Ea Ca CIT PAMINT II TREBUIE OMULUI I Sora mai mare de la orag venise in sat la mezina ei. Sora mai mare sra marital la oras, cu un negustor, iar mezina, cu un mujic, 1a {ara Su, rorile beau ceai si stiteau de vorbi. ‘Cea mare igi dadea ifose, se luda ea ‘Niata pe care o cucea 1a oras : cd traieste in curitenie gi indestulare, cd se Plimba, c& tsi imbracd frumos coptii, c& manined si bea bine si ed merge es ‘trasura la plimbare, la petreceri, la teatru, Mezina se simfi jignité si incepu si ponegreased viata de negustor si si laude viafa de mujic. Z, Nu mi-as da traiul pe al tau, — spuse ea, — E drept, ducem trai sters, fn schimb insa nu ne temem de’nimic. Zici ei iraifi in curitenie, dar la voi se poate s& cistigati mult cu negustoria, dar se poate si si va prapa- git tata averes. E bund zicdtoarea : paguba e sora mai mare a cistigului, Se tntimpla si aga: azi bogat, miine pe drumuri. Treabe noastra {ardneascA e mai sigura : mujicul mui eu burta prea pind, dere Tabdator ; bogati nu vom fi niciodati, dar situi, tnlotdea 7, De Sétui laolalté eu porcii gi cu vifeii, — sari cealalti! — Voi nu SARMIM, vol nu stilt ef vl puriati cu lumea ! Orictl ar mune} omul tu, vol ‘raifi sf veti muri in bétigar, si copiii vostri de asemenen = Eisi? — réspuise mezina, — asa-i la noi. In schimb, traiul nostra § Sigur, noi na ne céciulim in fata’ niménui, nici nu ne temem de none Vol, la oras, traiti tmprejmuii de ispite ; azi'e bine, dat miine so ameewng Seratalul st — ce sd vez! ! — 1 ispiteste pe birbatul tau ba cu joeul de cart 2a gut vinul, ba cu vreo femeie, $i se duce dracului tot. Nu se iatimplt ¢f asta? Culeat pe cuptor, Pahom — gospodarul —-‘asculta tranciineala fe- meilor way eesti adevirul adevarat, — spuse el. — Noi, mujicii, muncim Pamintul de mici si nu ne tree prin’ cap astfel de prostli. Un singur necas aver : pémint prea putin ! De-ar fi pamtat din belsug, nu m-as teme de nic meni, nici chiar de dracu’ ! 158Dupa ce biura ceaiul, femetle mai sporovaira putin despre podoabe, strinserd apoi vasele gi se duSerd la culcare. _ Dracul stétuse ascuns dupa soba si auzise tot. Se bucurlj cd nevasta mujicului {1 facuse pe barbatul ei si se laude: spusese omul cd de-ar avea pamint, nici de dracu’ nu s-ar teme. »Bine, se gindi necuratul, ne-om rafui noi; am si-{i dau pimtnt din belsug. Cu pamintul am sa te ademenesc*, H Nu departe ce sat, trdia 0 cucoani care avea o sfoard de mosie — nu- mai o suta douazeci de’deseatine. Pe timpuri, eucoana triise in bund infe- Jegere cu mujicii, nu-i nedrept&tise cu nimic, Dar un fost soldat, liberat din armatd, se toomise yechil la ea si le tot turnase amenzi mujicilor, de-i sco- sese din rabdari. Oricit s-ar fi ferit Pahom, ba fi intra calul fn lamul de ovaz al cucoanei, ba i se ratacea vaca prin grédina cucoanei, ba fi sclipau viteli in fineata cucoanei — si pentru toate acestea se platea amend’, Pahom platea mereu gi ti ocdita pe ai Iui, ba fi si biitea, Vechilul ti pri- cinuise multe necazuri Ini Pahom, pe timpul verii. Aga ca se bucura cind tsi aduse vitele in ograda ; ii parea rau dupa nutret, dar scipase de team’. Cind veni iarna, se zvoni cd isi vinde cucoana pamiatul si ci un hangin de