Sunteți pe pagina 1din 5

„Leoaica tanara,iubirea”

N.Stanescu
-neomodernism-

Neomodernismul este o orientare din anii 60’-70’ care


ilustreaza redescoperirea sensibilitatii creatoare,a emotiei
estetice si a innoirilor la nivelul limbajului poetic,dupa un
deceniu in care literatura romana a fost ideologizata politic.Poetii
neomodernisti precum Nichita Stanesc,Cezar Baltag sau Ana
Blandiana au incercat sa refaca legaturile cu literatura
modernista din perioada interbelica
Leoaica tanara,iubirea face parte din al doilea volum al lui
Nichita Stanescu „O viziune a sentimentelor” (1964).Poetul
apartine perioadei postbelice a literaturii romane,lirica sa inca-
drandu-se in curentul literar neomodernism.
Nichita Stanescu a creat o lirica prin expresivitate si imagistica
,,un imn involuntar dedicat Majestatii sale Cuvantul si
antonimiile lui Necuvantul” ( C-tin Crisan ). Leoaica
tanara,iubirea este considerata o capodopera a literaturii romane
prin ilustrarea caracterului erotic al poeziei si este o arta poetica
intrucat autorul isi exprima conceptia despre iubire,iar lirismul
subiectiv confirma prezenta eului liric prin marcile lexico-
gramaticale la persoana I a verbelor dar si a pronumelor
personale ,,mi-„ „m”, „ma” etc.
Tema poeziei este intalnirea neasteptata cu iubirea ca ,,
intamplare a fiintei ”(dupa cum marturiseste in poezia
,,Cuvantul”).Aparitia brusca,neasteptata a iubirii,patrunderea ei
agresiva in existenta eului poetic transforma perceptia
indragostitului asupra lumii si asupra sa.Iubirea este o stare de
vibratie continua,o cale spre revelatie,o modalitate de integrare
in armonia universala
Motivul central al poeziei este cel al leoaicei,simbol al iubirii ca
pasiune.
Viziunea asupra lumii se dezvaluie treptat prin intermediul
imaginilor socante. De exemplu, iubirea materializata devine un
animal de prada,care navaleste cu agresivitate si de care nu exista
scapare,ea „musca de fata”,sugerand astfel instalarea violenta in
sufletul omului:
„Leoaica tanara,iubirea
mi-ai sarit in fata
Ma pandise-n incordare
mai demult
Coltii albi mi i-a infipt in fata
m-a muscat leoaica,azi,de fata”
Aceasta „leoaica tanara” este capabila de a schimba un univers
intreg, de a reface geneza. Dupa instalarea iubirii,totul se
schimba:natura devine deodata „un cerc de-a dura”.Cercul
ilustreaza simbolul perfectiunii,iar noul univers ia nastere din
cercuri concentrice in rotire „cand mai larg,cand mai aproape,/ca
o strangere de ape.”
Iubirea poate deci sa ordoneze haosul initial si sa creeze o noua
lume in care eul liric devenie centrul,nucleul.
Viziunea asupra lumii este pusa in lumina si prin
urmatoarele elemente de compozitie si limbaj:titlul,secvente
poetice, relatii de simetrie si opozitie,limbajul poetic.
Titlul,element paratextual ce identifica o creatie este un
motiv anticipativ cu valoare simbolica intrucat avertizeaza
cititorul asupra universului poetic infatisat.Astfel,titlul reluat in
incipit este o metafora ce indica tema:dragostea.Asemanarea
dintre „leoaica” si „iubire” arata caracteristicile acestui
sentiment: agresivitate,forta,vitalitate. Epitetul „tanara”
subliniaza spontaneitatea,prospetimea,senzualitatea.
Compozitional,poezia are forma unei confesiuni in trei
secvente lirice corespunzatoare celor trei strofe inegale: I este
alcatuita din 6 versuri, a II-a din 8, iar ultima din 10 strofe.
Prima secventa poetica prezinta intalnirea neasteptata cu
iubirea, cu toate ca sentimentul exista deja in sufletul omului „Ma
pandise-n incordare/mai demult”.Se evidentiaza si socul
provocat de aceasta intalnire prin utilizarea obsedanta a
lexemului polisemantic „fata”,amplificand imaginea unei
coliziuni violente dintre incocenta din trecut si revelatia din
prezent.Imaginea artistica a „coltilor albi” sugereaza,pe de o
parte,agresivitatea iubirii(„coltii”) ,iar,pe de alta parte,puritatea
sentimentului (epitetul cromatic „albi” ).
A doua secventa poetica sugereaza descrierea cosmogonica
prin recrearea universului sub influenta transfigurarii iubirii :
„Si deodata-n jurul meu natura
Se facu un cerc,de-a dura,”
Traind sentimentul iubirii,eul liric devine un „centrum mundi”.
Totul din jur se transforma.Metaforele insolite redau aspiratia
catre transcendent,spre absolut:
„Si privirea-n sus tisni
Curcubeu taiat in doua
Si auzul o-ntalni
Tocmai langa ciocarlii.”

