RENAL Rachid issa

Funcţiile rinichiului

1. Excretă majoritatea produşilor de catabolism, substanţe străine : medicamente, coloranţi.

2. Menţin constant volumul şi compoziţia LEC prin controlul

 hidro -electrolitic
 osmolarităţii
 echilibrul acid bazic
 PA (presiunea arteriala)

3.Rol endocrin :

Renina: este eliberata din aparatul juxtaglomerular (cand ↓O2 ↓PA la nivelul arteriolelor si cand
↓Na si Cl la nivelul macula densa din TCD )

 Transfoarma angiotensinogen in angiotensina 1

 AT I sa transfoarme in AT II sub actiunea ECA (enzima de conversie a angiotensinei, prezenta
la nivelul endoteliul vaselor pulmonare)
 AgII produce:
 vasoconstrictie în teritoriul cutanat, splanchnic şi renal Fără să influenţeze circulaţia
cerebrală, coronariană şi musculară , determină ↑PA
 stimuleaza eliberarea de Aldosteron de la nivel corticosuprarenala
 stimuleaza eliberarea de ADH de la nivelul glanda pituitara
 creste reabsorbtia de NaCl si H2O la nivelul nefronilor

Captoprilul este un inhibitor al enzima de conversie si inhiba degradarea bradikininelor (creste nivelul
lor)

Eritropoietină (EPO): este secretata de interstitiul corticalei si medularei externa (in hipoxie)

In insuficienta renala cronica apare deficitul de EPO → anemie severa

1,25 dihidroxi-calciferol (vitamina D): influenteaza metabolismul Ca (favorizeaza absorbtia Ca la

nivelul intestin si reabsortia Ca la nivel renal)

Prostaglandine: rol în vasodilataţie, ↓PA, ↑diureza, eliminarea de Na.

Sindromul Bartter (secretie ↑de PG) –hiponatremie, hiperaldosteronism, poliurie, apatie, tulburări de
creştere.

4. Sinteza glucozei prin gluconeogeneză

Anatomia functionala:

Corticala: partea externă, conţine toti glomerulii renali. Reprezintă stratul de filtrare a rinichiului

Medulara: partea internă, formată din 8-13 formatiuni piramidale → piramidele Malpighi, orientate cu baza
spre cortex şi vârful la papile. Este stratul tubilor colectori şi ansele Henle

Pelvisul (bazinetul): prezintă calicele mici calicele mari, teritoriul în care drenează toţii tubii colectori şi se
continuă cu ureterul.

- Cand paraseste tubul colector, urina nu se mai modifica → compozitia si calitatea ei raman
neschimbate la nivelul pelvisului, uretere, VU, uretra

Ureterul: transportă urina în vezica urinară (VU)

Hilul renal: locul de trecere pentru vasele sanguine, limfatice, nervi şi uretere

Unitatea anatomică şi funcţională a rinichiul este nefronul format din : corpusculul Malpighi şi tubul urinifer.

Corpusculul Malpighi:

Este alcătuit din glomerulul renal, celule mesangiale şi capsula Bowman

Glomerulul renal este alcătuit din 50 anse capilare ce se înfăşoară în jurul unor tije intercapilare care
formează ţesutul mesangial (celule mesangiale musculare)

capsula Bowman: porţiune dilatată şi înfundată a tubului urinar care inconjoare capilarele glomerulare.

arteriola eferenta are un calibru de 1/2 din arteriola aferenta

Presiunea sângelui din glomerul produce filtrarea plasmei în capsula Bowman şi de aici lichidul ajunge în TCP
(tubul contort proximal).
TUBUL URINIFER

continuă capsula Bowman si este alcătuit din mai multe segmente :

- tub contort proximal (TCP)

- Ansa Henle (AH)
- tub contort distal (TCD)
- tub colector (TC)

1. TCP:

Impartit in Tubul contort proximal si Tubul drept proximal

Dupa structura morfo-functionala: 3 segmente → S1, S2, S3

celulele sunt cilindrice, la polul apical prezinte margine în perie (cili centrali) cu rol in deplasarea lichidului
tubular (LT)

TCP intervine în reabsorbţia apei, NaCl, glucozei, amnoacizilor, vitaminelor.

