S T R AT E G I I D E R E A B I L I TA R E A M E D I I L O R D E G R A D AT E

CURSUL 2

REABILITAREA PRIN
REVEGETARE
A TERENURILOR DEGRADATE
2.1. Reabilitarea prin revegetare
2.2. Categorii de terenuri degradate pretabile la
revegetare
2.3. Ecologia plantelor utilizate la revegetare
2.4. Eroziunea pluvială – ravenarea
2.5. Lucrări de amenajare a ravenelor
2.6. Stabilizarea ravenelor montane

STRUCTURA PRELEGERII
Revegetarea este procesul de replantare și reconstrucție
edafică a terenurilor degradate.

Constă în:
- fertilizare
- inițierea, asistarea și accelerarea
succesiunii ecologice
- însămânțare (graminee) / plantare arbuști /
împădurire

2.1. REABILITAREA PRIN REVEGETARE

• Terenuri erodate de apă (eroziune pluvială /
pluvio-nivală areolară și liniară); depozite de
aluviuni torențiale
• Terenuri nisipoase (terenuri erodate de
vânt, dune mobile)
• Terenuri afectate de deplasări în masă
(grohotișuri, alunecări de teren, surpări)
• Terenuri sărăturate
• Halde și taluzuri antropice

2.2. CATEGORII DE TERENURI DEGRADATE

PRETABILE LA REVEGETARE
• Specii forestiere și arbustive pretabile la
reabilitare în România
• Exigențe ecologice
• Principiile selecției etajate a speciilor

Stațiunea
Este definită de relațiile dintre factorii naturali
caracteristici pentru un anumit teren: rocă,
sol, relief, climă și vegetație

2.3. ECOLOGIA PLANTELOR

UTILIZATE LA REVEGETARE
• Molid (Picea abies)
• Larice (Larix decidua)
• Brad (Abies alba)
• Pin-de-pădure (Pinus sylvestris)
• Pin negru (Pinus nigra)
• Pin de munte (Pinus montana ssp. uncinata)
• Jneapăn (Pinus mugo) – regenerare naturală
• Ienupăr (Juniperus communis ssp. alpina)

CONIFERE
• Utilizat la stabilizarea
dunelor mobile, înalte
• Sistem radicular mixt
(trasant-pivotant)
• În condiții climatice optime
(climat mai cald, cu
influențe
submediteraneene, fără
înghețuri târzii) poate
vegeta pe orice tip de
substrat

PINUL NEGRU (PINUS NIGRA)

• Vegetează optim pe
versanți sudici sau SE,
bine luminați;
• Preferă solurile
moderat-acide spre
acide;
• Tolerează vânturile
puternice, ceea ce îl Arboret de larice, Jepii Mari
face mai rezistent
decât molidul la limita
superioară a pădurii;
• Este vulnerabil la
umbrire.

Plantație de larice, Dl. Mățău

LARICELE (LARIX DECIDUA)

• Fag (Fagus sylvatica) – pondere 35%
• Arin negru (Alnus glutinosa)
• Arin alb (Alnus incana)
• Arin verde (Alnus viridis)
• Mesteacăn (Betula pendula)
• Plop de munte (Populus tremula)
• Salcâm (Robinia pseudoacacia)
• Plop alb/cenușiu/euroamerican
• Scoruș de munte (Sorbus aucuparia)

FOIOASE
– Se menține în asociațiile ripariene, la altitudini joase spre medii, pe
văile montane
- Preferă substratul umed și nebulozitate atmosferică mare

ARIN NEGRU (ALNUS GLUTINOSA)

- Crește favorabil pe depozite de
aluviuni torențiale, pe care le
fixează;
- Urcă mult în altitudine pe văile
montane.

ARIN ALB (ALNUS INCANA)

- Aspect de arbust;
- Optimul stațional: deasupra
etajului molidului, se menține
frecvent pe culoarele de avalanșe;
- Specie de lumină, crește pe
stâncării, se fixează pe grohotișuri
și versanți abrupți;
- Tolerează solurile sărace în
nutrienți;
- La altitudini mai joase crește pe
văile înguste cu profil accentuat și
material detritic consistent.

