Stan Agricultura-Romaneasca-Clacasiei 1994

https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.
ro
AGRI TURA ROM
ÎN FAZA FIN
I I - I 64
https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro
INSTITUTUL DE ISTORIE ''N. IORGA"
APOSTOL STAN
AGRICULTURA ROMÂNEASCĂ
ÎN. FAZA FINALĂ A CLĂCĂŞIEI
1831 - 1864
BDITURA ACADBMIBI ROMÂNE

BUCUJU!ŞTI, 1994
ROMANIAN AGRICULTURE
IN THE FINAL STAGE OF CORVEE
ISBN 973-27-0462-4
EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE

R-79717, Bucureşti, Calea 13 Septembrie 13, Sector 5
C.P. 5 - 42
SUMAR
CUvânt inai.nto......................................................................................... 7
Cap. l. Cadrul social de. dezvoltare a agriculturjj ( I 31- I 84 ) ... .. .... 11

Cap. ll. Programul agrar al revoluJioi din 1848 ..... ............... ............. I
Cap. lll. Legiuirile agrare din Prin ipate din 1851 .............................. 27
Cap. IV. Patentele imperiale din 1853 i I 854 din Ban t şi Trantilvanj 7
Cap. V. Populaţia agricoli in ţlrile romlne ..... ... .............................. 41
Cap. VI. Proprietatea asupra tului agricol..... . • ............................... 44
Cap. V ll. Caracterul cxtcmai al agricuJlllrii ...... ...... ........... ................. 49
Cap. VIII. Agricultura moşiCTeaSCI ... ....... ............................................. S
Cap. IX. Agricultura ţlllneascl ............... .... ........... .. ......................... 7
Cap. X. Tehnica agricoli .. ................................. .... ............................ 8
Cap. XI. lnceputul rlsplndirii CUJ)()flinţolor agricole .......................... 97
Cap. XD. CUllllrile agricole ................................................................. 107
Cap. Xlll. Pomicultura, viticultwa fi sericicultura .... ............................ 125
Cap. XIV. ProducJie şi productivitate..................................................... 130
Cap. XV. Cn:ştcrca vitelor ................................................................... 139
Cap. XVl Circulaţia produselor agricolo............................................... 147
Cap. XVII. lndumializaroa produselor agricole .................. . .... ............... 160
Cap. XVIII.Agricultura şi modul de trai aJ silenilor................................ 167
Concluzii.......... ...................................................................................... 178
Indice........... .......................................................................................... 181
SUDllDary................................................................................................... 187
s
CUVÂNT ÎNAINTE
Cele peste trei decenii de agriculturi practicall sub Regulamentele

organice (1831-1864) alcltuiesc o fazi distincll în dezvoltarea societltii
romineşti nu numai în Principate, ci tn tntreg spaţiul naţional. Perioada se
delimiteazl strict în istoria noastrll social-econom.ici prin trlslturi speci
fice extinse la nivelul întregii comunillţi romlneşti, to ciuda unor particu
larisme politico-juridice, cu deosebire a unei legislaţii diferite in provin
ciile aflate sub stlpini:rea Austriei.
Conceputl ca o parte a unei v te cercetlri pri itoare la agri ultura
Rominiei - din antichitate pini in epoca contemporani -, neimplinill
declt parţial din diferite motive, lucrarea de faţl s.-a închegat, în fina.I ca o
entitate distioctl. Ba se deschide spre mtreaga arie romAneascl, indiferent
de statutul politic extern, într-o încercare de da un contur general princi
palei actividlli economice a naţiunii noastre într-un moment de mari prefa
ceri sociale, de renaştere instituţionali şi de afumare puternici a mişclrii
de unitate D81ionalll şi de independenţi statali. Dintr-o asemenea perspec
tivi, agricultun ca forţl de agregate a sociellţii romlneşti este configurall
la nivelul tuturor provinciilor istorice. Moldova, Ţara Romlneasdl, Basa
rabia, Bucovina, Dobrogea, Transilvania, Banat Crişana şi Maramureş
- aria de vieţuite a naţiunii noastre - se reglsesc în acelaşi context, pe
fondul unei activitlţi economice identice.
Relativ bine reflectatl pe plan istoriografic prin existenţa unor
numeroase studii de specialitate şi chiar a unor monografii parţiale publi
cate in ultimele decenii, prin lucrarea de faţl am urmlrit o sintezl, impusa
nu aW de o dorinţi personali, cit mai ales de exigenţele monografiei proiec
tate în cadrul Institutului de istorie "N. Iorga", în mai multe tomuri. Drept
urmare, am beneficiat de o bogatlzestre istoriografici, din care fac parte şi
unele studii personale conaacrale relaţiilor agrare şi sistemului de pro
prietate la jlDJlltatea secolului trecut 1n temeiul unei documentaţii edite,
relativ consistente, dar, parţial, şi al lDIOr infonnaţii inedite, am tins deci s1
7
realizăm această privire istorică de ansamblu, o sinteză asupra unei ramuri
determinante a economiei româneşti în epoca de tranziţie de la o agricul
tură bazată pe posesiunea condiţionată asupra pământului la sistemul
proprietăţii particulare depline.
Cum societatea românească la mijlocul secolului trecut era prin
excelenţă agrară, este de mare importanţă relevarea dezvoltl:lrii survenite pe
un asemenea tărâm, deoarece ea atestă detaşarea de un trecut secular şi
racordarea rapidă la economia liberală. Tocmai în această epocă de tranziţie
sunt aruncaţi şi multiplicaţi germenii noii economii agrare, orientaţi nu atât
spre consum individual, cât mai ales spre piaţa internă şi externă.
Sub raport social-economic, anii 1831-1864 se impun a fi cercetaţi în
mod distinct, cel puţin în Principatele române, pentru motivul că se mişcă
sub impulsul unor mari imperative. Intrate, începând cu 1829, în orbita
comerţului european şi descătuşate de restricţiile seculare impuse de Impe
riul otoman, Principatele române depăşesc izolarea, fiind antrenate într-o
evoluţie rapidă. Cadenţa lor istorică stagnantă se modifică radical. în con
tact cu piaţa occidentală dominată de economia de schimb şi de o producţie
diversificată menită a satisface tot felul de pretenţii - de la cele mai rafi
nate până la cele mai modeste, de strictă necesitate-, societatea românească
reacţionează cu inare interes. Răspunde deci pozitiv la aceşti stimuli
externi care, sub oblăduirea monopolului otoman asupra comerţului, erau
amorţiţi. Survine o întrepătrundere de interese ale Occidentului cu Princi
patele române, artera fluvială a Dunării - scoasă de sub exclusivismul
otoman -, devenind un vehicul important al comerţului dintre centrul şi
sud-estul continentului, cu deosebire dintre diferite state europene cu
Moldova şi Ţara Românească. într-un asemenea context, ţărmul românesc
al marelui fluviu - paralizat până în 1829 sub raport economic - renăştea
miraculos prin apariţia pe linia lui a unor oraşe, iniţial sub forma unor schele
destinate exclusiv comerţului european.
Care este răspunsul Principatelor române la asemenea solicitări
externe? Prin ce puteau ele să menţinli treaz interesul unor negustori care-şi
trimiteau emisari în aceste ţări ţinute în izolare secole în şir de dominaţia
otomană? Ca ţări ce dispuneau de un sol agricol favorabil, prin impactul
produselor manufacturate occidentale, ele nu puteau acţiona decât prin
reanimarea principalei lor ocupaţii. Agricultura, deci, este ramura econo
mică impulsionată de contactul cu Europa Ea putea oferi sursele de procurare
a produselor manufacturate oferite de Occident, după cum tot ea era che
mată să îndestuleze o parte a populaţiei care, prinsli de acest vârtej econo-
8
mic se consacra altor ocupaţii aşezându-se in oraşe u târguri. Pe d altll
parte rataşarea Principatelor romi.ne de uropa deschidea legllturi ma.i
intense cu provinciile romineşti din Austria.
Agricultura se configureazl, îocepind cu 18 9, drept ramura econo
micll atinsl cu precildere de mobilurile economiei de piaţi! in ntreg paţiul
rominesc. Importanţa ei constl nu numai in faptul cil asiguri subzistenţa i
prosperitatea unei întregi societlţ.i ci şi pentru ci, prin produsele ci, i
gurll leglturile noastre cu Occidentul. Pe de altl parte din sinul ei survin
primele schimblri care afecteazl, in ultimi instaoţll, toate tructurile
societlţii. Oe aici neîndoielnica importanţi a epocii 18 1- l 864 sub rap rtuI
dezvoldlri.i agriculturii şi necesitatea reOectlrii ei pe plan istoriografic.
9
Cap•.I
CADRUL SOCIAL DE D.BZVOLTARB A AORICULTtJRll

(1831-1848)
Epoca regulamentari, inaugurali tn 1831 constituie tm moment de

lkruce în dezvoltarea agriculturii romlneşti. Ba man:hazl introducerea
tmor condiţii speciale de valorificare a principalei bogllii a Principatelor
romlne - plmlotuJ, a c1rui s11ptnire şi utilizare condiţionall au impus
stabilirea pe cale Iepii a unor relaţii între principalii factori ai procesului
de producţie: llb'anii - depnltorii experienţei, CUDOf1inţelor şi instrumen
telor agricole- şi boierii sdlplni de moşii. Cele doul clase sunt astfel puse
în relaţii speciale într-o epoci prec:ed•II, în 1829, de libenlmrea comerţului
Principalelor romlne şi rataşarea acestora de piaţa capitaliall europeana,
cind imperativele intemificlrii producţiei agricole pentru nevoile interne,
dar mai ales externe se flceau acut resimţite, punind definitiv capii agri
culturii rutiniere şi, tn general, de strict coDSU111 individual. Ca atare, desco
perind tn agriculturi o buni sursl de sporire a veniturilor, în primul rtnd
sdlplnii de motii manifesdl o puternici tendinţl de emancipare a domeni
ilor de servituţi feudale, de transformare a ac•ton dintr-o posesiune
condiţionali intr-o sdlplnire deplini. in proprietate abaolutl. Tendinl&
menţionadl se izbea îmi puternic de nrziltenca lldnimii. de dreptul aceş.
teia de a pune tn valoare întreaga moşie tn ■cbimbul unor obligaţii domi
nate tn genen1 de dijml.
Asemenea intereae contradictorii sunt reOect&le în cele doul Regu
lamente organice de la laşi şi Bucun!fli care, aub raportul structurii
propriedlpi şi al relatillor apare, CODl1ituie w compromis hdJe doul upin4ii.
&oierii n-au nufit �şi emancipeze de servituţi foudale dec&I o treime do
motie. restul de doul treimi rflmlnlnd. în poeeaiunea condiţionatl a ţlrl
nimii clreia i se recunoaşte un drept de coproprietate. Era, evident, vorba
de o fazi de tranziţie în modemiDrea sistemului de proprietate şi al relaţiilor
agrare. Extinzlnd sfera noţiunii de cllcaf la orice om care locuia pe moşie
strlinl, indiferent de starea lui sociali, deci nu numai 11nm, ci şi boier de
rang. boiernaş, negustor şi meseriaş care nu deţinea plmlnt pe bal de
11
embatic, de cumpărare sau donaţie 1 , legislaţia regulamentară deschidea
marilor domenii calea emancipmi integrale de orice servitute feudală.
Întrucât agricultura era practicată cu deosebire de ţărani pe loturile
atribuite lor în folosinţă, dar şi pe rezerva moşierească, este important de
precizat condiţia lor social-economică stipulată de Regulamentele orga
nice. În Ţara Românească, împărţiţi în trei categorii concordant numărului
de vite, clăcaşii primeau în general de la proprietar 400 stânjeni pătraţi la
câmp şi 300 stânjeni2 pătraţi la munte pentru casă, curte şi grădină, precum
şi până la trei pogoane3 de arătură. Se acordau, apoi, diferenţiat următoarele
suprafeţe: l . fruntaşului cu 4 vite de muncă - boi, bivoli, cai - şi o vacă
de hrană 2,5 pogoane păşune - izlaz, câte o jumătate pogon de fiecare vită,
precum şi 3 pogoane îaneaţă; 2. mijlocaşului cu 2 vite de muncă şi o vacă
un lot proporţional. Vaca putea fi substituită cu lO oi. Proprietarul poseda
dreptul de a repartiza clăcaşilor pământul unde voia el.
După atribuirea unor asemenea loturi, testul moşiei rămânea în deplină
proprietate a stăpânului. Îndeosebi la câmpie unde era pământ mult şi
populaţia agricolă rară, proprietarul şi-a eliberat astfel cea mai mare parte
din pământ de servituţi feudale, abolindu-se astfel libertatea sătenilor de a
ara şi cosi şi de a întreţine oricât de multe vite, pe întreaga arie a moşiei,
fără nici o plată. Sătenii care aveau nevoie de mai mult pământ pentru
păşunatul vitelor sau pentru arătură erau nevoiţi ca prin învoieli libere să le
obţină prin contractarea de obligaţii suplimentare. Pe moşiile cu păduri,
proprietarul era obligat să furnizeze clăcaşului lemne de foc numai pentru
nevoile casei.
Primind pământul legal, clăcaşul era îndatorat la o serie de prestaţii: 12
zile clacă repartizate - câte 4 - în cele trei sezoane agricole, efectuate cu
plugul sau cu carul - dacă le avea - sau cu mâinile, dacă nu poseda vite
de muncă. Claca se efectua în zile normate, permiţându-se sporirea ei cu
mult pesţe limitele legale. Se percepea, de asemenea, dijmă din toate pro
dusele, una din zece. Doar grădina casei era scutită de dijmă. CUlcaşii mai
erau îndatoraţi la o zi de plug şi la un car de lemne de la o distanţă nu mai
mare de şase ore de drum. Carul de lemne· se substituia - când proprietarul
nu avea pădure pe moşie - cu un car de fân sau 500 ocale grltunţe sau 50
1 Ilie Corfus, Agricultura Ţllrii RomânCf(i în prima jumltate a secolului al XIX-i

ea,
Edit. Academiei, Buc�şti, 1969, p. 87.
2
1 296 stânjeni pătraţi = I pogon.
3
I pogon = 24 prăjini; I prăjini = 24 palme.
12
vedre blutwl. CUica.şui ftlrl vite de munci era obligat lucreze zile sa
pentru ziua de plug şi 3 zile pentru carul de lemne. Plugul ş_i lemnele pute u
fi ins& plltite de clica.ş la preţul pie1ei atit de cel cu ite, cit i de cel flrtl
vite.
Claca, în cazul in care proprietarul nu a ea nevoie de ea, era. perceputl
în bani, la un prel oficial fixat de Adunarea obşteucl I intervale de trei ani.
Satele erau obligate sl fumizeze anual, cu rlndul cite patru oameni 1
suta de familii, folosiţi de proprietar ca slugi: isprlvnicei, pldurari arg ţi
chelari etc. pe timpul slujbei acetti• fiind scutiţi de obUgatii cllclşeşti.
Satul cu mai puţin de 13 familii nu dldea slugi.
Dreptul de strllmuta.re era condiţionat şi limital Proprietarul insl di
punea de posibilitatea de a izsoni cllcafi, cinci considera ci av prea muJp
şi-i grevau moşia cu distribuina de loturi în foloainţl.
Otaştina din vin se menţinea una din 20 vedre, iar plantarea de vii nu
putea face ftlrll învoiall cu propriewul. Acesta · menţinea monopolul asupra
desfacerii blutorilor, clmH şi articolelor de bklnie, al exploallrii morilor,
�or, beletteelor etc. Se abol darea asupra atupilot4.
1n Moldova, Regulamentul organic dldea cllcaşului o întindere de
teren mai mare. Se atribuia, mai întli, tuturor locuitorilor un teren de 10
prljini - cu 3 prljini mai mult declt ·m Ţara Romineascl - pentru casll,
ograda şi gJ1ldinl. pteCUlll şi o falce şi jumllale de teren pentru ullwl..
Unna, apoi, implrţirea altor terenwi pe categorii. Fruntaşul primea o falce
şi jumllate de fineaţi şi o falce şi jumlbate de plşune - imaş, în total S
filei şi 30 pJljini, adicl ceva mai mult de 7 ba şi 20 p.rljini, cu peste 3 ba
mai mult declt în Ţara Romlneucl; mijlOClflll primea o jumlbate de falce
f1nea11 şi o jumltate falce im-., în total 3 aici şi SO prljini peate 4 ba şi 50
ptljini, cu peste I ba. şi 36 prljini mai mult dec&t in Ţara Romlneascl;
codaful primea 40 ptljini de flnea1I şi 20 prljini de plşune, în total 2 flllci
şi 30 prljini sau aproape 3 ha, cu aproape I ba mai mult decit în Ţara
Romlneaadl.
Claca sau boierescul consta tot n 12 zile de munci anual eşalonate
f
cite patru ul"iecare anotimp favorabil muncilor �cole, norma unei zile
fiind mai mare decit în Ţara Romineascl. ..Oblgia' sau „slujbaşii volnici"
era mai grea: l la 10 familii spre deosebire de I la 2S în Ţara Romineascll.
Transportul şi lemnele erau, de asemenea, obliptii mai grele. Pentru locui
torii cu boi, se pretindea cite o podvoadl de fiecare pereche la o distanţll
4
Ri,pJar,catul orpaic. BucURfti, 1832, p. 58-65.
13
între 8 şi 1 6 ore sau două podvezi până la 8 ore depărtare şi transportarea a
două care de lemne de foc la casa proprietarului. Clăcaşul flirll vite era
impus la 4 zile de muncă pe moşie. La acestea se adăuga obligaţia pentru
toţi de 4 zile meremet, adică reparaţii la instalaţiile şi acareturile moşiei, să
facă coşare, să îngrădească ţarini etc. Alte îndatoriri constau în a lucra pămân
tul preotului şi lotul diaconului, transportându-le produsele la domiciliu.
Tot în Moldova, slujbaşii bisericii: preoţii, diaconii şi dascălii erau scutiţi
de clacă şi dijmă.
Dijma din produse era identică în ambele Principate. Clăcaşii de pe
moşiile cu păduri posedau dreptul - atât în Moldova, cât şi în Ţara
Românească - de a lua lemne uscate de foc pentru nevoile casei. Mutarea
de pe o moşie pe alta era, de asemenea, condiţionată, proprietarii având
posibilitatea de a izgoni pe ţăranii recalcitranţi. Se menţinea monopolul
proprietăţii asupra vânzării de băuturi, carne, articole de băcănie, cât şi
asupra exploatării morilor, pădurilor, heleşteelor5 etc.
În Ţara Românească, aplicarea prevederilor agrare ale Regulamentului
organic s-a izbit de o puternică şi tenace rezistenţă împotriva înăspririi
condiţiei de clăcăşie. Prin asemenea manifestări, tulburări şi chiar revolte,
în judeţul Ialomiţa, ţăranii îşi exprimau nemulţumirea faţă de îngrădirea
dreptului de a practica agricultura pe întreaga moşie. Prevederile menţionate
erau deci puse în aplicare începând cu anul următor°. În plus legea clăcii,
revizuită de Adunarea obştească în iarnă şi sancţionată de Kisseleff la 25
martie 1 833, intrată în vigoare retroactiv începând cu 23 aprilie 1 832, a.du
cea uşoare modificări formulărilor regulamentare, datorită tocmai rezistenţei
opuse de ţărănime la aplicarea ei. Boierii se dovedeau însă intransigenţi în
a percepe clacă de la toţi locuitorii aşezaţi pe moşie, indiferent dacă posedau
sau nu în întindere legiuită loturile de pământ, claca fiind considerată o
răscumpărare a dreptului de a locui pe moşie, de a poseda deci casa, curtea
şi gr�ina redusă la dimensiunea de şapte prăjini7 .
In concordanţă cu realităţile din Ţara Românească, datorită rezistenţei
ţărănimii, claca s-a aplicat până la l 848 nu după litera regulamentară, ci
prin învoieli, în condiţii diferite şi uneori foarte depărtate de prevederile
5 Regulamentu/ org
anic a Prinţipatului Moldovei, Iaşi, 1 846, p. 14; vezi şi E. Negruţi,
Dezvoltarea agriculturii în Moldova între anii 1848-1864, în Dezvoltarea economiei Mol
dovei între anii I 848 şi 1864, Edit. Academiei, Bucureşti, 1 963, p. 26-27, 28-30.
6
I. Corfus, Agricultura ŢArii Româneşti, p. 79, 83.
1
Ibidem, p. 8 1 .
14
legiuirii. Toate tocmelile ftlcute care în fond, contraziceau legiuire r gu
lamentarll şi instrucţiunile aferente ale autoritlJ.ij centrale., au fi t ngftduite
numai in mlbura în care erau dictate de anvoieli indi iduale 1ncbeiote d
fiecare clica.ş. Ocinnuirile judeţene nu a e u dreptul nici sl le recun
nici sl le intlreudl şi nici sl acord asi lenţi pentru unpliniru lot ondiţi
indispensabili era ca in oielilc. chiar ilegale şi oneroase pentru cUlcaşi,
nu fie contestate, ci executate de aceşti n lini te. AutorillţHe le puteau
sista executarea numai cind erau denuntate de clicaşi. 1n men cazuri
legea îşi croia un larg cimp de acţiune plrţiJe fiind obHg te supunA
dispoziţiilor ei'. Dominate de int individuale bine delimitat tocme-
lile in conrul clicii exprimau nu atlt relaJii feudale, cit mai aJ raporturi
ale unei economii de piaţi in plini ex pansiune.
în Bucovin întocmai ca în Principate. "8ri ultura te practicata cu
deosebire de ţlrllnimc, tratifi call ou dupl întinderea loturilor, ci dupl
numlrul de vite posedat . Multi vreme relaţiile agrare u fost gu emate de
aşezllmintul lui Or. Ghica, din 1 766 care prev o cld normali de 1 2
zile anual. Dar sub impactul proc:eaetor din Austria. tndeosebi din aliţi
într-o epoci de sporire a valorii solului datorii.I nevoii acute de produse
agricole po pieţele europene 11pinii de moşii clin Buco ina ţionem
pentru scbimblri in vedaea emaociplrii moşUJor de tvituţji feudale. Drept
unnar:e., la 24 octombrie 1835 era emisa o palenll imperiali în virtut
clreia loturile ţlrllneşti au fost mlburate şi delimitate m general prin duni
nuare. Consolidate prin acea reglementare, domeniile se rotunjesc prin cotro
pirea plminturiJor ţlrlneşti 10•
Ţlrlnimea depondentl era supusa la o alll stratificare concordanll I
dala aceâsta cu întinderea lotului în foloainţl. Apar astfel gOlpOdarii u .
podanii. ci.saşii şi chiriaşii. fiind iobagi primii aveau lot in dotaţie. CI.saşii
deţineau o casl pe plmint rustical şi o grlldinl, in timp ce chiriaşii traiau la
curţile boierilor sau ale gospodarilor insllriţi. Toate cele trei categorii erau
supuse obligaţiilor ioblgeşti. Pini şi cei care mai erau considera1i rtlzeşi
pllteau stlpinului de moşie o dare în bani.
1 /bidtm, p. 87.
• N. Orlmadl, S61t!Gii p !ltlplaii diD Buooviaa .llJae I 77S p JUB, 1n "Anuarul muzeu
lui Bucovinei•, seria a doua, anii t-ll ( 1943-1 944), Cemluţi, 1 94'4, p. l l, 2 1 -26, 29,
43-49, SJ, 60-70.
11 Ionel Dirdall, Des.iinp,t'OI boitnscului in ţinutul S11ct1vei, tx, •Anuarul lnstitutu
lui de istorie şi arheologic «A. D. Xenopobt", IX, 1 971, p. 21 1 -lll.
15
Tendinţa stăpânilor de moşie de a dezvolta agricultura pe rezervă se
concretiza, printre altele, într-un volum mare de muncă impus ţăranilor.
Patenta din 1 835 realiza o sporire substanţială a robotei care consta în
munca la arătură, praşilă, seceriş, cositul şi strânsul îanului şi transportul
acestuia Podanii fruntaşi erau anual obligaţi la 1 33 zile de robotă, cu 4 boi,
mijlocaşii la 129 zile, cu 2 boi, iar codaşii la 1 25 zile cu braţele. Căsaşii sau
colibaşii erau obligaţi la 1 8 zile la diverse munci agricole. Erau obligaţi, de
asemenea, la dijmă din toate produsele, inclusiv din acelea realizate din
grădini. Dijma din ian se convertea în bani 1 1 •
În Transilvania, agricultura nu se practica pe baza unor raporturi
sociale legiferate de autoritatea guvernamentală. Nu exista o lege care să
reglementeze nici întinderea sesiilor iobăgeşti. în temeiul vechilor aşezlbninte
Approbatae et compilatae constitutiones, stllpânul de pământ avea dreptul
să ciuntească şi chiar să deposedeze pe iobag de sesia lui, cu condiţia de a
plăti în locul lui dările cuvenite. Reglementarea urbarială a Mariei Tereza
din 1767, prin care se stabilea întinderea lotului iobagului şi se fixa numărul
zilelor de clacă, nu a afectat Transilvania decât parţial. Aici, în 1 769, s-a
aplicat Certapuncta (Anumite puncte), fc1ră însă să se flxeze m!lrimea lotu
lui, ci numai s-a confirmat obligaţia nobilului de a distribui iobagului
locuri de arătură şi fâneaţă. S-a stabilit, totodată, robota săptllmânaUl a ioba
gului, anume 4 zile cu mâinile sau 3 zile cu vitele. Jelerul cu lot era obligat
la 2 zile, iat·cel fllrll. gospodărie la o zi.
Stratillcarea iobagilor - atât în Transilvania, cât şi în Banat, Crişana
şi Maramureş - se fllcea nu după numărul de vite - ca în Moldova şi Ţara
Românească -, ci după întinderea lotului. Existau două categorii de
ţărani, anume cei cu lot întreg sau cu parte de lot numiţi iobagi şi cei lipsiţi
de lot sau cu un lot prea mic numiţi jeleri - de la ''.zilier" -, adică un nou
venit sau chiriaş. Jelerii erau şi ei diferenţiaţi: jeleri cu casă şi jeleri fllrll.
casă locuind în gospodăriile iobagilor.
Jelerii în general luau pământ în folosinţă din alodiul nobiliar, stabilin
du-se aici pe bază de contract, purtând numele şi de jeleri contractualişti.
Alţii se aflau însă pe pământurile iobagilor fiind numiţi jeleri urbariali. Tot
din rândul lor proveneau oamenii angajaţi la curţile nobiliare şi la diferite
munci sezoniere.
Deşi şerbia fusese abolită în 1 785, consecinţele ei dăunătoare pentru
dezvoltarea agriculturii nu fuseseră estompate pentru că iobagii nu deve-
11 I. Dirdală, op. cit., p. 2i2-223:
16
n.iserl proprietari absoluţi asupra sesiilor: stabilirea intinderil tora de
pinzind inel de voinţa sdlpinului. ln l 846- J 847 insll, unnJlrind emaoci
parea alodiului îndeosebi de servituţi feudale dieta Transilvaniei adoptl o
lege prin care reglementa întinderea lotului ţlrlnesc şi cuantumul obliglJiilor
feudale, urmlrind iD fapt limitarea sesiilor ioblg ti. Oatoritl unei aseme
nea situaţi� în rindul ţlrlni:mii a fost stimitl o puternici rezistent.I care a
împiedicat aplicarea legii men�onate 1 1 •
ln Transilvania plmintul urbarial aflat tn foloainta iobtgilor era sepa
rat de cel alodial. O sesie cuprindea pini la 20 iugtn sau peste 1 1 ha.
Existau sesii chiar mai mari declt cea menţionall ca etalon. Numai ca_
datoridl unor evoluţii social� prin moştenire mai ales. în preajma lui 1 848
foarte puţine sesii mai rfbr!sesed întregi diminuindu-se prin ftlrlmiţare.
1n consecinţl, media loturilor aflate in folosinţa iobagilor era de 8-9 iugAll:e
sau 4.5 ba. Cele mai multe sesii nu reprezentau decit o pllrime sau o
optime dintr-un lot obişnuit sau de la 6 pini la 3 iusa,e. dec.i circa 3 ba pini
la 1 ,5 ba. Prin Blrimiţarea sesiilor: numlrul iobagilor cu plmlot puţin sau
8lrl plmint ajunsese s1 copleşeasdl pe acela ar ţlnnilor imdlriţi.
1n Thnailvania, spre deosebire de PriDcipate_ llil plşunile, cit şi
pldurile se aOau iD fol01in1& comuni a tlnnilo1 şi nobil.ilot
Perceputa slptlminal, robota sau claca varia ploi la 4 zile. Pe unele
domenii era fixadl prin urbariu intre plrţi l circa 3-4 zile. Iobagii cu o
pltrime, o optime sau o şaisprezecime din sesie lucrau cite 1 -2 zile cu toate
vitele. Jelerii 8lrl plmlnt efectuau 1 6 zile anual. Uneori robota era conver.
tidl în bani, incaslott.u--ae sume intre S. 10 Oorini anual pe cap de familie.
Ziua de lucru nu era normali ca in Priooipate. ţiolnd de la rlalritul pini la
apusul soarelui. 1n Tramilvania se dldeau doul dijme din cereale şi vin:
una bisericii (zeciuiala) şi alta nobilului (nona)' . 1n Banat, Crifana şi
Maramureş - înglobate Ungariei -, obligaţiile iobagilor erau mai uşoare
decll în Transilvania. Claca se achita parte în munci, parte în bani 14 • 1n
1 840, în Banat şi Crişana s-a permis chiar rlacumplruea clicii, iar din
12
Vezi David Prodm, /oblp llJ � 1 700-1100, Bdit.. $tilntifx:1 fi Bnci
clopedicl, Bucurefli 1989.
u /noria RotDlloiei. voi. Ul, Bucu:r.,.ai. 1964, p. I 009; � ROlllloili. voi. . IV,
&curefti, 1964, p. 18-19; I. Kovt&:a, DNlii«-• /flâfiilor feudtlJe ID 'l>wiMIVII, Cluj,
1973, p. 9-12, 29.
14 a.toite do lllHoop dllr onp#6 , II06joun, Budapeat, 1974, p. llS-226; David
Prodan, .RJ,gleaHJa,__ ur6tuid dia &a,,/ do la I 110. •A.Gllllul lmtitutului do lstorlo

din Cluj", XIl, 1969, p. 295-304. �
�-,.oa•■1 tATtl'.l .,
1 A HAC.f•
a1 17
1 844 s-a legiferat dreptul iobagului la proprietate 1 5 • Era, evident, un impor-
tant _pas înainte spre abolirea servituţilor feudale.
� . .
In Dobrogea, agricultura se efectua pe un pămant considerat dm 1 83 l
- când erau abolite fiefurile militare ziamete şi timare - o proprietate a
statului. Autorităţile otomane, pe calea arendării terenurilor agricole,
constituiau principalul element de care erau legaţi producătorii agricoli,
clăcaşii îndeosebi. Ca urmare, orice om care ocupa un lot de pământ era
obligat la dijmă, capitaţie şi un impozit direct. Dijma se dădea nu numai
din produse, ci şi din unele animale: oi, porci, stupi şi cai. Vitele comute
erau scutite de dijmă16 .
Aşezământul lui C. Moruzi din 1 805 a reprezentat, în Basarabia,
norma după care s-au reglementat raporturile agrare până în 1 846. Potrivit
lui s-a realizat stratificarea clăcaşilor şi distribuirea pământului după numărul
de vite de muncă. Fruntaşul deţinea l 3 fli.lei şi 40 prăj ini, mijlocaşul 9 fli.lei,
iar codaşul 5 fli.lei. Pe alocuri ţăranii posedau întinderi de pământ mai mari,
în 1 8 17 ei având în folosinţă aproape 80% din pământul arabil boieresc şi
mănăstiresc. În 1 846, relaţiile au fost inovate prin aşa-numitul "Contract
normal", în temeiul căruia distribuţia pământului trebuia să se facă pe cinci
categorii de clăcaşi, după numărul de vite de muncă. Se menţinea claca
anuală de 1 2 zile, dar norma se mărea şi prin asemenea obligaţii se ampli
fica. Ei i se aclltugă dijma din produse însoţită de plocoane 17 •
1 5 l. Cor�, Agricultura în ţi[rile române (1848-1864),

• Edit. Ştiinţificii şi Enciclope-
dică, Bucureşti, 1 982, p. 68.
16
I. Ionescu de la Brad, Excursiune agricoli/ în Câmpia Dobrogei, Bucureşti, 1 879,
p. 23, 96-97, 1 1 9, 1 2 1 , 1 25 ; I. N. Roman, Studiu asupra proprietl/fii run,Je în Dobrogea,
Constanţa, 1 907, p. 7 7 -78; idem, Proprietatea imobiliari/ rurali/ în Dobrogea, în
_
1878- { 928. Dobrogea, .Cmcizeci de ani de viaţii româneascll, Bucureşti, 1 928, p.
1 281-283.
I. Corfus, Agricultura (1848-1 864), p. 54-56.
18
Cap. II
PROGRAMUL AGRAR AL REVOLUŢIEI DIN 1 848
Revoluţia de la 1848 constituie in toate ţinte rom e un moment d i

siv în lupta pentru lichidarea caracteru.lui feudal al relaţiilor agrare şi aJ
vechii structuri a propriedllii funciue. Daci în general un a.,emenea p
apare aproape identic n Moldova, Ţara Romancl&SC:a şi Tran ilvania, mod -
litatea lui de concretizare comporta unele deo ebiri adt d toritl un r
particularitlp ale evoluţiei i torice a fiec:lrei provincii, cit şi maturidrii i
acţiunii efective forţelor revoluţionare lansate n rupta pentru hlmbarea
bazelor societlţii 1n Transilvania, Banat, rişana şi Muamurq proprietatea
era aproape deplin structurali in alodiall şi urbariall, iar deţinllorii - ciupi
împlinirea unor obligaţii feudale - puteau uza de folo le ei în erup uto
nom. Cele doul tipuri de proprietate: mare şi midl nu numai dl erau confi
gunte in limite destul de precise, dar aflau in relaţii de interdependenţi
� de nobilime.
1n Principate dimpolrivl, datorill raritlţii popuJ ţiei i abundenţei
plm.intului agricol ndeoaebi in zonele de cimpie, în jurul anului 1 8 I se
impun ţlranilor anumite limitlri in deţinerea unor loturi în foi inţl.. ei
care pini atunci fllcuaerl aici agriculturi e:nu numai ţllnnji, in schimbul
mai ales al dijmei. Stlplnii de moiii nu� i delimituell o rezervi spre a o
cultiva pe eoni propriu declt cu nn excepţii. În 1831 - clnd se dec-ideau
în acea direcţie - erau interesaţi mai puţin de constituirea ei şi mai muli de
instituirea unui drept de s11pinire absolull asupra moşiei, 'inlr-un moment
in care economia de piaţi pllnmdea adlnc in spaţiul Principatelor romine,
dupl liberalizarea comerţului instituill in 1829.
Conturarea unei propriellţi condi1ionate ţlrlne,ti in Principate se fli.
cea înc:epind din 183 1 , in condiţii reglementate la nivel general de cele
doul legiuiri organice şi in funcţie de baza maleriaJll a fieclrei famj)ji de
clllcaşi, anume vitele de munci asupra clrora poseda o stlpinire deplini.
Dat fi ind faptul dl numeroşi sileni - in afarl de plmintul reglementar -,
aveau în folosinţl întinderi mari de teren obţinut prin învoieli sub fonnll de
miel arcndl, era greu de demarcat o proprietate mici ţlrllncaacllcondiţionatl,
19
în genul aceleia din Transilvania. Doar curăturile, mai ales dreptul de folo
sire şi de testare a acestora la urmaşi sau la alte persoane prin vânzare__ con
stituiau o fonnlt de proprietate ţărllneasclt condiţionatll, dar în loc de a se
consolida, dirnpotrivlt, în anii de până la revoluţie dreptul asupra lor se
altera, în faţa asaltului stllpânilor de moşii de a-şi afirma o stllpânire deplină
şi de a lichida coproprietatea clăcaşilor.
Sub raport legislativ, abolirea iobăgiei - unul dintre principalele puncte
programatice ale revoluţiei - s-a înfllptuit, mai întâi în Banat, Crişana şi
Maramureş. În aceste provincii care erau integrate deja Ungariei, iobăgia
era lichidată încă de la începutul desfllşurărilor revoluţionare, printr-o lege
specială adoptată de dieta din Pojon. Ca atare, iobagii şi jelerii urbariali au
intrat în stllpânirea deplină a loturilor deţinute în folosinţlt, a circa 1 47 5 601
iugăre pământ. Nu li se atribuia însă întreaga întindere de teren de care
dispuseseră până atunci sub alte titluri. Controverse aspre s-au ivit în legă
tură cu folosirea păşunilor şi pădurilor, drepturile foştilor iobagi
restrângându-se până aproape de anulare. O situaţie specială au avut-o jele
rii alodiali (curialişti, contractualişti, dijmaşi şi industriali), precum şi locu
itorii satelor contractualiste. Legea menţionată prevedea doar modalitatea
de răscumpărare personală a serviciilor feudale, fl1ră însă să îngăduie
împroprietărirea pe pământul cultivat 1 •
În Transilvania, preocupată cu precădere de uniunea cu Ungaria;
nemeşirnea a tergiversat �olirea iobăgiei, facilitând închegarea şi dezvoltarea
unei puternice mişcări ţărăneşti şi o abandonare a sarcinilor şi prestaţiilor
feudale. În numeroase puncte ale provinciei, în lunile aprilie şi mai 1848,
sătenii se instituiseră în proprietari deplini asupra sesiilor urbariale, unii
dintre ei emiţând chiar pretenţii asupra unor pământuri alodiale, intrând
chiar în conflict deschis pentru stllpânirea acestora cu nemeşii. O asemenea
stare de spirit fusese exacerbată de adunarea de la Blaj din 3/15 mai, în
ciuda apelului lansat de Şaguna la 16 mai - în a doua zi a desfllşurării
adunării - prin care ceruse participanţilor să îndeplinească prestaţiile feu
dale până la suspendarea lor pe cale legala de către dieta ţării2 • Considerân
du-se eliberaţi de "orice obligaţii şi îndatoriri''3 - cum informa guverna-
1
K_akucs Lajos, Dezvoltarea agriculturii capitaliste în Banat în a doua jumllate a
secolului al XIX-lea. Rerumatul teui de doctorat, Cluj, 1 983, p. 7.
2 Documt:.11te privind revoluţia de la 1848
în /ifrile române, C. Transilvania, voi. IV
Edit. Academiei, Bucur� 1 988, p. 93, 94.
1 Ibidem, p. 89.
20
torul Teleki din Cluj, la 16 mai, pe implrat - i nesocotind apelul menţion t
iobagii din numeroase localitlţi refuzau efectua.rea robotei". Jelerii nşj i
care deţineau sesii alodiale, prinşi în iltoarea unor asemenea convu lsii,
emiteau chiar pretenţii de proprietate asupra loturilor deţinute în foi inţa
şi refuzau sl-şi indeplineascl îndatoririle faţA de sdlpinii de mo ii . lntr-un
asemenea cont.ex t de frllmAotare generali în care spiritul de emM ipare
contaminase întreaga ţllrlnime inclusiv pe cea maghiari, din nul
autoritlţilor şi nobilimii se auzeau voci care, în locul unei judeclli drepte
asupra cauzelor acelor destlşu.rlri emiteau explica1ii hazardate, printre care
'1oclinaţia spre comunism rlspioditl tn popor în scopul de -i compro
mite revendiclrile.
Depllşite de o puternici mişcare sociali şi incapabile sl o zlglzui
a
autoridlţile din Transilvania împing n a anscenl pe episcopul I. Lemeni
care. la 14 iunie sl v.• intt� circulari cllre romlni, dezaproba o emenea
atitudine, prevaltndu-se de angajamentele uumat de reprezentanţii pa,a,.
nimii la Blaj, de a executa obligaţiile feudale pini ce vor fi suspendate de
lege. Se condamna mai ales faptul ci ţlranii incetaserl deja al mai execute
prestaţii m munci, tliau pllduri şi plşunau holdele şi izlazurile stlplnilor1 •
Cele mai aprige dispute se iacau intre ţAranj şi nem i asupra tlpinir:ij
unor terenuri contestate. lotr-un asemenea climat l8nmii din oşlar şi Mj
ball, localitlţi cwat romineşti, cu peste l 500 de locuitori, aşe-zaţi pe pro
prietatea grofilor Estahm, profitul de imprejurllri spre a revendica o plşune
rlpitl. Firi a primi satisfacţia ceruta, se couiderul îndreptlpţ:i s-o ocupe
Olrl forme legale. Se tnce&ldl de mtoritlţi convingerea llrtni1or de a reouota
asupra dreptului revendicai, dar pulamentlrile do edindu-se infructuoase,
se folosiri soldaţi secui care împuprl 12 oameni şi rlnirl alţi 9'. Brutalitllţile
• JbidtJm, p. 150, 25 1 -252, 365; Liviu Maior, Nl/ţiool,I p 6041Ja/ 1n .,.,. •ultli IUi
ta TrmsiJv,,aa, in "Anuarul Institutului de btorie din luj-Napoc:a. xxn. 1 980, p. 285 fi
wm.
> Docummte priviDd revo/up. do Iii 1848-1849, C Tlusi/vania, IV, p. 1 04 - 1 06,
1 57, 136, 269, 397, 399, 405, 408, 428, 535, 550.
' lbid1:m, p. 400.
1
Silviu Dragomir, Studii p documeo• privitolle la n:vo/upa romlaiJor din 1'raruil•
vaaia ID IIIUi JU8-/U9, voi. ll, Sibiu, p. 1 2.
1 O. Bariţiu, Plrţi ,,_,, diD islorill 1'nnsilvtlDiei pro dou6 IUlo de ml din um:,I, voi.
II, Sibiu, 1 890, p. 1 54-1 55.
21
şi violenţa folosite de autorităţi stârniră mari nemulţumiri şi frământări în
rândul românilor, înveninând şi mai mult relaţiile lor cu nemeşii.
Dieta din Cluj, reunită la 29 mai, era astfel constrânsă să adopte legea
de desfiinţare a iobăgiei în Princip�! Transilvaniei. Preconizată să intre în
vigoare la 18 iunie, ea stipula: "Robotele de pe pnttlânturile urbariale se
şterg, precum şi dijma şi servituţile plătite în bani''9_ Ca atare, iobagii şi
jelerii aşezaţi pe asemenea terenuri erau declaraţi proprietari asupra sesiilor
deţinute în folosinţă. Căci şi până la emiterea legii menţionate, pământurile
urbariale erau considerate loturi ţărăneşti. Ţăranii le folosiseră după dorinţă,
dispunând de recoltă după ce-şi achitau dijma. Numărul zilelor de robotă şi
alte servituţi nu depindeau de mărimea lotului urbarial - ca în Princi
pate -, ci de nevoile nobililor. Pentru pierderea robotelor, dij melor şi
taxelor băneşti pe asemenea terenuri se prevedea despăgubirea stăpânilor
de moşii de către stat prin ipotecarea unor surse de venituri, îndeosebi a
acelora provenite de pe urma salinelor. Legile de desfiinţare a iobăgiei au
menţinut dreptul de folosinţă al foştilor iobagi şi jeleri urbariali asupra
păşunilor şi pădurilor, strângerea lemnelor uscate şi grădinăritul, interzi
când doar exploatarea lemnului de construcţie. S-au menţinut, totodată,
cârciumăritul şi alte drepturi regale ale moşierului 1°.
Legile agrare referitoare la Banat, Crişana, Maramureş şi Transilvania
cuprindeau prin prevederile lor doar 50-60% din ţărănime, aceea care
poseda pnttlânt urbarial1 1 • Dar chiar asemenea categorii de săteni nu se
descătuşau total de relaţiile de dependenţă faţă de nobil, căci posedau, în
plus, terenuri alodiale, natura multora dintre acestea fiind controversată,
ceea ce isca - în ambele tabere - o ascuţiUl luptă pentru intrarea în pose
siunea lor deplină. Cei mai păgubiţi erau jelerii alodiali - contractualişti,
curialişti etc. - care foloseau asemenea pnttlânturi începând din secolul al
XVlll-lea, când - aşezaţi pe alodii - în schimbul unei rente în natură sau
în bani foloseau un lot în condiţii mai uşoare decât acelea ale iobagilor 1 2 .
9 I. Kovacs, Dcsliinfarea relaţiilor feudale în Transilvania, p. 1 5-1 6.

10
Ibidem, p. 1 7-18.
1 1 I. Kovacs, A. Ardossi, M. Mirel, Din istona învllfi/mântului agricol în Transilvania
(184�;1900), în "Acta Musei Napocensis", VII, 1970, p. 288.
I. Kovacs, op. cit, p. 12, 23.
22
Aflaţi sub o puternici presiune sociali, deplşitl de lupto tlrlnimii p
care o-o putuse stlvili decit prin recursul la forţl. dietn din luj se lzuse
constrinsl sl vinil în întâmpinarea nllzuinl lor de emancipare ale ţlrlnimii.
La 7/19 Îlmie, guve.matorul Teleki anun1a c1, potrivit b dlriri lor dietei nce,
pind din acel moment uicetau toate slujbele domn ti dijmele şi dllrile
urbariale, fiind abolite, deci, toate privilegiile feudale' . Pe alocuri îosl e
semnalau reticenţe la aplicarea acelor dispoziţii, obliglnd pe agu:na sl
intervinll pe lingi guvernul maghiar sl decidl curmarea lor• •. e ajungea
astfel dupl multe tergi erslri ca efect ndeosebi al luptei tlrlnimii, la ba.
tirea ioblgiei în Transil ania şi schimbarea naturii propriedlţii şi rel pilor
agrare.
ln Buco ina, izbucnirea re o Iuţiei a pro ocat printre ţlnni o rezi :tenii
ta efectuarea prestaţiilor feudale.. La 1 7 aprilie 1848, gu emul din Lio a
emis decretul de desfiinţa.re a boierescului în Galiţia. Boierii dio Buco ina
cereau însl aminarea apliclrii lui pini 'în martie 1849 in oclnd argumente
istorice. Dar ţlnmii au mcet1III d se mai supunl oblippilor urbariale, CK:Uplnd
cu fo_qa plminturile şi plşunile domeniale. Desfiinţaree ioblgiei conalitu:ie
în parte un raultat al acţiunii ţllrlnimii. Dind curs unei asemenea p iuni
la 9 august 1848 implratul consacra situaţia menţionata printr-o patentl de
desfiinţare a sarcinilor urbariale pubUcatl la 7 septembrie. completa.li cu
instrucţiuni de aplicare inceplnd din 14 august 1849.
Patenta prevedea des:fiinţarea boierescului şi a tuturor obligaţiilor feu
dale î.ncepind cu 1 iulie 1848 datl cinci tmplratu) dispusese aplicarea pa,.
tentei din 1 7 aprilie. Abolirea obligap_ilor ae ftlcea pe calea rlacumplrtlrii,
prin desplgubire. Ţllranii care aveai m.unai casii sau cite UD iugll de plmlnt
erau eliberaţi ftlrll plata despllgubirii.
Stringerea recoltei sllpinilor în 1848 era datl iD seama ţlraoilor, în
contul plrţii de boieresc neamplirute pentru care se acorda o plata.
Se desfiinţau saucinile wbariale izvorite din dreptul de foto inţl asu
pra plminturilor rusticale, trecute în proprietatea ţlnnilor, dar nu enu atin•
se temiwile folosite pini atunci de ţlrani din proprietatea dominicaJI şi
nici de obligaţiile ce decurgeau d.in acea foloain:11,. Ţllranii se puteau folosi
iD continuare de plmioturile dominicale cu obligaţia de a pllti foştilor lor
stlpini o desplgubire stabilitl prin liberi învoiall. 1n caz de nemţelegere,
u JU8 la romlai, O istorie ID da p mlrrurii, de Cornelia 8odca, Edil Ştiinpficl şi

Enciclopedicl. Bucuretti, 1 982, p. 511.
•• s. Dragomir, op. cit., ll, p. 1 66- 1 67.
23
ţ11ranii erau obligaţi să achite anual domnilor o sumă care se putea ridica
până la valoarea de răscumpărare a obligaţiilor desfiinţate pentru pămân
turile rusticale.
Prin legea din 1 5 august 1 849 dominiile au fost despăgubite de către
stat în rate semianuale, ţăranii fiind obligaţi să achite statului, în rate anuale
adăugate la impozit, valoarea despăgubirilor1 5 •
1n Principate, soluţionarea problemei agrare comportă numeroase
dificultăţi, multe din acestea cauzate de faptul că îndeosebi în Moldova,
principalii exponenţi ai schimbărilor erau boierii liberali care mizuiau nu
atât o răsturnare radicală a relaţiilor agrare şi a structurii proprietăţii fun
ciare, cât, mai ales, o "îmbunătăţire a soartei ţăranilor", cum de altfel glă
suia petiţia-proclamaţie din 1 848.
Chiar în Ţara Românească, unde forţele revoluţionare aveau o largă
deschidere spre masele populare, problema agrară n-a dobândit la început
decât o soluţie principială, anume inserându-se prin art. 1 3 al programului
revoluţionar ideea emancipării clăcaşilor prin împroprietărire. Dar modul
în care urma să se înfllptuiască aceasta - tocmai pentru că nu fusese preci
zat - a generat numeroase contradicţii nu numai în sânul fruntaşilor
revoluţiei, ci şi în rândul adversarilor ei, al clasei boiereşti care au v�t în
acel principiu un instrument de deposedare de o parte din moşii, conside
rate de ei proprietăţi depline, ftră a le incumba vreo obligaţie, pe o anume
parte, de a acorda drepturi similare ţăranilor. De aici şi blamul de "comu
nism" aruncat asupra revoluţiei.
Conducerea revoluţiei din Ţara Românească - după proclamarea art.
13, interpretat de clăcaşi drept act de emancipare şi împroprietărire pe lotu
rile atribuite în folosinţă - s-a v�t asaltată din două direcţii. Pe de o
parte, adversarii, boierii reacţionari care pentru a contracara un asemenea
curs politic s-au retranşat în uneltiri, comploturi şi chiar acţiuni
contrarevoluţionare deschise, iar pe de alta ţăranii, aliaţii conducerii, care
au încetat efectuarea oricăror prestaţţi feudale. De aici - datorită şi necesi
tăţilor de combatere a presiunii externe şi evitării unei invazii - preocu
parea guvernului provizoriu de a concilia cele două tendinţe contradictorii.
Prin apeluri insistente şi repetate către boieri şi ţărani se afirma necesitatea
de a se realiza schimbarea naturii relaţiilor agrare şi a structurii proprietăjii
pe cale de compromis, prin deferirea unei asemenea chestiuni unui
15
I. Dârdală, Desfiinţarea boierescului în ţinutul Sucevei, p. 224-226.
24
organism reprezentati can: sl d idl nu upr prin ipiului. pro
modalitlţii de concretizare.
Datoritl unor condiţii de nfruntlri i frlmanllri
necontenite presiwii e lem şi ameninţi.ni cu in i - ajuns cu greu I
constituirea unei omisii a proprietllii o care deput IÂÎ boierilor , Clm·
nilor, sub preşedinţi efectivi a lui t . Ionescu d I rad, � u I l n
aprige dispute asupra caracterului proprietllii dem nstrindu- prin
ta cll perio da scurtl de timp de ciind se d limita.se leg I mi pr pri t l
ţlrllneascll ou fusese suficientA pentru boieri coosimtl -i rd un
asemenea titlu. Pe de altl parte, hiar lllranii - în ererite lor - pretind u
sl se instituie ca mi i proprietari nu numai pe loturile legnJe, ci pe inlin
dere mai mare. Şi pentru ci asem o contro ersc, io I d i I e
soluţionare, mai mult agra au confli I.ele sociale, mi i propriet11ii
fost suspeodatl la finele lui ugust l 84 , ftl.rl • i fi atins pul, el de
a elabora pe bazA de comprorni un proiect de improprietllrire ţDnmilor.
Cert este dl cele trei luni de re oluţie din Ţara Romineascl, in ciuda
faptului cll ou s--a decretat emanciparea i impropriedlrirea ţlranilor. pro
vocat o ampli mişcare sociali împotriva prestaţiilor feudale care &-a revllr
sat şi în Moldo îndeo bi în tui 1848. to en împre\utlri
clllcaşii au abandon t obligaţiile în mundl, în n turl i în bani clt:R pr pri
etari şi arendaşi, au venit în conflict nu numai cu unii dint:R lin care
încercau sl-şi faci singuri dreptate., ci chiar - in un te locuri - cu
autoridlţile locale chemate si-i scoad la munci. a urmare n unei aseme
nea atitudini aproape generalizatll, prelungitl şi n toamnl pini la finele lui
octombrie 1848 şi nepotolid decit de trupele otomane i ţariste de invazie
agricultura Principatelor a înregistrat mari pagube mai ales prin f1 ptul cll
rezervele moşiereşti au rlmas necultivate şi recoit compromisl16 .
Datorid inllbuşirii ei de cAtre forţele externe de invazie, revoluţia de la
1848 n-a soluţionat, ci mai ales a indicat calea decvatl de tr formare a
naturii proprietAţji funciare şi a relaţiilor agrare. te devllrat cll tn pro
vinciile romineşti din monarhia habsburgici legile agrare prin ca.re iobllgia
fusese abolitA n-au mai putut fi restaurate, dar consoHdarea consecinţelor
lor s-a lisat aşteptatl pâol în 1853 şi 1854 oind - dupl stingerea totali a
" Vezi Apostol Stan, Probkma agrari in timpul m,oluţit!.i din IUi ln Ţara Rom4-
neasd - rezumatul tazci de doc:tonn -, Bucurqti, 1 969.
25
focarelor revoluţionare - împăratul le consacra deplin prin patente spe
ciale. În Principate însă, conştientă şi mai mult de direcţia mişcării ţărllneşti
de a institui o mică proprietate de subzistenţă, alarmată de faptul că ideea ei
despre caracterul absolut al stăpânirii moşiilor fusese grav alterată,
moşierimea se grăbea să ia măsuri în direcţia propriilor ei interese, anume
de a lichida pe cale legală orice drept legitim al ţărănimii asupra unui lot de
pământ.
Cap. ID
LEGIUIRILE AGRARE DIN PRIN IPAT DIN 1 85 l
lnabuşitl de forţele externe de intervenţie ale Porţii otomane şi R iei

ţariste, revoluţia de la 1 848 din Princip tele romlne a fi t urma.dl, totuşi.
de unele modificlri m tnslşi structura regimului ial. Olrzeni cu care
muele orlşeneşti şi ţlrlneşti au apllrat programul social al revoluţiei în
timpul ocuplrii Bucureştilor şi dupl dispersarea forţelor trline n diferite
puncte ale Ţlrii Romlneşti a tnarijorat în mod seri boierimea reacţionari,
dar mai ales curţile suzerani şi protectoare.. ReprezentanţH tora sunt
siliţi de desfllşwlrile revoluţionare sl priveucl cu mai multi atenţie cau
zele nemulţumirii generale din cele doul llri romlne, ceea ce-i deteoninl
sl cearll unele ameliorlri în însuşi sistemul Regulamentelor organice.
asemenea atitudine este reflectai& ntr-o stipulaţie speciali inserall tn
cupri.mul Convenţiei de la Balta-Liman din 19 aprilie/ I mai 1849, care
prevedea constituirea ta Bucureşti şi la laşi a doul comitete boiel"9fli de
revizuire a celor doul legiuiri fundamentale, în vederea realizlrii unor „ame
Horlri organice pe care le reclaml situaţia actuali a Principatelor"' .
lmpirate îndeosebi din p.reocuparea de a proteja regimul sociaJ-poHtic
din cele doul ţlri împotriva "1tstmnlrilor revoluţionare şi anarhice"2, dar şi
din trebuinţa de a pune atavill \D\Or abuzuri flagrante ti a realiza unele
schimblri, modificlrile preconizate îşi glae9c expresia mai ales in legiui
rile agrare din 18S 1. Blaborarea lor de comitetele boi� amintite a necesitat
o activitate deosebita. A trebuit, mai tntii, ca mlsurile preconizate de
aceste comitete sl fie difuzate, daci nu în rindu1 tuturor marilor proprietari,
cel puţin în rlndul reprezentanţilor lor mai de seamlL O mare importanţi o
va avea şi informarea Porţii otomane şi a Rusiei ţariste despre amploarea şi
sensul pe care boierimea înţelegea sl le dea scbimblrilor proiectate. Ca
atare, prezentarea propunerilor de renovare cltre curţile de ta Constanti-
' .Adll p docUDJtlOte privilo#o la istwa � Romlaim, BuCUJetti, 1 888. p.

358--359.
1 Ibidem, p. 357.
27
nopol şi de la Petersburg era de o absolută necesitate, întrucât legiuirile ce
urmau a fi redactate nu puteau fi promulgate şi ap licate fllră consimţământul
puterilor suzerană şi protectoare. _ _ _
Contextul politico-ideologic în care au fost concepute cele două leg1wn
agrare cunoaşte la Bucureşti o puternică efervescenţă. Frământările şi dez
baterile ideologice survenite aici în rândul unei părţi a boierimii, spre deo
sebire de Moldova, erau mai intense întrucât urmăreau, printre altele, o
respingere răspicată şi categorică a unor teorii asupra caracterului proprietăţii
şi al relaţiilor agrare, apărute încă din 1 846 - prin scrierile lui N. Băl
cescu-, dar cu deosebire fundamentate şi difuzate în marea masă a clăcaşilor
în timpul revoluţiei de la 1848. Din perspectiva acestor boieri "reforma
tori", legile din 185 1 erau menite să constituie o replică viguroasă la art. 13
al programului revoluţionar3. În plus, ideile înfăţişate cu o asemenea ocazie
sunt, în fapt, o prelungire şi o dezvoltare a unor păreri similare expuse, în
numele aceleiaşi clase, în Comisia proprietăţii, în timpul revoluţiei de la
1848. Se poate preciza că acum boierimea conservatoare îşi afirmă mai
categoric concepţiile ei sociale. Este incontestabil că o asemenea atitudine
a fost inspirată de preocuparea de a tranşa o discuţie cu privire la legitimi
tatea unei părţi din proprietate, contestată încă din primii ani ai regimului
regulamentar (ie luptătorii pentru progres, dar mai ales în timpul revoluţiei
de deputaţii săteni din Comisia proprietăţii. Dezbaterea de idei - cum se
reflectă într-un memoriu special - formulează argumente folosite de boie
rimea conservatoare şi mai târziu, în anii luptei pentru constituirea şi orga
nizarea statului naţional român, în respingerea marii reforme sociale a
epocii: emanciparea şi împroprietărirea clăcaşilor". Prin intermediul legiui
rilor agrare şi al unor memorii asupra clăcii se poate cunoaşte mai bine una
din etapele luptei pentru consacrarea pe plan legal a tezei boierimii conser
vatoare referitoare la natura proprietăţii funciare şi la caracterul relaţiilor
agrare din Principatele române, stăruitor susţinută şi propagată de aceiaşi
boieri în anii de după Unirea din 1.859.
Memoriul asupra clăcii sau dreptul de proprietate în Ţara Românească
debuteazll cu o lungă expunere de motive în care, mai întâi, se fac aprecieri
cu privire la revoluţia de la 1848. Deşi privită ca o parte a revoluţiei euro-
1 D. C. Sturdza-Scheeanu, Acte şi legiuiri privitoare la chestia ţilrAneasc/l, seria l