2. ANSA HENLE:

ram descendent: subţire, foarte permeabil la apă şi puţin permeabilă pt uree şi ionii

ram ascendent:

- porţiune este subţire: Este impermeabilă pentru apă dar permeabilă pentru ionii
-
- portiune groasa: este impermeabilă pentru apă şi uree

Nu contine margine in perie

3. TCD:

este alcatuit din 3 segmente:

- Tubul contort distal 1/3, care fuctioneaza ca RGA

- Tubul de conectare 1/3 functioneaza ca TC
- Tubul colector initial 1/3

Tubul de conectare si tubul colector initial sunt

identici ca structura,

Conţin 2 tipuri de celule:

1.principale→ 2/3 dispune cilii centrali

Au rol in reabsorbtia de Na si Cl şi secreţia de K

2. cel. intercalate → 1/3, nu dispun de cilii centrali.

Au rol in secretia H si reabsorbtia de K si HCO3

4. TUB COLECTOR:

- străbate corticala şi porţiunea medulară pt a se deschide în calicele renale

- are structură similară cu a TCD ultimile 2/3
- este impartit in 3 segmente : corticala, medulara externa si medulara interna
- La acest nivel numarul celule intercalate scade.
- are rol în procesul de concentrare a urinii

Exista 2 tipuri de nefroni:

- Nefroni corticali (cu AH scurta) → 80%

corpuscul renal situat in 2/3 externa a cortexului
sunt inconjurate de capilare peritubulare


- Nefroni juxtamedulari (cu AH lunga) → 20%
corpuscul renal situat juxtamedular
sunt
 inconjurate de vasa recta
VASCULARIZATIA RINICHIULUI

Cea mai mare parte a reţelei de capilare peritubulare se află în cortexul renal de-a lg
TCP, TCD, TC corticali.

- consumul de oxigen La nivelul corticalei este mai mare ca la nivelul

medularei datorită transportului activ de Na

Vasele limfatice se gasesc mai ales in cortexul Renal sunt o cale importanta de
eliminare a proteinelor in lichidul interstitial

- contin cantitati ↑ de EPO

- Limfaticele sunt absente in medulara→ ce previne indepartarea osmolaritatii
APARATUL JUXTAGLOMERULAR

Alcătuit din celule juxtaglomerulare şi macula densa, este situat în zona hilului fiecărui glomerul

Celulu granulare (celule juxtaglomerulare): sunt celulele musculare din tunica medie a arteriolei aferente şi
eferente la contactul cu macula densa, care conţin granule de renină. Funcţionează ca baroreceptori, care
cresc producţia de renină cand nu sunt destinse.

macula densa: la locul de contact intre AH portiunea groasa si TCD şi a a şi a ef, celulele tubulare sunt mai
dense.

- Lichidul din TCD joacă rol important în controlul funcţiei nefronului, furnizând semnale de feedback
atât arteriolei aferente cât şi a eferente
- Se regleaza FSR si RFG si indirect moduleaza excretia de Na si presiunea arteriala

STRUCTURA MEMBRANEI FILTRANTE GLOMERULARĂ

A. MFG este alcătuită din :

1. Celulele endoteliale ale capilare glomerulare care prezint fenestratii

- Pe suprafaţa celulelor se distinge glicocalix incarcat negativ → previne scurgera de macromolecule incarcate
negativ

2. Membrana bazală

- Situata intre celulele endoteliale si pedicele

- puternică încărcătură electică

3.Epiteliul capsulei Bowman

- apartin stratului visceral al capsulei Bowman

- prezinte prelungiri numite podocite care delimiteaza fante înguste ,,fante-pori” de 4-14nm

- Nu trec anionii de marii dimensiunii

B. CELULELE MESANGIALE

(mes = mijloc ; angi = vas)

- este o reţea de actină si miozină ce se află între capilare

- este continua cu cel musculare netede ale aa si aef.
- Matricea se extinde la cel mesangiale extra glomerulare
- Secreta matricea extracelulara
- functia principală este de a împiedica distensia pereţilor capilare secundar cresterea presiunea
intracapilara
- Sunt implicate în injuria glomerulara

Rolurii: fagocitoză şi prin contracţie/relaxare → reglarea dimensiunea porilor, secreţie de renina

Formarea urinii respectă cele 3 etape: ultrafiltrarea, reabsorbţia şi secreţia

ULTRAFILTRAREA este un proces pasiv selectiv în urma căruia are loc formarea urinii primare.

FACTORII DE CARE DEPINDE FILTRAREA GLOMERULARĂ

A. permeabilitatea membranei

B. suprafaţa de filtrare

C. gradientul de presiune hidrostatică şi coloid osmotică de o parte şi alta a membranei gll.

Kf (coeficient de filtrare) caracterizează permeabilitatea filtrului renal.

