UNIVERSITATEA TEHNICA DE CONSTRUCTII BUCURESTI

F.C.C.I.A.

MASTER TEHNOLOGIA SI MANAGEMENTUL

LUCRARILOR DE CONSTRUCTII

TEHNOLOGIA DE EXECUTARE A STRUCTURILOR

CONSTRUCTIILOR INGINERESTI CIVILE

SILOZURI

STUDENT: IONESCU DRAGOS

ANUL M2, GR. 2
 Prin siloz se înțelege un ansamblu constructiv destinat depozitării materialelor granulate
și pulverulente cum sunt cerealele, făina, semințele, cimentul, etc. Depozitarea se face în
elemente verticale numite celule, pe un timp relativ îndelungat, oferind totodată posibilitatea
optimă de manipulare și conservare.
Silozurile care au o alcătuire celulară, prezintă unele avantaje față de magaziile obișnuite
și anume:
 o utilizare completă a spațiului;
 o însilozare ușoară, mulțumită instalațiilor mecanice;
 descărcarea se face în mod natural, prin gravitație;
 aerisirea în cazul cerealelor și, în general, conservarea produselor se pot face în
condiții bune.
Silozurile sunt alcătuite din celule ce au înălțime relativ mare față de latură sau față de
diametrul cercului înscris în celulă. În mod normal h≥1,5 l max.
La construirea silozurilor s-au folosit: lemnul, cărămida, metalul și betonul armat.

Lemnul: celulele sunt alcătuite din scânduri puse pe lat, care se încrucișează formând
celule de silozuri (fig. 1). S-au făcut și silozuri de lemn alcătuite din patru sau mai mulți stâlpi
îmbrăcați cu dulapi orizontali formând astfel o cutie. O asemenea construcție este puțin
justificată, iar solicitările pereților laterali la încovoiere, datorită presiunilor laterale ale
materialului din siloz, fac necesară ancorarea pereților cu tiranți metalici. Dezavantajele pe care
le prezită utilizarea lemnului la construcția silozurilor sunt: realizarea de lucrări de dimensiuni
reduse, din cauza modului de a construi cu lemn, pericolul de incendiu, efectul dăunător al
intemperiilor și faptul că oferă un teren propice dezvoltării paraziților la silozuri de cereale. Din
această cauză, precum și în scopul de a le feri de incendiu, s-au executat silozuri îmbrăcate cu un
strat de cărămidă și astfel s-a făcut tranziția spre siloziurile alcătuite numai din cărămidă.
 Siloz cu celule de lemn

Zidăria de cărămidă oferă mari avantaje în construirea de silozuri față de lemn prin
siguranța împotriva incendiilor, o mai bună izolare termică, evitarea spațiilor care se încuibă cu
insecte, etc.
Pereții despărțitori sunt în mod curent mai groși decât la celulele de lemn din cauza
rezistenței reduse a zidăriei; s-au putut însă realiza și pereți de silozuri din zidărie cu dimensiuni
suficient de reduse. Pentru lucrări mai mari este necesar să se prevadă armături care să preia
tensiunile, ajungându-se astfel la zidăria de cărămidă armată. Zidurile sunt susținute la partea
inferioară de grinzi de beton armat sau direct pe fundații de beton.
 Metalul: s-a încercat construirea de silozuri metalice. Marea rezistență a acestui material
a permis construirea de celule cu diametru mare și dimensiuni reduse. În modul acesta și
sarcinile transmise la fundații sunt reduse mult. În plus, se asigură o etanșeitate perfectă.
Defectele silozurilor metalice sunt: lipsa de izolare termică ca și împotriva intemperiilor,
întreținerea complicată și comportarea defectuoasă în cazul incendiilor. În afară de asta, metalul
este un material mai scump, iar silozurile necesită cantități mari de metal.