fa drumul mare umbla s-l cumpere, Cind autzirg mujicii, rama- sera trasni{i, ,Dacd pune hangiul mina pe pamint, se gindird ei, 0 s4 ne chinuie cu amenzile mai rau dectt ne chinuia cucoana, Fara pimintul asta, ru putem trai, pe fiecare din noi ne leaga cite ceva". Obsiea se mfatisa ‘oanei, cu rugémintea si nu-i vind’ hangiului pimintul, ci si li-l dea for. Ti fag&duird pref mai bun si cucoang se invoi, La inceput mujicii ho- Lariserd sé cumpere tot pimintul pentru obste ; se intrunird o dat, de doua orl, dar nu caura a infelegere, Ai fi zis cd bagi necuratul zizanie intre ei : nu se puteaut Infelege in nici un chip. Alunei se holtirira si cumpere unui efte unul, fiecare cit va putea. Cucoana se invoi si aga. Pahom auzi ed un vecin al lui a cumparat de la cucoan’ doudzeci de deseatine si c& ea s-a multumit sd ia fn mind jumatate de pret, cealalté jumatate urmind si 0 primeasca fn rate, timp de cifiva ani, Pe Pahom !! cuprinse pizma, ,,Au s& eumpere fot pimintul, se gindea el, si pe mine au s& mg lase ck buza sinflats", Se eflitui cu nevasté-sa. — Oamenii au inceput s4 cumpere, — spuse el, — trebuie si cum- parlm si noi vreo zeoe deseatine. Altfel n-o s& putem trii: ne di gata yechilul cu amenzile, Chibzuiri cum s& cumpere. O suti de ruble aveau puse de o parte, maj vindurd un minz, vindur’ si jumdtate din stupi, i bagara pe feciorul or argal, se mai tmprumutard de la un cuscru si aga adunard jumatate din pret, Dup& ce sirinse banii, Pahom isi alese piimint — cineisprezece de- sealine cu o padurice — si'se duse la cucoan%, si se tocmeasci. Se invot pentiu cincisprezece deseatine, blu palma si didu arvund, Apoi se dusera ia oras, facurd actul de vinzare si cumparare, Pahom pliti jumatate din pret sf se legis plateascd restul fn ristimp de doi ani. "Aga_s-a ales Pahom eu p&mint. Tniti, tl semana cu simint& de tm prumut, Dar cum recolta fu bun’, fntr-un an tsi pliti datoria si cétre cu 159coand si citre cuscru. $i ajunse Pahom mosier: tsi ara si isi insdminta pamintul lui, cosea fin pe pamintul lui, fcea pari din paduricea iui si tot pe pamintul lui isi hranea vitele. Cind iesea sé-¢i are pamintul, al lui pen- tru totdeauna, sau cind se ducea si vada cum rdsiriseré grinele sau in ce stare se aflau finejele-— nu mai putea de bucurie. I se prea ci gi iatba ce cresiea, sau florile ce infloreau erau altfel decit toate celelalte. Trecea citeodata in caruté pe ling’ pamintul lui — un pamint ca oricare aliul, — dar i se prea cu totul deosebit. Ji Pahom tréia multumit. Toate ar fi fost bune gi irumoase, dacd mu- Jicii ceilalti n-ar fi inceput sé calce holdele si finetele Iui Pahom. Ti ruga el cu frumosul, dar fn zadar: ba sc&pau vacile in finea}a, ba trecean cali de pe pasunea de noapte pe vreun lan cu grine. Ii alunga Pahom, iar pe cameni fi terta, nu-i didea tn judecata ; dar in cele din urmi, situl s& tot Pagubeasca, facu plingeri la judecdtoria de plasi. Pahom stia cd mujicii nu se purtau astfe] cu gind rau, ci fiinded nu aveau Joc destul, dar gindea : »Daci i-ag jerfa mereu, mi-ar strica tot. Trebuie si-i invat minte*. Asa le dadu Pahom mujicilor la judecati ba o invafitura, ba alta: platea amenda ba unul. ba altul. $i