LP 11

Diagnosticul de laborator in sindromul diareic infectios

1. Definiţie BDA: peste 3 scaune/ zi, semiconsistente sau apoase, determinând pierderi
lichidiene, ce pot duce la dezechilibre hidroelectrolitice însoţite de colaps cardio-vascular.
episodul are debut cu cel mult 2 săptămâni anterior. Are etiologie parazitară, bacteriană,
virală.

Agenţi etiologici bacterieni:

 Sindrom holeriform: gastroenterită acută cu scaune apoase, abundente, febră absentă,
absenţa tenesmelor şi a durerilor abdominale, absenţa leucocitelor în scaun.
o Vibrioni holerigeni
o Vibrioni NAG
o ECET, ECEP, ECAD, ECEAg
 Sindrom dizenteriform: colită acută cu scaune mucosanguinolent-purulente, febră,
tenesme şi dureri abdominale prezente, reacţie inflamatorie acută intensă în scaun.
o Shigella spp.
o ECEI
o Campylobacter
o Unele tulpini de Salmonella netifoidice
o Yersinia enterocolitica
Agenţi etiologici virali: rotavirusuri, enterovirusuri, adenovirusuri, coronavirusuri,
astrovirusuri, calicivirusuri.
Agenţi etiologici parazitari: Giardia duodenalis, Cryptosporidium parvum, Entamoeba.

2. Diagnostic de laborator BDA, sdr dizenteriform

Scop: Izolarea şi identificarea Salmonella, Shigella, Yersinia (lactozo negativi)
Prima zi:
A.Prelevare
 din scaun emis spontan
 cât mai aproape de debut şi înaintea antibioticoterapiei
 în coprocultor cu mediu de transport Cary-Blair
 fragmente de mucus, sânge, puroi sau din 4-5 locuri, aproximativ 1 g

B.Transport în 1-2 ore; eventual refrigerare (max 24-48 ore)

C.Examen macroscopic
 miros
 culoare
 aspect
D.Examen microscopic direct
 Frotiu colorat cu albastru de metilen
-Celule inflamatorii, hematii, enterocite
PMN> 50/câmp alături de macrofage şi hematii în shigeloze
PMN<20/câmp în salmoneloze
Polimorfonucleare şi hematii în campilobacterioze.
 -Agenţi etiologici cu morfologii particulare (Campylobacter, stafilococ)
E.Coprocultura este examenul de bază în diagnosticul sindromului diareic infecţios.
Scop: Izolarea şi identificarea Salmonella, Shigella, Yersinia (lactozo negativi)
 Se însămânţează pe medii cu selectivitate slabă şi medie (MacConkey şi Hektoen) şi
mediu de îmbogăţire pentru Salmonella (bulion selenit acid de sodiu).
A doua zi:
 Repicăm din mediul de îmbogăţire pe mediu cu selectivitate medie
 Coloniile lactozo-negative cu/fără H2S le repicăm pe mediile TSI, MIU şi pe un mediu
diferenţial lactozat pentru verificarea purităţii culturii (minim 3 colonii L-).
A treia zi:
 Urmărim repicajul din mediul de îmbogăţire - prezenţa coloniilor lactozo negative 
hidrogen sulfurat.
 Citire triaj şi identificare antigenică pentru coloniile suspecte de Salmonella, Shigella,
Yersinia;
 Identificare biochimică extinsă
 Antibiogramă (NU pt Salmonella; prelungeşte starea de portaj)
A patra zi: Rezultat

3. Infecţii cu Campylobacter spp

 Produsul patologic: materii fecale
 Examenul microscopic: bacili gram negativi mici, nesporulaţi, în formă de virgulă sau
de S sau ”aripi de pescăruş în zbor”
 Caractere de cultivare:
-bacterii microaerofile, carboxifile, termofile.
-cultivă lent, minim 42-72 ore de incubare.
Identificarea preliminară se bazează pe creşterea în condiţii selective şi pe caracterele
microscopice.
Identificarea definitivă se bazează pe studiul caracterelor biochimice, creşterea la 42C,
sensibilitatea la acid nalidixic şi cefalotin.

