic1ionnaire cri1iq11e de Io Rl;\'Ol11tion .fi·wzrai.H',
/988: La Rholution, 1988: La Girondc ct Ies Girondin.,·. 1991. etc.
Volumul Atelierul istoriei reprezintă o culegere de studii cu diferite teme.
ilustrând personalitatea ştiinţifică polivalentă a istoricului. teme care variază de la
domeniul teoretic al ştiinţei istorice. până la sinteze de istorie contemporană cu
acesta.
În cadrul primului capitol, intitulat Istoria asflÎ:i. sunt tratate diferite
preocupan prezente în scrisul istoric al deceniului IX: intelectualii francezi şi
stucturalismul. sursele istorice şi interpretarea critică a acestora. dimensiunea
socială a istoricului, opoziţia „istorie-povestire'" faţă de cea "istorie-problemă'".
sinteza dintre istoric şi etnologie.
Înscriindu-se în scrisul istoric al revistei Annales, Frarn;ois Furet optează
încă o dată pentru modul de cercetare al istoriei- interpretare. în defavoarea istoriei-
eveniment. putând realiza astfel numeroase sinteze prin utilizarea acestei tdrnici de
cercetare a istoriei.
Capitolul al doilea cuprinde o culegere de studii referitoare la evoluţia
istoriografici europene de la Renaştere. la Epoca luminilor. Reprezentând o
contribuţie remarcabilă pentru domeniul istoriei istoriografiei europene. capitolul
surprinde principalele momente ale evoluţiei scrisului istoric: Renaşterea. secolul
XVIII, Revoluţia, secolul XIX. cât şi câteva personalităţi ale acestui domeniu de
cercetare: Mably, Boulainvilliers, Gibbon.
În capitolul trei, intitulat America şi ideea democrarini. autorul tratează în
studiile sale imaginea în istoriografia franceză a formării şi evoluţiei democraţiei
328------------------------------
americane: Omul siilhatic, Amnica i·c,:utii de lu111ea jiw1ce:â. An:crica. teren de

obserrn{ ii, etc.
În ultimul capitol sunt grupate studii referitoare la istoria turnultoasa a
poporului evreu fiind su1vrinse principalele momente ale acesteia: Effeii şi
democraţia fi'cmce::a, Gershom şi Sc/10/e111 în istoriu el'reilor. lsrael şi stânga
ji-ance:ii: neînţelegerea,
Jsrael, sioni.rnwl şi dimpora.
Volumul de studii Atelierul isloriei", reprezinta astfel o contribuţie
remarcabila la evoluţia scrisului istoric contemporan. constituind un instrument
obligatoriu pentru activitatea unui istoric. 61t ~i o experienţa deosebit~t pentru
cititorul profan.
Dan lWazlilu
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 329
DORIN OVIDIU DAN
Voll<er Wollman, ARHEOLOGIE INDUSTRIALĂ,

Ed. ULISE, Alba Iulia, 2003, 182 p.
Prnfesorul dr.Volker \Vollmann este o binecunoscută personalitate a lumii

1
cultural-ştiinţifice şi nu numai din România unde s-a născut şi acti,·at până în 1988.
şi din Germania. unde locuieşte în prezent. neuitând - prin tot ceea ce face - de
melca~urile natale. unde s-a afirmat şi consacrat ca cercetător.
Arheolog şi istoric cu preocupări în domeniul monumentdor epigrafice şi
sculpturale romane, al descoperirilor montan-arheologice şi tehnice din perioada
romană şi p,înă în epoca modernă. domnia sa - profesor asociat la Universitatea'"]
Decembrie 1918 clin Alba Iulia" unde predă şi un curs de arheologie montană - ne
bucură semnând o nouă apariţie editorială-'.
Ancorându-se, conştient şi motivat la un nou domeniu, cel al patrimoniului
tehnic. deopotri\'ă pro\'ocare sub aspectul cunoaşterii ştiinţifice. popularizării şi al
abordării acestuia sub aspectul semanticii culturale. de loisir ori divertisment. cu
toate conotaţiile cc decurg din respectul faţă de munca înaintaşilor. de peisajul
industrial şi natural autohton.
Apărut în deceniul 5 al secolului XX. termenul de --arheologic industrială„
a fost inventat de profesornl Donald Dudley, de la Universitatea din Birmingham.
fiind folosit şi de alţi cercetători în demersul lor ştiinţific.
Arheologia industrială este aşadar o disciplină istorică ce caută - cum
precizează autorul - să descopere şi să înţeleagă sursele (iz,oarele) ei materiale.
monumentele tehnice. Aceasta se defineşte ca fiind „cercelarea sis1e11w1ict'i a
111111ror .rnrselor de 11a/1trci 111u/erialti, din foale .\·ec1ourele i11d11s1riale. i11ceptind c11
preislorict şi ptî11ti i11 ::ileie 110us/re ... Aşadar arheologia industrială foloseşte
monumentele tehnice ca purtătoare de informaţii în toată complexitatea lor de la
bunurile imobile (situri amenajate. construcţii. cl[tdiri) la cele mobile (instalaţii.
utilaje. echipamente industriale. unelte) şi mergând p,înă la produsele concrete prin
activitatea industrială.
Conservarea monumentelor tehnice si ' a altor ~grupe de monumente din
această categoric a fost consfinţită pe plan internaţional prin înfiinţarea unor
instituţii de prolil - ICCIM (TICCIH) - paralele ca activitate şi preocupări cu
ICOMOS şi UISIPP
1
•
Cf.F11c1clii1i,•,ha is1oriogra/ie1 ro1111i111•ş1i. t-:d.~qi Encickipcdic~. Buc. I 978. p.3-l 7; C/ujmi {li
1
, s,·,0/11/111 :!O llic/io11ar e.1'1'11/ial. Ed.Casa U1qii de ~tiinp. Clu_j-Napoca 2000, p.3-lO
· VolkL·r Wollrnann, .lrlieologil' lndustrwl,i /J/11 isloria patnmo11111l11i lt'l1111c p<' teri1ori11I Ro1111i11iei.
b.l. llli~L·. Alha luli;.i 200.l.
' lh1Jcrn. p.12
330-----------------------------
ln judecarea în ,ederea prezcnarn mo11umentclor tchniCL' se iau în

