Clasificarea americana

Prezentata initial in 1960 si definitivata in 1975 sub denumirea de Soil Taxonomy si

imbunatatita in 1999, constituie pozitia oficiala a Agriculturii din Statele Unite in
domeniul clasificarii solurilor.
In cadrul clasificarii americane se intalnesc 11 ordine.
1. Entisoluri (soluri primitive) sunt soluri tinere, nedezvoltate, fara orizonturi
distincte. profilul prezinta numai orizonturile A si C.
2. Vertisoluri (soluri argiloase inchise care crapa) au un continut ridicat de argile
gonflante (> 30 %). Ele sunt raspandite atat in zonele temperate cat si in cea tropicala.
3. Inceptisolurile (soluri imature) pot fi mai evoluate decat entisolurile, dar in
comparatie cu alte soluri din aceeasi regiune sunt imature (nu sunt in stadiul de
„climax”). Ele se formeaza in toate zonele climatice, exceptand desertul, unde ele se
exclud prin definitie.
4. Aridisolurile (solurile desertului) sunt aproape uscate tot timpul anului. Desertul
este un veritabil muzeu al solurilor, intrucat acesta conserva si solurile formate sub
influenta climatelor anterioare, mai umede decat in prezent.
5. Mollisolurile sunt cele mai productive. Sistemul des de radacini fibroase al
ierburilor favorizeaza dezvoltarea unui orizont A gros, negru, bogat in humus, cu o
mare abundenta de substante nutritive pentru plante.
6. Spodosolurile (solurile acide ale terenurilor cu rasinoase) prezinta un orizont B
spodic.
7. Alfisolurile (solurile cu multe baze schimbabile de sub padurile de foioase),
prezinta un orizont argilic sau natric.
8. Ultisolurile (soluri de padure cu baze putine, din regiuni calde), au un orizont B
argilic.
9. Oxisolurile (solurile tropicale foarte alterate) prezinta orizontul B oxic. Aceste
soluri sunt formate in mod obisnuit pe roci sedimentare si roci cristaline bazice care se
altereaza usor.
10. Histosolurile (soluri organice) sunt acumulari de materie organica in medii care
au fost prea umede, pentru ca ea sa se poata descompune.
11. Andisolurile sunt soluri bogate in allofane formate pe roci vulcanice.
Cu toate ca sistemul de clasificare americana a declansat numeroase critici, el s-a
impus destul de repede in lumea stiintifica, prezentand o serie de avantaje.
Clasificarea FAO-UNESCO
Nu reprezinta un sistem taxonomic in sine. Ea este o lista a principalelor unitati de sol
si poate fi considerata ca o clasificare monocategoriala. Definitia unitatilor de sol se
bazeaza pe proprietatile observabile si masurabile ale solului insusi, fapt care asigura
caracterul naturalistic si obiectiv al clasificarii.
Legenda FAO-UNESCO – in editia revizuita 1998 – cuprinde 28 de grupari majore de
sol subdivizate la nivelul 2 in 153 de unitati, dupa cum urmeaza:
