Cuprins

1. Radiațiile infraroșii..............................................................................................................2
2. Definirea și relația cu spectrul electromagnetic..................................................................4
3. Infraroșu natural...................................................................................................................4
4. Benzile infraroșii utilizate în telecomunicații......................................................................7
5. Radiația termică...................................................................................................................7
6. Termografia.........................................................................................................................8

Bibliografia................................................................................................................................9

RADIAȚIILE INFRAROȘII

Radiațiile infraroșii sunt radiații electromagnetice invizibile, penetrante, cu efect termic

pronunțat, situate în spectru între limita roșie a domeniului luminii vizibile și microundele

1
radioelectrice. Domeniu spectral al radiațiilor infraroșii este situat între limita roșie a spectrului
vizibil și radiațiile hertziene. – Infra-+roșu (după fr. infrarouge).
Radiațiile infraroșii sunt emise de toate corpurile calde, cu temperaturi mai mari de zero
absolut ( -273,15 grade Celsius). Lungimea lor de undă depinde de temperatura emițătorului .
Energia emisă este proporțională cu frecvența radiației corespunzătoare și aceasta este invers
proporțională cu lungimea de undă. De la Soare primim radiații vizibile și invizibile care ajung
pe pământ după ce străbat atmosfera terestră. Radițiile invizibile, infraroșii și ultraviolete, nu
produc senzația de lumină asupra ochiului uman dar pot fi puse în evidență prin alte efecte pe
care le au. În cazul radiațiilor infraroșii lungimea de undă este cu atât mai mică cu cât
temperatura sursei este mai mare.
Efectul lor principal este efectul termic, încălzesc corpurile pe care cad. Razele reflectate
de suprafețele încălzite au lungimi de undă mai mari, frecvențe mai mici și deci și energii mai
mai mici. Acest fenomen constituie o cauză a ” efectului de seră”. Un exemplu simplu de înțeles
este următorul ; într-o zi friguroasă dar însorită de iarnă stând lângă geam se simte mai multă
căldură decât în restul camerei deoarece sticla este transparentă pentru radiațiile infraroșii cu
lungimi de undă mici care vin de la Soare dar este opacă pentru cele reflectate cu lungimi de
undă mai mari. Aceste rămân în cameră ca într-o cușcă încălzind corpurile pe care cad.
Deoarece cu ajutorul radiatiilor infrarosii putem “vedea” prin ceata densa, ele pot ajuta
la navigare astfel că avioanele, trenurile, navele e bine sa fie dotate cu camere digitale sensibile
în infraroșu.Sunt folosite în astronomie, în oceanografie, în meteorologie, în geologie și în
arheologie, în istorie și artă, în monitorizarea mediului. Nu ma voi opri asupra acestor aplicații
dar voi mai menționa una care mi se pare foarte importantă, folosirea lor în medicină, de
exemplu termogtafia.
Termografia in infrarosu permite a se vedea “invizibilul” – caldura si repartitia ei
superficiala pe suprafata corpului și pot înregistra diferente de temperatura de numai
0,04OC.Termografia in infrarosu își poate gasi utilizarea practică in orice domeniu in care caldura
apare sau isi modifica distributia ca urmare a unui proces chimic, fizic (mecanic, electric etc.),
biologic sau de altă natură. Practic, orice proces tehnic sau biologic, care implica o transformare
energetică în caldură sau care consumă sau generează caldură poate face obiectul unui studiu
termografic.
Termografia medicală este o metoda de investigatie imagistica neinvaziva, fara efecte secundare
si fara contraindicatii pentru pacient. Spre deosebire de alte metode de investigatie imagistica,
termografia medicala este complet lipsita de riscuri pentru pacient si pentru medicul
termografist. Am văzut un termograf în cabinetul D-lui Doctor Moldovan și îl folosește pe lângă
toată aparatura de Laseracupunctură.