voi. l, Bucureşti, 1 907, p. 607-6 1 6.
� Vezi � �eastll privinţă, părerea lui M. Kogălniceanu exprimată la 25 mai 1 862 în
Adunarea legm1toare ("Monitorul oficial", nr. 1 00/1862, Supliment).
28
pene care a declanşat o luplll în erşunall a celor e nu edil n ,mi nt
acelora care posedll ce a• , re oluli• romW este nsidcrntll drept un fen �
men deri at i d port. i în alte t , boierii n rvatori n gA
resorturile intime şi oecesitlţile interne ale re oluţiei romAne, aprec iind
ea ar fi fost geoeratl de un grup de tineri, ftlrtl dere:nţl populari. ntnmin ti
i msufleţil,i de idei rtLstumlltoare pe car chipurile, "le- u adu din
strlliolltate' .
Reliefind telul suprem al revoluţiei din T Romin care - um
relevl memoriul - a constat în lupta pentru trmsformarea i temuJui d
proprietate şi a naturii relatiilor agrare, utorii sunt preocupati in c ntinuare
de discredita.rea programului ial al revoluţiei. i ţin precizeze nu
numai incompatibilitatea a tui cu Iul re litlCU r romin ti, ci i
caracterul periculos şi ilegal al prevederilor lui. ln est context, tem
conservatori depun zel în deslv irea unei teorii c nv bile pra -
racterului marii proprietlţi funciare şi al relaţiilor agl'1U'e, n ed
secrlrii ei defmiti e pe planul legi lati .
Strlduindu-so sl demonstreze ileplitatea pnten1iilor guvernului pro i
zoriu, exprimate in alitea rinduri şi în at tea moduri pe timpul re oluţiei
asupra coproprietlţii c lllcaşilor pe loturile atribuite în foto inii, au1orii
memoriului 'uKieardl, mai nlii sl deduci natu.ra propriellţii funciare din
Ţara Romineascl, în lumina dispozi1iilor tatuate de Regulamenrul orga
nic.. Spre deosebiie de fruntaşii re oluţiei care teau marea proprietate
grevatll de obligaţii feudale. boierii consetvatori n gl orice minare
intre sistemul de proprietate de tip senioral din Occident i cel din Prin i
patele romine. Scopul demoMllaţiei era de sublinia ci propriei cea din
Ţara Romlneascll în întregul ei av un caracter absoluL te, în fond,
aceeaşi poziţie pe care o reglsim şi în 1 848 în intervenţiile reprezentanţjlor
stlpinilor de moşii din comisia proprietlţii6•
Ideea caracterului absolut al marii propriellli este su ţinuta in acelaşi
memoriu prin invocarea unui citat din Regulamentul organic, prin care se
preciza ci proprietarul este stApln al întregului slu plmint întocmai cum
clllcaşul este stApin pe braţele lui de mtmcl. Autorii acestui text fllceau insA
abstracţje, în chip conştient, de faptul ci pasajul amintit din articolul 1 44
t Vezi, de pildl, Bibi. Academiei, ,ecţia msse, Arhiva Jon Ghica, mapa Vl, m,. 79, f.
360.
' Anul .11148 fn Prmciplllele Romlnc, voi. m. Buc111'qti, p. 363-364, 390, 393 eui.
29
fusese introdus în chip fraudulos abia în ediţia din 1 847 a Regulamentului
organic7.
Memoriul foloseşte un alt argument în a dovedi caracterul absolut al
marii proprietăţi prin încercarea de a da o explicaţie convenabilă asupni
originii acesteia. In acest sens autorii lui afirmă în mod categoric că marea
proprietate nu este rezultatul unei spolieri, al unei deposedări şi aserviri
violente sau meşteşugite, ci al unor vânzări succesive efectuate în timp de
către ţărani, cărora în trecut le-ar fi aparţinut întregul fond funciar. Boierii
relevau că fenomenul de transfer de proprietate prin intermediul tranzacţiilor
libere, îndeosebi de la moşneni către marii proprietari - care se manifesta
în acel timp - este identic cu acelaşi procedeu străvechi de constituire a
marilor moşii. Interpretând fenomenul amintit drept o prelungire a unor
vechi stări de lucruri, boierii socoteau că au dovedit caracterul sacru al
stăpânirii lor asupra pământului.
În lumina teoriei menţionate, autorii memoriului respingeau orice pre
tins drept de coproprietate al clăcaşilor asupra loturilor acordate în folosinţă.
Asociind în chip forţat unii termeni de economie politică cu o anume
rezonanţă în epocă, dar specifici unei structuri sociale capitaliste, autori
memoriului consideră marea proprietate cel mai de preţ capital al stăpânilor
ei. Într-o asemenea viziune, loturile clăcaşilor apăreau ca o parte a capitalu
lui dat sub formă de împrumut şi nicidecum un pământ grevat de servituţi
feudale, cum apreciau aceste raporturi cei mai de seamă fruntaşi ai revoluţiei8
şi înşişi reformatorii din 1 8649 •
Definirea relaţiilor agrare fixate prin Regulamentul organic, în scopui
negării dreptului de coproprietate al clăcaşilor, este un obiectiv important al
acestui memoriu. Boierii prezintă redevenţele în muncă şi în produse drept
moneda prin intermediul căreia clăcaşii achitau dobânda la capitalul dat cu
împrumut, adică pământul atribuit în folosinţă. Modernizând şi în acest caz
realităţile sociale prin denumirea lor forţată cu aceeaşi terminologie de eco
nomie politică la modă în acel timp, îndeosebi în lumea occidentală, unde
1
Regulamentul organic, Bucureşti, 1 847, p. 85. Mai pe larg despre aceasta, la G.
Zane, La foi rurale de 1864 et l'beritage idcologique de /'an 1848.' în "Revue roumaine
d'histoire", III(1 964), nr. 2, p. 214-2 1 5 .
8 Vezi, de pildă, N. Bălcescu,
Despre împroprietarirca filranilor, în Opere, tom. 1 ,
ed. G. Zane, Bucureşti, 1 940, p. 271-287 . 1
9
D. C. Sturdza-Scheeanu, Acte şi legiuiri privitoare la chestia Jildncasc8, seria 1
voi. II, Bucureşti, 1 907, p. 221.
30
capitalismul se închegase ca un puternic organism iaJ- m· · ·i
prezentau raporturile agrare din Ţara Romin deci el 1
decwgind dintr-o stare de dependenţi silenilor. ci ca un orei mtre
doul parţi îocbeiat în deplini libertate. emenea interpretare un r
raporturi bine definite şi frapante prin natura lor feudali te ii cron Ul
Adoplind aceasta pozjtie, utorii memoriului pllreau uite cil orie rd
presupune încheierea lui de clllre doi parteneri indiferent daci unt u nu
egali în drepturi. Bi fac în.sl abslract,ie de faptul ca Regulamentul organi
fusese o creaţie exclusi boiereascl.
Prezentarea unor propuneri c ncrete pri iod re izuirea dispoziţiilor
regulamentare referitoare la na.tura proprietlţij i raporturilor generate d
ea ocupi un loc special în cuprinsul acestui memoriu. de o at, n
general ca tendinţa proprietarilor - cum degajl din t text; in lumi-
na ciru.ia au fost elaborate legiuirile din l 8 1 - e d obţine din partea
celor doul curţi imperiale dreptul de a re izu.i Regulamentul organic tntr•
asemenea manieri care sl le con.sacre în chip deplin dreptul de pr prietate
absoluta asupra întregii moşii. e urmlre io t chip inlllturarea
ambiguitltilor existente io însuşi Regulamentul ocpnic cu privire la defmirea
propriei.Iţii şi a raporturilor agrare, înclt sl fie exclus orice ugument care
ar legitima vreo preten1ie a ţArloimii asupra plm tului avut în folo intl-
Semnallndu-se ci schimblrile iniţiate trebuiau a fi inspirate din acele
dispozilii ale Regulamentului organic care s- u do edit a fi in1elepte
intrucit prin sistemul oblig8Jiilor reciproce ele au igurat agricultura cu
braţele de munci necesare, se propunea o de.finire mai preci a acestora. i
arllau ci, intrucit timpul unor tnnzacţii Ubere mtre clicaşi şi stlpinii de
moşii nu sos ise inel, era oeceau a se aduce precizlri în noua legiuire proiec
tat.I nu la capitolul obligaţiilor reglemenwe, ci la aceJa llsal la libera invo
iall intre cele doul plrţi. Socotind - în chip denaturat - c:I rela1iile regle
mentate, mai precis cuantumul redevenţelor prescrise de lege în contul
pllmântului dat in folosinţl nu gcnera.,e conflicte, ci numai obligaJiile in
socoteala plmintului suplimentar - aşa numitele prisoase -, boierii pro
pun scbimbllri menite a legaliza obUgaţiile ţlrlnimii şi la acest capitol.
Bi prezint.I drept model UC8'ZU) din 1 846 din Basarabia care diviza ţlrl
nimea în mai multe trepte ierarhice şi - în funcţie de întinderea plmintu
lui atribuit - reglementa legal toate obligaţiile acesteia în mod progresiv.
Urmlrind sll adopte o asemenea soluţie, boierii propuneau desfiin1area
celor trei trepte rigide în care era implrţitl ţlrloimea şi crea.rea - dupl
modelul din Basarabia - a cinci categorii. în funcţie de plmintul solicitat
31
şi valorificat, clăcaşii din Ţara Românească urmau a fi încadraţi în una
dintre aceste categorii, răspunzând redevenţei în chip progresiv, pe măsura
pământului acordat în folosinţă. În acest mod, pământul legal - asupra
căruia clăcaşii aveau un drept de coproprietate - şi cel obţinut prin învoieli
era amestecat, ştergându-se astfel orice distincţie între cele două tipuri de
posesiuni şi consacrându-se dreptul absolut al stăpânului asupra întregii
moşii. Dispărând prisoasele şi - odată cu ele - învoielile particulare,
prisosul de cultură agricolă ţărănească urm� a se realiza într-un cadru regle
mentat şi bine statuat prin forme legale. ln acelaşi timp, prin instituirea
unui sistem generalizat al raporturilor agrare, boierimea tindea să-şi asigure
concursul forţei publice în dobândirea de la clăcaşi a tuturor redevenţelor.
Situaţia aceasta era mult mai convenabilă decât cea anterioară, care nu asi
gura garanţii din partea statului pentru prisoase decât în condiţii speciale.
Boierimea realiza printr-o reglementare a raporturilor agrare într-o aseme
nea manieră două obiective fundamentale: consacrarea definitivă şi deplină
a dreptului ei de proprietate absolută asupra întregii moşii şi recunoaşterea
dreptului de a obţine concursul forţei publice în constrângerea clăcaşilor la
îndeplinirea tuturor redevenţelor10•
Concepută în modul menţionat de Barbu D. Ştirbei şi Gr. Al. Ghica,
aprobată de curţile suzerană şi protectoare în I 851, legislaţia agrară care
urma a fi introdusă în Regulamentele organice, a fost aplicată începând cu
primăvara lui 1 852. Ideea care a prezidat elaborarea ei în ambele ţări a fost
identică, anume "de a se face din clăcaş un arendaş liber, iar din proprietar
un stăpân desăvârşit al pământului moşiei". Clăcaşul era socotit chiriaş, iar
reglementările în vigoare erau considerate provizorii, statuând o fază tran
zitorie menită să asigure eliberarea atât a muncii, cât şi a marii proprietăţi
de orice legături stabilite în afara voinţei lor' 1 •
Declarându-se tranzitorii, cele două legiuiri se voiau deschizătoare de
căi în direcţia modernizării agriculturii, dar nu abandonau esenţa regulamen
tară a raporturilor sociale pe care o _perpetuau prin unele prevederi speciale.
Drept urmare, se menţinea nealterată baza materială a producătorului agri
col, �ia i se asigura în ambele ţări aceeaşi suprafaţă de pământ destinată
casei, curţii şi grădinii, fllră ca produsele acesteia să fie grevate de dijmă.
_
Locunle de casă erau repartizate pe o parte a moşiei acolo unde dispunea
10
Vezi şi Vasile Maciu, De la Tudor Vladimirescu la rJJscoala din 1907. Craiova,
1 973, p. 226 şi urm. .
1 1 I. Corfus, Agricultura 1848-1864, p . 158- 1 6 1 .
32
proprietarul. Clllcaşii continuau sl fie tratiJicaţi pe tegorii legale dupA
un numlr limitat de vite de munci, distribuindu-se obljgatoriu de propri
etar - în funcţie de acest factor - plmint prin mllswltoare. Leg din
Ţara Romioeascl a sporit insl suprafaţa de plşune (izlaz) pentru fiecare
vili de munci de la o jumltate de pogon - cil tipul Regulamentul
organic - la un pogon, iar legea din Moldova a du lat lotul de imaş de I
20 la 40 prijmă pentru fiecare clica.ş cu u flii vite de munci. Fa orizaţi
erau cu deosebire silenii din Ţara Romineascl prin întinderile mari d izlaz
dobindite: fruntaşul primea S pogoane în loc de 2 S, mijlocaşul pog ane
în loc de 1 ,5, codaşul l pogon in loc de 0,5.
1n scopul afumlrii principiului ci sltenij erau impiii chiriaşi, pr pri•
tarul işi perpetua dreptul de a inaemna pe teren şi a diatrlbui loturile de
adllUdl, flneatl şi plşune în diferite plrţi ale moş.iei. 1n Ţara Romioeuca
se introducea prevederea de a se separa ulturile de primi ari de cele de
toamnll, iar pentru a se obliga cllcaşul sl lucreze antresuJ plmint atribuit
prin lege i se pretindea dijml în cazul terenurilor lisate necultivate. Ţllranii
meşteşugari care nu se ocupau diiect cu apicultura erau scutiţi de olacl,
uunind sa se înţeleql cu proprietarul spre a-l despllpbi pentru locul de
casa Ji gddinl ocupat
1n Ţara Romineucl, micii prochdlori agric:oli erau oblipfi sl pllteascll
drept „chirie" pentru lotul legal atribuit o clacl ou de 1 2. ci de 24 zile anual
cu vitele de mundl sau cu mlinile. Daci claca era dublata şi deci înlspritl,
slleanul beneficia de abolirea slugilor zilei de plug şi carului de lemne,
obliptii care - convertito în zile de munci cu mlinile - ajungeau pini la
1 8 zile pentru fiecare clicat. Sub ,aportul obligaţiilor generale, poate
aprecia ci claca regulamentul era ndual. Cele 22 zile de clllCI erau efec
tuate conform unor norme. Se mai prevedea de legea muntean! ca treierişul
sl nu intre în obligaţia clllcij; daci cUlcaşul era luat la munci pe alll moşie,
i se ţinea in semnll şi timpul pierdut cu deplasarea. Proprietarul ou avea
voie sl vindl sau sl arendeze munca slleanului, fiind totodall obligat -
clnd pen:epea claca în bani - sa se rezume la preţul oficial. Acelaşi propri•
etar putea sa pretindl de la cUlcaşii cu vite sl,.i efectueze cu miinile jwnltate
din cele 22 zile, urmind ca prin învoieli sl se achite claca în cazul cind
o-avea destul plmint de implrţit pentru completarea loturilor legiuite. Daci
plrţile nu se puteau învoi, legea prevedea, în ultimi instanţl, sclderea din
zilele clicii a cinci zile şi jumltate pentru fiecare pogon de arlturi şi
cositwl lipsi şi a unei zile pentru pogonul de izlaz.
33
Legea din 185 1 a constituit pentru Ţara Românească "o cotinm. în
modul de prestare a cl!tcii"1 2 . Dacll. pânl! atunci aceasta a fost perceputli în
general în bani, din 1 8 5 1 era "cerutli şi achitată tot mai mult în muncl1". Din
acel moment, se constata "o adevl!rată goanl!" a proprietarilor şi arendaşilor
după munca în contul cU1cii, în acest scop recurgând la diferite mijloace de
constrângere, inclusiv la procedee manu militari Era semnalul unui proces
de amploare în care proprietarii şi arendaşii din Ţara Româneascl1 îşi transfor
mau rezervele în principali! bazl! cerealieră.
Produsele agricole realizate de cl!lcaşii din Ţara Româneascl1 pe lotu
rile atribuite legal în folosinţl! erau, în continuare, grevate de obligaţia dijmei.
S-au perpetuat astfel zeciuiala din semănături, o cincime din fâneţe, inclu
siv cl1ratul ei la arie şi la stog. Proprietarului i se impunea obligaţia s!1
termine dijmuitul în cel mult zece zile de la strânsul recoltei. În caz cl1
lipsea, dijmuirea o fllceau preotul şi aleşii satului. Din vii, dijma se perce
pea din 20 vedre una Se menţineau, de asemenea, monopolurile proprietl!ţii
asupra vânzl!rii bl!uturilor, cl1mii, pâinii şi articolelor de b!tcllnie, precum şi
exploatarea morilor, heleşteelor, pădurilor13 etc.
Claca se menţinea la 12 zile în Moldova, dar era sporită în mod consi
derabil prin intermediul normei. Suprafaţa de arat într-o zi s-a dublat, cea
de prăşit a crescut aproape de patru ori, cea de secerat s-a ml!rit de la 1 6 la
56 prăjini, iar cea de cosit pl!ioase a sporit de la 20 la 70 prăjini. S-a intro
dus normarea zilei de muncl1 şi la cultura cartofului. Totodată, s-au perpe
tuat alte drepturi ale proprietarului de a-şi duce cll1caşii Ia muncl1 pe alta
moşie şi de a percepe claca în bani. Sătenii cu vite de muncl1 erau obligaţi Ia
transporturi, care de lemne şi zile de lucru la reparaţii, îndatoriri abolite
pentru cei fi1rlt vite de muncit. Era desfiinţatli obligaţia cll1caşilor de i con
strui coşare pentru proprietari. Slujbaşii volnici sau "obacii" au rllmas însă
în vigoare14 •
Creşterea volumului cll1cii în Moldova, prin legiuirea din 185 1 , era, în
fapt, rezultatul unei compensaţii primită de proprietari, care, din nevoia de
braţe de muncl1 pentru intensificarea agriculturii pe rezervi!, renunţaseră la
perceperea dijmei, cu excepţia aceleia din vii şi pometuri. Este de menţionat
12 I. Corfus, Agricultura /848-1864, p. 1 67-168.

13 Ibidem, p. 1 62-1 63.
14 E. Negruţi, Dezvoltarea agriculturii din Moldova, p. 26-27· I.
' Corfus' Agricultura
1848-1864, p. 161-162.
34
ci o asemenea tcndinţl se manifestase înaintea, dar mai ales în timpul anu
lui revoluţionar 1848 ca impunindu-se definitiv pri o legea din 185 1 1 •
Dar legiuirile agrare din 185 I se detaşead de Regulamentele organjce
printr-o crqtere apreciabili a liberdlţii de mi� a cllcaşilor, de deplasare
a lor de pe o moşie pe alta în clutarea prosperitlţii economice. trlmutarea,
o probleml cardinali şi spinoasl a epocii regulamentare ca.re a a.scuţ.it I
maximum contradicţiile sociale, declaoşind concomitent şi rep · un
aparatului administrativ. dobindea in cadrul noilor aşazlmiote cimp lug
de afirmare". Se dldea cllcaşiJor o deplini ljbeJ'tate de trlmutare. Num i
ci .::easta era condiţionat.I economic, anume de luarea in arenda a unor
prisoase. Cllcaşii care nu se puteau învoi penttu uemen terenuri enu
liberi sll--şi glseascl drept loc de aşezare o altl mo ie. Şi a.ici proprietarul
şi-a perpetuat dreptul de a izgoni cllcaşjj indezirabili. trlmuta.r şi
izgonirea se efectuau îmi in ultimul an al fieclrei perioade fiscale de cinci
ani formele fiind întocmite cu un an înainte1 1 •
1n Moldova, legea din 185 1 menţin dreptul de trlmutare penttu
locuitori cind nu primeau integral lotul legal cu obljg&1ia de -şi face
cun08CUtl intenţia. Strlmutindu-se, ţlranii erau liberi sl�şi indl ljvezile
de pomi şi viile, dar numai la cooslteni dindu-se prioritate proprietarului
Casele, hl schimb puteau fi luate. Daci primeau integral lotul strlmuhUU
era înglduitl cind clllcaş:ij işi prezentau solicitlrile cu o jumllate de an
înainte de 23 aprilie, cind începea anul agricol cu condiţia sl-şi fi acrutat
pini la acea datl claca, birul şi contn'buţiile slle,ti. 1n acest caz, casa ş_i
plantaţiile rlmineau proprietarului, firii desplgubin. Nu se mai cerea -
ca in legiui.na regulamentari - plata anticipatl a birulu.i pe anii rlmafi
pini la catagrafia urmltoare. Proprietatea aşi rw.erva dreptul de a izgoni
cllcaşii •'dlzvrltitori şi indlrllnici"1 1•
CU toate aceste reglementari largi, in Moldova mişcarea demografici
este generadl, incepind din 185 1 , nu atit de dorinţa unor clicaşi de a-şi
croi o soartl mai buni pe alte moşii, cit mai ales de izgoniri. Îndeosebi
li, ,._
,s Oh. Platon, o, privire la evolufi• lf!IZllrVei leudlue ID Moldova de la $/lqitul
«JCO/u/ui al XVllJ.J«, pl'JJI runJI diD 1861, fli "Studii p articole de istorie•, voi.
V, Bucurefti, 1 963, p. 230-23 1 ; B. Negruţi, Dezvo/taru apiculturii din Moldav„
p. 28-30.
" O. C. Sturdza.Sc:beeanu, Acae p lqiuiri privitoare â cJwtia /1,dDea:.1, aeria 1,
voi. I. p. 280-283, 578--588.
'' Ibidem., I, p. 708-709, 7 1 7-7 1 9.
11 11,
idem., p. 1 25, 541 -543.
35
după 1 859, într-o perioadă plină de agitaţii politice şi frământări sociale
provocate de căutarea soluţiilor pentru rezolvarea problemei agrare, pro
prietarii vădesc un interes deosebit în a izgoni un număr important de săteni
spre a-i priva de împroprietăriri. Ca atare, sate întregi din Moldova au fost
depopulate în acelaşi răstimp graţie mllsurilor de izgonire menţionate19 .
In Ţara Românească însă, liberalizarea strămutării a avut consecinţe
favorabile pe planul consolidării unor localităţi din zona dunăreană. Ţăranii
nemulţumiţi cu starea de clăcltşie afluiau cu deosebire spre oraşele recent
întemeiate, printre care Călăraşi - numit iniţial Ştirbei -, Olteniţa, Calafat,
Corabia etc. care aveau un caracter agrar. Dobândind aici proprietăţi ohab
nice, numeroşi săteni se detaşau de servituţi feudale practicând o agricul
tură pe. parcele mici de pământ, destinată cu precădere aprovizionării
oraşelor2°.
19 E N gru,..
e .;, op. cit., p. 1 57-1 58; Gh. Platon, Evoluţia rezervei, p. 235.
20 I. •Corfus, Agricultura /848-1864, p. 279-28 5.
36
Cap. IV
PATENTELE IMP RIALE DIN 1 85 3 Ş I I 54
DIN BANAT Şl TRAN lLVANlA
1n Ttamilvania, Banat, işana i Maramweş, echiuJ dru instituţi nru

in care era practicatl agricultura era sflrim t ndatl dupl re olupe. IO
ianuarie 1850 guvematoruJ c· ii şi militar al Transil an.iei ohlg mulh,
emilea o ordonanţl referitoare la lichidarea raporturilor feudal e declarau
alabile hotlririle din 1 848 adopt te de diela din luj tn pri inţn dreptului
asupra plmintului dispunlnd deci aplicarea legii ale clrei dispoziţii spe
ciale lipseau'. hemall sll reglementeze raporturile dintre m ele de ţllrnni
şi moşieri ordonanţa wmlrea abolirea iobllgiei. reamoscindu-se ţlranilor
dreptul de proprietate deplini asupr loturilor wbariale ftlril nici o d gu
bire din partea lor. Se promitea, de asemen cil servituţile celorl Iţi ţlnuJi
aşezaţi pe alodii vor fi lichidate prin rlsctunpllra.re pe naJ Printr-o eme
nea prevedere ordonanţa din 10 ianuarie extindea conţinutul legilor din
1848 şi la ţlrlnimea de pe alodii1 .
O asemenea reglementare de enise cu at t mai imper i o cu cit,
animaţi de ideile de emancipa.re de servituţi feudale, dupl re oluţie numer i
ţArani emiteau pretenţii asupra unor loturi deţinute m foi inţl, dar care nu
aveau un statut deplin clarificat, anume de fi fo t urbariale u alodi le.
Era vorba de terenuri defrişate, plrlsite şi vii, cele mai mu.lte puse tn aloare
de ţlrani şi considerate de ei curlturi deci propriellţi, dar cont t te de
n�i care le considerau o parte a alodiu.hti. În unele regiu.ni acele tere
nuri 'egalau sau deplşeau în suprafaţD plm&nturile urbariale, ele constituind
baza gospodinei ţlrlneşti. Clasificarea naturii acelor proprietlţi se impu
nea şi prin faptul ci dreptul asupra pldurilor şi pllşunilor era direct
proporţional în întinderea plmintului urbarial. De aici conflicte între nemeşi
şi ţDranP.
1
I. K.ovics, Despre politica agnrl • Oubcmiu/ui transilvu ID puioG 1849-1854,
în "Acta Musei Napocensis", VUJ, 1 97 1 , p. 645-649.
3
Idem. Desliin/Jll'Cll relapi]or leudu: lb 1imsllnrJÎII, p. 26-2 7.
1
lbidt:m, p. 36, 39.
37
în asemenea împrejurări, spre a stinge frământll.rile sociale şi a da im
puls dezvoltării agriculturii, împăratul proclama la 2 martie 1 853 patentele
pentru Banat, Crişana şi Maramureş, iar la 2 1 iunie 1 854 pentru Transilva
nia Deşi deosebite, sub raportul conţinutului erau identice.
Patentele proclamă dreptul de proprietate funciară al ţltrănimii elibe
rate. Se punea însă condiţia de a se respecta aviticitatea bunurilor ţltrăneşti,
adicl1 să se împiedice parcelarea şi fărâmiţarea proprietăţii. Ele nu creau o
situaţie nouă, ci o consacrau pe aceea decretată de revoluţie, consfinţind
relaţiile existente între nemeşi şi foştii ţărani urbariali. Se defineau, printre
altele, pl1mânturile urbariale, cu grija evidentă de a limpezi siruaţiile neclare
şi de a diminua încordările sociale. Proprietăţi urbariale, deci, erau socotite
toate acelea aflate până la 1 ianuarie 1 848 în posesiunea foştilor iobagi,
precum şi acelea rllpite de nemeşi între 1 ianuarie 1 8 1 9 şi 1 848. În mod
identic erau socotite parcelele intrate în posesiunea foştilor iobagi în răstimpul
menţionat, dacl1 plăteau pentru ele impozit şi îndeplineau servicii pentru
moşieri, precum şi pl1mânturile considerate urbariale în virtutea vechilor
legi, chiar dacl1 nu figurau în conscripţia din 1 8 1 9- 1 820 sau dacl1 au fost
radiate ulterior din tabelele de impozit. Ţăranii deveneau proprietari şi pe
partea din folosinţa comună a pădurilor, păşunilor şi ffi:neţelor, proprietarul
primind cel inuit două treimi din acestea, în timp ce restul de o treime
revine ţărănimii emancipate. Parcelele urbariale răpite înainte de l ianuarie
1 8 1 9 rămâneau în proprietatea moşierilor, ca de altfel şi pl1mânturile pltrllsite.
Cârciumăritul şi morăritul rl1mâneau monopolul proprietarului, cu excepţia
răstimpului dintre 8 noiembrie şi 1 ianuarie, când sătenii puteau vinde şi ei
băuturile şi cu menţiunea privilegiului unor comune de a ţine µioară. Toate
problemele controversate cu privire la natura proprietăţii urmau a fi
soluţionate de instanţe speciale, judecl1toriile urbariale4 •
Cât priveşte situaţia jelerilor - o masă relativ numeroasă în rândul
ţl1rl1nimii - se prevedea transformarea lor în proprietari pe pl1rnânturile
alodiale dacă nu posedau loturi urbariale. Dările legate de un asemenea
pll.mânt trebuiau însă r!1scumpărate, iar până atunci urmau a fi îndeplinite
prestaţiile contractate. Se puteau, totodată, răscumpăra pl1rnânturile alodi
ale date de �roprietari foştilor iobagi în schimbul unor obligaţii speciale,
pentru sponrea proprietăţilor urbariale, chiar dacă nu fuseseră cuprinse în
tabelele de impozite. Puteau fi răscumpărate şi pământurile alodiale date în
• Ibidem, p . 26-28, 32-36, 47, 49, 64-66, 7 1 , 104-1 07, 1 1 0' 1 22-1 28 1 3 1 - 1 33 1 86-
1 87. ' '
38
folosinţl pe bazl de înţelegere, de cltre pr prietari fi tilor i b gi , firi I uza
clari cll le pot lua înapoi dacll acele plmânturi se afl u în p s in fi tilor
iobagi pini la l ianuarie 1 848. Mai puteau fi rlscumpllmte plminturile
alodiale cedate anual de proprietari foştilor iob gi pentru fi semln t
cultivate sau folosite in alt mod, prin înţelegere risA etbnll, in himbu1
unor prestaţii în naturll, în muncll u în bani în cnzu.l n care I I ianuarie
1 849 se aflau în mina foştilor iobagi Rlscumplrarea se Ilic in banj, in
produse şi in muncll sau renunţând la o parte a plmintului, gre tind puter
nic pe fostul iobag sau jeler, obligaţi sl-şi inela munca cu anticip ţie spre
a putea sl intre în stlpinirea deplini plmintului alodial .
Legile din 1 848 şi patentele din l 853- 1 854 u inflptuit o h.imbare
radicali a naturii proprietllţii, transformind-o din condiponatl n olutA,
dintr-o posesiune gre atll de servituţi feudale llltr-o tlpirure burghezi. ln
anii 1 850- 1 85 l, o asemenea schimbare survenea i tn o tura i caracteruJ
proprietllţii in zonele grllnicereşti. Dependenţi rlm u tnsl - pini la
clarificarea situaţiei - doar jelerii: curialiştii, taxaH tii contractualiştii care
reprezentau 300/4 din populnlia gricolll şi ou di puneau de plmlnt
wbarial6 •
Înftlptuirea reformelor menţionate n-a fost lini. Pentru deallvirşirea
emanciplrii ţlblnimii a jelerilor indeosebi, pe terenuriJe cllror o turlljuri
dicll era controversatll - urbariall sau alodialll - intrau în funcţiune, din
1 857 10 Banat Crişana şi Maramureş şi din 1 858 ia Tran. ii ania, instanle
speciale numite judeclltorii urbariale, 8 la numlr numai în Transil ania, al
cllror termen limitl de existenţi era finele anuJui l 862. Drept urmare, în
faţa unor asemenea judeclltorii timp de mai muJţi ani, sunt aduse o serie de
litigii de proprietate, in scopul definirii naturii terenurilor agricole şi in ti
tuirii în fine, a proprietllţii depline asupra acestora. Este de menţion .I cil
numeroşi foşti iobagi şi jeleri prezentau acte în faţa acelor instan1e dove
dind caracterul urbarial al pllminturilor folosite. Alţii insl, în lipsa unor
dovezi certe, au trebuit sl depunl eforturi susţinule şi durabile spre a-şi
dobândi dreptul la proprietate deplini. îndeosebi pllminturile defrişate,
remancnpale şi loturile pllrllsite folosite de ţlrani au provocat discuţii inter
minabile.
, Ibidem, p. 67-68.
' Idem, Despre probl«zM propritldţii fuDdllre d.iD TiaosilvMill III lumina lt1gislafic.i
(1818-/918), in "Studia Univemtatia Babet-Bolyai", an. XVU. 1972, fuc. I , p. 39-42.
39
În cele mai multe părţi ale Transilvaniei, moşierii care au recurs la
acele instanţe au pretins ca pământul revendicat de ţărani să fie declarat
alodial. Moşierii mai tindeau, de asemenea, să stăpânească deplin pădurile
şi păşunile care erau bunuri comune. Unii au mers cu pretenţiile până acolo
încât au încercat ca jelerii alodiali să fie scoşi nu numai de pe pământ, ci şi
din case. S-au iscat numeroase frământări, convulsii şi chiar revolte ţărăneşti
din cauză că moşierimea urmărea cu tenacitate să rllpească pământul deţinut
de ţărănime sub pretextul că era parte a alodiului7 . Ca urmare, reforma
agrară înfăptuită în 1 848 în Banat, Crişana, Maramureş şi Transilvania,
consacrată prin patentele din 1 853 şi 1 854, n-a fost definitivă decât ulterior,
în procesul unor aprige dispute dintre ţărani şi nemeşi.
7 Idem, Desfiinţarea relaţi11or feud;ue în

Transilvania, p. 1 0 1 - 1 09.
40
ap.. V
POPULAŢIA AGRI OLĂ îN ŢĂRlL ROMÂNE
Ţlrile romine emu prin celcmţ!l agricole nu numai prin ocup lj i

modul de viaţi al locuitorilor: ci şi prin ponderea copltfitoare a categoriilor
sociale integrate într-o menea ramwl economici. 1n septembrie 18 I ,
recenslmintul efectuat în Ţara Romioeascl consemna 272 974 familii d
plugari, adicl I 364 870 suflete djn totalul de 2 032 362 locuitori, rlspin
dite în 3 S62 sate'. 1n 1838 populaţia menţinu aproximau n aceleaşi
li.mitel. Recenslmintul efectoat de Barbu O. Ştirbei n 1853 ta jsaenţa
a 339 007 familii supuse birului u - te cinci membri de familie -
unui numlr de 1 69S 03S locuitori, remarclodu-5e deci un spor de 30 72
familii în raport cu catagrafia tllcutl cu şapte ani oaiote'. 1n toamna aceJu.i i
an 18S3 la solicitarea comisarului rus din Principate, popul li apare.a in
limite ceva mai mari circa I 7 16 I SO locuitori, dintre care 40 07 familij
&untaşi 139 586 familii mijlocaşi şi 163 ISS fami lii codaşt. 1n 18 S erau
semnalate în Ţara Romlneasc:1 89 65 7 familii sau 448 285 suflete moşneni
constituind o cincime din populaţia rurali . ei mai mulţi din �tia se
aflau în zona montanl a Olteniei: Vllcea 14 093 familii Gorj I 20,
Mehedinţi 9 050, Dolj 6 563 şi Romanaţi 4 609. ln Muntenia, in Arg
10 780 Olt 6 768, Bu1.lu 6 026, Prahov S 480 Muacel 4 837 DlmboviJa
3 398, Teleorman I 263, Vlaşca 780, Ialomiţa 663, llfo 86 şi Brlila 66• 1n
1860, populaţia Ţlrii Romlneşti se ridica la 2 400 92 1 locuitori. Tot atunci,
populaţia agricoli: clicaşi moşneni, proprietari şi arendaşi se cifra la
1
"Analele parlamentare alo Romlnici". ll, Bucureşti, p. 47S-S38; Hwmll7.Aki, r:Jo.
cummn; xn, p. 336-337.
2 l. Donat şi G. Retegan, la � t1t1 /838 (d..,,,. UDO a,un:c SlllliJtjquo in«l.itr:).
Îil "Revue Roumaine d'Histoire", 1 965, m.S, p. 938-940.

> ASB, Min. lut„ Div. nual.<0m„ nr. 385/1853, f. 352, 357.
• lbidem, m. 390/1 853, p. 1 98.
s N. Iorga, OpiDioa d6 l'a-pri,H;:e &riu Ştirbt:i dMJs . la qustioo nnie. în "Buletin
de la Section Historique", Academic Roumainc, Bucarat, 1 9 1 3, p. 46.
' ASB, Vllticria, nr. l 1 79/1 855, f. 1 - 1 66.
41
l 634 702 lociutori7 . Existau 3 156 comune rurale8 în care locuiau 329 136
familii clăcaşi sau 1 076 243 suflete. În comunele urbane figurau 5 409
familii plugari sau 15 588 locuitori9•
Conform statisticii lui N. Suţu, în Moldova în 1848, populaţia agricolă
număra 968 200 persoane. În 1857, în temeiul altor date, se consemnau
18 1 343 familii sau 906 7 15 locuitori. Informaţii statistice din 1859
menţionau că populaţia se ridicase la 1 463 927 locuitori, din care
1 120 958 constituiau populaţia sătească. În totalul locuitorilor din Mol
dova, ţ.l1rănirnea reprezenta 76,6%. Cultivatorii de pământ, alcătuiţi din
clăcaşi, răzeşi, salariaţi, vechili, arendaşi şi proprietari erau 279 929 capi de
familie şi 679 236 membri, în total 959 255 suflete. în târguri şi oraşe
vieţuiau 56 866 cultivatori, încât se poate conchide că o bună parte a aces
tor locuitori practicau tot agricultura La 1859, Moldova avea 2 302 sate10•
În 1844, populaţia Transilvaniei era de 2 143 OOO locuitori, cifră care
includea şi ''Partium"-ul cu 164 OOO români şi 62 OOO maghiari. În total, pe
etnii, compoziţia era următoarea: 1 29 1 OOO români, 600 OOO maghiari,
2 14 OOO germani, 20 OOO ţigani, 9 OOO armeni şi 3 OOO evrei. Românii
reprezentau deci 60%, iar maghiarii aproape 29% din întreaga populaţie. în
jurul anului 1848, populaţia Transilvaniei se ridicase la circa două milioane
locuitori. Recensământul din 1850 înregistra o uşoară sporire a cifrei
menţionate, dintre care români 1 227 200, iar maghiari 563 OOO din total�
Alte date din 1857 indică 2 173 704 locuitori, românii constituind evident
majoritatea1 1 •
Dacă în 1827 Bucovina avea 270 773 locuitori, în 1837 aceştia îşi
sporiseră numărul la 3 18 4 12, iar în 1848 la 3 77 85 1. Români erau 209 293,
ruteni 108 907, iar alte etnii 95 38 1. Populaţia rurală trăia în 305 sate: 183
ro��eşt�, 87 rutene şi 35 mixte12 • Este de observat că, pe fondul unei
maJontăţ1 demografice româneşti, survenea o implantare substanţială de
�olonişti g�iţieni, _aşezaţi îndeosebi în târguri şi oraşe. Agricultura rămânea
msă apanaJul predilect al românilor.
7
"Analele Statistice", I, 1 860, nr.2, p. 1 08-109.
8
Ibidem, nr. 3-4, p. 1 1 9.
9
Ibidem, an IV, nr. 1 3 - 1 6, p. 30-32.
10
E. Negruţi, op.cit., p. 20-2 1 .
1 1 Isto?8 TTllllsi/Vll11ici, I, ed. m, Bucureşti, 1 963, p . 340-341 .
12 I N1stor, Ro ânii şi rutenii
: _ _ m_ în Bucovina, Bucureşti, 1 91 5, p. 70, 1 49; idem, Istoria
fondulw bisenccsc din Bucovina, Cernăuţi, p. 38-39.
42
în Dobrogea, populaţia era rari datoritl frec entelor conflicte militare
nuco-ruse care, incepind clin l 8 8- I 829, au di locat-o deseori. La jumlllat
secolului trecut - potrivit diferitelor surse - existau 'in tl pro incie
cel mult 60 OOO locuitori. în anii 186 1 şi 186 surven o creştere spect -
culoasl, Dobrogea ajungind la circa I 00 OOO locuitori'
Cifrele menţionate atestl în toate pro iociile romineştj o predominanll
copleşitoare a populaţiei agricole, ezatl cu precldere in te., dar i n
unele tirguri şi oraşe mai ales tn Ţara Romln i Mold . ocietatea
romineucl este deci prin excelenţi agml, clei legaµ organi de o uem •
nea ramuri economici erau nu numai ţlranii, ci şi boierii, nobilii şi o parte
a locuitorilor din tirguri. Toate te elemente sociale şi intemeiau i ţuuea
şi prosperitatea pe practicarea agricultwii, pe care scatul �i - din
considerente fiscale - se vedea nevoit i acorde o mai mare atenţie mai
ales iD epoca de tranziţie de la feudalism la econ mia de pi li, cind van
tajele comerţului cerealier cu stllinllat au degajat din letargie energiile
unei numeroue popula1ii agricole.
u D. Şandru, M-.ii /lJ Dobroa-, 8� 1 946, p.7,10; lllotia R«n6aiei, llI, p.

620; Ob. Oumitratcu. Dezvolaw tJCOIIIOIIUd • Dobropip/bl â 1171 p pn,bJc» llţMriţiei
Cllpitalismului, în "RIIViata de ÎltOrie•, tom. 3 1 , 1978, m. 6, p. I O 1 1 .
43
Cap. VI
PROPRIETATEA ASUPRA SOLULUI AGRICOL
în Principatele române, pământul agricol se afla în proprietatea boie

rilor, mănăstirilor şi ţăranilor liberi, moşneni şi răzeşi. În Ţara Româ
nească, începând din 1 829, statul însuşi poseda domeniile Brăila, Giurgiu
şi Turnu, foste raiale turceşti realipite, în timp ce în Moldova deţinea numai
teritoriul localităţii Târgu Ocna cu salinele din ţinutul Bacilu. Proprietatea
statului sporea considerabil în 1 863 prin secularizarea moşiilor mănăsti
rilor închinate. În Moldova, de pildă, unde fusese insignifiantlt, se extindea
cu 24 1 moşii sau circa 355 680 1/2 flllci, adică 2/1 7 din întregul teritoriu 1 .
Statistica lui D .P. Marţian din 1 859 indica - pentru Ţara Românească
- un număr de 146 95 1 proprietăţi - moşii sau părţi de moşii -, dintre
care 59 ale statului, 2 1 ale comunelor, 1 49 ale aşezămintelor publice, 558
ale mănăstirilor închinate, 1 1 95 ale mănăstirilor pământene, 78 874 ale
boierilor sau particularilor şi, în fine, 66 035 ale devălmaşilor sau moşnenilor.
Suprafaţa totală a acestor moşii cu pământ pentru arătură, făneaţă, păşune,
vii, grădini, păduri etc. era de 10 653 300 pogoane sau 5 326 650 ha, culti
vate fiind numai 3 9 1 6 602 pogoane sau I 958 30 1 ha2 • Date statistice
similare pentru Moldova dezvăluie faptul că existau 2 437 moşii. Dintre
acestea circa 1 595 1 44 flllci sau 5 1 9 constituiau fondul boieresc, 653 260
flllci sau 2 1 9 fondul mănăstiresc şi 357 66 1 1/2 flllci sau 1/9 fondul rli211şesc.
Raportat la suprafaţa totală, pământul cultivat reprezintă 4 1 %, iar cel aco-
perit cu păduri 24%3 •
Evaluări statistice mai amănunţite fllcute de N. Suţu în 1 849, atestă o
dominaţie netă a marii proprietăţi boiereşti care deţinea 58% din suprafaţa
arabilă, în raport cu 20, 72% a celei răzăşeşti şi 20,45% a celei mănăstireşti .
Se constatlt, de asemenea, că în Moldova, în epoca anterioară revoluţiei de
la 1 848, survenise un transfer de proprietate dinspre marii boieri leneşi şi
' E. Negruţi, op. cit., p. 1 3.

2
"Analele statistice", m, m. 9-12, 1 862, p. 58-59.
3 E. Negruţi, op. cit., p. 1 2-14.
44
risipitori spre elemente ale negustorimii cAmlltarilor i boierimii de ranguri
inferioare ca.re descoperind a antajele oferite de agricultur comerciali.
de in proprietari de moşii. Din aceleaşi date s1atistice s m j observi cil
întinderea medie a unei moşii era d circa I 9S0 ha iar marea proprielale
deşi concentratA in mina unui numlr restrlios de boieri traversa insll un
proces de ftlrimjţare care permit consolidarea stlpinirii ei burgheze i
întlrirea tipulw de proprietate mijlocie•.
Tot în Moldova, existau unele mo ii rlzlşqti intfose, printre car
Cudalbi, ţinutul Covurlui cu o suprafall de 7 S00 flloi şi 632 familii
Doma, Gwa Negri, Şaru Domei, Neagra ŞaruJuj i PIJtini . Acesle mici
sate inglobau o suprafall de circa 100 OOO filei mtr-o zonl muntoasl, fiind
locwte de I 07 1 familii. Ocolul rancei constituia o alta ma.sl compactl
rttzlşeascl, alcltuitl din 3 559 familii cu o uprafall de 1 20 OOO flllci. Alte
moşii rlzlşeşti maj mici enu rtlspindite in ţinuturi oa Putn Tutov
Tecuci Vaslw, FIJciu şi Roman. în ţinuturile nordice numlrul lor era foarte
mic. îndeosebi în plrţile delwoase se aflau proprietlple mo neneşti .
Potrivit datelor statistice, mlnlstirile dispun u de o mare suprafaţl de
teren agricol. Io 1 8S9 mlnl.,tirile neinc:hinate din Ţara Romlneascl aveau
l 1 9 l moşii cu o suprafaţl de 1 67 59 1 l pogoane de arltwl, fineall,
plşune, vii, grlklini şi pi.duri. Mlnlstirile închinate dispuneau de S58 moşii
cu o întindere de I 1 27 386 pogoane. ln total, moşii le mlnllstireşti erau deci
de 2 802 977 1 /4 pog_oane, reprezcntind 27 69 procente din suprafaţa rurali
a Ţlrii Rominef\i. Io Moldova, conform aceleiaşi statistici, mlnlstirile
ncbinate erau pe prim plan cu o suprafaţl de 355 680 tllci şi 36 stânjeni,
adicl 1 2, 16 procente din suprafaţa ţlrii iar cele nemcbinate 297 580 flllci şi
9 prljiru, adidl 1 0, 1 7 procente din aceeaşi întindere. Cele mai întinse moşjj
mlnllstireşti erau situate în zonele de munte, acoperite pe o buni parte din
suprafaţa cu plduri. Mari propriedlţi - administrute de arendaşi - posedau
astfel mlnlstirile Neam1 Agapia, Vlratec, Sfintul Spiridon din laşi,
Miera6 etc. Ambele tipuri de proprietate mllnlstireascl deţineau, în total,
6S3 260 tllci şi 45 prljiru, adicl 22,33 procente din solul Moldovei. Pentru
ambele Principate, in 1 863, ponderea ambelor moşii mlnlstireşti reprezen
ta 25,26 procente din suprafaţa lor7•
• Ibidem, p. 1 0. 1 3- 1 6.
1 Ibidem, p. 1 7.
' lbidt:ID.
1
C. C. Giun:tcu, Suprab/11 to0/iilor mblstin:p:i socu/arizlld la /853, bi •Studii",
XI, 19S9, nr.2, p. 1 S3-1 S6.
45
În Transilvania, pământul se găsea în stllpânirea nobilimii, bisericii,
statului (fiscului) şi ţărănimii libere. Pffmântul nobilimii maghiare din
comitate însuma mai mult de jumătate din suprafaţa Principatului, restul
constituindu-se în pământ secuiesc şi pământ crăiesc sau săsesc. Se mai
adăugau teritoriile regimentelor grănicereşti şi secuieşti sau confiniile
militare, depinzând direct de autorităţile militare din Viena. Oricum, pămân
tul arabil din Transilvania cuprindea cel mult 20% din suprafaţa terito
riului. în Banat, Crişana şi Maramureş principalul mijloc de practicare a
agriculturii - pământul - se afla în posesia aceloraşi forţe sociale.
Spre deosebire de Principate, pământul se împărţea aici în două cate
gorii: domenial (alodial) care aparţinea nemeşilor şi rustica) (urbarial, colo
nical) aflat în folosinţa iobagilor sau a jelerilor urbariali. întinderea pămân
turilor iobăgeşti era diferită. în Banat, un lot urbarial cuprindea circa 34
iugăre, în Crişana şi Maramureş 24 iugăre, iar în Transilvania 20 iugăre.
Erau sesii chiar mai mici. Până la 1 848 se duce o luptă aprigă împotriva
sesiilor ţărăneşti, în vederea extinderii alodiilor. Ca atare, majoritatea ioba
gilor dispuneau de o jumătate de sesie - fiind deposedaţi de restul -, iar
jelerii urbariali de frânturi de sesii sau de nimic8• Păşunile şi pădurile erau
în folosinţa comună a ţăranilor şi nobililor. Alături de pământuri urbariale,
mulţi ţărani deţineau pe bază de contract loturi alodiale, precum şi terenuri
defri_şate din păduri şi transformate în pământuri roditoare.
In preajma revoluţiei, ţărănimea din Transilvania avea în folosinţă
circa 2 milioane iugăre pământ arabil urbarial, iar în Banat, Crişana şi
Maramureş peste 1,5 milioane iugăre; cu Crasna, Zarand, Solnoc şi Chioar
circa 2 milioane. Ţăranii deţineau deci aproape 4. milioane iugăre pământ.
După 1848, dar mai ales în urma patentelor imperiale, prin procesele urba
riale foştii iobagi şi jeleri urbariali din Transilvania şi-au luat în proprietate
1,6 milioane iugăre, deci 9,3 iugăre de fiecare, iar ţărănimea din celelalte
părţi peste 1 650 OOO iugăre. Rezultă că în urma proceselor urbariale s-a
luat din stllpânirea ţăranilor circa 1 50 000-200 OOO iugăre pământ urbarial,
pământ defrişat, remanenţial9•
Repartizată pe naţionalităţi, în 1 86 1 , proprietatea funciarll în Transil
vania avea urmlltoarea configuraţie: 1 208 400 ha erau deţinute de 1 500 OOO
români, 763 800 ha se aflau în stllpânirea a 500 OOO maghiari şi 193 800 ha
constituiau terenurile celor 120 OOO saşi1°.
8 I. Kovacs, Desfiinţa.rea relaţiilor feudale în Transilvania, p. 9-1 0.
9
Ibidem, p. 1 2 1 - 1 22.
10
Idem, Despre problema proprietlţii, p. 42.
46
în Transilvania, proprietatea funciari era exlrem de dezmembrata în
loturi mici. Existau parcele separate ale nobililor iobagilor, onlşonilor, chiar
domeniile regale fiind dispersate în mii de parcele. S�au fllcut încerclri de a
comasa asemenea loturi risipite. În anii l 832- 1 836 de pilda. dieta din luj
,.ncerca elaborana unei legislaţii speciale, dar Rlrl rezultate notabile. Îo
Banat şi Bihor comasarea înregistra mici şi constante progrese, pinll in
I 8SO efecluindu-se în cinla 200 localitAţi în timp ce în Transilvania în
numai S-6. Aici chiar şi dupll patenta din 1 854, cele 9 776 269 iuglre de
plmi.nt erau ftlrtm.iţate in 10 629 432 parcele. O parceUl ou era deci mai
mare de un iuglr. În numeroase locuri o proprietate de 1 O iuglre era frag
mentali în 200 parcele 1 1 •
Fllrimiţarea proprietlţii a ea consecin1e negative asupra culturii agri
cole înslşi. Aflate la mare distanlll unele de altele, minusculele loturi nu
puteau fi lucrate de acelaşi proprietar la timp el cheltuind multi energie şi
irosind timp preţios cu deplasa.rea de la o parcell la alta. S-a calculat ci o
asemenea "vcbiculare" con.suma unui ţlnm 35-40 zile lucrAtoare. Î.n plrţile
de c:impie, parcelele erau situate la distanţe şi mai mari. Pe acele parcele
mici era greu de folosit maşinile şi, în plus. asolamentul cu dificultate putea
fi aplical
Patentele djn 1 853-1 854 au impus, deci, cu necesitate comasarea
tuturor terenurilor agricole, dar rezistenţele erau mari îndeosebi din partea
ţJlranilor, aceştia din urmi privind procesul şi prin prisma interesului
moşierilor de a le diminua loturile. 1n plus. ţlnmii se opuneau la comaslri
şi pentru motivul ci trebuiau al schimbe un plmint fertil cu un altul de
calitate inferioarll.
Pllmintul agricol în Bucovina era proprietatea mlollstirilor, episcopiei
de Rldluţi şi boierilor, clrora li se adluga vatra oraşelor Cemluţ.i, Siret,
Suceava şi ocolul Cftmpulungului, populate cu ţJlrani liberi. în 1 783 s-au
secularizat moşiile mlnlstireşti şi episcopale crdndu-se fondul bisericesc,
organizat definitiv în 1 786 şi pus sub administraţia statului austriac. Fon
dul acesta cuprindea jumltate din suprafaţa provinciei, avi.nd menirea de a
stipendia biserica şi şcoala din Bucovina. Moşiile boiereşti, inclusiv acelea
ale mazililor şi dlzeşilor ocupau locul al doilea ca întindere. Domeniile
statului sau fi.seului erau constituite din doull moşii mlnlstireşti şi una boie
reasca cumplratl de stat de la proprietari cllrora li s-au adlugat masivele
11
Idem, IM.im,-. ruţiilor Ji6udvo. fn Tran,ifvMi&, p. 1 1 3-1 1 4.
47
păduroase ale fostului ocol al Câmpulungului care aparţinuseră odinioară
domnului Moldovei. Întreg teritoriul Bucovinei poseda 1 044 290 ha 1 2 •
În 1 820, întinderea arabilă a provinciei era evaluată la 1 80 293 ha sau
1 7,25% din întreaga întindere de pământ. Suprafaţa fâneţelor era de 1 76 435
ha sau 1 6,88%, iar cea a păşunilor de 143 1 20 ha sau 1 3,69%. Existau, în
total, 499 848 ha arătură, fâneaţă şi imaş, iar 476 220 ha păduri. În anii
următori erau extinse suprafeţele agricole care în 1 835- 1 837 se constituiau
din 206 369 ha arături şi grădini, 1 68 966 ha fâneaţă, 1 47 69 1 ha păşuni şi
466 973 ha păduri. O altă statistică din 1 847 nu indică modificări esenţiale
în raportul dintre diferite terenuri 1 3 .
12
I. Nistor, Fondul bisericesc din Bucovina, p.22-24, 49-50.
11 I . Corfus, Agricultura în ţlrile romiine 1848-1864, p. 74-75.
48
Cap. VD
CARACTERUL EXTENSIV AL AORI ULTURI J
Terenul agricol în ţlrile romi.ne este în plini e panshme. Prin iniţiative

individuale, îndeosebi ale ţlraoilor din Ţara Romineascll, Moldova şi
Transilvania, dar şi datorita îndemnurilor autoritllţilor sunt introduse în
circuitul agricol numeroase întinderi acoperite cu mlltlcinj şi ierburi cu
rlldlcini sau cioturi de copaci, cu cringuri i plldure u cu imaşuri. Prin
defrişllri şi desţeleniri se realiza astfel o zonl intinsn de curlturi. Acestea
erau împinse şi extinse rapid mai ales spre imaşuri şi o parte a fondului
forestier acoperind zone importante ale ţlrilor romllne şi neUlsind loc su.fi.
cient unei agriculturi care nu-şi glsea resurse de creştere decit în extinderea
suprafeţelor.
Extinderea terenului agricol in Ţara RomA.neascll este un fenomen
evident incll din 1830 cAnd - în raport cu anul anterior - se constatll o
creştere cu 1 1 143 pogoane a suprafeţelor insllmllnţate cu cereale' . Începind
din acel moment sunt remarcate sporuri anuale de teren agricol. ln 1838,
suprafaţa arabilii a Ţlrii Romioeşti - arllturi şi fineţe - era de I 538 1 59
pogoane, exceptipd terenurile cu vii şi pometuri. Din suprafaţa cuhivalll de
I 033 564 pogoane, adicll 6 7, I % erau arllturi iar 504 593 pogoane, adicll
32,9% constitlJiau fineţe. Statistica nu aminteşte nimic de pllşuni care ocu
pau o întindere apreciabiUl. Conform datelor ei, între 183 1 şi 1838 tere
nurile arabile au sporit cu 468 564 pogoane, inregistrindu-se deci o creştere
anualii de 12%2 •
O acţiune masivi de extensiune a terenurilor agricole în Ţara RomAneas
cl pe calea defrişllrilor de cringuri şi pllduri, cwllirea terenurilor de butu
rugi şi desţeleniri este iniţiatll îndeosebi ciupi revoluţia de la 1848 de marii
proprietari de moşii. Impulsionaţi de rlzboiuJ Crimeii care a fflcut mai aculll
nevoia de cereale pentru export, cu deosebiri în judeţele Oimboviţa. Rim-
1 Idem, Agricultura Ţlrii ROIIJ6aopi. p. 75-76, 1 27.

J Ion Donat şi O. Retegan. La Wrlaclw «1 18J8 (d'lpm UDO !IOurr:o statmiquo irJ6.
dite). in "R. R. d'H", 1965, p. 938-940.
49
nicu Sărat, Ilfov şi Mehedinţi, moşierii s-au lansat masiv într-o asemenea
direcţie. Domnia lui Barbu Ştirbei este o perioadă de defrişări şi stârpire
nemiloasă a plt(iurilor în favoarea extinderii terenurilor agricole. După 1 859,
numeroşi proprietari şi arendaşi - dedicându-se agriculturii comerciale -
extind şi mai mult terenurile destinate culturilor cerealiere pe calea defrişării
şi desţelenirii3 .
în Moldova, un asemenea fenomen era inaugurat în 1 83 1 , suprafaţa
terenurilor agricole însămânţate sporind considerabil, pe aceleaşi căi
menţionate. De la 1838 până la 1849 creşterea a fost de o treime, punctul
culminant constituindu-l anii 1846-1848. în răstimpul 1850-1 864, exten
siunea suprafeţelor acoperite cu cereale s-a fllcut cu 106 5 1 O flllci, sporul
fiind îndeosebi după 1 86 1. Drept urmare a ofensivei agriculturii cerealiere
împotriva nu numai a plt(iurii şi crângurilor, dar şi a imaşurilor şi f'a neţelor
întinderea acestora era evident diminuată4 •
Ţăranii din Transilvania, dar şi din Bihor constituiau elementul social
de extensiune a agriculturii prin desţelenirile şi defrişările pe care obişnuiau
să le înfllptuiască5• După 1848, acţiunea are un caracter individual, iar tere
nurile redate agriculturii sunt destinate mai ales îaneţelor, ca de pildă în
zona Năsăudului, unde creşterea vitelor era prioritară în gospodăria ţarll
nească. Drept urmare, sunt puse în valoare dealurile şi munţii, coastele şi
costişele care "au fost lăzuite pentru f'aneţe", destinate creşterii oilor şi vite
lor. Era o acută lipsă de p�ânt, întrucât lotul deţinut de o familie se
pulveriza prin împărţire. în districtul Făgăraş, fenomenul este mai preg
nant, mari suprafeţe de pământ acoperite cu tufişuri şi folosite ca păşune
erau introduse în circuitul agricol6 • Tot astfel în Banat, îndeosebi după 1 849,
agricultura cerealieră se extindea pe calea asaltului asupra păşunilor şi
izlazurilor7 •
3 I. Corfus, Agricultura 1848-1864, p. 1 93-1 99, 200 şi urm., 286.

• N. Sutu, Opere eronomice, Edit. ştiinţifi� Bucureşti, 1 9S7, p. 1 7 1 , 1 80, 1 82-183;
G. Platon, Evoluţia rezervei feudale, p. 2 1 4, 2 1 8, 220; idem, Domeniul feudal din
Moldova în preajma revoluţiei de la 1848, Iaşi, 1 973, p. 1 16-1 1 7; E. Negruţi, op. cit,
p.23, 98, 99, 1 10, 1 32.
5 I. Kovacs, Desfiinţarea relaţiilor feudale în Transilvania, p . 69-70; Veronica
Covac� Relaţiile agrare în Bihor în deceniile premergi/oare revoluţiei de la 1848, în vol.
Alesd 1904-1979, Oradea, 1 979, p. 1 5 1 şi urm.
6
S. Retegan, Mutaţii eronomice în satul romiinesc din Transilvania Ja rmjiocui vea
cului al XIX-iea {1848-/867Ji în "Anuarul Institutului de Istorie din Cluj", XXI, 1 978, p.
1 90-19 1 .
7
Kakucs Lajos, op. cit., p . 1 1 .
50
Solul agricol al ţlrilor române era însl de fertilitate deosebitl. Potrivit
unor date disparate, în 1 860, direcţia statistici a Moldovei constata existenţa
a patru categorii de sol: I . Cahul, Putna şi ovurlui cele mai roditoare·
2. flllciu şi Tecuci; 3. Vaslui Baciu, Suceava, laşi şi Tutova; 4. Botoşani
Dorohoi, Roman şi lsmail, ultima categorie de fertilitate•. Io Ţara Romi
neasc:l unde se glseau soluri chiar mai bune îndeosebi în zona judeţelor de
cimpie, Teleorman, Vlaşca, Ialomiţa şi Ilfov se vadea printre altele o
anumita preocupare pentru stirpirea unor paraziţi a.i culturilor, a buruie
nilor şi mai ales a spinilor. 1n 1 845 de pildl, un pericol pentru recolte şi
pentru agricultura cerealietl l-au constituit spinii, extinşi la maximum
deoarece slminţa lor era larg rlspinditl prin picioarele vitelor. 1n judeţele
Vlaşc:a, Teleorman, Dolj etc., deşi asemenea buruieni fuseaerl semnalate cu
îngrijorare inel din anii 1 828- 1 829, ele se extinseserl necontenit, vltlmlnd
grldinile de legume, holdele şi flneţele. Curţile ţlranilor erau, de aseme
nea, împinzite de spini. Spre a sclpa de un asemenea puazit al culturilor,
Vornicia din Lllmtru dldea dispoziţii speciale. ln vara tui 1 846 cirmuitorii
eJaU îndatoraţi sl îndemne pe 1lrmi sl smulgi spinii înainte de a-şi leplda
slminţa, si-i stringl grtlmm şi si-i ardl9. Campania de atirpire a spinilor
- nedand rezultatele acontate - era continuatl şi în 1 848 Vornicia din
Uluntru ameninţind cu destituirea cirmuitorilor dacii nu se luau mburi
insistente şi radicale pentru eliminarea lor din livezile de fin, plşuni şi
adlturilO_
Buna fertilitate a solului din Moldova, Ţara Romloeascl, Banat şi

Bucovina, precum şi marile disponibilii.Iii de teren gata a fi introduse rapid
şi fldl dificultlţj în circuitul aancol au exclus multi vreme preocupi.ri le
speciale pentru îmbuolllprea tui. La şes, ţlranii foloseau plmintul moşiei
cum voiau. Cultivau anumite terenuri ani în şir, abandonlndu-le apoi spre
a-şi reveni din epuizare şi dep lasind culturile în zonele lisate în paragini.
Un loc, ca în judeţul Ialomiţa de pildl, era arat continuu cel mult S ani,
fiind apoi plrlsit un dlstimp identic. Pe rezervele moşierqti so practica, de
asemenea, monocultura timp de 1 0. 1 S ani. ciupi care soluJ era lisat sl se
odibneascl. Miriştile de pe terenurile cultivate cu griu erau transformate
cipva ani în livezi de fin, dupl un ciclu de 3-4 ani fiind din nou arate şi
' E. Negruţi, op. cit, p. 109.

' I. Corfua, Agricuhun 7ti RomlotJpi. p. 237.
19
ASB, � din Uuntru, nr. 9 1 7/1848, f. 96, 141, 279.
51
însămânţate. Se practică deci un asolament natural, un sistem specific zonelor
agricole din lume în care solul fertil se găsea din abundenţă1 1 •
Dar, în măsura în care limitele de extensiune a solului fertil se
restrângeau, în Moldova şi Ţara Românească se impunea tot mai frecvent,
îndeosebi după 1 859, practicarea unei agriculturi prin folosirea asolamen
tului bienal : porumb-orz sau ovăz, porumb-grâu de primăvară şi
pârloagă-grâu. Rotaţia pârloagă-grâu era destul de uzitată îndeosebi de
arendaşi. Pe moşia Zvoriştea, ţinutul Dorohoi, proprietarul, A. Moruzi,
cultiva terenuri întinse cu cartof, câte doi ani consecutiv pe o suprafaţă,
alternându-l cu un an porumb. Se răspândeşte, de asemenea, asolamentul
trienal: pârloagă-grâu-ponnnb. Conform acestui procedeu, ţarina se împărţea
în trei tarlale: porumb, grâu, iar a treia stearpă se ogora vara pentru grâu.
Apoi pe fiecare tarla se repeta alternarea trienală: grâu-porumb-ogor.
Porumbiştile se lăsau ogor, iar miriştile se semănau cu porumb, orz, ovăz
sau mei. Când toamnele erau lungi, în multe locuri porumbiştile erau
însămânţate cu grâu 1 2 .
Asolamentul bienal constituia o caracteristică a agriculturii practicate
în Transilvania. După 1 848 însă, în mai multe zone, apare relaţia trienală.
Spaţiul agricol organizat în mod tradiţional cunoştea, totodată, o fază de
tranziţie "de la cultura altemativli, în dou!l sau trei sole, la agricultura
continuă"1 3 • Survenea deci lenta şi necontenita reducere a ogorului, a
pârloagei, proces care este de lungă durată ţinând până la finele secolului.
Trecerea de la rotaţia culturilor pe două sau trei câmpuri la cultivarea: inte
grală a hotarului a fost provocată de mai mulţi factori, dar mai ales de
pulverizarea gospodăriei ţărăneşti, comasarea hotarelor satelor şi segre
garea pădurilor şi păşunilor. În 1 865, în Transilvania erau 282 sate coma
sate din totalul de 2 684. Comasarea sau concentrarea p!lmântului unei
gospodării în 2 sau 3 table, prin substituirea numeroaselor parcele al căror
număr ajungea în cazul unor ţărani la 30-40 deschidea,"un câmp mai larg
iniţiativei individuale, înnoirilor de tot felul, diminuând rigoarea discipli
nei rotaţiei culturilor, diminuând forţa de constrângere a colectivităţii". Dar,
până la 1 864 cultivarea integrală a hotarelor satelor a avut un caracter spo
radic, limitele fiind impuse de sărllcia solului Transilvaniei care impunea
11
I. Corfus, Agricultura Ţilrii Româneşti, p. 68; idem, Agricultura în filrile române.
1848-1864, p. 75; E. Negruţi, op. cit., p. 78.
12 I
. Corfus, Agricultura în filrile române. /848-/864, p. 3 1 2; E. Negruţi, op. cit., p.
78, 1 1 7.
13 S. Retegan, Mutaţii economice... , p. 1 90-193.
52
restricţii în exploatare şi lipsa de plşuni pentru vite n condiţiile cr terii
precumpAnitoare a acestora.
Un element important care anunţa modernizarea ag1iculturii prin inter
mediul unor preocuplri speciale de tmbunlllţire a solului I-nu constituii
ac:ti itlp.le sporadice pentru îngrlşarea lui în Principate, proprietarii care
în general îşi arendau moşiile, nu se ocupau de imbunltltuea solului. Tânllrul
agronom I. Ionescu, cu proaspete cuno tinţe gricole modem vldit inte
resat de deplşirea stadiului rutinier al griculturii romineşt.i, in 1 844 lansa
apeluri publice m aceasta privinţa, atrllgAnd atenţia osupra necesit.Iţii ferti•
lil.lrii solului prin ingrlşlminte naturale••. I ar fi oit, evident. o genera
lizare a unor asemenea procedee rlzleţe, cunoscute deja atit în Bucovina -
din 1 840 - dar şi în Moldova pe unele moşii din nord sau pe ace din
Miclluşani unde sporadic se gunoiau unele întinderi de teren' . 1n Bihor,
chiar inainte de 1 848 se utiliza gunoierea intensivi a plmintului mlrindu-i
fertilitatea16• lmbunltlţirea solului era Oleul.I parţial de clllcaşii din Ţara
Romineascl prin acelaşi procedeu pe curlturi, mai ales in zona montanl
unde era o populaţie densl şi un sol slrac. Acolo se practica monocultura,
cultivarea neîntrerupt.I a porumbului oare pro oca slrilcirea terenului. ind
nu exista îngrlşlmint suficient, acesta era folosit doar n cuiburile de plmint
La şes îmi, gunoierea nu se utiliza datorit.I fertilillţ.ii deo bite a plmintu
lui. Aici se lisa locul sl se odihneascl o bucali de timp, cind egetaţia de
pe el putrezea, facilitind la cultivare recolte relativ bogate. Cind terenurile
se epuizau de repetate culturi ţlranii le abandonau, mutindu-se pe altele.
Ca atare, gunoierea la clmpie era cu totul excepţionali. folosindu-se în
schimb, uneori, metoda „plrjolirii" locului de ierburi uscate şi mllrlcini 1 1 •
Cu totul sporadic se vlldeşte interes pentru amenajarea unor terenuri
expuse inundaţiilor. Io acest sens, vomfoul Nicolae Roset Roznovanu, în
1 85 1 , încheiase o înţelegere cu slltenii sll-i „de.stupe canalele de pe şes
pentru scurgerea bllţilor Siretului"". Tot în Moldova, pe alocuri, apar sisteme
primitive de îndiguire şi drenaj pentru ape in scopul asanlrii mlaştinilor. Se
înceucll, totodall, 7.lgJlzuirea Prutului pentru a împiedica inundaţii şi chiar
•• •Foaia s1teuc1•, Supliment, nr. 1 4, 1 6 iulie 1 844, p. 56.

u O. Platon, Domeniu/ fetxâl. .. , p. 117; E. Ncgruli, op. cit., p. 78 ; I. Corfus, Apicul-
tura âJ ţlriJe romine. JUIJ-1864, p. 7S.
" Veronica Covm:i, R�lapi)e ag:nre 1n Bi.bor, p. I S6.
11 I. Corfus, Agricultura ln ţlriJe romlne. /848-/864, p. 3 1 0-3 1 1 .
11 E- NeBJUti, op. cit., p. 3 1 .
53
canalizarea Bistriţei. Îndeosebi în cultivarea legumelor sunt remarcate în
ceputuri de folosire a irigaţiilor 1 9 . În Banat, la l 848 se încheia o importantă
etapă, desfllşurată timp de zece ani, de asanare a unor mlaştini care se întin
deau în nord, între Timişoara şi Becicherecul Mare, precum şi altele la sud
de Timiş, între Dolanţ şi Vârşeţ. Conform unei legi speciale din 1 840, se
efectuau numeroase îndiguiri şi desecllri, accelerate după 1 848, când întin
deri mari din solul fertil al Banatului erau redate agriculturii20.
19
Ibidem, p. 77-78, 1 1 9.
20 Kakucs Lajos, op. cit., p.10.
54
Cap. vm
AGRICULTURA MOŞ I EREASCĂ
Una din problemele agriculturii con.,ta in a evalua mlswn în care diferite

categorii sociale erau implicate în acea activitate economici. Deşi pretutin
deni llranii - dependenţi sau liberi - au fost aceia care prin munca lor au
Rcut sl rodeascl ogoarel� important este de subliniai, tocmai pentru faza
de tranziţie spre o agriculturll comerciali. care au fost elementele sociale
îmboldite de noii stimuli şi în ce mod, prin iniţiativele lor de organaare
procesului productiv, au contribuit la scoat.erea unei ocupaţii din tiparele
rutiniere, deechizlodu-i calea spre modernizare. fo fapt apare necesitatea de
a urmllri raporturile dintre gospodina llrtneucl şi ruerva moşiereascl,
mai ales interdependenţa dintre cei doi factori ai producţiei agricole în faţa
tmor puternice impulsuri comerciale. Unde, deci s-a organizat agricultwa
destinatl nevoilor pieţei interne şi externe: pe loturile cllclşeşti, pe rezerva
moşiereasca sau - în diferite proporţii - pe ambele exploataţii?
1nainte însl de a rlbpunde la întrebarea menţiooatl, se impune a şti în
mina cui se afla marea proprietat� care erau elementele implicate în admi
nistrarea ei directl în întregul rlstimp cupriM între 183 1 - 1 864?
O caracteristici a economiei agrare a Principatelor a constituit-o extin
derea aproape în proporţii generale mai ales m Ţara Romlnea9cl, a instituţiei
areodlşiei. Aplrutl ca fenomen social-economic în ultima parte a secoluluj
al XVII-iea', arendlşia se disemina rapid ciupi 1829, oind stlpinii de moşii
îşi abandonau domeniile, nedispunlnd de capital, de inventar agricol şi de
spirit de întreprindere pentru a le valorifica in condiţiile propice ale libera
lizlrii comerţului şi ale ascensiunii cererii de produse agricole pe piaţa
externi. Se arendau astfel moşiile boiereşti, mllolstuefti, ale statului, in
clusiv unele mopleneşti şi rlzlşeşti grevate de datorii. Cei mai mulţi dintre
boieri se compllceau în postura de rentieri, abandonind moşiile unor inter
mediari şi retrlgindu-se de reguli la oraşe unde duceau o viaţi mai mult
sau mai puţin parazitarii Nu ic concesionau uMi pc lcnm:uc �w ic:: de:: "°ie
1
Vazi Ioana Coamntinelcu. � ilJ qricuJtun Ţlrjj R� p • Moldovei
piDI III Regulm,tlatul orgmic, Edit Academiei, Buc:unlfb, 1 985, 204 p.
55
trei ani de teama de a nu se înstrăina prea mult de ele, dar mai ales de a fi
lipsiţi de venituri suplimentare rezultate din necontenita şi rapida creştere ,a
valorii moşiilor, concomitent cu intensificarea contactului cu piaţa.
Întrucât cu deosebire în primii ani ai epocii regulamentare nu dispu
neau decât de firave investiţii, fl1ră a poseda atelaje agricole: vite de muncă,
unelte şi construcţii aferente prin intermediul cărora să practice o agricul
tură pe cont propriu, stăpânii de moşii arendau dreptul de a percepe de la
clăcaşi obligaţiile legale - în schimbul lotului acordat în folosinţă - şi
dreptul de a valorifica rezerva. Doar în cazuri cu totul excepţionale arendaşul
găsea amenajări speciale care să-l fi pus în condiţia de a continua să prac
tice o agricultură proprie. În acele condiţii, cel puţin până la 1 848 în Ţara
Românească, arendăşia este - cum atestă numeroase documente - o
"neguţătorie'>i_ Aceasta înseamnă că funcţia arendaşilor se rezuma în bună
măsură la strângerea veniturilor legale pe proprietăţile concesionate, acti
vitatea lor având anumite trăsături comune cu aceea comercială. atei pen
tru a obţine un profit investeau o anumită sumă de bani în moşii, tot aşa
cum un negustor cumpăra o marfl1 spre a o revinde. O asemenea trăsătură a
arendăşiei se menţine multă vreme, întrucât termenele ei scurte paralizau
aproape orice iniţiativă de a-i schimba radical caracterul, de a o deplasa de
pe terenul unor speculaţii comerciale şi cămătăreşti pe acela productiv. Căci
foarte greu şi în mică măsură arendaşii deveneau mari producători
moderni, manifestând disponibilitate pentru investiţii substanţiale menite a
schimba bazele unei agriculturi practicate cu deosebire de clăcaşii lipsiţi de
mijloace financiare3 •
Oricum, arend,aşii constituie un factor social sub înrâurirea căruia -
într-o măsură mai mare sau mai mică - s-a desflişurat agricultura
moşierească în toate ţările române. Modul în care-şi valorificau ei moşiile
concesionate în Principate mai ales nu se deosebea esenţial de acela aplicat
de marii proprietari, căci în ambele cazuri nu se urmărea transformarea
rezervei într-o veritabilă bază a producţiei agricole, ci exploatarea ei prin
sistemul de arendare de parcele mici la clăcaşi.
În Ţara Românească, prevederile regulamentare privitoare la prestaţiile
clăcăşeşti menite a fi utilizate în vederea practicării unei agriculturi moşiereşti
nu s-au aplicat imediat datorită rezistenţei ţărănimii. Obligaţiile acesteia
2 Arh. St. Buc., Vornicia din Lăuntru, nr. 3 572/1/1 837, f. 566, nr. 942/1 841 , f. 2; Arh.
St. Craiova, Prefectura Dolj, nr. 20/1847, f. 22 7.
1 Apostol Stan, Aren<Mşia în Ţara Româneasc/l în epoca regu/amentar8 (/83/-/848).
Aspecte social-economice, în "Studii", tom. 20, nr. 6, 1 967.
56
s-au fixat îndeosebi pe calea învoielilor iar nu conform noilor prescripţii
legale. Aplicarea prevederilor privitoare la delimitarea şi constituirea rezervei
n� se putea face la cimpie datorita slabei populllri a moşiilor, tocmai acolo
unde se glseau condiţii de sol pentru marea culturi cerealieri. În zona
moşiilor de cimpie, deşi îşi delimitau rezerva, proprietarii nu deveneau
automat produclltori de cereale prin intermediul clicii şi zilei de plug. Ei,
dimpotrivl, se limitau la perceperea unor asemenea oblig ţii in bani, în
timp ce clllcaşii dispuneau dupl oia lor de moşii. Domnitorul AJ. Dim.
Ghica, spre a stirpi abuzurile şi nemulţumirile cllcaşilor, incercas c n
stringl pe aceştia sl-şi îndeplineascl oblig ţjile legale in muoca, iar in o
ieli sl nu încheie decit pentru prisoase. Bşua insA in inccccaru din
cauzl c:I proprietarii înşişi nu erau inte li sl practice pe contul lor o
agriculturl14 •
Dezinteresul proprietarilor şi arendaşilor era dubl t de rezistenţa llril·
nimii, deprinsl sl foloseascl mo ia - în schimbul dijmei - conform inte
reselor ei. 1n judeţul Stam Rimnic, de pilda, cllcaşii a.au opus distribuirii
plmintului prin mlsurltoare, mulţi dintre ei culti lnd mari întinderi pini
la peste 20 pogoane de cap. în vara lui 1 832, oclrmuitorul deputatul şi
boierii judeţului propuneau Vorniciei din Lluntru sl se lase cllcaşilor liber
tatea de a ara şi cosi cit mai mult, chiar pe moşii strline in schimbul doar
al dijmei. Agricultura moşiereascll se înfuipa deci extrem de greu. Io 1 838,
dimensiunea rezervei în judeţul menţionat era de 2 75 I pogoane dintre
care 1 8 8 1 pogoane arltwl, 834 pogoane fin ţi şi 36 pogoane arllturi
nepreci2ate în statistici. Io 1 843, pe un mare numlr de moşii de la şes,
cllk:aşii arau cit voiau, in schimbul dijmei �u nelimitat cu o dijml de
o clpiţl de fin din cinci foloseau pentru pllşunat toatl mtinder moşiei,
plltind ierbllrit pentru prisosul vitolot Rezerva arabili era neînsemnatl,
doar pe 30 moşii fiind cultivata cu griu şi porumb, in contul clicii
O situaţie similadl caracteriza şi alte plrţi ale Ţlrii Româneşti. 1n judeţul
Brlila, cUk:aşii anu nelimitaL La aplicarea legiuirii regulamentare, pro
prietarii nu s,.au gindit sl le limiteze un asemenea obicei. Relaţiile dintre
p1rţi s-au. fixat conform unor învoieli incit agricultura moşiereascll se profila
cu dificultate. În 1 838, reurva se reducea in intreg judeţul la 88 pogoane
arlUurll şi 6 pogoane flneaţl. În 1 843 claca continua sl se achite in bani6 • În
• I. Corful, AgricuJtun -,.rii Romltlepj. p. 1 46.

