Abordarea pacienţilor cu nevoi specifice în medicina dentară pediatrică

Prevalenţa anxietăţii dentare şi a tulburărilor de comportament: 4-20% în ţările industrializate.

Anxietatea legată de tratamentele stomatologice debutează în 50% din cazuri în copilărie şi în

20% din cazuri în timpul adolescenţei.

Anxietatea

Poate duce la:

Adresarea pentru tratament stomatologic doar în situaţii de urgenţă când durerea devine
insuportabilă;

Pacientul cu durere se găseşte într-o situaţie inconfortabilă care accentuează neliniştea şi

angoasa

Medicul este nevoit să pornească comunicarea în vederea tratamentului dintr-o situaţie

deja tensionată.

Criterii de evaluare a anxietății subiective și a comportamentului :

- Evaluarea familiei? motivație, dorința de cooperare, înțelegerea explicaţiilor

-Evaluarea Pacient? maturitate, frică, cooperare

Manifestările de anxietate:

- La copii mici: - Strigăte

- Lacrimi
- Gemete
- Manifestări gestuale
- Manifestări somatice

- La copii mai mari (+ anumite handicapuri)

- Postura: picioarele îndoite, mâinile încleștate
- Atitudine: Tăcere(mutism),

Îngrijorare, Nerăbdare „E gata? „

Hotărât să nu coopereze " Nu voi deschide gura”

Agresiv (întoarce capul spre partea opusă , împinge instrumentele etc.)

12-13 de ani, nu țipa, nu se zbate, dar se joaca cu cuvintele, răspunde acid, sfidează medicul

1
Premize pt. Pacient dificil- context

1. Un copil foarte mic (0-5 ani).( ≥ 5 ani, copilul este mai accesibil comunicării)

2. Un copil cu policarii, carii de biberon(cariile micii copilării) =>Numeroase sesiuni

de tratament, cooperarea a ajuns la epuizare.
3. Un copil căruia îi este frică, anxietate, fobii, chiar și fără experiență anterioară
4. Părinți anxioşi
5. Un copil cu handicap mental, comunicare dificila
6. Imaturitate psihologică, educație fără limite/restricţii

7. Contextul dificil social și familial (centre de plasament, copii abuzaţi)

8. Un copil care suferă

9. Un copil obosit

Cine sunt pacienţii cu nevoi specifice?

Toți cei cu care avem o problemă de comunicare!

1. În funcție de vârstă
Copil (≤ 5 ani) și "copil dificil", bazat pe experiența sa ± temperamentul său
2. Pac. cu disabilităţi:handicap, autism, IMC, sdr. Down, retard mintal, fobii etc.

DISABILITATEA

Dezechilibru fizic sau mental care limitează substanţial una sau mai multe funcţii sau
activităţi vitale importante

Ex.:

1. Sechelele accidentelor cerebro-vasculare

2. Anomaliile cranio-faciale
3. Retardul mental
4. Disabilităţile senzoriale
5. Degenerescenţele nervoase
6. Disabilităţile fizice
7. Tulburările psihice
8. Copiii cu nevoi speciale

DISABILITATEA

Disabilitate permanentă

Disabilitate temporară

Disabilitate dentară

Displazie ectodermala

2
RETARDUL MENTAL

IQ<83

Deficit intelectual

Deficit de adaptare

Etiologie plurifactorială

PARALIZIA CEREBRALĂ

Deficit non-progresiv cu componentă motorie şi/ sau senzorială

Apare în perioada prenatală, perinatală

PARALIZIA CEREBRALĂ

Etiologie:

anoxia cerebrală

trauma fizică

greutatea la naştere<2500 g

SINDROMUL DOWN

Incidenţa-1/700 nou născuţi

Anomalii asociate- cardiace

deficite imunitare

SEMNE CLINICE

Aspect mongoloid

IQ redus

Macroglosia

Hipoplazie hemifacială

Microdonţia, hipoplazia

Hipodonţia

Afectare parodontală

Aproximativ 50% dintre toti copiii nascuti cu sindrom Down sunt, de asemenea, nascuţi cu un
defect congenital cardiac.

3
Copiii cu sindrom Down pot fi afectaţi de o varietate largă de defecte cardiace.

Multe dintre aceste condiții vor avea nevoie de o intervenție chirurgicală, în timp ce unele
afecţiuni mai uşoare ale inimii mai s-ar putea autorezolva pe măsură ce copilul creşte şi ar
putea avea nevoie doar să fie monitorizate prin controale regulate.