Radiația infraroșie există in mod natural insă nu este vizibilă ochiului uman, in cazul
pacienților investigați ea fiind emisă chiar de catre căldura corpului pacientului.
Fiind deosebit de sensibil la diferențele de temperatură ale diverselor părți ale corpului,
termograful poate sa pună in evidență zone cu temperatura ușor modificată, temperatură, care
din punct de vedere medical, poate să fie rezultatul unui proces inflamator sau de alta natură.

2
Pe baza informațiilor pe care le furnizează termograful, medicul poate să pună un diagnostic cu o
precizie comparabilă cu cea furnizată de celelalte aparate de imagistică medicală folosite in
prezent.
Cu ajutorul termografiei se pot detecta bolile înainte de a se manifesta, de a ne da seama
că suntem bolnavi, tratamentul fiind mai ușor și mai puțin costisitor!
Poate fi repetabilă la infinit și conferă posibilitatea unor investigații comparative în special la
verificarea rezultatelor unor tratamente oncologice, antiinflamatorii, antireumatice, endocrine
etc.
Avantajele termografiei medicale
 Nu iradiaza (cel mai mare avantaj), spre deosebire de celelalte metode, foarte iradiante
(Radiografia, RMN si Tomografia computerizata)
 Se poate aplica la orice varsta si in orice situatie (inclusiv la gravide)
 Se poate repeta ori de cate ori e nevoie (pentru ca nu iradiaza)
 Ajuta atat la stabilirea diagnosticului cat si la urmarirea evolutiei
tratamentului multor boli
 Depisteaza precoce riscul de aparitie in perioada urmatoare a unei anumite boli (sesizeaza
degradarea zonei sau a organului respectiv si indica riscul de imbolnavire)
 ajuta la stabilirea numarului corect de sedinte necesare pentru tratament
 Ofera precizie in tratament (tratamentul se face sub scanare termografica)
 Cu ajutorul termografiei se poate urmari si aprecia efectul tratamentului aplicat si se
poate determina cand trebuie repetat
 Este mai ieftina si mai usor de efectuat
 Termograful se folosește de la distanță, de aproximativ 1 m de pacient, deci nu în contact
cu acesta.
Radiația în infraroșu (IR) este o radiație electromagnetică a cărei lungime de undă este mai
lungă decât cea a luminii vizibile (400 - 700 nm), dar mai scurtă decât cea a radiației
terahertz (100 μm - 1 mm) și a microundelor (~30000 μm). Majoritatea radiației termice emise
de către obiectele aflate la temperatura camerei este în infraroșu.
Energia în infraroșu este emisă sau absorbită de molecule atunci când se schimbă mișcările de
rotație - vibrație. Energia în infraroșu excita moduri de vibrație într-o moleculă printr-o
schimbare de dipol, făcându-l interval de frecvență util pentru studiul acestor stări energetice
pentru moleculele de simetrie corespunzătoare. Spectroscopia în infraroșu examinează absorbția
și transmiterea de fotoni în intervalul energetic infraroșu.
Radiațiile infraroșii sunt folosite în aplicații industriale , științifice sau medicale. Aparatele
pentru vedere nocturnă folosind iluminație infraroșie apropiată activă oferă observarea oamenilor
și animalelor fără ca observantul să fie detectat. Astronomia în infrarosu folosește senzori
echipați pe telescoape pentru a trece prin regiunile greu vizibile din spațiu precum norii
moleculari, mai sunt folosiți pentru a detecta noi planete sau pentru a detecta traiectoria
obitectelor în spațiu. Camerele cu detectoare infraroșii sunt folosite pentru a detecta pierderea de
căldură din sisteme izolate, pentru a observa schimbările de traiectorie a sângelui în corpul uman
și pentru a detecta aparate electrice care se supraîncălzesc.
Fotografierea în infraroșu este folosită în aplicațiile militare pentru achiziția de date dar și în
scopuri industriale sau civile. Utilizările militare includ vederea nocturnă, supravegherea pe timp
de noapte, localizare și urmărire. Omul, la temperatura normală a corpului, radiază pe lungimea

3
de undă de 10 micrometri. Utilizările civile includ analiza eficienției termale, monitorizarea
mediului înconjurător, inspectarea uzinelor industriale, detectarea temperaturii la distanță,
comunicațiile fără fir pe distanțe scurte, spectrografie și meteorologie.