, Ibidem, p. 1 46-147.
' Ibidem, p. 1 47-148.
57
judeţul Buzău, agricultura pe rezervă apărea sporadic, doar pe unele moşii
de la şes, ftlcută de clăcaşi în contul zilei de plug. în 1 838, rezerva număra
doar 1 323 pogoane teren arabil şi 954 pogoane îaneaţll7. În judeţul Saac, în
1 838, se găseau în rezervă numai 5 12 pogoane arături şi 591 pogoane îaneaţă
şi 6 1 pogoane neprecizate în statistici. Judeţul menţionat era desfiinţat în
18458 • înjudeţul Prahova, alcătuită din culturi de păioase şi de porumb, din
livezi de fân şi de pruni şi din vii, rezerva măsura în 1 838 doar 1 16 pogoane
arături, 85 pogoane fâneaţă şi 1 3 pogoane nespecificate. în judeţul Ialomiţa,
agricultura moşierească era, de asemenea, neînsemnată. Repartiţia pămân
tului prin mltsurl1toare nu se fltcea din cauza slabei populări a moşiilor,
încât clăcaşii arau şi coseau pentru ei cât voiau, în schimbul dijmei. Existau
şi cazuri când clăcaşii acceptau măsurl1toarea, pogoanele legale deci, restul
moşiei luându-l în arendă prin învoieli. Clăcaşii foloseau pentru ei moşii
întregi dintre cele mai fertile situate pe ţărmul Dunării, chiar la fmele pri
mului deceniu al epocii regulamentare9 • în judeţul Ilfov, inclusiv în preaj
ma Bucureştilor, claca era percepută în bani, moşiile fiind cultivate de ţăra
ni pe terenurile legale şi pe prisoase. Ceea ce rămânea din p!lmânt nelucrat
de proprii clăcaşi se arenda ţăranilor străini, în schimbul dijmei. Rezerva
deci nu era cultivată de proprietari şi arendaşi. Ea se constituia greu. în
1 838 măsura 1 004 pogoane de arăturl1 şi 1 2 1 6 pogoane de fâneaţă. în
1 834, îndatoririle clăcaşilor erau achitate în bani1 0, semn că rezerva cerea
lieră rnuiăsese în acelaşi stadiu insignifiant
În judeţele Dâmboviţa, Vlaşca, Teleorman, Muscel, Argeş, Olt,
Romanaţi, Vâlcea, Dolj, Gorj şi Mehedinţi - întocmai ca în· zonele
menţionate -, în loc de a-şi constitui rezerva în vederea practicării unei
agriculturi comerciale cu concursul obligaţiilor în muncă datorate de cUlcaşi
conform dispoziţiilor regulamentare, proprietarii şi arendaşii lăsaseră cea
mai mare parte a moşiilor la dispoziţia clăcaşilor, aceştia constituindu-se în
principalul element social angajat într-un proces de extensiune a agricul
turii. Chiar în judeţele de munte, printre care figura Muscelul, unde erau
numeroşi locuitori pe moşii strâmte, prevederea regulamentară de delimi
tare a rezervei, o treime din moşie, nu s-a putut aplica decât parţial datorită
1
Ibidem, p. 1 48.
8
Ibidem, p. 1 49.
9 Ibidem, p. 1 50.
10 Ibidem, p. 1 5 1 .
58
rezistenţei ţldlnimii refuzului acesteia de a abandona curlUurile plm&otul
fertilizat şi îmbunldllit de ea în decursul multor ani de exploata.re agri•
c:oll" .
1n Ţara Romlneascl, pini la 1838, erau puţini proprietari şi arendaşi
care prKticau agriculturi pe cont propriu, dar şi aceştia în limite restrinse
în raport cu cllcBJii 1n 1837, de pildl, în judeţul Romanaţi. arendaşul moşiei
Moldoveni care poseda plugurile lui, obţinuse 34 030 ocale griu. în timp ce
9 1 familii de clicaşi aşezaţi în acelaşi loc 43 560 ocale. în plasa Balta, unde
sc afla moşia menţionall, recolta acelui arendaş • fost ma.i mare decit cea
obţinutl separat de fiecare din l O din cele 26 sate ale acelei unitlp admini•
tralive. Dar, tee0lta de griu cea mai mare, n aceeaşi plaal. a fost de
10 1 6 10 ocale şi 101 1 10 ocale obţinutl de cllcaşii de pe moşiile Orlea şi
respectiv Celei 11. Printre puţinii proprietari care fkeau agriculturi pe rezervi
sc afla C. Suţu, posesor al mai multor mofii printre care Greabln şi Suţeşti,
în Stam Rimnic şi Crevodia, în Vlaşca.. BI modemizaae soiurile de porumb
procurlnd pe acela hangan din Moldova, mai productiv fi mai clutat pe
piaţa externi. ln 1837 avea disponibil pentru vlnzarea la ţlrani, pentru
slminll, 800 cbile sau 320 OOO ocale de porumb din varietatea meoţionatl1
în 1838, rezerva de arlturl şi fineaţi în Ţara Romlneaacl, cu acepţia
judeSelor Ialomiţa, Vilcea, Gorj şi Mehedinţi, era de 2 1 023 pogoane, adidl
1,03% din totalul suprafeţei arate şi cosite în acel an. Trebuie însl subliniat
ci agricultura moşiereasdl cea mai intio.sll nu sc afla la clmpie, ci în zona
de deal, cu plmlnt arabil puţin şi cu populaţie nt.aneroasl, unde claca regu
lamentarll s-a aplicat mai riguros. ln rest, aproape întregul pllmlnt cultiva
bil al llrii era folosit de clicaşi şi IDOflleni care, in 1838, constituiau forţele
sociale antrenate efectiv în activitlţile agricole 14 •
lncepind din 1843 se mnan:I însl o perioadl diatinctl pe calea tnfiri
plrii agriculturii moşiereşti. Ca urmare a ridiclrii preţurilor la cereale, pro
prietarii şi arendaşii vldesc interes în a produce ei înşişi asemenea mlrfuri.
Inel din 184 1, pe moşiile mlnlstireşti neîochinate, în condiţiile de aren
dare se introducea oblig&lia ca cllcaşii sl efectueze în munci cel puţin
jumltate din zilele clicii şi slugilor, restul obligatiilor putindu-le pllti în
bani la preţul oficial. Boierii din Adunarea obşteascl a Ţllrii Romineşti, la
" lbidtm, p. 152-1 59.

u JbidmJ, p. 220.
u lbÎdttlal, p. 220.
14 /bÎdttlal, p. 164-165.
59
27 aprilie 1843, au obligat pe clăcaşi să facă în lucru cel puţin jumătate din
zilele clăcii, lăsând proprietarilor şi arendaşilor dreptul de a le converti în
bani. Drept consecinţă, începând cu acea dată, în judeţe proprietarii şi
arendaşii impun tot mai frecvent măsurătoarea pământului, delimitându-şi
terenuri pentru agricultură în contul lor şi obligând pe clăcaşi să le cultive.
Un asemenea proces pare a fi extins la scară generală, numai că în unele
judeţe este sporadic, constatându-se aceeaşi rezistenţă din partea clăcaşilor
la efectuarea de muncă pe rezervă. Oricum, este cert că în condiţiile sporirii
preţurilor la cereale, proprietarii şi arendaşii, începând din 1843, practică ei
înşişi o agricultură ale căror produse erau destinate pieţei externe 1 5 .
Contactul cu piaţa externă provocase în Ţara Românească o schimbare
radicală de mentalitate şi de preocupări în sânul proprietarilor şi arendaşilor.
Dacă în deceniul 1831-1841, producţia cerealieră îndeosebi de grâu era
realizată cu deosebire pe loturile cultivate în arendă de clăcaşi, în decada
următoare, datorită intensificării agriculturii comerciale, rezerva moşierească
începea ea însăşi să se adapteze la un asemenea proces, să cultive cereale,
cu precădere grâu, cu concursul forţei de muncă clăcaşă16•
O serie de moşii din zona Dunării, îndeosebi din judeţele Ilfov, Dolj,
Mehedinţi şi Romanaţi, favorizate de numeroase. bălţi aflate în perimetrul
lor se afirmă concomitent drept importante baze ale ·comerţului cu peşte.
Unele dintre acestea erau arendate mocanilor transilvăneni. Peştele era scos
de ţărani în contul cUlcii, aceştia din urmă ocupându-se şi de conservarea
lui: tăierea, sărarea etc. În judeţul Romanaţi, îndeosebi pe moşiile Celei,
Izlaz, Potelu, Ianca, Hotaru, Dăbuleni etc. se aflau numeroase bălţi care
ofereau mari cantităţi de peşte. Pe de altă parte, pe aproape toate moşiile,
fuseseră făcute heleştee în acelaşi scop 1 7 .
În Moldova - potrivit unor date statistice din 1839 - existau circa
l 90 l moşii, mănăstireşti şi boiereşti, care primele integral şi cele urmă
toare parţial se concedau marelui arendaş, provenit din rândurile boierilor
de rang inferior, dar mai ales al negustorilor, cei mai mulţi supuşi străini 1 8 •
Până la introducerea Regulamentului organic, dar mai ales la descoperirea
avantajelor comerţului cu produse agricole, proprietarii şi arendaşii lăsaseră
moşiile la dispoziţia clăcaşilor, mulţumidu-se cu perceperea dijmei şi a
IS
Ibidem, p. 1 59, 1 62�1 63, 233.
16
Ibidem, p. 253.
11
Ibidem, p. 158; idem, Agricultura /848-1864, p. 122, 2 1 7, 309-3 1 0.
18
Oh. Platon, Domeniul feudal, p. 12, 20, 1 05, 1 1 5, 1 25.
60
altor obligaţii aferente. Dar mai intreprinzJltori dec t aceia din Ţara
Romineascl, mai constrânşi sll se dedea unor asemenea activitlţ.i datorita
faptului ci gospodlria clklşeascl din Moldova - mai deplrtatl de cen
trele externe de desface.te - era legali aproape exclusiv de asigurarea pro
priei subzistenţe, aceiaşi proprietari şi arendaşi vlldesc grabA n a-şi deli
mita rezerva spre a face o agricultwl. c omen:iall pe cont propriu. 1n acea.stil
privinţl nu era vorba numai de delimitarea wei plrţi de moşie prin folo
sirea unor geometri şi ingineri care întocmeau planuri - cum procedase
boierul An. Başotl -, ci şi mai ales, de integrarea in rezervi a terenurilor
celor mai fertile. Pentru obţinerea acestora, s-a recurs în.sll la deposedarea
cllcafilor de loturile lor fertile, aceştia fiind împinşi in alt.e zone ale moşiei
care fuseserl „ponoare". Tot utfel pllţi din izlaz, imaş şi curlluri fuseserl
şi ele integrate in aceeaşi rezervi, silenii care le poaedaserl - sttlmtoraţ.i
utfel - fiind conmlnşi la defri.şlri şi desţeleniri in vederea reconstituirii
loturilor legale sau doblndirii unor terenuri suplimentare. Dar daci rezerva
boiereucl se putea alcltui astfel pe fiecare moşie, marele domeniu era însl
mai greu de rea1iuL Principalul impediment tJ constituia faptul ci pose
socul mai multor moşii nu le avea laolaltl, ci risipite în mai multe locuri, de
multe ori situate in judeţe deplrtate, ceea ce nu ftlcea posibili ioatituiroa
unei� administraţii1 51 •
1n deceoiul cinci al secolului trecut, deci in jwul anului 1848, grape
unor eforturi susţinute, proprietarii şi arendaşii din Moldova - in temeiul
legiuirii regulamentare care îi îndrituiau - reuşiserl sl-şi delimiteze
rezerva m scopul practiclrii unei agriculturi pe cont propriu. Terenul desti
nat de ei şi plmintul sllplnit de dlzeşi r:epnantau - la data mentionatl
jumllate din culturile agricole şi mtindorile ocupate de Jlna4 ti imaf. C ea
lalta jumllate din plmintul agricol era la dispoziţia cllcaşilor<>. Bra deci
creata o puternici bal moşiereaacl destinall producţiei agricole pentru
pi&II, supusl unei evoluţii dictate de nocesitlţile şi legile acesteia.
Proprietarii şi arendaşii din Moldova care practicau o agriculturi
comerciali vldeau interes - într-o anumita mlsurl - in proc:unrea unor
atelaje proprii: vite şi pluguri. 1n 184S de pilda, moşia Fllmlnzi. proprie
tatea lui M. Sturdza, arendatl spllarului C. Nicolau, poseda 114 boi, 20 cai
şi 20 pluguri. Inventarul era al proprietarului, fiind arendat odatl cu moşia
şi pretins a fi restituit la finele contractului. Tot utfe� in 1848, Nicolae şi
1' Oh. Platon, DomeJJiuJ liludll.J, p. 66, 70-7 1 ; idem, l!voluţill lfllllUVOi feudale, p.
217-219; B. Negruli, op. cit., p. 23.
a Oh. Platon, Domaiu1 foutlaJ, p. 23; idem, Bvoluţill rea,vei fwdllle, p. 227.
61
27 aprilie 1 843, au obligat pe clăcaşi să facă în lucru cel putin jumătate din
zilele clăcii, lăsând proprietarilor şi arendaşilor dreptul de a le converti în
bani. Drept consecintă, începând cu acea dată, în judete proprietarii şi
arendaşii impun tot mai frecvent măsurătoarea pământului, delimitându-şi
terenuri pentru agricultură în contul lor şi obligând pe clăcaşi să le cultive.
Un asemenea proces pare a fi extins la scară generală, numai că în unele
judeţe este sporadic, constatându-se aceeaşi rezistentă din partea clăcaşilor
la efectuarea de muncă pe rezervă. Oricum, este cert că în condiţiile sporirii
preţurilor la cereale, proprietarii şi arendaşii, începând din 1 843, practică ei
înşişi o agricultură ale căror produse erau destinate pieţei exteme 1 5 .
Contactul cu piaţa externă provocase în Ţara Românească o schimbare
radicală de mentalitate şi de preocupări în sânul proprietarilor şi arendaşilor.
Dacă în deceniul 1 83 1 - 1 84 1 , productia cerealieră îndeosebi de grâu era
realizată cu deosebire pe loturile cultivate în arendă de clăcaşi, în decada
următoare, datorită intensificllrii agriculturii comerciale, rezerva moşierească
începea ea însăşi să se adapteze la un asemenea proces, să cultive cereale,
cu precădere grâu, cu concursul forţei de muncă clăcaşă16•
O serie de moşii din zona Dunării, îndeosebi din judeţele Ilfov, Dolj,
Mehedinti şi Romanaţi, favorizate de numeroase. bălţi aflate în perimetrul
lor se afirmă concomitent drept importante baze ale ·comerţului cu peşte.
Unele dintre acestea erau arendate mocanilor transilvllneni. Peştele era scos
de tărani în contul clăcii, aceştia din urmă ocupându-se şi de conservarea
lui: tăierea, sărarea etc. în judeţul Romanaţi, îndeosebi pe moşiile Celei,
Izlaz, Potelu, Ianca, Hotaru, Dăbuleni etc. se aflau numeroase bălţi care
ofereau mari cantităţi de peşte. Pe de altă parte, pe aproape toate moşiile,
fuseseră fllcute heleştee în acelaşi scop 17 .
În Moldova - potrivit unor date statistice din 1 839 - existau circa
l 90 I moşii, mllnăstireşti şi boiereşti, care primele integral şi cele urmă
toare parţial se concedau marelui arendaş, provenit din rândurile boierilor
de rang inferior, dar mai ales al negustorilor, cei mai multi supuşi străini1 8 •
Până la introducerea Regulamentului organic, dar mai ales la descoperirea
avantajelor comerţului cu produse agricole, proprietarii şi arendaşii lăsaseră
moşiile la dispoziţia clăcaşilor, mulţumidu-se cu perceperea dijmei şi a
15 Ibidem, p. 1 59, 1 62-1 63, 233.

16
Ibidem, p. 253.
17 Ibidem, p. 1 58; idem, Agricultura /848-1864, p. 122, 2 1 7, 309-3 1 0.
18 Gh. Platon, Domeniul feudal, p. 12, 20, 1 05, 1 1 5, 1 25.
60
altor obligatii aferente. Dar mai intreprinzltori dec t aceia din Ţaro
Romineasdl, mai c:onatrinşi sll se dedea unor uemenea actividlţi datoridl
faptului ci gospodlria cllclşeasdl din Moldova - mai deplrtadl de cen
trele exteme de desfacere - era legadl aproape exclusiv de asigurarea pro
priei subzistenţe, acei�i proprietari şi arend�i vldesc grabl în a-şi deli
mita rezerva spre a face o agriculturi comerciali pe cont propriu. 1n aceasdl
privinţl nu era vod>a numai de delimitarea unei plJti de moşie prin folo
sirea unor geometri şi ingineri care întocmeau planuri - cum procedase
boierul An. Başotl - ci şi mai ales, de integrarea m rcurvl terenurilor
celor mai fertile. PenllU obpnerea acestora, s-a recurs :nsll la deposedarea
cllcaşilor de loturile lor fertile, aceştia fiind impinşi în alte zone ale moşiei
care fusesetl "ponoare' . Tot astfel p1rţi din izlaz, im� şi curllturi fusesetl
şi ele integrate în aceeaşi rezervi, silenii care le poeedasetl - strimtoraţj
utfel - fiind constrtnşi la defrişlri şi desţeleniri în vederea reconstituirii
loturilor legale sau dobindirii unor tueowi suplimentare. Du daci rezerva
boiereaacl se putea alcllui astfel pe fiecare moşie, marele domeniu era îmi
mai greu de realizat. Principalul impediment iJ comtituia faptul ci pose
sorul mai multor moşii nu le avea laolaltl, ci risipite în mai multe locuri de
multe ori situate în judeţe deplrtate, ceea ce nu .ftlcea posibili instituirea
unei singure administraţii".
1n deceniul cinci al secolului trecut. deci în jwul anului 1 848, graţie
unor eforturi susţinute, proprietarii şi arendaşii din Moldova - în temeiul
legiuirii regulamentare care ii îndrituiau - reuşiserl sl-şi delimiteze
raerva în scopul practiclrii unei agriculturi pe cont propriu. Terenul desti
nat de ei şi plmintul stlpinit de rizeti reprezentau - la data menţiooadl
jumltate din culturile agricole şi întinderile ocupate de finat şi imaf. Cea
talii jumltate din plmintul agricol era la dispoziţia c�orlO. En deci
creatl o putcmic:I bazl moşiereascll deatinall producţiei agricole pentru
piaţi, supusl unei evoluţii dictate de necesidlţile şi legile acesteia.
Proprietarii şi arendqii din Moldova care practicau o agriculturi
comaciall vi.deau interes - într-o anumill mlswl - în procurarea unor
atelaje proprii: vite şi pluguri. 1n I 845, de pilda, moşia FUlminzi, proprie
tatea lui M. Sturdza, arendall spltarului C. Nicolau, poseda 1 14 boi, 20 cai
şi 20 pluguri. Inventarul era al proprietarului, fiind arendat oda1I cu moşia
şi pretins a fi restituit la finele contractului. Tot astfel, în 1 848, Nicolae şi
., Oh. Platon, DorDelJiul reudt,.J, p. 66, 70-7 1 ; idem, 1/vo/up,, rearvei loudale, p.
2 1 7-21 9; R. Negruţi, op. cit., p. 23.
20
Oh. Pbdon, DomlJoiul JilUlâJ, p. 23; idem, 1/voluţi,, ,--vei lwdt,le, p. 227.
61
Lascăr Catargiu preluau de la fratele lor, aga Costache Catargiu, proprie
tarul moşiei Urecheni, ţinutul Neamţ, 60 boi de muncă, 10 pluguri cu fia
rele "ferecate", grape cu colţi de fier şi o morişcă de vânturat grâu. Se
întâlneau pe alte moşii, în posesia proprietarilor, boroane sau grape cu colţi
de fier sau lemn.
Dar nu toţi proprietarii şi arendaşii - în egală măsură - manifestau
interes pentru investiţii, mulţi dintre ei practicând o agricultură cu ajutorul
mijloacelor de muncii posedate de ţărani care le datorau clacli. La începutul
perioadei regulamentare este observată o asemenea situaţie, întrucât inven
tarul agricol şi priceperea de a lucra pământul nu le posedau decât ţăranii.
Agricultura moşiereascli se bazează exclusiv pe utilizarea cUicii şi a altor
obligaţii regulamentare corelate cu ea. Din acestea se tindea să se scoată cât
mai multă muncă, recurgându-se la tot felul de mijloace pentru amplifica
rea ei, inclusiv la diferite modalităţi de înşelare a sătenilor la socoteli, la
subevaluare, la transformarea dijmei în muncă etc. Dar, în ciuda unui
angrenaj complex de stors clacă, ineficienţa parţială a acesteia, dar mai cu
seamă insuficienţa ei determinau gospodăria moşiereascli să caute şi alte
surse de muncă. Se recurgea, astfel, la muncă suplimentară din partea
aceloraşi clăcaşi care, în nevoie de prisoase pentru propria agricultură, îl
plăteau în aceeaşi monedă. Pe calea unor împrumuturi bllneşti acordate pro
priilor clăcaşi, aceiaşi proprietari şi arendaşi dobândeau o altă parte din
munca necesitată. Se foloseau, de asemenea, salariaţi, dar parţial, în execu
tarea unor activităţi necesitând specializare, cu deosebire în asigurarea per
sonalului care se ocupa cu administraţia moşiilor: în serviciul domestic,
pentru munci sezoniere, la paza numeroaselor turme de vite sau oi, pregă
tite sau transportate în scopul vânzării. Alteori, din zonele unde nu se prac
tica agricultura moşierească, proprietarii şi arendaşii care dispuneau de sur
plus de forţă de muncii îl închiriau acolo unde era cerut de necesităţi2 1 •
În Moldova sub Regulamentul organic, extinderea rapidă a suprafeţelor
însămânţate a survenit pe rezervă, iar nu pe loturile clăcăşeşti, ca în Ţara
Româneascli. Clăcaşii din Moldova nu obişnuiau decât în cazuri extrem de
rare să arendeze pământ. Ceea ce contractau de obicei era prisos de îaneaţă.
Drept consecinţă, la jumătatea secolului trecut, agricultura moşiereascli din
21 Radu Rosetti, Pentru ce s-au rAsculat ţJlranii, Bucureşti, 1 907, p. 1 09, 1 1 3; Oh.
Platon, Domeniul feudal, p. 68-69, 1 40, 1 52-1 54; idem, Evoluţia rezervei feudale, p. 2 1 3,
2 1 6, 22 1-223; idem, Din lupta maselor J6rilneşti din Moldova în preajma şi în 'timpul
anului revoluţionar 1848, în "Studii şi articole de istorie", voi. VII. Bucureşti, 1 965, p.
214; idem, Izgonirea ţJlranilor dzvrltitori de pe moşii, Iaşi, 1 966, p. 25.
62
Moldova era adaptatl necesitlţilor pieţei culti ind cereale, plante indus
triale, legume Ji cartofi, aceştia din urmi nu experimental ca îh Ţara
Romineascl. Dintr-o serie de date statistice rezulii cil producli de c reale
obţinutl într-un asemenea tip de gospodlrie deplşea pe aceea realizatl de
ţllrani. îndeosebi suprafeţele înslminţate cu griu întreceau considerabil pe
acelea cullrlate de clicaşi. Aceeaşi raervl se transformase în centru de
creştere Ji ingrlşare a animalelor pentru export, înd osebi a vitelor şi
porcilor22 •
De la jumltatea secolului trecut. în ambele Principate aplrea un interes
creacind pentru agriculturi moşiereucl. ln Ţara Romineucll, unde mulţi
ani acesta fusese neînsemnat. proprietarii ş:i a:reodaşij vldeau o categorici
schimbare de mentaljtate prin abandonarea poziţiei de simpli rentieri şi
tramfom:wea unora dintre ei în mari agric:ultori. Ca atare. m 1 848 rezerva
arabili era infiinţatl sau în cws de dezvoltare în zonele de cimpie cu culturi
cerealiere. Totuşi la data menţionatl agricultura practicatl pe ea era sub
nivelul 11Celeia cllclşqti de pe loturile leple şi suplimentare. Preponde
rentl era deci, in Ţara Romineasdl, la jumltatea secolului trecut, nu atit
producţia cerealieri moşiereasca, cit mai ales aceea Clrllneascl2 •
Un stimulent deosebit în ascensiunea marii agriculturii 1-a reprezentat
tlzboiul Crimeii, nevoia imperioaal de alimente a armatelor aliate care,
sosite la DunJlrea de Jos, au tlk:ut sl se vadl clu marile venituri asigurate
prin comerţul cerealier: 1n Ţara Romlneascl, procesul de consolidare a
rezervei moşiereJti oa bazl a producţiei pentru piaţi continui dupl Unire,
in anii organizlrii statului naţional. &tindereuezervei cerealiere a constat,
printre altele, în „spargerea" izlazurilor cllcaşilot desţelenirea deci a aces
tora şi schimbarea lor cu alto terenuri mai puţin fertile. Un asemenea feno.
men, mai alea la şes, a fost general. Proprietarii şi arendaşii şi-au constituit
rezerva prin confiacarea acelor terenuri aflate în folosinţa cllcaşilor ca
loturi leple sau ca prisoue14 • 1n rlstimpul 1 858- 1 863 - unnlriod aceeaşi
tendinţl de constituire a unei mari rezerve cerealiere -, proprietarii şi
ueodaşii numeroaselor moşii fac din izgonire o modalitate de a îndeplrta
pe cllcaşii de pe terenurile deţinute în foloaiDIA, printre altele şi ca un mijloc
de a-i priva de la împroprietlrire, într-o epoci în care dezbaterile şi con
fruntlrile politice în jurul acesteia provocaserl frlmintlri şi convulsii
22 Oh. Platon, DomoaiuJ feudal. p. 2 1 -23, 4S.

u L Corfua, Apicultura IU8-JIU, p. 1 2 1, l SS.
:M JIJidt:m, p. 193-1 94.
63
sociale puternice. Este un adevărat curent în rândul proprietarilor de a-şi
salva pe o asemenea cale părţi cât mai mari de moşie, îndeosebi pe acelea
• '
"strâmte"25•
Cu toate eforturile depuse în vederea dezvoltării rezervei cerealiere,
cel puţin până la 1864, aceasta nu depDş�a în întindere şi în producţie
suprafaţa cultivată de cU1caşi în folosul lor. 1n Ţara Românească deci, până
la reforma agrară, în ciuda extensiunii agriculturii moşiereşti, loturile
ţ!irffneşti reprezentau principala sursă de cereale. Unele moşii îşi asigurau
principalul venit nu din culturile agricole proprii, ci din cârciumi, mori şi
rezerve de fâneaţă. Numai în părţile de câmp ale unor judeţe de munte:
Râmnicu Sărat, Prahova, Dâmboviţa, Vâlcea întinderea şi producţia de grâu
ale rezervei depDşeau în ajunul lui 1864 suprafaţa însămânţată şi recoltată
cu aceeaşi cereală de ţărani. în judeţul Brăila, în 1 861, suprafaţa semănată
de proprie-tari şi arendaşi era doar de 27 124 pogoane, în timp ce aceea
avută de cl!lcaşi la dispoziţie ajunsese până la 155 519 pogoane. Tot astfel,
în judeţe similare de la câmpie ca Ilfov, Vlaşca, Teleorman, Romanati, Dolj
şi Mehedinţi rezerva cultivată era sub dimensiunea loturilor folosite de
cl!lcaşi26 •
Concomitent cu precipitarea procesului de transformare a rezervei într-o
puternică bază de aprovizionare a pietei îndeosebi cu cereale survenea, în
Ţara Românească, şi o mutatie radicală în modul de percepere de la cl!lcaşi
a obligaţiilor regulamentare. Dacă timp de mai mulţi ani după 1831 propri
etarii şi arendaşii nu vedeau în clacă decât un instrument de obtinere a unor
sume de bani, treptat, pe mlisură ce agricultura moşierească se înfiripa şi se
dezvolta, ea constituia tot mai mult o sursă de muncă. Se ajungea astfel -
la jumătatea secolului trecut, îndeosebi după edictarea legislapei agrare din
1851 - la consumarea întregii cl!lci şi a altor obligaţii aferente în diverse
munci necesitate de cultivarea produselor agricole moşiereşti.· în această
privinţă, documentele relevA o autenticA goanA după perceperea unui
volum cât mai mare de muncă în contul cl!lcii, pentru atingerea unui aseme
nea obiectiv proprietarii şi arendaşii, în afară de fixarea unor norme de
lucru, recurgând la tot felul de metode, inclusiv la presiuni, intimi<lllri şi
falsuri în raporturile cu cl!lcaşii. •· ·
Pe de altă parte, în marea lor nevoie de muncă, în conditiile libera
lizării strămutării după 1851, îndeosebi în zonele de câmpie unde se fl1ceau
25 Ibidem, p. 262 şi urm., 273 şi urm.

26 Ibidem, p. 203-204, 238-240.
64
mari eforturi pentru dezvoltarea rezervei cerealiere, proprietarii şi arendaşii
se întrec în a oferi scutiri iniţiale de tot felul de obligaţii, pro ocind astfel
disloclri de familii ţlrlloeşti în judeţele "aglomerate", din cele de la munte,
mutate în noi aşedri, dar şi încerdlri de stlvilire a unui asemenea "exod"
din partea altor proprietari şi arendaşi cu o mai bogadl forţll de muncll. Este
vorba, oricum de o goanl pentru acapararea muncii d clacl, p ntru
stoarcerea sistematici a acesteia.
O sursll suplimentari de munci pentru rezervi o reprezentau - tot în
Ţara Romineasdl - prisoasele, loturile supHmentare culti ate de clicaşi
pentru comerţul lor cerealier în contul clrora se ang �au sl presteze pro
prietarilor şi arendaşilor un volum d munci, uneori cu mult mai mare
decit acela impus prin lege pentru loturile deţinute în folosinţl. Pe unele
moşii de la şes, de pildl, s-au pretins arltwi in contul pri lor care
deplşeau o mie de pogoane de fiecare rezervl17•
MlmCa salariadl se impunea ca un alt izvor complementar de acoperire
a necesitlţilor agriculturii moşiereşti. Care erau originile teia? lndl din
primele decenii ale secolului trecut, ţlranii slraci, firi vite do muncii şi firi
plmint din zonele de munte îşi ang �au munca la strlini, devenind deci
muncitori salariaţi. Munca era folosili de proprietari şi arendaşi sa.a de clllcaşi
insdlriţi. Lucrul viilor transporturi, întrepnerea morilor, munci pe nrzervl,
argaţi, ispravnici, povarnagii etc. erau domeniile cele mai frecvente care
concentrau atenţia unor asemenea ţlrani sllnci. Inclusiv clllcaşii instlriţi
utilizau asemenea braţe la defrişarea plmlntului, la lucrul viilor, la coasl,
la praşill, ca slugi, plzitori de vite etc. Contingentul cel mai numeros de
muncitori agricoli salariaţi era dat de judeţele din Oltenia, unde plmintul
de arlturll era insuficient Asemenea ţlranj mai onu fumizaţi şi do alte
judeţe muntene, unde nu exista destul plmlnt pentru agricultwl11.
Dar nevoile de munci salariali - ca un complement al celei de clacl
- apar în Ţara Romineascl mult mai târziu, începlnd deci cu jumlltatea
secolului trecut, clnd aceasta era consumatA cu precldere în realizarea cul
turilor cerealiere. 1n 1 859, de pildl, în Ţara Romlneascl erau înregistraţi
3 1 95 1 muncitori agricoli c:u plata pe zi'"1'1, cifrll mici în comparaţie cu numllrul
mult mai mare de oameni can, efectuau asemenea munci pe bani Angajaţi
în procesul extinderii agriculturii mari, proprietarii şi arendaşii - in nevoie
17 Jbidtm, p. 183-1 9 1 , 1 97 fi urm., 249-251 , 254.

21
L Comis, Apicuhun Ţltii Romlaqtj. p. 70-72.
2t "Analele statistice'', an ll. nr. 5-8, 1 86 1 , p. 34-35.
65
de muncă - recurgeau periodic la pluguri "săteneşti", ale locuitorilor de pe
moşie, deci în vederea efectuării de arltturi plătite la preţul pieţei. Erau,
astfel, folosiţi proprii clăcaşi - în calitate de muncitori salariaţi - la rea
lizarea şi a altor activităti agricole. Se mai recurgea la o serie de străini,
adică oameni din alte localităţi: olteni, munteni - ţărani de la munte -,
"ungureni" - români din Transilvania -, dar şi suddunăreni - îndeosebi
sârbi folosiţi nu numai în agricultură, dar cu deosebire în viticultură30.
Agricultura moşierească din Ţara Românească în preajma reformei,
concomitent cu amplificarea limitelor ei, devenea mai înzestrată cu mij
loace proprii de muncă. Căci unii proprietari şi arendaşi îşi procuraseră,
printre altele, vite, pluguri nemţeşti, mori sau ciure nemţeşti de selecţionat
grâu şi porumb31 etc. Era vorba deci de aducerea din străinătate nu numai a
unor mijloace mai bune pentru efectuarea de arltturi, ci şi a unor maşini de
selecţionat seminţe. Unii arendaşi, ca de pildă cel din Budeşti, judeţul
Ilfov, erau interesaţi în ameliorarea terenului pentru culturi speciale, săpând
canale pentru irigaţii32 •
În Moldova, agricultura moşierească se consolida şi mai mult după
edictarea legislaţiei agrare din 185 1 . Survenea un proces lent, dar sigur de
extensiune a suprafeţelor aflate la dispoziţia acesteia, multe din ele prove
nite din desţelenirea îaneţelor şi imaşurilor, dar şi din defrişarea de noi
terenuri. Unele terenuri fertile puse în valoare de clăcaşi - prin răşluire,
răpire şi deposedare - intrau, de asemenea, în componenţa aceleiaşi rezerve
arabile, dând agriculturii moşiereşti destinate pieţei mari dimensiuni. Ca
urmare a unei asemenea evolutii, în 185 1 proprietarii şi arendaşii deţineau
jumătate din totalul pământului de hrană. 1n 1 853- 1854, terenul arabil şi de
păşuni al rezervei depăşea pe cel clăcăşesc. în cifre, situaţia se prezenta
astfel: arltturi şi semănături 325 925 1/2 00.ci faţă de 207 567 00.ci, imaş
125 492 00.ci faţă de 13 1 658 flUci, îanaţ 123 029 ffllci faţă de 1 12 130
flllci33 • În anii următori, suprafeţele deţinute de proprietari şi arendaşi deve
neau şi mai mari, concordante cu ponderea mai însemnată a agriculturii
moşiereşti.
30 I. Corfus, Agricultura 1848-1864, p. 1 92, 201 şi urm.; Arh. St. Bucmeşti, D.R.C.,
nr. 1 805/1863, f. 4,6.
3 1 Arh. St. Bucureşti, D. A., nr. 63/1853, f. 95, 2 1 1 ; nr. 79/1 857, f. 83.
32
Ibidem, D.R.C., nr. 1 600/1 863, f. 1 .
33 R . Rosetti, Pentru ,ce s-au rlsculat flrani4 p. 268; Gh. Platon, Evoluţi/l rezervei
feudale, p. 214, 234, 237-238; idem, Fmmîntilri /Adlleşti în Moldova în piel!ima U.nirii, în
"Studii", tom. XII, 1 959, nr. 1 , p. 1 1 5-1 16.
66
Terenul era împllrţit pentru cultura plantelor i pentru pllşune. Proporţia
dintre acestea varia de la o mo ie la alta, dar de reguli in zona dealului şi
muntelui, ptlşun.ile şi finaţul acopereau o suprafaţl mai mare dec t aceea
destinata culturii plantelor. ln zonele fertile, mai propice agriculturii circa
30-45% din suprafaţa rezervei era destinall culturilor cerealiere. e culti
vau îndeosebi griu. porumb, orz, ovlz, secart, hrişca, mei, în fasole, olul
şi cartofi. Repartizarea culturilor depindea de modul în care re-zervele se
adaptaserl la piaţi, de interesele lor comerciale. O moşie ca Pomirla, de
pildtl, era interesall în cultivarea cu prioritate a porumbului şi secarei, folo
site drept materie primi în fabricarea alcoolului. Pe alte moşii creşterea
vitelorpentru export cerea culti area mai ales a porumbului, orzului şi ovl
zului. Io sudul Moldovei, griul era mai important în comparaţie cu alte
plante. Se observi insl - ca o tenclinţl generali - ci mulii proprietari şi
arendaşi destinau culturii griului cele mai intime suprafeţe. Este de
menţionat, totodatl, ci datorita cerinţelor pie1ei externe cerwiere, tere
nurile destinate cretterii vitelor $-&U diminuat, afeotind utfel - într-o anu
m.itl mlswl - o ocupaţie st:rlvec:be a locuitorilor PrincipatelorM.
Agricultura mare este ftlcudl, în primul rinei, de proprietarii de moşii.
Unul dintre aceştia era Anastasie Başotl clin Pomirla, ţinutul Dorohoi. Prac
tici o agriculnul comen:iall, vln:dnd o mulpme de produse ob1inute pe
rezervi, printre care ftlinl de griu şi pon.unb cereale: griu, poNmb, secarl;
miere, vin. vite etc. Producea alcool şi arenda circiumi. Era, totodall, bancher
şi cllmltar. Principele A . Monrz.i administra peste 1 7 OOO ba plmint în
ţinutul Dorohoi, practicind o agriculnul destinata pieţeP 3• Se paro ci boierii
din Moldova se preocupau in mare mlswl de agricullUra pe rezervi, clei în
1 86 1 economistul P. S. Aurelian socotea ci daci performantele unei ueme
nea ramuri economice erau mai bune aici decit în Muntenia. explicaţia
trebuia clutatl şi in faptul ci moşiile ou erau abandonate cu atita uşurinţl
arendaşilor-16. Tot într-un asemenea context de preocupllri menite a realiza o
sporire a producţiei agricole în România, în 1 860 D. P. Marţian recomanda
proprietarilor munteni „sl încete-ze de a arenda moşiile. ci, wmind frumo
sul exemplu al proprietarilor din Moldova. sl şi le caute singuri şi sl
31 B. Negntli. op. cit., p. 33- 34.

» /1,idttm, p. 38-39; N. Corivan şi C. Tun:u, Comerţul Moldovei lblle Mii 1848 ,i
1864, tn Dt::zvoham tJCODODJiei Moldovei, p.292.
>1 P.S. Aurelian, &:oaomi• ruraU. Capitalurile, în "Agronomia", an. D, 1 86 1 ,
Bucurqti, p. 426.
67
întreprinilll. amelioraţiile trebuincioase pentru sporirea producţiei prin mijloa
cele cele mai avantajoase ce le-a creat în general popoarelor mai
înaintate":1 7•
Numai că chiar în Moldova, proprietari de felul menţionat constituiau
un număr relativ redus în masa totală a stăpânilor de moşii, care -
mulţumindu-se cu încasarea unei părţi din renta funciară - le abandonau
arendaşilor. Deşi mai puţin extinsă decât în Ţara Românească, arenilll.şia
era, totuşi, un fenomen viguros. Existau, în primul rând, mănăstirile închi
nate care recurgeau la arendă. Tot astfel, cea mai mare parte a mănăstirilor
neînchinate procedau identic. în 1 857, suprafaţa domeniilor mănăstireşti
era de circa 583 OOO flUc� deci 25,3% din întinderea totală a marii proprietăţi
şi aproximativ 20,45% din numărul moşiilor din ţară. Deci, 95% din moşiile
mănăstireşti erau arendate. Boierii exploatau pe o asemenea cale în proporţie
de mai mult de jumătate din întinderea de pământ deţinută. Trebuie ţinut
cont că, uneori, chiar moşii rllzltşeşti se arendau.
Fiind un fel de comerţ, spre arenilll.şie aspiră elemente aparţinând diferi
telor categorii sociale, din rândul boierimii mici şi mijlocii, ale negustorimii,
al aparatului administrativ şi chiar al profesiunilor liberale. Nume de in
telectuali ca doctorul Rizu, A. Cihac, M. Kogălniceanu, Vasile Pogor, Alecu
Donici, Damaschiri . Bojincă etc. sunt doar câteva din cele mai cunoscute,
amestecate într-o asemenea ocupaţie.
În unele cazuri arenilll.şia se exercita prin asociere, urmărindu-se înde
osebi a se îndepărta concurenţa şi a se menţine licitaţia la un preţ avantajos.
Unele moşii dobândite pe o asemenea cale erau, apoi, subarendate. Făcută
pe termen de 3-5 ani, arendarea nu stimula interesul pentru investiţii decât
în slabă măsură. Cei mai mulţi aren<l3§i desflişurau o activitate de con
sumare a resurselor avute la dispoziţie. In consecinţă, secătuiau pământul,
foloseau la maximum pădurile, livezile, grădinile, iazurile, pris!lcile şi mai
ales acareturile şi maşinile moşiei, uneltele de lucru, vitele, morile, velniţele
etc.
Agricultura moşierească din Moldova, prin efortul 'unor proprietari şi
al unor arendaşi, fllcea însă un pas înainte pe calea consoliilll.rii prin asigu
rarea unei anumite autonomii sub raportul mijloacelor de muncă, în cazul
extinderii ei peste limitele obligaţiilor de clacl1 impuse ţărllnimii. Dintr-o
serie de date statistice referitoare la anii 1 859- 1 86 l rezultă că moşiile din
37 V. S!Avescu, Viafa şi opera economistuluiD.P. Marţian I829-1865, voi. II, Bucureşti,
1 944, p. 84.
68
Moldova aveau la dispozi1ie - fie ca proprietate a ar ndD§ilor sau ca pro
prie zestre - pluguri maşini de treier care, harabale etc. ln l 859 in ţinu
tul Vaslui, 45% din numlrul vitelor de munci şi al plugurilor de pe moşii
aparţineau arendaşiloc. Toate maşinile de treier din ţinut - îo schimb -
erau proprietatea lor. O situaţie similari se afla i în alte ţinuturi, cu excepţ.ia
acelora de munte Suceava, Neam1 şi Baciu precum şj din sud ovurlui i
Pulna. CU toate acestea, vitele şi uneltele clicaşi lor deţineau inel importaniJl
in agricultura moşiereascl, cu prec:ldere arlturiJe fiind efectuate prin inter
mediul acestora 11•
O noii caracteristici a -agriculturii moşie,eşti o constituie faptul ci at t
proprietarii, dar mai ales arendaşii nu se arltau dispuşi sl. faci investi1ii
subs1anţiale, tn coodiţiile în care dispuneau gratuit de o serie de obligaţii
decurglnd din coodif.ia de cllcaş a ţlranului. ln 1 849 de piJdl. N. uţu
aprecia ci venitul net provenit din agriculturll era de 26 50S 100 franci sau
19 S l 7 100 piaştri anual, în medie 7 franci la hectar, iar capitalul agricol
general era cakrulat la 3 1 8 068 400 franci. De,i cifrele menţionate sunt
relative, ele Clltpriml inal o realitate din care se decb:e ci veniturile moşiereşti
nu erau folosite în scopuri productive declt în mlsurl extrem de mici, ci cu
prec:ldcre m operaţii comercial-dlmlllreşti şi în consum exagerat ln cazul
unor moşii cu productivitate sdlzutl, deseori c:Aşti�le ou acopereau chel
tuielile, incit se recurgea la frecvente împrumuturi. ln 1 867, de pi ldll, peste
267 milioane lei grevau proprietatea funciari cu ipoteci. Lipsind capitalul
pentru investiţii, dobinda perceputl de creditori mergea de la 1 8 pini la
6()0/., contribuind astfel la ruinarea unor proprietari de moşii. Multe moşii,
din neputinţa de restituire a creditului erau vlndute la merzat. Este insl de
menţionat el în unele cazuri, datoriile contractate nu vizaserl acoperuea
unor cheltuieli necesitate de investiţii ci a lmO.r sume utilizate neproductiv,
în scopuri personale. Cert este ci, în condiţiile menţinerii regimului clicii,
chiar veniturile realizate pe moşiile productive îşi gJlseau o firavi utilizare
în investiţiiu.
Multe cheltuieli erau menite sl întreţinll o categorie de oameni ocupatl
exclusiv cu administrarea moşiilor. 1n administrarea acestora, indiferent
daci erau exploatate direct de proprietari sau concesionate arendaşilor, erau
folosite un mare numlr de ajutoare: vechili, vllafi, chelari, economi. Se
• Pentru to111e consideraţiile de mai IUi, vezi Ob. Platon, Evoluţia ra:orvd fwdaJe,
p. 232; E. Negruţi, op. cit, p. 40-42, S I , 54, S6, 69, 67-74, 96.
„ E. Negruţi, op. cit, p. 40, SS-S6; C.C. Angelescu, Creditul iJJ Moldova do la 1848
la 1864, în Dezvoltaretl oconomici Moldovei, p. 4 1 6-4 1 7.
69
tindea spre angajarea unor oameni specializaţi, eventual cu studii şi
cunoştinţe agronomice. Printre aceştia se afla I. Ionescu de la Brad care, în
1 864, fusese contabil al moşiei Săbăoani, aflată în arenda prinţului Gr.
Sturdza Ca atare, sunt vădite preocupările de a se folosi oameni cu cunoştinţe
atât în administrarea moşiilor, cât şi în agricultura efectivă practicată, cu
toate că ponderea acelora era relativ redusă40.
Se cheltuiau, astfel, muncă şi bani pentru întreţinerea şi extinderea
construcţiilor speciale existente pe moşii: coşare, hambare şi magazii pen
tru depozitarea cerealelor care, chiar dacă nu erau mai trainice şi mai siste
matice decât cele din trecut, le depăşeau ca număr şi capacitate. În acelaşi
scop se acţiona pentru întreţinerea şi dezvoltarea unor şoproane, ocoale,
ţarcuri, grajduri pentru vite, coteţe de păsări, şuri pentru trăsuri, căruţe,
unelte agricole. Este de relevat că starea acareturilor de pe moşiile din nord
era mai bună decât starea acelora de pe moşiile din sud, construite din lemn
şi piatră41 •
Care erau sursele de muncă ale agriculturii moşiereşti din Moldova? În
primul rând claca şi obligaţiile ei aferente care erau mult mai mari decât în
Ţara Românească, întrucât - după 1 85 1 - dijma fusese convertită tot în
obligaţii de muncă în folosul marii agriculturi. Din aceste obligaţii, în primul
rând, proprietarii şi ·arendaşii transformaţi în mari agricultori trăgeau mari
foloase, recurgând la tot felul de mijloace - materiale, băneşti şi coercitive
- pentru a folosi cât mai eficient claca în vederea cultivării rezervei. Se
percepea tot muncă de la aceiaşi clăcaşi în contul prisoaselor îndeosebi de
fânaţ contractate de cei mai mulţi dintre aceştia pe aproape fiecare moşie,
din nevoia de a compensa penuria de mij loace de hrană pentru vite creată
prin micşorarea izlazurilor şi imaşurile legale, după legislaţia din 1 85 1 .
Dar, spre deosebire de Ţara Românească, rezerva agricolă în Moldova
era lucrată într-o anumită măsură cu muncă salariată. La jumătatea secolu
lui trecut exista aici un contingent de oameni degrevaţi de servituţi feudale
care se puteau angaja pe unele moşii boiereşti. Categoria acestora era con
stituită din căpătăieri, flăcăi şi însurăţei, precum şi ţigani dezrobiţi şi răzeşi.
Muncile mai frecvente la care se angajau erau cărăuşie, arat, praşilă, seceră,
treier etc. Muncitori agricoli veneau şi de peste hotare: cosaşi de peste
Dunăre, olteni la munca viilor, alţii din Bucovina. În aceeaşi categorie mai
erau incluşi unii din proprii clăcaşi de pe moşie care, în plus, se angajau
40
E. Negruţi, op. cit., p. 38-39.
4 1 Ibidem, p. 35-36.
70
pentru munci suplimentare pllltite în bani. e cumpllra de as menea
munca altora de pe moşii strlline de la proprietarul sau arendaşul cue dis
punea de surplus de obligaţii neîncasate. Brau numeroase asemenea cazuri
dar ele erau mai degrabll o forml de iobllgie, clici boierul indea forţa d�
muncll şi încasa banii, fiind vorba - in fapt - de un transfer boieresc.
Unele datorii contracta.te de cUlcaşi erau plllt.ite tot în muncll. Modalitatea
aceasta de achitare a unei datorii fusese consacrata în Moldova inel din
epoca regulamentari. în 1 844, de pildll, Adunarea obşteascil adoptase o
decizie care preciza cil datoriile locuitorilor de pline, nutreţ şi alte obiecte
- clnd nu puteau fi pllltite în bani - vor fi transfonnate in muncll. Pro
prietarii şi arendaşii îşi menţinuserl un drept de protimjsis m angajarea
propriilor locuitori la mlDlCi suplimentare, încerctnd sll şi-l asigure şi dupll
convenţia din 1 858, n ciuda faptului ci privilegiile fus erl abolite.
1n cele mai multe cazuri muncitorii agricoli, îndeosebi bucovinenii,
erau pllltiţi în bani, plus hrana zilnicll. Se mai aplicau şi alte isteme: lemne,
loc de plşune, loc de arat în schimbul unor munci pe re:zervll. Preţurile
plltite oscilau în funcţie de ţinuturi, de data încheierii contractelor etc.
Munca salariata era folosita cu precldere în anumite culturi speciale:
vie, legume plante textile, creşterea viermilor de mit.ase. Parţial, dar în
raport mic cu munca de clacll predominantll, se utiliza munca salariali şi
pentru cultivarea cartofilor, a rapiţei şi chiar a cerealelor. îndeosebi moşiile
din nordul Moldovei, înzestrate cu inventar agricol propriu foloseau pe
� mai mare munci salariata. ln vestul ţlrii se utiliza predilect claca.
Cele mai numeroase angajlri erau pentru treier la paza şi întreţinerea vite
lor, la îngrijirea viilor, pentru munca din anexele gospodllriei moşie
reşti 1 2 etc.
1n primele decenii ale secolului al XIX-iea, in Banat, Crişana şi Mara
mureş s-au închegat mari rezerve alodiale care s-au transformat în centre
ale producţiei agricole. A surve.r ut astfel un proces de separare a alodiului
de plminturile ţllrllneşti. Drept urmare, în alodiu s-au inclus cele mai bune
terenuri, sesiile iobllgeşti înglobind pllminturi de mai slabii calitate şi �•i
depllrtate de vatra satului Asemenea scbimblri n-au mai înglduit impllrţu-ea
0
E. Negruţi, o.pre mUIKJI saJariMI 1D -,ricu/rura Moldovei ln prMjml, legii ,grsre
dia 1864, bi "Studii ,i ccrcet1ri ştiinţifice", laşi, lsu>rie, X, 1 959, fuc. 1-2, p. 83, 89-9�,
102-109; idem, Dt:zvoltllrm agriculturii din Moldova, p. 80-89, 92 ; Oh. Platon, Bvo/uţ111
rezervei leudale, p . 23 1 -233; idem, FrlmiDtlri fl)'lnqti 1n Moldova tn prajmA Unirii, în
fi
"Studii", tom. XD, 1 9S9, nr. I , p. 108 urm.
71
anuală a terenurilor arabile şi a îaneţelor - cum' se procedase mai înainte
-, hotarul localităţilor în urma măsurătorilor efectuate fiind definitiv închis.
Ţaranii au fost, totodată, blocaţi de a mai lua în folosinţă şi defrişa noi
terenuri, necultivate până atunci43 • În Transilvania propriu-zisă, deşi nobili
mea poseda cel mai întins teren pentru cultura agricolă, datorită sistemului
de moştenire, nu s-au putut constitui şi perpetua aici mari latifundii.
Rezervele (domeniile) nobiliare erau răzleţite în numeroase sate, aflate în
proprietatea mai multor stăpâni, fiind amestecate cu cele ale ţaranilor chiar
şi după emiterea patentelor imperiale. Din aceste motive, dacă în Banat şi
Crişana, atât în primele decenii ale secolului trecut, cât şi, mai ales, după
1848 alodiile s-au comasat şi concentrat, facilitând astfel dezvoltarea rapidă
a unei agriculturi mari, în Transilvania propriu-zisă pământurile nobiliare
au rămas grevate în cultivarea lor de rigorile colectivităţii, de obligativi
tatea efectuai-ii unor culturi dictate de o întreagă categorie de producători cu
loturi situate într-o anumită zonă.
Agricultura moşierească era fllcută fie direct de proprietar, fie de marele
arendaş care, întocmai ca în Principate, substituia pe primul în exploatarea
alodiului pe un termen relativ scurt, de circa 6 ani. Este însă de menţionat
că un asemenea fenomen nu era atât de generalizat ca în Principate, înce
pând din 1853-1854 marii proprietari ocupându-se în măsură mai mare de
practicarea agriculturii.
în părţile vestice, îndeosebi în Banat şi Crişana, unde marele domeniu
se adaptase mai rapid la nevoile pieţei, proprietarii încep să facă investiţii
nu numai în construcţii şi adăposturi, ci cu deosebire în procurarea unor
vite de muncă şi inventar agricol, în creşterea vitelor: oi, comute, porci şi în
cultura tutunului. Pe domeniul Chişineu-Criş, de pildă, alcătuit din sute de
mii de iugare, fuseseră fllcute cheltuieli pentru canalizare şi drenaj, pentru
procurarea de maşini agricole şi a unor vite de rasă: vaci elveţiene, oi meri
nos, mangaliţă sârbească. În Banat, pe unele moşii, se introduceau chiar
cultura bumbacului şi a unor plante colorante ca indigoul şi scumpia în
părţile estice ale Transilvaniei, chiar după patentele din 1853-1 854, nemeşii
nu posedau unelte şi atelaje agricole decât cu rare excepţii.
Ca şi în Principate, îndeosebi până la 1848 forţa de muncă necesitată
de practicarea agriculturii moşiereşti era aceea rezultată din obligaţiile feu
dale. Îndeosebi în Transilvania se recurgea atât la atelajul, cât şi la munca
43 I. Kovâcs, Desfiinţarea relaţiilor feudale, p. 76, 1 1 3; Veronica Covaci, Relaţiile

agrare în Bihor, p. 1 48-1 49, 1 5 1 , 1 55, 1 56; S. Retegan, Mutaţii economice, p. 1 94.
72
iobagu lui. Dar numai o pltrime din îndatoririle acestuia era utilizata pentru
punerea în aloare a rezervei, nemeşii înşişi nefiind interesaţi sl1 consume
întreaga muncll servili pentru o agricuJturll de proporţii mai mari. Dar, în
plrţile estice, în Banat şi rişana. domnii de p11m&nt tind sl facil mai
independentll economia domeniului de munca iobagului. a atare, n-au mai
împlrţit sesii fiilor de iobagi deoarece s-ar fi micşorat pl1mintuJ alodial.
Nevoia de bra1e de muncll pentru agricultura. mo ieruscl a pro ocat anga
jarea unor ţlrani cu plmint insuficient, pe bazl de contracte individuale. În
asemenea ipostaze apar chiar iobagi cu sesii mici. Survenea fenomenul
arendllrii la ţlraoi a plminturilor alodiale sau remanenţiale - asupra
cArora nobilii îşi revendicau drepturile -, în schimbul muncii în parte. -a
format astfel o noul categorie de ţlrani, allturi de iobagjj şi jelerii urbariaJi,
cea ajelerilor alodiali, legaţi de moşieri prin contracte. e dlldea moşierilor
o proporţie din recoltll mecgind de la a cincea pini I a opta parte, precum
şi taxe pentru folosinţa plmintului a plşunUor şi a pldurilor. Sistemul
acesta de punere în valoare a marii proprietlţj se va accentua dupll revolu1ia
din 1 848, dar mai ales în urma patentelor imperiale din 1 85 - 1 854, cind
relatille agrare erau deja degajate de obligaţii feudale. Tot intr-un asemenea
context, o aoumitll categorie de ţlrani lipsiţi de plmint şi dec:i de posibili
tatea de a întreprinde o agriculturi micll, oferea la piall forţa ei de mundl.
Beneficiau de o asemenea oferta hotarele oraşelor cultivatorii de vii, satele
plmintului cnliesc şi unele din marile proprietllţi. Specialişti, îndeosebi
agronomi, apar şi ei drept angajaţi în slujba marii agriculturi•◄.
în Bucovina, rezerva boiereasca era ac care producea pentru pia\Jl
Se cultivau grine îndeosebi care erau exportate, iar vitele se ingrlfau, de
asemenea, pentru vinzare. Brau hrlnite mai ales cu cartofi care începând
din 1 830, se cultivi pe scara mare po rezervele boiereşti. Tot cartoful era
destinat preparlrii alcoolului în velniţele marilor proprietari. Pe domeniul
hergheliei de la Rldluţi� incepind din 1 8 1 5, s-a trecut la sistemul rotaţiei
culturilor defrişându-se terenuri impldurite şi chiar irigindu-se unele. Se
recucgea la. drenarea şi gunoirea ogoarelor, îmbunltlţirea raselor anirnale
lof) etc.
„ Iosif Kovks şi Maria Mirel, Despre probltJtll• do.iin/lrii pre!SUliilor cu CIU&Cttrr

feudal al curiaJipilor priD logu sgrri din 1896, m ustudia Univcrsitatis Babeş-Bolyai",
Historia, fasc. I , Cluj, 196S, p. 63-66; l. Kov6c.a, Daliinpuea relaţiilor feudale In Transil
vao.ia, p. 44-46, 122; Veronica Covaci, Rdaţiilugn,re lb BiJxJr, p. 156, 158-1S9; S . Rete
gan, Mulllţii «xJDOmia:, p. 197, 199-200.
•, l. Corfus. Agricultura 1848-/864, p. 75-76.
73
Agricultura moşierească se practică deci într-o rrulsură mai mare sau
mai mică în toate ţările române, dar cu deosebire - cel puţin până la 1848
- în Moldova, Banat şi Bucovina. Disponibilităţi mari de dezvoltarea aces
teia existau în Principate, unde marea întindere a solului agricol şi fertili
tatea deosebită a acestuia constituiau garanţii sigure ale unor culturi orien
tate spre piaţă. Se cultivă cu precădere cereale, dar o importanţă deosebită o
dobândeau creşterea şi îngrăşarea vitelor pentru export. Ţăranii, prin
obligaţiile feudale, constituiau principala forţă de muncă prin care erau puse
în valoare rezervele moşiereşti, lor adăugându-li-se ulterior, în Transilvania
mai ales, după 1848, contingente de oameni sărliciţi în calitate de salariaţi
agricoli. O trăsătură caracteristică a marii agriculturi practicată chiar după
emanciparea ţăranilor a constituit-o dependenţa ei sub raportul mijloacelor
şi al forţei de muncă de aceeaşi categorie socială care odinioară fusese
aservită.
Prin intermediul prisoaselor, adică al arendării la ţărani a unor parcele
mici de pământ, din rezerva nemuncitll pe cont propriu, agricultura
moşierească îşi satura o bună parte din nevoia de muncă. Inaugurat în agri
cultura românească după 1831 ca un complement al clăcii, fenomenul
acesta este prezent în toate ţările române, inclusiv în Transilvania, genera
lizându-se în România după reforma agrară din 1864. Mica arendare
constituia, prin urmare, nu numai o sursă de muncă pentru punerea în valoare
a marilor întinderi de teren agricol existente în România şi scoase din para
gină de necesităţile tot mai crescânde ale pieţei interne şi externe, ci şi o
modalitate de dezvoltare paralell1 a unei agriculturi mici orientată nu numai
spre subzistenţă, ci şi spre comerţ. Oferta aceasta de muncă ţărănească nu
putea fi copleşită şi substituită de aceea salariată, întrucât în ţările române
pauperismul nu atinsese masele majoritare ale populaţiei, căci - sub o
formll. sau alta - aceasta poseda un lot capabil sll-i asigure subzistenţa.
Nici proprietarii şi arendaşii, lipsiţi de capital, dar mai ales de tradiţia unei
agriculturi pe cont propriu, nu puteau renunţa la o asemenea formll de valo
rificare a rezervelor. Într-o economie unde lipsa de mijloace financiare era
cronică, ei nu puteau g!lsi nici sume de bani suficiente pentru investiţii, nici
o categorie de oameni total lipsită de mijloace de producţie spre a se deba
rasa de munca micului agricultor.
74
Cap. IX
AGRICULTURA ŢĂRĂNEASCĂ
în toate ţlrile romlne dar mai ales în Principate, mulţi ani dupl 1 8 I
- clnd se introduceau Regulamentele organice -, cultura plmintului ara
bil era efectuatl în mburll covirşitoare de ţlrlnime cu deosebire de clicaşi.
în ciuda dispoziţiilor regulamentare prin care boierimea tinsese sll-şi eman
cipeze o buni parte din proprietate de orice servitute feudali, s-o trans
forme deci mtr-o b87.I cerealieri, agricultura atlt pentru subzistenţi, cit şi
pentru nevoile pieţei era ftlcutl îndeosebi de ţlrani, în istemul sesiilor
ioblgeşti în Transilvania şi Banat, al loturilor regulamentare şi mai ales al
parcelelor arendate în Ţara Romlneascl şi Moldova. Plmlntul aflat la
dispoziţia cllcaşiloc în proporţii variate de la o pro iocie la alta, in funcţie
de gradul de adaptare a micii gospodini la nevoile pieţei interne şi externe,
constituia deci temeiul unui asemenea tip de agricu.lturl.
în Ţara Romlneascl - în condiţiile liberalizlrii comerţului extern,
dupll 1 829 - se înfiripa o puternici griculturll cllklşeasdl, întruclt Limi
tlrile legale privitoare la cultivarea plmlntulw n-au fo t în stare sll para
liu:ze deprinderile unor mici produc:ltori de a ara, semlna şi cosi ftlrl restricţii
p1rţi cit mai mari din moşii, în schimbul unor tndatoriri relativ mici. Ca
atare, în cele mai multe judeţe ale Ţlrii Romlneşti n-au survenit mlswl
to1Uea moşiilor şi atribuirea de loturi conform legii Nu s-a ajuns deci la
diminuarea agriculturii cllclşeşti, ci, dimpotrivl, la o extensiune conside
rabilii a acesteia. Numai în cazul moşHlor sbimte din judeţele de la munte,
cllcaşii s-au vlzut nevoiţi sll-şi limiteze agricultura la terenurile legale cu
venite în folosinţl. Dar, mulţi dintre aceştia, strimtoraţi de mllsurlltoarea şi
de îngdldirea elanului de munci s-au vlzut nevoiţi sll se deplaseze în zonele
de cimpie, unde populaţia era rari, iar numeroasele terenuri aflate în para
gini îşi aşteptau noii cultivatori. Este deci vorba de un proces rapid de
extensiune a acestei agriculturi nu numai prin contribuţia cllcaşilor de la
câmpie, ci şi pe calea unei deplasllri de populaţie dinspre munte spre zonele
de fertilitate agricolii. 1n faza în care asemenea cultivatori nu renunţaserll la
75
locuinţele şi micile lor plantaţii din judeţele de munte, ei practicau la şes o
agricultură sezonieră, pendulând periodic între cei doi poli 1 •
Agricultura clăcăşească din Ţara Românească este, în fapt, cel puţin
până la 1 848, principala sursă de aprovizionare a pieţei, întrucât ea se prac
tica pe terenuri vaste care înglobau atât pe cele legale - atribuite prin
Regulamentul organic -, cât şi, mai ales, pe cele suplimentare dobândite
pe calea micii arendări. Drept dovadă a rolului ei deosebit în această privinţă
este atenţia acordată de Departamentul din Lăuntru care - în primăvara lui
1 84 1 - sublinia că prosperitatea gospodăriei clăcăşeşti trebuia să fie în
atenţia autorităţilor, deoarece prin ea se asigura "toată fericirea soţietăţii: şi
despre arături şi despre negoţ şi despre ţinerea populaţiilor''2.
Arând, semănând şi cosind întinderi mari de pământ, clăcaşii din Ţara
Românească realizau producţii incomparabil mai mari decât proprietarii şi
arendaşii pe rezerva agricolă. În 1 833, de pildă, judeţul Mehedinţi, cel mai
populat dintre unităţile administrative şi cu recolta de grâu şi porumb cea
mai bogată, obţinea 56 560 643 ocale porumb. Din acel total, producţia
ţărănească reprezenta 50 890 494 ocale, iar cea boiere� şi arendăşească
5 670 150 ocale. Tot astfel la grâu, din totalul de 12 485 485 ocale, ţăranii
obţinuseră 10 8 5 1 285 ocale, iar proprietarii şi arendaşii l 634 ocale.
Proporţia între cele două tipuri de unităţi productive era de l O la l . Tot în
1 833, în judeţul Romanaţi, la Izlaz, arendaşul obţinuse pe rezerva lucrată
cu propriile lui pluguri 968 OOO ocale porumb şi 63 -3p0 ocale grâu, în timp
ce 82 familii clăcaşi de pe aceeaşi moşie recoltaseră 65 l 00 ocale porumb şi
l O 1 1 9 ocale grâu. Asemenea exemple constituiau însă o excepţie3 •
La câmpie, agricultura clăcăşească ajunsese în 1 84 1 la mari proporţii
pe calea arendării unor întinderi mari de pământ. Este semnificativ faptul
că, în contul acelor prisoase, s-a ajuns la plata unor mari sume de bani.
Fruntaşul între 75 şi 1 70 lei, mijlocaşul între 62 şi 1 30 lei, iar codaşul între
52 şi 105 lei, plus dijma din produse care era mai mare decât aceea legală.
Rezultă, prin urmare, că nici la data menţionată cele ·mai multe moşii nu
erau măsurate, agricultura fiind efectuată îndeosebi de cUtcaşi4 • În anii ur
mători, în judeţele cele mai propice pentru agricultură cerealieră: Ialomiţa,
Ilfov, Vlaşca şi Teleorman, clăcaşii puneau în valoare mari suprafeţe ara
bile. În 1 845, de pildă, în Ialomiţa, unii săteni araseră întinderi care depăşeau
1
I. Corfus, Agricultura Ţlirii Româneşti, p. 1 48-149, 1 5 1 -1 55, 1 58.
2
ASB, Vomicia din Uuntru, nr. 854/1 84 1 , f. 240-24 1 .
3
I. Corfus, Agricultura Ţlirii Româneşti, p . 207.
• Ibidem, p. 1 70.
76
pe alocuri 40 pogoane de cap. În zonele din apropierea Dunllrii ale judeţului
Ilfov în plllşile Olteniţa şi iocilneşti, erau fruntaşi care posedau 40 pogon
ne de a.rituri şi fineatl, mijlocaşi 2 pogoane, iar cod ul 10 pogoane.
Clllcaşii de pe moşiile din jurul capitalei, ca de pildl la hi elet, in I 844,
araserl 40 pogoane la Fundeni 80 pogoane, iar la Dud ti de menea, în
1 84 7, "citltime mare de pogoane·•, posedind semllnlruri de griu. orz, nz,
porumb, linte, fasole mei, borceag, zaru aturi i pepeni .
În schimbul unor sume de bani pllltite 'in contul pAmdntuJui n.rend t. al
aşa-numitelor prisoase cllcaşii lucrea:z.l mari întinderi de teren dind agri•
culturii un impuls nemaiîntfilnit ln zonele de cimpie continull sA folo
seascll moşiile dupl voia lor cuprinzind cu plugul u cu co întinse
suprafeţe. 1n judeţul BrliJa, de pildl, n 1 848 fruntaşul ea I 04 pogoane
(20 pogoane orz, 1 3 pogoane griu, 20 pogoane mei, 3 pogoane porumb,
3 pogoane fasole linte cinepl, pepeni, 10 pogoane fineall şi pogoane
izlaz) mijlocaşul 57 pogoane şi codaşul 1 5 pogoane. În judeţul Jalomi1a
tot in 1 848 - fruntaşul posed 69 pogoane ( 10 pogoane griu de toamna şi
de primlvarl, 1 5 pogoane orz şi o Iz, 4 pogoane porumb 4 pogoane mei,
1 pogon fasole, 20 pogoane filn şi I pogoane pllşune), mijlocaşul 40
pogoane, iar codaşul 20 s,ogoane. Situaţii similare erau şi în lte judele,
chiar şi în zonele de deal. Io Gorj, fruntaşul cuprindea 20 pogoane arlturl,
fineaţi şi izlaz legale şi prisos, mijlocaşul 1 5 pogoane, iar codaşul 6
pogoane'.
Regulamentul organic, deci, n-a reuşit sA reduci întinderea de pAmlint
datl în folosinţa clkaşilor. Peste pllmintul atribuit legal aceştia au luat m
arendl din rezerva moşiereasca întinderi imense, evitind cantonarea agri
culturii practicatl de ei doar la terenwile legale. Plmlntul acesta suplimen
tar denumit prisoase, pentru care 'inainte de 1 83 1 nu pllltise:rl declt dijmJl,
i-a constrins la numeroase obligaţii îndeosebi în naturi, bani şi munci. Ca
atare, prisoasele din rezervi au constituit principala cale de dezvol� a
agriculturii în Ţara Romineascl în epoca regulamentari. Ţllranii au extins
an de an suprafeţele arate, solul atlindu-se în acea epoci la dispoziţia lor,
iar nu în mina proprietarilor şi arendaşilor. Agricultura în Ţara Roml
neascll a fost prin excelen1Jl cllcllşeascll, extinderea suprafeţelor cultivate
de sileni constituind o caracteristici a epocii. În comparaţie cu agricultura
moşiereascl, cea practicatl de ţllrani pe prisoase era incomparabil mai mare.
, Ibidem, p. 1 84- 1 87.