considerare valoarea economico-istoricf1. căreia i se adaugă criteriile ce ţin de
valoarea estetică. artistică etc.
Câmpul ele investigaţie al arheologici industriale cuprinde monumente ele
acest gen care datează - aşa cum precizează autorul - cel mai dc,Temc din perioada
--primei revoluţii industriale·· - începută în Anglia clupă I 770 şi caracterizată prin
introducerea maşinii cu aburi şi continuată în perioada de generalizare a curentului
electric şi de mari descoperiri din domeniul industriei chimice. încct{tţcnitc sub
termenul generic de '·a doua 1-e,oluţie industrială··.
Primele expoziţii mondiale industriale începute în secolul XIX au arnt loc
la Paris, Londra. Viena. Budapesta ( 1896. unde au fost prezentate şi rcaliz{1rilc clin
Transih ania şi Banat). Începând cu 1972 la lronbriclge arc loc primc1 Con Cerinţă
pentru Prezervarea Patrimoniului Industrial ... Primul proiect pentru amenajarea unei
--rczcn aţi i"' de arheologie industrială pc teritoriu I Rmrnîn ici a fost prezentat în
1981 la Lyon - Grcnoble. cu ocazia celei de a patra Conferinţe Internaţionale ele
Patrimoniu Industrial. TICCIH - propunfmd crearea unui parc de arheologic
industrialft în zona de vest a oraşului I Iunedoara. cuprinzând vechi exploatări
miniere. topitorii, fierării şi furnale'.
Începând cu 2001 au loc anual manifestări derulate sub genericul ··Atelier
industrial de arheologie industrială·· ajunse în prezent la ediţia a 111-,t
O construcţie cu caracter industrial poate fi declarată monument tehnic în
condiţiile în care îndeplineşte calificativul de unicat. vf1zut ca o verigă într-o scrie
bine determinată. în funcţie de criteriile de importanţft. vechime. frecvenţf1. valoare
economico-istorică. estetică şi artisticft. având importante implicaţii pe plan
spiritual, cultural şi mental în sânul comunităţilor respective.
Autorul ne propune - într-o scrie bine definită şi clar conturată - c..îtcva
criterii de încadrare şi clasificare a monumentelor ele arheologie industrială~. şi
anume:
I. Reuli::âri tehnice legule ele aprm·i::ionarea cu apei: baraje şi tăuri (pentru
aprovizionarea centrelor miniere şi pentru punerea în funcţiune a şteampurilor).
castele de apă, apeducte de aprovizionare, centrale hidroelectrice.
2. Realizâri din domeniul aprm·i::ioniirii cu ga:: metan.
3. Monumente tehnice din do111<'11i11/ minia (legate de extragerea
cărbunelui. a sării ori ţiţeiului).
4. Putrimoniul inclus/rial din c/0111eni11I 111eta/urgiei şi construc(iei de
maşini: cuptoare şi furnale pentru obţinerea fierului brut: fo1je (laminoare).
turnătorii. fabrici de maşini.
~ lhidcm. p. 18.
'V.Wollmann, în L '/:'trufe sur la 111ise {'/1 l'Clleur du patri111oi11e industriei, Paris, 1985. pp.126-1-U.
<,.-lrheo/ogie induslrialci. rit lr<'ilec, ale/ier i11d11s1rial,. /11d11Jtrial archaeology 3'" i11ternatio11a/
1rnrkshop Ro111ll11ie, Cluj-Napoca Scptcmhric 2003, I 03 p.
7
V.Wollmann, .-lrh<'ologie induslrială. Din is/orill palri111011iului Jehnic pe /eritoriul României, pp.25-
150
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 331
DORIN OVIDIU DAN
5. ( ·011str11c(ii şi echi11u11w11te e/eclmte/111ice cure cw se1Tit pelllm

teleco1111111icu(ii (cu tir şi fără).
6. .\lo1111111e11le tehnice legule ele inclustria chimică: industria acizilor
minerali. fabrici de uleiuri minerale.
7. /ndusrria nwreriolelor de construcţii: cariere pentru exploatarea rocilor
compacte de construcţii. ornament şi pa\'aj şi fabricile de şlefuit piatră. carierele de
roci comune formând depozite mobile (pietriş nisipos): cariere de ,ar şi ipsos.
inclusi, cuploarele de ars ,-ar: exploatări de argilă. caolină. cuarţ. feldspat cu
fabricile de cărămidă. ţigle. teracotă. faianţă. respectiv manufacturile (hulele) şi
fabricile de sticlă.
8 . .\lon11111ente tehnice prm·e11incl din industria textilei: ţesătorii. fabrici de
cornarc, semicangarn. filaturi de bumbac., atelină, vată. pâslă. mătase.
9. Monwnente tehnice prm·enincl clin mwnţfucturi şi fabrici ale industriei
prelucâtoare şi arhitectura lor: porţelan. hârtie carton. prelucrarea pielii. fabricile
de ţigări şi săpunuri.
I O. Obieclin_; industriale din sectorul industriei.forestiere.
11. Ohiecti,·e de putri111oni11 tehnic din sectorul industriei alimentare: mori
(cu turbină. cu ciutură. ori plutitoare). mori de vânt. mori mecanice. fabrici de bere.
fabrici de oţet, hambare şi silozuri. hale comerciale.
12. Patri111oni11/ industrial din dome11i11/ tra11sport11/11i: linii ferate. poduri.
depouri de locomotive. gări. tramvaiele electrice.
I 3. T11m11rile de pompieri şi.farurile.
14. Obiecti\·e istorice. Arhitectura teatrelor istorice şi a hâi/or (comunale
sau din staţiunile balneare)
15. Case memoriale cu tot ceea ce ţine de acestea: statui. busturi. plăci
comemorative. monumente funerare.
Lucrarea mai cuprinde un interesant şi detaliat proiect privind amenajarea
unor parcuri de arheologie industrială pe teritoriul României: zona Hunedoarei,
Banatul Montan. Timişoara. Cluj. cu precizări legate de zonificarea incintei ca mod
de protec\ie şi de reabilitare.
Dintre monumentele de arheologie industrială din judeţul Alba sunt
prezentate Uzina electrică din Sebeş. Uzina de mercur de la Valea Dosului. Forja
de la Rimetea. Fabrica de cărămizi de la Sântimbru. Fabrica de hârtie Petreşti.
Tăbăcăria Dahinten şi Fabrica Baiersdorf ambele din Sebeş. Fabrica de bere a
Episcopiei romano-catolice din Alba Iulia. Gara mocăniţei din Zlatna şi
Observatorul astronomic de la Biblioteca Documentară Batthyaneum din Alba
Iulia.
Ani.:xele lucrării. o bogată bibliografic în română şi germană. cele 166 de
imagini fotografice şi indicele localităţilor menţionate în text. încheie o lucrare
scrisă cu pasiune şi acribie ştiinţifică. pc care o recomandăm cu căldură
cercetătorilor şi studentilor, tuturor celor interesaţi. felicitându-l în acelaşi timp pe
autor pentru această nouă ca11e a sa. operă de pionierat în România.
DORIN OVIDIU DAN
332------------------- -------------
Cornel Tatai Baltă, Interferente cultural-artistice europene, Blaj, Ed.Astra, 2003,

183 p., 50 ilustraţii alb-negru
Volumul editat la Blaj reuneşte nouă a11icole şi studii ce \'ăclesc rnultirlele