1. Definirea și relația cu spectrul electromagnetic

Radiația infraroșie este un tip de radiație electromagnetică ca și undele radio, radiația ultavioletă,
razele X sau microundele. Lumina infraroșie aparține spectrului electromagnetic, fiind invizibilă
ochiului uman însă oamenii o pot simți ca și căldura. Orice cu temperatura de peste 5 grade
Kelvin (-450 de grade Fahrenheit sau -268 de grade Celsius) emite radiație infraroșie. Conform
Agenției de Protecție a Mediului, un simplu bec convertește 10% din energia electrică în lumina
vizibilă și 90% în radiație infraroșie.
Radiația infraroșie începe la marginea vizibilă a spectrului, mai exact de la extremitatea culorii roșii de la
700 nanometri (nm) până la 1mm. Această limită de lungime de undă corespunde frecvenței cuprinse
între 430 THz până la 300GHz, la limita inferioară a acestui spectru se află porțiunea de început a
microundelor.

Spectrul electromagnetic

Nume Lungime de undă Frecvența (Hz) Energia fotonică (eV)

Raze Gama mai mici de 0.01 nm peste 30 EHz 124 keV – 300+ Gev

Raze X 0.01 nm – 10 nm 30 EHz - 30 PHz 124 eV – 124 keV

Ultraviolet 10 nm – 380 nm 30 PHz - 790 THz 3.3 eV - 124 eV

Vizibil 380 nm - 700 nm 790 THz - 430 Thz 1.7 eV – 3.3 eV

Infraroșu 700 nm – 1mm 430Thz - 300 GHz 1.24 meV - 1.7 eV

Microunde 1 mm – 1 metru 300 GHz – 300 MHz 1.24 ueV – 1.24 meV

Radio 1mm – 100000 km 300GHz – 3Hz 12.4 fev - 1.24 meV

2. Infraroșu natural
Lumina soarelui cu tempertatura efectivă de 5,780 de grade Kelvin, este compusă din radiație
termică ce este mai mult de jumătate radiație infraroșie. La amiază lumina soarelui produce o
iradiere de 1 kilowat pe metrul pătrat la nivelul mării. Din această energie 527 de wati este
radiație infraroșie, 455 de wati este lumina vizibilă și 32 de wati este radiație ultravioletă.
La suprafața pământului la temperaturi mult mai mici pe suprafața soarelui, aproape toate
radiațiile termice sunt formate din radiații infraroșii pe diferite lungimi de undă. Din toate
fenomenele naturale doar fulgerul și focul este destul de puternic pentru a produce energie
vizibilă.
Regiunile din infraroșu

4
În general, obiectele emit radiație infraroșie pe tot spectrul lungimii de undă, dar uneori doar o regiune
limitată a spectrului produce interes deoarece senzorii pot colecta radiații doar dintr-o lungime de bandă
specifică. Radiația termică infraroșie are o emisie maximă pe lungimea sa de undă și este invers
proporțională cu temperatura absolută a obiectului conform legii de distribuție a lui Wien, de aceea
banda infraroșie este subdivizată în regiuni mai mici.

Lungime Energie
Nume Abreviere Frecvența Caracteristici
de undă fotonică

886 - Utilizată la comunicațiile prin fibră

Infraroșu NIR, IR-A 0.75 - 1.4 214 - 400
1653 optică datorită pierderilor mici în
apropiat DIN um THz
meV cazul atenuării.