• Ibidem, p. 1 89-1 90.
77
Producţia cerealieră, în imensa ei majoritate, era rodul micii gospodării
ţărăneşti. Ea era stimulată de stat prin mffsuri speciale de extindere a
suprafeţelor însămânţate, având un caracter predominant comercial. Se poate
astfel spune că, în rffstimpul 1 83 1 - 1 848, mica agricultură era pe rezervă în
timp ce marea agricultură avea un caracter ţărănesc7 .
Dar dacă legiuirea regulamentară nu poate stăvili agricultura ţărăneas
că, ea alterează, în schimb, sistemul de posesiune asupra terenurilor defrişate
cunoscute sub numele de curături. Se ştie că, din vechime, un asemenea
teren redat agriculturii prin munca clăcaşului îi conferea un drept de
exploatare greu de nimicit până la 1 83 1 . Dreptul de folosinţă asupra cură
turilor a fost considerat de clăcaşi o proprietate. În temeiul unei asemenea
cutume, ei au dispus liber de curături, luptând până la 1 848 pentru perpe
tuarea unui asemenea drept, pentru o stlipânire deplină nu numai asupra
plantaţiei realizate, ci chiar asupra pământului propriu-zis. Dar, dreptul de a
defrişa şi a folosi acele curături a fost restrâns în favoarea proprietarului
moşiei, în epoca regulamentară fiind transformat dintr-un drept de folosinţă
perpetuă şi ereditară într-unul de folosinţă viageră. Dar chiar în aceeaşi
epocă, îndeosebi în zonele de munte, curăturile clăcăşeşti au constituit "prin
cipala bază a gospodăriei ţărăneşti şi a producţiei agricole a ţării", în timp
ce în zonele de câmpie un asemenea rol l-au îndeplinit livezile moşiei sau
- în epoca regulamentară - pământul arendat de clăcaşi sub formă de
prisoase8 •
Agricultura ţărănească în Moldova se mişcă în cadrul legal statuat de
Regulamentul organic, care afecta în mffsură considerabilă dreptul clăcaşilor
de a folosi, în schimbul dijmei, întreaga moşie. Şi aici, în momentul intro
ducerii legiuirii menţionate, s-au înregistrat reticenţe şi chiar rezistenţe în
numeroase locuri la mffsurarea pământului şi deci la reducerea loturilor
deţinute în folosinţă. Sunt câţiva ani după 1831, când se tolerează de către
autorităţi o asemenea situaţie, dar hotărârea proprietarilor şi arendaşilor de
a-şi constitui rezerva şi a o transforma într-o mare cultură agricolă sfârşea
prin a constrânge pe clăcaşi să se retragă pe loturile legal delimitate9 • Cu
toate aceste constrângeri, în 1 840 suprafaţa cultivată de săteni de 2 1 5 09 1
flllci depăşea pe aceea deţinută de moşieri de numai 135 737 flllci 1°.
1
Ibidem, p. 191, 252.
8
Ibidem, p. 1 44.
9
Gh. Platon, Evoluţia 'rezervei feudale, p. 2 1 5-2 1 6.
10 E. Negruţi, op. cit., p. 1 0 1 .
78
Ţlranii nu arendau terenuri supliment� prisoase, dec4t în cazuri
excepţionale. Iar cind o ftlceau, erau interesaţi cu preclldere de flineţ şi
imaş" . Unii dintre ei care depllşeau cadrele agriculturii regulamentare,
arendind terenuri din categoria menţionat.I, se ocupau cu creşterea itelor
în scopuri comerciale, folosind chiar forţa de munci a unor argali recrutaţi
îndeosebi dintre burlaci sau alte categorii de sileni. nfonn informaţiilor
statistice, aceştia sunt "avuţi", au deci ite multe n contrast cu "acei mai
All-- ""12 •
:1,a.ua,I
Culturile agricole pe loturile cllclşeşti erau lipsite de arietate şi limi
tate la produsele de consum. ln deceniul al patrulea, preocupate de di ersi
ficarea acestora, autoritlţile recomandau sltenilor sl semene cele 1 80 prl
jini ( 1 ,5 falce) arlltUJI in felul wmllor: 40 ptljini secul, 40 prljini orz, 40
prljini porumb şi S prljini cartofi. Se încerca deci orientarea culturii spre
cerealele esenţiale pentru hrana cllcaşilor şi a vitelor• .
Chiu în primii ani ciupi aplicarea legiuirii regulamen� •�cultura
ţlrlneaadl era deplşitl de 8':eea moşieteaSCI la producţia de griu. 1n 1 8
de pilda, dac& prima obµnuse 4 5 339, cea do-a doua realizase 47 298 kile.
1n anul urmilor. 1 834, disproporţia la griu intre cele doul tipuri de g�
podllrie era mult mai accentuat.I, olci în timp ce clllcaşii reaJ izaseJI 86 8 1 O
proprie wi.i şi arendaşii iruegistraserll 1 98 365 chile. Secarll, orz, ovaz,
porumb, mei şi cartofi - în aceiaşi ani - erau produse în egali mlawl de
ambele gospodlrii aceea ţlrlneasc:I definind, de fiecare datl, un uşor
avans••. Era semnul evident ci griul principala cerea1I solicitatl la export,
deveni.se apanajul agriculturii mc>şie� specializata deja inlr-o asemenea
culturll în timp ce restul cerealelor pentru sutrziateoţl erau realizate cu pre•
cldere de gospodllria ţlrlneascl. Agricultura mici clin Modova se desfllşoadl
deci în limite relativ restrinse, funcţia ci principali fiind de anexl a marii
exploatlri moşiereşti dlreia ii fumiza foiţi de munci.
1n ambele Principate deşi decepţionatl şi deprimata de infringerea
revoluţiei, mai ales de spulberarea promisiunii de emancipare de servituţi
şi împroprietlrirea pe un lot restrtns. ţldlnimea era antrenall de un puternic
elan de extindere a agriculturii. 1n Ţara Romineasdl, dar şi în Moldova,
dupl 1 848, pe calea defrişlrilor şi desţelenirilor, agricultura cUk:lşeascl
11 Gb. Plalon, Domt:aiul feudal, p. 95.

11
Ibidem, p. 160-1 63.
u B. Negruţi. op. cit, p. 62.
4
1 Gb. Platon, Domt:aiul feudal, Anexa m.
79
ocupa terenuri suplimentare, curăţate de rădăcini cu toporul şi cu târnăco
pul, iar de mărăcini cu toporul şi săpoiul, prin efectuarea unor munci grele
şi scumpe 1 5 . Era dovada cea mai clară a sacrificiilor de care era capabilă o
întreagă clasă socială, atunci când îi erau în joc propriile interese.
Lansându-se pe o asemenea cale, clăcaşii transformau în terenuri
mănoase o serie de crânguri şi întinderi acoperite cu mărăcini, improprii
culturilor agricole, dobândind concomitent - alături de stllpân - un drept
asupra pământului fertilizat, un titlu de proprietate incompletă, cum erau în
fapt curăturile. În consecinţă, în Ţara Românească, după 1 848, agricultura
�ească se consolida pe calea curăturilor. Erau, astfel, numeroşi clăcaşi
ale căror loturi erau terenuri fertilizate de ei sau de părinţii lor, figurând atât
ca pământ legal, cât şi ca prisos. Un clăcaş din Răzleţu-Vieroşi, judeţul Olt,
poseda, de pildă, în 1 863, circa 70 pogoane de arături şi plantaţii de pomi,
toate curături 16 •
Legea din 1 85 1 , deşi considera pe clăcaşi simpli chiriaşi, a menţinut
însă norme favorabile în condiţiile de arendare a moşiilor mănăstireşti şi
ale domeniilor statului pentru sătenii care curăţau terenuri, incluzându-le în
loturile agricole. Ţăranii nu puteau astfel să fie scoşi din locurile arabile sau
livezile de fân curăţate de ei sau de părinţii lor. Tot astfel, terenurile care
urmau a fi defrişate erau scutite de dijmă timp de doi ani, începând de la
data când curătura dădea rod17 •
Prin stăpânirea curăturilor şi după 1 85 1 când erau consideraţi chiriaşi,
clăcaşii au reuşit să destrame tendinţa proprietăţii de a-i scoate din pămân
tul strămoşesc. Nu se poate vorbi deci că legiuirea lui Ştirbei i-ar fi "expro
priat'', i-ar fi deposedat de pământul curăţat şi posedat de ei. Au existat
asemenea tendinţe extrem de puternice, dar ţăranii le-au anihilat. Ei şi-au
afirmat dreptul nu numai asupra uzufructului, ci şi asupra plbnântului însuşi
încercând nu numai să transmită prin moştenire plantaţiile sau arăturile, ci
chiar să le vândă. Din contradicţia dintre cele două tendinţe a rezultat o
posesiune incompletă a clăcaşilor asupra curăturii, un drept de proprietate
limitat, în sensul că i se asigura o anume imunitate pe acel teren pe care -
în ciuda proprietarului nominal-, îl putea deţine în folosinţă deplină, trans
mite la urmaşi sau chiar vinde. În practică surveneau asemenea modificări
în stăpânirea curăturilor, deşi vânzările cu deosebire erau cu greu recunos
cute de proprietar. Curăturile, mai ales plantaţiile creau clăcaşului un drept
15
I. Corfus, Agricultura /848-/864, p. 286, 288.
1 6 Ibidem, p. 288-289.
17
Ibidem, p. 287.
80
asupra plmântului folosit De aici în erşunarea cu care, dupA 1 8 I , -au
interzis acele plantaţii ftlrll acordul proprietarului, conştient tot mai mult cil
în acel mod moşia era "robit.I" de un drept cUlcllşesc car se suprapunea
peste acela al deţinltoruJuj ei legal 1 1 •
lncepind din 1 85 l , prin legea speciali edictali, Ştirbei odl introdu
cea un sistem nou de repartizare a culturilor pe tarlale. BI s-a aplicat ,nsa
mai uşor pe moşiile mlnlstirilor plmântene prin contractele de arendare.
Se poate aprecia ci, din 1 85 I acel sistem se inaugureazl I scara agricuJ
turii Ţlrii Romineşti. BI s-a tmplmântenit insl greu datorill faptului cil
tiranii posedau cwlturi pe întreaga arie a moşiei refuzind sA le cedeze.
Ştirbei era astfel constrins sA ţinll cont de acea atitudine. de faptul dl cul
turile erau amestecate şj diseminate pe întreag moşie'' litanii refuzând sl
le cedeze şi sA primeascl, în schimb, alte terenuri grupate laolaltl. Drept
UllllllR, ţlranii au continuat sll-şi apere cwlturile pi.ni la 1 864, cu mare
înverşunare, mulţumindu-se cu stlpânirea unor loturi dispersate, aruncate
în diferite p1rţi ale moşiei şi epuizate printr-o oecootenitl cultw110•
Silenii din cimpia Ţlrii Romineşti d ţin u întinderi apreciabile de
pi.mint suplimentar sau prisoase luate în arendl de la proprietari sau
arendaşi. Aproape cil ou ex_ista clllcaş care sll nu posede emenea loturi.
Agricultura s-a dezvoltat deci pe calea extinderii suprafecelor muncite de
sileni în contul lor, prin contractarea unor obligaţii suplimentare peste
lea legale regulamentare. Se meofioea - în numeroase locuri - folosirea
în voie de cllre ţ1rani a întregii moşii, aceştia plltind sume de bani pentru
prisoue nu pe pogon, ci pe categorii Ca atare, plmintul folosit de ei -
legal şi suplimentar - deplşea cu mult rezerva cultivata de proprietari şi
arendaşi, alit la cimpie, cit şi la muntel' .
Dupl 1 85 1 , învoielile pentru prisoase reglementeazl o buni parte a
terenurilor agricole utilizate de ţlrlnime. învoielile erau ftlcute indjvidual,
cu fiecare cllcaş m parte ÎD al patrulea an al fiedlrei perioade fiscale de
cinci ani, cind proprietarul macca pe teren loturile botlrlte ca prisoase pen
tru fiecare clllcaş, înscrise apoi într-un registru special. lnvoielilc erau
ftlcute în scris, pe o perioadl de cinci ani, in ele trecindu-se numind şi felul
pogoanelor de prisos, preţul areozi.i lor in bani, în munci sau în produse.
Brau, apoi, adeverite de consiliile de catagrafiere sau recenzare. Numai ci,
11 Ibidem, p. 301 -304.
'-' Ibidem, p. 289 Ji arm.
10
Ibidem, p. 291 -292.
1 1 Ibidem, p. I SS-1 56.
81
în pofida dispoziţiilor menţionate, clăcaşii, obişnuiţi să folosească moşia
nemăsurată, au refuzat să se supună la învoieli, sistemul introdus de Ştirbei
fiind impus cu mare dificultate. Împotrivirea la măsurătoare constituie un
fenomen care - în Ţara Românească - se întinde până la 1864. Spre a nu
li se măsura moşia, numeroşi clăcaşi au acceptat pe alocuri învoieli mult
mai împovărătoare. Regimul prisoaselor diferea însă după natura moşiilor:
boierească sau mănăstirească22.
Pe cele mai multe moşii de la câmpie, clăcaşii cuprinseseră cu plugul
şi coasa oricât de mult pământ doriseră. în judeţul Ialomiţa, unde se aflau
cele mai întinse moşii, clăcaşii dinAlexeni aveau fiecare până la 60 pogoa
ne arături. în general, în Ialomiţa, suprafeţele cultivate de ţărani în folosul
lor au întrecut pe acelea de pe rezervă. În judeţul Brăila, întinderea
însămânţată de clăcaşi pentru ei era, în 1863, de 155 5 19 pogoane, iar cea
aparţinând proprietarilor şi arendaşilor de 27 124 pogoane. In 1863, clăcaşii
din acelaşi judeţ au cultivat - în medie - cu orz, mei, grâu, porumb şi
ovăz 28 pogoane de fiecare; târlaşul - adică ţăranul venit de aiurea - şi
odăiaşul - cei care nu stăteau în sat, ci pe marginea moşiei, în odăi - 47
pogoane, dintre care 30 pogoane numai cu orz. în judeţul Ilfov, pe unele
moşii, clăcaşii aveau de la lO până la 50 pogoane arătură de fiecare, iar în
alte zone foloseau toată moşia. În Vlaşca, în 1862, unii proprietari acor
daseră clăcaşilor fruntaşi 20 pogoane arătură, mijlocaşilor 15, iar codaşilor
6. în judeţul Teleorman, moşii întregi au fost total în folosinţa clăcaşilor.
Tot astfel, în judeţele Romanaţi, Dolj şi Mehedinţi, terenurile aflate la
dispoziţia clăcaşilor erau mai mari decât acelea pe care practicau agricul
tură proprietarii şi arendaşii. în Romanaţi, în 1863, erau multe cazuri 10
care ţăranii arau - fiecare - câte 15-20 pogoane prisos. în 1858, Ştirbei
afirma că printre. clllcaşii Ţării Româneşti erau unii care cultivau între 20-50
pogoane23 • În rândul ţărllnimii survenise deci o stratificare în funcţie de
pământul lucrat şi averea acumulată. Clllcaşii bogaţi îşi pun deseori în valoare
terenurile prin muncă salariată, angajând sărăcimea satelor4 •
Statistica lui D. P. Marţian din 1859 atestă faptul ca din totalul de
302 562 clăcaşi care populau satele, 42 264 aveau mai puţin pământ decât
prevedea legea, l 09 236 posedau loturile legale, iar 151 062, pe lângă aseme
nea pogoane, ţineau în arendă prisos de pământ. Deci jumătate din clăcaşi
21
Ibidem, p. 2 1 1 -220.
23 Ibidem, p. 238-�42.
14 Ibidem, p. 242.
82
lucrau terenuri suplimentare. Aceeaşi statisticll releva cll, în 1 8 9, lllcaşii
arau pentru proprietari şi arendaşi 868 938 pogoane iar pentru e i l 70 302
pogoane. întinderea de plmint cultivat de clicaşi în contul lor era de douA
ori mai mare decit aw;eea a rezervei arabile. Procentual raportul era de 66 la
34. Pe moşiile moşneneşti adlturile moşnenilor erau de 208 523 pogoane n
comparaţie cu 149 558 pogoane aparţinind cllcaşiJor aşezaţi pe elel . lte
dale privitoue la producţia cerealiedl dezvlluie, de pildl, ci, m l 858, clllcaşii
din Ţara Romineascl real izaserl 399 l 2 1 chile griu şi ecarl,
l 752 562 chile porumb 1 87 755 chile orz şi ovlz şi 95 855 chile mei26.
Concordant cu cifrele menţionate, se con.slad ci solul cultivabil al
Ţlrii Romlneşti era, în cea mai mare parte, l dispaziţia cllcaşilor iar nu a
proprietarilor şi arendaşilor oa rezervi. Gospodlria ţldlneascl produce tot
mai mult pentru piall, asigurind necesarul pentru consumul intern şi
di.sponibilillţi pentru export. Producţia vegetali şi animala a agriculturii
ţlrllneşti continui sl delinl primatul asupra. aceleia moşiereşti. ln 1 860
Ap. Arsachi declara în Comisia centrali de la FOCflltl dl din totalul producţiei
vegetale şi animale, o treime era fumizadl de gospodlria moşiereucl, iar
doul treimi de gospodlria ţlrlnead71.
în Moldova, ţlranu cultivau cu deosebire terenurile legale, agricultura
lor fiind una de subziateoţl. Fenomenul acesta s,.a datorat legiuirilor apare
din 1 85 1 , din care proprietarii şi arendaşii au fllcut un instrument de
reatringere a agriculturii ţllrlneşti la perimetrul legiuit, in acest sens
recwgind la mlsurarea şi delimitarea moşiilor prin recurgerea la concwsul
unui „geometru". Se obaervl, în plus, chiar o tendinll pronuntatl de a se
reduce terenwile legale, într-o forml uu alta, aceatu fiind amputate, deşi
obllgatiile în munci rlmineau nealterate21.
Oar, in rinduJ masei impunlloare de clicaşi ae afla o categorie deprin
sa c:u creşterea vitelor care ou putea fi saliaflcutl cu lotul oferit Recurgea
- din nevoia de a continua şi chiar accentua ocup ţia menţionatl - la
arenduea de plmint suplimentar, a prisoaselor îndeosebi de tlnaţ şi izlaz.
Asemenea terenwi erau dobindite de reguli pe calea unor iovoieli cu pro
prietarii şi arendaşii prin care se obligau sl efectuezo munci sau, uneori, în
u "Analele stmistioo", an. n, 1861, or. S-81 p. 32-33, 56-51, 132-1 33.
11
Il,idmJ, 111. I, 1860, m. 1, p. 14.
n D. C. Sturdza-Scheeanu, op. cit� ll, p. 232-233.
• Ob. Plalon, F.dm/lJtllri /ld.oeltl' .a, Moldova .a, prmjzu Unirii. tn "SIUdii". tom.
XII, 1959, or. 1, p. 1 08-109.
83
cazul unor moşii mănăstireşti, obştea satului arenda direct moşia, distri
buind-o apoi în funcţie de necesităţile membrilor ei29 . Unii clăcaşi obţinând,
deci, peste loturile legiuite o serie de terenuri suplimentare, destrl1mau într-o
anumită măsură tendinţa proprietarilor şi arendaşilor de a face din agricul
tura ţărănească o simplă anexă a intereselor lor.
Agricultura clăcăşească este însă în regres în raport cu aceea
moşierească. În 1849 pământurile aflate la dispoziţia acesteia cuprindeau
din totalul moşiilor doar o suprafaţă de circa 37 ,3% în afară de păduri. Este
de semnalat că în răstimpul 1 848- 1 854 a scăzut întinderea de semănături
deţinute de clăcaşi. După 1854, arăturile acestora sporesc în proporţie mult
mai mică decât cele ale proprietarilor şi arendaşilor. în 1853 clăcaşii culti
vau o suprafaţă cu circa 6 560 flllci mai mică decât în 1 840, în ciuda sporu
lui demografic, în timp ce proprietarii şi arendaşii îşi măriseră întinderea cu
113 198 fl1lci. De-abia din 1859 se poate observa o îmbunăffltire la tere
nurile cultivate cu porumb, acestea devenind un fel de apanaj al agriculturii
clăcăşeşti. Căci încă din 1 848, circa 64% din suprafeţele acoperite cu porumb
aparţinuseră ţăranilor3°.
în rândul aceluiaşi tip de agricultori trebuie situaţi răzeşii care, în raport
cu clăcaşii, erau în număr mic. Cei mai mulţi dintre ei posedau o bucată de
pământ de regulă în devălmăşie. Mulţi se adaptaseră necesităţilor pieţei
interne şi externe, punând în valoare condiţiile specifice ale solului şi pro
ducând pentru piaţă nu atât cereale, cât mai ales legume, plante horticole,
textile, industriale, vite, păsări, albine. Unii rlizeşi posedau chiar argaţi şi
aveau clăcaşi pe proprietăţile lor. Locuitori din mahalalele târgurilor practi
cau şi ei o agricultură mică. Localităţi ca Huşi, Botoşani, Târgu Nou, Târgu
Frumos, Piatra Neamţ etc. erau împănate de o relativ numeroasA populaţie
dedată unor asemenea ocupaţii. Alţi ţărani birnici, mai ales din ţinuturile de
munte, practicau cărăuşia - forma cea mai răspânditll de transport- pen
tru deplasarea cerealelor dinspre centrele productive spre bazele de desfa
cere31 .
Un sistem de relaţii social-economice statuate prin legiuirea agrară din
1851 paraliza deci gospodăria micll, menirea ei constând în a pune în mişcare
marea exploatare moşierească prin furnizarea de muncă şi atelaje. Sub
29 E. Negruţi, op. cit., p. 43, 47, 65; Gb. Palton, Evoluţia rezervei feudale, p. 23 1 .
30
E. Negruţi, op. cit., p. 22, 33, 60, 1 0 1 .
3 1 Ibidem, p . 59-60, 87; L. Boicu, °TraDSpOrturile ÎD Moldova ÎDtre 1848 ji 1864, în
Dezvoltarea economiei Moldovei, p. 447-448.
84
acest caport, citeva cifre sunt edificatoare. to 1860 de pilda, în ţinutul
Covurlui peste 87% din numlrul total al boilor de jug aparţineau locuito
rilor, în Putna 84%, iar în Roman 79%. to ţinururile din oonJul şi ceotru.l
Moldovei proporţia era mult mai redusl: tn Dorohoi şi Botoşani abia 58%.
Dar chiu şi în cazul moşiilor bine înzestrate cu atelaj ollcaşii erau folosiţi
în agricultura moşiereaacl cu vitele şi instrumentele lor de mlJDClll1 .
Ţlrilnimea din Banat, Bihor şi Tnmailvania era antrenata într-o agri
culturll de subzistenţi pe loturi.le urbariale, dar treptat deschidea iguro
în unele zone spre o miclgospodlrie cu ramificaţii spre piaţi. Tocmai schim
barea generali a caracteru.lui economiei agrare a determinat o lupta acerbi,
între nobili şi iobagi nu numai pentru t:nmformarea naturii aistemu.Ju.i şi al
relaţiilor de proprietate, ci şi pentru stlpinirea une.j p1rţi cit mai mari din
plmint, redevenit prin comerţul cu produsele agricole inteosifJCat într-o
epocil de creştere a oraşelor şi a dezvoltlrii industtiale in centrul Buropei
îndeosebi, o importanta suni de venit
to Banat, pini la 1 848, agricultura lltlneucl rami6catl spre piaţi nu
era practicadl ati1 de iobagi pe sesiile deµnute, cil mai ales de satele con
tractualiate care c:uJtivau loturi intinse pe bal de contract- in genul prisoa
selor din Ţara Romineucl -, Ob:I a avea vreun drept asupra acestora, ca
iobagii uupra aesiiloL Locuitorii unor aaemenea sate, prin produsele vin
dute pe piaţi, devenisedl cei mai bogap. c:ontnpunin<llMe prin interese
numlrului ctaelnd de argaţi şi jeleri flrl cul13.
1n Biho� pini lajumltatea secolului tnc:ut, din intregul plmlnt culti
vat de 2 666 600 stlnjcni, goapodlria wbaria1I c:ulliva doar 435 856 sdnje
ni în caport cu 2 230 744 atlnjeni care reveneau cielei alodiale. Existau aici
mari latifundii care aparţineau epilcopiei şi capitJului rommo-catolic, pre-,
cum ti episcopiei greco-cuolice din Oradea, iDlemnate poeesiuni fiind
deţinuto de fiac34. Mulţi iobagi din Bihor - c:onfom unor dato atatislice
îşi vedeau înguatatl activitatea lor agricoli prin faptul ci nu mai posedau
docil resturi de sesie, de n,gull l /8 din aceasta. Pe calea moştenirilor fuse.
seri pulverizate o seric de sesii. incit numlrul ţlranilor Ob:I plmint, al
jelerilor era în creştere". Du, în ciuda unui asemenea fenomen, tn ansam
blu, pe calea repopullrii sesHlor nelocuite şi mai ales a desţelenirilor şi
a B. Nogruli, op. cit., p. 61 -62.

D IClbcl l.ajol, op. cit., p. 7, 20.
,. v.ooica Covaci, R-,iiJe ..,.,e 4J Bibor, p. I SO.
15
RlidtJm, p. 1 54-lSS.
85
utilizarea pădurilor şi terenurilor lnzuite, suprafaţa ocupată de agricultura
ţărllnească era în creştere până la 1 84836 •
în Transilvania, procesul de restrângere a sesiilor iobăgeşti era mult
mai accentuat, nemeşii încercând astfel să paralizeze o agricultură mică cu
tendinţa de ramificare spre piaţă, s-o facă mai dependentă de alodiu pe care
voiau să-l adapteze tot mai mult la nevoile comerţului. Se ciocneau -
înainte de 1 848 - două tendinţe diametral opuse. Dacă ţărănimea acţiona
pentru reducerea robotelor, spre a se ocupa mai sistematic de interesele ei,
nemeşii se mişcau în direcţia valorificării mai sistematice a rezervelor.
Dar disputa cea mai acerbă între cele două părţi a fost provocată de
întinderea de pllmânt stăpânită de iobagi, întrucât sesiile sau colonicaturile
erau de proporţii diferite nu numai de la o regiune la alta, ci chiar de la un
sat la altul. Fără a fi limitată de lege, suprafaţa de teren atribuită iobagului
depindea de mărimea familiei lui, de vitele de muncă şi de voinţa nemeşului.
în Transilvania, de-abia tân:iu, în 1 837, s-a stabilit o întindere fixă de pllmânt
pentru o sesie, printr-un urbariu care stabilise următoarele limite: comune
categoria întâi: 4-1 O iugăre teren arabil şi 2-4 iugăre fânaţ; comune catego
ria a doua: 6- 12 iugăre teren arabil şi 3-5 iugăre fânaţ; comune categoria a
treia şi a patra: 7- 14 iugăre teren arabil şi 4-6 iugăre fânaţ37 • Numai că
urbariul menţionat nu s-a aplicat, iar suprafaţa de pllmânt destinatlt agricul
turii ţărllneşti varia mult chiar în interiorul aceluiaşi sat, cu atât mai mult de
la o zonă la alta38 •
În rltstimpul de după 1 848, în Banat mai ales, apare o ţărănime
înstăritlt, alcătuită îndeosebi din germani colonizaţi, care practica o agricul
tură larg orientată spre piaţă. Evident că, în masa totală a ţărănimii, ea era o
pătură relativ restrânsă numericeşte, dar poseda gospodării cu întinderi mari
de pllmânt, între 20 şi chiar 100 iugăre. Bazele unei asemenea agriculturi
fuseseră puse atât înainte de 1 848, dar mai ales în anii imediat următori
când, descătuşată de servituţi feudale, ţărănimea se avântase cu toată forţa
spre o agricultură de piaţă39 •
36 Ibidem, p. 1 49.
37 Iugărul = 1 600 stânjeni pătraţi în Transilvania sau 2 câble, adică 8 feredele de
semănătură; 1 ha = 1 ,7 3 7 726 iugăre. Vezi A. Csetri şi St. Imreh, Asupra relaţiilor de
proprietate feudam în T.nmsilvani11 (1750-/848), în "Anuarul lnst. de Istorie din Cluj", IX,
1966, p.1 1 3.
38 S. Retegan, Aspecte ale strati.iclrii..., p. 308; L. Gyemânt, Integrarea fi/dnimii...,
p. 254.
39 Kakucs Lajos, op. cit., p. 1 9.
86
ln Transil ania,un asemenea proces era mai greu de înfiripat chiar dupA
patentele din 1 853- 1 854 întrucit mica proprietate ţllrllneascll era ftlrâmilatJl.
Din acest motiv, autoritlple promoveazl o politici de comasl.ri clrein i
opunea chiar ţlrlnimea. ln ciuda acestei adversifll.i, comasllrile erau iniţiate
şi aplicate, iar din 1 860 începeau chiar sl-şi ldeascl efectul fa orabil prin
constituirea laolaltl a unor loturi ţlrlneşti mai mari mai dec ate unei
exploatlri cu caracter comercial40• ln acest moment mi agriculturi intra
într-o altl fa:dl de de-zvoltare.
41
L Kov6ca, Dosfiinp,ree reJaţiiJor leudaJe liJ Trmsilvmia, p. 1 1 S Ji urm.
87
Cap. X
TEHNICA AGRICOLĂ
Agricultura ţărilor române se desffişoarll în condiţiile unei tehnici

tradiţionale şi rudimentare. în multe locuri, ca de pildă în Dobrogea, arlltu
ra se rezuma la simpla zgâriere a pământului. Ca şi în trecut, principalele
unelte erau plugul, rariţa, grapa, sapa, secera şi coasa. Plugul - unealta
agricolă de bazll - continuă să se menţirul sub forma unei construcţii din
lemn, mare şi greoaie, având lama acoperită cu pUici de fier sau rareori
confecţionată dintr-un asemenea metal. Drept urmare, aratul cu un aseme
nea instrument constituia o muncă dintre cele mai grele. Pentru efectuarea
ei, în funcţie de duritatea terenului, ţnranii trebuiau să-şi asocieze vitele de
muncll, de la două pân! la opt sau uneori chiar zece pentru desţelenire. Erau
nevoiţi să procedeze astfel pentru cll unii nu aveau pluguri şi alţii nu posedau
suficiente vite spre a constitui un atelaj. Din asemenea motive, aratul con
suma o burul parte din timpul afectat agriculturii. aici pentru ararea unui
pogon în solul judeţului Muscel, de pildă, se foloseau două-trei zile de
muncă. Dacit de regulă - în toate ţările române - boii erau aceia care
puneau în mişcare plugul, în jurul Aradului şi în satele săseşti, ei erau
substituiţi de cai.
La câmpie însă, în pământ desţelenit, plugul era tras doar de o pereche
de boi. îndeosebi în Ţara Românească, în loc de plug, tnranii folosesc tot
mai frecvent rariţa care deşi despica pământul mai superficial, le asigura
însă o mai mare autonomie în muncă şi o economie de timp. O rariţă la care
erau înjugati doi boi ara zilnic un pogon de pământ. Tehnica muncii cu
rariţa a impus anumite proceduri, folosite doar pe alocuri: terenul se ogora
mai întâi, iar apoi, după câteva s!iptămâni, se rllriţa odată sau de două ori.
La munte îndeosebi, unde terenul era strâmt şi accidentat şi unde plu
gul era inaccesibil, arlitura se efectua cu sapa Uneori se recurgea la aceeaşi
88
unealdl şi în alte zone, în situaţiile în care itele, lllbite de iam erau
neputincioase sl tragi la plug'.
Seminarul pllioaselor se ftk:ea cu mAn În cazul in care e fi 1
rariţa, pAmintul era mai întii seminal i apoi arat, eliminându-se gripatul
care se efectua cu o grapl numai din nuiele sau cu dinţi dfo lemn u clin
fier. Chiar porumbuJ se semlna cu min ub brazda sau alteori cu cil.I -
iul în cuiburi. Distanţa dintre rânduri era d trei paşi sau de trei brazde, iar
cea dintre cuiburile unui rind de o "prlşill" u doul. În cuib se punessu
trei-patru boabe, acoperindu-se cu picioru!. ln toamna lui 1850, în judeţul
Mehedinţi plasa Dumbra a, griul de toamnl se punea i cu sapa. n cine
nea procedeu de inslminţare a ea avantajuJ cll - în condiţii de ecetl -
asigura o rezistenţi şi deci o productivitate mai m
Pttlşitul porumbului se chema „muşuroire·• pentru cll planta era cwlţata
la rldacinl şi se îngropa apoi într-un muşuroi. I se asigwa de obicei un
pdlşit cu sapa de doul ori. La cimpie, în locul tei un lte, se foto
rariţa, la ea recurgindu-se când porumbul ra plantat în rinduri. Prlşitul
insll cu o asemenea unealtl era inferior aceluia realizat cu sapa. Ţl.raoii din
judelui Olt au transformat msl rariţa în prlşitoare. La 1 2 ianuarie 1834
ocirmuitoruJ relata vistieriei ci "llcuitorii muncitori plugari" nlscoci ertl
un fel de sapi a porumbului efectuali nu cu ''rali'8 ", c i numai cu "beru cel
lung" al acesteia, cu doi trlgltori înjugali la distanţi W1uJ de altul O asemenea
""mlesnire" s-a rlspindit curind în acel judeţ. fiind foto itl de cea mai mare
parte a locuitorilor. Se remarca faptul ci acea ino ape tehn ici era deosebit
de eficientll, clei un om cu o „prlşitoare" muncea într-o zi c t opt oameni
cu sapele. Pe deasupra, plantaţiile puteau sl fie "rlH1a1e" de trei ori pe an,
mai bine întreţinute deci şi cu recolte mai bogate>.
Recoltatul plioaselor îndeosebi în epoca regulamentul se efectua cu
aceeaşi secerll tradiJionalll. Treptat însll, la câmpie unde grinele se cultivau
pe spaJii tot mai întinse, era substituitl cu coasa clreia i se adluga o crl
canll. Dadl secera asigura de persoanl o produc1ie zilnici de l ,5-2 cllli,
1 l. Corfu.ţ, Agricu/rura Ţ1rii Romlnqti, p. 66, I 56- I 58; idem, Agriculnua 1848-
/864, p. 67�8. 75, 77-78, 186. 306-307; Veronica CoVIICÎ. Rdll/iile agrare liJ Bihor, p.
161-162.
2 Ev. Zaapa, Trfntorul, Bucuretti, 1 847, p. 62-63; I. Corfua, Apicultura Ţlrii
Rom6Dt:pj, p. 249; idem, Agricultura /848-/864, p. 307-308; E. Negruţi, .Duvollllrell
agriculturii dia Modova, p. 70.
> l. Corfus, Agricultura Ţ1rii Romlaqti, p. 204; idem, Agricultura IIU6-/664, p.
308.
89
coasa o sporea până la 5 clăi. Tăiate astfel, grânele erau strânse în clăi şi
depozitate, apoi, la arie în aşteptarea treieratului, fl1cut în general rudimen
tar, cu cai sau boi legaţi de gât la par şi mânaţi pe arie. Operaţia era de
durată nu numai datorită greutăţii şi ritmului lent în care se efectua, ci şi ca
urmare a căderii ploilor sau survenirii zloatelor, încât uneori - ca în 1 850
- se prelungea până târziu, în iarnă. în Transilvania, treieratul cu "îm
blăciul" era destul de răspândit chiar în vara lui 1 8664 •
Dar dacă o asemenea tehnică. îşi punea pecetea în chip precumpănitor
asupra agriculturii ţărilor române, îndeosebi după 1 848 ea încetează să se
mişte exclusiv în tiparele vechi. Se deschidea o întreagă epocă. de înnoiri
tehnice care, chiar dacă nu schimbau în vaste proporţii instrumentele de
muncă agricolll, afecta în mare măsură aria de folosire a acelora tradiţionale,
de slabă productivitate şi de mare efort fizic. Agricultura - în toate pro
vinciile româneşti - fli.cea un mare pas înainte pe calea modernizării,
determinat printre altele de desprinderea ei treptată de cătuşele feudale care
împiedicau în general proprietatea să se dezvolte impetuos.
În Principate, încă din toamna lui 1 830, llll grec Krateros -care tipwe
la Bucureşti, în limba greacă., o culegere de tragedii de Voltaire şi Alfieri -
ceruse Divanului o subvenţie de a aduce din străinătate unelte agricole moder
ne. Se acceptă propunerea, constituindu-se în acest scop chiar o societate.
Divanul a cerut ispravnicilor de judeţ să îndemne pe stlipânii de moşii şi
mănăstirile - principalele elemente sociale care deţineau fondul funciar
- să contribuie la constituirea sumei de bani solicitate pentru procurarea
acelor unelte. Iniţiativa însă a eşuat din lipsa de interes a celor vizaţi,
întrucât agricultura practicată de aceştia era una de arendare, iar nu una
comercialll, prin cultivarea cerealelor pe rezervă5 •
În 1 834, A. Samurcaş, ocârmuitorul judeţului Slam Râmnic, a adus
din Bucovina un plug spre a servi drept model ţăranilor. Plugul era consi
derat "foarte bine alcă.tuit şi foarte îndemănatec" care utiliza numai doi boi
în teren spart şi patru în ţelină. Se aprecia că. substituia pe acela obişnuit de
şase sau opt boi. Ocârmuitorul, spre a introduce o asemenea unealtll, a fl1cut
propagandă prin publicaţii speciale difuzate în satele judeţului. Receptivi
faţă de randamentul noului plug, unii dintre săteni încep să-l adopte drept
• I. Corfus, Agricultura Ţllrii Rom.ineşti, p. 224, 248; idem, Agricultura 1848-1864,

p. 308 ; I. Kovacs, Apariţia primelor maşini agricole perfecţionate în TransilvBDis, în "Acta
Musei Napocensis", I, 1964, p. 384.
5 I. Corfus, Agricultura Ţllrii Româneşti, p. 76.
90
model6• Propaganda în favoarea uneltelor moderne, îndeosebi II plugului,
fli.ceau şi foile oficiale din 11:rile romine7 insistind în vederea convingerii
proprietarilor şi arendaşilor sll facll in estil,ii mai substanl,iale într-un dom�
oiu de care depindea ameliora.rea producţiilor agricole.
Dar, dintre provinciile romineşti clatoritl contactului lor economic
direct cu llriJe din 6wopa centrali unde survenisertl autentice mutaţii în
utilajul agrico� Baoan.u şi Transilvania erau integrate ma.i de timpuriu intr-un
asemenea proces. ei care se lan.seazl pe o asemenea oale, deşi iniţial cu
unele ezitlri, erau moşierii din Banat, din V tul şi sudul Transilvaniei. Io
preajma lui 1848, existau pluguri perfecl,iooate, prlşitoare trase de oai lini
atoare şi câteva maşini de treierat la hişineu-Cri şi Lovrin tn B� iar in
Transilvania la Slrmaş, Bahnea, Cuşma, b.iocb.iş.. Galap Almaşu Mare'
Jibou - allturi de pluguri e9rfecţiooate - se aflau semlnlllori, extirpa
toare şi maşini de trcierat9• lnslşi gospodlria 11,rineascl era antrenatl n
�menea schimblri. Tot unii ţlrani posedau deja plusuri de fier uşoare.
Acestea - confecţioante in ateliere din TransHvania - pllnmd u la o
adincime de 2,5.30 cm comparati cu cele anterioare care ajungeau doar
pinii la J 0- 1 5 cm. Aceleaşi pluguri noi tliau o b.razdl de 25-30 cm spre
deosebire de cele vechi cind brazda avea o llpme de numai l S-20 om folo
sind, în loc de 6-8 boi, doar 2-4 boi •0•
Procesul de înzestrare a agriculturii cu mijloace tehnice mod me s-a
amplificat dupl 1848, cuprinzind în limitele lui un oumlr mai mare de
proprietari, arendafi şi ţlraoi. Aceştia din wml - emancipaţi de servituţi
feudale - pe cont propriu sau prin asociere, cu:mpllnu ou numai pluguri oi
şi semlollori, socorllori şi maşini de treierat. Sporeau - in acelNfi hnpre
jwlri - vitele de tracţiune, boi şi cai. Daci in 185 I se aflau oin:a 140 OOO
cai, in 1 870 numind lor era de 190 OOO. Povara muncii cu noile unelte
cldea iDsl asupra boilor al clror numlr - în acelaşi rlstimp - a crescut de
la 662 585 la 927 37 1 1 1 • Mişcalea de înnoite a bazelor tehnice ale agricul-
' llndtJm, p. 2 1 2.
l "Bullltin•, Dr. 2S din 8 aprilie 1 847.
1 L. Oy�t, Tmdi.aţe de mod«Di:an ill -,rit;ultun Ttanmv.niei; &n.N/ui 1i
BucoviDei ID 1tJCOlul al XVlll-• p prit,» jumlale • -,/ului al XIX-lt:11, în Civiliaţie
medieval6 p modtlml ...,..,,.,..,.. Belit. Dacia. Cluj-Napoca, 1985, p. 96.
' A. C8etri fi I. Kovtc&, Rq,artiarN mapnilor agricole ill TnmilvaDM la ,/lrptu/
!lltlCOlului al XIX-'-, tn • AC1a Mmei Napocensi•", IV, 1 967, p. 266-267.
10
I. Kovica, A,-;,;,, prialelor IIIIJIÎDÎ a,ioolo ptJdecţioallJJ6 la � p. 382.
11 ll,idf:m, p. 385.
91
huii este însă lentă şi contradictorie în gospodăria ţărănească, ea neschim
bându-şi radical caracterul care continuă a fi unul de subzistenţă, întrucât
uneltele folosite erau rudimentare 1 2 .
Plugurile şi rariţele moderne se răspândesc cu precădere în gospodări
ile marilor moşieri, dar folosirea lor în primele două decenii după 1 848 era
sporadică. La finele deceniului şapte, în părţile de răsărit ale Transilvaniei,
din totalul de 1 8 016 pluguri, numai 3 967, deci 22,2% erau fl1cute din fier.
În Banat, Bihor şi Satu Mare procentajul era ceva mai mare, dar mai redus
în Maramureş, Zarand şi Chioar. În deceniul cinci al secolului trecut se
desfl1şoară în atelierele din Transilvania o susţinută activitate de perfecţionare
a plugului şi a rariţei. Aveau părţile componente din fier, cu excepţia grin
deiului şi coamelor. Exista un dispozitiv - regulatorul - care asigura o
arătură mai adâncă sau mai superficială. Erau pluguri cu roţi construite în
mare parte din fier1 3 • În Banat, marii proprietari şi arendaşi dovedeau zel pe
calea înzestrării agriculturii cu instrumente de muncă moderne. Aici se
răspândeau plugurile de fier tip Reşiţa, Vidacs şi Sack14 • Arendaşul
Schulhoff din Denta, în 1 86 1 , cumpărase două locomotive cu aburi marca
Fowler, fiecare de 1 2 cai putere, care trăgeau un plug cu 6 brăzdare. Aratul
se efectua prin folosirea a 3-5 oameni. Se munceau zilnic 30 iugăre de
pământ Ia o adâncime de 30-40 cm, cu o cheltuială de 2 florini de fiecare
iugăr15 .
Semănătoarele - folosite la însămânţarea porumbului - abia erali
întâlnite înainte de 1 848, dar ulterior s-au înmulţit ajungând, în 1 870, la
peste 400. Se utilizau două tipuri: unul pus în funcţie de forţa omului, iar
altul acţionat de animale. Mai răspândite erau însă cele trase de cai sau boi,
întrucât aşezau mai rapid sămânţa în şir şi-o acopereau1 6 • Tot în atelierele
din Transilvania s-a construit o prăşitoare la care era înhltmat un cal. Cu o
asemenea unealtă un om prăşea într-o zi un teren de 25 ori mai mare decât
dacă ar fi muncit cu sapa. S-au răspândit de asemenea maşini de p�it viţa
de vie, confecţionate după un model francez. O oarecare extensiune dobân
deau secerătoarele care, în 1 8 70, erau în număr de 70. De un succes deose
bit se bucura modelul realizat în 1 83 1 de inginerul american Cyrus
12
S. Retegan, Aspecte ale stratilicJlrii. .. , p. 3 1 4 .
13
I. Kovacs, op. cit, p. 380-38 1 .
• Kakucs Lajos, op. cit., p. 1 1 .
1
15 I. Kovacs, Apariţia primelor maşini agricole perfecţionate iD transilvBIJia, p . 381 .

16
Ibidem, p. 382 .
92
Mac Com:lick. Se utilizau fo rţa de mundl a oameni şi tracţiunea n 1 -2 ca.i,
efectuindu-se zilnic seceratul a 5-6 ba 1 7• Dotarea
. cea mai buni cu unelte
modeme de st:rin,ţ plioase o avea însl agricultura Banatului Dacii în 186
funcţionau aici 30 batoze cu aburi 11, în 1875 în cele trei comitale se a.f1 u
1 75 batoze cu aburi şi 70 acţionate cu cai. 1n acelaşi timp, io I 8 comit te
din Transilvania nu se afla nici o batozl cu aburi".
Deşi mai lenii, tendinţa de modernizare tehnici a agriculturii se vldea
!11
şi Principate îndeosebi dupl comtituiru statului na1ional. Recenslmin
tul din Ţara Romineasdl din l 859 de pilda, rele a ci agricultura avea I
dispaziţie 1 29 904 ca.i, 143 mlgari şi catiri 623 8 14 bo� 7 387 bi oii,
2 1 l S99 care de transport, 96 l 78 pluguri şi 568 "alte diferite instrumente
şi maşini agricole"N_ ooform unor date tari tice din 186 , în R minia
exista la acea datl circa 752 "maşini agricole", printre care d treierat 312
de secerat 10 1, de bl!ut porumbul 114 21 etc.
�d sl vadl foloasele agriculturii comerciale practi dl pe �r
va moşiei proprietarii şi arendaşii ex.primi un anume interes pentru procu
rarea de unelte asricole. ln primul riod, ei dar şi o parte din ţlrani i lns11rili
se arata preocuplli de procurarea unor pluguri ftlrl roţi din Austria, trase de
mai puţine animale, de reguli de doi boi prin care se igura indeponden1a
micului producllor. posesor a pupne vite de munci. Se imporll, de asome,.
nea, UD model mai uşor de nrill, cel al lui Scbwert, îndeosebi în Moldova.
în partea de nord a aceateiL Este îmi de menţionat ci noile pluguri şi rariţe
nu apllreau ca UD fenomen seneral, ci ca o excepţie. Tot m uemenea condilii
- da!ori11 aceleiaşi iniţiative - erau procurate în exemplare rare o rie de
maşini de seminal şi de coait, villturllori mecanice morişti de cUJllit griu
sau de bitul porumb maşini de atdn.1 finul etc. Pentru a timula mzestra
rea agric:ulturii cu instrumente de munci modeme - ca urmare a unei aemo
nea tendinţe -, în 186 1, CUza decreta scutirea de vaml a tuturor impor
turilor de acest gen.
O atenţie speciali a foat acordata introducerii maşinilor de treieraL
Fiind o reguli generali în ţllril e romAne, treierişul cu cai sau cu boi, pe
11 Ibidem, p. 383.
11 JCakuca Lajos, /nv1ţ11m1D1111 agricol m s..t .., p. 214-225 .
., Ibidem, p. 1 1 .
10 "Analolc Staliltice", ID II, m. 5-8, 1 86 1 , p. 32-33.
11 Oh. Cristea, Problt,me â 111odenuzlrii � ROlllloioi (/864-1877), în
"Studii fi materiale de istorie modeml", voi. VII, 8\ICUnlfd. 1 983, p. 1 56 fi urm.
93
lângă faptul cl1 genera munci istovitoare şi de lungă durată, era deficitar şi
sub raportul marei risipe de recoltă survenită în asemenea împrejurări. Pro
prietarii şi arendaşii din Moldova, încă din 1 842, încep să perceapă
importanţa acelor maşini, dar introducerea lor s-a accentuat de-abia după
1 850. În 1 860 existau în Moldova 98 maşini de treierat, insuficiente însă
spre a acoperi toate necesităţile unor asemenea munci, cu toate cl1 propri
etarii lor le închiriau pe scară mare. în Ţara Românească, folosirea unui
asemenea mijloc modern de scoatere a boabelor din paie pare a fi fost inau
gurată în 1 860 de către inginerul S . Siewrecht care a introdus maşina mo
bilă de treierat pe baza unui contract cu câţiva proprietari dinjudeţul Praho
va Cu acea ocazie, le-a treierat grâul, orzul şi fasolea Ulterior, maşini de
acest gen au fost procurate în măsură tot mai mare, încât, în 1 8 6 1 , ele treie
rau cerealele proprietarilor şi arendaşilor din judeţele Ilfov şi Teleorman,
cele mai bogate în asemenea culturi. Datorită marilor lor foloase, tot în
1 86 1 , la Bucureşti, s-a produs înfiinţarea unei asociaţii sub numele de
"Economul român", al cărei scop consta în procurarea din strllinătate a unor
maşini de treierat acţionate de forţa aburului, spre a fi închiriate apoi. Se
propunea deci înfiinţarea unui centru naţional de maşini agricole moderne
cu scopul de a fi folosite - prin închiriere - la efectuarea treieratului
păioaselor pe scară cât mai largă. Cu toate cl1 asociaţia nu şi-a concretizat
proiectul, pe calea unor iniţiative individuale s-au înmulţit asemenea maşini
în anii următori, treierişul descătuşându-se progresiv de rutina seculară.
După 1 859 se experimentau cu succes secerătorile modeme. în 1 862,
de pil<ill, o asemenea maşină americană acţionată de forţa a 4 boi s-a folosit
în judeţul Vlaşca, pe moşia Mihăileşti. Ea dovedea o adevărată performanţă
prin faptul cl1 în zece ore secera 1 5-20 pogoane, substituind munca a 1 00
oameni. C a atare, comisiile agricole judeţene fliceau proplllleri pentru rllspân
direa unor asemenea maşini. Deşi sporeau într-un ritm destul de lent, ele se
diseminau treptat în diferite judeţe. în 1 866, de pil<ill, judeţul Mehedinţi
dispunea de trei secerători care, evident, efectuau munci pe diferite
proprietăţi22 •
Procurarea din străinătate a primelor unelte modeme a generat apariţia
unor ateliere pentru întreţinerea şi repararea acestora, ivirea unor meserii şi
22
Pentru toată demonstraţia referitoare la introducerea maşinilor modeme în agri
cultura Principatelor, vezi: Gb. Platon, Domeniul feudal, p. 1 8; E. Negruţi, op. cit., p. 68,
70, 72, 84-89; I. Corfus, Agricultura 1848-1864, p. 3 1 3-3 14.
94
chiar a unor centre profilate într-o asemenea direcţie fenomen care, tn fapt,
era sinonim cu începuturile industriei agricole în Rominia. ln Banat, la
Comloşul Mare, între 1 825- 1 842 a lucrat fiare de plug Vidacs lstvân, aces
ta prin activitatea desfllşuratll fllcind din localitatea menţionata un c ntru
de confecţionare a plugului cu bdlzdar de fie . La Timişoara, în 1 856, s
înfiinţat o filiali a fabricii de maşini agricole a industriaşului praghez
Theophil Weiss, care se inspira din modele engleze şi americane. Oupa
. 1 856 organiza aici expoziţii, contribuind la rlsplndire maşjrulor agricole.
La Cluj, mcll din 1 840, pe proprietatea mecanicului Rajka, exista o instala�e
Sacbetti pentru construirea unor maşini de treierat Mecanicul menţionat,
în 1 856, a reuşit sll coostrujascll o maşina de treierat hidraulici instalata pe
malul Someşu)uj. în preajma tw 1 848 mai funcţionau în Transilvania şi alte
ateliere mai mici care ftlceau unelte agricole: plugwi de fier, rariţe, grape,
maşini de prlşit, maşini de tliat paie etc. Pe baza unor modele strlline -a
trecut ulterior la construirea unor welte mai complicat�•.
Principatele posedau şi ele ateliere de reparat şi confecţionat unelte
agricole uzuale, solicitate îndeosebi de ţJlrani. Io 1 84 1 , tn Moldova,
datoritl insistenţei unor iniţiative individuale penbU modernizarea lor, starul
a încurajat înfiinţarea unei fabrici de cltre Jules Sacbetti, cllrwa i-a dat o
subvenţie de 1 500 ducaţi. Stabilimentul s-a tnftripat şi a funcţionat in
mahalaua Plcurari, dar a dat faliment Tot în categoria eşecurilor trebuie
menţionatl încen:area din 1 857 a lw Anton Schi Ier şj asociaţi de a deschide
la laşi "o fabricll de maşini agronomice" a citei destinaţie ar fi fost sa
preglleuc:I maşini mici şi mari pentru treierat, "de des.ftlcut plpuşoi" etc.
Sigur este însll ci, în ajunul legii rurale din 1 864 în Moldova existau trei
ateliere mari de reparat şi construit unelte agricole, unele ma.roindu-şi
existenţa din epoca regulamentarll Acestea erau plasate pe moşiile Zvorişte
a prinţulw A. Moruzi, Voineşti (Iaşi) a lui Alecu Negruţi şi în incinta Şcolii
tehnice de instrumente agricole din laşj, fosta Şcoall de arte şi meserii
înfiinţatl sub domnia lw M. Sturdza23 •
D JCalr:uc:a Lajos, Op. cit., p. 6.

