Elveția

Proveniența numelui

Denumirea în limba română provine din cea latinească, de Helvetia, asociat

termenului neolatin de Confederatio Helvetica.
Termenul folosit în limbile locale provine de la termenul alemanic Schwiizer, utilizat
pentru a-i denumi pe locuitorii din Schwyz și din teritoriul asociat, unul dintre cantoanele
din Waldstätten, care a format nucleul Vechii Confederații Elvețiene. Numele a apărut
ca exonim, fiind aplicat pars pro toto soldaților confederației. Elvețienii au început ei
înșiși să folosească acest nume după Războiul Suab din 1499, alături de
termenii confederați, Eidgenossen, utilizați încă din secolul al XIV-lea.
Toponimul Schwyz este atestat din 972, în germana înaltă veche Suittes, termen
legat de suedan „a arde”, referindu-se la zona împădurită care fusese arsă pentru a fi
construit orașul. Numele a fost extins întregii zone cantonale, iar după Războiul
Suab din 1499 a început să fie utilizată pentru a denumi întreaga confederație. Numele
țării în germana elvețiană, Schwiiz, este omofon cu cel al cantonului, fiind deosebit de
acesta prin utilizarea articolului hotărât (d'Schwiiz pentru confederație, dar
numai Schwiiz pentru canton și oraș).
Denumirea Confederatio Helvetica a fost introdusă în latina modernă treptat
după formarea statului federal în 1848, ca ecou al Republicii Helvete napoleoniene,
apărând pe monede din 1879, și fiind apoi înscris pe Palatul Federal în 1902 și utilizat
după 1948 pe sigiliul oficial. El provine din termenul Helvetii, trib galic de pe Platoul
Elvețian dinaintea epocii romane. Helvetia apare și ca personificare națională a
confederației în secolul al XVII-lea, cu o piesă de teatru scrisă în 1672 de Johann
Caspar Weissenbach.

Literatura

Principalii scriitori elvețieni francofoni sunt Jean-Jacques Rousseau (1712–1778)

și Germaine de Staël (1766–1817). Între autorii de dată mai recentă se numără Charles
Ferdinand Ramuz (1878–1947), ale cărui romane descriu viața țăranilor și muntenilor,
într-un mediu dificil, și Blaise Cendrars (născut Frédéric Sauser, 1887–1961). Autori
care au scris în italiană și retoromană au contribuit și ei, dar într-un volum mai modest,
dat fiind numărul lor mai mic.
Poate cea mai celebră operă literară elvețiană, Heidi, povestea unei fetițe orfane
venită să trăiască împreună cu bunicul ei în Alpi, este una dintre cele mai populare cărți
pentru copii din istorie și a devenit un simbol al Elveției. Autoarea ei, Johanna
Spyri (1827–1901), a scris mai multe cărți pe teme similare.

Gastronomia

Ciocolata s-a fabricat în Elveția încă din secolul al XVIII-lea, dar și-a câștigat
reputația la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu inventarea tehnicilor de conșaj și cristalizare
care au permis producerea ei la o calitate superioară. O altă descoperire a fost
inventarea ciocolatei cu lapte în 1875 de către Daniel Peter. Elvețienii sunt cei mai mari
consumatori de ciocolată din lume.

Bibliografie :

 Wikipedia
 Historia
 Miratico