ARIN VERDE /ARIN DE MUNTE

(ALNUS VIRIDIS)
• Spre limita superioară a pădurii
(1600 – 1800 m), foarte rezistent
la climatul rece și înghețuri;
• Tolerează soluri bazice, dar și
acide, până la litosoluri districe
puternic acide și substrat
hipobazic;
• Unele specimene se pot
comporta ca epifite, dezvoltându-
se pe trunchiul altor arbori, dar
rar ating maturitatea.

SCORUȘ DE MUNTE
(SORBUS AUCUPARIA)
• Specie pionier, adesea crește pe versanți
abrupți, în bazine torențiale puternic
erodate;
• Asemănări morfologice cu mesteacănul;
• Foarte rezistent la frig prelungit;
• Prin hibridizare cu P. alba a rezultat
plopul cenușiu (Populus × canescens),
specie rezistentă la dăunători.

PLOPUL DE MUNTE
(POPULUS TREMULA)
• Specie cu largă întrebuințare și multiple
beneficii pentru stabilizarea terenurilor
degradate;
• Origine nord-americană, din familia
acaciilor;
• Rezistent la seceta climatică și edafică;
• Introdus în cultură în România în 1768,
utilizat la reabilitare din 1852 pe terenurile
nisipoase, mai ales pe nisipurile mobile
din sudul Olteniei;
• Pentru stabilizarea taluzelor de ravenă
sau de alunecare, pe substrat profund
dislocat;
• Cel mai pretabil la formarea perdelelor
forestiere pentru protecția câmpurilor
(”spărgătoare de vânturi”), împotriva
eroziunii eoliene;
• Arbore melifer; SALCÂMUL
(ROBINIA PSEUDOACACIA)
Lemn câinesc (Ligustrum vulgare)
Cătină albă (Hippophae rhamnoides)
Cătină roșie (Tamarix ramosissima)

Cresc pe substrat foarte sărac în nutrienți, unde nu concurează

cu alte specii;
Se dezvoltă în mod natural pe substrat nisipos, litic sau sărăturat
(ex. Slănic - Lopătari);
Se utilizează la fixarea terenurilor nisipoase (deltaice, litorale) și
sărăturate.

SPECII ARBUSTIVE
 Una dintre cele mai tolerante specii la soluri degradate sau incipiente
(sărături, nisipuri, soluri contaminate, litosoluri), acolo unde nu
întâlnește specii concurente;
Poate crește și pe rampele de deșeuri menajere;

Lopătari, valea Slănicului Dl. Mățău, pe conglomerate

CĂTINA ALBĂ
(HIPPOPHAE RHAMNOIDES)
Bazinul torențial constituie unitatea etalon de împărțire a
fondului silvic în unități de producție (UP).

Văile torențiale sunt afectate în cea mai mare parte de

procese erozionale, care au ca efect formarea
ogașelor, ravenelor și torenților.

Rigole adânci (h = 0,2 – 0,5 m)

Sistemul ierarhic Ogaşe (h = 0,5 – 2 m)
al formelor de eroziune Ravene (h = peste 2 m)
în adâncime: Torenți (asociere de ravene și
ogașe în sisteme complexe)

2.4. RAVENAREA ȘI
FORMAREA TORENȚILOR
A. Lucrări de amenajare a vârfului ravenei
B. Lucrări de amenajare a talvegului:
- Baraje de retenție a aluviunilor construite în serie;
- Reducerea eroziunii în bieful aval al barajelor;
- Realizarea aterisamentelor și acoperirea cu vegetație forestieră.

B. Lucrări de amenajare a versanților (se realizează simultan cu cele

de mai sus):
- Stingerea formațiunilor de eroziune în adâncime sub 4-5 m prin
umplere cu material + 15% pentru compactare;
- Se realizează cleionaje, gărdulețe, etc. în vederea reducerii
eroziunii pe versanți;

2.5. LUCRĂRI DE AMENAJARE

A RAVENELOR ȘI TORENȚILOR
 Indicatori:
Eroziunea în suprafaţă:
• Suprafaţa cu eroziune puternică şi foarte puternică raportată la: 1) suprafaţa totală; 2)
suprafaţa cu pante peste 5%.
• Suprafaţa ocupată cu eroziune în suprafaţă plus ogaşe, cu aceleaşi raportări.