1• L Kovks, Apariţia primelor tnllplJi ..-,ic:ole ,,..rt,cţioOllle /JJ Transilv1lnia, p. 3 78-
379.
" E. Nepuţi, op. cit., p. 36-37, 67, 73-74; L. Boic:u, op. cit., p. 191; V. Aposcoleacu,
Din trecutul iMtitupoDaJ ..-,ic:ol C4m.isia de agrotJOIIJio p OCOIJOmio rurali diD Moldova,
fi
în "Anuarul Imtitutului de latorie Arheologic AD. Xenopol", XXlil, 1 986, voi. I, p.
272.
95
Agricultura românească în preajma reformei din 1 864 se configurează
deci drept o ramurll economică aflată pe calea progresului tehnic prin intro
ducerea unor maşini de bază menite a executa mai rapid şi mai eficient
două munci esenţiale: aratul şi strânsul păioaselor. Ea era tributarll însă, în
largă măsură, unei tehnici relativ înapoiate datorită unor împrejurări
speciale, dar mai ales faptului că marii proprietari de moşii - cei care
dispuneau de fonduri băneşti - erau reticenţi faţă de agricultura de mare
randament, pe cont propriu, refuzând să facă investiţii substanţiale în
unelte agricole modeme.
Cap. XJ
îNcEPUTUL RĂSPÂNDIRD CUNOŞTINŢELOR AGRICX>LE
Dobindind un tot mai accentuat caracter comercial şi fiind vtlzutll ca o

mare suni de prosperitate nu nwnai pentru o categorie restrinsll de oame
ni, pentru boieri şi nobili îndeosebi, ci şi pentru pituri cit mai largi ale
producllorilor agricoli ţllllnimea, agricultura de ine un obiect de atenţfo
pentru publicistica romlneasdl intemeiatll în epoca regulamentari. Ba se
voia un demers insistent pentru transforma,u agriculturii dintr-o ocupaţie
rutinieri şi tradiţionali într-o activitate bazatll pe ştiinţi. ·'Curierul romi
nesc" "Albina romineascl", "Gazeta de Transilvania'' - spre a menţiona
principalele foi - devin un instrument de difuzare a unor cunoştinţe agri
cole, cu scopul vldit de a contribui la modernizarea principalei ramuri a
economiei de pe ambele versante ale Carpaţilor. Apar, totodatl, publicaţii
speciale în care o asemenea tematici este expusa ma.i amplu cu intenţia ca
cunoştinţele agricole sl ajungi pinii în mijlocul lldnimii. Ca atare în Ţara
Romineascll se edita „lnvlţltorul satului", iar în Moldova "Foaia slleascll",
ambele dind sfaturi practice cu privire la pncticara unei agric:ulturi raţionale.
Este, de asemenea, de subUniat ci cele doul periodice se influentau re
ciproc, scbimblnd intre ele informaţii. ln ianuarie 1 844, de pildl,
M. Kogllniceanu care era redactorul „Foii sileşti" din Iaşi, atrllgea atenţia
asupra unor asemenea "împrumuturi", devenite cu atlt mai necesare cu cit
proveneau dintr-o ţarll unde locuitorii posedau "aceleaşi pravile, aceeaşi
limbi, aceeaşi lege şi acelaşi singe şi sunt în aceeaşi treaptll de civilizatie
cu locuitorii din Ţara Romlneascl"1 •
Ev. Zaapa, un arendaş grec, publica primele sfaturi privind cultivarea
griului dezvlluind calcule privitoare la creşterea productivitlţii şi a me
todelor de îmbun1114ire a calitlţii acestei cereale. Combltea, totodatl, men
talitatea generali a arendaşului care, în locul unei agriculturi pe rezervi, se
limita la abuzuri şi jafuri în perceperea obligatiilor blneşti sau în m unci
auxiliare de la slteni. Cartea se voia, printre altele, un indemn la o
1 "Foaia sltal&cl", Supliment din 16 ianuarie 1844.
97
agricultură raţională pe care trebuiau s-o practice nu numai ţăranii - ca în
trecut -, ci şi marii proprietari care ezitau încă să-şi dedice priceperea şi
timpul valorificării uneia dintre cele mai rentabile surse de prosperitate,
solul agricoF.
După 1 848, îndeosebi în urma fl!.uririi statului naţional, concomitent
cu înflorirea presei periodice moderne şi adâncirea preocupărilor ei pentru
difuzarea cunoştinţelor agricole, ziarele de specialitate, printre care "Jurna
lul de agricultură" şi "Ţăranul român" din Iaşi, precum şi "Agronomia" din
Bucureşti devin principalele instrumente de focalizare a interesului public
pentru dezvoltarea agriculturii. Acum, prin aceste organe de presă, se im
pun drept cei mai de seamă experţi în agricultura modernă I. Ionescu de la
Brad şi P. S. Aurelian, ambii cu studii strălucite în străinătate şi animaţi de
preocuparea de mod�rnizare a agriculturii româneşti3 .
În Transilvania, interesul în această direcţie este chiar mai mare. Încă
de la începutul secolului al XIX-iea se tipăresc cărţi vădind preocuparea de
redresare a agriculturii nu numai sub raport social-economic, ci şi din punct
de vedere tehnologic, de modernizare deci a agriculturii ţărăneşti
tradiţionale4 • Ziarele din Transilvania joacă principalul rol de transmiţător
de cunoştinţe agricole modeme în rândul produciJtorilor mai întreprinză
tori. "Gazeta de Transilvania", "Foaie pentru minte, inimă şi literatură",
adăugându-se, apoi, după 1 848 "Telegraful român" şi "Observatorul" se
lansează într-o publicistică diversificată consacrată răspândirii metodelor
ştiinţifice de dezvoltare a agriculturii. Scriu asemenea articole - fiind larg
difuzate prin foile menţionate - unii dintre fruntaşii mişcării naţionale
româneşti ca: G. Bariţiu, Iacob Mureşanu, Paul Vasici, Visarion Roman,
Partenie Cosma5 etc., cărora li se adăugau intelectuali maghiari şi saşi, printre
aceştia din urmă situându-se St. I. Roth6• În "Gazeta de Transilvania" se
2 Ev. Zaapa, Trîntorolcare se mărgineşte-în cercul României cuprinzător de observaţii

de cercare asupra semănăturii grâului şi orânduelii asupra moşiilor, Bucureşti, 1 847.
3 Vezi E. Negruţi, op. cit., p. 1 1 8, 1 20.
' Cornelia Bodea, Preocup/Jri economice şi culturale în literatura transilvanii dintre
anii 1 786-1830, în "Studii", tom. IX, 1 956, nr. l , p. 87-1 06.
s N. Cordos şi I. Kovacs, Preocup/Jri ale literaturii agrare româneşti din a doua
jumlltate a secolului al XIX-iea, în "Acta Musei Napocensis", III, 1 966, p. 292 şi urm.;
Kakucs Lajos, op. cit., p. 22 1 .
6
C. Gollner, Gândirea economicii a saşilor din Transilvania în secolul al XIX-iea,
Edit. Academiei, Bucureşti, 1 969, p. 25 şi wm.
98
propuneau mllsuri menite a asigura o instruire agricola sumarii pria şcolile
elementare, sugerindu-se, totodatA, crearea maj multor şcoli agricole'.
Un instrument de mare util_itate folosit în Transilvania pentru ehicu
larea cunoştinţelor agricole l-au constituit calendarele ca de pilda acela pe
anul 1849 tipllrit la Sibiu. În cuprinsul lor se in erau sfaturi pentru mArirea
productivitAţii muncii pe plmllnturile recent eliberate de servituti fi udale·.
Era vorba, în general de sugestii practice unele deduse dia practica
fradiţ.ionall, iar altele desprinse din noi experienţe reuşite.
Necesidlţile imperioase ale dezvoltArii agriculturii împingeau elemen
tele modernizatoare sA adopte o serie de atitudini prin care sA se deplşeascil
rutina şi apatia cunoscutl a masei de ţArani produciltori. ln Prin ipate, se
remarci pentru intiia oarl intervenţia statului drept element stimulator în
lipsa unor pituri agricole care prin iniţiali A indi iduall sau de grup sA
contribuie la crearea llllei noi mentalitlţi în societal romllneasdl. lncepu
turile în aceastl direcţie erau fllcute de autoritlţ.ile ruse de ocupaţ.ie care, din
nevoia de a dobindi mijloace de apTovizionare pentru oştile lor, îoceplnd
din 1828 dar şj în 1829 şi 1830 întreprind mlsuri, inclusiv prin recursul la
forţl, de a determina pe ţllrani sA semene cit mai muJt griu şi porumb, sA se
lanseze deci într-o agriculturi cerealieri pe spaţji mai asu� depllşi:nd faza
activitlţii dedicate predilect asigurllrii mijloacelor d subzi lenţi. Într-un
asemenea context, în primlvara lui 1829, se recomanda pentru întâia oarl
în Ţara Romineascl cultivarea cartofilor. În acest sens se recwgea la pro
paganda cu concumil unor foi volante tipllrite care, pTin ispravnicii de judele,
erau distribuite în toate satele'.
Statul regulamentar, îndeosebi îndadl dupll 183 1 , a depus stlruinţe pen
tru antrenarea populaţiei sAteşti în practicarea agriculturii deoarece pini la
acea datl existau numeroase zone unde o asemenea OCl_:IJ>aţie era conside
ratl numai mijloc de subzistenţi, nu şi pentru comerţ ln consecinţa., sunt
adresate ţlraoilor apeluri sA are cit mai mult plmint şi sA produci cit mai
multe grâne. 1n multe cazuri ţlranii sunt împinşi la agricultura prin mijloa
ce coercitive. Aproape în fiecare an autoritatea guvernamentali se simţea
obligatl sA îndemne la practicarea agriculturii, trimiţind in judeţe oameni
special însllrcinaţi sA parcurgi satele şi sA scoatl cit mai mulţi ţllrani la
arlturi. Era vorba de ispravnjci, boieri locali, zapcii şi vlltllşei puşi sA
1 I. Kovăcs, A. Ardoai, M . Mirel, Din .istoria invl�inrului apicol._ p. 289-293.
• Nicolae Cordoş şi Pompiliu Teodor, Activitate/I c;omerciall a doclorului Paul \.ilsi
ci, în "Acta Musei Napoccmsis", rv, 1967, p. S73 şi urm.
' I.. CorfllS, Agricultura Ţlrii Roraint:fti, p. 74-7S.
99
determine efectuarea de munci agricole, de toamnă sau primăvară, când se
fl1ceau arăturile 10• Dat fiind că claca se achita în cele mai multe judeţe în
bani, proprietarii şi arendaşii îi tergiversau încasarea, fl1când să se aglome
reze mai mulţi ani spre a obţine sume mai consistente. Statul însă, lansat
într-o politică de extindere a agriculturii nu numai de către ţărani, dar şi de
către proprietari şi arendaşi, a refuzat să susţină rezistenţa primilor faţă de
munca pe rezervă, stăruind să achite,în lucru zilele clăcii în mod eşalonat,
pe sezoane agricole. Autoritatea centrală deci, prin măsurile administrative
de impunere a clăcii în muncă, se dovedea preocupată, de extinderea agri
culturii cerealiere pe rezerva moşierească1 1 •
Începând cu 1831, Vornicia din Lăuntru a Ţlmi Româneşti, însărcinată
cu supravegherea relaţiilor agrare, introducea pogonul drept instrument al
suprafeţei de pământ cultivate. Apoi, cerea date statistice, pe judeţe şi plăşi,
de suprafaţă cultivată, cu rubrici speciale, printre care sămânţa aruncată.
S-a mai dispus îngddirea şi marcarea loturilor de cultură, delimitarea prin
semne de hotar denumite poteci. Se cerea punerea de paznici pentru vite1 2 etc.
Insistenţele guvernamentale pentru scoaterea agriculturii din tiparele
tradiţionale sunt reluate în 1 832, când sunt exercitate presiuni asupra
clllcaşilor de a efectua cât mai multe arllturi de toamnă şi primăvară. În
judeţul Brăila, de pildă, s-au utilizat publicaţii oficiale şi persoane particu
lare. În Dolj, subcârmuitorii au fost obligaţi să se "preumble" prin toate
satele spre a "sili" pe locuitori să facă arături. în judeţul Romanaţi s-a pro
cedat identic. în Slam Râmnic au fost asociaţi câte un boiernaş, în timp ce
în Mehedinţi 3-4 boiernaşi de neam pentru fiecare plasă. în Olt, o asemenea
activitate au desflişurat-o funcţionari ai ocârmuirii13• în primăvara lui 1 833,
Vornicia din Lăuntru reia campania de îndemnuri a ţăranilor pentru extin
derea agriculturii. Pe lângă ocârmuitori şi subocârmuitori, sunt atraşi în
mai mare măsurl boiernaşii din sate: postelnicei şi neamuri, precum şi
arendaşii 14 • Dat fiind că efectele scontate ale unor asemenea strlldanii ad
ministrative se lăsau aşteptate, în toamna lui 1836, aceeaşi Vornicie a dis
pus nu numai să se îndemne, dar chiar să se adopte orice măsuri, chiar
silite, spre a determina pe ţărani să facă multe arături. S-a recurs, astfel, la
executori oficiali. În primăvara lui 1837 s-au depus aceleaşi stăruinţe. Se
10
I. Corfus, Agricultura Ţllrii Româneşti, p. 1 93-1 94.
11 /bidem, p. 2 1 6-2 17.
12 Ibidem, p. 1 94.
13 Ibidem, p. 201 .
14
Ibidem, p . 205 .
100
pare ci o a.wmenea politici începea sll-şi atingi scopul clei în urma unor
insistente repetate şi concertate, ţl.ranii executaserl semlnlturi din
abundenţlu. Totuşi, îndemnurile oficiale acompaniate de mlsuri adminis
trative pentru trimiterea llranilor la munci agricole nu erau sistate. AtJt
toamna, cit şi primlvara se proceda în modul menţionat Uneori, apelurile
porneau de timpuriu, ca de pildl, în 1 838, când inel de la 4 martie se ce.rea
51! se ia mAsuri ca ţlranii "leneşi" sl fie duşi la munca plmintului chiar cu
forţa16 • La finele lui sept.embrie 1 840 dec:lanşindu-ae campania agricoli de
toamoll, pe alocuri, ca de pildl în judeţul Romanaţi, erau puşi în funcţiune
dorobanţii spre a forţa pe ţlran.i sl mttindl suprafeţele arate 1 1• în martie
1 84S în contextul aceleiaşi campanii agricole conduse de la centru, ocir
muirea judeţului VI� - unde existau mari rezerve pentru extinderea
agriculturii - cerea ţllranilor sll faci arlturl şi semlnlturll "cel puţin
indoitl„1 1• Se preconiza deci îndeosebi la cimpio, dublarea culturilor agri
cole în raport cu anul anterior, semn el exista plmlnt disponibil, nepus
inel în valoare.
Este de menţionat ci pini la 1 848 asemenea intervenţie a puterij
guvernamentale în vederea scoaterii agriculturii din fazi rutinieri, dar mai
ales a extensiunii ei se face simţitl şi în Moldova. Şi aici, mai al ţlranii
dar şi proprietarii şi arendaşu sunt îndemnal,i sl are şi sA semene suprafeţe
cit mai întinse. Pri.mlvara şi toamna erau organ.izate adevlrate campanii
agricole de recomandare a celor mai bune sfaturi menite a dezvolta şi
îmbunllJlti calitativ principala ocupaţie a locuitorilor Moldovei". în 1 84 l
- la dispoziţia Departamentului din Lluntru - s-a înfiinţat Comisia en
trall de agronomie şi economie rurali, cu secţiuni în patru oraşe: laşi
Botoşani, Bacilu, Birlad, cea din prima localitate fiind consideratl coordo
natoare. Comisia îşi propusese, printre altele, sA se ocupe de imbunltlţirea
agriculturii şi a rasei vitelor. 1n acest scop, se acordau premii la tirgurile
locale pentru vitele cele mai bune, precon.izlndu-se totodatl expoziţii de
produse agricole. Acelaşi organism începuse sA facil recomandlri în judeţe
privind modul de practicare a unei agriculturi ral,ionale şi de creştere a vite
lor. El îşi îm:eta însA activitatea în 1 845, deoarece intenţiile şi eforturile îj
rlmlseserl sterile. Eşuase într-un asemenea context un proiect de
u Ibidem, p. 21 8-2 19.
" ASB, \\mricia din Uunttu, nr. 1 950/1838, I, r. 146-1 47.
17 L Corfus, op. cit., p. 229.
11
lbidt:m, p. 236.
" Gb. Platon, Dommiul ffludaJ, p. 114-1 15.
101
constituire a unui institut agronomic20 care, evident, fusese lansat prematur.
În acea fază a agriculturii din Moldova se impuneau însă prioritar nu atât
schimbări radicale în practicarea ei, ci o extindere a suprafeţelor îrudlmânţate
atât prin descoperirea de către producători a unor evidente avantaje eco
nomice, cât şi pe calea unor presiuni administrative exercitate de puterea
guvernamentală.
Curentul modernizator al agriculturii ţinteşte la transpunerea în instituţii
a unora din ideile preconizate, cu toate că ecoul lor în societate răsuna încă
destul de slab. în 1830, dar şi în 1834 în Ţara Românească se încerca fon
darea unei societăţi agricole în preajma Bucureştilor care urma să servească
drept "pildă", model deci, în cultivarea pământului21 • în 1835, din iniţiativa
şefului Departamnetului din Lăuntru, Mihalache Ghica, în colaborare cu
Ioan Câmpineanu, Se. Roset, Petrache Poenaru, colonelul Iacob Ion -
ofiţer rus rămas în Ţara Românească, ocârmuitor al judeţului Brăila - şi
medicii Zucker şi Meyer, s-a întemeiat "Soţietatea di agricultură a
Rumânii''22 • Îşi propunea mai multe obiective, dar mai ales aducerea tere
nurilor agricole din starea de paragină în starea de rodire, dublarea recolte
lor, aplicarea asolamentelor diversificate etc. Din imboldul ei, s-au adus
pentru întâia oară unelte agricole cu care, la 3 mai 1835, în prezenţa dom
nului şi a unui număr de ţărani, s-au flicut experienţe la Pantelimon23 • Tot
aici s-a încercat să se pună bazele unei şcoli de agricultură24 • Societatea
menţionată era solicitată să răspundă cu consultaţii pentru numeroase
nedumeriri venite de jos în legătură cu aplicarea metodelor modeme. I s-a
cerut, de pildă, să elaboreze un "proiect" privind modul de păstrare a snopi
lor de grâu, fl1ră a fi bântuiţi de ploi sau alte intemperii. Proiectul acesta
trebuia răspândit în mijlocul ţăranilor25•
Preocupări incipiente în aceastl1 direcţie erau vădite şi în Moldova. în
1833, la Iaşi, "Societatea de medici şi naturalişti" îşi propusese printre obiec
tive dezvoltarea agriculturii. Dov� în acest sens o constituia nu numai
faptul că în biblioteca ei figurau căiţi de specialitate, inclusiv manualul
20 V. Apostolescu, Din trecutul instituţional agricol, p. 272-276.

21 Ibidem, p. 2 7 1 -277.
22 A.S.B., Vornicia din Lăuntru, dosar 6 839/1834, f. 2 - 1 0; "Buletin", m. 2 din 20
ianuarie 1 83S; I. Cojocaru, Documente privitoare la economia Ţllrii Româneşti, II, p.
S62-S64.
23 Hurmu7.alci, DocumCDte, voi. XXI, p. S98.
24 l.C. Filitti, Domniile române sub Regu/amCDtul organic, 1 834 - 1 848, p. 226.
25
I. Corfus, Agricultura ŢKrii Româneşti, p. 2 1 4.
1 02
"Iconomia rurali" tiplrit de Manolacbe Drllghici în 1 8 4t ci şi împreju
rarea ci înfiinţase o secţiune agricoli incepind din 1 83416 • lntrucit asem�
nea preocuplri nu deplşiserll cercurile restrinse ale unor intelectuali, în
1 838 Gheorghe Asachi iniţia un proiect de constituire a unui "lnstjtut
agronomic-mecanic"21, susţinut ulterior atât de I. Ionescu prin "Proplşirea"
dar şi de munteanul Ion Ghica de la catedra de economie politici deţinuta la
Academia Mihlileanll, cind sublinia şi necesitatea unei cllrţi de agriculturi
elementarllpenbu uzul ţllranilor. Tot la Iaşi, între 1 84 1 - 1 844 fi inia o comisie
centrali de agriculturi care desflşoarl o anumita activitate -
infructuoasl însl - în scopul crelrii unui institut de agriculturi menit a
face experimentlri cu mijloace modeme şi a le extinde., apoi, la scara
f:
între · · llri11•
Transilvania, în 1 844 se constituie la Cluj o Asocialie economici
alcltuidl din 1 72 membri care, întmupindu-şi activitat.ea în timpul eveni
mentelor revoluţionare din 1 848- 1 849 o relua în l 8S4 an cadrul a şapte
secţii specializate: difuzarea cunoştintelor agricole, cultivarea plmlntuluJ,
maşini agricole, viticulturi - pomiculturi - legumiculturi, creşterea
animalelor, sericiculturll şi silviculturi. 1n 1865, numind membrilor unei
asemenea asociaţii atingea cifra de 460. 1n septembrie 1 845 la Sibiu, se
puneau bazele Sooietlţii de agriculturi de pe Plmintul Crlie c. 1n
Bucovina, în 1 85 1 , se c:tea la Cemluţi Societatea pentru agriculturi. lotr-un
asemenea context. în Transilvania, Banat şi Bucovina se întemeiau o serie
de societlţi jurisdicţionale, locale sau specializate pe anumite ramuri19 •
Asemenea eforturi dau chiar primele roade clei tot în 1 845, la Cluj, era
semnalat un concurs de pluguri30, o demonstraţie deci a calidlţii unor
instrumente de munci recent procurate.
Dupl 1 848, moşierii erau vldit interesaţi în angajarea unor agronomi
specializaµ în strlinltate în vederea moderni7Jlrii agriculturii practicate pe
» V. Apostolescu, DiD trecullll imtituţioaal qricol.., p. 272.

27 Nicolae Bdroiu, Bibliogn,f 111 1J1ftJritoa,e la islotM instnllMDtalor dtJ .., âl qri•
cultura din firile 1'01Dlao, tn •studja UnivfflÎtllbS Babef-Bolyai", Historia, fac. t , t 970,
p. 22.
19 0b. Platon, Domoa.iul li:udal, p. 1 9.
21
L. Oyanint, TbadiDJe de modemiare lb -,ricultun 7nDli.lvaaioi, Banatului 1i
BucoviDei fas«;0/ul al XVUJ.Joa p prima juml,_ • IIOCOlului BI XJX.-, tn CiviJiZllpo
modiova/6 p modeml tnllllorwd; �tudii istorice, Belit. Dacia, Cluj-Napoca. 1 985, p. 90-
94.
• Nicolae Edroiu, op. cit., p. 22.
1 03
proprietăţile lor3 1 • Iacob Mureşan, în 1 854, preconiza o şcoală de agro
nomie pe moşiile arendate de socrul său laArpătec. Era impulsionat în acea
direcţie de "staţionarea stare agricolă a poporului român"32 • Vădea deci
intenţii ca prin eforturile individuale ale celor mai înstăriţi conaţionali să se
contribuie la difuzarea cunoştinţelor agricole în rândul românilor, aflaţi sub
acest raport în mari nevoi. Căci şcolile agricole care fiinţau - ca, de pildă,
aceea de la Sânnicolau Mare, redeschisă în 1 86333 - îşi predau cursurile în
alte limbi. Din acest motiv, în 1 86 1 şi ulterior, deputaţi şi alţi reprezentanţi
români susţineau insistent şcoli agricole în limba lor naţională, spre a fi
accesibile maselor de ţărani.
Ţara Românească şi Moldova înregistrau şi ele - după revoluţia din
1 848 - eforturi suplimentare de instituţionalizare a învliţmtântului agri
col, drept modalitate de propăşire a principalei lor ramuri economice. în
acest sens este demn de menţionat faptul că experimentările sporadice
fllcute la Pantelimon în anii anteriori nu · fuseseră abandonate. Ele sunt
reluate după 1 849, sub domnia lui Barbu Dimitrie Ştirbei, preocupat în
chip deosebit pentru modernizarea agriculturii. Drept consecinţă, Şcoala
naţională de agricultură de la Pantelimon - denumită oficial "Şcoala
fermă-model" - înfiinţată de Ştirbei îşi propusese diseminarea unor
cunoştinţe dintre cele mai utile Ia nivelul întregii Ţări Româneşti. Pentru
a-şi atinge un asemenea scop, aduna elevi din toate judeţele, aceştia de
venind, apoi, în zonele respective, nişte agricultori model transmiţători de
cunoştinţe modeme. Pentru a da şcolii un orizont european, Ştirbei adusese
un inginer agronom italian, Ugo Calindri, care după ce efectuase o călătorie
de documentare prin ţară, se preocupa - Ia finele lui 1 85 1 - de "aşezarea
unui model de iconomia câmpului" Ia Pantelimon34 • Pe terenurile şcolii, în
1 852 s-a cultivat grâu Taganrog. Alte soiuri experimentate au fost grâu
arnăut, grâu de Banat, grâu alb - pentru prepararea culorilor -, secară de
toamnă, ovăz alb şi negru, măzăriche şi rapiţă. Aceeaşi şcoală poseda şi un
atelier unde se confecţionau unelte agricole: pluguri sistem american, grape
şi alte unelte35 .
31 I. Kovacs, A . Ardosi, M. Mirel, op. cit, p . 289-293.

32 I. Kovacs, Desfiinţarea relaţiilor feudale în TTB11Silvania, p.79.
33 Kakucs Lajos, op,cit, p. 1 7-18.
34 ASB, Vornicia din Lăuntru, m. 1 627/1 850, f. 298; m. 1 054/185 1 , f. 481 , 608, 879.
35 I. Corfus, Agricultura /848-/864, p. 3 14-3 1 5 .
1 04
1n Moldova, asemenea eforturi aveau îndeosebi un caracter indi idual.
Nicolae Istrati fost ditector al Departamentului de culturl în guvernul de la
Iaşi, ceruse lui Iacob Mureşanu, în 1 854 sl trimitl profesori de agronomie
pentru rllspindirea unor cunoştinţe de specialitate în rindul ţlnmilor mol
doveni36 . Io 1 858, pe moşia Ţigineşti prinţul onachi Vogoride ceda.se un
teren pentru „exp loataţii" şi "încerdlri de agriculturi' . Tot în 1 858, diferiţi
arendaşi preocupaţi mai stlruitor de o agriculturll sistematfoA alcAtuiau
s�iedlţi agricole>'.
Unirea din 1 859 marca o confruntare acerbll intre forţele conservatoare
şi cele novatoare pe planul raporturilor sociale a glsirii cAilor de soluţionare
a problemei agrare, a abolirii deci a structurilor şi rel ţiiJor feudale., şi în
mai mici mlsurll disputa era prehmgitl pe planul condiţiilor de propllşire
efectivll a econom.iei agrare în ansamblu. Totuşi, guvernul este de data aceasta
elementul care-şi propune urmllrirea unui asemenea scop cu mai multi
stlruinţJL lncepind cu 1 3 octombrie 1 86 1 se înfiinţau comisii agricole „cu
scopul de a afla cantitatea şi felul" produselor din fiecare judeţ şi de a fumi.
za guvernului date asupra disporubiluJui de cereale pentru export, precum
şi asupra dezvoltlrii agriculturii 9 • Era vorba, 'i.n esenţl, de constituirea unor
oficii statistice judeţene a clror misiune pri.ncipaJA era colectarea de date
diferite privitoare la mişcarea agricolii a ia,-ii. Evident cA, tn temeiul unor
asemenea date, guvernul îşi putea fundamenta politica de stimulare a
moderni7.lrii agriculturii. Clei el primea, printre altele o serie de propuneri
vizând dezvoltarea cililor de comunicaţie menite a lega principalele centre
agricole de schelele dunlrene spre care se îndrepta în genere exportul cere
alier romi.Desc; abandonarea sistemului de arendare pe tennen scurt,
socotit una din principalele cauze ale seclltuirii plmintului şi degenerlrii
culturilor cerealiere; înfiinţarea de şcoli mecanice ateliere şi chiar fabrici
constructoare de maşini-unelteAO etc.
Este de menţionat cA activitatea unor asemenea organisme judeţene se
desftlşura paralel cu aceea a unor societlţi agricole constituite în jurul unor
proprietari şi arendaşi preocupaţi de adoptarea unor m1buri în cooperare
M I. Kovk.s Desliia,-,,. rellltiilor 6:udaJe in Traas.iJvan.ia, p. 79.

n B. Nepuţi, Davo/mrm qriculturii din Moldova, p. 79.
• Ibidem, p. 3 14.
19
l. Corfus, op. cit, p. 360-361 .
00
B. Nepuţi, op. cit, p. 48, 72-73.
menite a contribui la dezvoltarea de ansamblu a agriculturii4 1 • Sunt sem
nale evidente ale primelor eforturi mai consistente efectuate după 1859 pentru
instituţionalizarea solidarităţii marilor producători în vederea accelerării
modernizării agriculturii pe calea unor investiţii. Evident că un asemenea
proces în afirmarea lui deschisă era blocat de sistemul relaţiilor feudale
menţinut până în 1 864.
41 I. Corfus, Agricultura 1848-1864, p. 3 1 4.
1 06
Cap. Xll
CULTURILE AORICOLB
'f1ri.le romine sunt producltoare prioritar de cereale. Porumbul meiul,

griul, orzul, ovlzul, secara etc. constituie prin ipatele culturi agricole ale
zonelor de cimpie impulsionate cu precldere dupl 1 829 cind Principatele
romine îşi deschideau larg porţile spre leglturi cu ţlri le occidentale ftlcând
din produsel e agricole îndeosebi din cereale, mlrfurile de bazJl ale
comerţului lor.
Pini în 1 8 29 însll, cultura cerealelor se realiz in limite relativ
restrinse, determinate îndeosebi de necaitlţile de asigurare sub-zistenţei
micilor produclltori. Un srudiu sistematic referitor la Ţar Romineascl
atest! ponderea diferitl a acestora1 • Judeţul lalomita producea pini la 1 83 1
cea mai mare cantitate de orz, mei griu şi porumb, în ordinea mJlrimii
suprafeţei şi a cantitllţilor obţinute. tn general în zona Dunllrii, ţlranii nu
cultivau porumb, ci mei, oa şi ovllz, întrucit mlmlliga de mei era princi
pala lor hranll. ln judeţul Brlila se cultivau, de asemenea, grlne dupl 1 829.
Tot astfel în judeţele Ilfov, V laşca şi Teleorman. ln Vlaşca jwnDtate din
întindere era acoperita de cimpie, iar restul de plduri.
ln Teleorman, doar o tre�e din sol era d4:5tinat1 agriculturii, în ti�
_ _
ce partea de nord era acopentl de cringun şa pldun. Tn sudul acelu1aş1
judeţ, unde se produceau cereale, recoltele erau bogate, prisosul fiind vAn
dut de ţlrani în zonele de munte. ln spaţiile ocupate de crânguri şi pRduri
se realiza o producţie de prune pentru rachiu. Tot aici, ogoarele epuizate de
culturi succesive erau abandonate, semllnllturile fiind mutate pe alte tere
nuri. ln cazul în care nu mai glseau loturi fertile, silenii din zona crin
gurilor şi pldurilor Teleormanului îşi lisau casele şi familiile unde plllteau
clacll, deplasindu-se pe alte moşii roditoare din acelaşi judeţ sau din alte
unitllţi administrative vecine. îndeosebi în Vlaşca preferau sll faci acele
semlnlturi, pe doull sau trei moşii, cu speranta cil pe una din acestea vor
obţine rod suficient Practicau deci o agriculturll extensivll şi de minimi
' I. Corfus, Agricultun Ţlrii Rom.JDqti, p. 60-66.
1 07
subzistentă. în schimbul culturilor dădeau doar dijmă. În mod identic pro
cedau moşnenii aşezaţi pe moşii neroditoare, proprietăţile lor le abandonau,
arând şi cosind în schimbul dijmei pe moşii străine fertile. Se căuta deci
fertilitatea solului, culturile deplasându-se în funcţie de acel factor fltrl1 a se
investi ceva în vederea îmbunătăţirii pământului epuizat sau de o calitate
precară.
Sătenii de la şes din judeţul Olt arau anual suprafeţe întinse de porumb,
grâu şi orz. Cei de pe moşiile cu pământ insuficient îşi fltceau semănăturile
pe proprietăţi vecine străine deci. În zona de deal a aceluiaşi judeţ, din
cauza terenului păduros, deluros şi râpos, agricultura nu se putea dezvolta
Locuitorii se ocupau aici cu cultivarea livezilor de pruni. În plăşile
Mijlocul şi Şerbăneşti predominau viile, viticultura constituind principalul
mijloc de subzistenţă. Judeţele Romanaţi şi Dolj produceau, de asemenea,
grâne pentru hrana locuitorilor şi pentru export, pe Dun.ăre2 .
Dintre cereale, în ordinea suprafeţelor şi cantităţilor, la scara întregii
Ţări Româneşti, situaţia era următoarea: porumbul, grâul, oIZUl, meiul,
ovăzul. Secara nu se cultiva separat, ci amestecată cu grâu. � multe judeţe?
îndeosebi în acelea situate la deal şi la munte, ţltranii nu se ocupau cu agri
cultura Cei din judeţul Buzău, de pildă, coborau la şes fltcând aici arături
pe moşii străinet cărându-şi apoi recoltele acasă. O situaţie identică era şi în
judeţele Prahova, Dâmboviţa, Muscel,Argeş, Vâlcea, Gorj, Mehedinţi. Aici,
în zonele de deal şi munte, ţăranii cultivau porumb, dar nu în cantităţi sufi
ciente. Nevoile subzistenţei erau acoperite cu porumb procurat din judeţele
de câmpie, între cele două zone ale Ţării Româneşti survenind nu numai un
comerţ cerealier, ci şi o pendulare a ţltranilor de la-munte şi deal la şes spre
a-şi face aici semănături de cereale pe moşii boiereşti, în schimbul dijmei.
Se menţine deci în primele trei decenii ale secolului trecut, pân! la intro
ducerea Regulamentului organic, "acea veche şi vastă pendulare sezonieră
a ţltranilor cu plugul de la munte la câmpie, fenomen obişnuit în �cultura
românească pe întreg versantul răsări_tean şi cel sudic al Carpaţilor, din nor
dul Moldovei până în Banat"3 •
Ameliorarea culturii cerealelor în Principate a constituit un proces
determinat, printre altele, de schimbări substanţiale în sistemul de muncă a
plbnântului. Pentru a da unui asemenea gen de agricultură un mare avânt,
cum trebuiau arate şi semănate cerealele? La finele lui 1 83 1 , vădind preo-
2
Ibidem, p. 66.
3 Ibidem.
1 08
cuplri speciale pentru ameliorarea culturii griuJui Vornicia din Uluntru a
Ţlrii Romineşti a cerut ţllranilor ca la semlnatul lui sll pregllteasdl terenul
bine, sll-1 are astfel de doul ori pe an, în lung ş.i în lat şi si-i boroneze cu
grape cu clinti de fier4 care la acea datl erau o raritate. Este e identl deci
din acele insbUCţiuni practica unor &rituri superficiale cu care era deprinsll
ţlrllnimea, faptul ci exista puternic înrldlcinatl mentalitatea ci fertilitatea
solului era suficientl spre a uigura obpneru de recolte bogate.
Hotlrite sl realizeze schimblri substanţiale în cultura cerealelor,
autoritlţile Principatelor romine şi propun sl rtL,plodeascl to mijlocul lldl
nimii, obişnuitl în general cu arlturile exclusive de primllvarl, n itatea
ca cerealele s1 fie cultivate djferenţiat, to concordanll cu condiţiile optime
de dezvoltare. Acţionead - din aceste motive - pentru extindetea peri
oadei de vegetare a griu.lui prin rlspAndirea deprinderii ca inslminţarea lui
sl fie efectuali nu primlvara, ci toamna. Tot utfe� se stlruie în con in
gerea ţlranilor ci însefi celorlalte cereale legate exclusiv de &e'ZOnul de
primlvarl, pentru a da n,colte mai bogate., sl li se asigure o pregllire prea•
labili a so.lului inel din toamnll. 1n acest sens, în ambele Principate se
acţioneazl stlruitor tnceplnd din 1 834 cinel, din cauza secetei excesive şi a
recoltei slabe, autoritllile au recura la demersuri speciale., organizind o
adevlratl campanie dictata de la centru, în oare au fost aotrenap inclusiv
deputaţii din judeţe, nu nlDDai admini lraliile locale ca anterior. Ţlranii au
fost utfel îndemoati sl facil arlturi şi semlnlturi de toamnll, apreciindu-se
el acestea din urmi rezistau mai bine la coodi1ille nefavorabile'. Ca
urmare, în Ţara Romineucl, în toamna lui 1 834 semlnllturile de griu au
acoperit o Sll)rafaţl de doul ori mai mare decit întreaga arie înallminţatl cu
8"e&ŞÎ cerea1I atit toamna, cit şi primlvua anuJui anterioL lncepind cu
1 834, griul de toamnl va deţine primul loc ca intindere ,i recolta. BI va
ocupa cea mai mare pondeie la cimpie, în timp ce la munte locul întâi îJ va
ocupa griul de primlvarl.
Totuşi deprinderile seculare ale ţlrlnimii erau greu de învins, încât
culturile de griu de toamnl se impun destul de anevoios, mai ales el dese
ori nici vremea ou permitea o asemenea schimbare. 1n toamna lui 1 83S, de
pildl, în condiţiile unei iemi timpurii, nici nu mai putea fi vorba de efectu
area de asemenea arlturi. Io judeţul Teleorman, o zool cu producţii relativ
abundente, unii ţlrani nu se obişnuiserll inel cu inslmAnţarea griului de
• "Aolllole Parlamentare", n, .
p. 6 11 -6 1 1.
> B. NegNţi, op. cit, p. 78-79; I. Corfu&, AITicuhun 1Wrii ROJDIDtJp:i. p. 2 12.
1 09
toamnă6 • Dar, datorită unei insistente necontenite din partea Vorniciei din
Lăuntru, în toamna lui 1840 s-a ajuns să se lichideze în burul mllsurll
deprinderea ţăranilor de a însămânţa grâul primlvara Ca atare, în 1 840, în
zona de câmpie cele mai întinse culturi cu grâu se efectuau toamna. Evident
cil existau destule cazuri când grâul continua să se are primăvara7 • La munte
însă, în ciuda insistentelor autorităţilor începând mai ales din 1 848, cul
turile de toamnă nu vor fi adoptate de ţărmime decât cu totul excepţional. 8 •
După 1 848, grâul se semăna destul de frecvent toamna, dar nu pre
tutindeni, cu toate recomandllrile fllcute de domnul Ţării Româneşti. în
plasa Oltetul, judetul Romanaţi, arăturile de toamnă se efectuau în două
etape: mai întâi - la începutul lui septembrie- se fllceau ogoare pe mirişti
şi porumbişti, iar apoi - peste trei săptămâni - se semănau 30 ocale de
sămânţă, după care terenul se ara, iar deasupra se mai aruncau 30 ocale
sămânţă. în final, terenul se grllpa Dacii primlvara era secetoasă rllsărea
sămânţa de dedesubt, iar dacii era ploioasă apărea cea de deasupra în
consecinţă, un asemenea procedeu de arare-semănare asigura o mai mare
garanţie faţă de capriciile vremii. în alte locuri însă, grâul de toamnl se
însămânţa cu sapa, tot ca o garanţie faţă de secetă9 • în Moldova, senulnă
turile de grâu de toamnl apar cu deosebire după 1 858, mai frecvente pe
rezervele moşiereşti şi cu totul excepţionale pe loturile ţllrllneşti, unde con
tinui să se cultive grâul de primăvarl110•
Secara este cultivat! în ambele Principate atât la şes, separat, cât şi la
munte, împreuni cu grâul. încll din 1 8'.¼ 1 , Vornicia din Lăuntru a Ţlrii
Româneşti solicita îmbunlffiţirea culturii acesteia prin semănatul ei pe
locuri distincte, nu în amestec cu grâul, cum se obişnuia Din toamna lui
1848, ca urmare a presiunii armatelor ocupante, în judeţele Brllila, Buzău,
Slam Râmnic, dar în mai miel mllsurl1 în Vâlcea, au fost iniţiate ••culturi
relativ vaste de secarll„1 1 • În Moldova se cultivă în ţinuturile din sud:
Covurlui, Tecuci şi Putna Destinată exportului, dar şi fabricării alcoolului,
se îns!lmânţa de regulă primăvara, cu toate el autoritătile încercau să intro-
6
I. Corfus, Agricultura Ţ1rii Rom6neşti, p. 2 1 1 , 2 1 6.
1
Ibidem, p. 229.
1 ASB, VL., nr. 9 1 7/1848, f. S 13-740; nr. 1 1 76/1849, f. 43S-484; I. Corfus, op. cit.,
p. 66-67.
9 I. Corfus, Agricultura Ţllrii Româneşi, 308-309.
10 E. Negruţi, op. cit., p. 67, 76, 78-79.
11 I. Corfus, Agricultura Ţlrii Rom.ineşti, p. 24S.
1 10
duci ulturile de toamnl. 1n Moldova, suprafeţele ocupate de o asemenea
cerealll au cunoacut insl o diminuare dupl 1 859 11 •
Folosit de ţlranii din Principate atit ca aliment, cit şi ca nutret, meiul
se sem.Ina de reguli primllvara tn teren bun şi bogat, n ţelinl, m imaş sau
tn finaţ. Brau clutate asemenea soluri deoarece le epuiza rapid. CUltivat ou
predilecţie de ţlnni, nu solicita o îngrijire deoaebill. 8\Ul nlocuitor al
cerealelor tn timpuri de secetl şi de calamitlp, salva astfel aistenţa celei
mai numeroase p11ţ:i a populaţiei 1n judeţul Brlila meiul era unica cerea.li
CODSWnldl de ţlnni. 1n Moldova se cultiva to sud tot de ei. 1n nordul
Moldovei se tnslminţa brifca, folositl oa bnnl - mlmlligl sau pline
sau ca nutteţ1 1 • 1n ţinuturile Putna şi FIJciu se semlna tm mei R>fU numit
parlngul o planii furajeri, ._ wl a 6 UD nutteţ de calitate. lnceplnd din
1 834, tn Ţara RMD8oetacl se iau mlsuri penbU ca îmllmloţarea meiului sl
se faci toamna•�. Totuşi, culturile cu mei sunt tn diminuare necoutenitl, el
fiind substituit de ponnnb.
Oaul şi ovlzul se cultivi cu precldere la clmpie. Bate caracteristic
faptul ci, tn 1 845, tn judeţul Muace1, ullurile cu griu, 012 şi mei flcute de
ţlnmi erau cu tolUJ excepţionale, tnclt - luate laolaltl- nu deplfeau nici
chiar pe acelea efectuate într-UD ul de clmpie. Se aemllna atit primlvara,
cit şi toamna. 1n Moldova tnalmlnţarea ol2Ului de toamnl începea din
1 859. Ţinuturile Dorohoi, Botoşani, Suceava şi in mai mici mlaurl Putna
şi Fllciu erau principalele centre produclloare de orz. 1n Suceava, în 1 860,
orzul ocupa o treime din terenurile cerealiere. Olzoaica, o varietate a orzu.
lui, se tnsllminţa pe loturi mici in nordul Moldovei. 1n Ţara Romlneascl,
allturi de OIZ, avizul se cultiva primlvan pentru hrana cailor, mai ales, în
·judeţele Brlila şi Mehedinţi'-'.
ln toate llri)e romine, porumbul constituie cereala care ae înalmlnţeazll
atit la clmpie, cit şi la munte, devenind b rin substituirea meiului
- hrana de bar.l a ţlranilor şi animalelor.� din 1 834, îndeosebi în
Principate, autoritlliJe depun eforturi stlruitoare spre a amelion subatanpal
cultura unei asemenea cereale. Se iniţial astfel introducerea pe acarll largi
a ogortrii, adicl a adllurilor de toamnl şi a pregltirii prealabile a terenului
care urma a fi înslmioţat primlvara. Cu atAt mai mult se impunea o aseme-
12 Idem, A.pit:ultula lUl-116', p. 319, 339; B. Negruţi, op. dt.. p. HM.
u L Corfua, Apic;u1rura lUl-1/16'., p. 319-320.
14
E. Negruţi, op. Dit. p. 104-105.
u Idem, op. cit., p. I 04; L Corftu, A,ricuhunl Ţti � p. 238; idem, Api
cultura 1848-186', p. 319-320.
111
nea metodă agrotehnică cu cât la munte, unde porumbul constituia cereala
predilectă a ţăranului, se practica un fel de monocultură. Porumbul se
punea cu sapa, ţăranul aruncând în cuiburi sămânţa împreună cu gunoiul. în
acelaşi cuib se îngropau amestecat cu boabele de porumb, sămânţă de
fasole şi de dovleac16 • Dar ogorâtul solului, chiar şi după 1848, nu se rlispân
dea decât parţial datorită unor dificultăţi în efectuarea de arături, precum şi
a reticenţei ţăranilor.
O condiţie importantă pentru ameliorarea culturilor cerealiere o
reprezenta îmbunătăţirea radicală a modului de însămânţare şi a calităţii
seminţelor. Sub acest raport agricultura era încă tributară unor metode ruti
niere şi chiar primitive. La semănat, ţăranii plecau cu grâul în sac, aruncând
boabele în ţarina plină de buruieni. Cea mai mare cantitate din sămânţa
aruncată se pierdea, copleşită fie de brazdele mari, negrăpate - trase peste
ea -, fie rllmasă neacoperită şi mâncată de p�. Numai o mică parte din
ea, căzută pe loc bun, răsărea, dar şi aceasta amestecată cu buruieni. Pe
deasupra, sămânţa era impură, dând un produs identic, clici - după
însămânţare - terenul era lăsat în voia soartei până la seceriş1 7 .
Schimbarea modului primitiv de însămânţare depindea însă de o serie
de dificultăţi obiective, unele greu de surmontat, Iarna grea din 1 829-1 830
în judeţele de câmpie, de pilda, a provocat distrugerea porumbului de slbnânţă
păstrat în pătule. Pus în părnânt în primăvară, n-a încolţit, încât ţăranii au
fost nevoiţi să arunce peste el mei, spre a nu rllmâne terenul sterp. în 1836
fenomenul menţionat se repetă1 8.
Vornicia din Llhmtru a Ţării Româneşti depunea însă eforturi stăruitoare
în vederea îmbunătăţirii efective a culturilor de grâu pe calea utilizării unor
seminţe selecţionate. Propunând o serie de măsuri în acest sens, la fmele lui
183 1, statul se angaja să aducă sămânţă din Moldova şi I\ll5îa, distribuind-o
apoi ţăranilor. Se sugera, în acelaşi scop, să se importe maşini �e vânturat
din Rusia pentrll eliminarea impurităţilor din sămânţa de grâu. Se mai cerea
importul de sămânţă de secară pentru îmbunătăţirea culturii �stei cere
ale19. Perseverându-se în aceeaşi direcţie, în toamna lui 1838 s-au dat ţăra
nilor instrucţiuni similare, anume să arunce în pământ sămânţa de grâu
16
I. Corfus, Agricultura Ţllrii Româneşti, p. 66-67; idem, Agricultura /848-1864, p.
308.
17 Idem, Agricultura Ţllrii Româneşti, p. 1 99.
18
Ibidem, p. 75, 2·1 7.
19
"Analele Parlamentare", Il1 , p. 61 1 -6 1 7.
1 12
curat, bine vlntwat şi selectat, ftlrl1 amestec de secarll, neghina sau alte
impuridiţi. Proprietarii şi arendaşii erau invitaţi în mod special sll controleze
sllminţa şi c::hiar s-o fumizeze, în caz c::l nu c::orespundea exigenţelor de
califate20. Dar moşierii incep a fi interesaţi de agric::uhurll mai ales din toam
na lui 1846, cind ei înşişi - preoc::upaţi de valorificarea rezervei - îşi
propuneau ameliorarea c::ulturii griului prin importuri de sllminţl din
Moldova, Rusia, Boemia şi Franţa. Vldesc de asemenea, interes pentru
c::ull\U'a sec::arei ac::hiziţiooiod slmlnţl din Moldova11 • t te aceste trlda
n.ii, în anul agric::ol 184 5 - 1846 au survenit mari lipsuri de seminţe cereali
ere, înc::it - din motivul menţionat - judeţe renumite c::a Vlaşc::a şi
Teleorman au înslminţat din acestea o suprafaţl mai mici decit în anii
precedenţill .
Moldova, în schimb se afla într-o situaţie mai bunll. Dupl 1848, da
toridl aclimatmlrii unor seminţe din Polonia, existau mai multe soiuri de
griu. printre care: ghirca, cu bobul mic:: dar greu, alacul de o productivitate
sdlzutl, dar de o mare rezistenţi, unlutul oi:mlu, colodiu, mucberiu etc::.
Erau specii adaptate fie la condiţiile de primlvarll, fie la c::ele de toamnl. 1n
1858, la moşia Cliuţi, judeţul Baciu a logotlrului Rlducanu Roset se
vindea griu de sllmlnţll de varietatea Sandomir. La Fnuno judeţul laşi,
în 1865 , s-a otganizat o expoziţie unde s,.au prezentat 30 �tioane de 8Jlu
aduse de „cultivatorii" c::ei mai de seamlfJ.
Deficitari sub raportul seminţei de griu înd bi, Ţara Romineascl
îşi îndreapdl privirile spre Moldova, de unde se spera al se complimeascl
neajunsurile. 1n acest sens, I. Dabija a.u:nplrue ''zeci ' de c::bile de griu
amlut24• 1n 18S2, însuşi guvemm-era preocupat de imbunltlţirea sem11n1,.
turilor de griu prin procurarea unor seminţe selecţionate, de soi mai bun.
Dusese utfel tratative c::u autoritlţile din Moldova, în 18S 1 dar probele
aduse în anul urmilor n-au fost suficient de oonvingltoare. 1n consecinţl,
Ştirbei dispunea al se aduci de la Odeaa varietatea Taganrog. A c::umplrat,
astfel, SOO c::bile griu care la finele lui octombrie sosise la Brlila. Slmlnţa
a fost distribuidl în Rimnic::u Slrat, Brlila, Ialomiţa, Ilfov, Vlaşc::a,
10 L Comis, Agrit:uJtura 'firii 11otfllot!lti, p. 213.

Jl /6idtm, p. l39.
D n»dmJ, p. 238.
n B. Negruti, op. cit., p. 79, 102, 103, 105.
24 L Cojocaru, Documt:alo privifNle Jt, eoooomia 'f»ij ROIIJloepi, /80()./850, voi.
Il, p. 762.
1 13
Teleorman, Romanaţi şi Dolj, de ea beneficiind îndeosebi clăcaşii. S:lmânţa
de grâu "taigan", deşi stârnise mari speranţe, în preajma lui 1864 dege
nerase, nu se putuse deci adapta condiţiilor de sol şi climă muntene. S-a
încercat, pentru îmbunătăţirea culturii, introducerea grâului din Banat.
Comisiile agricole au început să dea sfaturi privind selecţionarea seminţelor,
curăţirea lor de neghină şi impurităţi, fapt neglijat de cei mai mulţi clăcaşi.
Ameliorări au mai fost încercate în 1856 prin importul de s:tmânţă de grâu
şi secară din Ungaria, de ovllz din Turcia şi de grâu arnllut din Moldova25•
Preocupările pentru îmbunătăţirea seminţelor se extind şi la porumb.
La jumătatea secolului trecut, marele postelnic C. Suţu, unul din puţinii
boieri antrenaţi direct în dezvoltarea agriculturii cerealiere, îşi propusese să
"indigeneze" în Ţara Românească porumbul hangan, adus de el din ţinutul
Dorohoi şi produs pe moşiile lui Greabănul şi Suţeşti,judeţul Slam Râinnic
şi Crevedia, judeţul Vlaşca Avantajele acestui soi erau că rodea mai devreme
şi mai îmbelşugat, iar bobul mic şi mai îndesat îl fllceau să suporte mai bine
transportul, în caz de export. C. Suţu propusese guvernului să-i dea concur
sul să vândă ţăranilor 800 chile, adică 320 OOO ocale de porumb s:tmânţă.
Vornicia din LAuotru a stăruit în acea direcţie, dar fltrll succes26 •
Dar dacl1 iniţiativa nu S'-a putut întinde la scara întregii Ţări Româneşti,
cu concursul cârmuitorului judeţului Slam Râmnic, care a utilizat chiar
forţa dorobanţilor, ţăranii au fost constrânşi să ia porumb de s:tmânţă de la
C. Soţu, în schimbul unor poliţe de datorie. Un asemenea procedeu fusese
utilizat şi în judeţele Buz.ău, Ialomiţa şi _Brăila Domnitorul a sistat însă
acea acţiune, întrucât se fllcuse prin constrângere şi, în plus, se constatase la
anchetă că fusese distribuit nu porumb hangan, ci din cel obişnuit, ceea ce
a impus reparaţii acordate ţăranilor.
Sistemul de îns:tmânţare a cerealelor a înregistrat evidente ameliorări
şi prin diminuarea cantităţilor de boabe folosite în raport cu o întindere de
teren care tocmai într-o asemenea epocă se definea clar, devenind etalon.
Până la introducerea pogonului drept element de apreciere a suprafeţei cul
tivate domina - din vechime - sistemul zilelor de arătură şi al seminţei
aruncate în pMtânt, în chile. Dar chilele se deosebeau de la un judeţ la altul,
deci nu exista un sistem unitar. O chilă de Brăila, de pildă, se îns:tmânţa
într-un teren arat de 20 paşi lăţime. în judeţele Dolj şi Mehedinţi, într-o zi
de arătură de grâu, orz şi ovliz se aruncau în pMtânt câte 50 ocale de s:tmânţă,
25 E. Negruţi, op.· cit, p. 1 03; I. Corfus, Agricultura 1848-1864, p. 3 1 7-3 18.
26 I. Corfus, Agricultura Ţlrii Române,ti., p. 220-22 1 .
1 14
iar într-o zi de arlltw:I de porumb şi mei c&e 6 ocale. în judeţul Gorj slminţa
era socotidl nu în chile., ci m ocale27 •
lntroducindu-se pogonul drept unitate de mlsurl a plmlntuJui arabil,
slminţa utilizadl se raporta direct la el. în 1862, de pileli, comisia agricolll
a judeţului Argq aprecia dl pentru în.slmintarea djferitelor culturi se folo
seau urmlloarele cantitlţi: 5 ocale pentru pogonul de porumb sau I O ocale
pentru un hectar, 60 ocale pentru pogonul de griu de toamnl sau orz, 450
ocale pentru pogonul de griu de primlvul, 70 ocale pentru pogonul cu
secarl, 50 ocale pentru pogonul cu ovllz, 4 ocale pentru pogonul cu mei 8
ocale pentru pogonul cu fuole, 12 ocale pentru pogonul cu cartofi 100
ocale pentru pogonul cu clnepl, 5 ocale pentru pogonul cu in, 4 ocale
pentru pogonul cu npiţll şi 50 dramuri pentru pogonul cu b.l1UD2'. Se ajunsese,
deci, la utilizarea unei cantitlţi de slminţl identice, mtndt se raporta la o
întindere de plmlnt - pogouul - devenita etalon. Evident ci diminuarea
cantitlţii de slminţl aruncata în plmint fusese condiCionatl şi de
îmbunllllţirea calitlţii prin selecţionare sau mai ales prin procurarea unor
soiuri mai bune.
lncepind din 183 1, în Principate cultura griului te în necontenidl
expamiune, în Moldova ea devenind prioritari pe reze,va mo iereasdP'. ln
Ţara Rnmfneucl, în decura de un deceniu, pini la 184 1, suprafafa cu griu
înslmlnpd a cunoscut o cnlflere de peste cinci ori de la 58 044 pogoane,
m 183 1, la 293 274 pogoane., în 184 1 . 1n acest din unnl an, din suma
menţionadl, l 59 O I 4 pogoane erau cu griu de toamnl, iar 134 260 cu griu
de primlvar110• Avansul grtu1ui a continuat şi în anii unnltori. Io toamna
lui 1846, clmpia romlneudl fusese acoperidl cu cele mai 'intinse semi.ni
turi de griu de toamnl ftlcute vreodadP'. Unele date disparate atesdl ci, în
campania agricoli I 846- 1 847 în judeţele Dolj, Ialomiţa şi Romanaţi s-a
ajuns al se cultive suprafeţe cu griu neîntilnite pini 'in acel moment
Numai aria semlnatl m 1847 în judeţul Dolj a fost de circa doul ori mai
mare declt aceea din 1829 în întreaga Ţari Romineascl11• 1n toamna lui
1848 şi primlvara anului urmilor, extensiunea culturi.lor de griu a atins noi
71 Ibidem, p. 194-195.
a Idem, Agricultun 1848-IIU, p. 368.
2t Oh. Plalon, Dommiu1 feudal. p. 96.
• I. Corfus, Agricultun "{1rii RCJIIJlaold, p. 230.
11
IbidtJm. p. 23 9.
n Ibidem, p. 24S.
1 15
recorduri. Conform unor date parţiale, numai în judeţul Mehedinţi s-au
însămânţat 1 1 5 4 1 2 pogoane, ceea ce reprezintă cea mai mare întindere de
teren arabil ocupată vreodată de acea cereală într-o unitate administrativă.
După 1 848, în Ţara Românească, atât ca suprafaţă cultivată, cât şi ca
producţie, grâul de toamnă a fost prioritar în raport cu cel de primăvară.
Intinderile de la câmpie cu grâu de toamnă cresc vertiginos, acestea trans
formându-se în baza producţiei unei asemenea cereale pentru întreaga
provincie. Ca întindere, culturile de grâu de toamnă şi primăvară au între
cut mult, în unele judeţe dublând sau triplând pe cele înregistrate la jwmltatea
secolului. Grâul se cultivă tot mai mult nu amestecat, ci separat de secară33,
cel de toamnă la câmpie şi cel de primăvară la munte. Cel mai bun grâu din
Ţara Românească se află în Mehedinţi34• Judeţele de câmpie Teleorman,
Vlaşca, Ialomiţa, Brăila şi Ilfov erau, de asemenea, mari producătoare de
grâu. în Moldova, în timp ce rezervele moşiereşti deveneau specializate în
culturile de grâu de toamnă, graţie intervenţiei insistente a statului unele
ţinuturi se remarcă în chip deosebit în această privinţă. în 1 85 1 , de pildă,
Costache Negri releva că grâul de toamnă era cel mai preţuit, deoarece
poseda fu lung şi o greutate mai mare. Se cultivă cu deosebire pe valea
Siretului, în ţinuturile Roman, Bacilu, Covurlui, Putna, Tecuci. Aceste trei
ţinuturi din urmă, în 1 860, deţineau circa o treime din totalul semănăturilor
cu grâu din Moldova. Ca "grânare" se detaşaseră moşii ca Mllrllşeşti a lui
Costin Catargiu, Domneşti a lui Gh. Razu, Rkăciuni a lui V. Sturdza,
Cârligi a lui Alecu Catargiu, cărora li se ruiliugau proprietăţile episcopiei
Roman35 .
În ţinuturile românilor de peste munţi, cele mai întinse zone cu grâu
erau Banatul, Aradul şi Bihorul, aici aflându-se cele mai mari moşii pro
ducătoare de cereale marfll. în schimb, în comitatele deluroase ale
Transilvaniei, grâul era cultivat îndeosebi de · ţărani pentru hrana lor36 •
Rezervele moşiereşti din Transilvania nu ajunseseră a fi mari producătoare
de cereale marfll Grâul din Banat.era de un soi superior aceluia din Ţara
Românească, ceea ce explică încercările efectuate de domnitorul Barbu
Ştirbei de a-l extinde aici.
33 I. Corfus, Agricultura 1848-1864, p. 367.

34 Ibidem, p. 3 1 7-3 1 8.
35 E. Negruţi, op. cit� p. 1 00-104.
36 A. Egyed, Marea iDdustrie a morllritului în Tnmsilvania în a doua jumltate a sec.
XIX-iea şi începutul sec. XX, în "Acta Musei Napocensis", II, 1965, p. 483.
1 16
Pllrţile centrale şi de sud ale Dobrogei erau şi. ele producltoare de grâu
de primlvad, în marile ferme numite cifficuri, întinse pe sute de hectare.
Alllturi de griu se cultivau omll, o llzuJ şi meiul. te de menţionat cil, n
aceasdl provincie, agricultura era diseminadl doar pe anumite terenuri din
preajma aşezlrilor umane, existind spaţii întinse rtlm e ne<lultivate. Rari
tatea populaţiei constituia principalul impediment in practicarea unei ogri
culturi extensiven .
Dar cereala cea mai cullivall în toate tllrile romine era porumbul,
deOarece constituia hrana de bazl a 11,ranilor şi animalelor. Lanurile de
porumb se glaeau mai ales la oimpie, dar ş.i la munte. Aici solul şi clima nu
pecmiteau decil prezenţa lui lnjude\ele de cimpie asemen culturi dobio•
deau cea mai owe extensiune. Vlafca, Teleorman, Argeş, Romanaţi i Buzllu
deveneau în 1 84 7 zone în care porumbul acoperea mari suprafeţe, deplşind
toate realidrile de pini atunci. ln 1 849 cele mai întinse terenuri se aflau n
judeţele Dolj - 1 1 8 1 4 7 pogoane - ş.i Mebedin\P*. ln Moldova, în 1 848,
din 2 1 8 970 60 flllci cultivate cu porumb, 140 O 1 7 58 fllci aparţineau ţlra
nilor şi numai 78 96 1 ,2 flllci proprietarilor şi arend ilor. Deci circa 64%
din suprafaţa cultivata cu porumb era •� dispoziţia ţlranilot În rlstimpul
1 8S l şi 1 864 el se cultiva pe o arie egalii cu a tuturor celorlalte cereale. 1n
1 860, raportul la suprafaţa totali cultivall en de 46° . Tot în I 860 cele
mai întinse terenuri acoperite cu porumb erau situate în nord. Ţinuturile
Dorohoi, Botoşani şi Baciu deţineau o treime din suprafaţa cultivalll, fiind
wmate de Suceava, Roman, Toto a, Tecuci Vului şi laşi ele mai reduse
culturi erau în Covurlui şi Putna. Lajumltatea secolului trecut se cunoşteau
doul soiuri de porumb din varietatea Zea-May anume cel hlnglnesc şi cel
muntenesc. Acesta din urmi avea grlun\ele mici dispuse pe un cioclllu
lung şi gros. Cele doul soiuri nu se cultivau insl pe tarlale deosebite, ci
amestecat39•
Io Transilvania, Banat, Crişana şi Bucovina, îndeosebi pe loturile
ţllrloeşti, porumbul era cereala cea mai extiosl. Bra mai ales vorba de o
producţie menidl a asigura subzistenţa acelei gospodarii bazate în mare ml
swl pe consumul de ponunb. 1n Dobrogea, el era cultivat începând cu finele
secolului al XVll-lea aproape exclusiv de populaţia romineasclt'0•
n I. Corfus, Apicultura 1848-1864, p. 77-78.

31 Idem, Agricultura Ţlrii RoDJMIOflÎ, p. 24 1 , 24S.
,, E. Negruţi, op. cit, p. I 00-I 02. .
40
1. Comis, Apicultura JIUB-1864, p. 68, 7S, 77-78.
1 17
Porumbul şi grâul sunt deci principalele cereale cultivate de români ca
urmare atât a necesitaţilor interne, dar - după 1 829 - datorita şi impul
surilor pieţei externe. într-un asemenea context, este important de dezvăluit
- pe temeiul unor studii sistematice, deşi parţiale - raportul de
interdependenţă dintre cele două culturi, modalitatea în care sunt corelate
creşterile cantitative şi calitative, cel puţin în faza de început, până la
jumătatea secolului trecut, când îndeosebi Principatele se profilau drept ţllri
agrare produclitoare cu predilecţie de porumb şi grâu.
Perioada 1 83 1 - 1 85 1 amplifică agricultura Ţării Româneşti printr-o
extensiune considerabilă a suprafeţelor însămânţate cu grâu pentru export,
precum şi prin dezvoltarea culturilor de porumb pentru hrana populaţiei.
Ca atare, cele două culturi absorb cea mai mare grijă şi energie a ţărlinimii.
în 1 833, su�rafaţa semănata cu grâu s-a dublat în comparaţie cu aceea din
anul 1 829. 1n 1 835, grâul s-a semănat pe o întindere de trei ori mai mare
decât în 1 833 şi de peste şase ori mai mare decât în 1 829. În primăvara lui
1 835, luând în seamă şi semănăturile de toamnă, ţăranii posedau cele mai
mari suprafeţe de pământ cultivate vreodată. Principala cereală era porum
bul, urmat de grâu. în judeţul Ialomiţa însă, întinderea de grâu depăşea pe
celelalte, orz şi porumb. Se constata în judeţele de câmpie, că cultura grâu
lui se apropia de aria destinata porumbului. în primăvara lui 1 837, lanurile
cu grâu depăşeau pe cele cu porumb nu numai în Ialomiţa, ci şi în Olt _şi
Brăila. în judeţul acesta din urmă aria cea mai mare era cuprinsă de orz. In
Teleorman şi Romanaţi suprafeţele acopeţite cu grâu se apropiau de acelea
cu porumb. 1n 1 838, în Romanaţi grâul a ajuns din urmă porumbul, iar în
Teleorman l-a depăşit. În 1 84 1 , Vlaşca se alătura Teleormanului şi
Romanaţiului unde grâul se cultiva prioritar. în Dolj grâul se apropia de
porumb. S-a ajuns astfel ca în zece ani de agriculturll extensivă grâul să
ocupe o poziţie prioritară în cele mai fertile judeţe de cânq>ie.
în deceniul 1 84 1 - 1 85 1, poziţia grâului se va consolida În aceleaşi zone
de câmpie, în aceeaşi perioadă, concomitent cu extinderea suprafeţelor
însămânţate cu grâu, au crescut terenurile cultivate cu porumb, orz, ov� şi
mei. în 1 849, înjudeţele Dolj, Mehedinţi, Argeş, Olt şi Romanaţi suprafeţele
însămânţate cu porumb depăşeau cu mult pe acelea cultivate cu grâu. Judeţele
Brăila şi Ialomiţa însă, ca şi în anii anteriori, efectuau semănături cu grâu
care depăşeau pe cele cu porumb. În plus, în judeţul Brăila, meiul a deţinut
locul întâi ca întindere în raport cu porumbul. În judeţele de munte, porum
bul ocupa întâietatea. În Brăila, şi în acel an cultura orzului depăşea toate
celelalte plantaţii. În 1 849, orzul şi ov� semănate aici au ocupat cea mai
1 18
mare întindere de pini atunci. 1n Jalomiţa, în schimb, orzul şi ovftzul
veneau în urma griului şi mult înaintea porumbulu.i şi meiului.
Din perspectiva datelor menţionate se deduce deci o "cwsl" pentru
intiietate intre griu şi pon.onb desflşwatl în decursul a doul decenii şi
soldatl cu victoria primei cereale asupra celei de-a doua la clmpie. Numai
ci un asemenea succes nu s-a ftlcut in detrimentul culturii porumbului ci
pe calea desţelenirii a noi terenuri care erau acoperite cu griu. Porumbul
continui sl deţinl intiietatea în judeţele de munte ş_i chiar în unele zone de
cidlpie4 1 • Tot astfel în Moldova, dupl 1 86 1 porumbul i griul se cultivi
predilect, urmate de orz şi ovlz, în timp ce terenuri le i.nslmloţate cu secarl,
mei hrişcl ti olac sunt în continui diminuare-O . 1n 1 862- 1 864 suprafaţa
cultivatl cu cereale a sporit cu 993 730 pogoane în compararie cu anii ante
riori43 . Bra dovada clul ci se practica o agriculturi extensivi, ci resursele
de sporire a procb:ţiei erau cu predldere împingerea agriculturii pe tere
nurile inel sterpe.
Printre culturile recent adaptate figura rapiţa în Ţara Romlneascl,
Moldova şi Dobrogea. La finele• lu.i 1 83 1 Vornicia din Uuotru din Bucurefti
recomanda naturalizarea unei asemenea plante industrial�. ln 1 845, un
negustor din Cracovia propunea cultivarea ei pe scul mai mare, sugednd
în acest sens ameliorlri43• Rapiţa îocept11e deci al se semene, dar pe 9Clrll
destul de redud. 1n toamna lui 1 847, în judeţu.I Teleorman se in.dmloţaaerl
1 30 pogoane46. 1n anul urmilor, în judeţul Ialomiţa erau cultivate - ca o
excepţie - tot 1 30 pogoan�7• Cert este insl ci daci m Transilvania cultura
rapiţei era apanajul alodiului, iar în Ţara Romlneucl ae introdusese înainte
de 1 848, în schimb, in Moldova, era adaptatl abia în deceniul şase al seco
lului trecur41 . Se semi.na adt toamna, cit şi primlvara, cultivlnd..o propri
etarii ti arendaşii în jude\ele de clmpie, în acopul exportului 1n judeţul
Vlaşca s-a dezvoltat cu succes pini în 1 863, cind a degenerat, sec:ltuind
totodadl solul şi sllrllcind pe multi producltori, întlUCAt o semlnaaerl ani în
•• L Corfus, Apicultura ]Yrii ,,,,,,,,,_,,;.. p. 214, 219, 246, 151-253.

G B. Negruţi, op. cit., p. I 00.
0 L Corfua, Apicultura JU8-J8U., p. 367.
" •Analele Parlamentare•, 01, p. 611-61 7.
0 -vem1oru1•, nr. 27 din 31 aprilie p nr. 43 din l iunie 1845.
46
L Corfus, Apicultura JU8-/864., p. 336.
41 ASB, V.L, nr. 872/1847, f. 721 -760.
411
B. Negruţi. op. cit., p. 120.
1 19
şir pe acelaşi teren. O mai aveau în atenţie chiar cUtcaşii din judeţele Vlaşca,
Teleonnan şi Romanaţi. Bătutul sau treieratul ei se efectua pe alocuri pe
cergi.
Decăderea ei - tocmai într-un moment când părea a-şi fi găsit cultiva
tori - s-a datorat unor paraziţi sau viermişori apăruţi în judeţul Vlaşca în
primăvara lui 1 858 şi răspândiţi apoi în Ilfov, Teleorman, Romanaţi,
Prahova etc. S-a încercat distrugerea lor cu piciorul şi cu maiul, apoi
arderea prin pârjolirea solului, stropirea seminţei cu saramură, dar fllrl1 efectul
dorit, încât în 1 862 cultura rapiţei a fost întreruptă49• Era dovada clară a
incapacităţii de adaptare a unei plante industriale care putea oferi bune
câştiguri, datorită caracterului încă rutinier al agriculturii practicate în Prin
cipate.
Plantele textile se aflau răspândite în toate ţările române. Ţăranii erau
principalii cultivatori de cânepă pe care o semănau în arătura de porumb,
mai ales în Bucovina, dar şi separat, la capetele de loc. Era folosită nu
numai pentru fuiorul din care se împleteau ţesături, dar şi în alimentaţie.
Din sămânţa de cânepă se extrăgea ulei pentru masă, pentru uns şi pentru
iluminat. În 1 858, în Moldova s-a trecut la iluminatul cu petrol. Plantaţiile
de cânepă sunt în diminuare pe măsură ce ţăranii, dar mai ales proprietarii
şi arendaşii descoperă avantaje mai însemnate în cultivarea inului. În
Moldova, între 1846-1853, terenurile însămânţate cu cânepă de către
proprietari se reduc aproape la jumătate, crescând în acelaşi răstimp cele de
in de peste trei ori. Explicaţia rezida nu numai în faptul că inul era superior
cânepei, dar şi în aceea că sămânţa acestuia era mai căutată la export. Printre
proprietăţile care îl cultivau se aflau Miclăuşani (Roman), Nămoloasa
(Tecuci), Dărăbani (Dorohoi).
· Semănăturile clăcaşilor cu cânepă se reduceau simţitor datorită pătrun
derii "pânzei de America", ieftinătăţii fibrelor de bumbac şi calităţii supe
rioare a materialului realizat. La începutul deceniului şapte, în ţinutul
Covurlui, s-a încercat pe alocuri cultivarea bumbacului. În 1 863, pe moşia
Ruseneştii de Jos, judeţul Romanaţi s-a iniţiat, de asemenea, adaptarea bum
bacului, cu concursul Ministerului agriculturii care făcea apel la proprietari
şi arendaşi să introducă o asemenea cultură pe scară mare. Cu toate efor
turile întreprinse, rezultatele au fost neînsemnate50• Ţările române rămâneau,
în continuare, cultivatoare de in şi cânepii, dar deveneau concomitent con-
•• I. Corfus, Agricultura 1848-1864, p. 328.

