Cum să scoţi la lumină

strategia cuiva
Secretul scoaterii la lumină a strategiilor stă in a şti că oamenii iţi vor spune tot ce
vrei să ştii despre strategiile lor. Iţi vor spune cu cuvinte. Iţi vor spune prin felul in
care işi mişcă trupul. Iţi vor spune chiar şi prin felul in care işi folosesc ochii. Poţi
invăţa să citeşti un om cu tot atata pricepere cu care poţi să inveţi să citeşti o hartă
sau o carte.

in timp ce oamenii işi reprezintă in minte informaţiile, ei işi mişcă ochii, chiar
dacă mişcarea este mai greu perceptibilă.

Cand oamenii respiră in partea de sus a pieptului inseamnă că gandesc in termeni

vizuali. Cand respiraţia este uniformă, din diafragm sau in intreg pieptul, inseamnă
că se află in modul auditiv. Respiraţia adancă, jos in stomac indică accesarea
tactilă.
Oamenii vizuali vorbesc in izbucniri bruşte şi vocea lor are de obicei tonalităţi
acute, nazale sau incordate.
Tonalitatea joasă, adancă şi vorba potolită sunt caracteristici de obicei tactile. Un
ritm egal şi o tonalitate limpede, vibrantă indică accesare auditivă.

DEZVĂLUIREA STRATEGIEI
Iţi aminteşti de o vreme cand erai total motivat?
Iţi aminteşti de o anumită vreme?
Intoarce-te la acea vreme şi retrăieşte-o... (trimite-l in starea respectivă)
Acum că iţi aminteşti acea vreme... (ţine-l in starea respectivă) A.
Care a fost exact primul lucru care te-a motivat?
A fost ceva ce ai văzut?
A fost ceva ce ai auzit?
Care a fost exact primul lucru care te-a motivat total? După ce ai (văzut,
auzit, sau atins), care a fost exact următorul lucru care te-a motivat total? B. Ţi-ai ...
făcut o imagine in minte?
zis ceva in sinea ta?
avut un anume sentiment sau o emoţie?
Care a fost următorul lucru din cauza căruia ai ajuns in starea X?
După ce ai fost in stările A şi B (ai văzut ceva, ţi-ai spus ceva ţie insuţi etc.) care a fost
următorul lucru care te-a făcut să fii total in starea X? C. Ţi-ai ...
 făcut o imagine in minte? zis
ceva in sinea ta?
avut un anume sentiment sau o emoţie! Sau s-a mai intamplat şi altceva? Care a fost
imediat următorul lucru care te-a motivat?
Intreabă persoana respectivă dacă a fost motivată la acel moment (atrasă, motivată
sau orice altceva).
Dacă da, atunci dezvăluirea este incheiată.
Dacă nu, continuă să afli sintaxa pană la incheierea coerentă a stării. Următoarea
etapă este doar dezvăluirea submodalităţilor specifice ale fiecărei reprezentări din
strategia acestei persoane.
Dacă prima etapă a strategiei era vizuală, atunci trebuie să intrebi: Dar
ce ai văzut (vizual extern)?
Apoi intrebi:
Ce anume din ceea ce ai văzut te-a motivat?
Era cumva mărimea? Luminozitatea? Felul in care se mişca?
Continuă acest proces pană cand eşti in posesia tuturor submodalităţilor pentru strategie.
Apoi pur şi simplu vorbeşte despre ceva in legătură cu care vrei să motivezi acea persoană
să facă, folosind aceeaşi sintaxă şi aceleaşi cuvinte submodalităţi-cheie, apoi apreciază
starea acelei persoane după rezultatele obţinute.

O dată ce descoperi strategiile cuiva, il poţi face sau o poţi face să se simtă iubit/ă
declanşand exact stimulii care au făcut ca acest sentiment să apară la acea persoană.
Iţi poţi alcătui propria ta strategie in dragoste. Strategiile in dragoste se deosebesc
de multe alte strategii printr-un punct de vedere esenţial, In loc să existe o
procedură formată din două sau trei etape, există de obicei o singură etapă. Este
vorba doar de o atingere, doar un cuvant sau doar de o privire care să o facă pe acea
persoană să inţeleagă cat este de iubită.

CUM SA DESCOPERI STRATEGIILE DE DRAGOSTE iţi

aminteşti de o vreme cand te simţeai iubit/ă pe deplin?
iţi aminteşti de un moment anume?
Dacă te poţi intoarce cu gandul la acea vreme şi poţi retrăi momentele ...(pui persoana in
starea care trebuie.)
V: Ca să poţi avea aceste sentimente de dragoste profundă, crezi că este neapărată nevoie ca
partenerul/a să-ţi arate că te iubeşte...
ducandu-te in anumite locuri? cumpărandu-
ţi anumite lucruri? privindu-te intr-un
anume fel?...
Crezi că este neapărată nevoie ca partenerul/a să-ţi arate in acest fel că te iubeşte ca să te
facă să te simţi iubit/ă pe deplin? (Judecă după fiziologie.)
A: Ca să ai aceste sentimente de dragoste profundă, este neapărată nevoie ca partenerul/a
să...
iţi spună că te iubeşte intr-un fel anume? (Judecă după fiziologie.) K:
Ca să ai aceste sentimente de dragoste profundă, este neapărată nevoie ca partenerul/a
să... te atingă intr-un fel anume? (Judecă după fiziologie.) Acum descoperă
submodalitatea.
Cum anume? Arată-mi, spune-mi, demonstrează-mi.
Testează interiorul şi exteriorul strategiei. Judecă după cat este de convingătoare fiziologia.
Cunoscând strategia de dragoste a partenerului sau a copilului tău poate fi unul din
mijloacele cele mai puternice de înţelegere pe care să-l dezvolţi în sprijinul
relaţiilor tale. Dacă ştii cum s-o faci pe acea persoană să se simtă iubită în orice
clipă, acesta ar putea fi un instrument destul de puternic pe care să-l ai la dispoziţie.
Dacă nu-i cunoşti strategia de dragoste, atunci s-ar putea să fie cam trist. Sunt sigur
că ni s-a întâmplat tuturor cel puţin o dată în viaţă să iubim pe cineva, să-i
dezvăluim dragostea noastră, dar să nu fim crezuţi; sau altcineva să ne
iubească şi să ne declare dragostea şi să nu-l credem. Comunicarea nu a funcţionat
pentru că nu s-au potrivit strategiile.