4. Diagnosticul de laborator al infecţiei cu Helicobacter pylori

Diagnostic direct:
Produs patologic:
1. Biopsia gastrică
 Examenul microscopic (coloraţia Warthin Starry este cea mai sensibilă)
-bacili gram negativi spiralaţi sau încurbaţi, nesporulaţi.
 Cultivarea: microaerofil, cultivă pe medii îmbogăţite suplimentate cu sânge, hemina
şi cărbune.
-creşte lent (3-6 zile)
 Testul ureazei este cale cea mai rapidă de a depista H pylori.
2.Materii fecale -detectare antigenică

Diagnosticul indirect (serologic):

- titrul anticorpilor persistă mulţi ani deci nu poate fi utilizat pentru a diferenţia o infecţie trecută
de una recentă; nu se corelează cu gravitatea infecţiei sau cu răspunsul la terapie
- este util pentru studii epidemiologioce sau pentru evaluarea iniţială a unui pacient simptomatic.
- infecţia cu H. pylori poate evolua atât la pacienţii cu cancer gastric cât şi la pacienţii fără
această neoplazie (indicată este biopsia gastrică care evidenţiază şi transformarea malignă a
celulelor).

Testul respiraţiei cu uree: este o metodă neinvazivă care depistează dioxidul de carbon marcat
radioactiv în aerul respirat după administrare de uree cu atom de 14C.

Diagnosticul de laborator in infectiile cutanate

Examenul microbiologic al exsudatelor din plăgi şi arsuri

1.Agenţi etiologici:
S.aureus Vibrio spp.
P.aeruginosa Pasteurella spp.
E.coli
Klebsiella –Enterobacter
S.epidermidis
Corynebacterium spp.
Clostridii

2. A. Prelevarea probelor şi transportul probelor.

 Prelevarea cantitativă cu tamponul
-se face toaleta plăgii: se îndepărtează ţesutul necrotic şi se spală cu ser fiziologic pentru îndepărtarea
exsudatului stagnant sau a eventualelor urme de antibiotic;
-învârtim tamponul umezit cu soluţie Ringer pe o arie de 1 cm2, până la sângerare uşoară (pentru a avea
certitudinea că colectăm din ţesutul viabil; se poate preleva din mai multe puncte ale leziunii);
-se introduce tamponul în 1 mL bulion tioglicolat şi îl transportăm imediat la laborator.

 Prelevări biopsice sunt indicate când conduita terapeutică impune cunoaşterea concentraţiei
bacteriene în ţesuturile viabile afectate prin arsuri sau traumatism şi extinderea leziunilor.
-se face toaleta plăgii;
-prelevarea se face cu perforatorul dermic;
-proba se expediază la laborator într-un tub închis ermetic.

B. Examenul microscopic:
! Efectuarea frotiului se face de către persoana care face şi prelevarea cu tamponul. Frotiul şi tamponul
vor fi trimise împreună la laborator.
-pe o lamă de microscop rulăm extemporaneu tamponul pentru a obţine un frotiu subţire şi uniform.
- coloraţie Gram şi/sau Ziehl Neelsen.
Examenul citologic: prezenţa leucocitelor
Examenul bacterioscopic:
-se apreciază semicantitativ prezenţa bacteriilor
 Foarte rare: 1/50-100 câmpuri
 Rare: 1/10-20 câmpuri
 Numeroase: 1-10/câmp
- categoria microscopică.
 C. Cutivarea probelor
Izolarea cantitativă din plăgi şi arsuri
-se obţine suspensia mamă prin rotirea şi stoarcerea insistentă a tamponului în mediul de transport pentru
descărcarea conţinutului, apoi îl stoarcem prin presare insistentă pe peretele tubului
-se realizează diluţii zecimale în bulion tioglicolat şi etalăm câte 0,1 ml pe câte o placă cu geloză sânge
pentru incubare aerobă şi una pentru incubare anaerobă.
-facem citirea la 24-48 de ore pentru placa incubată aerob şi 48-72 pentru cea incubată anaerob.
-se calculează concentraţia bacteriilor de pe tampon după formula:
Nr UFC/tampon=NxDx10,
unde N= nr coloniilor de pe placă
D = inversul diluţiei
10- pentru că am însămânţat 0,1 mL

3. Interpretarea rezultatelor:
A) Izolatele în cantitate >106 UFC/tampon au semnificaţie clinică.
B) Streptococii beta hemolitici au semnificaţie clinică indiferent de cantitatea în care sunt izolaţi.
C) Izolatele în cantităţi de 103-4 UFC/ g ţesut au semnificaţie clinică dacă examenul histopatologic
confirmă prezenţa infiltratului inflamator, a leziunilor de vasculită şi tromboză.