Betonul armat: dat fiind proprietatea acestui material de a putea fi utilizat în formele cele
mai felurite, odată cu dezvoltarea tehnicii betonului armat și a calculului silozurilor, s-au
construit silozuri de beton armat.
Concurența mai pronunțată între materialele utilizate la construcția silozurilor se face
între cărămidă și betonul armat. Cărămida are avantajele suprimării cofrajelor și a unei execuții
simple; de asemenea în unele cazuri, are și avantajul utilizării cărămizilor obișnuite care trebuie
armate. Deceoarece tencuielile cărămizilor sunt necesare ele sporesc prețul construcției.
Betonul armat dă o mai mare rigiditate și un volum mai redus, în schimb are un procent
ridicat de oțel și cere o cantitate mare de lemn pentru cofraje. Execuția lucărilor de beton armat e
mai dificilă decât cea a lucrărilor de cărămidă.
Utilizarea cofrajelor alunecătoare și a panourilor demontabile a permis să se facă o mare
economie de lemn la executarea silozurilor.
Cofrajele alunecătoare au pus în evidență ușurința de execuție a celulelor rotunde față de
cele poligonale. Cu cofraje alunecătoare, celulele rotunde se execută cel puțin tot așa de ușor și
exact ca cele poligonale, iar din punctul de vedere al rezistenței, celulele rotunde reclamă mai
puțin oțel și lucrează static în mai bune condiții.
De asemenea, utilizarea prefabricatelor de beton armat a permis o mare economie de
material lemnos și o scurtare a duratei de execuție.
Calitățile ce lipsesc betonului în construcții de silozuri sunt:
 izolarea termică necesară anumitor materiale, ceea ce face ca să fie necesară
realizarea acestei izolări prin straturi izolatoare de cărămidă sau beton ușor. Chiar
un strat izolator de jumătate de cărămidă aduce adesea o izolare suficientă;
 pericolul de fisurare care la unii pereți de silozuri plasați spre nord, face să poată
pătrunde apa printre fisuri și să pericliteze buna conservare a unor materiale
depozitate.
 Din punctul de vedere al despărțirii silozului în celule, se pot realiza silozurile de mare
volum cu o singură încăpere și silozurile cu mai multe celule.
Din punctul de vedere al rezemării la partea inferioară se pot realiza:
 silozuri rezemate direct pe pământ;
 silozuri rezemate pe planșee;
 silozuri rezemate pe stâlpi, cu pâlnii de descărcare.
După forma celulelor, se pot realiza:
 silozuri cu celule rotunde;
 silozuri cu celule poligonale;
 silozuri cu celule pătrate;
 silozuri cu celule dreptunghiulare, etc.
După materialul înmagazinat se deosebesc:
 silozuri de cereale;
 silozuri de făină;
 silozuri de semințe;
 silozuri de ciment;
 silozuri de cărbune;
 silozuri de minereu, etc.
Diferitele categorii de silozuri pot fi la rândul lor clasificate pe criteria deosebite. Astfel
silozurile de cereale pot fi clasificate după modul lor de amplasare în:
 Silozuri regionale sau “de țară” răspândite pe tot întinsul țării, având menirea de a
primi cerealele cultivate în vecinătate, de a le îmbunătăți calitatea, de a le sorta și
de a le expedia în centrele comerciale sau industriale, respectiv în silozurile
terminale așezate pe căi de comunicații pe apă;
 Silozuri terminale, situate în centrele de consum și comunicații importante, care
servesc la colectarea cerealelor trimise la silozurile regionale și conservarea lor
până la consumarea în țară, sau până la expedierea către alte centre de consum,
sau până vor fi exportate.

Principii de alcătuire

Silozurile se compun în linii generale din:

 baterii de celule de depozitare;
 construcții și instalații anexe.
Bateriile de celule de depozitare au ca părți distincte:
 celule propriu zise de depozitare, cu planșeul de rezemare și pâlniile de golire,
izolări, etc.;
 galeria superioară, în care se găsesc instalațiile de încărcare și circulație;
 partea inferioară a silozului subsol, care cuprinde galeriile și instalațiile de
descărcare;
  fundațiile.
Părțile anexe cele mai caracteristice unui siloz sunt:
 magazii, hambare, buncăre de recepție, birouri, scări etc.
 instalații de încărcare, descărcare și amestecate, cu turnurile sau rampele
elevatoare etc., instalații de protecție, paratrăsnete, etc.