preocupări ale rrofcsorului universitar albaiulian Cornel Tatai Baltă. din domeniul
sensibil şi frumos al ccrcet[irii istorici artei.
Într-un prim studiu "Pre::.cnror('({ S/ânrului loon Dwnoscl,in în Ocroil,urile
româneşti rechi ·· (p.13-30) se caut[1 analogii şi se fac obser\'aţii rertinente în
legătură cu imaginea Sf. Damaschin în diferitele Octoihuri tirărite la Buzău.
Râmnic. Bucureşti. Blaj. Iaşi. Cele patrusprezece :-;ilogravuri analizate permit
stabilirea e\'oluţiei imaginii sffrntului în cărţile imprimate în spaţiul românesc şi
identificarea surselor de inspiraţie. a innuenţei apusene. ucrainiene. ruseşti.
În spaţiul tipăriturilor ne menţine şi al doilea studiu - "Tipografia de la
Blaj ( !747-JS30) ", (p. 31-S0)ne introduce de fapt în istoricul oficinei blăjenc ele la
începuturile sale. până în primele decenii ale secolului al XIX-iea. Sunt referinţe
generale. legate ele titlurile editate la Blaj. ele tipografi şi de problemele obişnuite
ale unei tipografii - cum ar fi salariul tipografilor şi legătorilor. Se subliniază
importanţa tipografiei blăjene din runctul de vedere al gra\'urii căci. grmorii ele
la Blaj îşi aduc o contribuţie semnificativă la schimbarea orientării ilustraţiei de
ca11e românească. cu alte cuvinte la reînnoirea acesteia. la îndreptarea ei spre o
pistă mai realistă (p.38). Oficina blă_jană a reprezentat singurul mijloc de imprimare
aflat la îndemâna românilor din Transilvania.
Asupra rolului tipografiei ele la Blaj se revine într-o cercetare mai amrlă
referitoare la prefecţii (directorii) acesteia - care se ocupau cu administrarea
patrimoniului - "Aportul clericilor la de.~fâşurarea actil·itâţii tipografiei din Blaj
( 1747-1948)" (p.64-79). al patrulea studiu. clupă ordinea înserată în ca11e. În jurul
tipografiei au gravitat numeroase personalităţi. clerici ele diferite ranguri şi nu
numai. ce şi-au adus aportul la bunul mers al acesteia. Gherontie Cotarea. Samuil
Micu. Ioan Micu Moldovan sau Vasile Suciu sunt nume de răsunet care au condus
destinele oficinei de la confluenţa Târnavelor.
Anti111isele din secolele XV/11-XIX. piistrate la Mu=eul de Istorie din Blaj
( p.51-63) fac obiectu I unei alte cercetări. După o introducere riguroasă: - e:-;p Iicaţia
termenului. rolul antimisului în cult, enumerarea celor mai vechi antimise din
spaţiul românesc şi evoluţia iconografică a acestuia, cu trimiteri bibliografice
abundente. sunt prezentate şase antimise păstrate la Muzeul de Istorie ··Augustin
[3tinea·· din Blaj. Sunt piese valoroase ce au aparţinut episcopilor greco-catolici
lnochcntic Micu, Petru Pavel Aron, Ioan Bob şi Ioan Lemeni, reprezentând
"Punerea în mormânt". Toate au fost executate după aceeaşi placă a sibianului
Georgius Becra din 1734, probabil după modelul unui antimis al ·•mitropolitului
Ştefan'' (p.56).
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 333
IOANA RUSTOIU
Se discu\[1 apl)i pc marginea dispunerii instrumentelor Patimilor în

xilo!.!ran1ra !.!Crmană.cmdcză. românească. asupra rcprezcnt[irii a patimilor din
scilc;gra\llri ş~i antimise. lntrc xilogran1ră şi antimisc există anumite similitudini.
Ultimele cinci studii cuprinse în ,·olum sunt de altă factură. ne aduc în
lumea contemporană - lângă a11işti mai apropiaţi zilelor noastre şi în două spaţii
complementare: lumea românească şi spaţiul italian.
Între cele două lumi există - şi se argumentează c[1 este aşa - legături
culturale. artistice. ştiinţifice şi afecti,e. "Simpo::ionul 111ulricu/111ral iralian ro111ft11
de Io Romo - 2000'' (p.80-87) prezintă sub forma unui reportaj-jurnal, programul
simpozionului cu prilejul căruia s-au întâlnit pictori români şi italieni. istorici şi
critici de a1tă. Sunt evocate întrunirile ştiinţifice. vernisajul unui expoziţii.
obiectivele turistice \'izitate. Comunicarea susţinută în cadrul acestui simpozion
este titlul şi subiectul unui studiu prezent în volum Pictori din Blaj şi Iru/ia (p.88-
105). Trei a11işti plastici blăjcni. aparţinând unor generaţii diferite: Anton Zeiler.
Iuliu Moga şi Horea Cuccrzan beneficiază de observaţii de interes asupra vieţii şi
operelor lor. Doar unul s-a născut la Blaj (H.Cucerzan). ceilalţi doar au locuit acolo
şi au găsit acea linişte şi inspiraţie at,ît de necesară unui artist. Toţi trei au legături
cu Italia - Zeiler s-a născut în Italia. Iuliu Moga a studiat la Roma. în căutarea
adevăratului său drum, iar Horea Cucerzan îşi rafinează maniera picturală prin
desele contacte cu pictura italiană.
Altor doi aitişti blăjeni le sunt dedicate câteva pagini - lui Vasile Crişan
(Vasile Crişan - In memoriam. p. 106-108) şi lui Dionisie Popa ("A1tistul
decorator Dionisie Popa, 1938-2000''. p. I09-116).
Înfrăţirea oraşelor Blaj şi Recanati a prilejuit o serie de manifestări
culturale, printre care şi un vernisaj - expoziţia a1tistului albaiulian - Nicolae
Muntean. Este pretextul pentru stabilirea unui reper bibliografic şi al unui
comentariu pe baza lucrărilor expuse ("Expo::if ia Nicolae Aftmtean de lu Academia
di Romania din Roma", p.117-119).
Cartea beneficiază de un rezumat în limba italiană şi de 50 de ilustraţii alb-
negru.
Ar mai fi necesară poate o precizare: De ce "i11te1fere11(e cullural artistice
- <'lllDJJene". Volumul este cu şi despre realizările artistice ale Blajului şi ale
blăjenilor născu\i în urbe sau doar locuitori nemelnici ai acestuia. Operele lor însă.
nu sunt şi nu au r{unas doar ale Blajului. ci au avut ecou şi pot fi comparate şi
încadrate cu realizări similare din spa\iul european.
Cornel Tatai Baltă este un fiu preţuit al Blajului. O dovedesc cărţile care-i
apar cu girul autorităţilor locale. inclusiv cea de faţă. publicată cu prilejul
s[irbătoririi a 155 de ani de la Marca Adunare Naţională de pe Câmpul Libe1tăţii de
la Blaj, din 3-15 mai 1848.
IOANA RUSTOIU
334-------------------------------
Nicolae Dănilă, SEBEŞUL ŞI MAREA UNIRE', Sebeş, Ed. Al TIP, 2003, 8Jp.
Documentată şi scrisă apăsat. cu sârg şi patriotism local şi nu numai. cartea

binecunoscutului preot şi cercetător Nicolae D[111ilă reia o ternă care i-a preocupat
pc mulţi cercctători2. cea a participării masi\'c. democratice şi plebiscitare a
maselor la actul Marii Uniri de la I Decembrie 1918 de la Alba Iulia. de la care se
împlinesc anul acesta 85 de ani.
Doctă prin parcurgerea tuturor iz\'oarelor aflate la Muzeul Naţional al
Unirii din Alba Iulia. Arhin~lc Statului Filiala Alba şi Muzeul ··1oanRaica„
Sebeş.prin inteq1rctarea acestora şi prin prezentare. lucrarea este una de restituire şi
popularizare către contemporani - in extenso - a celor 2422 nume de pa1iicipanţi
din Sebeş la Marca Unire;. completată fiind cu fotografii ale unora dintre aceştia.
imagini din acele zile fierbinţi (Te Deumul oficiat în piaţa mare a oraşului. carul
alegoric şi grup de scbc~eni participanţi la manifest[1ri. intrarea trupelor rom[111e în
Sebeş la I ianuarie 19 I 9. grup de sebeşcni şi pa11icipanţi la Serbările Unirii din
1929).
Documente de arhivă ilustrează strf1lucit anexele: jurământul
participanţilor. protocoale. procese verbale, credenţionale. manifeste. com ocatoare
de şedinţă, lista membrilor Sfatului Naţional Român din Sebeş. O menţiune
specială pentru efortul lăudabil al autorului de a identifica în cimitire --ortodox şi
greco-catolic - la locul de veci, pe unii dintre participanţi.
Lista cu bibliografia selectivă cuprinde trimiteri la documente de arhivă.
cărţi ori studii şi nu în ultimul rând la a11icole apărute în presă.
Omisiune sau nu. autorul nu face referiri şi la ·'Imnul Unirei.'.tipărit la
Stegmann. difuzat. recitat şi cântat de sebeşeni atunci. operă a poetului Ioan Băilă-1,
scris cu prilejul Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, pe care îl redăm în anexa
prezentării noastre.
Felicităm pe autor pentru această nouă lucrare. dorindu-i succese pe toate
planurile.
IULIA RAMONA DAN
Nicolae Dănilă, Seheşu/ şi Marea Unire. Sebeş, Ed. AL TIP. 200J.

