Minutul 24

Apoi, îmi puseră ele mie întrebări, iar prima a fost:

“De ce tu, copile, umbli prin deşert, fără rost?”

Iar eu, zâmbind, am spus că doream să caut timpul,

Iar ele, auzindu-mi răspunsul, au râs, retoric:

“Cum să cauţi timpul, când deja este prezent?

Cum să conştientizezi tu acestea, dacă nu eşti atent?”

Şi-atunci, aflasem eu un adevăr,

Trecându-mi mâinile prin păr,

Parcă nedumerit de realitatea definită,

Dar, oarecum, uimit, de taina cea descoperită…

©Th3Mirr0r