In comparatie cu copiii fara sindromul Down, copii cu DS prezintă risc mai ridicat de:

1. a-şi pierde auzul

2. apnee obstructiva de somn, o afecțiune în cazul în care respirația unei persoane se
oprește temporar în timpul somnului
3. infecții ale urechii
4. Boli oculare, cum ar fi cataracta
5. probleme oculare care necesită ochelari
6. Defecte cardiace prezente la nastere
7. blocaj intestinal la nastere necesita o intervenție chirurgicală
8. Sold dislocare (cand osul coapsei aluneca din soclu șold)
9. Boli ale tiroidei
10. Anemie

DEFICIENȚELE DE AUZ

1. Pregătirea pacientului
2. Informarea părinților
3. Comunicarea
4. Expresivitatea/ încurajarea
5. Tell-show-feel-do
6. Recomandări personalizate

DEFICIENȚELE DE VEDERE

1. Pregătirea pacientului
2. Comunicarea/ întrebări/ descriere
3. Zgomotele neașteptate
4. Tell-show-feel-do
5. Recomandări personalizate

AUTISMUL

Incidenţa-6/1000, mai frecvent la genul masculin

Dezechilibru emoțional și intelectual-probleme de învățare, comunicare și relaționare socială

Manifest în primii 3 ani de viață

4
ADHD Attention Deficit Hyperactivity Disorder

Hiperactivitate motorie, Comportament impulsiv, Deficit de atenţie

Afectează 5% dintre copii < 7 ani

Etiologia: necunoscută

Tratament: medical, consiliere psihologică

ADHD-tratamentele odontale

1. Poziţia pacientului
2. Distragerea atenţiei, coordonarea echipei medicale
3. Şedinţe de tratament scurte
4. Recomandări simple
5. Motivare frecventă

ETAPELE DE TRATAMENT

1. Consimţământul aparţinătorilor
2. Avizul medicului pediatru
3. Reducerea riscului infecţios
4. Combaterea durerii
5. Tratamentul restaurativ
6. Mijloacele de prevenţie/ profilaxie
7. Comportamentul echipei medicale

CONSULTAŢIA

Colaborarea cu medicul curant, asistenţii medicali, asistenţii sociali, familie

Istoricul medical al pacientului

Situaţiile de urgenţă-imobilizarea?

COMUNICAREA

Discuţia anterioară cu familia sau asistenţii medicali

Se preferă comunicarea directă cu pacientul, de câte ori este posibil

Modalităţi non-convenţionale de comunicare

CONSIMŢĂMÂNTUL

Acordul scris al pacientului/ tutorelui legal pentru tratamentele odontale

Eşalonarea tratamentului

5
Acordul medicului curant

Acordul instituţiilor responsabile

ABORDAREA PACIENTULUI

1. Atitudine de refuz/ rezistenţă relativ la tratament

2. Prezenţa aparţinătorilor
3. Şedinţe scurte de tratament
4. Necesitate de tratament
5. Amânarea tratamentului-evoluţie progresivă spre agravare!
6. Afectarea calităţii vieţii
7. Influenţe asupra nivelului de stimă psiho-socială al pacientului
8. Foarte importantă Prevenţia!
9. Urmărirea creşterii şi dezvoltării oro-facială
10. SIGILAREA tuturor dinţilor cuspidaţi+ incisivi la cingulum

TRATAMENTUL PROFILACTIC

1. Igiena orală
2. Dieta adecvată
3. Aplicaţii topice cu fluor/ fluor sistemic
4. Sigilarea
5. Mijloace auxiliare de igienizare
6. Controale periodice

Abordarea pacienţilor în funcţie de vârstă:

Pacientul 0-2 ani

++ Comunicare vizuală

Cooperare dificilă

Este necesară prezența liniştitoare a părintelui

Plânsul frecvent semn de durere / frică /disconfort

Pacientul nu poate înţelege beneficiile tratamentului şi prin urmare e inutil să se negocieze

cooperarea în situaţii de urgenţă

Pozitia :”Genunchi la genunchi „

Pacientul 2-4 ani

Începerea comunicării prin limbaj

=> cooperare posibilă

6
La 3 ani începe afirmarea şi conturarea sinelui în opoziţie cu mediul

Prezența părinților este necesară

Copilul confundă durerea și disconfortul=> plâns frecvent

Tratament rapid concentrare limitată (5 min!)

Pozişia pacientului 2-4 ani: În braţele părintelui

Pacientul 4-6 ani

Comunicarea prin limbaj ++

Cooperare posibilă

Timpul de concentrare crește (10 min.)

Perioada în care învăță regulile cabinetului ce e permis / interzis

Prezența părinților

Nevoia de a fi încurajat, reasigurat

Adolescentul (≥12 ani)

Perioadă mai mult sau mai puțin "dură" în funcţie de personalitate

Atenție la comentariile care i se adresează pt. că prezintă sensibilitate accentuată

Adesea dificil de motivat

Nevoie de sprijin și confort

Poate fi foarte impresionabil

Abordarea psihologică şi comportamnetală a pacienţilor cu nevoi specifice

=> şi nu numai :)

Obiectivele abordării comportamentale:

1. Distragerea atenției copilului

2. Relaxare: scăderea anxietății
3. Mijloace:
a. Respiratia abdominala
b. Muzică, povestiri, bule de săpun, jocuri fantezie,, eroi de desene animate
c. Cunoaște și folosește pasiunile copilului, discuţii despre sportul preferat,
animăluţul de companie ..