1
' Cf. si I.Raica,Sehe.rn/. Ed .. G.Baritiu. Cluj- Napoca, 2002. pp.330-333.

\ Prezentate pc vecinătăţi şi străzi, lhide111.pp 19-56.
• Redactor al revistelor "'Munca·· (1908- I 9 I O) şi Chindia.
1
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 335
DORIN OVIDIU DAN
Gheorghe Petrov, VECHEA MITROPOLIE A BĂLGRADULUI, Cluj-Napoca, Ed.

NEREMIA NAP0CAE, 2002, 102 p., + 18 ilustraţii
Preocupat de arheologia şi istoria Transilvaniei - în special de cercetarea

unor biserici şi cimitire medievale româneşti de aici. Cidrn. Geoa~....;u de Jos.
Li\ezile. Lopadea Veche. Măgina. Orăştie. Sântana de Mureş. Teiuş. Turda - cu o
tczf1 de doctorat pc mf1sură .. Biserici ro11ui11eşti din .rnd-1·es1ul Trnnsilrnnici
lsec.XII-X\'II)"". Gheorghe Petrov. cercetător la Muzeul Naţional de Istorie a
Transih·aniei din Cluj -Napoca. ne propune o lucrare incitantă. plină de întrebări şi
răspunsuri. închinată Mitropoliei de la Bălgrad ••• cel mai trainic şi de folos -cum
1
plastic spunea Iorga- aşezământ al nostru de peste munţi··.

Ansamblul de arhitectură de aici cuprindea două biserici şi clădirile anexe
cc adăposteau reşedinţa mitropolitană şi chiliile monahale.Autorul distinge trei
etape în e\oluţia acestora:
- 1571-1597.cînd avem primele informaţii documentare despre prezenţa
unor ierarhi ortodocşi la Alba Iulia.
- 1597-160 I cuprinzând ultima parte a domniei lui Mihai Viteazul.când
acesta a a edificat o nouă biserică.o 111flnf1stire şi o nou,i reşedinţă mitropolitană.
- 1601-1714.dnd izvoarele documentare confirmă existenţa edificiilor de
aici şi pănft la demolarea complexului de către austrieci.
Primei perioade îi corespunde menţionarea unor primi ierarhi- Eftimie
( 1571-1574). Hristofor (1574-1579) şi Ghenadie (1579-1585). precum şi atestan.:a
-la I() ianuarie 1581 -unui edificiu sub formă de posibilft locuinţă pentru aceştia -
casa episcopului romf111ilor - situată „extra muros huius civitatis nostrae Albensis ...
argument pentru începuturile aşezământului mitropolitan.Autorul încearcă
localizarea topografică a edificiului citând lucrări din literatura de specialitate,
existenţa acestuia 1iind confirmată de rclatan:a contemporană --din martie I 58~ - a
dtlătorului ic1uit Antonio Posscvino.care descriind principatul Transilvaniei. arată
d1 rom,înii ardeleni „au un mitropolit care-şi arc reşedinţa în Alba lulia'".După
moartea lui Ghenadie. îi urmează în scaun egumenul mănăstirii Prislop
( I luncdoara) Ioan. hirotonit mitropolit la TârgLwiştt:( 1585)~. a,·înd o păstorire
îndelungă . p,înă în 1605. Acestuia i se va conferi în baza tratatului din mai 1595 -
încheiat între Mihai Viteazul şi Sigismund Bathory -autoritatea şi asupra preoţimii
ro1rnîne din Tara Făgăraşului. scoasă de atunci de sub jurisdicţia calvinilor.
Perioada a doua este dominată de figura şi realizările lui Mihai Viteazul.
care. dupft cucerirea Transih an iei l' \'a integra in sfera sa de preocupări. construind
1
l,hcllr ~he l'L"IJll\ .1 ·,,,.1,.," 11111m1){)/1e a /l,ilg1"c1d11/11i. EJ. Ncrc:11nra ~ap11G1L·.Clu_1-Napoc1.2002.
CI ( ,hL'lll!,!hl' ,\n~hd. /)L' lu I ·,·ch,•a 11111ro1>0/i,· ortodoY,i ,1 /i-a11si/1w11l'i la c1>1scopIa dt' .-I/ha
/11/ia. Ed.Ep,~L·11piL'l OrtllJm.l' Jc Alha Iulia, Alha Iulia, 1993. p. 29.
336--------------------------------
o hiseri61 ~i o m{măstire. aici funcţion,înd pana 111 1714 reşedinţa mitropolitană.

