Minutul 18

Optsprezece minute s-au scurs,

O dată cu acesta

Iar eu, relatând din prezent la trecut,

Îmbrăţişesz, în deşert, soarta;

Îi şterg lacrimile dar ele încă se revarsă

Deoarece îmi spune că acolo, ea-i izvor,

În deşert, formând o oază

Şi… plin de dor,

Timpul, vine să-şi spele fruntea,

Să-şi astâmpere setea,

Apoi, să pună pecetea

Peste tot…

Iar mirajul oazei… aievea –

Cei însetaţi, o căutară

Devenind pradă uşoară…

©Th3Mirr0r