KF= 12,5ml/min/mmHg (cu 400 mai mare decat in restul organelor)

Kf depinde de:

- permeabilitatea membranei filtrante

- suprafaţa acesteia

In afectiuni ca DZ, HTA→↓Kf, prin ingrosarea membranei bazale si reducerea nefronilor

A –Permeabilitatea membranei

- particulelor cu greutatea moleculară mica sunt filtrate uşor (ex: apa, ioni, glucoza, inulina...)
- cele cu GM mare sunt tot mai puţin filtrate, până aproape de 0 (ex: Albumina)
- particulele încărcate “+” sunt mai uşor filtrate ca cele încărcate “-”

B. SUPRAFAŢA DE FILTRARE

- Depinde de numărul nefronilor în funcţie, fiind egală la om cu 1,2-1,5 m2, pt cei 2 rinichi
- Variaţii ale suprafeţei de filtrare sunt posibile prin contracţia celulelor mesangiale sau alterarea
podocitelor.
- Podocitele pot deveni aplatizate scazand suprafaţa de filtrare
- celulelor mesangiale se contracte prin: Angiotensina II, tromboxanul A2, ADH, PAF (fc secretat de
macrofag), PG F2
- celulelor mesangiale sunt relaxate prin → PNA, PG E2
C: PRESIUNEA EFECTIVĂ DE FILTRARE

Este data de:

1. Presiunea hidrostatică intraglomerulară a sângelui -profiltranta = 60 mmHg

2. Presiunea hidrostatica din capsula Bowman - se opune filtrării= 18mmHg

3. Presiunea coloidosmotică a proteinelor plasmatice din capilare - se opune filtrării

- este de 28 mmHg la intrarea în capilarul gll dar pe măsură ce apa intravasculară ultrafiltrează
presiunea creşte până la 36 mmHg la ieşirea din capilar. (presiunea medie 32mmHg).

4.Presiunea coloidosmotică a proteinelor din capsula Bowman = 0 (putin proteine)

pef = Phg - (PCO + Phg B)

pef = 60 -(32 +18)= 10mmHg (presiunea efectiva de filtrare)

Rezultatul ultrafiltrării :

Are toţi constituienţii plasmei mai puţin macromoleculele

Elementele minerale -ionii - nu se află în concentraţii identice.

- Urina primară conţine cu 5% mai mulţi anioni şi cu 5% mai puţini cationi (echilibrul Donnan).

CIRCULATIA RENALA

DC = 5L/min

Din care 25% ajunge la rinich  1,25 L/min = Flux Sanguin Renal (FSR)

Hematocrit = 45%  Flux Plasmatic Renal (FPR)= 600 ml/min

Din FPR, 20% (FF) se filtreaza prin glomerul  125 ml/min = Rata de Filtrare Glomerulara (RFG)

Fracţia de filtrare (FF) este procentul din fluxul plasmatic renal care se filtreaza

FF = RFG/FPR (125/600) = 20%

Din RFG, 99% din apa se reabsoarbe  volumul de urina eliminat va fi aproape 1 ml/min

- Din FSR, 90% ajunge in corticală, 10% in medulară ( 9% medulara externa si 1% medulara internă)

- fluxul mic al medularei interioara previne ,,spaleara” activitatea osmotică de la acest nivel

- debitului renal sanguin sa masoare prin metode directe: debitmetre aplicate pe vasele renale

metode indirecte: care se bazează pe principiul Fick

AUTOREGLAREA CIRCULAŢIEI RENALE

debitului renal (FSR) e constant la variaţii ale presiuni de perfuzie între 80-200mmHg

teorii acceptate : miogenă şi macula densa

- garantează o filtrare glomerulară constantă

- Fenomenul s-a observat în corticală, pe când irigaţia medularei variază o dată cu variaţia PA.

Procesul de autoreglare poate fi perturbat în anumite condiţii :

- efortul fizic prin noradrenalină crescută produce vasoconstrictie pe aa, reducând debitul sanguin
- iar substanţele piretogene îl măresc ( influienţe nervoase şi umorale)
IL1 subst endogena ca si proteinele degradate, toxinele lipopolizaharidice din membranele
bacteriene

Determinarea clearance renal:

cuantifica eficacitatea cu care rinichii excretă diferite substante si evaluează funcţia renală

Clearance = volumul de plasmă din care rinichiul elimină complet o anumită substanta întro unitate de
timp.