Lungime de SWIR, IR- 1.4 - 3 um 100 - 214 413 - 886 Utilizată în telecomunicațiile pe
undă scurtă B DIN THz meV distanțe lungi.

Lungime MWIR, IR- Utilizări în domeniul militar pentru

C 37 - 100 155 - 413
de undă 3 - 8 um rachetele ghidate cu senzori de
THz meV
medie DIN(IIR) căldură.

Zona în care senzorii pot obține

Lungime de LWIR, IR- 20 - 37 83 - 155 imagini cu obiecte care emit radiații
8 - 15 um
undă lungă C DIN THz meV cu o temperatură puțin mai mare
decât temperatura camerei.

Lungime de
15 - 1000 0.3 - 20 1.2 - 83
undă foarte FIR Utilizări în medicină și astronomie.
um THz meV
lungă

Sistemul divizat de CIE

Comisia internațională de iluminare este autoritatea internațională a luminii, iluminării, culorii și
a culorilor reproduse în utilizările analog/digitale. Această organizație se împarte în 8 diviziuni,
fiecare dintre aceste diviziuni stabilește comitetele tehnice pentru a efectua programele de sub
supravegherea lor. Această comisie a recomandat divizarea radiației infraroșii în următoarele 3
benzi:

 IR-A: 700 nm - 1400 nm (0.7 µm – 1.4 µm, 215 THz – 430 THz);
 IR-B: 1400 nm – 3000 nm (1.4 µm – 3 µm, 100 THz – 215 THz);
 IR-C: 3000 nm – 1 mm (3 µm – 1000 µm, 300 GHz – 100 THz);

Sistemul divizat impus de ISO

Organizația internațională de standardiazare a impus sistemul ISO 20473 pentru divizarea
radiației infraroșii:

 Infraroșu apropiat cu abreviatia NIR (Near-Infrared) și lungimea de undă 0.78 – 3 µm;

5
 Infraroșu de undp medie cu abreviația MIR (Mid-infrared) și lungimea de undă 3 – 50
µm;
 Infraroșu îndepărtat cu abreviația FIR (Far-infrared) și lungimea de undă 50 – 1000 µm;

Sistemul divizat în astronomie

Astronomii au divizat spectrul infraroșu după cum urmează:

 Infraroșu apropiat cu abreviația NIR (Near-Infrared) și lungimea de undă (0.7 – 1) până la

5 µm;
 Infraroșu de undă medie cu abreviația MIR (Mid-infrared) și lungimea de undă 5 până la
(25 – 40) µm;
 Infraroșu îndepărtat cu abreviația FIR (Far-infrared) și lungimea de undă (25 – 40) până
la (200–350) µm;

Aceste 3 diviziuni nu sunt precise și pot varia în funcție de publicație. Cele trei regiuni sunt
folosite la observarea gamelor diferite de temperaturi și prin urmare diferitele medii din spațiu.
Sistemul divizat la raspunsul senzorilor
Un al treilea sistem de divizare împarte banda după felul în care răspund majoritatea
detectoarelor:

 Infraroșu apropiat: de la 0,7 la 1 µm;

 Infraroșu de undă scurtă: de la 1.0 până la 3 µm;
 Infraroșu de undă medie: de la 3 până la 5 µm;
 Infraroșu de undă lungă: de la 8 până la 12 µm sau 7 până la 14 µm;
 Infraroșu de undă foarte lungă: 12 până la 30 µm;