:iO E. Negruţi, op. cit., p. 1 2 1 - 1 22; I. Corfus, Agricultura /848-1864, p. 7S-78, p. 326.
1 20
sumatoare de fibre de bumbac sau piml de America, obţinute nu printr-o
producţie intemll - cum se încerca.se - ci prin procurarea tora din
import.
Cultura cartofului se efectua în Banat, Ttansilvania Bucovina şi
Moldova. Ba se introdusese tn pro ineme romlneşti din lmperiuJ habs
burgic la finele secolului al xvtD-lea, dar mai ales la începutul celui urmll
tor, devenindpenbU 1lnni o îndelelllici.re obişnuita din cauza rotuJui doblnclit
treţ,tat de cartof: ca aliment 1n Ţan Romln din 1 829 se înoeardl
naturalizarea lui, dar se acţioneal mai istenwic în acest sens tncepind
din 1 83431 • Dar daci aici reţinerea lflranilor se dovedea greu de ovina în
Moldova, tn schimb cartoful devenea o culturi predilectl a proprietarilor
şi arendafi)or. Rlspindirea lui aici survenise tn primele doul decenii ale
secolului, ciupi ce a fost adus din Transilvania în juruJ tui 1 8 1 6 şi utilizat
iniţial ca .branl pentru vite. Din 1 83S domnia încerca sl determine pe locu
itori sl semene primlvara cite S prljini. Dispoziţia era n,petatl anual în
perioada 1 848- 1 860 semn ci ae manifesta reticenţi. Proprietarij şi uendaşii
- tn acbimb - foloaeac claca pentru o asemen culhUI. O reglementare
din 1 848, de pildl, interzicea acel gen de munci, cerind efectuarea ei pe
bazl de învoieli. Totuşi tn l 849 � moşiei Baia (Suceava) scoseserl
pe locuitori la „lucrul cartofilor' �. 1n 1 850, tn satele Dolbuc:a, Stolnicenii
lui Goean, Slviţetul Papni (Suceava). ţlrmii se împotriveau la acele m\UICi
disbugtnd chiar semlnllurile.. VLStiemicrul Nicolae Roaet Roznovam obţinea
munca pentru 3 prlj ini de cartofi printr-o înţelegere cu sltenii din
Sadomeni». 1n 1 8S 1 , !lf"dmlD"ll Grigore Ohica intJOducea în Moldova
munca la cartofi in categoria obligaJiilor de boieresc, semn ci o asemenea
culturi doblndise anumite proporţii.,,..
Devenind tn Moldova un aliment care înlocuia alte „soiuri de pline
cerute tn exportapenss, cartoful se cultivi aici pe arii tot mai mari. Zonele
specializate 'm cultura lui deveniserl ţinuturile din nord: Botoşani,
Dorohoi, Suceava şi Roman. Se seamllnl de obicei prinbe alte culturi, dar
şi pe terenmi distincte. 1n toamna lui 1 847 se inregistteazl 290 OOO chile
cartofi", cu toate ci ploile clin toamnl şi uprimea iernii compromiaeserl o
. ,,,..,,_,,;,
u I. Corfoa, ApicuJrura 'firii 11 p. 68, 75, l 1 1 .
D B. Negruţi, Op. cit, p. 57.
SI JbidtJm, p. 30.
,. Oh. Plalon, Domt!aiul MJdal, p. 62, 67, 96; B. Negruţi, op. cit., p. 1 1 6-1 17.
ss B. Negaţi, op. cit., p. 1 1 7-1 1 8.
" ADul 1848 ii Prmcip■tole ramA,e, I, BIICUlefli, 1902, p. 1 54.
121
bună parte din recoltă. Ca atare, în primăvara lui 1 848 era lipsă de sămânţ!.
Nu s-a putut aduce nici din Bucovina, întrucât aceleaşi calamităţi bântui
seră şi acolo. Producţia realizată în toamna lui 1 849 a fost de 146 754 chile
şi 14 dimirlii. începând cu acea dată producţia înregistra scăderi. În 1 860
erau 55 1 10 chile pe o suprafaţ! de 4 327 flUci. în 1 863 erau exportabile
2 191 267 ocale. ',
în Ţara Româneascll, cultura lui se intensifica treptat după 1 859, judeţele
Brăila şi Ilfov remarcându-se în această privinţă. In Prahova, Muscel şi
Vâlcea, cartoful era cultivat doar de ţărani printre porumb57 •
în grădinile scutite de dijmă ţ!ranii cultivau puţine legume, îndeosebi
fasole, printre porumb, dar şi mazăre, linte, bob, năut, mac, ceapă etc. În
Principate, asemenea culturi nu se bucurau din partea lor de o atenţie prea
mare. I. Ionescu de la Brad remarca - în 1 858 - că în toate satele
Moldovei fiecare locuitor poseda o grădină în care semăna legume, dar
acestea nu numai că erau de soi "prost", ci erau şi neîngrijite, mpădite de
buruieni. Roadele deci erau mici. începând din 1 84 1 , dar şi ulterior, după
1848 şi mai ales după 1 859 se acţionează pentru stimularea unei asemenea
culturi la nivel guvernamental, culegându-se date statistice cu intenţia de a
se extinde o ocupaţie agricolă atât de importantă pentru acoperirea nevoilor
de hrană ale unei populaţii aflate în creştere58 •
Dezvoltarea unor culturi speciale de legume în jurul unor oraşe îşi are
începuturile acum. În Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş un aseme
nea fenomen survenea cu precădere în sateţe de colonizare - care reprezen
tau 2% din populaţia agricolă - unde erau distribuite sesii întregi de 24
iugăre. Pe asemenea terenuri - în afară de tutun - se cultivau legume şi
şofran59 • În Ţara Românească, se diferenţiază o categorie de cllicaşi care
practicau legumicultura, concesionând de la proprietari şi arendaşi terenuri
pe care le însămânţau cu pepeni, varză, ceapă, fasole etc. în 1835, arendaşul
moşiei Novaci, judeţul Vlaşca, cerea câte 40 lei pentru închirierea unui
pogon de grădinărie. în jurul oraşului Bucureşti se dezvolta o bază de
producţie legumicolă prin care se aprovizionau zone întinse. Aici se recur
gea la gunoirea şi brăzdarea terenului cu şanţuri pentru udatul zarzavatului.
In 1847, pe moşia Dudeşti, judeţul Ilfov, clăcaşii cultivau pe scară mare
zarzavaturi şi pepeni. Terenuri similare deţineau tot aici, la preţuri mari,
s7 I. Corfus, Agricultura 1848-1864, p. 324-325.
sa E. Negruţi, op. cit., p. 1 1 8-1 20.
S9 I. Kovâcs, Problema des.iinţilrii raporturilor cu caracter feudal în satele de ''horti
cultori" din Tl'Bl1silvania, în "Acta Musei Napocensis", V, 1 968, p. 587-590.
1 22
plugari sbtini, mai ales bucureşteni, dedaţi unor asemenea ocupaţii. În
jwul Bucureştilor se desfllşoarl deci o inten.sll culturi de legume destinata
pieţei. Daci tn Dobrogea era concenuatA n jurul a cltorv oraşe în
Moldova agricultun legumicoli se efectua în ţinuturile ovurlui şi Putna,
unde pe alocuri se practica irigapa60•
Floarea soarelui era o plantl recent introdusl, dar nu pentru consumul
intern, ci pentru exportul seminţelor la onstantinopol Marsilia şi Londra
în vederea fabriclrii uleiului. 1n 1 86 1 se cultă a în judeţul Ilfov e.xtinzin
mHe apoi şi în alte plrţi mai al to Teleorman şi VI ln Moldova,
floarea soarelui fusese introdual cu un deceniu mai 1:oainte, dar se semAna
puţin prin grldini, îndeosebi ca ornament ln ţinu1Urile Tutova şi Tecuci in
deceniul şapte, începea a constitui o surd de ulei dar sporadic. Ţllranii care
o cultivau erau obligaţi sl dea proprietarului o parte din produsul ei. ln
1 860 ►au exportat 2 503 ocale de sllmlnll''·
N ecunoscuta o Principate sfec la de zablr este cul tivatl în
Transilvania, dar mai stlruitor din 1 830 pe proprietatea alod.iaUl. IUtmul ei
de extenshme este relativ lent din cauza precaritlţii mijloacelor de prelu
crare. 1n 1 869 se dbpiodise şi to Moldova, un moşier ca Alecu Balş eul
tivind-o ca nutreţ pentru vite.
1n Principate, înlrucll plşunile şi imaşurile abundente ofereau sufi
cientl hranll pentru vite, preocuparea pentru cultun unor furaje de calitate
superioarl apare destul de tiaiu, dar şi atunci sporadic. Se cunoaşte, de
pildl, ci în 1 83 1 , Vornicia din Lluntru a Ţ1rii Rominqti recomanda natu
raliurea hripi. 1n Moldova se cultiva deja in unele regiuni muntoase şi
reci. Era utilizatl drept hranl pentru vite, iar în vmnuri de lipsuri chiar
pentru locuitori care tllceau din ea mlmlligl sau piti. Cu crupele de hrişca
se îngrlşau porcii, caii şi alte vite. Din florile ei albinele fabricau miere. Se
cultivi insl in mici mlswl. 1n 1 859, ocupa abia 0,.25% filei din întinderea
cu cereale, fiind seminali de ţllranii din Dorohoi, Botoşani şi Suceava.
Productivitatea la falce se ridica la peste 5 chile. TrifoiuJ şi lucerna -
culturi furajere de mare productivitate - erau în plinii extensiune în Banat
şi Transilvania, pe plmintul alodial, dar in Principate figurau doar ca
excepţie62 •
IO J. Corfua, AjJrit:ukura 'firii RorrJltaefti. p. 1 71, 187; idem, Agricultun IUB-186',
p. 68, 77-78, 324-325; E. Negruţi, op. cit., p. 1 1 9.
" B. Negruţi, op. c.it., p. 120-121; I. Corfua, Apicultura JUB-/864, p. 326-327.
a Documt!ate privitJd rew,lllţa dtJ la IUB 1n Jlrile � C T'raoJlilvm-, voi. IV,
p. 1 59; B. Negiuti, op. ait., p. 105, 120; "Analele P•lammme", n,. p. 61 1-61 7.
1 23
Tutunul este răspândit în Banat, Crişana şi Maramureş, în satele de
colonizare63 • Din 1 85 1, în Banat cultura lui se fflcea pe baza unui drept de
monopol64 • în Moldova şi Ţara Românească, o asemenea plantă îşi gAsea
producători ceva mai târziu, ţăranii fiind aceia care - descoperindu-i avan
tajele eentru rotunjirea veniturilor - începeau să se intereseze de ea, după
1848. In judeţele Gorj, Ilfov, Vâlcea etc., tutunul era seminal în grli.dinile
ţăranilor pe suprafeţe de câte 20-30 de rânduri. în Dorohoi, în 1860, se
obţineau între 500- 1 OOO ocale la falce. în 1 863, se afla o cantitate dis
ponibilă pentru export _ de 429 309 ocale, peste 61% din recolta anului.
Tutunuri de calitate se realizau la Huşi, Paşcani şi Tecuci.
Cu totul sporadic se mai cultivau anisonul sau ''banosul" folosit la
fabricarea rachiului, calendrul, utilizat de cofetari şi farmacişti, susan,
paţachina - arbust al cllrui bob servea drept colorant -, rulut, căpriţa etc.
Toate aceste plante deţineau o pondere cu totul neînsemnată în masa cul
turilor agricole din ţările române care rllmâneau predominant cerealiere65•
63 I. Kovacs, Problema des.iinţlJrii raporturilor cu cara&ter feudal în satele de "horti

cultori� p. 587-590.
64
I. Kovacs, op. ·cit, p. 1 2.
65 E. Negruţi, op. cit, p. 64, 1 2 1 ; I. Corfus, Agricultura 1848-1864, p. 328-329.
1 24
Cap. XJJI
POMICULTURA, vmCULTURA ŞI SERICI ULTURA
' O ocupaţie complementari agriculturii o reprezenta pomicultura prac•

ticatl mai aJes în zonele de munte. ln Ţara Romlneascl, to primele trei
decenii ale secolului trecut 'in jude1ele Buzlu, Arg� Vllcea, aac
Prahova şi Dimboviţa, silenii care ou ftlceau agriculturi prin deplasarea la
şes işi creuerl mici plantaţii de pomi fructiferi, îndeosebi pruni Pe sub ele
cultivau fin din care dlldeau dijml din cinci clpiţe una. Oupl 1 8 l , pro.
prietarii şi arendaşii au încercat sl puni sllplnire pe aceste culturi. Dar la
1 7 mai 1 852 Barbu Ştirbei intervenea printr•un ofis precizind ci orice
sldire de pomi aparţinea slteanului care o fllcuse, nefiind dator zeciuiala
din rod şi dijml din cinci clpiţe una din finul co it pe sub ei.
Extinderea plantaţiilor cu porni fructiferi, cu pruni mai ales, ftlcute de
cltre clllcaşii din judeţele Muscel Pnbova, Argeş, Dolj, V ilcea etc., surve
nea masiv po loturile legale puse la dispoziţie conform reglementlrilor in
vigoare în ciuda dispoziţiilor restrictive care prevedeau ci, intr•un aseme
nea caz, era nevoie de o învoiall speciali. Yn 1 863, de pildl., în judeţele
Argeş şi VAlcea, pe toate moşiile mlnllstireşti, cllcaşii continuaserl sl
sldeascl pomi dispunlnd de adevtlrate plantaţii Ca urmare, unele moşii nu
mai posedau nici o treime plmlnt de arlturl. Pllclnd asemenea sldiri 8trll
ştirea proprietarilor şi arendaşilor, sltenii erau conştienţi ci se "cotropea"
astfel o parte din moşie, cunosclnd şi faptul ci posesorii plantaţiilor nu
puteau sl fie scoşi din ele 1 •
ln Moldova, prunul constituia, de asemenea, pomul roditor cel mai
dl.,pindit, folosit, ca şi în Ţara Romineascl, pentru fabricarea ţuicii, dar
ulterior - prin uscarea fructelor tui - şi ca aliment Se constituiserl livezi
de pnmi mai ales în ţinutul Pumei şi în alte zone cu proprietlţi dlzeşeşti ln
1 862 se obţinuse o recotii de 1 49 988 vedre prune. Meri şi nuci - din
acestea din urmi extrlglndu•se ulei - se întAlneau în mai toate satele de
1 I. Corfus, Apicultura Ţlrii ROIIJ6aqti, p. 69; idem, Agrit;u/tun JUB· /864, p.
294•299, 329�330.
1 25
deal şi de podiş ale Moldovei. S-au flicut încercări izolate de îmbunătăţire
şi adaptare a unor soiuri superioare de pomi fructiferi. în 1 860, lângă Iaşi,
doctorul Anastasie Fătu deschisese o grădină botanică cu circa l 500 specii
de plante indigene şi exotice.
CUlcaşii, în general, nu dispuneau de terenuri speciale cu pomi fruc
tiferi. Existau, totuşi, mici plantaţii pe lângă fiecare gospodărie, cu puţini
pomi roditori, dar de soiuri proaste. Unii proprietari, ca cel al moşiei
MicUiuşani din ţinutul Roman, cu intenţia de a extinde pomicultura, înainte
de 1 848, încercaseră să determine pe ţărani - după exemplul propriu -
să-şi facă livezi de pomi fructiferi, plantând nu numai pruni, ci şi alte varietăţi
ca cireşi, vişini, peri2 etc.
în Banat şi Crişana, cultura pomilor fructiferi, cu varietăţi ca : prun,
măr şi cireş, apare mai diversificată. Noile soiuri s-au plantat atât înainte de
1 8483 , cât mai ales ulterior. Tot astfel în Dobrogea, îndeosebi în zona
dealurilor, pomicultura se înfiripase ca o ocupaţie de bază pentru o parte a
locuitorilor4.
Cantonată cam în aceleaşi zone, viticultura de cele mai multe ori era
asociată cu pomicultura, practicată astfel în toate ţările române. Era o ocupaţie
străveche, adaptată însă noilor împrejurări. Plantaţiile cu vii aparţineau atât
ţăranilor, cât şi proprietarilor şi arendaşilor ale căror moşii erau situate în
zone propice acelor culturi.
în epoca regulamentară, spre a se descătuşa de clacă, ţărani din judeţul
Slam Râmnic plantaseră vii pe moşii străine, întinderea acestora atingând
deseori chiar un pogon. CUicaşi din plasa'Sărata a judeţului Buzău îşi fll
cuseră ''împrejmuiri" cu pogoane de vie. Dar chiar proprietari şi arendaşi
deveniseră posesori ai unor asemenea culturi în judeţele Saac şi Buzău, îşi
tranformaseră deci o parte din rezervă în plantaţii cu vii percepând clacă
spre a le pune în valoare -, pe care o completau cu angajaţi străini, în cazul
unor munci necesitând o specializare. Judeţele de munte ale Ţării Româneşti
erau deci acoperite cu întinse terenuri cu vii. Dar, spre deosebire de pome
turi, acestea se extindeau mult chiar în zonele de câmpie, renumite pentru
culturile cerealiere. în această privinţă, cele mai întinse şi fertile moşii de
pe linia Dunării îşi scoteau principalul venit din viticultură, practicată atât
de cUlcaşi pe loturile atribuite, cât şi de proprietari şi arendaşi pe rezervă. în
2
Oh. Platon, Domeni11l feudal, p. 1 1 8-1 1 9; E. Negruţi, op. cit, p. 1 24-125.
3 Veronica Covaci, Relaţiile agrare ÎI1 Bihor, p. 1 56.
• I. Corfus, Agricultura 1848-1864, p. 68-69, 77-78.
1 26
1 843, în judeţul Muscel. un dlunlltor al viilor l-au constituit muştele negre
care au mincat nu numai frunza acestora, ci şi boabele de pe lllstnri
Extinderea viticulturii s-a realizat dupl 1848 prin ini. ţiativa clllcaşilor
în diferite zone ocupaţia deplasindu-se astfel în mai mare ml1surll spre
câmpie. Ei primeau în acest scop teren necurlţat pe care-l defrişau şi-l plan
tau cu viţl de vie, fiind scutiţi timp de doi ani de orice plata. Abia dupll al
treilea an de la sldire dldeau drept dijml c te 14 16 sau 20 lei de pogon
abual, mainte de cules.. Via en stlplnitl de cllcaşul slditor şi de moştenitorii
lui. Pe alocuri din via nou slditl se dlldea dijml din vin din zece vedre
una, deci de doul ori mai mult decit din plantafijJe vechi. Au exi tat destule
cazuri cind viile sldite au fost scoase de proprietari sub pretextul ci pe o
asemenea cale clllcaşii urmlreau nu atit întemeierea unei plantaţii cit mai
ales dobindirea unui drept de proprietate asupra plmintului defrişat, pus în
circuitul agricol. .E:xprimind o asemenea tendinll, n pofida interdicţiei pro
prietarului în 1858, de pilda, 3 1 S clicaşi din OaJicea Mare, judeţul Dolj au
sldit vii pe o întindere de 230 pogoane, alllluri de plantaţ.iile sindlare ale
unor strlini care acopereau 114 pogoane. Bste deci vorba de un proces
vigwos de plantare a viei la cimpie în mnele de cea mai buni fertilitate a
solului.
Dar în timp ce unii ţlnni erau angajaţi tntr-tm proces extensiv, renumiţi
viticultori incearcl îmbunlllţirea soiurilor cultivate. 1n judeţul Mehedinţi,
de pilda, domnitorul Ştirbei şi-a propus sl aclimatize-ze pe una dintre moşiile
lui o varietate a viţei de Bordeaux. Se pare dl aceasta dlduse rezultatele
scontate, fi ind c:ultivatl ulterior pe scarll largi in aceastl zonll. Dar calitatea
vinului fusese alteradl de faptul dl ţlranii, în loc de a-1 pistra în butoaie îl
�epozitaserl în fedeleşuri, cum consemna comisia agricoli a judeţului
Mehedinţi în 18636•
1n Moldova, viticultura era ocupaţia predilectl a rlzeşilor1 dar şi a unor
stlpini de IDOŞii care o practicau prin embatic. ln 1859 - 1 860, comisia
statistici releva vii renumite - din vec.hime - la Cotnari, Odobeşt�
Nicoreşti şi Huşi. Se mai semnalau, de asemenea, plantaţii pretutindeni,
incit nici un 0001 nu era lipsit de ele. 1n ţinutul Putnei inal ae afla o pltrime
din întreaga viticultur17 •
s L Corfu&, Agricultura 7Jrii p,,,,,,_,,,;, p. 1 1 2. 148, 1 sa. 1 64, 234.

' Idem, Agricultura /848-1864, p. 299-301 , 329-330.
1 B. Negruţi, op. cit.., p. 1 25.
1 27
În Transilvania, viile ocupau 3% din suprafaţa întregului teritoriu cul
tivat, fiind de două feluri : de grădină (vinae hortenses) şi vii de dealuri
(promontorium). Prima categorie se afla pe parcele iobăgeşti, constituind o
parte a sesiilor urbariale. Desfiintându-se iobăgia, via devenea proprietate
ţarănească. Dealurile cu vii au aparţinut însă nobilului ca pământuri alodi
ale, iar ţlb:anii deţinători ai acestora erau obligaţi, în schimb, la dijmă. în
Transilvania, Banat şi Crişana erau renumite o serie de localităţi pentru
cultura viţei de vie : Covaşinţ, lângă Arad, Cuvin, Chioroc, Miniş, lângă
Lipova, Musca, Pâncota şi Tâmave. în 1 85 1, sătenii din ultima localitate
refuzau să dea dijmă. Toate acestea erau vii cultivate pe dealuri şi aparţineau
alodiului8• În Dobrogea, viticultura, cu Nicoliţelul drept unul din centrele
ei importante, se bucura de condiţii de climă favorabile, ceea ce explică
extensiunea ei9•
O atenţie deosebită în Principate, încă din epoca regulamentară, a stâr
nit-o plantarea duzilor, îndeosebi în zonele de câmpie, pentru întreţinerea
unei culturi ce părea promiţătoare, aceea a viermilor de mătase. Semnalată
sporadic, în 1843, în Ţara Românească1°, dar şi în Moldova, ca de pildă pe
moşia Miclăuşani, ţinutul Roman11 , sericicultura - �i aşa se chema
ocupaţia - se bucura de concursul deosebit al autorităţii guvernamentale.
Prin 1845, M. Sturdza încerca extinderea ei, punând la dispoziţia satelor
din sudul Moldovei circa 60 OOO puieţi de duzi de plantat. în februarie
1848, un afiş domnesc cerea îngrijirea „aguzilor", adică a duzilor, semn că
sătenii nu-i descoperiseră încă avantajele.
Sericicultura se înfiripează însă puternic în ambele Principate după
1848. În Ţara Românească, graţie iniţiativei lui Barbu Ştirbei, se aduc duzi
din Italia şi o varietate de gândaci numită milaneză. Puietul de dud - plan
tat pretutindeni - şi ouăle de gândaci au fost distribuite ţlb:anilor gratuit.
Din Şcoala de agricultură de la Pantelimon s-a fllcut în această privinţă un
model. ÎO judeţele Teleorman, Dâmboviţa, Prahova, Mehedinţi etc., ţlb:anii
au fost convinşi de avantajele unei ocupaţii pe care încep s-o practice pe
scară relativ mare, satisfllcându-şi atât propriile nevoi de textile, dar mai
ales obţinând câştiguri din vânzarea gogoşilor de mătase. în Moldova, Gr.
Ghica aducea din Ţara Românească sămânţa rnilaneză de viermi de mătase,
încercând să impulsioneze o ocupaţie care nu depnşise limite modeste. Totuşi,
8
I. Kovăcs, Des.iinţarea relaţiilor feudale în Transilvania, p. 40-41 .
• 1. Corfus, Agricultura 1848-1864, p. 77-78.
10 Idem, Agricultura, ŢJJrii Rom.io.eşti, p. 234.
11 Gh. Platon, Domeniul feudal, p. 1 19 .
1 28
pinii în 1 856 mlltase se produsese doar în şase districte din sud, între �00
ocale de fiecare. Dar criza de borangic din Europ occidentali, pro ocatl
de o epidemie a viermilor de mltase sporea, din 1 8 interesul proprieta
rilor şi arendaşilor din Moldova pentru creşterea intensivii a acestora.
Unele moşii devin centre de producţie a mltlsii pentru a cllrei realizare
erau folosiţi chiar strllini. La 19 ianuarie 1 863, guvernul Rom&.niei ntre
prindea alte iniţiative pentru dezvoltarea acelei ocup ţji, împllrţiod culti a
torilor giodacii milanezi din pepiniera de la Pantelimon. e iot nţiona sa
faci din creşterea acestora o "industrie na&ionaJll" întocmai ca in
LombardiL Perseverindu-se in acest sens în 1 864 se infiio1a un stabili
ment serioicol llngll laşi 11 •
11 B. Negruţi, op. cit., p. 122-123; L Corfus, Agricultura /848-1864, p. 330-33 1.
1 29
Cap. XIV
PRODUCŢIE ŞI PRODUCTNITATE
Depinzând în măsură covârşitoare de climff, agricultura practicată în

ţarile române realizaproducţii mai mari sau mai mici în funcţie de un aseme
nea factor. Ea este puternic condiţionată nu numai de temperatură şi umi
ditate, ci şi de calamităţi naturale ca: inundaţii şi dăunători. Se impune deci
cu necesitate conturarea ambianţei climatice în care se practică agricultura
spre a putea aprecia exact capacitatea ei productivă.
în1 839, a fost un timp favorabil. Dacă începutul primăverii s-a remar
cat prin secetă, apoi au căzut ploi care au favorizat semănăturile, fâneţele,
viile şi pometurile. Numai în judeţul Mehedinţi s-a resimţit seceta. timp în
ce în judeţele Olt şi Prahova, în mai, au apl1rut lăcuste - distruse de ţărani
prin foc -, într-o plasă a Romanaţiului s-au ivit şoareci care au mâncat
porumbul semănat, iar în Gorj a bătut grindina. în
1 832, primăvara este
marcată de secetă în zonele de câmpie, iar vara de ploi necontenite care au
provocat inundaţii în judeţele de munte. Bruma timpurie - din septembrie
- urmată de ploi reci şi z!lpezi timpurii au afectat îndeosebi recolta de
porumb. Ca atare, anul agricol menţionat a înregistrat rezultate proaste. în
1 833, după o iarnă cu z!lpezi mari la câmpie, survine o primăvară cu multe
ploi, împiedicând înslbnânţarea porumbului şi meiului. Urmeazll o secetă
generală cauzând nerodirea sau uscarea semănăturilor. Recolta nu putea fi
în
decât slabă. 1 834, o secetă înspăimântlltoare avea consecinţe şi mai grave.
în toamna lui 1 835, datorită vremii nefavorabile, porumbul şi meiul au
rămas în multe locuri neculese. în judeţul Muscel, porumbul era cules pe
ploi şi ninsoare şi risipit prin podurile·caselor sau pătule, fflcându-se focuri
pentru uscare1 •
în1 836, în mai multe judeţe, printre care Ilfov, Olt şi Vlaşca, sămânţa
de porumb aruncată în pământ a fost atacată de şoareci. S-au adoptat
metode tradiţionale de stârpire prin intermediul unor gropi fflcute în mijlo
cul arăturilor. în judeţul Olt mulţimea şoarecilor atacau holdele2 • în iunie
1 I. Corfus, Agricultura Ţllrii Româneşti, p. 1 96, 202, 20S, 208, 21S.

1 Ibidem, p. 217.
1 30
1837, în judeţele Slam Râmnic şi Buzlu au invadat lllcustele. S-au luat
mllsuri de stirpire, dispunindu-&e de cltre autoritlţi slparea unor gropi adftnci
în care s1 se distrugi. 1n unele judeţe ciorile erau, de asemenea, un pericol
pentru semllnlturi. Io Romanaţi pe aJocuri, porumbul era atacat de cocori,
constringindu-i pe ţlrani si-i înslminţeze a doua oarl1 . 1n primlvarn lui
1839, la finele lui mai şi înoeputuJ lui iunie, în judeţele de pe linia Ounllrii,
ploile torenţiale au fost însoţite de grindi:nl mare care a distrus semllnl
turile şi flneJele. 1n plasa Marginea a judeţului Teleorman grindina fusese
cit oul de glinll sau gi9cll, uciglnd şi dlnind animale şi chiar oameni•. fn
mai 184 1, omizile semna.late iniţial în judeţul A(geş s-au extins în întreaga
ţari, pretutindeni unde existau pometuri şi plduri. O asemenea invazie a
fost catastrofali, frunzele pomilor şi copacilor fiind total distruse. Omizile
au atacat chiu porumbul rlslrit, umplind fintinile şi pltrun2lnd în casele
oamenilor. Livezile de pomi, cringurile şi plldu.rile pllreau "arse" de foc.
Tot m· acel an, indeosebi în Dolj şi Mehedinţi, au aplrut şi lllcuste. La toate
acestea s-au adlugat în anii 1839, 1840 şi J 84 1 trei ani succesivi de secedl
care au afectat mult J>roducţia cerealieri. Omizi şi llcu.ste, în multe zone, au
blntuit şi în 1 842'. Io 1844, recolta n-a fost în general buni, cu excepţia
zonelor de cimpie, unde griu.I şi orzul s--au recoltat din belşug, indeosebi în
judeţele Teleorman, Vlaşca, Mehedinţi Ialomiţa şi Dolj. Li schimb în anul
urmilor, producţia cerealieri a fost dezutruoasl. 1n 1848, la inundaţiile
survenite, în primlvadl îodeosebi în judeţul Ialomiţa, prin revlrsarea Dunlrii
ca urmare a topirii timpurii şi brusce a gheţurilor din iarnl, s-au adlugat
seceta şi invazia llcmteloi6. Acestea din wml au blntuit Moldova cu deo
sebire în 1 84 7, luindu-ae o serie de mlsuri in tentativa de a le diminua
efectele calastrofale7• Asemenea fenomene survin şi în Moldova unde agri
cultura depindea în egali mlswl de condiţii &im.ilare'.
O cen:etare sistematici privitoare la Ţara Romlneascl atesta ci recol
tele variau în funcţie de condiţiile de climl. Cele mai bune au fost obµnute
> Ibidem, p. 219, 221 -222.

• Ibidem. p. 1 5 1 , ru.
' Ibidta, p. 230-232.
' Ibidem., p. 235, 242-243; idem, Agricultun JUB-1864, p. 337.
1
Anul 1848 ID � IOIDlao, l, BIJCUJefU., 1 902, p. I SS.
1
Oh. Platon, DiD lupta DJMdor � dia Moldova ir preajma p la timpul eului
nwo/upoDar JIUIJ, in "Studii fi articole de istorie", VII, 1965, p. 2 1 1 , 2 1 3; idem, Domo
aiul feudal, p. 62; B. Neg,uţi, op. cit., p. I 0S-106.
131
în 1842. Anii 183 1, 1835, 1843, 1846 şi 1847 au ·înregistrat recolte bune.
Dacă două recolte - 1848 şi 1 850 - au fost mediocre, alte şapte au fost
slabe: 1832, 1833, 1 836, 1837, 1838, 1 839 şi 1 85 1 . În 1830 şi 1 840, recol
tele au fost rele, iar cele din 1834, 1841, 1 845 şi 1849 au fost dezastruoase9.
Producţia cerealieră depindea deci de capriciile naturii. Seceta, ploile
abundente, îngheţurile sau iarna timpurie - când surveneau - constituiau
tot atâtea obstacole în calea unor recolte bogate. Este de subliniat - în
legătură cu evaluarea acestora - că din 1833, în Ţara Românească , s-au
fllcut unele ajustări. S-a fixat astfel chila de 400 ocale, în timp ce în
Moldova a rămas în continuare de 240 ocale. Tot atunci s-a stabilit capaci
tatea unei baniţe mari de 40 ocale şi a unei baniţe mici la jumătate, o chilă
fiind constituită din 10 baniţe mari. Etalonul menţionat nu s-a aplicat însă
pretutindeni, în judeţul Olt persistând în practică chila mică de 200 ocale 1°.
în 1842, s-a obţinut cea mai mare recoltă de grâu din Ţara Româneascll,
de 323 849 94 1 ocale. S-a dublat în comparaţie cu anul cel mai fertil 1 835,
fiind totodatll de 11 ori mai mare decât cantitatea obţinutll în 183 1. Judeţul
Vlaşca s-a situat pe locul întâi cu 205 337 681 ocale. Aici producţia de grâu
depăşea pe aceea de porumb cu 82 83 1 424 ocale. Judeţe ca Brăila, Ialomiţa,
Ilfov realizau o producţie mai mare de grâu decât de porumb. Toate aceste
zone se transformaseră în grânare. Tot în 1 842, volumul recoltei de porumb
- fără cota depusă în magaziile de rezervă - a fost de 394 674 070 ocale,
cantitatea cea mai mare obţinută până atunci� exceptând anii 1 83 1 şi 1835.
Tot judeţul Vlaşca se dovedise cel mai mare producător de porumb cu
122 506 257 ocale 1 1 • . Datele menţionate atestând producţii bogate sunt, în
fapt, o mărturie a capacităţii solului Principatelor române de a furniza agrf
culturii mari resurse de dezvoltare, cu condiţia de a se controla prin mij
loace moderne o serie de fenomene naturale care - în ani nefavorabili -
o paralizau.
Condiţii contradictorii de climă îşi puneau pecetea asupra producţiei
agricole şi în anii următori. În 1849, în Moldova mai ales, recolta a fost
influenţatll negativ nu numai de omizi, dar mai ales de lllcuste abn.tute în val
dinspre sudul Dunării şi de peste Prut. Ouăle de lăcuste îngrop ate în
toamna anului menţionat au stricat parţial senulnăturile din 1 850. 1n Ţara
Românească, în primăvara lui 1850, în judeţul Dolj, un dăunător al
9 I . Corfus, Agricultura Ţlrii Româneşti, p. 253.

10 Idem, Agricultura ·/848-/864, p. 368.
11
Idem, Agricultura Ţarii Româneşti, p. 232-233.
132
porumbului l-au constituit ciorile. Extrem de numeroase, erau periculoase
întocmai ca �tele, nlpustindu-se asupra brazdelor şi �rlldind porumbul
recent seminal Ţllranij îşi �u loturile "cu toadl casa ' o slpdlminl sau
doull, pini ce slmlnţa incoltea. ln toamn.a aceluiaşi an ploile au fllcut sl se
umfle riurile printre care Buzlul oare a inundat cimpiile judetului Brlila,
iar Ptahova şi Doftana pe acelea ale judelUlui Prahova. Totodatl, zloatele
timpurii ale toamnei au împiedicat pe ţlrani sl-şi treiere plioasele. În
august 1 85 l , ploile s,rea abundente au umflat albijle r urilor Olt şi Jiu,
provocind inundaţii. ln l 85 1 - ca şi în urmi cu un deceniu - se ncbeia
un ciclu de trei ani de socedl şi recolte deficitare 11. lama oare a urmat. a fost
aspri, cu geruri şi viscole puternice, cootinuat.e - în primlvara lui l 852 -
de ploi reci care au întilziat semlnlturi.le. Io luna mai aplreau simptome de
secell, afeclind la şea culturile de primlvarl.. 1n iunie ploile abundente au
îmbunldlţit balanţa de umiditate şi au salvat recolta. ln cursul verii au con
tinuat ploile, dar în judeţe ca Ialomiţa şi Romanaţi, fiind prea abundente au
stinjcnil strtnsul recoltei' . lama care s-a instalat a fost flrl 1.lpadl, dl).
duroasl, cu ploi, cu tunete şi fulgere, ca vara. 1n mai şi iunie au survenit
ploi abundente, transformate la munte în inundaţii ale culturilor şi flneţelor
care, în piua au deteriora� case,mo� po�e'!1e şi �e cu porum_b. 01 � 1 şi
.
Dunlrea au provocat man revlrslri. 1n iulie s-au imtalat dlldWl man ş1 o
sccetl aapll afectind cu deosebire porumbul.
Ocuparea Principatelor romlne de clare trupele ruse s-a costituit într-un
factor pertwbator al unei agriculturi şi aşa dependenta copleşitor de caprici
ile naturii. A fost stinjeoitl campania aaricoll din toamna tui 1 853 şi primll
vara lui 1 854, întrucit ţlnnii erau mobilizaţi cu caiele la tot felul de trans
porturi militare, arlturile rlmlnind neefectuate în numeroase zone, îndeo
sebi în acelea de cimpie unde se afla conceotradl armata ţaristl. S-au adlupt
seceta, primlvara şi la î nceputu l verii, iar bruma timpurie din
august a surprins porumbul necopt, precum şi viile îndeosebi în Rlmnicul
Slrat. Campania agricoli urmltoare începea în septembrie 1 854, conti
nuatl apoi primlvara, la 1 1 martie l 8SS, ciupi o iarnll ploioaal. Abundenţa
ploilor a provocat revlrslri de rluri ca Lotrul şi Dunlrea. Dupl ce mana
distrusese griul, în iulie, seceta a afectat culturile de porumb, iar la
începutul lui septembrie I 855, cind muncile agricole erau în toi, ţlranii din
12 E. Negruţi, op. cit„ p. 1 06-1 07; I. Corfus, Agricvltun "firii R� p. 247-

2S 1 .
ll I. Corfua, Apicultura JUB-1864, p. 343-344.
1 33
ambele Principate erau mobilizaţi pentru transporturi militare în favoarea
trupelor austriece de ocupaţie, de data aceasta apărând un alt element per
turbator. Toamna secetoasă, pe de altă parte, n-a permis decât puţine ară
turi, cu toate insistenţele autorităţilor. La începutul lui decembrie au căzut
zăpezi mari, îngheţând Oltul şi Dunărea. în ianuarie însă survin călduri,
ploi şi inundaţii. La 1 9 martie 1 856 începea campania agricolă, fiind nevoie
de multe arături din cauza insufucienţei celor de toamnă. Dar în primăvară
şi vară clima a fost secetoasă dllunând semănăturilor, tăneţelor şi păşunilor.
Pe alocuri şi-au fllcut apariţia U1custe, gândaci în holde de grâu, larve de
cărăbuşi şi omizi care pricinuiau mari stricllciuni 14 • Iarna 1 856- 1 857 a fost
călduroasă, cu puţină zăpadă. La 20 martie a început campania agricolă, dar
într-un moment nefavorabil cu vânturi puternice şi reci care au ţinut până în
aprilie. Dacă la început ploile au lipsit, ele au căzut apoi abundent pro
vocând inundaţii în Argeş, Vâlcea şi Dâmboviţa, împiedicându-se astfel
terminarea arăturilor de primăvară. în mai -alături de Utcuste, în Dolj -,
omizile bântuiau păduri şi pometuri în Prahova, Vâlcea şi Vlaşca. în mai,
iunie şi iulie au apărut noi inundaţii care compromiteau recolta de grâu. în
septembrie, în judeţele de munte cădea bruma afectând recolta de porumb,
iar la 25 octombrie apărea chiar zăpada găsind mai ales o parte din vii
neculese. La câmpie, bruma timpurie, lapoviţa şi ninsoarea de la finele lui
octombrie swprindeau porumbul necules15• în 1 858 - ca de altfel şi în anii
următori -, îndeosebi în Moldova, pe fondul unui timp capricios, Ulcus
tele şi viermii dllunători fllceau ravagii. în toamna lui 1 860, datorită ploilor,
o parte din cereale rllnlăsese pe câmp. ArlUuri nu s-au efectuat pentru că
lăcustele îşi lăsaseră ouăle în pământ. în decembrie, viscolul s-a dezlănţuit
îngrozitor, urmat de dezgheţ şi inundaţii în primăvară şi de o secetă lungă
de trei luni pe timpul verii. Lăcustele au năvălit iarăşi - al treilea an con
secutiv - la câmpie, diminuând cosiderabil recolta. Guvernul a angajat
ţărani pentru distrugerea lor; în Râmnicu Sărat au fost mobilizaţi la acea
acţiune chiar dorobanţi. Toamna însă ploile au împiedicat treieratul grâului.
Şi în Banat şi Transilvania, agricultura depindea copleşitor de factorii
de climă, recoltele variind şi aici concordant cu evoluţia acestora. Din câte
va date documentare reies, îndeosebi în Transilvania, ploi torenţiale urmate
de inundaţii păgubitoare în anii 1 85 1 şi 1 857. în 1 857, de pildă, prin revăr
sarea Târnavelor, a Mureşului şi a altor râuri, culturile agricole erau mătu-
1◄ I. Corfus, Agricultura 1848-1864, p. 345, 347-349, 35 1 .

u Ibidem, p. 352-354, 357-360; E . Negruţi, op. cit., p . 1 07-108.
1 34
rate din cal� întrucit apele se instalaserl din "deal în deal". e adaugi
secetele periodice, mai ales aceea din 1864- 1866, care au afectat câmpia
Transilvaniei şi plrţile ei nordice cauzind ruini sau slrlci rea unor
gospodirii ţlrlneşti 16 • În Dobrogea nu numai seceta. ci şi Ileu tele erau
factorii ca.re deseori compromiteau recoltele.
1n concordanţi cu condiţiile de climl menţion te, recoltele obţinute
vor infesistn mari variaţii. Fiind printre provinciile romineşti cea mai
expusll cc,ncfiţiilor extreme de ctimA, datoritl raritlţii populatiei i fertilitlţi i
solului în anii favorabili Dobrogea obţinea. totuşi, recolte suficiente pen
tru hnd, creind chiar disporubilitlţi. În 1849, dacJI în Moldo a au fi t
compromise, în Ţara Romineascl, în schimb recoltele au fo t mod te.
Cea de porumb o-a acoperit oerinţele de bruni ale populafiei, iar cea de griu
s�a soldat cu surplusuri modeste pentru expon doar în Dolj i Mehedinţi în
timp ce cea de orz � ovlz ownai în lalomita şi Dolj . 1n regiunea de munte
procb:ţia tuturor cerealelor eta deficitari. 1n t 850, in Moldova se realiza
cea mai IClzutl recolta de griu, orz şi ovlz. În Ţara Romlneucl n.sll, n
1850 se obţineau 523 935 8 12 ocale de porumb, 166 202 927 ocale de griu
şi secarl, 49 437 070 ocale oa şi ovlz i 34 028 658 ocale mei. Recolta se
solda CIi o lipsi la consumul intern de 18 554 531 ocale mei şi 6 8 2 229
ocale OIZ şi cu un disponibil pentru export de 62 727 92 1 ocale griu şi
32 OOO 1 54 ocale porumb. Producţia anului 185 1 în Ţara Romlneascl a
fost mai mici dec&t cea a anului precedent, la toate categoriile de cereale.
S-au reman=at lipsuri în consumul intern la pon.unb, griu, orz, ovlz şi mei
în judeţele de munte şi un disporuoil redus pentru expon la griu in cele de
şes. Chiar judeţele Brlila şi Ialomiţa au fost deficitare la toate speciile de
grine, w excepţia uoui infim ex cedent de orz. întocmai ca înainte cu o
decadll, 185 I încheia un ciclu de trei ani de sec:eUl coaecutivl cu recolte
insuficiente. O recolta bogatl de cereale allt în Moldova, cit şi în Ţara
Rominea:I s,.a realizat în 1852. Bxcedentele au aplrut pretutindeni la c:lm
pie., cu excepţia judeţelor de munte care erau mereu în imposibilitatea de
a-şi acoperi asemenea nevoi din producţia proprie. ln anii urmltori insl,
recoltele au fost modeste, de reguli deficitare îndeoaebi la porumb, dar şi
cu unele excedente parţiale. Condiţiilor nefavorabile de climl li a-au supra
pus ocupaţiile ţaristl şi habsburgici, ambele atinjenind efectuarea munci
lor agricole. De-abia în 1856, dar şi în 1857 şi 1858 se remarci un reviri
ment al recoltelor cerealiere în ambele Principate, echilibrându-se lipsurile
11 S. Retegan, Muta/ii ecoaomice, p. 1 93, 197.
135
din anii anteriori. În 1859 însă producţia cerealieră mai ales în Ţara
Românească a fost dezastruoasă. A urmat apoi o uşoară reducere care a
culminat cu anul 186 1 când recolta de grâu a fost socotită una dintre oele
mai ""1mbelşugate". În anii următori n-au mai apărut aceleaşi succese pre
tutindeni, cu excepţia Moldovei, în 1863, când s-a obţinut cea mai bogată
recoltă din întreaga perioadă. Este de menţionat un fapt interesant că cele
mai bune rezultate în culturile cerealiere le dădeau nu solurile fertile din
sud - mai expuse la secetă şi la invazia lăcustelor -, ci cele din nord care
deşi de calitate inferioară, furnizau mereu producţii relativ constante. . În
1 860, de pildă, ţinuturile Dorohoi şi Botoşani realizau o pătrime din în
treaga producţie agricolă a Moldovei.
Potrivit datelor menţionate, în Ţara Românească doar în anii 1852 şi
1858 recoltele au fost îmbelşugate la toate cerealele. Dacă în 186 1 se obţinea
o abundenţă de grâu, în 1864 aceleaşi rezultate se regăseau doar în zo1,1ele
de câmpie. Anii 1848, 1850, 1854, 1862,1863 au fost marcaţi de recolte
mediocre, iar anii 185 1, 1853, 1855, 1856, 1857 şi 1860 de producţii defi
citare, în timp ce în 1849 şi 1859 s-a înregistrat un dezastru. În
Moldova, de la 1848 până la 1861, exceptând anul 1852, este o perioadă cu
recolte slabe, urmată de anii 1862, 1863 şi 1864, când producţia agricolă
creştea Dacă recolta maximă de grâu a fost în 1 863, cea minimă s-a rea
lizat în 1 850. Tot în 1863 s-a obţinut cea mai mare cantita.te de porumb,
1 635 102 chile, în comparaţie cu numai 364 349 chile, în 18481 7 •
Unele date permit chiar evaluări asupra productivităţii solului, dar con
cluziile degajate nu pot fi decât parţiale din cauza precarităţii informaţiei.
Calcule exacte sunt imposibile mai ales din cauza unităţilor de măsură dife
rite, ca de pildă, baniţa sau claea, la grâne. în 1848, producţia de porumb la
pogon s-a estimat în Prahova şi Dolj la 500 ocale, în Vlaşca şi Teleorman la
400-600 ocale, în Mehedinţi la 300 ocale. În 1849, Barbu Ştirbei aprecia
producţia anului respectiv la 400-500 ocale la pogon. În general, datele
disparate din rl1stimpul menţionat p�ă la 1864 indică o producţie la pogon
de circa 400-500 ocale porumb, existând evidente excepţii, cu realizări mai
mari sau mai mici, în funcţie de calitatea solului. Erau, de pildă, cazuri
când se obţineau până la 1 OOO ocale porumb la pogon. În Moldova, dove
dindu-se planta cea mai productivă, porumbul dădea o producţie de 4 chile
la falce. în 1861, an cu recoltă de grâu îmbelşugată, în Argeş şi Ilfov pogonul
17 Pentru toate datele anterioare, vezi: E. Negruţi, op. cit., p. 1 02, 1 04, 1 06-l 07;
I. Corfus, Agricultura 1848-1864, p. 340-345, 347-349, 35 1-357, 359-367.
1 36
produsese doul chile m Teleonnan o cbilll şi ttei sferturi şi în Mehedinţi o
chilll. 1n 1 862 se socotea cil pe timp bun se obţineau 850 ocale, pe timp
mijlociu 550 ocale iar pe timp nefavorabil 400 ocale la pogon. 1n l 86 . in
Vlaşca pogonul a dat o medie de 2.5 chile., iar în l 864 numai chile, în
timp ce. tot atunci, în Brlila o chilll şi un sfert 1n judecuJ din urmi, n 1 864
producţia de secarl, orz şi ovlz la pogon a fost de chile, iar cea d mei de
600 ocale. 1n Argeş pogonul do orz şi mei, în 1 864 a produs pini la o
chill, iar cel de secul şi ovlz pini la 300 ocale. Io Moldo s obţineau la
falce 3,5 chile orz, ovlz sau mei 3 chile griu şi secarl (chila de 240 ocale).
ln perioada 1 850- 1 8S9 productivitatea era de 2.8 1 chile la falce şi 6 chile
de cereale la o chill de sllminţl, iar in 1 860A în medie, la 3 5 chile la falce
şi la 7 chile de griu la o chiti de slminţl. ID 1 860 - cum se remarca în
"Tribuna romioll" • în ţinuturile Neamţ. laşi, Suceava şi Botoşani cultiva
torii semlnau de la 1 6 pini la 20 dimirlii într-o falce i secerau intre 50 şi
I 00 dimirlii. 1n Covurlui Putna, Baciu şi Roman semlnau de la I O la 14
dimirlii griu într-o falce, secerindu-se intre 100-200 dimirlii. ln sud, plmftn•
tul dlldea - clnd nu era pirjolit de secetl u llcuste - zece la un iar în
nord S-6 la una.
Producţia de fasole pusl printre porumb a fost în Ţar
Roro!oeac;cll, în l 864, de 400 ocale la pogon. lri acelaşi an. în judefUJ Argeş.
pogonul de fineaţi dlldea, în medie, un car şi jumltate de mlsuri, iar în
Via.şea numai un car1 1 •
1n Banat, în rlstimpul dintre 1 849- 1 872 producţia cerealieri a înregis
trat o creştere substanţiali: griu şi secam de la S 640 OOO la 1 3 603 924
mierţe, porumb de la 2 976 OOO la 8 262 38 1 mierţe, orz de la I 525 OOO la
2 200 7 1 9 mierţe, ovllz de la 2 997 OOO la 8 979 85 l mierţe". Io
Transilvania, potrivit unor aprecieri, dupl l 848, prin perfecţionarea plu
gurilor s-a ajuns la o productivitate mai mare. Daci pini la mijlocul seco
lului grluntele seminal producea 5-6 boabe. din deceniile 6· 7 numind
acestora crescuse la 1 0.. l SW.
Privill în comparaţie cu performantele agriculturii Europei occiden
tale, productivitatea în ţllrile rom&ne, mai ales în Principate, era extrem de
sclzutl. 1n 1 853, de pildl, se aprecia cil moldovenii puteau obţine 7 ,5 chile
la falce, în timp ce în Alsacia - pe o întindere similari - se realizau 16,5
11 1!. Negruţi, op. cit., p. 108-109; I. Corfus, Agricultura lfU8./664, p. 369-37 1.

., Kakuca Lajos, op. cit., p. 1 1 -1 2.
10
I. Kovb, Apariţia primelor rna,ini qricolo perfocţioMlo 1n Tnlnsilvtlnia, p. 382.
1 37
chile2 1 . Tot astfel, în 1862, se constată că "plugarul nostru se munceşte de
patru ori mai mult pentru aceeaşi cantitate de product decât plugarul ordi
nar din Europa apuseană"22 . Era un vădit decalaj productiv, o rămânere în
urmă a ţărilor române cauzată nu numai de nivelul tehnic scllzut al agricul
rurii practicate aici, dar şi de o serie de condiţii social-economice îndeosebi
mai proaste, de faptul că proprietatea deplină asupra pământului n-a fost
instituţionalizată în România decât în 1 864.
E. Negruţi, op. cit, p. 109.

21
22
V. Slăvescu, Viaţa şi opera economistului Dionisie Pop Marţian, 1829-1865, voi.
I, p. 264.
1 38
Cap. XV
CREŞTEREA VITELOR
Creşterea vitelor apare în toate ţllrile romlne o ocupafie subordon tl

sau chiar - în unele zone - prevalentl agriculturii. Intre cele doul ele
mente fundamentale ale economiei agrare ex istl însl un raport de
intercondiţionare şi complementaritate. Daci pinii la 1 829 - datorill
monopolului otoman uupra comerţului cu Principatele •• creşterea vitelor
pllrea sl constituie principala ocupaţie a locuitorilor, dupl data menţionatl
cerealele solicitate pe pieţele externi şi interni deveneau principalul mobil
al interesului lor. Creşterea vitelor îşi menţinea autonomia ca ocupafie., dar
mai ales în Principate este subordonall agriculturii cerealiere dezvoltate
extensiv.
Urcmea vertiginoasl a valorii plmintului - tocmai daloritl importanţei
deosebite a roadelor lui pe pieţele europene - a fllcut sl fie afectata. într-o
anumitl mlswl, o ocupaţie strllvecbe şi rentabili, anmne creşterea vitelor.
Daci în trecut clkaşul - cel care i se d� în schimbul unor ndatoriri
mici - era liber sl foloseaacll moşia în toatl întinderea ei, în vederea
procurllrii de mijloace pentru întreţinerea unui numlr nelimitat de vite, dupl
1 83 1 situaţia se schimba radical. BI nu mai putea poseda pe moşie - n
cadrul unor obligaţii reglementate - decit un numlr redus de vite, cel
mult patru boi şi o vaci, pentru rest fiind obligat, prin învoieli speciale, sl
pllteascll taxe suplimentare, ierblritul. Legiuirile regulamentare - fllrll sl-şi
fi propus un asemenea scop - loveau, evident, în una dintre cele mai
importante ocupaţii lntrucit creşterea vitelor se realiza cu preclldere în
gospodlria clllclşeasdl, continuarea ei era subordonata asumlri i unor
obligaţii suplimentare fa1I de proprietari şi arendaşi, a acelui ierblrit care
- în epoca regulamentari - a constituit principalul element de discordie
şi de conflicte sociale în ambele Principate. Iar asemenea manifestlri erau,
printre altele, o dovadl clari a condiţiilor dificile în care fusese pia.sad o
asemenea OaJP&ţÎe, pe care ţllranii cu greu şi-o puteau limita datoritl marilor
ei foloase.
1 39
În toate ţările române exista un întins fond natural de păşuni care fa
vorizau creşterea vitelor. Ele se aflau pretutindeni, în fiecare sat. În judeţele
de câmpie, ca Brăila şi Ialomiţa - de pildă -, păşunile acopereau întin
deri considerabile, fiind folosite şi de mocanii din Transilvania. La munte
mai ales, ele ocupau arii mari. Plante furajere, ca trifoiul şi lucerna, în
Principate, n-au fost cunoscute decât mai târziu. începând din 1 860, în Ţara
Românească, atât în presa de specialitate, cât şi în consiliile agricole judeţene
s-a propus introducerea acelor culturi, printre altele ca o modalitate de
regenerare a solului. Creşteau natural pe alocuri măzărichea şi meiul sălba
tic. în Moldova, în schimb, s-a început către mijlocul deceniului şapte cul
tura trifoiului, lucernei, sfeclei furajere şi măzarichii. Fâneţele naturale rămă
seseră însă baza creşterii vitelor în România, dar nefiind îmbunătăţite,
producţia lor în general era redusă, nesatisfllcând marile nevoi impuse de
practicarea unei asemenea ocupaţii pe scară mare.
Datorită relativei abundenţe de păşuni, o bună bucată de timp, chiar
după 1 83 1 , primatul în economia Principatelor îl constituia creşterea vite
lor nu numai la munte, ci chiar la şes. Aici locuitorii le foloseau atât pentru
muncile agricole, cât şi ca sursă de venit, întrucât vitele - asupra =cărora
aveau o proprietate deplină - constituiau principala lor avuţie.
O statistică din 1 834 atestă că, raportată la terenul agricol, partea
moşiilor destinată izlazului şi fâneţelor deţinea un mare rol. La munte, ca
de pildă Stam Râmnic şi Vâlcea, asemenea terenuri erau mult mai întinse
decât cele agricole. în Buzău, Dâmboviţa, Argeş şi Gorj suprafaţa cu fâneţe
şi izlaz era cu puţin mai mică decât cea cu arături. La câmpie, îndeosebi în
Brăila, Ialomiţa, Olt, Romanaţi şi Mehedinţi, cu toate că suprafeţele cu
cereale erau mai mari, f'aneţele şi izlazurile ocupau mari spaţii. Trebuie, de
asemenea, menţionat că în învoielile cu proprietarii şi arendaşii, obligaţirmile
contractate de clăcaşi în contul prisosului de vite deţineau de regulă locul
principal, constituind, totodată, o mărturie că, în ciuda înrăutllţirii condiţiilor
de acces la izlaz şi fâneţe, o asemenea ocupaţie nu fusese diminuată1 • în
1841, domnitorul Al. Dim. Ghica. declara în Adunarea obştească un fapt
cunoscut, anume: "creştera vitelor este cea mai mare boglţie a norodului,
că aceasta urneşte toate cheltuielile ţinerii statului''2_ Era deci vorba de per
severarea ţărănimii - masa copleşitoare a poporului - într-o ocupaţie
1 I. Corfus, Agricultura Ţlrii Româneşti, p. 189-190, 1 92, 210.

1
Ibidem, p. 1 73, notă.
140 https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro

care-i promitea şi uneori asigura nu numai prosperitate ci şi mijloace
financiare pentru întreţineiea aparatului administrati
Creşterea vitelor dobiodeşte un puternic caracter comercial mai ales în
gospodllria ţAdlncascl. lo Ţara Romineasdl, cllcaşii posedau un man, numllr
de vite. În acest sens sunt semnificati e condiţiile de arendare moşiilor
mllnlbtireşti care inserau dispozitH speciale de acordare a suhatului pentru
aceia care dispuneau de peste 24 de vite mari sau 10 vite mici (oi sau ca•
pre). Io Moldova, în zonele de m unte se practica de clltre cllcaşi o asem
nea ocupaţie în scopuri comerciale. Aici chiar unii stlplni de m ii glseau
în creşterea vitelor o imponantl sursll de venit, ma.i ales aceia ale clror
moşii erau producltoare de flnuri. 1n 1830 de pilda, boierul Başotl
cumplrase 43 1 boi pe care-i ingdşa prcglltindu-i pentru uport. Pe domeni
ile lui asemenea vite se ingrllşau fie de subat, fie la grajdul velni.ţei. Un
fenomen similar era întilnit şi pe alte moşii, în care erau atraşi nu numai
proprietari, ci chiar arendaşi care-şi ftlcusell din ingrlşarea vi telor în scopuri
comerciale una dintre principalele lor activitlti. Tot astfel creşterea oilor:
una dintre ocupaţiile cllcaşilor în ambele Principale nu numai la munte, ci
şi la şes, atrllgea pe unii proprietari şi arendaşi îndeosebi în Modova. ln
1838, prinţul A. Moru:zi înfiinţase pe tDOŞia Zvorişte o crescltorie de oi
merinos.. Io anii urmllori acelaşi soi superior se mai afla pe alte moşH
îndeosebi în no1<P .
Dar pentru ţlrani şi parţial pentru stlplnii de moşii creşterea porcilor
constituia o ocupalie mai rentabili. în Ţara Romineasdl. de pildl. conditiile
de arendare a moşiilor mlnlstireşti cuprindeau stipula&H speciale pentru
ierblritul porcilor pe nume de locuitor. Cunosc;lnd ci - potrivit legiuirii
- doi porci de fiecare familie erau lKlUtiţi de ietblrit, rezulta ci toţi clkaşu
care pllteau o taxi se foloseau de o asemenea ocupaţie pentru ••şi uigwa
un venit 1n 1834, în judeţul Dolj erau menţional-i numeroşi tirani care
îngrlşau porci, spre a-i vinde în Austria. Asemenea animale posedau ulte
rioc, în numlr mare, şi all-i cllcati din judeţele Gorj şi Ilfov, plllind pentru
întreţinerea lor nu numai ietblrit, dar, în unele zone. accesul în pldwe la
3
O.b.. PlallDn, Doal«Jiu/ feudal, p. 45, 48-49, 1 1 2-1 13; C. Istrati, Despre go,podlrv
moper,:IUCI dia regiWJa de munte • Moldovoi I• miJ1oc:ul aeco/u/ui al XIX-I-, în
"Anuarul Institutului de Istorie şi Ash. din I-.i", VID, 1971, p. 248-257; E. Negruli. op.
cit., p. 130-131; I. Corfus, Agricultun /848-1164. p. 223.
141
ghindă. Parţial, atât în Ţara Românească, cât şi în Moldova, apar în ipo
stază de crescători de porci în scopuri comerciale proprietari şi arendaşi4 •
Creşterea vitelor se accentua în anii următori prin insistenţele ţhanilor
care s-au conformat obiceiurilor şi tradiţiilor străvechi. în tendinţa lor de a
extinde şi mai mult acea ocupaţie se izbeau de limitările impuse în folosirea
păşunilor, în scumpirea prisosului de izlaz şi fâneaţă supraevaluat în
comparaţie cu cel de arătura, ceea ce subliniază importanţa deosebită a aces
tei ramuri economice.
în pofida diverselor impedimente, gospodăria ţărllnească rllmânea baza
de întreţinere a unui mare nl..Uilffr de vite. La câmpie, în zona Dunării, ţăra
nii le brllneau în bălţi şi suhaturi. În unele zone, ca de pildă domeniul Brăilei,
ele petreceau de regulă toată iarna şi primăvara în baltă, aceasta nefiind
părăsită dacât în vreme de vifor, când erau aduse la odăi şi hrllnite acolo cu
nutreţ. în multe localităţi din Ţara Românească, cUlcaşii posedau numeroa
se vite mari. În 1863, de pildă, 154 clăcaşi (121 fruntaşi, 14 mijlocaşi şi 19
codaşi) dispuneau de 2 230 vite mari (660 legale şi 1 570 de prisos). Cazuri
asemănătoare sunt numeroase: în 1 858, Barbu Ştirbei aprecia că printre
clăcaşi erau unii cu 3-50 şi chiar 80 de capete de vită mare. Mai ales vacile
erau preferate, nefiind considerate vite de muncă şi impuse la clacă. În
gospodăria moşierească, în Ţara Românească, parţial numai arendaşii vădeau
asemenea preocupări, pe scară destul de redusă însă, în disproporţie fla
grantă cu numărul mare de vite crescute de clăcaşi5.
În Moldova, vitele ţăranilor erau în .scădere şi degenerare din cauza
lipsei izlazurilor. în schimb, în gospodăria moşierească creşterea lor era în
plin avânt. Fiecare rezervă poseda în medie aproximativ 577 capete de vită
de tot felul, primul loc ocupându-l oile. în nord, erau moşii specializate în
creşterea vitelor pentru export. Se folosea pentru îngrllşatul lor chiar bor
hotul de la velniţe. Erau, de asemenea, pe rezerve "tamazlâcuri" de boi şi
porci6 •
Pe fondul unei degradări a raselor locale şi al unei diminuări deci a
valorii ocupaţiei ca atare, autorităţile guvernamentale deschid o politică de
stimulare a creşterii vitelor. Încă de la finele lui 1831, Varnicia din Llluntru
din Bucureşti propunea importul de tauri şi vaci din Olanda, Franţa şi Elveţia,
• I. Corfus, Agricultura Ţllrii Româa,şti, p. 209, 245; idem, Agricultura /848-1864,
p. 122, 123, 223; Gh. Platon, Domeniul feudal, p. 36-38; idem, Evo/uţiJJ rezervei feudale,
p. 218.
5
I. Corfus, Agricultura /848-1864, p. 331-336.
6
E. Negruţi, op. cit, p. 34-3S, 5 1 , 63, 131, 1 37.
142
precum şi de annlsari de rasl arabi din Normandia şi Ungaria. Se suger
de asemenea, ca rasa oilor sl se imbunldlleascl prin aducerea din strlinltate
a berbecilor merinos7 • în 1 84 1 în Moldova, M. Sturdza instituia patru comisii
cu misiunea de a cerceta în iarmaroace calitatea vitelor şi de a premia repro
ducltorii de rasl din strlinlltate. S-a mai dispus aducerea n ţari a patru
veterinari. în 1 843 s-a impus locuitorilor sl se foloseascl de tauri de rasl,
dar în 1 846 se constata ci re-zultatele nu erau cele dorite•.
Eforturile în direcţia îmbunltlţirii raselor se intensifici. În 1 8 2 de
pildl, în Ţara Romincascl, s--a prezentat oficial un proiecit care prevedea
achiziţionarea, cu bani din cutiile satelor, de tauri, armlsari şi iepe din
Rusia şi Ungaria, precum şi înfiinţarea unei herghelii a statului. Numai cil
din diferite motive, iniţiativa meoţionatl nu s-a transpus în mlsuri con
crete'. 1n Moldova sunt vldite aceleaşi preocupllri. Se fac îOQel'Clri de a
înlocui rasa bucşanl - intrucit degenerase - prin incrucişlri cu exem
plare din „Sviţera" sau din Ungaria. Se mai inteoţioneazl adaptarea rasei
tirole-ze. Pentru îmbunldlţirea rasei de cai, la Dumbrlveni ţinutul Botoşao.i
se înfiinţase o herghelie de armlsari arabi şi persani 1n l 850- 1 85 1 , datoritl
lipsei de cai, doumitorul Or. Ghica fondase o societate de regenerare a aces
tora, inc:ercind sl incruc� varietatea locali cu allele superioare ungare,
polone, engleze sau arabe. 1n 1 860 s,.au alocat alte foodwi pentru cumplrarea
de arrnlhari de rasl. Tot în Moldova, se acţioneazl pentru mbunltllţirea
rasei porcilor - aducindu-se specii engleze şi sirbe - şi oilor, încercin
du-se rilsplndirea pe scara mare a merinosului şi ţig1H 10•
Dar preocuplrile acestea insistente demonstrau, printre altele, o serie
de condilii grele în care se realiza crctteiea vitelor. Daci, m general,
datoritl abundenţei plşunilor naturale pe timpul verii hrana acestora era
asiguratl, în momentele de aecetl, destul de frecvent, nu se puteau obţine
nutreţurile necesare peobu iaml. Nu este deci de mirare ci lipsa acestora,
îndeosebi în gospodina ţlrlneascl, constituia una din principalele cauze
ale sllbirii şi chiar morţii periodice a numeroase vite. Prost întreţinute în
timpul iernii, vitele cllcaşilor fuseserl antrenate într-un proces lung şi lent
de degeoe� ceea ce explici şi eforturile insistente ale autoritllilor peobu
îmbunlllţife.11 raselor autohtone. 1n anii pi însl, în dorinţa de a-şi salva
l "AnaJelo parlamentare", ll1, p. 6 1 1 -6 1 7.