capitala spiritual[1 a românilor din Principatul Transilvaniei. ln localizarea acestor
edificii autorul race apel la referirile istoriogralice şi la interesantele planuri
f>ionto d A/ha Iulio ( 1687). aparţinând unui anonim italian . respectiv JJ,:rmogn1/io
deliu Citro d A/ha Iulio o sio Vcisc111h11rg in Transylrnnio.situaw o /OOO /Hlssi
gco111ctrici dol ,\forusio c11111 suu giusf(I situotione, realizat de cunoscutului
lncotencnt-coloncl inginer Gio\'anni rvlorando Visconti ( 1652-1717) .Ambele redau
situaţia urba11istid1 generală a localităţii cu principalele obiective civile.militare şi
religioase, planul din 16 februarie 1711 fiind mai explicit şi recl{i.ncl cu exactitate
obiecti,ele religioase în discuţie. Cit,încl pc istoricul Sihiu Dragomir.autorul arată
că distanţa dintre :\litropolie şi poa11a SLGhenrghe-de est a cetăţii - era de aproape
~50 st,înjeni (cca -l72.5 m) .. dt şi până la Palatul principilor Transihaniei. iar p,în[t
la miţui - cel mai apropiat - hastiunului ele sud-est al cetăţii era ele I 00 st,înjeni
0
( 188 lll).
Referindu-se la cele două biserici menţionate în planuri,autorul arată că
acestea a\'cau dimensiuni planimetrice diferite: prima, cea mai mare era o
co1i:-;trucţic cu dcz,oltare longitudinalf1. m<înd o na,ă dreptunghiulară şi o absidă
recta11gular[1 decroşată. putand fi încadrată tipologic în categoria bisericilor -sală .
des 111t:dnite în mediul medie\'al românesc transilvan. a, tmd ca hram cel al
Sf.Arhangheli l\lihail şi Gavril. Cca de-a doua. cc, a mai mică. cu hramul Sf.
Troiţă ( Sf. Treime ) . avea un plan trellat. în J'ormă de cruce greacă î11scris{1. cu
trei abside semicirculare racordate î11tre ele. una centrală şi clouf1 colaterale. Lu,1nd
în discuţie ;irgumcntelc istoriografice.logice şi tipologice se opi11ează că aceasta
din urmă ar fi - în opinia actuală a autorului - ctitoria lui l\1ihai Viteazul .l{1caş de
primă importanţ[1 şi semnificaţie pentru istoria rn111{111ilor arclele11i şi 11u numai,
neexcluzând şi faptul că .. mai trebuie sfi mai aştcptf1111 p,înă c:încl cercetarea
istorid1 \ a aduce alte dovezi -mai concrete şu mai exrlicite - care ,·or li în măsur[1
să elimine multe din ince11itudinilc actuale care mai privesc acest subiect"·. Aceasta
ar fi fost co11struit{1 în perioada 1597-1598.
Se prezintă în continuare şi pecetea mitropoliei Bălgrad11lui.care a, ea 111
câmrul heraldic trei îngeri aşezaţi în jurul unei mese cu o can{1 şi trei pahare în
faţă.fiecare ţinând în mf111ă un baston crucificat, în planul secund \ {1zânclu-sc
reprc;:cntată cetatea. cu turnurile şi zidurile sale stilizate. Acest si!.!:iliu datează -
deşi nu este cel mai vechi - din anul 17064 . ~
Aici. în complexul arhitectonic amintit au fost î11111ormântaţi Danciu din
Brâncoveni. tatăl viitorului domn Matei Basarab (reînhumat în 1648 în Tara
Românească. la Arnota) şi Aron Vodă, fostul domn al Moldovei. otrăvit în mai
1597 din ordinul principelui Sigismund Bathory în castelul lui Martinuzzi de la
Vin\ul de jos.
(ihcorghc :\nghcl actualtuând distaniek apreciază ci aceste.:i erau de ]50 metri p,înă l.:i colţul sud-
~ estic al cclfl!i_i .respecti, -100 metri p{mfl la palatul principilor.ci". lhiclc111, pp.-12--13.
l.l'k~a. .\1gi/11lt! c/111 coleqie filialei Arhi,·l'lnr S1ut11/11i a ;11deţ11/ui .-1/ba,în A111d11111.
Xll.197-l.pp.-107--108 ~i-122--i23Jig.l.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - JJ7
DORIN OVIDIU DAN
Discutând şi despre prădarea oraşului şi a complexului mitropolitan după

înfrânoerea
e
lui Mihai Viteazul de la Miraslău (8 / 18 septembrie 1600) -.. pe toţi
italienii.grecii.românii şi sârbii.cu familiile lor până la pruncii ele ţâţă. pe toţi îi
trecură prin ascuţişul sabiei .. :· - autorul reia istoriografia-; referitoare la problema
inhumării trupului marelui Voievod în biserica zidită de acesta în capitala
Transil \'an iei.
Etapa a treia corespunde perioadei postqucm 160 I şi va marca înăsprirea
persecuţiilor împotriva românilor resimţite şi asupra clădirilor mitropolitane de la
Alba Iulia, care au avut de suferit -jefuite şi incendiate - în septembrie 1658 - de
către o oaste turco-tătară şi mai apoi - în 1661-1662 - de către turcii veniţi să
impună pc tron pe Mihail Apaffi.
Ultima intervenţie consemnată la lucrările complexului mitropolitan ele la
Bălgrad datează din 23 aprilie 1707. când. episcopul Atanasie Anghel -în
proprietatea căruia trecuseră ecliliciile -a fost ne\oit să-şi zălogească pentru suma
de 200 florini unui negustor sibian odoarele şi oclăjdile \lăcliceşti şi alte lucruri. cu
banii cumpărând 1500 bucăţi de tablă albă şi 6000 cuie . folosite pentru acoperirea
clădirilor amintite.
Intrată în sfera de interese ale Imperiului Habsburgic. Alba Iulia va fi
beneficiara construirii aici- începând cu 4 noiembrie 1715 când se pune piatra de
temelie a bastionului Carol - a unei cetăţi în stil Vauban. pusă în operă după
planurile lui Giovanni Morando Visconti( 1711 ). Konrad von Weiss ( 173 l şi 1736-
1738) şi respectiv cele ale generalului Bohn ( 174 7). ln acest context clădirile
complexului mitropolitan au fost rase în întregime.din unele materiale construindu-
se biserica din Maieri ,între 1714-1715. care a preluat şi hramul fostei biserici
mitropolitane,Sfânta Treime.
Autorul aminteşte ele săpăturile arheologice -din perioada I 96-+-1987 - care
au avut ca scop descoperirea urmelor \'echiului complex mitropolitan. interprt?t,înd
materialele descoperite şi opirn111d că doar noi cercetări şi surse documentare ,·or
putea stabili raporturile dintre reşedinţa episcopului rom,1nilor -amintită la 1581 -
şi celelalte edificii din cadrul complexului de aici, problema tvtitropoliei
Bălgrndului fiind în continuare deschisă şi pe depa11e epuizată.
Scrisă concentrat.într-un stil viu.cartea colegului Gheorghe Petro,· se
recomandă prin parcurgerea tuturor surselor documentare -vezi bogata
bibliografic -intuiţie.stil, modul de ]HIIH:re a problemelor şi interesanta ilustraţie.
fiind o contribuţie utilă la cunoaşterea şi aprofundarea institu\iei l'vtitropolici
011odoxe de la Bălgrad ,pa11e componentă a istorici oraşului Marii Uniri. de la care
aniversăm anul acesta 85 de ani.
DORIN OVIDIU DAN
' Sava Rrannl\'ici. Wolfgang Be1hlen. August Trehonn1 Launan.d. Gheorghe Pc1rn,·.op.ci1 .pp 55-
57.rn hihl.rl'~Jl-
338------------------ ------------
CLOŞCA L. BĂLUŢĂ, LĂMPILE ANTICE DE LA ALBA /ULIA (APULUM), I,

LĂMPILE EPIGRAF/CE. Alba Iulia, Ed.Altip, 2003
Septuagenarul nostru coleg dr.Cloşca L.Băluţă. mereu tânăr şi preocupat de