Infraroșu apropiat este regiunea cea mai apropiată în lungime de undă de radiația detectabilă de
ochiul uman, de unda medie și cel îndepărtat sunt mult mai departe de spectrul vizibil.
Detectoarele comune din silicon au o sensibilitate la aproximativ 1050 nm în timp ce
detectoarele ce au în componență compuși chimici au o sensibilitate cuprinsă între 950 nm și se
termină undeva în jur de 1700 - 2600 nm în funcție de configurația specifică.
Infraroșu începe conform diferitelor standarde undeva între 700 - 800 nm, dar granița între
lumina vizibilă și lumina infraroșie nu este precis definită.
În mod particular lumina intensă cuprinsă în banda infraroșului apropiat (provenind de la lasere
infraroșii, leduri sau de la lumina zilei) poate fi detectată până la aproximativ 780 nm și va fi
percepută ca și lumină roșie. Sursele ce emit lungimi de undă lungi de 1050 nm pot fi percepute
ca și o lucire roșie monotonă într-o sursă intensă.
3. Benzile infraroșii utilizate în telecomunicații
În comunicațiile optice, partea din spectrul infraroșu utilizată este divizată în șapte benzi ce se
bazează pe posibilitatea de transmitere a luminii precum și de absorția și detectarea ei.
6
Bandă Descriere Lungime de undă

O Originală 1260 - 1360 nm

E Extinsă 1360 - 1460 nm

S Lungime de undă scurtă 1460 - 1530 nm

C Convențională 1530 - 1565 nm

L Lungime de undă lungă 1565 - 1625 nm

U Lungime de undă ultra lungă 1625 - 1675 nm

Banda C este banda dominantă pentru telecomunicațiile pe distanțe lungi. Banda S și banda L se
utilizează pe o tehnologie mai puțin cunoscută și nu sunt la fel de răspândite.
4. Radiația termică (căldura)
Radiația infraoșie este mai cunoscută ca și radiația căldurii, însa lumina și undele
electromagnetice de orice frecvența vor încălzi suprafețele care le absorb. Lumina infraroșie
provenită de la soare reprezintă 49% din căldura pământului, restul fiind cauzat de lumina
vizibilă care este absorbită apoi reradiată la lungimi de undă mai mari.
Lumina vizibilă sau emisia laserelor ultraviolete pot arde hârtia iar obiectele cu adevărat fierbinți
pot emite radiație vizibilă. Obiectele la temperatura camerei vor emite radiații concentrate de
cele mai multe ori în banda de la 8 la 25 µm dar acest lucru nu este diferit de emisia de lumină
vizibilă de obiectele incandescente și ultraviolete de obiecte mai fierbinți.
Căldura este energia în tranzit care se scurge datorită diferențelor de temperatură. Diferit
de căldura transmisă de conducția termică sau transmiterea căldurii prin convecție, radiația
termică se poate propaga în vid. Radiația termică este caracterizată printr-un spectru particular cu
multe lungimi de undă care sunt asociate emisiei dintr-un obiect, ca urmare a vibrațiilor sale
moleculare la o temperatură dată. Radiația termică poate fi emisă din obiecte la orice lungime de
undă și la temperaturi foarte mari, asemenea radiații sunt asociate unui spectru cu mult peste
infraroșu, spectrul vizibil, ultraviolet și chiar peste regiunile razelor X. Datorită cunoscutei
asocieri dintre radiația infraroșie și radiația termică este doar o coincidență bazată pe faptul că pe
pământ este o temperatură mult mai scăzută decât pe celelalte planete din jurul soarelui.
Conceptul de emitivitate este important în ințelegerea emisiilor infraroșii ale obiectelor.
Aceasta este o proprietate a unei aparențe care descrie cum emisiile termale se abat de la idealul
unui corp absolut negru (un corp care absoarbe integral radiația). Pentru o explicație mai bună,
două obiecte la aceiași temperatură fizică nu vor arăta aceiași imagine infraroșie dacă le diferă
gradul de emitivitate. Din acest motiv selecția incorectă a emitivității va da rezultate inexacte
atunci când folosim camere și pirometre.