1 E. Negruţi, op. cit, p. 128-129.
' L Corfua, � JU8-J864, p. 331 -336.
1• E. Nogruti, op. cit., p. 129-130; L Corfua, Agncultula IIU8-/864, p. 331 -336.
1 43
vitele, ţăranii recurgeau la tot felul de mijloace. în 1840, de pildă, în Ţara
Românească, ţăranii au utilizat porumbul destinat hranei lor, stuful de pe
case şi coşare, precum şi mugurul pădurilor. Printr-o dispoziţie a domni
torului, în primăvara lui I 84 1 , s-a dat acces vitelor în pădurile proprietarilor
şi arendaşilor. În iarna 1 849-1 850 a survenit o situaţie similară, tot în Ţara
Românească, folosindu-se pentru ocrotirea vitelor inclusiv stuful de pe case11 •
Degenerarea şi, uneori, chiar moartea erau provocate şi datorită modu
lui rudimentar de adăpostire pe timpul iernii. Ţăranii, din cauza situaţie
materiale precare, nu dispuneau de adăposturi speciale atât pentru vite, cât
şi pentru nutreţ. Acesta din urmă era degradat şi diminuat din cauza.ploilor
şi zllpezilor. Deşi se vădea un interes în această privinţă după 1 83 1 , graj
durile bune care să asigure o protecţie împotriva frigului constituiau o
excepţie chiar şi în 1 86 1 . Locurile speciale destinate furajării·- ieslele -,
în multe cazuri erau inexistente, hrana fiind aruncată pe bucăţi de lemn sau
chiar direct pe pământ, devenit o masă de noroi, pe timp de ploi sau intem
perii, din cauza unor a<Ulposturi improvizate, sărăcllcioase sau a expunerii
vitelor afară, sub cerul liber. În cele mai multe cazuri, acestea erau băgate în
oboare, stând înghesuite şi tot timpul în picioare, cufundate în apă şi mocir
U1. Din această cauză, chiar în iernile obişnuite, multe degerau cllzându-le
unghiile. Expuse la frig, la foame şi înghesuite în oboare, vitele zbierau. Ca
şi în 1 829- 1 830, 1 847-1 848, iarna lui 1 85 1 - 1 852, de pildă, a fost deosebit
de grea, căzându-i victime la câmpie o mulţime de oi, mai ales mocăneşti,
împreună cu ciobanii. Tot astfel, în câmpia Bărăganului au pierit de ger
multe vite aflate slobode pe câmp1 2•
Hrllnite prost şi înghesuite în oboare improprii, vitele cădeau victime
diverselor boli. Surveneau epizootii frecvente ca, de pildă, cele din 1 832,
1 836- 1 837, 1 839, 1 846- 1 847, 1 84 8 - 1 849, 1 850, 1 854 când boii,
vacile, oile, porcii etc. contractau în masă diferite boli, dar mai ales febra
aftoamt, gălbeaza oilor şi tifosul cailor care de regulll fllceau ravagii. Aseme
nea flageluri nu veneau numai iama, ci şi în restul sezoanelor, inclusiv
vara. în lipsa unor servicii veterinare specializate, blltrânii satelor erau
aceia care aplicau proceduri în vederea diminuării ravagiilor fllcute de boli,
reuşind deseori să atingă un asemenea obiectiv. Oricum, epizootia consti
tuia un flagel care periodic afecta şeptelul, inclusiv vitele de muncă,
I. Corfus, Agricultura Ţ/Jrii Româneşti, p. 229, 247.

11
12 E. Negruţi, op.' cit., p. 1 37; I. Corfus, Agricultura Ţ/Jrii Româneşti, p. 7S, 242;
idem, Agricultura 1848-1864, p. 33 1 -336, 343.
1 44
impiedicind astfel efectuarea culturilor agricole. ln ciuda acestei situaţii,
ou era afectadl o ocupaţie care pentru llrllojme continua sl reprezinte o
swsl de supra ieJU.ire şi chiar de prosperitate' .
Ca şi în Principate, în Tl81lSilvania, principalul erut al ţJlranilor ero
dobindit din creşterea vitelor, prioritari în raport cu cultura cerealelor. lnde
oseb i creşterea oilor şi plstoritul transhumant constituiau una din
îndeletnicirile unei importante plrţi a populaţiei. Erau folo ite în acest sens
plşunile dar şi pldurile. Pirul la 1848, estea erau în folosinl comuni a
nobililor şi ţllraniJor. Dreptul de pldurit era extrem de ariat, dar, oricum.
într-o forml sau alta, asigura iobagului mai pu1ine sau m · multe a antaje,
inclusiv dreptul la ghinda din pldure pentru hrana porcilor. Uo asemenea
drept era cu atit mai important cu cit pldwea. reprezenta în TransiJ a.rua
50%, iar în Maramureş 35% din teritoriu. ln Munlii Apuseru, pldurile con
stituiau baza economiei llrlloeşti 1 4 •
Dar ocupaţia nu era rlspindidl uniform. Daci, de pilda, in mlrginimea
Sibiului, Ţinutul Branului al Slcelelor, în zona Rodnei în plrţjle Hwiedoarei
etc. creşterea cailor: a vitelor şi a oilor deţinea un loc precumpl-nitor în
raport cu cultura agricoli, ţllranii romiru d pe plmintul crliesc erau
strâmtoraţi. Autoritllţile restringeau numln.al de oi admis pentru o
familie la 3-4, 6 sau 8, iar uneori îl condiponau de vitele mari. e interzicea
creşterea acestora pentru comerţ, dar şi a caprelor, ocupaţia fiind redusa
doar la subzistenţi, din nevoia de a fi ocrotjt plmintul destinat agricul
turii',.
1n unele zone ale Transilvaniei era o iosuficien'6 a plşuruJor ceea ce
explici în pa.rte limitlrile în creşterea vitelor. În Banal insl era diminuadl
datorita expamiunii agriculturii cerealiere16• Nu este deci de mirare ci rtlspun
sul la penuria plşunilor 1-a constituit cultiva.rea plantelor furajere: lucerna,
trifoi etc. în unele p1rţi din vestul Transilvaniei şi din Banat
O menţiune speciali se impune pentru cresclltorii de vite din preajma
zonei de frontiera cu Principatele. Aceştia erau prin excelenţii proprietari de
oi, care le aduceau nu nwnai prosperitate, dar şi bune surse de venit. Oierii
11 E. Ncgruli, op. cit., p. I 06, I 08, 1 27; I. Corfus, Agricultura Ţlrii Romlne,ti,
p. 202, 2 1 9, 227, 240, 247, 28S ; idem, Agricultura /848-/86', p. 337, 34 1 , 347.
•• I. Kova, Da.iiD/111'«1 relt,ţiilor kud&le in Tr•uiMIDia. p. 42-44.
11 S. Retegan, Aspocte ale stralificlrii socwa in SIIIUI rom&Jesic din Transilvan.ia la
mijlocul MJCOlu/ui al XIX-iea, în •Anuarul lnlritutului de illOric din Cluj", XXIU, 1 980,
p. 3 12; L. Oyânmt, /JJtegra,a fldnimiJ, p. 239.
" Kakuc:s Lajos, op. cit., p. 1 3.
1 45
din Săcele, de pildă, dispuneau chiar de turme care ajungeau până la 20 de
mii oi. Asemenea cifre nu erau izolate. P�unarea acelor numeroase vite se
fl1cea nu numai în munţii Transilvaniei, ci şi în aceia ai Principatelor, inclu
siv în zonele de şes ale acestora, în bălţile Dunării şi în Dobrogea. Era
vorba de o ocupaţie a unei părţi din populaţia românească din Transilvania
care afecta economia tuturor celor trei ţări române. Proporţia fenomenului
era deosebită dacă se are în vedere, de pildă, că în 1853 domnitorul Barbu
Ştirbei aprecia existenţa, în Ţara Românească, a două milioane de vite,
îndeosebi oi, aparţinând oierilor din Transilvania17 •
În Dobrogea, creşterea oilor constituia principala ocupaţie a locuito
rilor, îndeosebi a românilor. Urmau apoi, vitele cornute în Deltă sau pe
lângă lacuri, cai, porci, capre, asini, iar în unele locuri chiar cămile. Şi aici
pl1storii transilvăneni deţineau un rol important. Pe la 1850 aveau în
Dobrogea peste un milion de oi, cărora li se adăugau zeci de mii de capre şi
cai şi mii de vite cornute1 8 •
17 I. Corfus, Agricultura 1848-1864, p. 69, 396; vezi şi Apostol Stan, Legilturi eco
nomice ale Ţ4rii Rom.ineşti cu Transilva.aia (1848-1859), în "Studii şi materiale de istorie
moderni", voi. IV, Bucureşti, 1 973, p. 143-164.
11 Gb. Dumitraşcu, Influenţa factorilor social-politic şi oconomico-gr,ogra.ic în dez
voltarea agriculturii Dobrogei (1800-1944), în "Studii şi cercetări de geografie aplicata a
Dobrogei", Constanta, 1 972, p. 3 1 0.
146
Cap. XVI
CIRCULATIA PRODUSELOR AGRICOLE
Agricultura ţlrilor romine, îndeosebi în Principate, dobândea un pu

ternic accent comercial ciupi Tratatul de la Adrianopole din 1829. lncepind
cu data menţionadl, producţia era nu numai de subzistenll - ca, n general,
în trecut -, ci orientatl tot mai mult spre piaţi. Cele doull guverne de la
laşi şi Bucureşti, în condiţiile liberalizlrii comerţului ţlrilor lor, vldesc o
preocupare necontenitl pentru a imprima agriculturii un asemenea caracter.
Lanseazl, astfel, frecvente îndemnuri cltre locwtori, cerindu-le sl produci
nu numai pentru satisfacerea propriilor nevoi, ci şi pentru pi ţi. la 26
octombrie 1 833, de pildl, ocirmuitorul judeţului Romanaţi arltase ci ape
lul adresat în acel sens era de priso tntruclt locuitorii vldeau deja aseme
nea preocupllri, fiind absorbiţi de „alişverişul" (negoţul) cu t.ot felul de pro
duse. Ţlnnii din judeţul Romanaţi erau înftlţişaţi ca cuprinşi de pasiunea
agriculturii datorita comerţului cu numeroase produse, devenit, in fapt, unul
dintre mobilurile muncii lor1 •
Urmlrind dezvoltarea unei agriculturi pentru piall, autoritJlţile djn cele
doul Principate erau animate prioritar de satisfacerea nevoilor interne, într-un
moment cind burghezia orllşeneascl aflatJl în stadiu de pllmldire şi con
solidare, precum şi alte pituri sociale neagricole deveneau tot mai legate de
11CeSte produse allt pentru consum, cit şi pentru unele activitlţi industriale.
De-abia ciupi satisfacerea cerinţelor menţionate venea rindul pieţei externe.
1n Ţara Romineascl, de pildl, din cauza insuficienţei recoltei de cereale, la
1 august 1 834 s--a interzis pe şase luni exportul de asemenea produse, iar de
la 1 ianuarie 1 83S vinzarea de vitel. Era dovada clari ci exportul de pro
duse agricole era condiţionat de satisfacerea nevoilor pieţei interne.
Care erau elementele sociale interesate de aprovizionarea pieţelor in
terni şi externi cu produse agricole? 1n ambele Principate, cu deosebire în
Ţara Romineascl clllcaşii erau aceia care, prin întinsele suprafeţe cultivate,
1 I. Corfus, Agricultura ŢIJii Romloqti, p. 207.
1 "Buletin", nr. 23 din 19 iulie ti nr. 42 din 16 decembrie 1 834.
1 47
realizau asigurarea nu numai a subzistenţei, ci mai ales crearea unor
disponibilităţi pentru piaţă. Ca atare, în epoca regulamentară, piaţa internă
era dominată categoric, cel puţin în Ţara Românească, de produsele reali
zate de clăcaşi căci cele obţinute pe rezerva moşierească erau neînsemnate.
Grâul ţărănesc şi vitele constituiau principala sursă pentru asigurarea
necesităţilor interne şi de export. De aici, insistenţa autorităţilor pentru
îndemnul clăcaşilor de a efectua arături şi de a arunca o sămânţă bună,
selecţionată3 •
Pe plan intern, în afară de centrele orăşeneşti care absorbeau o parte
din produsele agricole, se desfl1şura un susţinut schimb de activităţi eco
nomice între cele două zone ale Ţării Româneşti, tot mai clar profilate:
câmpia şi muntele. în primăvara lui 1 833, ca de altfel şi ulterior, ţăranii din
judeţul Teleorman posedau i:nari cantităţi de porumb, mei şi orz vechi,
cereale destinate comercializării, dar rămase nevândute. Rezervele amintite
au constituit sursa de aprovizionare pentru ţăranii din judeţele de munte
care în anul anterior obţinuseră recolte slabe4 • Se observă deci că cerealele
de la câmpie se vând nu numai în oraşe, pentru acoperirea nevoilor unei
populaţii neagricole, ci şi la sate, în zonele de munte, pentru satisfacerea
unor producători profilaţi într-o altă direcţie sau cu o recoltă proprie insufi
cientă pentru satisfacerea subzistenţei. Ţăranii din zonele de munte, dar
parţial şi din cele de câmpie producătoare de vin şi prune fumizează aseme
nea mărfuri pentru acoperirea unor nevoi ale pieţei interne, schimbul fiind
dominat de data aceasta de judeţele acoperite cu pometuri şi podgorie5 •
Între zonele menţionate, dar şi între sat şi oraş survenea un relativ intens
schimb de mărfuri, o desfacere atât a cerealelor, cât şi a vitelor şi produse
lor date de acestea.
Cum ajungeau produsele agricole la cumpărători? Multe din acestea
erau vândute direct de producătorii lor în târguri, oraşe sau chiar sate. În
1833, slaba recoltă a fltcut ca cerealele ţăranilor din zonele cu producţii mai
mari să fie solicitate de negustori. ,Aceştia erau deci elementul care cumpăra
cerealele de la ţărani, îndeosebi grâne, vânzându-le apoi pe piaţă. În judeţul
Teleorman, de pildă, apăruseră o mulţime de negustori spre a achiziţiona
grâne. Cerealele însă erau comercializate direct de_ producători în târguri.
3
I. Corfus, Agric,ultura Ţllrii Româneşti, p. 1 9 1 , 224.
' Ibidem, p. 204-205.
5 Ibidem, p. 273.
1 48
Tot în 1833 toamna, ţlranii din judelul Ilfov au indut m asemenea locuri
marea cantitate de 29 1 OOO ocale orz şi ovlz6.
Dar grinele destinate exportului erau adunate direct din sate pe calea
achiziţiilor. Cum re-zerva moşiereasca era inexistenll sau pe alocuri fira I,
în condiţiile liberalizlrii comerţului şi ale unor cereri crescânde de grine
pentru export. pentru procurarea acestora din "depozitele' ţlnlnilor aplrut
o întreagl clasl de negu.,tori RCNtali din rândul arendaşilor care, refuzAnd
sa efectueze culturi agricole pe rezervi, se instituie într-o categorie dis
tinct.I, aceea a achizitorilor de cereale. Bi împinzesc tele şi specuJem
nevoia de bani a cUlcaşilor, generalizlnd un procedeu mai vechi anum
plala anticipata a unui aconto ÎJl socoteala unor cantillţi de produse ce ur
mau a fi livrate la preţuri fixate inai.nte cruar ca recolta sl se semene. În
judeţul Romanaţi ţlranii slraci erau acei care amanetau recolta cu
anticipaţie, luind bani iama, în contul recoltei iitoare., în cantitlli şi la
preţuri prestabilite.
Negustorii şi arendaşii care încheiau contracte cu anticipaţie,dind ţlra·
oilor aconto-mi pentru livrarea de cereale la prelUri fixe, plllteau în sate
agenţi speciali, numiţi sdlun i. Aceştia erau aleşi dintre sileni sau din
indivizi din localitlţi alllurate, reprezentind deci direct pe achizitori,
împlrţind ţlranilor bani iama şi conatringindu-i prin contracte sl livreze
diferite produse agricole mai ales cereale, la prelUri convenabile. În WJele
judeţe, printre care Mehedinţi în 1839 dar şi ulterior, fenomenul acesta era
de masl, numeroşi ţllrani - din nevoia de bani - pretindu� la in oieli
scrise pentru livrarea a diferite produse agri.cole, inclusiv a linei, vinului
ţuicii şi prunelor. 1n zonele de cimpie era rlspinditl metoda menţionata.
Ea dezavantaja ţlrlnimea dat fiind ci banii erau oferiţi in condiţii de crizl
financiari a gospodlriei cllcl�ti, iar preţurile fixate cu anticipa�e nu expri
mau valoarea reall a pieţei, mai ridicata 10 numeroase ocazii. Un asemenea
sistem de achiziţionare a cerealelor a fost însoţit de un cortegiu de abuzuri,
clici în cazurile în care llranii nu mai puteau - din motive obiective - sl
respecte clauzele contractelor, erau expuşi la jaful c:lmltarilor presiunea
administraţiei şi violenţa dorobanţilor.
Abuzurile şi conflictele generate de acele contracte, dintre o mare parte
a ţldlnimii clllcaşe şi negustorii achizitori de cereale pentru export, au atras
atenţia domniei care, în noiembrie l 84 1, dispunea o ancheta. Comisarii
însllrcinaţi sa parcurgi judeţele aveau misiunea sa îndatoraze pe ţlnlni sl
' I. Corfus, Agricultura Ţ6rii RornlatJpi, p. 207.
1 49
livreze produsele contractate, dar nu la preţul fixat cu anticipatie, ci la acela
format pe piaţă. Dacă ţăranii nu aveau disponibil produsul pe care se anga
jaseră să-l furnizeze, erau obligaţi să restituie aconto-ul, fl1rl1 dobândă şi la
termene convenabile. Reglementarea din 1 noiembrie 1841 este deci im
portantă prin faptul că dispunea limitarea abuzurilor negustorilor şi
arendaşilor achizitori, punând asemenea tranzacţii pe un teren pur econo
mic, împiedicând preţurile arbitrare şi dând curs liber fenomenelor pieţei7 •
Devenite surse de aprovizionare a comerţului extern cu cereale, satele
erau martore ale unui mare interes vădit de negustori. În 1834, în timpul
unei secete cumplite, până şi rezervele de cereale din magaziile special
amenajate au fost transformate într-un obiect al unui astfel de comerţ. Înde
osebi în judeţele din partea de răsărit a Ţării Româneşti: Brăila, Slam
Râmnic, Buzău şi Ialomiţa erau remarcate - pe drumurile principale -
necontenite "cete de cară" încărcate cu "zaherele" pentru export, spre sche
la Brăila. Un fenomen similar era semnalat în judeţul Teleorman, unde
negustori exportatori cumpărau rezervele �anilor de grâu, porumb şi mei,
precum şi în judeţul Romanaţi, unde "o mulţime de speculanţi arvuneau
"zaherele"8• Din satele Ţării Româneşti - indiferent dacă sezonul era bogat
sau nu - erau scoase cantităţi mari de produse agricole care erau îndreptate
spre principalele schele dunărene spre a fi vândute pe piaţa extemă9 •
Io Moldova, domeniul boieresc, dar şi gospodăria �ească realizau
o serie de produse agricole desfltcute pe piaţa internă. Se vindeau, astfel,
pentru satisfacerea nevoilor de aprovizionare ale oraşelor şi târgurilor grâu
şi porumb, beneficiarii unor asemenea produse fiind chiar ţărani incapabili
să-şi asigure propria subzistenţă din culturile proprii. Se mai aduceau la
piaţă vite, vândute cu deosebire în târguri şi iarmaroace - al căror număr
în 1842 era de 62 -, dar şi produse lactate ca brânza şi untul. Unele moşii
care posedau turme de oi desfltceau pe piaţa internă lâna acestora.
Dar multe din produsele agricole luau calea străinătăţii, cerealele, grâul
şi porumbul hangan erau aduse în târgurile Moldovei de unde erau cumpă
rate direct de negustori străini, spre a fi expediate prin portul Galaţi. La 12
martie 1848, în ofisul către Adunarea obştească, domnitorul
M. Sturdza semnala o intensificare a exportului cerealier prin portul Galaţi,
datorită instituirii unei politici de libertate deplină a comerţului exterior. Se
consemna, astfel, că la Galaţi intraseră 1 065 corăbii care încărcaseră numai
7
I. Corfus, Agricultura Ţllrii Româneyti,
. p. 255-275.
8
ibidem, p. 209. .,
9
Ap. Stan, ArendAşia în Ţara RomâneascJJ, p . 183 şi urm.
1 50
prin acel punct peste 370 OOO chile grâu. Acesta "nll llise" spre hela
menţ:ionatl în ca.ntitlţi extrem de mari inc t - dupll încllrcarea conlbiilor
strlline - o mare parte din ele rlmllseserl in magazii, gata a fi exportate 1°.
Comerţul cerealier ţl.rlnesc, inflorit dupll 1 848 era deţinut de
negustori evrei armeni, gteei italieni şi francezi. c tia cumplrau cereale
anticipat, prin contracte. Tot astfel, unele moşii ca MicUluşani din ţinu1ul
Roman, transformate în mari centre ale producţiei cerea.Iicre, erau in ateoţ.ia
unor negustori greci şi turci caR.. dupll ce cumplrnu griu şi porumb, anga
jau ţlrani s1 le transporte spre schelele dunlrene. lnsufioien1a clilor de
comunicaţie, dar mai ales nemodemizaru acestora, au Rlcut din cllruţl prin
cipalul mijloc de transport a cerealelor şi a produselor agricole spre pie1ele
interne. Ca atare, un numlr însemnat de clicaşi se dedici cl.rtlu.şiei, trans•
portind asemenea mlrfuri spre centrele de desfacere, spre tirguri şi oraşe,
cu deosebire spre Galaţi. Aici se depozitau cantitlp mari de cereale care
urmau a fi înclrcate, apoi pe vapoare".
Vitele - în scopul vimlrii în strli:nltate - erau aduse in tirguri şi
iarmaroace. în 1844 de pilda, locuitorii din Botoşani solicitau deschiderea
a trei iarmaroace de vite, de cite o slptlmlnl, precum şi publicitate pentru
acestea în Bucovina şi Galiţia pentru atragerea negustorilor st:rlini. rau
numeroase cereri în sensul deschiderii de iannaroace pentru vinzarea de
vite, îndeosebi în mna de fronlierl pentru atragerea cumpllrlltorilor strlini.
Asemenea iniţiative atestl existenţa unei mari oferte de vite cuc, nepulin
du-se vinde pe piaţa interni saturall, îşi ciuta un debuşeu extem 1 2 •
Comerţul cu produse agricole se intensifici nsl, in ambele Principate,
în anii de dupl 1848, dupl întemeierea statului naţional, mtr-o conjW1otwl
de accent uare a dezvoltlltii pieţei interne. În 1 862, rlspunzind
întrebllrilor comisiilor agricole privind cauzele care stimulaserl agricul
tura, ţlranii relevau faptul ca, transform.indu-se prin creştere demografici,
îndeosebi prin sporirea numlrului de negustori şi meseriaşi, oraşele deve
niserl puncte de centralizare " pentru productele cultivatorilor şi nişte mici
schele unde acestea se pot desface şi preface în monedl, cu care apoi s1 se
poatl îndeplini alte necesit1ţi''1 3 • Un motiv extrem de important 1-a costituit
10 Anul llUB Io PrincipaJeJe Romlne, I, Bucurqti. 1902, p. 1 54.

11
E. Negruţi. op. cit., p. 55, 64.
0 Oh. Platon, Domeniul feudal. p. 1 3-14, 99, 1 1 3, 1 1 7- 1 1 8, 1 44; N Corivan şi
C. Turcu, Comerţul Moldove� p. 280-281 , 284-285, 294, 358; I. Corfus, Agricultura Ţlrii
Româaqti, p. 220.
13 N. Corivan şi C. TuJcu. op. cit� p. 291 .
15 I
întinderea relaţiilor comerciale cu occidentul Europei în timpul războiului
Crimeii, dar mai ales ulterior când, scoase de sub protectoratul ţarist, Prin
cipatele române - devenite România, în 1 859 - intrau într-o succesiune
de transformări politice, dar şi social-economice care le plasau în zona de
interes a principalelor puteri occidentale. Acestea vădeau o mare nerăbdare
pentru intensificarea legăturilor economice. Franţa, de pildă, prin Ministe
rul Agriculturii şi Comerţului, încă din 1 850, se interesa de recoltele Ţării
Româneşti, solicitând date statistice, remise de altfel de Vornicia din Lăun
tru. în 1 85 1, Franţei care arăta acelaşi interes, i se adăuga Prusia. începând
cu 1 855 şi continuând, apoi, în fiecare an, mai întâi din Moldova, iar din
1859 din România, cele mai importante state comerciale din Europa culegeau
informaţii referitoare la producţia cerealieră14 • Era vorba de o certă preocu
pare a unora din ţările occidentale de a atrage Principatele române în orbita
lor comercială, fenomen accelerat tocmai în împrejurările constituirii statu
lui naţional.
Ca şi în anii anteriori, deţinătorii de produse agricole destinate pieţei
erau mai ales cUlcaşii. în general, în Moldova, realizau mai puţine mărfuri,
dar printre ei erau numeroşi aceia care imprimaseră gospodăriei o aseme
nea funcţie15 • În Ţara Românească însă, deşi cea mai mare parte a producţiei
de cereale, pentru piaţă, cel puţin în anii războiului Crimeii - după o
aserţiune a lui Barbu Catargiu - era fumizată de clăcaşi 16, proprietarii şi
arendaşii încep s11 se afirme şi ei substanţial pe piaţă. Acumulaseră în maga
ziile lor cantităţi mari nu numai de cereale: grâu, porumb şi îndeosebi orz,
ci şi de vin, rachiu, peşte sărat, brânză, cânepă1 7 etc. În Moldova de-abia
acum se defineşte clar acea categorie a negustorilor achizitori de produse
agricole ţărăneşti care - în temeiul unei învoieli - contractau la preţuri
derizorii asemenea mărfuri. Se arvuneau, astfel, încă din iarnă- după pro
cedeul cunoscut mai de mult timp în Ţara Românească - fie o parte a
recoltei de cereale, fie alte produse, ca ouă, păsări, vin etc. S e
puneau clauze împovărătoare pentru ţăranul care nu respecta contractul,
îndatorat la plata unor mari daune1 8 . Dar, în Moldova, cei mai mari fumi-
14 I. Corfus, Agricultura Ţllrii Româneşti, p. 248, 250; E. Negruţi, op. cit., p. 1 1 2.

15 E. Negruţi, op. cit., p. 62-63.
16
D.C. Sturdza-Scheeanu, op. cit, seria I, voi. IV, p. 365.
1 7 Arh. St. Bucureşti, D.A., nr. 63/1 853, f. 27, 29, 4 1 , 89, 95-96, 21 1 .
18
Oh. Platon, Frtlmîntllri ţllrilneşti in Moldova in preajma Unirii,, în "Studii", an Xll,
1 959, p. 1 1 0; N. Corivan şi C. Turcu, op. cit, p. 290, 3 1 7-3 1 8.
1 52
zori de produse agricole pentru piaţi erau proprietarii şi arendaşii". Mllrfu
rile oferite de �tia erau cumplrate de diverşi negustori sau ca.,e comer
ciale cu scopul de a fi expediate spre pieţele strl.ine. Ele erau transportate la
anttepozitele de la Galaţi cu concursul clrluşilor fiind apoi înclrcate în
vapoare sub pavilioane diferite.
Dar, un asemenea comerţ cu produse agricole deza antaja ţinuturile
din nordul Moldovei, deplrtate mult de principalul port care era Galaţiul. A
aplrut, astfel, ideea unei cli ma.i comode şi mai ieftine de transport a pro
duselor agricole, aceea a navigabilitlţii Prundui concretizata nceplnd cu
1 862 de cltre Banca otomani din Galaţi care comercializa cereale. Din acel
moment, banca menţ.iooatl plasa agenţi pentru acbizifionarea de cereale. 1n
1 862, compania asigurase \Dl transport de 3 OOO chile porumb şi griu, iar
ulterior cifrele erau mult mai mari20•
Prin intermediul producltorilor direcţi WJ al \DlOr negustori, o parte
din produsele agricole erau desftlcute pe piaţa interni. 1n Ţara Romineasdl,
o dovada a creşterii capacitlţii pieţei interne o con.stilUie o lista din l 85 l de
mllrfurile desftlcute în oraşe şi tiqJuri, prin care se atestl ci aproape toate
erau cereale sau produse ale acestora1 1 • Cerealele, tn primul rtnd, enu ciu
lite. 1n Moldova, din rindul ţlraniJor, ca de pildl m ţinund Neamţ o cate
gorie se specializase în comerţ cetealier mlnml Mergeau în alte ţinuturi,
CUD'lplrau faini de porumb sau alte produse, vlmindu-le apoi în zonele
mai slrace în produse agricolell. 1n 1 85S, Secretariatul starului din Mol•
dova aprecia ci se con.suma în interior 22% din producţia de cereale a
anului, adidl 236 636 chile. Din acestea, 64 1 0 1 chile reveneau tirgurilor.
Se vindeau deci în ambele Principale pentru satisfacerea necesitlţilor de
consum ale populaţiei lirgurilor şi oraşelor ftlinl de grt.u, porumb, vite,
oul, pllsllri, tutun, sculuri de borangic fi gogOfi de mltase, bluturi alcoo
lice, printJe care vin şi rachiu Un loc special îl deţineau legumele, cumplrale
în multe cazuri de la silenii din apropietea tirgurilor şi oraşelor. ln cultiva�
rea legumelor, un rol deosebit il aveau bulgarii veniţi de peste Dunlre şi
stabiliţi la confluenţa Siretului şi Prutului, la Dunlre dar şi lipovenii din
ţinuturile Roman, laşi şi sudul Sucevii. De reguli, pe bazl de contract,
proprietarii sau arendaşii le puneau la dispoziţie terenul pe care înfiinţau
1t Bvo/uţa 111Z111M14 p. 23 l , 24 l .
Oh. Plalon.
20
op. cit, p. l l l -l l l.
E. Negruţi,
11 Atb. St 8ucoreşti. O.A. m. 1 7/IBS I pumn.
11
N. Corivan fi C. Turcu, op. cit., p. 370.
1 53
adevărate grădinării, acestea furnizând legume pentru piaţă târgurilor mai
mari23 •
Date disparate permit constatări interesante privitoare la preţul pro
duselor agricole pe piaţa internă. În 1 850, dacă în ţinutul Iaşi chila de grâu
era de 70 de lei, în Covurlui costa 140 de lei, în Roman chila de porumb era
24 lei, iar în Covurlui 108 lei; în Vaslui, chila de orz şi ovaz era de 30 lei, iar
la Botoşani de 50 lei; în Fălciu, chila de secară era de 28 lei, iar la Covurlui
de 70 de lei. Se observă deci o variaţie mare de preţuri de la un ţinut la altul,
oscilaţia fiind dictată de abundenţa sau varietatea cerealelor oferite pe plan
local. Din cauza insuficienţei mijloacelor de comunicaţie, a dificultăţilor
deci de a deplasa cu rapiditate mărfurile de la un loc la altul, preţurile ajung
cu greu la valori identice sau apropiate, ele reflectând mai degrabli reali
tatea agricolă zonală decât pe aceea mai largă a ţării. Aceeaşi mare diferenţă
de preţuri se constată la vânzarea vitelor. în Putna, un bou se oferea cu
250 lei, în timp ce în Covurlui cu 550 lei; în Vaslui o vacă era 1 80 de lei, iar
în Bacău 380 de lei; în Suceava un cal costa 400 de lei, iar în Botoşani
1 500 lei24 •
Alte informaţii parţiale dezvăluie preţurile articolelor de primă necesi
tate. În 1 858, în ţinutul Iaşi, o oca de pâine valora 32 de parale, o oca de
carne de vacă 1 leu şi 20 parale, 100 ocale fllină de �uşoi 40 de lei, o
cămaşă groasă 1 leu, o căciulii de oaie 6 lei. Dar, pentru a evalua corect
valoarea acestor preţuri, se impune a fi raportate la veniturile realizate. Dacă,
de pildli, un ţăran cosea o falce timp de aproximativ o sliptămânlt (5-6 zile),
rltsplata lui consta în cel puţin 30-32 leii5• Rezultă deci cli produsele agri
cole de primii necesitate puteau fi procurate uşor, datorită preţurilor scli
zute. Piaţa internă oferea deci mari cantitliţi de asemenea mărfuri care însli
gliseau un număr relativ mic de cumpl1rlltori.
Ţinta de căpetenie a produselor agricole din Principate o constituia
piaţa externă, aceea occidentall1. Proprietarii şi arendaşii din Ţara Româ
nească, dar şi ţăranii, în scopul comercializării producţiei cerealiere, gravi
tau spre schelele dunărene: Giurgiu, Brllila, Turnu, Izlaz, Zimnicea etc.,
îndreptând spre centrele menţionate convoaie de care încărcate cu cantităţi
23
E. Negruţi, op. ci� p. 1 1 1 , 1 1 9, 1 2 1 , 123, 1 3 6 ; N. Corivan şi C. Turcu, op. ci�
p. 290, 292, 3 1 3 .
24 N. Corivan şi C. Tun:u, op. cit., p. 328.
2s
E. Negruţi, op. cit., p.93.
1 54
mari de mlrfuri26 • ondiţiile oferite însl de piaţa externA erau fluctuante,
ceea cc influenţa în mare mii.suri îmuşi procesul producti . Clei daci în
anii rlzboiului Crimeii - datoritl bloclrii exportului de cereale ruseşti -
se deschisese pentru mllrfurile romineşti o vastl piaţi comerciali, neîn
grlditl de nici o oprelişte, ulterior menţinerea avantajoasl o asemenea con
tacte presupunea deplşirea unor dificultlţi cauzate de concurenţa unor pro
duse similare nu numai ruseşti şi american9> fumizate in mari caotitlţ.i şi la
preţuri mai joase, ci şi din Ungaria şi Banat. omerţUl cu produse agricole
se deaflşoarl îndeosebi dupl 1859 in condiţiile unei crize economjce
declanşate în apusul Europei care afecta exporrul de produse agricole
romineşti. Din aceste motive, spre a ciştiga W1ele pieţe Romlnia încerca
sl le prezinte cu ocaia ex poziţiei internaţionale de la Londra din J 862,
cind sub firma fermei model de la Pantelimon erau prezentate mostre de
cereale şi de unelte confecţionate in atelierele acesteia17 •
Exportul produselor 0ere&liere din Principate spre Europa occidentali
se menţine intens, în tot rt.stimpul dintre 1848- 1864, în ciuda rec;oltelor
slabe rcali7.ate în mulţi din anii menţionaţi. Io 185 1 Costache Negri con
stata ci in Moldova griul ocupa locul înlii la ex port, wmat în ordinea
ponderii de porumb secarl fi 012. Griul de toamnll, renwrut prin mlrimea
firului şi greutate, îşi dlpllue •m renume fiind ciut.al pe pietele cele mai
importante ale Europei. Negustorii strllini îl desfllceau la Londra, Liver
pool, Matailia, Trieat etc. Griul de vari uniul se exporta cu preclldere n
1\ucia şi în oraşele italiene pentru fabricarea pastelor flinoase. ln 1855, tot
în Moldova, defi recolta a fost slabi, s-a exportat cm:a 78 o/o din producţ.ia
cercalied. Din cele I 088 464 chile cereale s-au vlndut 85 l 827 chile. Din
acestea, pe prim plan s-a aOat porumbul repnruntind 57 %, griul 31,3 o/o,
secara 7,2 %. Este deci vorba de o sc:bimbue de roluri, porumbul substitu
ind griul pe locul întli . 1n septembrie l 8SS datorit.I lipsurilor interne, Sfa
tul cinnuitor decidea interdicţia vinzlrii grinelor, spre a se asigura cu pri
oritate nevoile populaţiei. Cu toate diminulrile periodice ale exportului
cerealier. valoarea lui era în continui creştere. Daci in Moldova, in 1847
era de 38 739 328 lei, în 1857 ajunsese la 40 326 006, penb'U ca în 1859 sl
se ridice la 59 335 147 lei. Valoarea cerealelor - în rlstimpul menţionat -
26
Arb. Sl Bucureşti. O.A., m. 21/185 1 , f. 218; m. 69/1 854, f. 1 73; nr. 79/1 854, f. I ;
m. 23/1 856, f. 480; nr. 79/1 857, f. I ; nr. 29/1860, f. 16.
71
B. Boere1cu, Dâcursuripolitioe /8S9-l883, voi. I, BucUJeffi, p. 16- 1 7; B. Negruţi.
op. cit., p. 1 13; L Corfus, Agricultura /848-/864, p. 3 1 5 .
155
reprezenta circa 70-74 % din întregul export. Predomină porumbul,
unnat de grâu, orz, ovltz, hrişcă şi mei. între 1853--1857 se exporta apro
ximativ 38-50 % din recolta de cereale a Moldovei. Se mai vând şi pro
duse agricole necerealiere, în cantităţi mici, ca rapiţă, in,cânepă, mătase,
fasole, linte şi chiar cartofi28 •
Existau evidente resurse de creştere a exportului, dar impedimentul îl
constituia, de data aceasta, criza economică din Occident declanşată în anii
l 857-1858, cu urmări în agricultura Principatelor. Ea a provocat, între
1859-186 1, nu numai o stagnare a exportului, dar şi un şir de falimente
ale unor negustori care erau în neputinţa de a-şi goli hambarele pline cu
cereale. În Muntenia, în 1861, în ciuda unei recolte bogate, scăderea preţului
pe piaţa externă descuraja exportul, multe din surplusuri fiind
folosite pentru îngrăşarea porcilor, vânduţi cu deosebire în Banat, Transil
vania şi Ungaria29 . În 1864 - după cum remarca D. P. Marţian -, exportul
cerealier părea a fi revigorat, clici se înregistraseră •• sutele de mii de chile
de grâne" vândute în exterior3°.
Principatele române efectuau un activ export de animale, îndeosebi
vite, care ocupau locul al doilea, după cereale. O serie de date referitoare la
Moldova atestă că, în 1847, valoarea vitelor era de 8 342 054 lei sau 16 %
din ponderea întregului export. în 1853, aceasta scădea la 3 808 469 lei sau
5 %, iar în 1857 se _ridica ianlşi la 6 168 166 lei sau 9 %. Predomină copleşitor
vitele comute. Caii, oile şi porcii deţineau procente mici. Porcii mai ales,
atât în Moldova, cât şi în Ţara Românească, încep a fi crescuţi în mod
special pentru export. Io Ţara Românească, de pildă, în 1861, în condiţiile
unei abundenţe de cereale nedesfllcute în exterior, numeroşi ţărani, dar şi
pro-prietari şi arendaşi din judeţele de munte, le foloseau pentru îngrăşatul
porcilor şi a altor vite destinate aceluiaşi comerţ. în asemenea zone, în ambele
Principate, creşterea vitelor pentru comerţ constituia ocupaţia principală
atât a locuitorilor, cât şi a proprietarilor şi arendaşilor3 1 •
Vitele, atât pentru consumul intern, cât şi pentru export, se vindeau în
târguri şi iarmaroace, în ambele Principate numărul acestora crescând con
siderabil după 1848. Dacă, în 1852, la l<ălticeni se vânduseră animale în
28
E. Negruţi, op. cit., p. 1 02, 1 08, 1 1 1 - 1 1 6; N. Corivan şi C. Turcu, op. cit.,
p. 342-344.
B I. Corfus, Agricultura /848-1864, p. 361 .
30 "Analele economice", trim. I-IV, 1 864, p. 1 0.
3 1 E. Negruţi, op. cit, p. 128; N. Corivan şi C. Turcu, op. cit, p. 34S-346; I. Corfus,
Agricultura 1848-1864, p. 361 .
1 56
valoare de 222 OOO lei la laşi - unde tl1rgul se ţinea de cin i ori pe Bn - la
26 octombrie 1 850 se ânduseril vite în aloare de 40 390 lei. Într-o aseme
nea conjuncturi, apar - ca în deceniile şase i şapte - o serie de porta
tori de vite. Printte ei se remarca Leiba onuceanu, areocbş al mai multor
moşii care exporta anual peste I OOO boi. . Pilat, arendaşul moşiei Tlr
nauca, ţinutul Dorohoi îngrlş cam acel i numAr de boi, ca de altfel i
Jorge Holban. Prinţul Gr. Sturdza se ocupa şi el cu un asemenea comerţH .
În Moldo a, taxa pentru exportul d vite se cbe:m poşliol, in timpul
evenimentelor revoluţionare din martie 1 848 în petiţia proclam ţie for
mulându-se o dorintl botlritl pentru abolirea ei. înscrierea po lin i printre
revendiclrile principale atestll importanţa delinutl de e portul de ite in
Moldova, faptul ci printt-o asemenea taxi perceputa de domni lui
M. Sturdza proprietarii şi arendaşii, cu deosebire negustorii î i vedeau
diminuate o parte din venil\lriJe realizate din comerţul cu ite. Locurile de
trecere din Moldova pentru vitele de export erau: Mamorniţa, MiblHeni,
Tisluţi, Cornul Luncii Pris8cani Oina, Grozeşti omlneşti rancea i
Galalin.
Se mai exportau: vin, slrnintl de gindaci, legume, cinepl şi in. ln
1 863, de pilda, se vindeau din Moldova 40 860 ocale in şi 6 097 ocale
cinepl. Circa S % din producfia de in j 3, 7 % din cea de cinepl se expor
tase. Se vindeau. de asemenea, alte produse, ca de pildl, în 1 860, în Mol
dova, piellrie în valoare de 3 043 890 lei, lloll de 2 874 653 lei, pir de porc
de 2 485 048 lei34 •
Relativ la direcţia comerţului extern al Princip telor unele date statis
tice atestl ci in 1 86 1 - 1 863 vinzarea cerealelor se efectuase în felul unnl
tor: cu Turcia crescuse de la 20 % pini la 44 % cu Franţa de la 1 8 o/o pini
la 20 %, cu Anglia de la 1 3 o/o pini la l 5 o/., cu Italia de la 2 % pini la 7 %.
CU Austria, în schimb, se înregistrase o 9Cldere de la J 4 % la 5 o/o. 1n
Austria, dar şi m Transilvania, Bucovina şi in Banat, Principatele exportau
cu deosebire animale, atât vite cit şi porci. 1n Tomsilvania şi Ungaria, se
vindeau din Moldova piei de bou, vaci şi viţel, precum şi pir de porc pen
tru confecţionarea de perii şi pensule de vopsit Una, de asemenea, era
expediatll de negustori la Viena şi Lipsea, fiind acolo spllatl. O parte din
lâna cumplratll în Moldova ajungea în Ţara Romineascl unde negustori
11
E. Ne(P'Uli, op. i:it., p. 1 29; N. Corivan şi C. Turcu, op. cit„ p. 284-285, 334.
JJ Ibidem.
>t E. Ne(P'Uţi, op. cit„ p. 1 1 9, 121-122, 1 24-1 25; N . Corivan şi C. Turcu, op. cit„
p. 347, 350.
1 S7
occidentali - după ce o triau - o trimiteau la destinaţie tot nespălată.
Negustori francezi, italieni şi germani, după ce cumpărau sffmânţă de gân
daci, o expediau spre diferite centre europene. Vinul moldovean era vândut
în Galiţia, o firmă din Liov având aici interese speciale. Vinul de Odobeşti
se cumpăra şi de către negustorii "cazaclii" din Odesa După 1 859, acelaşi
vin se exporta, prin Bucovina, în Austria, Turcia şi până în Egipt.
Un loc special îl constituia comerţul cu produse agricole dintre ţările
române. În afară de zona de frontieră, unde se practica un asemenea schimb
permanent, locuitorii de pe ambele versante ale Carpaţilor intrând într-o
ţesătură densă de asemenea raporturi economice, comerţul în spaţiul româ
nesc se amplifică în anii revoluţiei. începând cu 1 ianuarie 1 848, vama
dintre Moldova şi Ţara Românească era abolită, produsele agricole circulând
nestingherit dintr-o provincie în alta. în acelaşi an, românii din Transilva
nia reuniţi la Blaj la 3/1 5 mai formulaseră, printre altele, măsuri pentru
abolirea barierelor vamale dintre Transilvania şi Principate, ca o necesitate
pentru accentuarea schimbului de mărfuri agricole dintre cele trei provincii
cu economii complementare. Oricum, peste barierele politice, schimbul de
produse agricole dintre România şi Transilvania s-a intensificat. în 1 863,
de pildă, ţăranii din Mehedinţi vindeau porumb în Banat, care deşi recu
noscut prin culturile lui remarcabile, fusese bântuit de secetă în anul
menţionat. Tot astfel, dinspre Moldova se scurgeau spre Dobrogea legume:
usturoi, ceapă, fasole, linte, morcov, varză35 etc.
În Transilvania, de la finele secolului al XVIII-iea şi până în primele
două decenii ale celui următor, întocmai ca alodiile, gospodăriile ţăraneşti
- adaptate tot mai mult la nevoile pieţei - desfli.ceau ouă, păsări, lapte,
produse lactate, porci, purcei, oi, miei, capre şi iezi, viţei, mai rar vaci, boi,
mânji, cai. Se vindeau, de asemenea, surplusuri de cereale, iar din regiunile
de deal fructe şi băuturi36 • Tot astfel, în Banat, în acelaşi răstimp, se accen
tuează c3.facterul comercial al agriculturii37• în timpul revoluţiei de la 1 848
- cum se constată dintr-un discurs al avocatului Petru Dobra către
concetăţenii lui din Zlatna, din 1 0 aprilie -, agricultura comercială înre-
35 Vezi "Studii şi materiale de istorie modernă", vol. IV, 1 973, p. 7-236; E. Negruţi,
op. cit., p. 1 1 8-1 1 9; N. Corivan şi C. Turcu, op. cit., p. 333-334; I. Corfus, Agricultura
1848-1864, p. 364.
36 L. Bote7.an, Aspecte ale B1JtreDllrii gospodlriilor ţJ/rllDeşti din Transilvania în eco
nomia de mlrfuri între 1 785-1820, în "Anuarul Institutului de Istorie din Cluj", XIX,
1976, p. 153.
37 Kakucs Lajos, op. cit., p. 4.
1 58
gistrase progrese considerabile. Clei el vorbea de faptuJ cil Transilvania
producea griu, tutun,linl, vin, cinepl etc. mai mult decât erau necesare
pentru consumul intern. O parte clin acestea erau duse în provinciile
austriece care le solicitau, dar cu preţul lUlor mari taxe amale. Din acea
cauz1l, produdltorii încasau preţuri mici, munca lor fiind astfel slab recom
pensat11•.
Oupl revoluţia de la 1 848 în condiţiile abolirii ioblgiei agricuJtura
din Transilvania se deschidea mai mult spre pieţele menţionate. ScbimbuJ
de mlrfuri ţlrlloesc are in.sl UD caracter local datoritl liJ>sei de cli de
comunicaţii rapide sau a caracterului semiagrar al oraşelor. 1n jurul fiecllrui
oraş însl se articuJeazl un şir de relaţii care implici UD comerţ cu produse
ţlrllneşti, cu ocazia zilelor de tirg. Satele din sudul Transilvaniei în schimb,
sunt angrenate în leglturi cu Ţara Romineascl, îndeosebi în comerţul cu
porci39 • 1n Banat, Bihor şi alte zone vestice locuite de romini economia
agrari se constituie, printre altele, ca o suni de aprovizionare a zonei
industriale din sud, devenitl o mare consumatoare de produse cerealiere,
came, lapte. legume şi fructe. Piaţa externi era relativ limitatl datoritl
aceleiaşi lipse de cli de comunicaţii rapide. Se va extinde inaA concomitent
cu canali7.area riului Bega - devenitl o arterl comerciali - şi a altor
riuri, dar mai ales prin introducerea şi extinderea clilor ferate. Rlzboiul
Crimeii şi amplificarea ulterioarll a raporturilor economice dintre Occident
şi sp&liul romlncac vor contribui şi in Banat la dezvoltarea agriculturii comer
ciale, primele linii de cale fcradl întinse aici relativ timpuriu punind aceastl
provincie mai rapid în legllurl cu centrele de desfacere nu numai din
Austria, ci şi din alte plrp ale Buropei40•
• RlnloluJia de â /848-1849 diD T'rulilvani„ voi. I, l!dit. Academiei, 8ucuretti,

1 97 1 , p. 402.
" S. Rmpn. Mutiţii � p. 201 -202.
41 Ka1ruca Lajoa, mv6/llmllltul -,neoi diD S.11 1JJ • doua jumltllle • #DO/ului al
XIX-iea, m •Acta Musei Napoc:eom•. XX, 1 983, p. 2-1 3.
1 59
Cap. XVII
INDUSTRIALIZAREA PRODUSELOR AGRICOLE
Morăritul constituia principala industrie agricolli din ţările române. În

general el se practica în virtutea monopolului deţinut de stllpânii de moşii,
dar existau numeroase derogliri de la acel sistem, încât comunitliţi de sliteni
sau chiar cllicaşi îmbrliţişau o asemenea ocupaţie1 • Predominli multli vreme
morile acţionate de forţa apei, vântului sau animalelor. Morile cll1clişeşti cu
cai erau instalate la câmpie unde apele curglitoare erau mai rare. În
Dobrogea însli - pe lângli cele de apli sau plutitoare pe Dunlire - predo
minli morile de vânt atât în zona de stepll, cât şi pe ţlirmul mlirii. În 1 846,
una sau chiar douli se gltseau la Constanţa, în timp ce altele similare, în anii
urmlitori, se aflau la Tulcea şi Sulina2 • Trebuie însli menţionat cl1 pânli la
1 848, o parte a ţl1rlinimii din Principate şi Bucovina, pentru obţinerea fl1inii
din cereale, se folosea de râşniţl13 •
Germenii industriei morliritului modem se ivesc înainte de 1 848, în
Banat şi în fostul comitat Arad. În acest stadiu de evoluţie apare moara
comercialli al clirei proprietar cumplirl1 cereale, le macină şi le vinde apoi pe
piaţa intemli sau extemll, deosebim deci de moara ţl1rlineascl1 unde micii
produclitori veneau cu propriile lor produse spre a le mlicina Moara comer
cialli este inovam sub raport tehnologic, prin folosirea forţei aburului şi a
unui instrument perfecţionat, valţul. În Transilvania, în 1 852 existau doar 3
asemenea mori. În 1 858, Camera de comerţ şi industrie din Transilvania
atrligea atenţia asupra necesitllţii modernizl1rii mai rapide a industriei morliri
tului pornind, printre altele, de la considerentul cl1 fllina era de obicei cu
peste 100 % mai scumpă decât grânele din care era produsă. Potrivit statis
ticii din 1 863, din 32 mori cu aburi, marea majoritate, adicli 30, se aflau în
Banat, comitatul Arad, Bihor şi Satu Mare, principalele zone cerealiere ale
1
I. �ovăcs, Desfiinţarea relaţiilor feudale în Transilvania, p. 70; I. Corfus, Agricul
tura 1848-1864, p. 322-323.
2
Tudor Mateescu, Contribuţii la istoricul mori/ritului în Dobrogea în timpul s!Apînirii
otomane, în "Anuarul Inst. de Ist. şi Arh. «A.D. Xenopob>", X, 1 973, p. 220-22 1 .
3 I. Corfus, Agricultura 1848-1864, p . 75.
1 60
spaliului locuit de romini. Este, de asemenea, demn de men1ionat ci morile
cu aburi reprezentau o pondere infimii în masa de 3 1 1 instal ţii tradi�onaJe,
din care I 1 60 de apa obişnuite, 472 plutitoar , I 662 cu trac1iune animalll
şi 1 7 de vânt4. Dupl 1 86 7 apar mori mecanice de mare capacitate in Banat
la Timişoara, Lugoj, anmsebe , Topleţ, Delta, Gataia i Becicherecul Mi
care prin marea capacitate de prelucrare a cerealelor schimba radical pro
filul industriei morlritului cu atât mai mult cu cit chiar o parte a grfiului
din Rominia era mllcinatll aici.
în Moldo a, prima moarll cu apori fusese instaJatll in 1 846. n dece
niu mai tirziu, în 1 856 a fost construidl o moarl mecanici la Ţiglneşti, iar
în l 859 s-a importat o locomobili pentru o moarl la Paşcani. Potrivit unor
date statistice în 1 862 existau 1 6 mori cu aburi dintr-un total de 2 099 dat
de cifrele oficiale. L. Boicu - in temeiul confnmtlrii diferitelor date -
apreciazll cil numllrul acestora pare a fi mult mai mare., de circ:a 4 0006. ele
mai multe instalaţii se aflau în ţinuturile Putna, ovurlui şi Neamţ. fn Ţara
Romioeasdl, predominl morile de apll7. Sunt totodatl de remercat eforturi
nu numai de reparare şi intrelinere a moriJo.r de pe moşii ci şi de iote•
meiere a unor întreprinderi mecanice in oraşele mari1. Preocupllri pentru
montarea pe Dwwe a unor instalaţii mecanice mai mari importate, dar
impulsionate de forţa apei sunt tot mai insistent . 1n pofida sihlaliei
menţionate, industria morlritului in Principate era insuficient de-zvoltatl,
ea dep.inzind într-o anumitl mlsurll de aceea de peste munţi. Deseori din
Principate erau exportate cerea.le care erau importate apoi sub forml de
fllinllO,
O forml incipientl şi firava de industrializare a produselor agricole o

constituiau brutlriile. 1n Moldova, între 1 860- 1 862, existau în lirguri şi
oraşe aproximativ l 34 asemenea unitlţi. Ble c1escuserl în pondere nume
rici începind din 1 83 1 clnd în laşi se înregistnserl 89 brutari iar in 1 845
• A. Bdyod, � iadustrie • tDOdritului bJ TntasiJvmiA, p. 481-48-4.

s 1C.akucs Lajos, Dt::zvoltJvo, ..,-icuJturii fJJ /JaolJl, p. 14- I S.
' L: Boicu, Iodustrî. dia Moldova, p. 19S, 2 12-2 13.
1
O catagrafie din 1839 din fostul judeţ Argeş, de pildl. menponcad existeoţa a 196
mori de api cu 305 roţi (informaţie furn.17.1111 de Spiridon Cristocea. mu:zoograf principal
la Muzeul judeţean Argeş. utrasl de la Arl,ivele Statului, filiala Argeş. fond Prefectura
judeţului Argq. dosar nr. 50).
' Arl,. St. Bucureşti, DA, nr. I 4 111851, f. I , ); nr. 114/1852, I . r.
' Ibidem, nr. 26411861, f. I .
10
E. Negruţi, Agricultura dia Moldova, p. 1 34-135, 137; l Corfus, Agricultun 1848-
/864, p. 322-323.
161
122. La jumătatea secolului trecut, numai în capitala Moldovei existau 14
brutării. Tot în târguri şi oraşe, alături de brutării, apăruseră covrigării. în
anii 1860- 1862 se aflau 65 cu 100 angajaţi. în 1862, în Iaşi funcţiona un
atelier cu cuptor, în care se prelucrau macaroane şi fidea în valoare de
19 OOO lei anual 1 1 • Asemenea stabilimente industriale care prelucrau pro
duse agricole existau în acelaşi răstimp şi în Ţara Româneascl11 2 .
În Principate, cantităţi importante de produse agricole devin treptat
sursă pentru înjghebarea unei industrii a alcoolului 1 3 . 1n acest sens, se pun
în valoare porumbul, orzul, secara, cartoful - cultivat special în Moldova
-fructele, drojdia, tescovina şi chiar vinul pentru extragerea de ţuică, rachiu,
spirt, mastică şi anison. Proprietarii şi arendaşii erau cu precădere elemen
tele în jurul cărora se profila o asemenea industrie, unele dintre moşiile lor
constituind locul de amplasare a velniţelor şi povernelor pentru distilarea
alcoolului. Distileriile înregistrau o creştere numerică rapidă, dar şi o
îmbunătăţire calitativă, afirmându-se acelea bazate pe forţa aburului. Multe
dintre ele erau aduse din Austria şi Prusia împreună cu lucrătorii salariaţi.
Producţii mari de alcool din cereale erau obţinute după 1859. în judeţul
Prahova, de pildă, în 1860 erau 12 distilerii care transformau zilnic în spirt
circa 100 chile de porumb, secară şi orz. în 1861, în judeţul Argeş, fabrica
rea rachiului din cereale s-a extins. în Moldova - pentru care exist! date
mai multe - în 1 860- 1862 erau înregistrate 117 poverne. Ţinuturile din
nord, printre care Dorohoi, Botoşani, Neamţ şi Suceava, deveniseră princi
palele centre ale producţiei de alcool din_ cereale. Moşia Zvoriştea, Doro
hoi, proprietatea prinţului A. Moruzi, utiliza cu precădere producţia proprie
de cartofi, aproape 30 OOO merţe anual, din care se obţineau în jur de 45 OOO
vedre rachiu. Ţinuturile din nordul Moldovei se specializaseră în industria
alcoolului datorit! depărtării de portul Galaţi şi deci a incapacităţii de a
exporta cerealele, cărora le dădeau destinaţia menţionată. Tot în acea zonă,
în aceeaşi industrie erau antrenaţi nu numai proprietarii şi arendaşii, pose
sorii de velniţe mari, ci chiar rltzeşii şi clăcaşii care fabricau alcool din
prune şi tescovină, aceştia din urrnli· posedând cazanele lor. în Moldova
survenise chiar o specializare zonală în producţia de alcool cerealier, nordul
distanţându-se net de sud. Câteva date statistice sunt concludente. În
11
L. Boicu, op. cit, p. 1 82-183.
12 Dan Berindei, Industria în perioada 1859-1864: Muntenia (Partea I), în "Studii şi
materiale de istorie modernă", voi. VII, 1 983, p. 1 38 şi mm,
13 Ap. Stan, Arendllşia în Ţara Româneascll, p. 1 186 şi mm.
1 62
deceniul de dupl 1859 în \inutul Putna existau 600 de cazane care dldeau
anual 3 1 OOO vedre (398 280 litri) rachiu din prune, tescovinl, drojdie şi
vin, în timp ce în nord, în 1 864-1 866, o singurll velniţa producea 579 600
litri rachiu'�.
Industria ber:ei remarcatl cu predldere în Banat inel de la începutul
secolului al XVIll-lea, se dezvolta viguros la jumlltatea secolului urmAtor.
La Timişoara se plasase una dintre primele iosta1a1ii moderne' care se con
solidau pe mlburl ce o asemenea industrie prospera. O iofiripare a acesteia
se observi şi în nordul Moldovei din nec itatea de a se veni in întimpina
rea unor preferinţe ale unor strlini nemµ ,i ruteni aflaţi insl în numlr mic.
Totuşi, la începutul deceniului şapte al S000lului trecut ex istau 40 in talaţii
de producere a berei, îndeosebi în oraşe., dintre caro cinci pot fi socotite
mici "fabrici" în care - drept materie primi - so foloseau orzul hameiul,
secara şi porumbul.
Slminţa unor produse agricole, a inului şi cioepei dar uneori şi a
dovleacului era folosill atil de ţinui, cAl şi de proprietari sau awndaşi la
extragerea oloiului lampant Se creaserl în acest scop aşa-numjtele oloin1e
sau mici ateliere. Io l 84 8, numai to ţinutul Suceava erau 20. Ulterior, odall
cu introducerea în iluminat a gazului de picuri, numlrul lor se diminua
simţitOl
în zona de munte, în ambele Principate, ex istau numeroase clşllrii şi
briozllrii 16• Ele aparţineau ţlranilor proprietari de turme, multi dintre aceştia
fiind transilvlocni care-şi plşunau şi iernau oile în cimpia mun-teaol şi
blllţile dunlrene. Laptele muls de l a oi ora trans format în unt,
briozl şi C&fC&Val. Era evident vorba de un ''meşt°'ug" tndiţional accen
tual în noile condiţii ale economiei de piall-
Dezvoltarea relativ rapidl a tilgurilor şi oraşelor în epoca regulamen
tari provoacl o sporire a consumului de came şi, dnpt consecinţa, apariµa
în asemenea centre a unor mAceUlrii. Potrivit unor informaţii disparate în
1 845, în laşi se- aflau 25 dintre acestea, iar în Focşani 11. Dupl 1 84 8, laşul
poseda 69, B otoşan i 3 7 , G alaţi 30 etc. Pentru cons u m u l
Moldovei, î n 1 849, se li.iau 7 5 000-80 OOO boi ş i vaci. N . Suţu relevll cl,
1• Gb. Platon, DomciuJ � p. 45, 1 04- 1 05; B. Negruţi. op. cit, p. 1 1 7, 1 35- 1 36;
L. Boicu, op. cit, p. 1 95; I. Corfus, Agricultura JIU8-/86', p. 65, 323-324.
''Kalruca Lajos. De:zvohluet, qrit;ulturi.i ID &aal. p. 1 4- 1 5.
" B. Negruţi. op. cit, p. 1 04, 1 37-1 39; L. Boicu, op. cit, p. 1 83, 1 96.
163
în 1 849, se consumau în târgurile şi oraşele acestei provincii 6 446 720
ocale de came, dintr-un total de 7 736 064 ocale 1 7 .
În deceniul cinci, pe moşia Ţiglina(Galaţi) lua fiin� prima fabrică de
conserve de carne de vită, din iniţiativa unei societăţi engleze al cărei
reprezentant era Goldner, un evreu din Ungaria Ceruse permisiunea guver
nului Moldovei în 1 844, pe care o şi obţinuse. Încercări similare s-au mai
fllcut, ulterior, tot de către străini. Cert este că în toamna lui 1 844 se expor
tau deja în Anglia cutii cu conserve de carne de vită1 8 care erau destinate nu
nwnai marinei engleze, ci şi celei franceze şi celei austriece. Pentru prepararea
acestora se tăiau anual circa 4 OOO boi.
În ciuda abundenţei lor în vite, datorită unor împrejurări speciale, dar
mai ales capitulaţiilor otomane, prin care piaţa românească era total des
chisă penetraţiei străine, Principatele române nu-şi pot întemeia o
industrie a cărnii datorită, printre altele, lipsei de capital şi a unei burghezii
care să pună în valoare principalele produse ale agriculturii. Proprietarii şi
arendaşii - la rândul lor - erau interesaţi în procurarea de sume de bani
din exterior,încât, pentru a le obţine, exportau numeroase vite care luau
drumul abatoarelor din centrul Europei. Din aceste motive, până la 1 864,
principala formă de prelucrare semiindustrială a cărnii a constituit-o zalha:..
naua care prepara pastramă, cerviş, săuri, piei, săpunuri, lumânări.
În Moldova, la începutul deceniului al şaptelea, figurau şapte zalha
nale19 . Cele de la Huşi, Odobesţi şi Focşani erau mai importante. în 1 858,
la Odobeşti se tăiau 600 vite, iar la Huşi 397. în Dobrogea, în fermele mari
denumite ciflicuri, unde principalul profil îl constituia creşterea vitelor pentru
comerţ, au apărut abatoare şi zalhanale pentru prelucrarea cărnii în pas
tramă şi cerviş (seu de bovină obţinut prin fierberea în cazane mari a unor
vite întregi), cărora li se adăugau cherhanale, instalaţii de conservare a
peştelui20• În Ţara Românească, multe moşii fuseseră înzestrate de proprie
tari şi arendaşi cu zalhanale21 •
Un meşteşug auxiliar era acela al pielăriei. În general, acesta se mişca
în tiparele tradiţionale ale industriei casnice, dar concomitent cu creşterea
populaţiei orăşeneşti şi desprinderea unui nwnăr tot mai mare de oameni de
17 N. Corivan şi C. Turcu, op. cit., p. 293-294.

1
• L. Boicu, op. cit., 64, p. 224-225, 228.
19
Ibidem, p. 1 83, 204-206.
20
I. Corfus, Agricultura 1848-1864, p. 77-78.
2 1
Arh. St. Bucureşti, 'D. A. , m. 21/1850, f. 328, 384; m. 9/1 853, f. 2 1 2; m. 1 0/1861,
f. 71.
1 64
agriculturll se creeazl o nevoie mai adinc resimţitA pentru perfecţionarea
lui. Pe moşia Drlglşani, judeţul Vilcea, o parte din locuitori erau cojocari
şi cizmari» . Boierul Başotl, în 1832, crease un "'mare atelier de dubit piei"
pe moşia Holboca. Se cumpllrau piei crude care erau prelucrate aici de cinci
meşteri angajaţi". De la asemenea ateliere instalate 10 mediul rural se ajun
gea, ulterior, la înfiinţarea unor dlblk:lrii şi dublllrii 'în oraşe pentru satis
facerea c u precldere a nevoilor acestei populaţii. În
1860- 1862, în Moldova erau 88 stabilimente, dintre care 8 fiinţ u in oraşe.
Botoşanii deveniserl cel mai mare centru al industriei piellriei. La Baia, pe
moşia prinţilo.r cantacuzino, exista, de asemenea, o mare tlblcllrie unde se
prelucrau anual 2 OOO de piei d bou şi 3 OOO de piei de viţeP•.
Fibrele inului, cinepei b\D'J'lbacului şi lina oilor crescute din abundenţi
în ţlrite române ofereau mari resurse de materie primi pentru întreţinerea
unui strlvechi meşteşug casnic., acela destinat confecţionlrii tmbrlcllmintei
şi a unor numeroase obiecte de necesitate gospodlreascl. Predomina
meşt� casnic al femeilor care confecţionau din fibre ţedturile nece
sare. În judeţul Mehedinţi, la Blllciţa, arendaşul obliga pe sileni sl lucreze
cite 10 zile de familie "la rlsucit de bumbac" şi la prelucrat cantitAţi mari
de lini". Pe citeva moşii boiereşti din Moldova aplreau chiar „ateliere de
plozi" care foloseau lucrltoare plllite. Tot prin meşteşugul casnic erau
prelucrate şi firele de borangic, existente în cantitAµ mari dupl 1848, cind
se intensifica cultura viermilor de mltase. Se mai confecţionau pe aceeaşi
cale fringhi.i, odgoane etc.
Dar, tot � regulamentari facilita înfiriparea unor germeni ai indus
triei textile. Inel din 1845, la Tlrgu Neamţ se aflau 59 meşteri sucmlnari
care, un deceniu mai tiaiu, se concentraserl în citeva case produclloare de
"sute de mii de coţi de sucman". în unele oraşe şi tirguri din Moldova se
instalaser l deci d iv erse atel iere textile, unde se ţeseau nu
numai stofe, ci chiar covoare. La Tlrgu-Neamt, fiinţa o „fabrici". Pinu
realizata atit în gospodlrie ţllrlneasdl, dar şi în ateliere era finjsatl şi înde
satl la dimte sau pive. în 1860- 1862, în Moldova, acestea erau în numlr de
139. în ţinuturi, în 1863, cele mai multe se aflau: 54 Neamţ, SO Roman şi
n /bidtJm, m. 1 011 1 850, f. 20.

n Gb. Platon, Domeniul feudal, p. 38·39.
,,. L. Boil::u, op. cit, p. 187; B. Negruţi, op. cit., p. 1 39.
" Am. St. Bucureşti. O.A., m. 24/1850, f. 224.
1 65
35 Putna. Utilizând forţa apei, unor asemenea instalaţii li se deschisese
calea mecanizării26 •
În Banat, unde cultura tutunului avea o anumită pondere, după 1 848 se
pun bazele prelucrării industriale a acestuia. "Fabrica" de tutun înfiinţată
avea în 1 856 peste 297 de angajati27 •
În zonele de munte, o industrie legată într-o anumită măsură de agri
culturll, îndeosebi prin folosirea de către proprietari şi arendaşi a obligaţiilor
de clacll, era aceea a cherestelei. În numeroase locuri se instalaseră fierăstraie
care pregăteau diverse sorturi de lemn în vederea comercia-lizării. Evident
că acesta era folosit pentru satisfacerea unor necesităti aparţinând populaţiei
agricole, pentru confecţionarea unor obiecte de strictă necesitate atât pentru
păstrarea cerealelor, cât şi pentru conservarea băuturilor28•
26 L. Boicu, op. cit, p. 1 86-187, 1 98-199; E. Negruţi, op. cit, p. 138.