Dacă o subst este complet epurată din plasmă -> Clearence va fi egal cu FRP = 600 ml/min

Cl = UV/P

U -concentraţia in urina mg/ml

V -volumul de urină eliminat într-un minut ml/min,

P -concentraţia in plasma mg/ml

Exemple:

- clearence Inulin = RFG  clearence creatinin

- clearence PAH (acid para-amino-hipuric)
= 90% din FPR (coeficient de extractie de 0.9)
- clearence uree  ½ RFG
- clearence glucoze = 0
DEBITUL FILTRĂRII GLOMERULARE (RFG)

RFG = 125 ml/min la bărbaţi şi 110ml/min la femei = 180l/zi

- este proportionala cu Suprafata corpului si varsta

- se măsoară indirect, prin determinarea clearance la inulină, care se filtreaza, nu se reabsoarbe si nu
se secreta

Prin compararea Cl inulinei cu Cl altor subst pot fi efectuate urmatoarele generalizari :

- Cand Cl substanta este egal cu Cl inulinei → substanta este doar filtrata

- Cand Cl substanta este mai mic ca cel al inulinei → substanta a fost reabsorbita
- Cand Cl subst este mai mare decat Cl inulinei → ca subst a fost secretata

Cl inulinei este cea mai sigura metoda de masurare a RFG dar nu este practica in clinica.

- Se utilizeaza Cl creatininei

Cl creatininei si concentratia plasmatica a creatininei pot estima RFG : Cl creatinin = 135ml/min

Creatinina se filtreaza, nu se reabsoarbe dar se secreta in catitati mici  deci supraestimeaza RFG cu 20%

Dar si nivelul plasmatic al creatininei este supraestimat (datorita creatinin exogene + met de dozare) Cele 2
val se anuleaza reciproc, si valoara clearence a creatinin e foarte apropriat de RFG

creatinina plasmatica creste invers proportional RFG  cand creste Cl creatinin, scade nivelul de creatinin in
plasma (pentru ca sa curatat plasma din creatinin)

FACTORI CARE INFLUIENŢEAZĂ RFG

- FSR daca creste, creste RFG

- Variaţiile de calibru a celor 2 arteriole: aa şi ae

arteriol aferent:

- prin vasoconstrictie: ↓debitul renal (FSR), ↓presiunea hidrostatica si ↓RFG → anurie.

- Vasodilataţia: efect invers

arteriol eferent:

- Vasoconstrictia modesta: ↑ presiunea hidrostatica si ↑RFG

- Vasoconstricita severa: ↓RFG pentru ca prin cresterea Fractia de Filtrare, creste si presiunea osmotica
pentru ca raman mai multe proteine in glomerul, ce o sa duce scadere presiunea neta de filtrare
Factori care scad RFG:

↓Kf = ↓RFG

↑presiunii hidrostatice din capsula Bowman = ↓RFG

↑presiunii coloid osmotice din cap gll = ↓RFG

↓PA sistemice →↓presiunea hidrostatica din cap gll

↑Rez la niv arteriolei aferenta = ↓Phg (prin ↑activ simpatice)

↓ Rez la niv arteriolei eferente = ↓Phg (prin ↓AgII)

Cauze patologice ;

Afectiuni renale, DZ, HTA = scad Kf

Obstructia de tract urinar (calculi) creste presiunea hidrostatica din capsula Bowman

AUTOREGLAREA (intrisecă) RFG:

Mentine o RFG constanta cand PA variaza inte 75-160 mmHg

Se realizeaza prin mecanism miogen si feedback tubuloglomerular

1. MEC. MIOGEN :

Muschii arteriolelor aferente se contract cand sunt intinse din cauza cresterii PA, si astfel RFG e mentinuta
constant

2. FEEDBACK-UL TUBULOGLOMERULAR

Controlează atât RFG cât şi FSR, dar în unele cazuri menţine RFG pe seama modificării FSR (efect mai
important pe controlul RFG)

feedback vasodilatator nivel arteriol aferente:

- Daca ↓FSR, ↓RFG si scade fluxul tubular si produce o reabsorbţia crescută a Na şi Cl astfel încât o sa
ajunge mai putin Na si Cl la nivel Macula Densa  care va produce un semnal dilatator al aa – si
creşte RFG

feedback vasoconstrictor al arteriolei eferente:

- concentratia redusă a Na şi Cl de la nivelul Macula Densa va determina şi eliberarea de renină din

celulele juxtaglomerulare cu formarea de AgII cu rol vasoconstictor preferential pe arteriol eferent 
creste RFG