Silozurile trebuiesc dezvoltate mult pe înălțime atunci când terenul disponibil pentru
construcție are dimensiuni relative reduse, cum este cazul silozurilor din porturi, gări, interiorul
unei industrii etc. În asemenea cazuri sunt curente înălțimi ce pot depăși 25 m numai pentru
spațiul de depozitare dintr-o celulă.
În cazul silozurilor din regiuni agricole, al celor din vecinătatea unor industrii mici,
înălțimea celulelor se face mai mică. Silozurile cu înălțime mai mică se încadrează mai bine în
peisajul architectonic al regiunilor agricole, al gărilor mici și localităților puțin populate.
Magaziile cu silozuri se fac de capacitate variabilă, putând ajunge să înmagazineze zeci
de mii de tone de material.
Pentru cereale forma preferată a celulelor este pătrată având latura de 3 – 4,5 m. Se
utilizează de asemenea și secțiuni dreptunghiulare sau poligonale; în acest caz numărul de laturi
se ia de 6 – 16, iar atunci când se utilizează celule cilindrice diametrul celulei se ia până la 6 m.
Celulele cu un număr mare de laturi și a căror latură trece de 1,2 – 1,5 m au aproape aceleași
avantaje ca și celulele circulare și se pot calcula la fel ca acestea, neglijând încovoierea pereților
în sens orizontal.
Pentru ciment, cenușă și în general material pulverulente, se folosesc celule cilindrice de
dimensiuni mult mai mari, diametrul interior putând fi de 6 – 25 m. Aceste celule lucrează
favorabil static, pereții lor fiind supuși numai la întindere pură, momentele încovoietoare, cu
excepția celor de la punctele de întâlnire a pereților a două celule sau în zona de fund, având
valori reduse.
Spațiile de la intersecția celulelor, așa-numitele stele, se uitlizează ca celule suplimentare,
astfel că nu constituie un spațiu pierdut.
Stâlpii silozurilor se așează în mod normal la intersecția pereților. Între doi stâlpi, pereții
celulelor lucrează ca grinzi pereți. La silozurile vechi, pereții erau considerați susținuți printr-o
grindă rezemată pe stâlpi. Calculul a arătat că la silozurile de beton armat, grinda este inutilă.
Această grindă care să susțină peretele nu poate însă lipsi la silozurile de cărămidă armată sau la
cele prefabricate, la care pereții sunt constituiți din elemente ce nu asigură transmiterea încărcării
verticale direct pe stâlpi.
Unele silozuri sunt așezate direct pe o placă de fundație care formează radierul
construcției. În acest caz, pe această placă sau sub ea, se prevăd galeriile în care circulă
instalațiile vagonetelor sau vagoanelor de transport și se prevăd conducte care aduc materialele
în vagoane. În cazuri particulare, acest sistem poate oferi o oarecare economie, dar nu poate fi
aplicat în cazul general.
 Silozurile sunt constructii destinate inmagazinarii materialelor de granulatie fina ,avand
celule de inaltime mare, fig.2.1. In mod obisnuit inaltimea celulelor este 10…35m. Diametrul
celulelor cilindrice este 5…13m, iar laturile orizontale ale celulelor prismatice 3…5m. Solutia
devine cu atat mai economica cu cat inaltimea celulei este mai mare, acoperisul palniile,
fundatiile, avand suprafete minime de aceeasi capacitate de inmagazinare.
 Forma sectiunii orizontale a celulelor poate fi dreptunghiulara (patrata), poligonala sau
circulara Celulele cu sectiune dreptungiulara utilizeaza bine terenul si permit o rezemare
rationala pe stalpii care se dispun la intersectia peretilor. Asemenea silozuri se executa de regula
mumai pana la deschideri ale pertilor de maximum 5m. In cazul unor deschideri mai mari,in
pereti apar momente de incovoiere importante care necesita sporirea grosimii acestora.
Celulele cu sectiune circulara prezinta avantajul ca peretii lucreaza la intindere centrica,
armarea este simpla, iar pentru executie se pot folosi cofraje alunecatoare. In comparatie cu
celulele cu sectiune dreptunghiulara terenul este mai neeconomic utilizat,caci raman spatii goale
intre celule. Acestea insa pot fi folosite pentru ventilatie sau uneori ca celule pentru
inmagazinarea materilalor. Celulele se pot aseza pe unul sau mai multe randuri,alaturat sau
alternant– vezi fig.2.2.
 Spre deosebire de buncare, la silozuri planul de rupere a matrialului intalneste peretele
opus la o adancime mica de la suprafata materialului. Din aceasta cauza presiunile verticale si
orizontale nu se mai pot calcula ca pentru un semispatiu; pe de altă parte, fortele de frecare intre
material si pereti nu mai pot fi neglijate.
Celulele cu sectiune poligonala au fost adoptate la constructia primelor silozuri din tara
noastra de la Braila, Galati si Constanta, intre anii 1882 si 1906, de Anghel Saligny. Silozurile cu
celule de sectiune poligonala combina avantajul utilizarii rationale a terenului cu reducerea
eforturilor in pereti. In ultimii ani solutia silozurilor cu celule de sectiune hexagonala a fost
perfectionata prin glisarea pertilor si precomprimarea lor pe orizontala.