Eroziunea în adâncime:
• Suprafaţa ocupată efectiv cu ravene active, plus suprafaţa de protecţie de 1-5 m, în funcţie
de adâncimea ravenei, raportată la suprafaţa cu pante peste 5%;
• Gradul de afectare a reţelei hidrografice: lungimea totală a reţelei active raportată la
lungimea totală;
• Intensitatea de afectare a reţelei: suprafaţa activă desfăşurată la lungimea afectată (activă).

Alunecările de teren:
• Suprafaţa cu alunecări raportată la: 1) suprafaţa totală; 2) suprafaţa terenului în pantă;
• Suprafaţa cu alunecări semistabilizate, cu aceleași raportări.

REALIZAREA STUDIULUI DE IMPACT ÎN

VEDEREA AMENAJĂRII RAVENELOR
Pe baza acestuia se stabilesc soluțiile și prioritățile de amenajare
(după Moțoc și Mihaiu, 2000)
Indicatorul global pentru cele trei procese (se utilizează coeficienţi de
ponderare în raport cu pagubele produse):
1 = pentru eroziunea în suprafaţă;
2 = pentru eroziunea în suprafaţă plus ogaşe;
3 = pentru eroziunea prin ravene;
4 = pentru eroziunea în suprafaţă plus alunecări
semistabilizate;
5 = pentru eroziunea în suprafaţă plus alunecări;
6 = pentru eroziunea în suprafaţă plus ravene;
7 = pentru eroziunea prin ravene plus alunecări.

Indicatori socio-economici:
• Pagube, evaluate monetar;
• Calitatea vieţii, evaluată prin anchete.
• PARTICULARITĂȚI MORFODINAMICE
• Monitorizarea retragerii vârfului ravenei
• Strategii de ameliorare și încetinire a
proceselor de ravenare și torențialitate

2.6. STABILIZAREA RAVENELOR

MONTANE ȘI A TORENȚILOR
• Culmi muntoase formate pe diverse tipuri de roci
(șisturi cristaline, fliș, etc.)
• Obârșiile văilor montane – situate deasupra limitei
superioare a pădurii (naturale sau artificiale)

• Studii de caz: Munții Căpățânii (Culmea Căpățânii)

Munții Baiului (Culmea Baiul Mare)

AREALELE AFECTATE DE RAVENARE

A. Condițiile climatice
B. Prezența faliilor și a izvoarelor de falie
C. Tipul de rocă
D. Vegetația

FACTORII CARE CONDIȚIONEAZĂ

DIMENSIUNEA PROCESELOR DE RAVENARE
Climat montan cu precipitații medii anuale cuprinse între 800-
1200 mm/an (favorizează o scurgere intensă și o perioadă
prelungită de dislocare a rocilor)

Stocarea apei sub forma zăpezii în timpul iernii, urmată

primăvara de topiri bruște și instabilizarea substratului friabil
(marne, gresii slab consolidate, etc.)

A. CONDIȚIILE CLIMATICE
B. FALIILE ȘI IZVOARELE DE FALIE
În rocile dure (șisturi cristaline/paragnaise), ravenele
se dezvoltă mult mai lent, iar unghiul în profil este
mai îngust decât în cazul rocilor sedimentare.
Cel mai adesea, în masivele cristaline ravenele se
formează în scoarța de alterare.
În sedimentar, evoluția ravenelor este mult mai rapidă
și generează sisteme torențiale complexe.