Cand creste PA:

↑a RFG  Celule din MD sesizeaza o ↑Na Cl ceea ce va duce vasoconstrictia aa cu ↓ Phg si ↓RFG
FSR si RFG cresc cu 20-30% dupa o masa bogata in proteine si glucide :

In TCP exista canale Na/aa si Na/glucoza prin care aminoacizi si glucoza cresc reabsorbtia Na 

↓cantitatea de NaCl la niv MD → se activeaza mecanismul tubuloglomerular  ↓ rezistenta la niv aa si ↑FPR

si RFG

Urmatoarele se refera la relatia FPR cu RFG:

Substantele Vasodilatatoare:

PC I2, acetilcolin, bradikinina, histamina, NO, DA  ↑RFG dar nu ↑ paralel cu FPR datorita ↓ Kf

Au efect mai ales asupra aa, atenueaza ef vasoconstr ale nervilor simpatici si al AgII

Substantele Vasoconstrictoare:

endotelinele, PGE2, Tromboxan, leucotriene → constrictia aa si ae → ↓RFG si FPR.

Ag II ↓FPR dar modif puţin RFG pentru că acţioneaza predominant pe arteriol eferent

Hormonii:

Glucocorticoizii - vasodilatatie la niv aa si ↑RFG

Noradrenalina - vasocontrictie la niv aa (mai putin pe ae) cu ↓FPR si a RFG

ADH → contracţia celule mezangiale si ↓RFG

PNA→ relaxare celule mezangiale si vasodilatatie aa si ae. Efect net →↑FPR si RFG

PTH → ↓ Kf şi ↓ RFG

Glucagonul şi STH (hormon de crestere) - ↑RFG

Rolul SNC:

Fibrele SIMPATICE regleaza FSR, RFG, reabsorbtia tubulara

Rinichii nu dispun de fibre parasimpatice

Stimularea simpatica are 3 ef.

Catecolaminele → vasoconstrictie, reabsorbtia Na in TCP, si ↑secretia de renina

Exista si aferente senzoriale de la baroreceptorii si chemoreceptorii de la nivelul renal

- cand ↑ presiunea de perfuzie renala se stimuleaza baroreceptorii renale

ce duce reducerea activ nervoase simpatice renale, ceea ce favorizeaza ↑excretiei de apa si sare → se
restabileste PA

Ischemia, anxietatea, schimbarile posturale si adm de barbiturice sau anestezice →↓FPR

Diureza presionala

Diureza presională : orice creştere a RFG determină şi creşterea debitultui urinar

PA de 75-160mmHg = mec de autoreglare

Cand creste PA la 30-50% peste aceste valori excretia de apa si sare cresc

scade si formarea de AgII şi ↓ reabsorbţiei de Na

FUNCŢIA TUBILOR RENALI

în sistemul tubular :

TCP : urina primară este izotonă cu plasma,

AH ram descendent : la capătul lui, urina este hipertonă,

AH segmentul gros şi TCD : urina devine hipotonă

TC : urina este hipo/hipertonă, în functie de starea de hidratare a organismul

cantitatea de FG se reduce foarte mult: 1200-1800ml /24ore.

Tubul renal intervine în 2 functii majore: reabsorbţie si secreţie

Epiteliul tubular reabsoarbe peste 99% apă din filtrat, precum cant mari de electroliţi şi alte subs. :

Presiunea hidrostatica in capilare peritubulare → 13mmHg, si din interstiţiul renal → 6mmHg

Presiunea coloid osmotica din plasmă → 32mmHg şi din interstiţiu → 15mmHg

presiunea netă de reabsorbţie = 10mmHg

Această presiune permite reabsorbţia unor mari cantităţi de lichid din tubii în interstiţiu.
Factori care pot influenţa reabsorbţia capilară peritubulară:

↑ Pc → ↓ Reabsorbţia

- ↓ Raa →↑ Pc
- ↓ Rae →↑ Pc
- ↑ Presiunea arterială → ↑ Pc

↑ πc → ↑ Reabsorbţia

- ↑ πaa →↑πc
- ↑ FF → ↑ πc

↑Kf → ↑ Reabsorbţia

Pc–presiunea hidrostatică din capilarele peritubulare

R aa, R ae–rezistenţa la niv. arteriolelor aferente şi eferente

πc–presiunea coloid osmotică în capilarele peritubulare

πaa–presiunea coloid osmotică în plasma arterială

FF –fracţia de filtrare

Kf –corespunzător membranelor capilarelor peritubulare

REABSORBŢIA

Reabsorbtia se face:

- Transcelular
- Paracelular – prin joncţiunile stânse

Substantele trec prin:

1. membrana luminală a cel tubulare, unde există canale ionice şi carrieri – (polul apical)

2. membrana bazolaterală → la acest nivele sa gasesc pompe in numar crescut (transport activ)

3. endoteliul capilarelor tubulare

Cea mai mare parte a reabsorbtie are loc la nivelul TCP = 80% (reabsorbtia obligatorie)

19% in TCD (eabsorbtia facultativă)

Reabsorbţia are loc prin mecanisme :

Transportul activ, necesita ATP, poate fii :

TA primar → cuplat direct cu sursa de energie :

1. ATP-aza Na/K din membrana bazolaterala creeaza Δ electochimic :

- Favorizeaza transportul la polul apical

- Asigură transport activ secundar

2. ATP-aza Ca → controlată de PTH (hormon paratiroid)

3. ATP-aza H şi H/K → cu rol în EAB

TA secundar → carrier cuplat indirect cu sursa de energie

Sunt de tip simport şi antiport

Transport maxim:

- Transport activ este limitat de capacitata maxima de transport a carrier-ului

- Transport maxim are o valoare caracteristică pentru fiecare substanta
- Daca transport maxim este depasit → substanţa rămâne în urină
Pentru glucoză, proteine, aa, Ca, Mg

Pinocitoza → variantă de TA, necesită Energie pentru reabsorbtia macromoleculelor

Transportul pasiv (TP):

nu necesită ATP, se face în sensul unui gradient electrochimic

factori determinanţi :

gradient electrochimic → pt.reabsorbtia ionilor

gradient osmotic → solvantul trece de la conc↑ spre conc↓

Difuziune dependentă de presiunea hidrostatica:

- Formele neionizate ale acizilor şi bazelor trec mai uşor decât cele ionizate

Permeabilitatea peretelui tubular

Timpul de pasaj → dependent de debitul tubului urinar

REABSORBŢIA Na

600g de Na se filtrează prin glumerul în 24ore, dar este reabsorbit activ pe toată lungimea nefronului cu
excepţia ramura descendenta a AH.

Reabsorb are loc transcelular si paracelular

Rata de reabsorb este proporţională cu concentratia din lumenul şi cu cât fluxul este mai mic

TCP:

Transportul activ primar de Na se produce nivel membrana bazolaterala prin pompa 3Na/2K

Se creează un gradient electic, puternic negativ, de → -70mV.

Cei 2 fantori ce determina difuziunea Na din Lichid tubular în interiorul celulei sunt:

gradient de concentratie : în LT 140mEq/l si 12 mEq/l intracelular

gradient electic de → -70mV

Trecerea Na se produce paracelular in S2 si S3

1/3 din Na patruns transcelular se reintoarce in lumen pe cale paracelulara ,,back-leak”

Transportul activ secundar -co-transport

simport : Na/glucoză, Na/aminoacizi

- acesta stăbate membrana bazolaterală prin difuziune facilitată cu ajutorul altei proteine
transportoare (Na/HCO3) si pompa.

antiport : Na/H

La niv TCP se absoarbe 65% din cant de Na, reabsorbţia este obligatorie şi hormono -independentă!
ANSA HENLE

Na este reabsorbit 20 -25%

AH seg descendent → impermeabil pt ionii şi uree

AH seg ascendent→ reabsorbtie de Na se face paracelular prin transport pasiv datorită gradient osmotic

AH seg gros →

Reabsorbţia se realiz la polul apical:

Transport activ secundar →

- co-transport Na/K/2Cl
- antiport Na/H

la pol bazal : Transport activ →

- Na/K ATP-aza

Paracelular – Transport pasiv datorita gradientul osmotic

TCD şi TC:

la acest nivel se reabsorb doar 8-10% dependentă de hormonii!

La polul apical aldosteronul creste permeabilitatea pentru Na şi K

Exista un Co transport Na /Cl sensibil la diuretice tiazidice

La polul bazal → prezintă Na/K ATP-aza

Na/H , Na/K→ controlat de aldosteron.

Cele două funcţioneaza corelat cu echilibrul ac-bazic :

în alcaloză Na/K este stimulat

în acidoză Na/H este stimulat

- In alcalozele asociate cu hipopotasemie si acidurie paradoxala

TC corticali si medulari:

Na intra in celule prin canale epiteliale de Na