7
 d. Hipnoza :Tehnici de stare hipnotică: fizică şi relaxarea mentala asociate cu
accent pe una sau mai multe obiecte (Manuel d’hypnose pour les professions de
santé D. Michaux, Y. Halfon, C. Wood MALOINE 2007 )
e. Înainte de reclinarea fotoliului, atingerea pacientului pe umăr şi îi spunem ce se
va întâmpla

1. „Starea de spirit” a practicianului

Disponibilitate,

Empatie,

Bunăvoinţă : Pentru a asculta pacientul, a-i înţelege durerea, frica

"Medicilor stomatologi le este uneori mult mai frică de copii decât se tem aceştia de dentist„ S.
Schwartz

Pentru a trata copiii e necesar:

1. A-i iubi

2. A nu te teme de ei

3. A ști ce trebuie să faci și cum să o faci

Dr. J. Nancy

2. Limbajul + Comunicarea non-verbală

Vizual: Surâs, gesturi, atitudini

Auditiv: intensitate, tonul vocii

Olfactiv: A se evita mirosurile neplăcute

Contactul fizic: proximitate, medicul lucrează „ la ora 12”, să poată fi văzut de copil,

Asistenta/Părintele poate ține pacientul de mână,

!!!Comunicarea non-verbală va consolida comunicare verbală

Comunicarea verbală:

1. Păstrați întotdeauna contactul vizual și verbal

2. Vocabular relevante pentru copil (freza = un fel de periuţă electrică care gâdilă
(sugestii pozitive), ac de canal= scobitoare pt canal, etc.)
3. Imagini pozitive
• Evitați toți termenii negativi (durere, intepatura, ac ... cu excepția cazului în care copilul
îi folosește)
4. Nu utilizați negația:

8
Copilul speriat nu aude negaţia:

Nu te va durea => Te va durea

Nu te va înţepa => Te va înţepa

5. Informații simple şi pe scurt

6. . Nu mințim, ci explicăm senzațiile: gâdilă, furnică ...
7. Vorbim plasându-ne la nivelul ochiilor copilului și folosim un limbaj pe care el poate
înțelege
8. Nu-i mai cerem în mod constant acordul, odată ce am ajuns la un acord inițial.

"O să deschizi gura, bine? „

" Iţi voi curăța dinții, îmi dai voie? "

9. Folosim umorul (dar fără ironie)

10. !!! Bunăvoinţă implacabilă
11. "Spune ceea ce facem și apoi să facem ceea ce spunem " Tehnica "Say - Show - Do"
pt Reducerea incertitudinii

3. TELL-SHOW-DO
(Addelston 1959)
- Explică ce se va face, arată, fă ce ai explicat

4. Terapii comportamentale de expunere progresivă

9
5. Permitem pacientului să simtă un oarecare control asupra procesului de tratament=> Îl
lăsăm să aleagă: „ vrei bavetă verde sau portocalie” sau culoarea aspiratorului sau gustul
anestezicului topic etc.

6. Pentru a obține un progres îi dăm limite de timp: "număr până la 10 și s-a oprit elicopterul„

7. Permitem pacientului să-si exprime durerea sau anxietatea.

8. Dacă are reflexul de greață legat de anxietate, terapii comportamentale, poziție cât mai
verticală posibil în fotoliu.

9. Distragem atenția în timpul tt.:

Deturnarea atenției pacientului spre ceva agreabil (hipnoza medicală), muzică suavă, cântecel,
o povestioară sau îi povestim ceea ce se facem (lampa bip, face un desen pe dinte etc ...)

Relaxare

10. Încurajări, aprecieri pozitive , felicitări

INDICAŢII PRACTICE PT REUŞITĂ 

1. Lucrăm rapid
2. Cu excepţia existenţei unei urgenţe, începem cu manopere scurte şi uşor de suportat,
crescând de la o consultaţie la alta gradul de dificultate
3. Ergonomie: Instrumentarul să fie pregătit, asistenta să pregătească rapid materialul
4. Seringa invizibilă (nu o pregătim în faţa pacientului)
5. Prezentarea instrumentelor, atinge.
6. Nume sugestive: avion,elicopter etc
7. Poziția de lucru la ora 12
8. Pacienţii dificili preferabil dimineaţa ca să fie odihniţi
9. Caz dificil sau eşec ne consultăm cu un alt coleg /trimitem pacientul unui practician cu o
experienţă mai mare

10
Trebuie să ai foarte multă răbdare... La început, te vei aşeza ceva mai departe de mine... Eu te voi privi
cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvânt. Graiul este izvor de neînţelegeri. Însă vei putea, pe zi
ce trece, să te aşezi din ce în ce mai aproape.

Micul prinţ- Antoine de Saint-Exupery

11