C. CONSISTENȚA ROCII
• Factor de control al eroziunii și stabilității
malurilor
• Contribuie la reducerea coeficientului de
scurgere și a debitului, prin creșterea rugozității
• Asupra albiei are un efect discutabil, aici fiind
utile intervențiile antropice cu caracter
ameliorativ

D. VEGETAȚIA
MĂSURI AMELIORATIVE
• Revegetarea - plantarea speciilor optime în funcție de legile
etajării biopedoclimatice, în concordanță cu cerințele față de
pantă și expoziție.
• Realizarea lucrărilor de stabilizare în albie și maluri (dacă panta
permite, pot fi realizate terasete cu ajutorul cleionajelor, iar în
materialul acumulat arborii sau arbuștii se înrădăcinează mai
bine (Traci, 1956)).
• Construcția barajelor de retenție în serie în partea medie și
inferioară a ravenelor.
• Reducerea pășunatului și a traficului pe suprafețele din jurul
ravenelor (pe cumpenele de ape există drumuri pe care traficul
se desfășoară cu autovehicule).

S-a demonstrat că, prin aplicarea acestor măsuri, cantitatea de

material erodat se poate reduce de până la 10 ori
(Collman, citat de Munteanu, 1993).
MUNȚII BAIULUI – RAVENELE ȘI TORENȚII DIN VALEA REA
 Valea Floreiului
CULMEA ȘTEIASA
Nivel de bază – RAVENELE
mai ridicat DIN
decât al Văii Rele VALEA
(Doftana fațăFLOREIULUI
de Prahova)
Evoluție mai puternică a ravenelor în suprafață
Vegetația forestieră mult mai restrânsă
GEOLOGIA

Marne, marno-calcare, gresii din complexul stratelor

de Sinaia (fliș neocomian)
ESTE IMPORTANTĂ PROTECȚIA PRIN
ÎMPĂDURIRE LA VÂRFUL RAVENEI
ESTE NECESARĂ CUNOAȘTEREA
CERINȚELOR ECOLOGICE ALE PLANTELOR

Condiții climatice (temperatură, umiditate, vânt,

rezistența la îngheț)
Natura substratului (pH, profunzime, afânare, etc.)
Luminozitatea (funcție de pantă și expoziție → gradul
de însorire / umbrire, critic pentru speciile heliofile –
larice, ienupăr)
Molidul (Picea abies)
Laricele (Larix decidua)
Arinul de munte (Alnus viridis)
Jneapănul (Pinus mugo)

SPECII DE PLANTE UTILE ÎN

ACȚIUNILE DE AMELIORARE
REVEGETARE CU LARICE ȘI MOLID
SUB VF. BAIUL MARE
MUNȚII BAIULUI
MUNȚII – PISCUL
BAIULUI (PISCUL
CÂINELUICÂINELUI)
BAZINUL HIDROGRAFIC VALEA LUI BOGDAN

Picea abies
Larix decidua

Fagus sylvatica
 BAZINUL HIDROGRAFIC VALEA REA

Bazin torențial neamenajat, cu versanții Bazin torențial amenajat prin

defrișați și afectați de suprapășunat împădurire cu molid
 Vf. Ionașcu
1979 m
Vf. Govora
1958 m

RAVENELE DIN MUNȚII CĂPĂȚÂNII

GEOLOGIA

Scoarță de
alterare litogenă
Soluții pertinente adaptate la situația
existentă în Culmea Căpățânii:

- Reducerea pășunatului;
- Reducerea traficului cu autovehicule și
vehicule motorizate, care amplifică
efectele eroziunii areolare și favorizează
ravenarea;
- Inițierea și asistarea succesiunii ecologice,
în scopul refacerii rariștii de limită a pădurii
de molid;
- Revegetare cu Vaccinium myrtyllus,
Juniperus communis ssp. alpina și Picea
abies;
- Captarea izvoarelor în vederea reducerii
eroziunii regresive.
Moţoc, M., Mihaiu, Gh., 2000. Strategia privind efectuarea
studiilor şi proiectarea lucrărilor de amenajare a ravenelor,
lucrări noi şi reabilitarea celor existente. Hidrotehnica, 45, 9:
259-262.
Sevastel, M., 2002. Formarea, evoluția și strategia de amenajare
a ravenelor. Bren, București.
Traci, C., 1985. Împădurirea terenurilor degradate. Ceres,
București.
*** 2008. Codul Silvic - Legea 46/2008.

BIBLIOGRAFIE