mujicii vecini prinser’ ciudad pe Pahom; ii cdleau citeodata pimintul si dinadins. Unul intré noaptea in p&durice si lie vreo zece tei tineri, s4 faci din coaja lor curmeie. Trecind prin p dure, Pahom zari ceva alb. Se apropie — erau teii cojiti si alaturi cioturile lor. Sa fi Iuat macar viastarii de la marginea tufei, si-I fi lasat pe cel din mijloc; dar fi t4iase pe tofi nemernicul. Minios, Pahom se gindi: ,,Of, sa aflu cine a facut asa ceva si ma razbun eu“. Se tot gindi cine s& fle, apoi isi zise : ,N-are cine fi altul decit Siomka‘, Cerceta in curiea lui Siomka, dar nu se alese dectt ‘cu gtlceava. Tot mai fneredintat ci Semion e vinova- tul, tnainta o plingere si-l'chema pe Semion 1a judecatd. Procesul se judect si se ras{udecti — dar mujicul fu achitat: nu erau dovezi. $i mai minios, Pahom se lua la cearta cu starostele si cu judecdtorii, — Tineti partea hotilor, — cirti el. — Daca ati trai voi tngiva dupa dreptate, nu i-ati acoperi pe pungasi. Pahom ajunsese sd se certe si cu judecitorii si cu vecinii, care il ameninjau c&-i aprind casa, Nu mai era strimtorat pe pamintul' lui, dar triia din ce in ce mai rin cu satul, Pe vremea aceea se rispindi zvonul ci oamenii pleacd spre alte me- leaguri. Pahom se gindi: ,Eu n-am de ce si-mi las pamintul, dar daca ar pleca dintre ai nostri, am fi mai tihnifi, Ag lua eu pamintul lor si mi-ag rotunji mosioara; ag duce-o mai bine, Ci si asa sintem cam strimtorati*. Intr-o zi, pe cind era Pahom acasi, trecu pe la e] un mujic drumet. Pahom il ad&posti peste noapte si i! ospatd; oamenii intrar’ in vorba si Pahom il intreb& pe mujic de unde-l aduce dumnezeu. Mujfeul r¥spunse ¢& vine de jos, de dincolo de Volga, c& a fost la muncd pe acelo, Din vorba in vorba, mujicul povesti cum vine mereu lume s& se ageze prin partile ace- lea, cA s-au agezat acolo si dintre ai lui, ci s-au inscris in obste si cd li s-a dat cite zece deseatine de cap de om. — Pe acolo pimintul e aga, — spunea omul: — de semeni secart, spicul creste aif de fnalt, incit trece peste cal si e attt de des, tneti din cinei manunchiuri, faci un snop. 160Un mujic a venit sarac lipit, numai cu ce avea pe el, iar acum are sase cai si dou’ vaci. __Lui, Pahom fi salté inima. ,De ce s& traiesc eu-aici strimtorat, se gindi el, daca pot sa trdiese bine ? Imi vind pimintul si casa; cu bani imi Tidic acolo alt3 cas’, imi injgheb gospodarie cu de toate. E pcat s mai ramin aici in siracie. Numai cd trebuie si cercetez bine eu insumi cum sta lucrurile pe acolo", Pahom tsi facut pregatirile, cu. gind si lipseascd toatd vara $i porni la drum. Pina la Samara merse cu vaporul, pe Volga in jos, apoi strabatu cu piciorul vreo patru sute de verste si ajunse la locurile acelea. Totul era intoomai cum i se spusese. Mujicii trdiau la largul lor, i se d&duse fieck- ria ctte zece deseatine de pamint, Erai primit cu draga inima in obste. lar daci aveai bani puteal, pe Itngi ceea ce ti se d&dea, s4-{i cumper| pa mint cit voiai, si fie al {iu pentru totdeauna ; prelul era de frei ruble pen- tru pamintul cel bun; puteai cumpira eft Ti poftea inima ! Spre toamna, dupa ce afld toate acestea, si se incredinta cu ochii lui, Pahom se inloarse