so,111a a11tichit[qilor romane de la Alba Iulia şi nu numai - cărnra le-a consacrat
întreaga sa existenţă. puhlidnd tomuri şi studii de referinţă - ne bucură. acum în
preajma ani\crs[trii a 85 de ,mi de la Marca Unire de la I Decembrie 1918. cu o
cane pc măsura experienţei. profesionalismului şi acribiei ştiinţifice care l-a
consacrat din totdeauna.
Volumul (Fig.I) este structurat pc parcursul a 208 pagini. Auturul face
pentru începui un scu11 istoric al l[u11pilor (luccrnelor/opaiţclor) de la apariţia
acestora în necropolele punice din Africa de Nord şi Cipru. care au evoluat şi s-au
r[1sp[mdit în Orient. regiunile mediteraneene şi apoi în întreaga lume romană şi nu
numai.
Volumul este consacrat l[u11pilor cpigralicc. prczent[rnd nume ale !iglinclor
(oficinelor) ori figulilor (meşterilor). În continuare se trece în re\ ist[1 - pc scurt -
istoriografia referitoare la lfunpilc din Dacia. pentru ca apoi s[1 se prezinte criteriile
mctodolugicc ale lămpilor de la Apulum. Descrierii şi structurii lămpilor.
tipologici acestora. criteriilor cronologice. de prmcnienţ[1 ori legate de comerţul şi
distribuţia acestora. li se consacră impo11ante pagini.
Repertoriul inscripţiilor (Thesaurus inscriptionum) cuprinde 81 de nume de
meşteri a11izani - prezentaţi ele la CAIUS la VICTOR - cu descrierea detaliată.
riguros ştiinţifică a exemplarelor. Desene sugcsti\'e însoţesc prezentarea. O
sturoasii bibliografie df1 greutate lucrfll"ii. iar indicele autorilor cât şi cel toponimic
dau greutate unui volum ncccsat. util şi aşteptat. instrument ele lucru pentru
cercetători şi studenţi. clar care se va bucura - suntem siguri - şi de aprecierile
publicului larg. lom finanţat prin grija Consiliului Judeţean Alba şi a Consiliului
Municipal Local Alba Iulia.
Felicităm pc autor. dorindu-i s[mătate şi dt mai multe - încă - titluri, iar
celor interesaţi Ic recomandăm cu cf1ldură volumul succint prezentat mai sus.
DORIN OVIDIU DAN
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 339
CONSTANTIN INEL
ACTA MVSEI APVLENSIS XL

Co11sta11ti11 Inel
Ajuns la numărul 40. anuarul „APVL VM .. al Muzeului Naţional al Unirii

din Alba Iulia. reuneşte între cope11elc sale contribuţiile ştiinţifice ale unor
colaboratori mai vechi sau mai noi. care activează în diverse muzee. universităţi ori
institute de cercetare.
Organizarea tematică a revistei este cea deja cunoscută. cu trei domenii generoase:
arheologie. istorie şi muzeologic - restaurare - conservare. completate cu interesante
recenzii şi note de lectură.
Acribia şi competenţa autorilor. diversitatea şi spectrul larg de acoperire din punct de
vedere al zonelor şi subiectelor investigate. sunt doar câteva din elementele directoare care
se pot observa încerând cu studiile dedicate istoriei ,echi şi arheologiei. Plecând de la
spaţiul mai vast al Transihaniei (studiile lui Sabin Adrian Luca. Horia Ciugudean. Florin
Draşovean. ultimul incluzând şi Banatul). materialele dedicate preistoriei se disting prin
notele lor polemice. în timp cc pentru arheologia clasică Constantin Pop. Cristian Găzdac.
Cloşca Băluţă. Claudia Briluţă realizează corpus-uri ori tipologii de artefacte ce surprind şi
repa11iţiilc zonale ale acestora. Un interesant studiu asupra infrastructurii şi sistemului de
drumuri din epoca romană aparţine tânărului clujean Florin Fodorcan.
Prezentarea unor aşezări cercetate sistematic. cum este cea de la Şeuşa „Gorgan"
(/'vlarius Ciurn şi Adrian Gligor). dar şi a unor piese inedite descoperite izolat (studiile lui
Alexandru S1cnt111iklusi. Cristinei Plantos). ori aflate în colecţii (studiile lui Vasile Moga.
Viorica Suciu. Daniela Ciugudean). sunt alte subiecte cc se regăsesc în paginile revistei.
Aceeaşi diversitate tematică o regăsim şi în sectorul rezervat studiilor de istorie
medie. modernf1 şi contemporană. De la studiile dedicate istoriei scrisului şi a tipăriturilor
(Maria Basarab. Ana Dumitran. Radu Mârza. Dan Ivănuş). la publicarea unor surse
documentare (Paul Cernovodeanu. Daniel Dumitran), precum şi din istoria în, ăţ;11nântului
(Daniela Mc'trza. Carmen Stânea). până la contribuţiile de istoria artei (studiul asupra
sculpturii în piatră la bisericile româneşti din _judeţul Alba. al lui Gheorghe Fleşer).
demografie istorică (Dorin Ovidiu Dan). sau viaţă electorală a României interbelice (Sorin
Radu). Tot aici regăsim şi partea I a monografiei istorice a satului Blandiana. rc:alizată de
Nicolae Josan şi un interesant studiu asupra mitului lui Traian în sec. XIX (Gabriela şi Ioan
Mircea).
Un număr de cinci studii sunt cuprinse in partea consacrată muzeologiei - restaurării
- conservării. ele prezentând un tezaur monetar medieval (Angela Mureşan). consideraţii pe
marginea păstrării patrimoniului naţional imobil (Constantin Inel) şi mobil (studiile lui
Solia şi Alexandru Ştirban, respectiv Doina Dreghiciu şi Gabriela Mircea). dar şi un studiu
experimental asupra instalaţiilor de ardere a ceramicii (Dan Anghel).
Partea finală a a,1Uarului cuprinde recenzii şi note de lectură ce vizează apari\ii din
anii 2000-2003 în istoriografia românească şi europeană.
Venind să ,.aniverseze·· parca numrirul 40 al periodicului, studiul lui Zcvedei Ioan
Drăghiţă cuprinde „Documente privind începutul anuarului Apulum··. iar punctul terminus
al revistei este rezervat unui portret realizat de venerabilul preot Valer Petru Olea: .,ln
340-----------------------------
lllcmoriam. Preotul prof. Leonte Opriş". dedicat celui care intre 1928-1932 deţinea funcţia
Je .. custode director" la Mu1eul Unirii.
Dedicat ani\'ersării celor 85 de ani de la Marca Unire. chiar dacă nu o mentioncază în
vreun fel apaiie. numărul 40 al anuarului APVLVM reuşeşte din nou să transmită at,ît
specialiştilor. cât şi celor interes;1ţi de demersul istoric contemporan. informaţii şi imagini
ale preocupărilor ştiinţifice actuale. El confirmă locul pe care şi l-a câştigat intre re,iskle
de specialitate. prin contribuţii atât ale unor nume deja consacralc în di,erscle domenii ale
istorici, dar şi ale unor tineri care iasă din ce în cc mai mult şi mai bine. pc „piaţa de carte".
într-un rapo11 mai mult decât onorabil. pentru tânăra generaţie.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 341
PATRIMONIUM APVULHJSE
UN ZBOR FRÂNT: NICOLAE-MARCEL SIMINA (16.04.1971-08.04.2003)

- ln Memoriam-
i\lOTTO:
"Soarele /'(iiare, soarele apune
şi alear;:ti .\pre locul de mule
/'(i.rnre din 11011"
ECLEZIASTUL, I, 5
S-a stins incredibil şi u1m1tor de rtpcde. însoţindu-şi într-o dragoste