A treia secventa poetica concretizeaza efectele intalnirii cu


iubirea.In procesul de recreare a lumii dupa legile iubirii este
integrata si fiinta poetului. Se dezvaluie metamorfoza fiinte
umane gratie iubirii.Transformarile sufleteste se reflecta si in
plan fizic:
„Mi-am dus mana la spranceana,
La tampla si la barbie,
Dar mana nu le mai stie”
„Spranceana” „tampla” „barbia” sunt metafore ale cunoasterii
poetice:comtemplatie,reflectie,rostire.”Mana” este o metafora a
creatie,textul poate fi astfel vazut si ca o arta poetica
implicita.Iubirea, ca „leoaica tanara” poate fi perceputa drept
dragostea pentru creatie care il proiecteaza pe poet in eternitate
:”inca-o vreme/ si-nca o vreme...”Finalul arata ca iubirea il
proiecteaza pe om in eternitate,iar iubirea fata de creatie il face
pe scriitor nemuritor.
Relatia de simetrie se realizeaza prin cele doua imagini ale
iubirii-leoaica. Epitetul „tanara” din incipit este completat la final
de epitetul cromatic „aramie”, sugerand ca transformarea
produsa de iubire este ireversibila,asemenea timpului.
Relatia de opozitie se manifesta in cea de-a doua secventa
poetica,la nivelul metamorfozei/transformarii fiintei-durerea
muscaturii si la nivelul universului- devenit sferoid : „Coltii albi
mi i-a infipt in fata/ m-a muscat leoaica,azi,de fata/ Si deodata-n
jurul meu,natura/se facu un cerc,de-a-dura”.
Noutatea limbajului poetic este data de imagini artistice
neasteptate si de metafore surprinzatoare „m-a muscat leoaica
azi de fata” ( imag.vizuala socanta) , „curcubeu taiat in doua”
(metafora ambigua etc.” Innoirile prozodice sunt in versul liber
si ingambamentul, tehnica prin care ideea dintr-un vers se
continua in versurile urmatoare,ceea ce confera fluiditate
discursului liric.
In opinia mea,”Leoaica tanara,iubirea”, de Nichita Stanescu
este o arta poetica neomodernista pentru ca interesul poetului
vizeaza relatia poet-lume, poet-creatie si identifica poezia cu
iubirea. Aceasta reprezinta un mijlocitor intre eu (constiinta
individuala) si universul fiintei.Sentimentul poetic este acela de
contopire cu esenta lumii prin iubire.
In concluzie, poezia modernista ilustreaza intr-o
maniera inedita intalnirea omului cu iubirea.Sentimentul se
corporalizeaza sub forma unei leoaice,animal feroce, a carei
prada este intreaga fiinta a celui indragostit.