O liniște de geamăt e-ntre noi

Din calmul ei țâșnește răzvrătirea...

E nemușcat fructul pălit în toi
Nesăvârșită, condamnăm iubirea

O liniște se tânguie prelung

Și amuțesc simțiri trăite-n pripă
Când sărutări de gânduri ce se-ating
Dragostea cea de-a pururi înfiripă

E-o liniște zadarnică-ntre noi

Căci ea se-aude până-n miezul firii
Unde e soare plămădit cu ploi
Din noi-iubiți, pe pajiștea luminii

O liniște-i lăsată s-o-mbrăcăm

Pe după straiele de nepăsare
Ce ne silim în zi să le purtăm
Pe trupurile nopții umezi, goale...

O liniște răsfiră vechiul sens

Prin degete ce ne-au murit supuse
Căci două picături de univers
Din pântec de pământ se nasc ucise

O liniște...un dureros alint

Chemând cu limba-i ascuțit de dulce
Spre un amor, în noi dezlănțuit
E-o liniște ce țipetele-și frânge...