acasi, si-si vindi tot avutul. Isi vindu pamintul cu fo- los, tsi vindu ograda, isi vindu vitele toate, iesi din obste, agtepta sa vie primavara si plecd cual Iwi la Joe nou. Iv _Cind sosi Pahom cu ai lui pe noile pamtnturi, se tnserise in obstea unui sat mare. Ti cinsti pe batrini cu bauturd si isi fécu toate actele, Dupa ce fu primit, Pahom capata pentru cinci capete de om, cincizeci de desea- tine din pamintul obstei, pe ogoare diferite, in afara’ de pasune. Pahom igi cladi casg si acareturi, isi cumpara vite. Fa{i de ce avusese tn satul lui de bastin’, Pahom tinea acum de trei ori atita pamint, numai din cel cl- patat de suflet de om. $i p&mintul era roditor. Pahom o ducea de zece ori maj bine ca inainte. Avea pamint de aratur’ gi finete din belgug, Putea si {ind cite vite voia. La inceput, cit tsi clédea gospodaria, chivernisindu-si toate cele de trebuinta, traiul ‘i se parea foarte bun; mai tirziu se deprinse insd si se simfea si aici strimtorat, In primul an'semin& griu pe lanul primit de la obste gi scoase rod bogat. Pahom prinse gust sk samene grtu, dar i se paru c& are pamint prea putin. Dar si acela, mult, putin, nu se potrivea pentru aga ceva. Acolo, griul se semana sau pe pamint nelucrat incd, pe care crestea negara, sau in pirloag’. Se semana un an doi, apoi se lisa din nou nelucrat, si creascd iar negara cit poftea. Erau multi doritori 1a asemenea pamint; nici nu era destul pentru tofi si oamenii se certau din pricina lui; omul mai instarit voia s{ semene numai el, iar séracul isi lisa partea negustorilor care-i plateau impozitele. Ti veni gustul Iui Pahom s4 semene ceva mai mult. In anul al doilea se duse la un negustor gi lui de fa el pamint in arend& pe un an, Semana mult, griul rodi bine; pa- mintul fiind insi departe de sat, griul trebuia cdrat cale de vreo cincispre- zece verste, Si cum Pahom vazuse c4 prin imprejurimi mujicii negustori trdiesc de o parte, fiecare tn gospodaria lui, si c& se imbogafesc, ce-i treet prin cap: ,,Ce-ar fi daci mi-ag cumpara si eu pamint sa fie al meu pe tot- deauna si dacd mi-as cladi o gospodarie de unul singur. Mi-ag adunia asa toate paminturile“. $i Pahom incepu s& se framinte cum s& facd sd-si cum- pere pamint al lui pentru totdeauna, 11 —Tolstol v. X 161Asa trai Pahom timp de trei ani, Lua pamint tn arend, semina griu. S-a Intimplat ca anii sa fie buni: se facea griu frumos si Bahom iz- buti sa puna bani deoparte, Sa tot fi trait Pahom, dar se plictisi sii ia pa. mint in arendé, an de an, se plictisi s& tot umble pe drumuri din pricina pamintului: acolo unde eta vreun loc bun navaleau indata mujieil $1 Ind {ot in arenda ; nici n-aveai vreme sd caufi si te pomeneai cd Nu may ai pe ce semana. In al treilea an, Pahom {ui in’ arendi, de la mujici, in tove- rasie cu un negustor, 0 pisune; si araserd, cind mujicll pornird si se judece intre ei. si toat4 munca rimase zadarnicd. ,,SA fi fost al meu pie mintul, se gindi Pahom, n-ag fi fost mevoit si ma’ cdciitlese la nimeni $1 nici nu m-ar fi lovit pacostea*, -Pahom porni si cerceteze cam pe unde ar putea cumpara pamint sii fie al lui de tot. $i dédu de un mujic care avea cinci ‘sute de deseaiine cumpirate mai de mult, dar