Minutul 34

Aş privi atunci spre ceasul de la mână,

Către minutul care trece, în tăcere;

Va trece o oră, o zi, o săptămână, o lună,

Dar eu, tot nemişcat, voi rămâne în deşert şi visând…

Vor veni poate pelerinii şi-mi vor spune

Îngrijoraţi, de soarta mea,

Să merg către oază, cu ei…

Dar eu, aş zâmbi, apoi, o lacrimă din sufletul meu,

Voi vărsa…

Va fi prima;

Le voi zâmbi din nou şi voi spune:

“Într-un minut, dragii mei, voi vărsa alta”…

Voi fi întrebat poate de ce, toate acestea,

Iar eu, senin ca mai devreme,

Le voi zâmbi din nou…

Doar glasul meu, stins, încet, într-un ecou,

În clipa morţii, va mai putea şopti:

“Aştept ploaia”…

©Th3Mirr0r