1. Histosoluri (folice, terrice, fibrice, tionice, gelice);
2. Antrosoluri (arice, cumulice, fimice, urbice);
3. Leptosoluri (eutrice, districe, rendzice, molice, umbrice, litice, gelice);
4. Regosoluri (eutrice, calcarice, gipsice, districe, umbrice, gelice);
5. Fluvisoluri (eutrice, calcarice, districe, molice, umbrice, tonice, salice);
6. Gleisoluri (eutrice, distice, andice, molice, umbrice, tionice, gelice);
7. Vertisoluri (eutrice, districe, calcice, gipsice);
8. Andosoluri (haplice, molice, umbrice, vitrice, gleice, gelice);
9. Arenosoluri (haplice, cambice, luvice, feralice, albice, calcarice, gleice);
10. Cambisoluri (eutrice, districe, calcarice, cromice, vertice, feralice, gleice, gelice);
 11. Calcisoluri (haplice, luvice, petrice);
12. Gipsisoluri (haplice, clacice, luvice, petrice);
13. Solonceacuri (haplice, molice, calcice, gipsice, sodice, gleice, gelice);
14. Soloneturi (haplice, molice, clacice, gipsice, stagnice, gleice);
15. Kastanoziomuri (haplice, luvice, calcice, gipsice);
16. Cernoziomuri (haplice, calcice, luvice, glosice, gleice);
17. Faeoziomuri (haplice, calcarice, luvice, stagnice, gleice);
18. Griziomuri (haplice, gleice);
19. Luvisoluri (haplice, ferice, cromice, calcice, vertice, albice, stagnice, gleice);
20. Planosoluri (eutrice, districe, molice, umbrice, gelice);
21. Podzoluvisoluri (eutrice, districe, stagnice, gleice, gelice);
22. Podzoluri (haplice, cambice, ferice, carbice, gleice, gelice);
23 Nitisoluri (haplice, rodice, humice);
24. Lixisoluri (haplice, ferice, plintice, albice, stagnice, gleice);
25. Alisoluri (haplice, ferice, humice, plintice, stagnice, gleice);
26. Acrisoluri (haplice, feric, humice, plintice, gleice);
27. Feralsoluri (haplice, xantice, rodice, humice, gerice, plintice);
28. Plintisoluri (eutrice, districe, humice, albice).
Baza Materiala de Referinta pentru Resursele de Sol
BMRRS sau WRB for SR in engleza – World Reference Base for Soil Resources:
urmareste indeaproape nomenclatura legendei FAO-UNESCO fara sa se identifice
insa cu aceasta.
BMRRS incorporeaza ultimele noutati referitoare la resursele globale de sol si relatiile
dintre acestea. Sunt propuse 30 de grupe majore de sol: histosoluri, antrosoluri,
leptosoluri, criosoluri, vertisoluri, fluvisoluri, solonceacuri, gleisoluri, andosoluri,
podzoluri, albeluvisoluri, feralsoluri, plintosoluri, planosoluri, soloneturi,
cernoziomuri, kastanoziomuri, faeoziomuri, gipsisoluri, calcisoluri, durisoluri,
alisosoluri, nitisoluri, acrisoluri, luvisoluri, lixisoluri, umbrisoluri, cambisoluri,
arenosoluri, regosoluri.
Sistemul Roman de Taxonomia Solurilor
In anul 2003 s-a adoptat o clasificare moderna intitulata Sistemul Roman de
Taxonomie a Solurilor (SRTS), elaborat de Institutul de Cercetari pentru Pedologie,
clasificare care este in concordanta cu cerintele cuprinse in World Reference Base for
Soil Resources (FAO, 1998). Noua clasificare grupeaza solurile pe baza procesului
genetic caracteristic si a orizonturilor diagnostice. Proprietatile solurilor si
orizonturilor cu actuala lor semnificatie pot fi masurate si identificate pe teren, fapt
care asigura sistemului precizie si obiectivitate. Sistemul Roman de Taxonomie a
Solurilor are la baza trei unitati taxonomice:
– Clasa de sol, grupeaza solurile cu acelasi orizont diagnostic. S-au diferentiat 12
orizonturi de soluri a caror denumire se da in functie de orizontul caracteristic.
– Tipul de sol, unitate inferioara clasei, grupeaza solurile care se disting prin acelasi
tip de procese pedologice si aceeasi succesiune de orizonturi.
– Subtipul de sol diferentiaza solurile in functie de prezenta sau absenta unor
orizonturi de tranzitie intre doua tipuri.
Clasele si tipurile principale de soluri
1. Protisolurile (solurile neevoluate) sunt soluri in stadiu incipient de formare, cu
profil inca incomplet diferentiat, lipsit de orizonturi diagnostice; prezinta cel mult un
orizont A sau O sub 20 cm grosime, fara alte orizonturi caracteristice.
Din aceasta categorie fac parte: litosolul, regosolul, psamosolul, aluvisolul si
entiantrosolul.
2. Cernisolurile (molisolurile) se caracterizeaza printr-un orizont A molic. In aceasta
clasa sunt incluse urmatoarele tipuri: kastanoziom (sol balan), cernoziom calcaric
(cernoziom carbonatic), cernoziom, cernoziom cambic, faeoziom cambic (sol
cernoziomoid cambic), faeoziom argic (sol cernoziomoid argiloiluvial, cernoziom
argiloiluvial), faeoziom greic (sol cenusiu), faeoziom marmic (pseudorendzina) si
rendzina.
3. Umbrisolurile sunt caracterizate printr-un orizont A umbric (Au). Includ
urmatoarele tipuri: nigrosolul (solul negru acid) si humosiosolul (solul humico-
silicatic).