se ruinase si acum isl yindea pamintul ieflin, Pahom intra in vorb& eu el gi dup multd toomeald, se infeleseré. pentr 2 mie cinci sute de ruble, jumatate de platit indata, jumatate mai irziu, Erau gata invoifi, cind un negustor care trecea pe acolo se opri si dea de mitucare cailor. la Pahom in’ curte. Oamenii baura ceai impreana st se Pornirg pe vorba. Negustoru] spunea ca vine de departe, de la baskiri, Cum- Patase de la ei vreo cinci mii de deseatine de pamint si platise numai o mie de ruble. Pahom fi cercet’ cu intrebari. Negustorul if spuse tot. ~ Atit ci m-am zbatut si le intru in voie batrinilor: le-am déruit halate si covoare de vreo sutt de ruble, le-am mai dat o laditi mai mari: soara cu ceai si am cinstit cu vin pe care din ei a polit. Si aga am tual Pamintul cu douazeci de copeici deseatina. Negustorul ii arata iti Pahor actul de cumparare si-i mai spuse cd tot pimintul se tntinde de-a lungul unui pirdin si cd stepa e toatd cresculd cu negari, Pahom il descosea pe negustor. Nici un an nu-fi’ajunge ca si dai roatii p2mintului de acolo, — Spuse negusioral, — si tot pamtntul avela e al baskirilor. Oamenii Agtia sint grei la minte, ca cile. Parnintul 1] pofi lua mai pe nimic. wHei, se gindi Pahom, de ce sé-mi dau aici mia de ruble pe cinci sute de deseatine, sa ma si incare cu datorii, eind eu aceeasi mie pot sf ma lac, avolo, stipin pe atita pimint |* Vv Pahom fl intrebi tn aménunt pe negustor cum s& ajungi acolo sl indaté dupa ce 11 petrecu, se si pregati de plecare. Lis casa tm griia me Festi, isi lud argetul si pornt la drum, Trecurd pe la oras, cumparard o acita mat marigoara cu ceai, daruri si vin, aga cuin le spusese negustoral Apo! merserii in cdrufi — cale lungii —~'vreo cinci sule de verte te 4 Saptea zi de ciilitorie ajunsera la o agezare nomad de baskiri Totul era asa cum spusese negustorul, Bagkirif irdiesc numaf tn steps, pe margines vreunuj pirau, in corturi de pisla. Nu ard, nu manine§ pline. Prin stepa umbld vitele lor in turme si calf tn herghelii, Minjii gi {im priponi{i tn spatele cortutilor ; adue iepele din step de doug ori pe zi, le mulg si din lapte fac cumis ). Femelle framinta cumisul sic] fac brined; barbatii Mm ‘) Bauturd fermentatd din lapte de iapa. (N. red. rom.) 162stiu decit si bea cumts si ceai, si manince carne de berbec si si cinte din fluier. Sint cu tofii bine branifi si veseli si toata vara o duc Intr-o sarbi- toare, N-au nici un fel de invafaturi ‘si nu vorbesc ruseste, dar sint prietenosi, Cum fl vazura baskirii pe Pahom, iesira din corturi, stringindu-se in jurul musafirului, Se gasi intre ei un tflmaci si Pahom fi spuse ca a venit pentru pamint. Baskirii, bucurosi, fl ajutaré pe Pahom si coboare din ca- ruld, i duserd intr-un cort bun gi fl poitira s& stea pe covoare, agezind sub el perne de pui, Apoi ficind roatd in jurul lui il cinstir ou ceai gi cumis si cu carne de berbec taiat atunci, pentru oaspete. Pahom aduse darurile din caru{ii si le tmparti baskitilor din belgug, neuitind 84 impart fiecaruia si ceaj, Baskirii erau foarte incintafi. Sporovdiri intre el o vreme apoi fl user pe tilmaci si vorbeasc’. — M.au tugat siti spus, — zise ttlmaciul, — cau prins