Silozuri Braila

Situate în Danele 17-18, cele trei silozuri, construite de inginerul Anghel Saligny, dintre
care două au fost finalizate şi au intrat în circuitul portuar în 1909, având o înălţime de
44,6 metri, înglobau la acea vreme cele mai noi şi revoluţionare procese tehnologice.

Pentru începutul secolului XX, silozurile erau nişte obiective impresionante, dominând aspectul
platformei portuare. Saligny a recurs la experienţa construirii silozurilor de la Brăila şi Galaţi. El
avea în vedere construcţia a patru corpuri - magazii, dispuse în două perechi. Primele două
corpuri se vor realiza sub directa sa conducere, fiind date în funcţiune odată cu inaugurarea
portului, la 27 septembrie 1909. Conform concepţiei lui Anghel Saligny, fiecare magazie trebuia
să cuprindă 250 compartimente (silozuri) de beton armat, cu o capacitate totala de circa 30.000
tone de cereale. Debitul practic al unei magazii, la primire era calculat la 125 tone/ora, iar la
predare de 200 tone/oră. În privinţa aspectului silozurilor este relevantă concepţia dispunerii în
două perechi, cu estacadă de-a lungul cheiului, la înălţimea de 23 metri deasupra nivelului mării,
în mijlocul laturii centrale a patrulaterului care formează bazinul plănuit de Saligny. Faţadele au
şapte pilaştri tencuiţi cu praf de piatră, panourile dintre ei, fiind din cărămidă. Cea de-a treia
magazie a rămas la stadiul fundaţiilor.
 SILOZURI DIN BETON ARMAT MONOLIT

ALCATUIREA SILOZURILOR

Elementele componente ale unui siloz sunt redate in figura 2.3.

Planseul peste celule, prevazut cu goluri, serveste pentru sustinerea instalatiilor necesare
incarcarii celulelor silozului. Incarcarea se poate face pe cale mecanica in cazul materialelor
granulare sau pe cale pneumatica in cazul materialelor pulverulente.
Obisnuit acest planseu este protejat de o galerie inchisa, care poate fi o constructie in
cadre cu stalpi incastrati sau articulati in peretii celulelor. Celulele reazema pe stalpi, care
transmit incarcarile fundatiilor. Intrucat la silozuri pe stalpii sunt apropiatiintre ei si transmit
incarcari mari terenului, fundatiile sunt de tip radier general.
Silozurile se descarca pe la partea inferioara a celulelor prin gravitatie, pe cale mecanica
sau pe cale pneumatica.
In cazul cand este nevoie de un spatiu de circulatie sub celule, se executa palnii agatate
de celule sau plansee prevazute cu goluri in care caz panta de scurgere a materialelor este
asigurata printr-un beton de umplutura acoperit cu o placa de protectie de beton armat. Cand nu
este nevoie de spatiu de circulatie sub celule, descarcarea se poate face prin goluri laterale
prevazute in peretii celulelor sau prin galerii centrale sub celule. In lungul galeriilor, materialul
se transporta cu transportoare cu banda sau cu transportoare cu melc.
In afara de celulele propiu-zise, silozurile mai cuprind si cladiri anexe pentru masini,
pentru ridicarea si sortarea materialelor etc.
Lungimea silozurilor poate ajunge pana la 150m, dar se recomanda sa nu se depaseasca
80m intre rosturi. La silozurile cu celule de sectiune circulara prevederea unor rosturi de tasare si
de dilatatie nu este intotdeauna necesara, intrucat celulele au o deformabilitate relativ mare in
sens orizontal si sunt rigide in sens vertical.
Galeria superioara, planseul peste celule, stalpii de sub celule, fundatiile si cladirile anexe
se alcatuiesc si se calculeaza in mod cunoscut.

