Minutul 45

Aş fi putut pretinde că sunt vesel,

Mai mult decât toţi la un loc,

Însă eu, nu adopt falsitatea, ca laşii,

Ci lupt cu îndârjire, pentru sufletul meu,

În lupta mea acerbă, cu mine însumi,

Căci mai bine mi-e astfel,

Numărând minutele orei,

Stând la malul mării,

Construind un castel

Ce nu va dura…

Voi face altul, mult mai frumos,

După ce valurile înspumate ale timpului,

L-or dărâma…

Aşa îmi voi străjui mereu fortăreaţa:

Cu sabia minţii!

Iar inima mea, frântă demult,

Nici măcar o lacrimă, nu va mai vărsa!

 Nimeni nu va mai avea acces la ea,

Decât cine vreau eu

Şi chiar şi aşa…

Legea după care trăiesc eu

De-o va încălca,

Într-o secundă, acea persoană

Va fi trecut, în viaţa mea…

Fi-va nedreptate în faţa altora,

Însa eu nu îngenunchez în faţa nimănui,

Nici măcar de-aş fi mereu o umbră

Victimă destinului…

©Th3Mirr0r