supremă Mama pe ultimul drum - devenit comun pentru amândoi - cel care a fost
până mai ieri directorul tv1uzeului --Joan Raica„ din Sebq. Nicolae Marcel Simina.
Născut la Vinţu de Jos. într-o familie de gospodari. a iubit de timpuriu
istoria Patriei şi meleagurile natale. cărora Ic-a închinat î11treaga \'iaţă. publicâ11d
11umeroasc şi de refcri11ţ[1 studii şi ai1icole. Absohe11t al Lic1.:ului - dc\·enit Colegiu
- ··1 !oria. Cloşca şi Crişan„ din Alba Iulia. îşi î11cepc acti\ itatca ca bibliotecar în
comu11a natală. urmi111d î11 paralel istoria la Universitatea --Lucia11 Blaga„ din Sibiu.
transferf111du-sc şi absoh ind î11 I 996 Facultatea de istoric. în cadrul Uni\ ersităţii „ I
lkccmbrie 1918'. din Alba Iulia. secţia istorie-arheologic.
Pasionat şi împătimit al muzei Clio. îşi susţine masteratul în 1999
(arheologic pre şi protoistorică) şi se angajează nrnzel)graf-arheolog la Muzeul din
Sebeş. Aici a reorganizat depozitul de arheologic. expoziţia de bază. realizând -
alf1turi de tinerii şi i11imoşii sfii colegi Călin Anghel. Radu Totoianu şi Ionela
Drf1ghici - interesa11te expoziţii şi ma11ifcstări sem11ificati\ e pentru urbe. judeţ şi nu
11uma1.
Arheolog al e\ ului mediu. cu preocupări pc arii exti11sc. i11scris la doctorat
î11 2003. va bate cu piciorul zona. judeţul şi ţara. participâ11d - î11 colaborare. în
selecte colective de cercetare - la numeroase campa11ii de s,1pături arheologice:
Alba Iulia - Palatul Apor ( 1992), str.M1111trnit'i ( 1992-1993). I'artoş ( 199➔).
Castrul ro11u111 ( 1995 ). Cc1tedmla ro111mw-catolic1i (2000-200 I). Sibişc11i -
'Dt'(ISII/Jm satului"( 1993.199 ➔ .1995, 1996-1998.2000). \' i11ţu de Jos - Caste/11/
Marti1111::i ( 1992-1995), .. r'iile lci11cni1ţje11ilor" ( 1996). Ampoiţa "I'iatra Corh11l11i"
( 1994 ). Orăştie -"Cetate"( 1993 ). Oradea - ··cl'!ate" ( 1992-1995). Râşnov -
"Cetare" ( 1998). Sebeş ( 1998-200 I). Scbeş-"G/o,f' ( 1999-200 I). Cluj Napoca-
"Casa /Jocskai"( 200 I ). Sânt imbru-" Biserica n'.fimnalci" (2002) 1•
A participat la numeroase sesiuni de comunicări. publicându-şi ~rnmeroase
studii în reviste de specialitate ca: Buletinul Cercurilor ~tiin\ificc Studenţeşti. Alba
1
În cadrul unui granl împreună cu un rnlecti, Je speciali~ti ai Almei l\tater Apuknsc:
342-------------------------------
ulia. Arheologia Mediendă. Acta Musei Napocensis. Apulum. Cronica

:ercetărilor arheologice din România. Patrimonium /\pulensc.
SuJlctist şi pasionat în tot ceea ce făcea. a fost un bun coleg. prieten la
1e\'oie. un caracter singuratic pc care te puteai baza atunci când îi intrai în graţii.
$i-a purtat paşii - în 2002 şi în Germania. la Karlsruhe. cu ocazia organizării unei
~:-.:poziţii comune dedicam coloniştilor saşi , eniţi de aici în Banat şi Transil\ ani a în
~cc. al XVIII-iea:.
Experienţa şi dăruirea sa s-au materializat şi prin colaborarea la cli,erse
publicaţii periodice precum ··Sebeşur·. ··Paşii Profetului··. ··occcmbric la Alba" sau
prin aportul adus la realizarea unor pliante şi materiale de publicitare legate de
Sebeş. inclusiv pe suport magnetic.
A fost şi dascăl. dăruind ele, ilor săi clipe de neuitat. îndemnându-i să
iubească Istoria - "·cca dintâi carte a unei naţii". meleagurile natale. Patria.
Prin plecarea sa prematură dintre noi - pc 16 aprilie 2003 ar fi împlinit 32
de ani - pierdem un priden şi colaborator de nădejde. rara avis. împătimit al
istoriei şi arheologici noastre. A trăit intens şi uimitor de puţin pentru câte îşi
propusese să facă în viaţă.
Pentru toţi cei care l-am cunoscut. colegi de breaslă şi nu numai - va
rămâne un model de dăruire. pasiune şi profesionalism. calităţi jertfite pc altarul
istoriei Patriei.
Alături de tristul SIT TIBI TERRA LEVIS. să ne reamintim ca un
permanent remember cu,·inlcle filozofului Gabriel Liiccanu: ''fiecare om înseamnă
în viaţa noastră exact at,ît cât păstrăm din el clupă moartea lui. În fapt suntem
locuiţi de cei dispăruţi şi dacă fiinţa noastră se întâmplă să aibă temelie.
amplitudine şi forţă. este pelllru că din adâncul ei are cine să urce spre noi.
periodic, din trecut".
LISTA LUCRĂRILOR PUBLICATE:
I. ( '011trih11ţii lu c11110aştereu fe11clalis11111lui timpuriu pe taitoriul co1111111ei Vinţu

ele Jos (jud.Alba). în AMN. 32/1, 1995. pp.473-490.
2. Despre cultura Ci11g11d în BCSS,Alba Iulia, I. 1995, pp. I 09-119.
3. Câldciri de lut din Transilmnia şi Crişana cu Înse11111ciri pe hu::ci, în ArhMed I,
1996,pp.55-67. ,
4. Descoperiri u1wrţincîncl feudalismului timpuriu Io Tcirtciriu (jud.Alha), în
BCSS. Alba Iulia. II. 1996, pp.155-161. .
5. Capete de h11a/11ga11 din secolele XI-XIV clin colecţia J..fu::e11lui Noţional ul
Unirii din Alba Iulia, în ArhMecl, II, 1998, pp.161-172.
' Cf./Jin .111d-1·e.\'II,/ (jermm1ie1 i11 /Jana/ şi "/i-a11sifra11ia. Vom de11tsche11 Si'id11·este11 in d11s /lwwt 111ul
1wch Siehenhiirgen, Stuttgart. 2002.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 343
6. [,'11 cuJJcit ele h11:::c/11gcm mediel'lll clin colecţia M11:::e11l11i din Sebeş. jud.A/ha. în
Apulu111 35/1998. pp207-2 I 5.
7. ( ·eroreu din ( 'ci/nic (judA/baJ. Considera/ii pe 11wrgi11ea cercetcirii
orheologi('('. în ArhMecl, III. 2000. pp.95-115.
8. ( ·ercetciri in Seheş. jud.Alba. str.Mihai ViteC1:::ul 37, "( 'asa Holec111cci „ în
Cercelliri orheologice din Ro111â11io. Campania 1999. Bucureşti CIMEC. mai
2000. p.92.
9. Cercetâri Sebeş, j11cl.Allw. str.Miori(ei nr.2. în Cercetâri arheologice di11
Ro111â11iu. Cu111po11io 1999. Bucureşti CIMEC, mai 2000. pp.93-94.
I O. 1\//J(I Julia. Careclra/(I Romono-Corolicci şi I'alutul A.por. în Cercelciri
urheulogice clin România, Ca1111w11i(I 2000. CIMEC. mai 200 I, pp.27-28(în
colaburare).
I I. Sehl.'), j11dAlho. srr. l. L. Caragiale nr.12. în Cercetciri arheologice din România,
Cwnpania 2000. CIMEC. mai 200 I. p.224.
12. Cluj Naporn, jud.Cluj, str.Marei Con•in nr.4. Casa Bocskay, în Cercetciri
arheologice din România. Cwnpunia 200/. CIMEC. mai 2002, pp.106-107 (în
colaborare).
13. Sehl.'ş11/ de ultcidC1tâ. Miihlhac/1 ,·011 einst. Sebeş 200 I (în colaborare).
14. Karl Hallcle11\'llllg precursor al arheologiei lll Tra11sil\'l111ia. în
PATRJMONJU/11 APULENSE I. 2001. pp.124-131.
15. Locuinfa clin secolele XI-XII de Io La11crii111 - "Glod". în PATR/lv/ONIU1H
APULENSE II. 2002, pp.96-111.
16. Karl Hollden\'Clng prffursor al orheologiei în Transilvania. Karl Hallden\'Clng
- \lorgiinger cler arhiiologie in Siehenbiirgen, în ,·ol. \lomdeutschen Siichresten
in clas Banar und nach Siebenbiirgen. Din S11cl-,·est11I Gern1m1il.'i În Banot şi
Transil\'(/nia, Stuttgart. 2002, pp.217-225.
17. A/ha Julia, jud.Alba. Careclrala ro111m10-cotolicci. în Cercetciri arheologice din
Ronuînia. Ca1111w11ia 2002. CIMEC. iunie 2003. pp.27-28 (În colaborare).
18. A/ho Iuliu, jud.A/ha. Polar11! episcopal, în ( 'ercelliri arheologice di11 Ro111â11iu.
Ca111pa11ia 2002, ClMEC. iunie 2003. pp.28-29(în colaborare).
19. StÎ11ri111hrn. j11d..tlho. Biserica ref<Jr111arci, în Cercelliri arheologice di11
Ro111lÎ11ia. Cwnponia 2002. CIMEC, iunie 2003. p.274(în colaborare).
20. ( 'onsideroţii llSIIJJra 111or111i11relor 111edie\'Clle 1i111p11rii descoperile lu Seheş În
/865. studiu prezentat la Sesiunea anuală de comunicări ştiinţifice a Asociaţiei
Arheologilor Medievişti din România. Simpozion, Târgşor-Curtc Domncas~[1.
540 de ani de la ctitorirea Bisericii Domneşti de către Vlad Ţepeş. Ploieşti, 27-
28 iulie 2001 (Ms).
21. Cercelciri arheologice la La11crci111 - "Glod". (în colaborare cu Cristian Ioan
Popa). Ed.Ulise Alba Iulia. 2003 (sub tipar).
DORIN OVIDIU DAN
344------------------------------