dragoste de tine si cd la noi e obiceiul aga: ti facem musafirului toate poftele, iar pentru daruri ii dém si noi altele. Tu ne-ai adus daruri; spune-ne acum “ Se tot uita 1a sihan, se tita si la soare ; mai avea mult pina la locul de sosire si soarele mu maj era departe de zare. Si mergea Pahom asa; ti venea greu, dar iufea mereu pasul, Mergea, mergea — tot departe eta; o lua la fuga tsi arunea haina, cizmele, plos- cula, sapea, pastrind numai hirletul, cu care se ajuta la mers. ,,OF, se mus- 166.tra el, m-am [dcomit si am stricat toald treaba; n-am si ajung tnainte de apus. De spaima i se taia si mai ru rasuflarea. Pahom iugea, sudoarea ii lipea de trup camaga si pantalonii, gitlejul i se uscase. Pieptul i-] um- flau parca foale de fierarie, iar tn inima fi batea un ciocan; si picioarele pared nu mai erau ale Ini — se tmpleticeau. Se gindea cu groaza: ,Numai sa nu ma omoare incordarea*. Se temea ce moare, dar nu se putea opri, ,Fug de atita vreme, gindi el; dacé m& opresc acum, au si ma socoteasca prost si pe buna dreptate*. Fugea, Tuges necontenit ; se apropiase atit de mult, ineit auzea cum fl tn- demnau bagkirii cu strigate, si strigatele lor ti tnfierbintau inima ; Pahom alerga cu ultimele lui puteri, Soarele cazuse aproape pe 2are, intrase in ceata; era acum mare, si singeriu; mai avea putin pind sé apund, Nu mai avea mult soarele, dar nici pina la locul de sosire nu mai era departe. Pa- hom vedea cum oamenii de pe Sihan fi faceau semn cu mina, indemnindu-l ; vedea caciula din blana de vulpe pe jos, ba chiar si bamii pugi pe ea; ve~ dea si pe mai marele baskirilor, gezind pe jos, in capul oaselor ; se tinea cu amindoua mtinile de pintece. Pahom fsi aduse aminie de visul iui. ,,Pamint e mult, se gindi el, dar mi-o fi oare dat de la dumnezeu sa traiesc pe el? Of, m-am nenorocit, n-am sa ajung*. Pahom privea soarele: acesta atinsese pamintul, apusese chiar in parte si se vedea acum ca tn ate de cere mare, proptit pe bucata care apu- sese. Pahom tsi incorda ultimele puteri, isi plecd tnainte trupul tntreg, dar cu greu isi putea duce destul de repede un picior inaintea celuilalt, ca s4 nu se prabuseasea. Ajunse la sihan, si, deodatl, se 14s4 noaptea. Privi Jnapoi — soarele apusese. Pahom incremeni, ,S-a dus toata truda mea“ isi zise. Era s se opreasca, dar ii auzi pe baskiri indemnindu-] tnea gi isi dadu seatia ¢4 de jos soarele parea si fi apus, dar c& pentru cei de pe sihan, nu apusese inc’. Isi umfla pieptul, urca in fuga sihanul. Acolo mai era lu- mind. Pahom ajunse in virf si-i c&izurd ochii pe caciula de bland de vulpe. In fata cdciulii sedea. in capul oaselor, cdpetenia baskirilor si ridea cu hohote, {intndu-se cu miinile de pintece, Lui Pahom fi veni iar visul in minte ; rimase incremenit, apoi i se taiara picioarele si cazu inginte, atin- gind cu mtinile c&ciula. . — Hei, bravo tie! — striga cdpetenia baskirilor. — Ai pus mina pe mult pamint’! - Argatul lui Pahom alergi, s&-l ridice ; dar vazu ca din gura fi curgea singe, era mort. Bagkirij plesnira din limba: le parea réu de el. - Argatul ridicd hirle(ul, sip lui Pahom o groapa de trei coti cit sa-l cuprind’ din cap pina-n picioare — si-l ingropa.