Pseudomonas aeruginosa
Caractere microscopice:
-bacili fini, dispuşi izolat, în perechi sau scurte lanţuri (pot prezenta polimorfism);
Caractere de cultivare:
-nepretenţioase nutritiv, strict aerobi.
-se dezvoltă între 5-42ºC, cu optimul activităţii metabolice între 30-37ºC.
-produce doi pigmenţi difuzibili: piocianina (albastră), pioverdina (galben fluorescent); unele tulpini
produc un pigment roşu brun.
-culturile au luciu metalic iar pe geloză sânge coloniile sunt hemolitice.
Caractere biochimice: oxidază pozitivi, catalază pozitivi.

Genul Bacillus
Caractere microscopice:
- bacili gram-pozitivi mari cu extremităţile tăiate drept
- în frotiuri din cultură (nu pot fi diferenţiate speciile de Bacillus)
 sunt aşezaţi în lanţuri lungi
 prezintă spori ovali, centrali, cu dimensiuni mai mici sau egale cu diametrul bacilului (nu deformează
corpul bacilului)
- în frotiuri din produs patologic
 sunt aşezaţi în perechi sau scurte lanţuri
 B. anthracis prezintă capsulă
 în coloraţia Gram apare ca un halou incolor în jurul bacteriilor
 în coloraţia cu albastru de metilen policrom capsula se colorează metacromatic în ro
Caractere de cultivare:
- aerobi, facultativ anaerobi
- nepretenţioşi nutritiv,
- se dezvoltă între 12-40ºC
- formă de cultură R
→ pe medii agarizate – colonii cenuşii, aplatizate, rugoase, cu aspect de sticlă pisată şi contur neregulat
→ în bulion nutritiv cresc sub aspectul unui depozit floconos, fără a tulbura mediul
 Caractere de diferenţiere
Bacillus anthracis
- imobil
-- absenţa hemolizei pe geloză-sânge
- sensibil la penicilină
- patogen pentru şoarecele alb
bacili antracoizi (Bacillus cereus, Bacillus subtilis)
- mobili
- colonii β-hemolitice pe geloză-sânge
- rezistenţi la penicilină
- nepatogeni pentru şoarece

Genul Clostridium
Caractere microscopice
- bacili gram-pozitivi sporulaţi
- sporii au diametrul mai mare decât corpul bacilului, pe care il deformează
 C. tetani – spor sferic terminal, cu aspect de „băţ de tobă”
 C. perfringens – nu sporulează în cultură – îi observăm pe frotiuri din cultură ca bacili
gram-pozitivi mari, nesporulaţi
 Clostridium spp. – spori ovalari, centrali, paracentrali sau subterminali, cu aspect de
„suveică”, „rachetă de tenis”
Caractere de cultură
- bacterii anaerobe
 medii uzuale incubate anaerob (atmosferă de hidrogen sau azot cu 10% CO2)
 tuburi cu geloză moale, în coloană înaltă (minim 10 cm – tuburi Weinberg) incubate în atmosferă
obişnuită; mediile trebuie „regenerate” înainte de însămânţare (fierbere in baie de apă 15-20 minute
pentru îndepărtarea oxigenului, apoi răcire bruscă)
- pe geloză-sânge majoritatea produc colonii hemolitice
- cele mai multe clostridii coagulează şi acidifică laptele turnesolat
C. perfringens
→ pe geloză-sânge: detemină o dublă hemoliză – o zonă internă mai îngustă şi o zonă externă mai largă
→ pe mediu cu gălbenuş de ou: cultura este înconjurată de o arie albă de precipitare = producerea de
lecitinază