Patrimonium Apulense 3 2003 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Patrimonium Apulense 3 2003 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PATRIMONIUM APULENSE

Dat la cules: 4.11.2003

Orice corespondentă se va adresa:

M.,. Editura "ALTIP"

CRONICA CERCETĂRILOR ARHEOLOGICE DIN JUDEŢUL ALBA- 2002

ARTĂ- ETNOGRAFIE - MONOMENTE

MUZEOLOGIE - RESTAURARE - CONSERVARE

RECENZII $1 NOTE DE LECTURĂ

DORIN OVIDIU DAN- Gheorghe Petrov, Vechea Mitropolie a Bălgradului. Cluj-Napoca,

ÎN LEGĂTURĂ CU CÂTEVA DESCOPERIRI BODROGKERESZTUR

În redactarea rândurilor scurtei note pe care ne-am propus să o tratăm. am

Desele referiri la o prezenţă de tip Bodrogkeresztur aici s-au raportat.

Materialele păstrate în muzeul sebeşan provin. toate, de la suprafaţa aşezării

tip Coţofeni I, în umplutura complexului a apărut şi un mic fragment ceramic total

Cercetare de teren E. Covaci şi O. Ghenesrn.

materialelor păstrate în depozitul din Caransebeş') ne-a prilejuit şi descoperirea unui

Sebeş şi Rapoltu Mare . Un fragment Bodrogkereszti.'1r a apărut la Ampoiţa. alături

În apropierea Rapoltului Mare importantă de semnalat este prezenţa

_ ~e~ent s-a încercat corelarea desc~pe,:iri~or_ Bodrog~er~sztur di~ Transilv_ania

în primul rând, o concentrare a acestora în centrul Transilvaniei. în zona de vărsare a principalilor

Aldea J<J71 - I. Al. Aldea, O oglindii de tip sarmatic În Transilvania, în

Gumă, Popescu /995 - M. Gumă. O. Popescu. () m:cropolâ din prima epocii a

ABOUT A FEW BODROGKERESZTUR DISCOVERIES

ln this article are presented a few unpublished discoveries wich belong to

PI. I - Ceramică de tip Bodrogkeresztur descoperită la

DIN NOU DESPRE PREZENTA MILITARĂ ROMANĂ ÎN

Reluarea la nivel naţional a cercetărilor arheologice de la Roşia Montană.

vale a Mureşului. trebuia să fi existat un drum cc lega Germisara de aşezarea -

Platoul se înalţă la sud-vesttil Abrudului, având dimensiunile de 50x40 rn.

stăpânirii romane în spaţiul nord-dunărean. implicit pătrunderea romana 111 zona

~ AIIA, 19, 1976, p.237 sq.: ALBVRNYS MAIOR, I. 2003;

l(ovi) O(ptimo) M(aximo) C(aius) Calpurnius) Priscianus bf.cos v.s.l.rn. Se

Titlularii celor patru texte dedicate divinităţii supreme a pantheonului religiei

'i V .Moga, 1985, lista acestor gradaţi.

Once more about the mililarv presence in Dacia's gold lields

Tra11slated by Anita Niculescu

PL. 1 Fo11i ficaţia

ABRUD . FIBULA Avers A

l(or;iJ O(ptimo) M(a.rim.o)

J10111J O(ptimo) M( r;. ,m o/

1- fol uu:J .<(olvir) lfilh·n, , ir.(e"" ·o]

// oi; ,) O(pt11110) Al/a.r:moJ

Q/111,:rusJ Marii. .<

Brc11eJl1/e1011u .,J c'>(11/ •/11lc11s1

t /ottun/ , (olL1l) l(t~en<} m/cn t o/

r., . ,- -~.,·- - ~~--\

1/ovi) O(ptim.o) M(a:dmo)

t1(otum) s(ohrlt) m(e-rito) l(lberu)

CONSIDERAŢII ASUPRA LOCUIRII ROMANE DE LA ŞEUŞA - ,,LA CĂRAREA

Au trecut. iată. treizeci de ani de la apariţia primelor studii de sinteză asupra

rusticae pe întreg teritoriul provinciei (după modelul, amintit, al Galliei, Britaniei,

Fără îndoială, în intervalul de timp scurs de la intervenţiile amintite au fost

Fig. I. Localizarea sitului arheologic de la Şcu~a- .. La cărarea morii ...

distruse) şi două piese inedite: o statuie fragmentară din calcar reprezentând pe

adecvate şi eficiente modalit{1ţi

Fig. 2. Schiţă a construcţiei (clădirii locuinţă?) dezafectate. distrusă parţial de

Regimul proprietăţii terenului a împiedicat, în prima fază. abordarea sitului

pentru acea etapă a cercetări l or 11 . A fo ·t abordat profi lul de nord- e t al carierei,

ŞEUSA . LA CAR /JlEA HORi i'

' ' \ ' '' '

Fi g . . ., . Pl anul topografi al ă pă tur i l o r fi tuat p maro111 a n rd- ti a

Trebuie menţionat faptul că la momentul demarării primelor lucrări de

Fig. 4. Groapa I, lutuită pe fund cu bentonită şi conţinând materiale ceramice