Se dezvoltă o dinamică interesantă în cadrul unei relaţii. Chiar la începutul unei

relaţii, etapa pe care o numesc „curtare", suntem foarte mobilizaţi.
Cum facem deci ca să îi spunem celuilalt că îl iubim? Îi spunem aşa, pur şi simplu?
Îi arătăm sau îl atingem doar? Sigur că nu! În timpul „curtării" le facem pe toate.
Ne arătăm unul altuia, ne spunem unul altuia, ne atingem unul pe altul tot timpul.
Dar o dată cu trecerea timpului le mai facem oare pe toate trei? Unele cupluri o fac.
Aceştia constituie excepţia de la regulă, nu regula. Să-l iubim oare pe celălalt mai
puţin? Sigur că nu! Doar că nu mai suntem aşa de mobilizaţi. Ne simţim mai
relaxaţi în această relaţie.
Ştim că celălalt ne iubeşte, şi noi îl iubim. Cum ne comunicăm atunci sentimentul
de dragoste? Probabil că în felul în care ne-ar plăcea să-l recepţionăm. Dacă
lucrurile stau astfel, ce se întâmplă atunci cu calitatea sentimentului de dragoste în
cadrul relaţiei? Haideţi să aruncăm o privire. Dacă soţul are o strategie de dragoste
bazată pe auditiv, cum este cel mai probabil să-şi exprime el dragostea faţă de soţia
sa? Spunându-i-o, desigur. Dar dacă ea are o strategie de dragoste bazată pe vizual,
astfel încât creierul ei o face să se simtă foarte iubită numai după ce primeşte
anumiţi stimuli vizuali? Ce se va întâmpla o dată cu trecerea timpului? Nici unul
din membrii acestei relaţii nu se va mai simţi iubit pe deplin. În perioada când şi-au
făcut curte, le-au făcut pe toate - şi-au arătat dragostea, şi-au spus-o şi s-au atins
unul pe celălalt - declanşându-şi astfel reciproc strategiile de dragoste. Acum soţul
vine şi zice: „Te iubesc, scumpo", iar ea răspunde: „Ba nu mă iubeşti!" El o
întreabă: „Despre ce «vorbeşti»? Cum poţi să «spui» aşa ceva?" Ea ar putea să
răspundă: „Nu te costă nimic să vorbeşti.
Acum nu-mi mai aduci «flori». Nu mă mai iei cu tine în nici un «loc». Nu te mai
«uiţi» la mine în felul acela anume." „Cum adică, nu mă mai uit la tine ?" ar putea
întreba el. „Doar îţi «spun» că te iubesc." Ea nu mai încearcă acele sentimente
profunde de a fi iubită pentru că stimulul specific care-i declanşează acel sentiment
nu mai este aplicat constant de soţul ei.
Dar să vedem şi opusul cazului de mai sus: soţul este înclinat spre vizual, iar soţia
spre auditiv. El îi arată că o iubeşte cumpărându-i lucruri, ducând-o peste tot,
trimiţându-i flori. Şi într-o zi ea spune: „Nu mă mai iubeşti." El se supără: „Cum
poţi să spui una ca asta? Uite ce casă ţi-am cumpărat, te duc peste tot." Ea
răspunde: Da, dar nu-mi mai spui niciodată că mă iubeşti." „Te iubesc!" zice el
într-o tonalitate care nici măcar nu este pe-aproape de strategia ei. Ca urmare, ea nu
se simte iubită. Dar ce-aţi zice de una din combinaţiile cele mai nereuşite cu putinţă
din toate timpurile - un bărbat înclinat spre tactil şi o femeie înclinată spre vizual.
El vine acasă şi vrea s-o îmbrăţişeze. „Nu mă atinge", zice ea. „Întotdeauna te
repezi la mine. Tot ce vrei tu este să te agăţi de mine şi să mă îmbrăţişezi. De ce nu
mergem şi noi undeva? Mai uită-te şi tu la mine înainte să mă atingi." Vă sună
familiar vreunul din aceste scenarii? Acum vă daţi seama cum s-a terminat o relaţie
din trecut pentru că la început aţi încercat toate căile, dar cu trecerea timpului aţi
început să comunicaţi într-un singur fel, iar partenerul vostru avea nevoie să
comunice în alt fel, sau invers?
A fi conştient este un instrument puternic. Mulţi dintre noi credem că lumea în care
trăim este aşa cum o vedem noi. Credem că ştim ce ne face să ne simţim iubiţi.
Trebuie să fie ceva ce merge cu oricine. Dar uităm că harta nu este totuna cu
terenul. Este doar felul în care vedem noi terenul.