27 Kakucs Lajos, op. cit, p. 1 5 .
28 Arh. St. Bucureşti, D.R.C., m. 1 1 30/1862, f. 1 6; C . Istrati, Despre gospodbia
moşiereascl ... , p. 248-257; Gh. Platon, Domeniul feudal, p. 121, 1 33.
1 66
Cap. XVIII
AGRICULTURA . ŞI MODUL DE TRAI AL SĂTEN I LOR
Expansiunea agriculturii deschidea în Principate un amplu proces de

transformare a locuin1etor ţlrllneşti şi de configurare a satelor tnseşi. Pini
la Regulamentul organic, cu deosebire în woele de clmpie, a.şei.Irite ţllrllneşti
erau constituite din locuin1e rllzlele şi simple, fllrll împrejmuiri mai
importante şi sldiri, gata a fi abandonate atunci cind situalia materialii sau
presiunea fiscali deveneau intolerabile. În judeţul Dolj în 183 , i:mprlştierea
locuinlelor ajunsese pini acolo incit într-un sat de o suii de case nici ''zece
odli" nu erau grupate laolaltl, ci aşezlrile erau ascunse., virile sub dealuri
şi vii, aşa cum se moştenisertl ·•c1up1 vmni" ' . tn wnele de cimpie., ţlrnnii
locuiau în bordee sllpate în pllmint sau în colibe lipite cu lutl . 1n judeţul
Vlaşca erau doul categorii de sate: unele în apropierea pldurilor care posed u
case obişnuite cu pereţi deasupra plmintului, iar altele la clmpie alclltuite
numai din bordeie'. Numai în zona montanl locuin1ele silenilor constau
din case de lemn4 •
Regulamentul organic al Ţlrii Romineşti, întocmai ca acela aJ Mol
dovei, îşi propunea sl realizeze o schimbare fundamentali în organizarea
satelor şi a locuinlelor ţlrllneşti. Prin art. 140 se impunea sllpinilor de
moşii obligaţia de a da cllcaşilor teren pentru casl, curte cu împrejmuiri şi
grldinl de legume laolaltl, pe o parte distincll a moşiei. în virtutea unei
asemenea dispoziţii se iniţia deci o acţiune de stringere şi aşezare la linie a
caselor'. Erau mai multe interese care dictasertl o asemenea mlsurtl, printre
care unele ale statului de naturi fiscali, altele ale sllpinilor de moşii de a-şi
grupa cllcaşii în aşezllri stabile şi uşor controlabile, în vederea perceperii
1 Am. St. Buc„ Vornicia clin Uuntru, nr. 4 745/ 1835. f. 49.
l I. Corf\Js, Agricultura -,.ni ROIIJlaoJâ, p. 225.
1 lbidllm, p. 279-280.
4
Ibidem, p. 276; I. Nistor, O descnere • Pr:itK:ipaalor IOIJJlao din 11122., 1n "Analele
Acad. Rom„ Mmn. Secţ Ist.", eeria m, tom. XXV, 1 942- 1 943, p. 372; Dinicu OolelCU,
lnsemnare a c6lllDriei mele, ed. N. HodoJ, Bucurqti. 1 9 1 O, p. 59.
s RtJtpJ/tltDt:,Jtul orpD.ic. Bucurqti. p. 75.
1 67
mai sistematice a diverselor prestaţii şi obligaţii regulamentare. Dar dacă în
Moldova un asemenea proces era lăsat pe seama iniţiativei individuale,
urmând a se desftlşura într-un timp relativ lung6 , în Ţara Românească
impulsionarea lui era dată de autoritatea guvernamentală. Aceasta fl1cea din
sistematizarea satelor un obiectiv important al activităţii de modernizare a
agriculturii.
În decembrie 183 1, Vornicia din Lăuntru alcătuise un proiect de lege
prin care se preconiza construirea unui tip de casă, cu grajd şi îngrădirea
necesară pentru ameliorarea culturii legumelor şi pomilor, dar şi a duzilor
pentru creşterea viermilor de mătase. Deşi un asemenea pro iect
fusese tipărit şi programat a fi dezbătut de Adunarea obştească în sesiunea
1 83 1/1 832, el n-a fost distribuit deputaţilor în exemplare decât la 1 5
februarie 1 842. Discuţiile asupra lui au fost amânate şi abandonate. în
ciuda acestei situaţii, prin cârmuitori, Vornicia di� Lăuntru, încă din primă
vara lui 1832, dăduse dispoziţii să se înceapă efectiv acţiunea de sistema-
tizare7.
Pornită în împrejurările menţionate, schimbarea modului tradiţional
de vieţuire a ţărănimii era greu de urnit, deoarece trebuiau a fi dislocate şi
abandonate o serie de aşezări. Drept urmare, la 26 august 1 833, Kisseleff
dispunea stoparea ei. în 1834, odată cu reinstalarea administraţiei româneşti,
s-a limitat la satele din câmpie şi din zona de mijloc a ţării, precum şi
parţial în regiunile montane, în satele aşezate pe şesurile apelor. Sistema
tizarea a fost lăsată să meargă de la sine, &ră planuri întocmite de autorităţi,
ci numai concordant cu îndrumările adresate sătenilor de autorităţile locale.
În Oltenia, în schimb, în 1834, s-a reuşit ca satele să fie date la linie aproape
integral. O asemenea schimbare a afectat nu numai pe clăcaşi, ci şi pe
moşneni. În restul Ţării Româneşti, numai judeţul Brăila a reuşit până în
1835 să-şi reorganizeze satele8 •
Un moment decisiv al sistematizării l-a reprezentat iarna lui
1836-I 83 7, când domnia adopta măsuri spedale referitoare la principalele
judeţe de câmpie ale Ţării Româneşti. S-a cerut astfel cârmuitorilor din
Brăila, Ialomiţa, Ilfov, Vlaşca, Teleorman, Olt şi Romanaţi ca, începând cu
luna mai 1 837, să declanşeze o acţiune de construire a unor case din lemn.
6
Gh. Platon, Domeniul feudal, p. 1 1 8; Despre demografia satului, vezi El;aterina
Negruţi, Satul moldovenesc în prima jllilJ/ltate a secolului al XIX-iea, Iaşi, 1984.
7
Arh. St. Buc., Vornicia din Lăuntru, m. 1 720/1831, II, f. 1 -6, 393, 398; I. Corfus,
Agricultura ŢKrii Românqti, p. 1 99-200, 277.
1 Ibidem, p. 278-279.
1 68
Este evident! deci tendinţa domniei de a inaugura un proces de lichidare a
bordeielor existente la câmpie ca principali locuinţa a cllcaşului. on
comitent, cârmuirilor judeţelor de mwue Râmnicu Sllnll, Buzlu, Sanc, f>ra.
' hova, Dimboviţa. Muscel, Argeş, Vilcea, Dolj, Oorj şi Mehedinţi li s-a
pretins s1 alcltuiascl liste cu cllcaşii care aveau casele risipite pe vili şi
dealuri şi nu diapwieau de loc mtins pentru stringerea satului. S-a definit în
mod clar - de data aceasta - concepţia de sistematizare. La 1 2 februarie
1 837, şeful Vorniciei din Uluntru, Mibalacbe Ohica, prin dispoziţii spe
ciale, susţinea ci a aşeza satul la linie DU însemna a strica toate locuinţele,
nici înşiJUirea acestora, ntr-un rind sau doul, ci stringerea lui laolaltl.
Satele aşezate pe locuri potrivite DU trebuiau afectate, ci sl li se deachldl un
centru şi un anume numlr de uliţe care sl pomeascl din acel punct în
asemenea aşedri wmau sl,.şi clldeascl locuinţe numai ţinutii rlzletiţi sau
cei ale clror case nu cldeau pe linia acelor uliţe. Satele aşezate pe locuri
nepotrivite sau cele cu casele risipite sll se reconstru.iascl to locuri speciale
indicate de proprietarii de moşii,. Nici tn acest caz, satul nu trebuia cUldit in
linie, ci pe mai multe uliţe, pornind de la un puoot central unde urmau sl se
afle casa de sfat şi biserica'.
1n temeiul dispoziţiilor menţionate im primlvua lui 1 837 se desfllşoarll
în Ţara Romineascl o susţinutl campanie de preglti.re a mate-rialului pen
tru construirea unor case de lemn - menite a substitui bordeiele - în sate
reamenajate 1°. Procesul însl a fost î.ocetinil sau blocat momentan de refuzul
cllclfilor de „şi abandona vechile locuinţe. 1n asemenea împrejwlri, donmia
n-a încetcat sl,.şi impunl intenţiile cu forţa, dind acţiunii de concretizare a
acestora, un caracter benevol şi ciulind si,.i convingi pe ţlrani de avantaje.
în consecinţl, sistematizarea a-a rezumat la aducerea locuinţelor rlzleţite
spre centrul satului".
Dar cei care au opus o man rezistenţi la deciziile de sistematizare au
fost nu atil cllcaşii, ci mai ales moşnenii iar dintre judeţele ţlrii &-aU detaşat
m acest sens cele din zona de munte. ID 1 judeţul Slam Rimnic, de pildl,
existau S2 de sate - 35 cllclfeşti, 1 1 mOflleneşti fi 6 mixte - situate pe
munţi, dealuri, vili ,, • sau m locuri de podgorie acoperite cu vii, livezi
de pomi sau cringuri. lnjudeţul Buzlu, 85 sate erau aşaate pe vii şi dealuri,
încil nu puteau sl fie striase, mai ales ci cllcaşH refuzau sl iasl din curll
turi. Cudlturile astfel constituiau zone de amplasare a locuinţelor pentru
' Ibidem, p. 280-281 .
IO /bidtJm, p. 2 19.
11 lbidtJm, p. 283.
1 69
numeroşi clăcaşi din Ţara Românească, ei refuzând să le părllsească în
trucât le considerau proprietăţi. în judeţul Saac, din 223 de sate existente,
1 35 nu puteau fi sistematizate din aceleaşi raţiuni. Cazuri identice erau
semnalate şi în judeţul Muscel. Mai trebuie, de asemenea, menţionat că de
regulă moşnenii - atât la câmpie, cât şi la munte - îşi aveau clădite case
printre viile şi plantaţiile de pomi, fiind total desprinşi de sate şi locuind
într-o adevărată "sălbăticie". Abandonarea unor asemenea locuinţe se izbea
şi de impedimentul că, mutându-se pe moşia boierească, moşnenii ar fi
devenit clăcaşi 1 2 •
Şi totuşi, în pofida numeroaselor dificultăţi, procesul de modernizare a
satului românesc înainta încet, dar sigur. Conform unor date statistice, la
finele lui 1 8 38 şi începutul anului următor fuseseră înregistrate
rezultate notabile, desăvârşite în anii urtn.ători. în 1 844, satele aliniate
depăşeau 50 % 13 • în consecinţll, spre finele epocii regulamentare imaginea
satului românesc se schimba în mod radical. Existau cazuri - ca de pildă
înjudeţul Olt - când fâşiile sau faşele acestea de proprietate erau de unu-doi
stânjeni cel mult sau chiar mai mici, doi-trei moşneni fiind aşezaţi cu casele
pe un singur pogon.
În unele judeţe au trebuit întreprinse măsuri sistematice şi persistente
pentru depăşirea numeroaselor dificultăţi. în judeţul Vlaşca, în 1 838, în
plasa Marginea clăcaşii cei mai bogaţi cu vite multe, prin învoieli cu pro
prietarii de moşii, posedau câte un crâng sau câte o câmpie pustie, unde-şi
construiseră odăi drept locuinţe permane�te. Pe lângă acele aşezări izolate
se aciuiaseră şi clăcaşi străini din alte judeţe cu mici înjghebări fragile. în
judeţul Teleorman, în anii 1838- 1 839, din cauza lipsei de lemne, procesul
de sistematizare trena, încât satele nealiniate reprezentau mai bine de o
treime. CUlcaşii continuau să locuiască în bordeie care figurau chiar în satele
aliniate, căci numai clăcaşii fruntaşi îşi fllcuseră case deasupra pământului.
în plasa Călmăţui, deşi toate cele 28 de sate erau considerate aliniate, în
fiecare se aflau 4-5 bordeie aparţinând clăcaşilor săraci1 4 • Locuirea în bor
deie s-a datorat mai multor cauze. Mai întâi, proprietarii de moşii nu puteau
fi constrânşi de autorităţi să furnizeze lemnul de construcţie pentru case.
Apoi, pe alocuri, clăcaşii înşişi preferau bordeiele, deşi erau înclinaţi să-şi
facă case. Bordeiele se restrâng însă mult în procesul sistematizllrii. în judeţul
Vlaşca, unde erau cele mai răspândite, în 1 844 numai patru case erau
12 Ibidem, p. 281-282.
13 Ibidem, p. 286 şi ·urm.
1
• Ibidem, p. 286.
1 70
alclltuitc în acest mod 1 • Chiar moşneni, ca cei din Cacaleţi judeţul Dolj,
preferau o asemenea locuinţ!l 16 •
Sistematizarea era gn,u de deslvirşit prin faptul ci numeroşi cUlcaşi,
deşi •aliniati, refuzau sl locuiasdl în sate, întorcându-se la vetrele lor unde
posedau curlturi şi vii, locuind în bordeie şi în surle ( colibe} din treatie. De
o manieri şi mai energici o eludau moşnenii care n,fuzau sl- i abandoneze
proprietlţile - unde -şi aveau ca.,e -, spre a se muta în sate şi a deveni
astfel clicaşi 1 7. Uo compromis intre locuirea în sate aliniate şi aşe:zlri dis
persate se obsetvl în regiunile montane unde cllcaşii şedeau numai vara în
sat, în timp ce iama se mutau la odlile lor în cimp unde-şi stringeau finul
şi-şi iernau vitele, dupll care primlvara se întorceau in sal a atare, casele
acestora ou posedau nici curţi, nici împrejmuiri adecvate ntrucit locuiau
la " conacele" rlsfuate pe vii şi dealuri 1 1.
Sistematizarea continui şi LD deceniul 1 844- 1 854 cu rezultate
reman:abile, deşi în numeroase judeţe existau o proporţie însemnadl de
locuitori moşneni din zonele de munte care i se opuneau. Aşeurea satelor
la linie a con.,tituit deci o probleml importaodl şi dupl revolufie. Dupl
1 85 1 , de pilda, erau multe moşii unde locuinţ.ele cllcaşilor erau dispersate,
datoridl refuzului de a se muta m sate şi de a-şi abandona tot felul de sldiri
şi plantapi flcutc pe vechiul c:lmin". ln 1 85 1 - 1 852 în împrejurlrile unui
curent de strlnaltare creat de noile legiuiri agrare. ctkaşii din judeţul Buzlu
în grupuri de 3-4 familii, solicitau dreptul de a se tnmsfera pe sfori de moşii
nelocuite, dar sl se aşeze nu în sate, ci în cltune mici, în aşezlri disper
satel0. Respingind categoric o asemenea te:ndinţl în care vedeau un ves
tigiu al trecutului şi preocupate de UD control fiscal ma.i sistematic asupra
cllcaşilor, autoridllile dldeau dispoziţii ca aşaarea acestora al se faci în
noile localitlţi, în satele existente deci, iar nu în locuri deplrtale şi disper
sate; sl nu-şi clldeascl bordeie, ci casel 1 • în ciuda acestor reglemendlri, în
18S8, UD mare oumlr de clicaşi din judeţele Dolj Brlila, Rimnicu Slrat şi
Dudu, atrllmutap pe alte motii spre a sclpa de obligafiile fiscale şi ale
propriedlţii, nu s-au aşezat în sat, ci în cimpuri, slpindu-şi acolo bordeie
u Ibidem, p. 287, 289.

" lb.idt:m, p. 284.
17 Ibidem, p. 288, 290-29 1 .
11
Ibidem, p. 287.
" Idem, Agricultura 1848-/86', p. 2 13.
:io Ibidem, p. 2S3.
2 1 "Buletin Ofiţial", nr. 78, 5 sept. 1 85 1, p. 309.
171
lângă arăturile fllcute. Autorităţile încercau prin diverse măsuri să-i mute în
sate22 .
Sistematizarea pare a se fi prelungit şi după 1859, dar cazurile tot mai
rare menţionate despre ţarani care o respingeau demonstrează tocmai con
sumarea fenomenului. Dar, în Ţara Româneascll, în 1863, în judeţul Brăila
era înregistrată o categorie de ţărani denumiţi ociltiaşi, adică cei ce locuiau
în ocilti separate la marginea moşiei, iar nu în sat. Aceştia lucrau în jur de 47
de pogoane, încât casele lor par a fi aşezate în raza terenului agricol, consti
tuindu-se într-un fel de nuclee ale unor mici „ferme''23. Este, oricum, un tip
de aşezare care nu este specific ţ11rilor române.
În Transilvania, vatra satelor era bine delimitată şi conturată, iar ţlka
nii, în ciuda numeroaselor petece de pământ deţinute în folosinţă, nu se
risipeau fllcându-şi case pe acestea, ci se aşezau grupat, în comunităţi. Con
form conscripţiei din 1 819- 1820, satul românesc era alcătuit din iobagi cu
sesie, jeleri cu pământ, jeleri alodiali şi curialişti24 • Pentru Dinicu Golescu,
un boier luminat care trecea munţii după 1821 şi călătorea prin Transil
vania, asemenea aşewi - comparativ cu cele precare din Principate -
păreau un tablou fascinant. După 1 848 survenea un proces de lente
îmbunătăţiri în modul de vieţuire a ţ11ranilor. Se înmulţeau casele de piatră,
în părţile sudice şi în fosta graniţă, creştea numarul celor acoperite cu şin
drilă sau ţiglă, se accelera răspândirea tipului de locuinţă cu trei încl1peri, în
cadrul căreia " casei dinainte " i se atribuia rolul de a etala averea şi bogăţia.
Se trecea astfel uşor de la satul cu case alcătuite în cea mai mare parte din
lemn şi paie la cele din piatră sau zid, cu pridvoare cioplite. Apar, astfel, o
mulţime de acareturi în jurul caselor mici cu garduri înalte, acoperite cu
spini care înconjoară gospodăriile ca zidurile unor cetăţi. În grădini sunt
pomi roditori, iar în faţa caselor stupini. Printre aceste clădiri rllsar câte una
mai mare, din zid, care este lăcaşul şcolii, precum şi biserici din lemn sau
din piatră. În sate apar şi curţi domneşti cu grădini şi parcuri. în câmpia
Transilvaniei însă, casele sunt construite din pământ, sunt joase şi sărăcă
cioase, unde apar pe mici coline biserici acoperite cu paie. Se îmbunătăţeşte,
de asemenea, confortul casei ţlkăneşti prin diversificarea mobilierului: lăzi
de zestre, pături, lăicere, îmbunătăţindu-se încălzitul prin trecerea la folo
sirea sobelor şi a hornurilor25•
22 I. Corfus, Agricultura /848-/864, p. 266-267.
n Ibidem, p. 239.
24 S. Retegan, Aspecte ale strsti.iclJrjj sociale, p. 305-307.
25 Idem, Mutaţii economice., p. 203-206.
172
Una dintte problemele cu care se confrunta gospocillria ţlrlne&scll con
sta în depozitarea cerealelor. Io Principate, daci porumbul era depus în
pltule, în satele de cimpie ţlranii n=cwgeau pentru conservarea griului,
orzului şi meiului la improvizarea unor grop� procedeu de altfel ancestral
care era departe de a asigura condiţii indispensabile de calitate. Clei ploile
şi umiditatea prezente pe pucursul unei bune plrţi a anului creau un climat
favorizant pentru tDJCegljrea fi chiar deteriorarea grinelor. Inundaţiile con
tribuiau la distrugerea boabelo.r aşezate în gropi în satele de pe viile şi
luncile rlurilor. La munte ou se aplica un ase menea sistem de stocare
deoarece apele freatice ţişneau imediat la suprafaţl. Aici dar uneori şi în
alte locuri, se recurgea la utilizarea unor vase speciale care - umplute cu
grioe - erau plasate ÎD înclperi împrejmuite cu garduri de nuiele, consti
tuite într-un fel de clmlri incbiae. Preocupate de pllstrarea calillţii grine
lor, autoritlţile Ţlrii Romin.eşti dldeau frecvente dispoziţii de suprave
ghere a acestora, de scoaterea lor periodici din gropi iD vederea aerisiriP
La aproape un deceniu de la aplicarea Regulamentului organic, în
condiţiile intensificlrii agriculturii stimulatl do exportul cerealier, în Ţara
Romloead vau depozitate în aceleaşi gropi rudimentar amenajate, ceea
ce le altera calitatea şi le acldea competitivitatea pe piaţi. Din aceste
motive, ele erau slab cotate p«= pia&a axteml, plltite mai prost ddt pinole
altor llri, inclusiv Moldova. Li asemenea coodiţ.ii, nesuatorii de la Brlila,
cei care controlau exportul cerealier al Ţlrii Romloeşti, în 1 839, propu
neau Vorniciei din Uuotm mlsuri speciale pentru imbuollllirea stoclrii
1n
cerealeloL acest aens, se sugera construirea de coşare de cereale şi pirule
de porumb, acestea din wml nu pllrale - cum se fllcuserl pini atunci -, ci
st:rlmte şi hmgi, ca în Moldova, unde asemenea mijloace de depozitare a
cerealelor erau mai adecvate. O uemenea iniţiativa ou venea de la
proprietari sau arendaşi care flii de agriculturi se comportau ca simpli
rentieri, ci de la comercianţi, cei care preluau grinele Jlrlnetti deteriorate
de proastele condiţii de comervare.
Adoptind sugestia formulatl, Vornicia din Lluntru cerea cirmuitorilor
sl pretindl ţllnnilor s-o împlioeascl. Aceştia din utml nu s-au grlbit însl
si-i dea curs, cootinulnd sl depoziteze grtnele în gropi. judeţul Ialomiţa, 1n
de pildl, în plasa Balta, inundaţiile din primlvara lui 1 848 au înecat multe
.. bucate", adicl grine. Conatruirea de coşare şi pltule îndeosebi la clmpie,
26 L Corfua, Agncu}tura 7»ii 11,,,.,,,,,,,a. p. 2 1 5, 2 1 7, 224.

1 73
se dovedea deci o întreprindere dificilă, mai ales că aici chiar locuinţele
erau reprezentate de bordeie27 •
Un asemenea sistem de pl1strare a grâului, meiului şi porumbului -
acesta din urmă aşezat în pătule - era caracteristic în ambele Principate nu
numai gospodăriei individuale, ci şi pentru unele rezerve aparţinând
comunităţii săteşti care - potrivit legiuirilor regulamentare - se constitu
iau în aşa-numitele magazii de rezervă, adică stocuri de grâu, mei şi porumb
alcătuite din depuneri obligatorii ale ţărllnimii în favoarea unui fond
comun, menit să preîntâmpine diferite calamităţi. Potrivit unor date parţiale,
recolta cerealieră adunată pe o asemenea cale era considerabilă. în 1 832, de
pildă - la inaugurarea magaziilor de rezervă -, în Ţara Românească, din
totalul producţiei de porumb de 220 456 362 ocale, s-au depus la magaziile
de rezervă 18 505 291 ocale. S-a mai stocat, de asemenea, cantitatea de
1 044 29 1 ocale mei din totalul de 16 079 65528 . în Moldova, în martie
1 848, se aflau în "coşarele de rezervă" 5 1 797 chile porumb29•
Dacă porumbul se aşeza în plltule special amenajate, grâul, în schimb,
se punea tot în gropi. în 1 852, urmllrind ameliorarea sistemului de conser..:
vare, Ştirbei Vodă dispunea ca magaziile de rezervă să fie scoase din gropi,
clădindu-se în locul lor coşare din gard lipite cu lut. S-au instalat asemenea
încllperi în judeţele Ialomiţa şi Ilfov, dar au fost nn.pădite de şoareci. S-a
constatat apoi că:-- ameliorate - gropile erau mai indicate, încât meiul s-a
depozitat în ele până în 1 864, când magaziile de rezervă au fost desfiinţate30.
Gospodăria ţărănească- pivotul în jµrul căreia se mişca întreaga eco
nomie agrară- pe lângă unele momente de prosperitate, datorită unei serii
de condiţii, dar mai ales a fragilităţii ei materiale şi a incapacităţii de a se
dezvolta nestingherit în condiţiile menţinerii unor relaţii strict reglementate
de autoritatea guvernamentală, înregistra numeroase momente de dificultăţi.
Anii secetoşi - datorită dependenţei excesive a agriculturii de condiţiile
de climă -, epizootia, corvezile militare în favoarea trupelor ţariste de
ocupaţie, dar şi o serie de dăunători, cu deosebire Ulcustele, afectau în mare
ml1sură recoltele obţinute şi implicit .subzistenţa întregii clllcllşimi. Erau
momente - în răstimpul 1 83 1 - 1 864 - când spectrul foametei îşi punea
puternic amprenta asupra satului românesc la câmpie, când expuşi unui
11
Ibidem, p. 224.
18 Ibidem, p. 203.
19 Anul 1848 în Prin<;ipate/e româlle, l, Bucureşti, 1 902, p. 1 S4.
30
I. Corfus, Agricultura 1848-1864, p. 322.
1 74
Memenea flagel erau nu atât oamenii, cit mai ales ileie principala a ere a
locuitorilor prin intermediul cllreia îşi ciştigau nu numai subzistenţa, dar
realizau şi venituri pentru întimpinarea diferitelor cheltuieli.
Pentru acoperirea unor asemenea nevoi c:Rrora le clzuserl victime slteni
din diferite zone sau arii mai intinse ale Principatelor în urma dispoziţiilor
autoridlµ) or se recurgea la utilizarea fondwilor acumulate în magaziile de
rezervi. Era combltutl pe calea aceasta foametea şi bolile, holera, dar, tot
odatl, stopat fenomenul distrugerii substanţei gospodlriei ţllrllneşti, flrl
existenţa cllreia agricultura în general fiind imposibili. Bste adevllrat -
cum atestl izvoarele - ci în asemenea imprejurl.ri, datoritl insuficienţei
WlOr asemenea ajutoare unii c lacaşi slraci ajungeau sl capete şi uneori,
mai ales primlvara, sl se brlneucl cu buruieni şi umci '1ngrotate cu mlJai
necemut". Alţi ţlrmi însl, în lupta pentru combaterea Lipsei de alimente
erau nevoiţi sl contncteu impnunuturi blneşti, de cereale u chiu de
alimente, îndatorindu-se astfel unor categorii sociale avute: proprietarilor,
arendaşilor şl clbnltarilor, ipotcclndu-ti recolta şi chiar vitele şi pe o aseme
nea cale a contrKtlrii de datorii, afundlndu-se tot mai mult într-o activitate
strictl de conservare a propriei gospodlri il 1 •
Deschid spre piaţi, agricultura ţlrloeucl resimţea o acutl nevoie de
mij loace financiare pentru perpetuuea subzistenţei, iar apoi pentru
wiele investiţii anticipate legate de procurarea unor atelaje mai bune şi de
seminţe selecţionate. Procurindu-şi greu sumele de bani ciupi vlnzarea
recoltelor sau a vitelor, numeroşi clicaşi rccwgeau la împrumuturi con
tmctind datorii imense în raport cu capacitatea de restituire rapidl. O statis
tici din 1 846 şi 1 847 consemna în Moldova ci în primul an datoriile lira·
oilor se ridicau la S SS 1 890 lei, în timp ce în anul urmilor atingeau cifra de
6 030 837 lei. 1n an.ii wmllori pini la 1 864, tot în Moldova, datoriile
oscilau între 4,7 milioane şi 6,9 milioane lein. Bra o povarl grea care aplsa
în permanenţi gospodina ţlrlneascl, ameoinţatl in multe siutuaţii a fi
strivitll.
Du cum se dobindeau asemenea swne de bani şi cine erau aceia care
le fumizau? Lumea satelor cu deosebire în Ţara Romineascl era
cutreieratl de diverşi negustori în scopul achiziţionlrii de cereale pentru
export. Cllcaşil însl, in mare nevoie de bani, angajau tot felul de obligaţii,
u I. Corfus.A&ricuhlln 'firii ROIDltHJA p. 2 1 0, 2 1 3-214, 23 1 , 232, 243, 245, 246;

idem, Agricultura IU8-1864, p. 339-.340, 345; B. Negruţi, op. cit., p. 57, 6 1 , 62, 1 06, 108.
:a N. Corivan ti C. Turcu, op. cit., p. 318; C. Angelescu, op. cit, p. 4 1 8-4 1 9.
1 75
să livreze mari cantităţi de cereale, în schimbul unor sume de bani primite
drept acont. Nevoia cllicaşilor de monedă era atât de mare încât deseori
contractau cantităţi de produse mai mari dacât puteau să obţină, luând în
contul acelor învoieli diferite sume de bani şi îndatorându-se la mai mulţi
negustori. Când nu erau capabili să livreze cantităţile acontate, erau constrânşi
să le împlinească cumpărându-le de pe piat! la preţuri mai mari, în anii cu
recolte slabe33 • în cazul că nu puteau proceda astfel, erau constrânşi să res
tituie sumele primite cu o dobândă de 50 % sau chiar 100 %. Deschisă la
început, camăta era apoi ascunsă prin includerea dobânzii în suma împru
mutată, atunci când autorităţile au început s-o combată. în comerţul acesta
cu bani îmbrllcat în aspre forme cllmătăreşti în epoca regulamentară, dar
perpetuat multă vreme, până la 1864, interveneau, în afarll de negustori,
proprietari şi arendaşi din ambele principate, iar alteori chiar clăcaşi
înstl1riţi34 • Toate aceste elemente, în afarll de impulsionarea deplasării tmlr
furilor agricole clllclişeşti spre bazele de desfacere şi de stimulare a producţiei
însăşi, conrtibuiau într-o anumită rmlsurll la pauperizarea unor contingente
de cllicaşi care, în neputinţa de a-şi plăti datoriile contractate, recurgeau la
soluţia finală de a-şi vinde chiar vitele de muncă35•
Nevoia de mijloace financiare a flicut resimţită, încă de la începutul
epocii regulamentare, concretizarea unor proiecte incipiente de bancă agri
colă. în vara lui 1 837, Vistieria Ţării Româneşti îşi propunea rmlsuri de
îmbunătăţire a agriculturii prin procurarea inclusiv a unor sume de bani
drept investiţii. în acest sens se oferea ca soluţie surplusul banilor adunaţi
în cutiile satelor de la introducerea Regulamentului organic până la acea
dată, care trebuia împrumutat ţăranilor pentru a cumpăra vaci şi tauri din
Transilvania şi Ungaria, precum şi sămânţa de grâu de toamnă de la
Taganrog. Toate acestea trebuiau distribuite satelor cu cel mai mare nutmlr
de locuitori. Al. Dim. Ghica, domnitorul Ţării Româneşti, a respins îns!l un
asemenea proiect sub pretext că aceste cutii (casieriile) săteşti nu-şi puteau
asuma rolul de bancă agricolă. O asemenea idee reapărea - tot în Ţara
RomâneascA - în primăvara lui 1850. La apelul autorităţilor de a se efec
tua numeroase însămânţări spre a se combate lipsurile alimentare după pre
cedentul an agricol deficitar, ţăranii replicau lipsa de sămânţă. Intenţionau
s-o cumpere fie de la proprietari şi arendaşi, fie de la stat, dar nu dispuneau
n I. Corfus, Agricultura Ţllrii Româneşti, p. 259-260.

:w Ibidem, p. 262, 266, 267, 270; E. Negruţi, op. cit., p. 57, 61, 94.
35 Ap. Stan, Arerid//şia în Ţara Româneasc8, p. 1 191 şi urm.
1 76
de bani. Solicitau credite din casieriile satelor. Nici de dala aceasta - cind
iniţiativa pornea de la sileni - n-a fost adoptadl plrorea de a se tranforma
casieriile sileşti într-o imtituţie bancarll3'.
·ln anii unnlllori, mai alea ciupi Unire, necesitlţile unei blnci agricole
c:u ramificalii geoenJe spre întlelgaeconomie agrari era şi mai acut resimţita,
dar ele nu vor fi coocrctizate în instituţii specializate din cauza unor condiţii
nefavorabile. AgricuJtura lldlneascl, dar şi cea moşiereucl deveneau în
anii de pini la reforma din l 864 tot mai dependente de capitalul comercial
şi clmldreac, fenomen nefast pentru ţlrani
1n ciuda dificultlţilor menţionate care, în fapt, constituie aspectele ei
secundare, goapodlria ţlrllneaacl organizatl tn jurul cllcaşilor fruntaşi, cu
întinderi mari de plmtnt în folos:inţl şi numeroase vite, şi-a dovedit în
întreaga epoci o mare capacitate de rezistenţi şi de adaptare faţi de nevoile
care o confruntau. Ba nu munai ci a asigurat subziateoţa ma.ioritltii populaţiei
ţlrilor romlne, dar în Ţara Romlneucl a constituit principala swsll a
comerţului eerealier, a grtnelor vindute în exterior. 1n jurul ţlrlnimii -
posesoare a unui lot în foloainţl sau în areodl -, prin utilizarea muncii şi
a atelajelor ei, s-a organizat treptat agricuJtura moşiereucl ca o mare
exploalalie destinatl exclusiv pieţei.
" L c.omi., ,v,icukl,n '/Ir.ii Romlotttli, p. llO, 147, 155 fi urm.; idem, ,vrit:ultura
IUl-1864., p. 340-341.
1 77
CONCLUZII
Agricultura românească din anii 1 83 1 - 1 864 se configurează drept prin

cipala ramură economică, chiar dominantă copleşitor cu ocupaţiile ei
anexe, inclusiv cele cu caracter industrial, la nivelul întregului spatiu national.
Menţinută încă în chingile sistemului condiţionat de proprietate şi de relatii
de muncă, ea se descătuşează treptat de servituţi, mai întâi în Banat,
Transilvania şi Bucovina şi apoi în Principate, unite în 1 859. Anul 1 864
marca data finală a abolirii vechiului sistem de proprietate bazat pe muncă
servilă.
în epoca mentionată, agricultura înregistrează o puternică extensiune,
o orientare de la producţia pentru subzistenţă spre producţia pentru piaţă.
Clăcaşii - elementul social care practica agricultura - cultivă nu numai
loturile legale atribuite în folosinţă, ci şi parcele întinse din moşie sub
forma unei mici arendăşii. Proprietarii de moşii şi marii arendaşi sunt şi ei
prinşi într-un asemenea proces, fie sub forma încasării unor venituri în natură
sau în bani de la ţărani, fie prin dezvoltarea unei agriculturi proprii pe
aşa-numitele rezerve. Pe temeiul unei legislaţii în care elementele vechi se
împleteau cu prevederi noi, concordante cu economia liberală, mari suprafete
de pământ sunt puse în valoare la şes, unele prin defrişări masive. Este o
agricultură cu caracter extensiv destinată culturilor cerealiere care, înfiri
pată progresiv şi sistematic, cuprindea spaţii tot mai întinse.
· Gospodăriile ţărănească şi moşierească se constituie ca centre de im
pulsionare a agriculturii comerciale. Prin sistemul micii arendări, anume al
prisoaselor sau terenurilor suplimentare, cel puţin până la 1848, acest gen
de agricultură este un apanaj al ţărănimii. Ca urmare, cei mai mulţi propri
etari şi mari arendaşi erau încasatori de rentă funciară. Pe un asemenea fond
social, agricultura nu dispunea de forţe materiale puternice. Ea se menţine
sub raport tehnic în stare de înapoiere datorită nu numai relatiilor anacronice
de cH1căşie, ci şi reticenţei marelui proprietar la procurarea
inventarului agricol şi mai ales la investiţii într-o activitate economică din
care înţelegea să tragă doar foloase. Ca atare, cu unele exceptii, agricultura
1 78
este o ocupaţie dependenta de mij loacele modeste şi cunoştin1ele relali
limitate ale ţlrllnimj i. Nu sunt deci schimbAri sociale şi tehnice spectacu
loase în aceasta fm de t:ranzilie.
Apar, în schimb mutaţii m mentalitatea atit a clllcaşului, cât şi a mare
lui proprietar, ambele elemente sociale a.spidnd spre depllşirea cadrului
condiţionat al sistemului de proprietate şi al relaţHlor de muncii., dar de pe
poziţii total opuse. Aceasta explici starea de adve.rsitate socialii cxprimalll
sub forma tiilmintlrilor tnrtnimii nu numai la 1 848, ci şi ulterior. Din faptul
ci stlpinii de moşii încercau sll.şi transforme întreaga moşie într-o pro
prietate deplinii, au survenit conflicte sociale care nu se vor putea rezolva
prin conciliere, ci prin reglementari de sus at t în Transil ania şi Banat, c I
şi în Principate.
Principalul rezultat al agriculturii comerciale din epoca de tranziţie
consta deci in naşterea la proporţie de masl a interesului penttu acea.sta
ocupaţie care, în afarl de clllcaşi proprietari şi arendaşi - direct implicaţ.i
în destinele ei - atrage noua categorie a negustorilor şi a "bancherilor" în
formare. Tot agricultura comercialii provoacll naşterea şi amplificarea
mentalitlţii de proprietar atil pentru stlplnul de moşie, cit şi pentru clllcaşi.
Scbimblrile pe un asemenea tllrim, ba:mte pe o relativ puternici agriculturi
comerciali dezvoltatl în anii menţionat,i, au contribuit botlritor la naşterea
unei întregi mişclri sociale şi politice in vederea substituirii bazelor
instituţional-legislative ale agriculturii romineşti. Procesul se desllvirşea
în 1 864 prin reforma agrarll care degaja proprietatea şi relaţiile de munci de
servituţile şi condiţioolrile trecutului. lncepind din 1 864, agriculturii
româneşti i se deschidea o altl fazi de dezvoltare.
1 79
INDICE
Adrianopol 1 47 Boicu L. 1 61
Appia 4S Bojincl Damucbin 6
Alueni 82 Bordeeua 12 7
Alfieri 90 � S 1 , 84, 8S, 1 0 1 , I I I , 1 1 7, I I, 1 23,
Almafu Mare 9 1 1 36, 1 37, 143, I S I , 1 S4, I l, 1 63
A lsacia 1 38 Bra 1 4S
America (S.U..A.) 120, 1 2 1 Brtila 4 1 , 44, S 7, 77, 82. 1 00, 102, 1 07,
Anglia 1 S7, 1 64 1 1 0, 1 1 1 . I 1 3, 1 1 4, 1 1 6, 1 1 8, 1 32, 1 3S,
Arad 88, 1 1 6, 1 28, 1 60 1 37, 140, 142, I SO, I S4, I I, 1 7 1
AJgef 4 1 , S8, 1 08, 1 1 7, 1 1 8, 1 25 , 1 3 1 , l J.4, Buc\lnlfd 1 1 , 21, 2 , sa 90. 9-4, 98, 1 1 9,
1 37, 1 40, 1 62, 1 69 1 23, 147
AJJ>b,c: 1 04 8udu 4 1 , S8. 1 1 0. 1 1 7, 1 25, 1 26, 1 3 1 . 140,
AnKhi Ap. 83 I SO. 1 69, 1 1 1
Aacbi Oh. 1 03
Aun:lian P.S. 67, 98
AUSlria 9, 1 S , 93, 1 4 1 , 1 S7, 1 S8, 1 59, 1 62 Cacaleţi 1 7 1
Cabul 5 1
Calma 36
Bdu 44, S l , 69, 1 0 1 , 1 1 3, 1 1 6, 1 1 7, 1 37, Calindri Ugo 1 04
1 S4 Cana:uzino, prin� 165
Balmea 9 1 Clnmebof 161
Baia 1 2 1 , 1 65 CarJ)lli 1 08. 1 58
Balf Alec::u 1 23 Clmgj\l Alecu 1 1 6
Balta Limm:i 27 Calaqiu Barbu 1 51
Bariţiu O. 98 Camgiu Cottache 62
BafOII Anaslasie 6 1 , 67, 1 4 1 , 1 6S Catargiu COltin 1 1 6
Blllclta 1 6S Calargiu Luclr 62
8llccscu N. 28 Catagiu Nicolae 61 -62
Birlad 1 0 1 Oiuti 1 1 3
Bec ichcrecul M are S4 Clllrqi 36
Becicherec:uJ Mic 1 6 1 Cllmlcui 1 70
Bega 1S9 Clmpinanu Ioan 101
Bihor 47, 49, S3, 8S, 92, 1 1 6, 1 S9, 1 60 Clmpulung 47, 48
Blaj 2 1 , 1 S8 Clrligi 1 1 6
Boemia 1 1 3 Celei 59, 60
181
Cemăuti 47, 103 Domneşti 1 1 6
Chioar 46, 92 Doma 45
Chiochiş 91 Daniei Alecu 68
Chioroc 128 Dorohoi 5 1 , 67, 85, 1 1 1 , l l 4, 1 1 7, 120, 1 2 1 ,
Chiselet 77 1 23, 124, 136, 1 57, 1 62
Chişineu-Criş 72, 91 Drăgaşani 1 65
Cihac A. 68 Drăghici Manolache l 03
Ciocăneşti 77 Dudeşti 77, 122
Cluj 21, 22, 23, 37, 47, 95, 1 03 Dumbrava 89
Comăneşti 15 7 Dumbrăveni 143
Comloşul Mare 95 Dunare 8, 58, 60, 63, 70, 76, 1 07, 126, 1 3 1 ,
Constantinopol 27-28, 123 1 32, 1 33, 1 34, 142, 146, 1 5 3, 1 6 1
Constanţa 160
Corabia 36
Cormick, Cyrus Mac 92 Egipt 1 5 8
Cornul Luncii 15 7 Elveţia 142, 143
Cosma Purtenie 98
Coşlar 2 1
Cotnari 1 27 Fălciu 45, 5 1 , 1 1 1 , 1 54
Covaşinţ 128 Fălticeni 1 56
Covurlui 45, 5 1 , 69, 85, l lO, 1 1 6, l i 7, 120, Fătu Anastasie 126
123, 137, 1 54, 161, Flămânzi 6 1
Cracovia 1 1 9 Focşani 83, 1 64
Crasna 46 Fowler 92
Crevedia 59, 1 14 Franţa 1 1 3, 142, 1 52, 1 57
Crimeea 49, 63, 1 52, 1 59 Frumoasa 1 1 3
Cudalbi 45 Fundeni 77
Cuşma 91
Cuvin 128
Cu7.a Vodă 93 Galaţi 9 1 , 1 50, 1 5 1 , 1 53, 1 57, 1 62, 1 63, 164
Galicea Mare 1 27
Galiţia 1 5 , 23, 1 5 1 , 158
Dabija I. 1 1 3 Gătaia 161
Dăbuleni 60 Ghica Al. Dim. 57, 140
Dărăbani 120 Ghica Or. 1 5
Dâmboviţa 41, 49, 58, 64, 1 08, 125, 128, Ghica Or. Al. 32, 121, 128, 143
134, 140, 1 69 Ghica Ion 1 03
Delta 161 Ghica Mihalache l 02, 1 69
Denta 92 Giurgiu 44, 154
Dobra Petru 1 58 Goldner 1 64
Doftana 133 Golescu Dinicu 1 72
Dolant 54 Gorj 41, 58, 59, 77, 108, 1 1 5 , 124, 1 30, 140,
Dolhasca 121 141, 169
Dolj 41, 51, 58, 60, 64, 82, 100, 108, 1 1 3, Greabăn 59, 1 1 4
1 1 4, 1 1 5, 1 1 7, 1 1 8, 125, 127, 131, 1 33, Grozeşti 1 5 7
135, 136, 141, 1 67, 1 69, 1 7 1 Gura Negri 45
1 82
Holban Jorge 1 5 7 Mamomitn I 5 7
Holboca 1 65 Maria Tuezn 1 6
Hotaru 60 Manilia 1 23, I SS
Hunodoln 145 Marţian, D.P. 44, 67. 82, I S6
Huşi 84, 1 24, 1 27, 1 64 Mlllfeşti I 1 6
M ehedinţi 4 1 , 49, 58. , O, 64, 7 , 82, 85.
94, 1 08, 1 1 1 , 1 1 4, 1 1 , 1 1 6, 1 1 7, l i , 1 27,
Iacob Ion I 02 1 28. 1 30, 1 3 1 . 1 35, 1 3 , 1 37. 140, 1 49, 1 5 ,
Ialomiţa 4 1 , 5 1 , 58, 59, 76, 82, 1 07, 1 1 3, 1 65, 1 69
I I S, 1 1 6, 1 1 9, 1 3 1 , 1 32, 1 33, l 3S, 1 40, Meyer 1 02
ISO, 1 68 Miclluşani 1 20, 1 2 . 1 28, I S I
Ianca 60 Mian 4S
laşi l i , 27, 4S, S I , 9S, 98, 1 0 1 , 1 01, 1 03, Mihalţ 2 1
1 1 3. 1 1 7, 1 26. 1 37, 147. 1 5 3, 1 54, I S7, Mihlihml I 57
1 63 Miblileşti 94
Ilfov 4 1 , 49, 5 1 , 58, 60, 64, 76, 82, 94, 1 07, Minit 1 28
1 1 3, 1 1 6, 1 20, 1 22, 1 23, 1 24, 1 30, 1 32, Moruzi . 67, 95, 1 4 1 . 1 62
1 37, 1 4 1 , 1 49 Moruzi C. 1 8
looescu [de la Brad) Ion S3, 70. 98, 1 03, Mureş 1 35
1 22 Mweşanu llcob 9 , 104, I0S
lsmail 5 I Mu:a 128
ls1rati Nicolae I OS MWICel 4 1 , 5 I , 1 1 1 , 1 22, 1 25, 1 27,
Italia I S7 1 30, 1 69, 1 70
Izlaz 60, 76, I S4
Nlmoloua 1 20
Nlslud 49
Jibou 9 1 Noagra Şanllui 45
Jiu 1 33 NNmt 45 62, 69, 1 37, 1 53, 1 6 1 , 1 62, 1 65
Nepi Cot1acbe 1 1 6, I S
Negruţi Alecu 95
Nicolau C. 61
KiuelefJ 1 4, 1 68 Nicoliţel 1 28
Kogllniceenu Mihail 68, 97 Notmlllldia 143
Kra1mOS 90 Novaci 1 22, 1 27
Lemeni Ioan 2 1 Odesa 1 1 3, I S8

Liov 23, 1 58 Odobeşti 1 27, 1 58, 1 64
Lipova 1 28 Oitm I S 7
Liplca 1 57 O laoda 1 42
Liverpool I 55 Oh 41 , SB, 80, 89, 1 00, 108, 1 1 8, 1 30, 1 3 1 ,
Lombardia 1 29 1 32, 1 33, 1 34, 140, 168, 1 70
Londra 1 23, 1 55 Ohmuţa 36, 77
Lotrul 1 33 Olteţ 1 1 0
Lovrin 9 1 Oradea 8S
Lugoj 1 6 1 Orlea 59
1 83
Pantelimon I 02, I 04, 1 28, 1 5 5 Saac 58, 1 25, 126, 1 69, 1 70
Paşcani 1 2 1 , 1 24, 1 6 1 Sachetti Jules 95
Păcurari 95 Sack 92
Păltiniş 45 Sadomeni 1 2 1
Pâncota 1 28 Samurcaş A . 90
Petersburg 28 Sandomir 1 1 3
Piatra Neamţ 84 Satu Mare 92, 1 60
Pilat V. 1 5 7 Săbăoani 70
Poenaru Petrache I 02 Săcele 1 45, 1 46
Pogor Vasile 68 Săviţel 1 2 1
Polonia 1 1 3 Sărata 1 26
Pomârla 67 Sărmaş 9 1
Pojon 20 Sânnicolau Mare I 04
Potelu 60 Schiler Anton 95
Prahova 4 1 , 58, 64, 94, 1 08, 1 20, 1 22, 1 25, Schulhof 92
1 28, 1 30, 1 33, 1 34, 1 36, 1 62, 1 69 Schvert 93
Prisăcani I 5 7 Sibiu 99, 1 03, 14S
Prusia 1 52, 1 62 Siewrecht S. 94
Prut 53, 1 32, 1 5 3 Siret 47, 53, 1 1 6, 1 S3
Putna 45, 5 1 , 69, 85, 1 1 0, 1 1 1 , l l 6, l l 7, Slam Râmnic v. Râmnicu Sărat
1 23, 1 27, 1 37, 1 6 1 , 1 63, 1 66 Solnoc 46
Someş 95
Stolniceni 1 2 1
Sturdza Gr. 70, I S7
Rajka 95 Sturdza M. 6 1 , 9S, 1 28, 1 43, 1 50, 1 5 7
Razu Gh. 1 1 6 Sturdza V. l l 6
Răcăciuni 1 1 6 Suceava 47, 5 1 , 69, 1 1 1 , 1 1 7, 1 2 1 , 1 23, 1 37,
Răzleţu-Vieroşi 80 1 53, 1 54, 1 62
Râmnicul Sărat 49, 57, 59, 64, 90, 1 00, 1 1 0, Sulina 1 60
1 1 3, 1 1 4, 1 26, 1 3 1 , 1 33, 1 34, 1 40, 1 50, Suţeşti 59, 1 1 4
1 69, 1 7 1 Suţu C. 59, 1 1 4
Reşita 92 Suţu N. 42, 44, 1 63
Rizu 68 "Sviţera" v. Elveţia
Rodna 1 45
Roman 5 1 , 85, 1 1 6, 1 1 7, 1 20, 1 2 1 , 1 26, 128,
1 37, 1 5 1 , 1 5 3, 1 54, 1 6S Şaguna Andrei 20, 23
Roman Visarion 98 Şaru Domei 45
Romanaţi 4 1 , 4S, 58, S9, 60, 64, 76, 82, Şerbăneşti I 08
1 00, 1 0 1 , 1 08, l l 0, l l 3, 1 1 S , 1 1 7, 1 1 8, Ştirbei Barbu D. 32, 4 1 , 49, 80, 8 1 , 82, 1 04,
1 20, 1 30, 1 3 1 , 1 33, 1 40, 1 47, 1 49, 1 68 1 1 3, 1 1 6, 1 2S, 1 27, 1 28, 1 36, 1 42, 1 46, 1 74
Roset Răducanu 1 1 3 Ştirbei v. Călăraşi 36
Rosct Scarlat I 02
Roth St. I. 98
Roznovanu Nicolae Rosct S3, 1 2 1 Taganrog 1 04, 1 1 3
Ruseneşti 1 20 Târgu Frumos 84
Rusia 27, l l 2, 1 1 3, 1 43 Târgu Neamţ 1 65
1 84
Târgu ou Paul 9
Târgu Ocno 4 6 , I I 7, I 4
Târn vc I , 1 35
Tecu i 4S, S l , l l 0, I I , 1 1 7, l 0, 1 1 4 4, 1 0 • 1 1 • I 2, I 4 .
Tclcki 2 1 , 23 1 69
Teleorman 4 1 , S l , S • , 16, , 94, 10 .
1 09, 1 1 3 , l l , 1 1 7, \ I . 1 1 9, 1 20, 1 3,
12 , 1 3 1 , 13 , 1 37, I . I SO, I • 1 O
Timiş 4
Timişot1111 54, 5, I I . 1 63 0, 11 , I
Tislluţi 1 5 7 68, 1 70
Topici I I
Triest l S
Tulcea 1 60
Turcia (Poru11) 27, 1 1 4, I , 1 5 7, I S
1'umu 44, I 4
Toto a 45, 5 I . 1 1 7, I
7
.
Ţiglln 1 05, I l z
Ţiglinn I ZuclcCT 1 02
Z I. , I I, I
Ungaria 1 7. 20, ' 1 1 4 1 5 , I 6, 1 5 . 1 43,

1 64, 1 76 Tbcopbil 9
Urechcni 62 ob)pmutb JU
1 85
UMMAR
The Romanian agriculture during l 8 1 - 1 i moio

As a traditiooal occupation, it ho ed during this p riod m o
teristic features. oder the imp t of th d m ti markel and di
cour e - e e r i o ce 1 i t h foreigo m rk I i o
European countri the old sy t m o f agricultural wnership t
corveeable peasants and I landlords entered ioto d p cri i
practically led to tb bank.rupt of the pre ious agri uJturaJ life reli
individual consumption. o nsequenlly in 1 l io botb ol i nnd
Walachia a change of land owoer bip too k pi e. tend o ie
co isted, figbting for ne on mic and ial functio ithin th
cultural sy tem. Wbile the landJords r in ingly iote
theit feudal obLigatioos, th corv ble peasants struggl to
little owners at least, on a port.ion of th sa.roc disputed tnt . Both
tendencies were active during tbe 1 848 revolution. But the final :iu•�� in
this respect proved to be ery difficult. lf, in tbe B t r gion o.nd
Transylvania it was sanctioned in 1 85 aod 1 8 by imperial d rees in
Moldova and Walacbia the solution w postpooed untiJ J 864.
The overwbelm.ing m Jority of Romaniaos li ed oo gricu lture.
During the above,..mentioned period, the p try the landJor and s m
of the urban population owed their economic coodition and theiJ flowering
to the agricultural occupations. The governm ot ilself: for fiscal oos
was trying to encourage these ery important ti iti . ith a few cep
tions, the ownership of the land w in the bands of the landlords cbwch,
state and a reduced number offree peasants, wbile the remaining peasantry
a majority, were only in a tenant at will coodition.
Tbe Roman.ian agriculture was extensive in its characteL lbe cuJti
vated areas expended mainly on the expense of the surfaces covered with
herbs, shrubs, brambles and even woods. A large part of these su.rfaces
became new agricultural soils. As a resuit, many grounds were broken up.
Tbe good fertil ity of the soii excluded for a long time any other land
1 87
improvements. Exploited for years, without interruption, with the same
crops, without any rotation of crops, these areas were in the end abandoned.
Starting with 1 859 the two-course rotation system was introduced.
In Moldova and Walachia most of the landlords did not cultivate by
thernselves their estates. These estates were usually rented by a specialized
class of men, leaseholders, who as a rule were foreigners, mostly Greeks.
The leaseholders were also merchants, interested to buy for a three or five
years period the right to collect the estate incomes. For this they paid the
landowners a rent and in exchange they levied for themselves al! the peas
ants' duties as rent owners. Both the landlords and the leaseholders rarely
made, in fact, agriculture by themselves. They did not have agrarian imple
men ts and their inv estments were minimum. But in the B an at,
Crisana and Maramures regions, landlords made a part of their estates
agricultural production centres.
Both small and market oriented agricultural activities depended on the
corveeable peasants. In Walachia esp ecially at least until 1 848 this
social class cultivated the most important soils and supplied both domestic
and foreign markets. Some free peasants did the same thing.
The agricultural techniques were rudimentary. The most spread imple
ments were the wooden plough, the hoe and the sickle. In Transylvania, in
the long run, improvements appeared in agricultural techniques by spread
ing the i ron ploughs. At the same time, some modern agricultural
knowledge was introduced. As a whole, the technique progress was still
clumsy because the landlords wavered to Învest.
Romanians cultivated mostly cereals. More often they cultivated wheat,
rye, millet, barley, oat and corn. These cultures were in ful! expansion, but
corn was to be the main cereai cultivated by the peasants. Some vegetable
cultures, as well as textile and industrial plants were also introduced. The
improvement of those cultures was made by using better seeds, brought
from other countries. In the hill and mountain areas there were traditional
cultures of wine and fruit trees.
Agricultural output heavily depended on the climate, negatively influ
enced by flood, natural calamities and pests. Therefore very often the rich
crops altemated with poor ones. In the latter cases, the starvation scourge
occurred which dealt a blow at peasants and their cattle.
The cattle breeding was an even more important occupation in some
areas. There were a lot of natural pastures and they favoured this branch of
agriculture.
1 88
The Romanian agriculture got a commercial f\llture. In market
was supplied ith cereals getable and e p
peasants, landlords and l asehold 1s
foreign markel merchant l mm
appeared. Tbis in rea.se of agri ul e
Danubian R m ni n b rbo il
bridges betwe n Roman.iM and t
agricultural manu · start
Tbe .· . de e ulted în sign·
landlords' holders' and corv ts' int
outlooks. They alt p rcei ed the land in
in ome. FoUo ing the agri ulture gro
de elopment of 1h rural areas took pl
oew bouses e built and many p
rural world on tb a . But the R
free unless a radical change in the l
took place in I 64 a year announ ing a
agriculturo.
1 89
ONTE
Forcword. ............... .......... . ..................... . .................... . . . . . ........ . . . ............... .
Cbap. I. ial k und of thc griculture gr wtb twccm I I

and I 4 . .... ..... . . . . . . . . . . . . . . . . ........ . .. . . . . . .. . . . . . . . . .... . 11
hap. Il. Toc grarian p grammc of thc 1 4 re luti n. . . . . . .. . . I
hap. m.
Toc agrarian law of I I in tb R m n.ian Prin ipalili
hap. IV. Toc imperi I d of l d I in the Ban t n
Transytvani . ........ ...... ........ ... ......... . , ... .. .. . . . . . .... .
Cbap. . Agricultural popul tion. ...... ........ . . . . ...... .......................... ..
Cbap. VI. Toc owncrsbip of gricultural ii. ......... . ........ ................ .
Cbap.VU. Toc extensive oatwc of gricultural cti iti . ........ ........... . 49
Cbap. vm.
LandownCTS agricultural
Cbap. IX. Pcasan · agricultural cm. .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ....................... .
Cbap. X. Agricultural tccbniqu . ...... . ...... .. . ................ ......... .. . . . . .... .
Cbap. XI. Tho reading of ncw gri ul tunu k:nowlcdgo . . .................. . 7
Cbap. XIl. Agricultural crops. ...... . . .. . ......................... ........................ .. 1 0?
Cbap. XIll. Fruit � culture, viticulture, and riculture ... ......... ........ . 1 25
Cbap. XIV. Farm produces. ............................................ ... .................. . 1 30
Chap. X:V. Cattle breeding. .. .. ..................... ........................................ .. 1 39
Cbap. XVI. Agricultural markcts. ..... . ... .. . ..... ......... ..... ...... .. .. ... .. .. .......... . 1 47
Cbap. xvn.
Tbe manufacture of the agricultural cr . ......... ............... .. I O
Cbap. X:Vill. Toc agriculturo and the peasants' w y of l ife. . .................... . 1 67
Conclusion. ........ ................................................ ... . .. . .............................. . 1 78
Index... .. .. ........ ....... ..... . .. .. ... ........ .... ... .. ... . .. ... ... . ... . .. . .. ...... ... ....... .. . . . . ..... . .. 181
Summary. ... ... . . . .. .. . ... . ....... .. .... . .. . . . ...... .... .. ... .. ... . . .. .. . .... . . . . . ... . ........... ... ... .. 1 87
191
Redactor: NICULINA FLOREA
Tehnoredactor: AUREL BUDNIC
Bun de tipar: 6.06.1 994. Format: 1 6/61 x 86.

Coli de tipar : 12. C.Z. pentru biblioteci
mari: 333 .5(498) « 1 83 1 : 1 864». C.Z. pentru
biblioteci mici: 33.
Culegere şi tehnoredactare computerizată:

Editura PETRION

Stan Agricultura-Romaneasca-Clacasiei 1994

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Stan Agricultura-Romaneasca-Clacasiei 1994

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.

BDITURA ACADBMIBI ROMÂNE

EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE

Cap. l. Cadrul social de. dezvoltare a agriculturjj ( I 31- I 84 ) ... .. .... 11

Concluzii.......... ...................................................................................... 178

Indice........... .......................................................................................... 181

Cele peste trei decenii de agriculturi practicall sub Regulamentele

CADRUL SOCIAL DE D.BZVOLTARB A AORICULTtJRll

Epoca regulamentari, inaugurali tn 1831 constituie tm moment de

1 Ilie Corfus, Agricultura Ţllrii RomânCf(i în prima jumltate a secolului al XIX-i

Prodan, .RJ,gleaHJa,__ ur6tuid dia &a,,/ do la I 110. •A.Gllllul lmtitutului do lstorlo

1 5 l. Cor�, Agricultura în ţi[rile române (1848-1864),

PROGRAMUL AGRAR AL REVOLUŢIEI DIN 1 848

Revoluţia de la 1848 constituie in toate ţinte rom e un moment d i­

II, Sibiu, 1 890, p. 1 54-1 55.

9 I. Kovacs, Dcsliinfarea relaţiilor feudale în Transilvania, p. 1 5-1 6.

u JU8 la romlai, O istorie ID da p mlrrurii, de Cornelia 8odca, Edil Ştiinpficl şi

LEGIUIRILE AGRARE DIN PRIN IPAT DIN 1 85 l

lnabuşitl de forţele externe de intervenţie ale Porţii otomane şi R iei

' .Adll p docUDJtlOte privilo#o la istwa � Romlaim, BuCUJetti, 1 888. p.

1 D. C. Sturdza-Scheeanu, Acte şi legiuiri privitoare la chestia ţilrAneasc/l, seria l

12 I. Corfus, Agricultura /848-1864, p. 1 67-168.

1n Ttamilvania, Banat, işana i Maramweş, echiuJ dru instituţi nru

7 Idem, Desfiinţarea relaţi11or feud;ue în

POPULAŢIA AGRI OLĂ îN ŢĂRlL ROMÂNE

Ţlrile romine emu prin celcmţ!l agricole nu numai prin ocup lj i

Îil "Revue Roumaine d'Histoire", 1 965, m.S, p. 938-940.

u D. Şandru, M-.ii /lJ Dobroa-, 8� 1 946, p.7,10; lllotia R«n6aiei, llI, p.

în Principatele române, pământul agricol se afla în proprietatea boie­

' E. Negruţi, op. cit., p. 1 3.

Terenul agricol în ţlrile romi.ne este în plini e panshme. Prin iniţiative

1 Idem, Agricultura Ţlrii ROIIJ6aopi. p. 75-76, 1 27.

3 I. Corfus, Agricultura 1848-1864, p. 1 93-1 99, 200 şi urm., 286.

Buna fertilitate a solului din Moldova, Ţara Romloeascl, Banat şi

' E. Negruţi, op. cit, p. 109.

•• •Foaia s1teuc1•, Supliment, nr. 1 4, 1 6 iulie 1 844, p. 56.

AGRICULTURA MOŞ I EREASCĂ

Una din problemele agriculturii con.,ta in a evalua mlswn în care diferite

• I. Corful, AgricuJtun -,.rii Romltlepj. p. 1 46.

" lbidtm, p. 152-1 59.

15 Ibidem, p. 1 59, 1 62-1 63, 233.

22 Oh. Platon, DomoaiuJ feudal. p. 2 1 -23, 4S.

25 Ibidem, p. 262 şi urm., 273 şi urm.

17 Jbidtm, p. 183-1 9 1 , 1 97 fi urm., 249-251 , 254.

31 B. Negntli. op. cit., p. 33- 34.

43 I. Kovâcs, Desfiinţarea relaţiilor feudale, p. 76, 1 1 3; Veronica Covaci, Relaţiile

„ Iosif Kovks şi Maria Mirel, Despre probltJtll• do.iin/lrii pre!SUliilor cu CIU&Cttrr

, Ibidem, p. 1 84- 1 87.

11 Gb. Plalon, Domt:aiul feudal, p. 95.

a B. Nogruli, op. cit., p. 61 -62.

Agricultura ţărilor române se desffişoarll în condiţiile unei tehnici

• I. Corfus, Agricultura Ţllrii Rom.ineşti, p. 224, 248; idem, Agricultura 1848-1864,

15 I. Kovacs, Apariţia primelor maşini agricole perfecţionate iD transilvBIJia, p . 381 .

D JCalr:uc:a Lajos, Op. cit., p. 6.

Dobindind un tot mai accentuat caracter comercial şi fiind vtlzutll ca o

2 Ev. Zaapa, Trîntorolcare se mărgineşte-în cercul României cuprinzător de observaţii

20 V. Apostolescu, Din trecutul instituţional agricol, p. 272-276.

» V. Apostolescu, DiD trecullll imtituţioaal qricol.., p. 272.

31 I. Kovacs, A . Ardosi, M. Mirel, op. cit, p . 289-293.

M I. Kovk.s Desliia,-,,. rellltiilor 6:udaJe in Traas.iJvan.ia, p. 79.

41 I. Corfus, Agricultura 1848-1864, p. 3 1 4.

'f1ri.le romine sunt producltoare prioritar de cereale. Porumbul meiul,

10 L Comis, Agrit:uJtura 'firii 11otfllot!lti, p. 213.

Revoluţia de la 1848 constituie in toate ţinte rom e un moment d i

în Principatele române, pământul agricol se afla în proprietatea boie

63 I. Kovacs, Problema des.iinţlJrii raporturilor cu cara&ter feudal în satele de "horti

Agricultura ţlrilor romine, îndeosebi în Principate, dobândea un pu

Agricultura românească din anii 1 83 1 - 1 864 se configurează drept prin