Minutul 26

Aş vrea să-ntreb acum, în acest minut,

Dacă ea, soarta, când se răsfrange-n două

Varsă răspunsurile precum izvoarele în mare

Şi dacă atunci când urcă munţii vieţii,

Îşi bate-n peretele stâncii, adâncile pitoane;

Dar mă abţin şi nu întreb nimic

Că un răspuns concret, n-o să primesc în schimb,

Aşa că… las calea firească a naturii

Să-mi zică la sfârşitul zilei

Cum mi-a fost viaţa… cum tre’ să-mi fie,

Cine mă-ntreabă de-o ştiu sau nu,

Când, la fel, chiar acel om, o poate conştientiza?!

De aici şi îndoiala, născută-n suflete,

Şi merge aşa, agale, aducând întristare,

Până ce oaza din deşert va găsi;

În locul mirajului,
 Izvorul vieţii, va fi…

Însăşi sufletul omului.

©Th3Mirr0r