Vedere nocturnă

7
Infraroșul este folosit la echipamentele cu vedere nocturnă când nu este suficientă lumină
vizibilă pentru a vedea. Dispozitivele cu vedere nocturnă operează printr-un proces implicând
transformarea fotonilor de lumină ambientală în electroni care sunt apoi amplificați prin procese
chimice și electrice și apoi transformați din nou în lumină vizibilă. Sursele de lumină infraroșie
pot fi folosite pentru a spori lumina ambientală disponibilă ce este utilizată de către dispozitivele
de vedere nocturnă pentru vizibilitatea în întuneric fără a folosi o sursă de lumină vizibilă.
Utilizările luminii infraroșii pentru dispozitivele cu vedere nocturnă nu trebuie confundate cu
termoviziunea, care creeaza imagini bazate pe diferențele de temperatură de suprafață prin
detectarea radiației infraroșii (caldura) care provine de la obiecte și mediul înconjurător.
5. Termografia
Radiația infraroșie poate fi utilizată pentru a determina de la distanță temperatura obiectelor dacă
se cunoaște emitivitatea lor. Aceasta se numește termografie sau în cazul obiectelor foarte
fierbinți din infraroșu apropiat sau spectrul vizibil este denumit pirometrie. Termografia este
utilizată în aplicații militare și industriale dar tehnologia apare și pe piata liberă sub forma
camerelor cu termoviziune.
Camerele cu termoviziune detectează radiația infraroșie cuprinsă în raza spectrului
electromagnetic (aproximativ 900 - 14000 nm sau 0.9 – 14 μm) și produce imaginile radiației
respective. De când radiația infraroșie este emisă de către toate obiectele în funcție de
temperatura lor, conform legii radiației corpului absolut negru termografia poate face posibil să
vedem mediul cuiva cu sau fără iluminare vizibilă. Cantitatea de radiație emisă de către un obiect
crește cu temperatura, de aceea termografia ne permite să vedem variațiile de temperatură.
Comunicațiile în infraroșu
Transmisiile de date în infraroșu sunt deasemena utilizate în transmisiile de date între perifericele
sistemelor complexe cât și o perioadă bună de timp pentru a transfera date între telefoanele
mobile. Aceste dispozitive sunt utilizate conform standardelor publicate de IRDA (Infrared Data
Association). Telecomenzile și celelalte dispozitive ce utilizează transmiterea de date în infraroșu
folosesc LED-uri (light-emitting diodes) pentru a emite radiație infraroșie care este direcționată
de o lentilă plasticată într-un fascicul îngust. Fasciculul este modulat și se deschide și închide
pentru a cripta date. Receptorul utilizează o fotodiodă din silicon pentru a converti radiația
infraroșie în curent electric. Răspunde numai semnalului pulsatoriu creat de transmitător și
filtrează schimbările radiației infraroșii din lumina ambientală. Comunicațiile prin infraroșu sunt
folositoare utilizărilor casnice în zonele cu densitate mare a populației. Infraroșu nu poate
străpunge pereții și astfel nu poate interfera cu alte dispozitive din încăperi alăturate. Infrarosu
este cea mai comună metodă folosită pentru telecomenzile ce comandă aparate simple.
Telecomenzile prin infraroșu utilizează protocoale precum RC-5, SIRC, NEC etc. pentru a putea
funcționa.
Comunicațiile optice în spațiul liber ce utilizează lasere prin infraroșu poate fi o metodă foarte
convenabilă pentru a instala o legatură de comunicație în spațiul urban care să funcționeze până
la 4 gigabit/s, în comparație cu îngroparea cablului de fibră optică.

BIBLIOGRAFIE

8
1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Infraro%C8%99u
2. http://www.scientia.ro/tehnologie/cum-functioneaza-lucrurile/1277-spectrul-
electromagnetic-4-radiatia-infrarosie.html
3. http://www.lomoimpex.ro/lumea_noastra_in_infrarosu.php
4. https://www.haikudeck.com/radiatia-infrarosie-uncategorized-presentation-
gW03mjzZLQ
5. https://www.haikudeck.com/radiatia-infrarosie-uncategorized-presentation-
gW03mjzZLQ