STABILIREA INCARCARILOR

Asupra peretilorsi palniilor actioneaza urmatoarele incarcari:

- presiunea verticala si orizontala provenita din materialul insilozat;
- fortele de frecare verticale intre pereti si material;
- incarcari verticale datorita greutatii proprii;
- incarcari din galeria superioara;
- incarcari din zapada si vant;
- actiunea seismica;
- efectul diferentei de temperatura intre fata interioara si exterioara a peretelui etc.
Incarcarile principale sunt cele provenite din presiunea materialului depozitat.
Determinarea presiunilor orizontale si verticale asupra celulelor silozurilor a constituit
preocuparea mai multor cercetatori, problema nefiind nici in prezent complet elucidata.

Metoda frecvent folosita la determinarea presiunilor este cea elaborata de Ianssen.

Conform acestei ,din celula se izoleaza un element de inaltime dh, asupra caruia se scriu ecuatii
de echilibru static (fig. 2.5).
 Se noteaza cu:
h - adancimea de la suprafata materialului (variabila independenta);
γ - greutatea specifica a materialului depozitat;
ϕ - unghiul de frecare interna a materialului fara coeziune;
0 ϕ -unghiul de frecare a materialului cu peretele;

f = tg 0 ϕ - coeficientul de frecare a materialului cu peretele;

5
A - aria sectiunii orizontale a celulei;
U - perimetrul sectiunii orizontale a celulei;
pv - presiunea verticala a materialului;
p0 - presiunea orizontala a materialului;
Construcții și instalații anexe silozurilor

Magazii, hambare, buncăre

La unele silozuri, pentru primirea materialelor de înmagazinat și pentru înmagazinarea de

cantități reduse de produse, se construiesc magazii mici pentru descărcarea căruțelor până la
însilozare.
Adeseori, descărcarea materialelor sosite se face în buncăre special amenajate, de la care
materialul este transportat mai departe pentru însilozare.
Dimensiunile și alcătuirea acestor magazii, hambare și buncăre, depind de fluxul
tehnologic al silozului.

Instalații pentru transport

Materialele care trebuiesc însilozate sunt ridicate printr-un turn ce adăpostește instalațiile
mecanice, necesare exploatării silozurilor. Ca structură, clădirea turnului este alcătuită din cadre
etajate, rigidizate transversal, prin planșee la fiecare etaj.
Turnul elevatorului se separă de celule prin rosturi de tasare, în caz contrar, fiind mai ușor
ca celulele, s-ar produce tasări neegale și fisuri în construcție.
Instalațiile pentru transportul materialelor se compun din:
 elevatoare cu cupe pentru transportul pe verticală, adăpostite în turnul
elevatorului;
 transportoare orizontale, alcătuite dintr-o cutie jgheab, metalică, închisă, în
interiorul căreia materialele sunt transportate de un lanț fără sfârșit, prevăzut cu
palate sau cu benzi rulante. Aceste sisteme de transport consumă multă energie,
dar dăunează mai puțin materialelor decât sistemele cu șnecuri, iar cerealele nu
degajă praf dăunător personalului, ca în cazul când transportul s-ar face pe benzi
de cauciuc.
 Accidente curente la silozuri

Dintre accidentele survenite mai des la silozuri și care au produs mari pagube, trebuie
amintite în primul loc, cele produse de cedările fundațiilor, silozurile fiind construcții deosebit de
grele.
Tasările chiar exagerate ale terenului de fundație, dar care nu depășesc anumite limite, nu
sunt periculoase dacă sunt uniforme. În momentul în care tasarea este însă neuniformă, silozurile
se înclină sau lasă să se deschidă de-a lungul lor rosturile de dilatație. Din cauza marii lor
greutăți, îndreptarea silozurilor înclinate este aproape imposibilă. Uneori la silozurile înclinate se
poate utiliza numai o parte de celule, cele opuse părții către care silozul este înclinat. Silozul este
în acest caz numai parțial utilizat. Sunt cunoscute asemenea accidente la silozuri așezate pe
terenuri slabe.
Defecte de concepție și execuție au dus uneori la distrugerea parțială sau chiar totală a
unor silozuri. Mai frecvent se întâmplă asemenea accidente la regiunea de racordare a celulelor
cu pâlniile de descărcare care sunt puncte deosebit de puternic solicitate și așezarea armăturii
cere o deosebită atenție.
Bibliografie:
 Curs master – Constructii ingineresti – Prof. Univ. Dr. Ing. C. Budan
 ro.wikipedia.org
 Constructii Agricole – D. Maruscian – Editura Didactica si Pedagogoca - 1982
 Fotografii executie siloz din beton armat – www.google.com