4. Cambisolurile sunt caracterizate prin prezenta unui orizont B cambic (Bv), cu
exceptia acelor soluri care indeplinesc conditia de a fi molisoluri, umbrisoluri,
hidrisoluri (soluri hidromorfe) sau salsodisoluri (soluri halomorfe). Includ urmatoarele
tipuri: eutricambisolul (solul brun eu-mezobazic), terra rossa (solul rosu) si
districambisolul (solul brun acid).
5. Luvisolurile (argiluvisolurile) includ solurile cu profil bine diferentiat,
caracterizat prin prezenta unui orizont B argilic (Bt), cu exceptia acelor soluri care se
incadreaza la molisoluri si care au – de altfel – un orizont Bt relativ slab exprimat.
Luvisolurile pot avea sau nu orizont eluvial E. Din aceasta clasa fac
parte: preluvisolul tipic (sol brun argiloiluvial), preluvisolul roscat (solul brun-
roscat), luvosolul tipic (solul brun luvic tipic), luvosolul albic (luvisolul albic),
planosolul si alosolul. Cu exceptia primelor doua, celelalte tipuri de sol prezinta
orizont eluvial.
6. Spodisolurile (spodosolurile) sunt caracterizate prin prezenta orizontului B spodic
(Bs si Bhs) sau orizont criptospodic (Bcp). Includ trei tipuri: prepodzolul (solul brun
feriiluvial sau brun podzolic), podzolul si criptopodzolul, podzolul avand orizont
eluvial bine exprimat.
7. Pelisolurile (vertisolurile) sunt soluri determinate de predominarea orizonturilor
A, B, C bogate in argile. In  ceasta clasa au fost separate doua tipuri de
soluri:pelosolul si vertosolul. Acestea includ soluri cu orizont pelic sau vertic de la
suprafata sau imediat sub orizontul arat, orizont situat intre 25 si 100 cm adancime.
Pelosolurile contin argila neexpandabila, foarte compacta, fiind practic lipsita de pori,
in timp ce vertosolul se caracterizeaza prin gonflarea si contractarea puternica a
argilei, cand se trece de la starea uscata la cea umeda si invers.
8. Andisolurile se caracterizeaza prin prezenta orizontului andic in profil, in lipsa
orizontului spodic. Sunt soluri cu orizont A, urmat de un orizont intermediar AC, AR
sau Bv, la care se asociaza proprietati andice pe cel putin 30 cm, incepand din primii
25 cm.         Include un singur tip de sol, si anume andosolul, care este specific
muntilor.
9. Hidrisolurile (solurile hidromorfe) sunt formate sub influenta predominanta a
unui exces de umiditate de lunga durata, avand, deci, un regim hidric special care
determina in sol anumite procese si proprietati. Se caracterizeaza prin prezenta unui
orizont gleic de reducere (Gr), pana la 125 cm adancime, sau a unui orizont stagnic
(W), a unui orizont a limnic (Al) sau un orizont histic (T). includ urmatoarele
tipuri: stagnosolul (solul pseudogleic), gleisolul (solul gleic si lacovistea) si
limnisolul.
10. Salsodisolurile (solurile halomorfe) includ solurile a caror geneza, evolutie si
proprietati au fost si sunt influentate apreciabil de sarurile usor solubile. Solurile din
aceasta clasa prezinta ca orizont diagnostic, fie un orizont salic (sa) sau un orizont
natric (na) in primii 20 de cm ai solului, fie un orizont argiloiluvial natric (Btna).
Tipurile de sol specifice salsodisolurilor sunt: solonceacul (cu orizont salic) in primii
20 de cm si solonetul (cu orizont natric in primii 20 de cm sau un orizont Btna
indiferent de adancime).
11. Histisolurile (solurile organice sau histosolurile) sunt soluri formate din material
organic care au un orizont turbos (T) sau folic (O) la suprafata bine dezvoltat. Cuprind
doua tipuri: histosolul si folisolul caracterizate printr-un orizont turbos sau folic de
peste 50 cm grosime.
12. Antrisolurile (solurile trunchiate si desfundate) prezinta un orizont
antropogenetic sau lipsa orizontului A si E, indepartate prin eroziune accelerata sau
decapitare antropica. In aceasta clasa au fost incluse solurile care au avut un profil
bine diferentiat, dar care a fost atat de intens trunchiat sau ale carui orizonturi au fost
atat de intens amestecate prin actiunea omului, incat nu mai prezinta caracteristici
diagnostice care sa permita incadrarea lor la unul din tipurile amintite anterior. Din
aceasta categorie fac parte erodosolul si antroslolul.