Totalitarismul

 este un regim politic în care puterea aparține în mod total unei persoane sau unui grup
de persoane.
 în regimurile totalitare distanța între stat și societate este practic anulată, în sensul că
puterea întrupată de stat, prin partidul unic, pătrunde până și în viața particulară a
fiecărui cetățean. Ideologia totalitaristă este opusă conceptului de societate deschisă.
 comunismul, nazismul și fascismul au fost regimuri totalitare.
 Comunismul, de extremă stângă, se baza pe ideea socială de egalitarism: toți trebuiau
să fie „egali”.
 Nazismul: de extremă dreapta în expansiune teritorială, susținea că fiecare națiune
trebuie să se formeze dintr-o rasă pură, ariană, numai din oameni ce aparțin aceleiași
rase – un factor ce a stat la baza Holocaustului. În aceeași ideologie se susține că
fiecare rasă are la bază puterea militară.

Raymond Aron. Democrația și totalitarismul

!!!! Regimul constituțional este cel care în care bariera supremă este firul de mătase –
firul de mătase al legalităţii. Dacă acesta s-ar rupe la orizont s-ar profila tăişul sabiei.

DESPRE TOTALITARISM
 Monopolul partidului;
 Etatizarea vieţii economice;
 Teroarea ideologică.
!!! Fenomenul este perfect atunci când aceste elemente sunt reunite şi realizate deplin.

Fenomenul se pretează la numeroase definiţii în funcţie de cinci aspecte:

1. Fenomenul totalitar intervine când un regim acordă uni partid monopolul politic;
2. Partidul monopolist este animat de o ideologie absolutistă;
3. Pentru răspândirea ideologie sunt folosite monopolist mijlocele de constrângere şi cele
de convingere(mijlocele de comunicare: tv, radio, presa)
4. Controlul absolut de către Stat a economiei;
5. Neasumarea greşelilor…

1
François Furet. Trecutul unei iluzii

 locul aparte ocupat de carte pe teritoriul studiilor despre comunism.

 vedea în comunism un fel de bastardizare a filonului radical-democratic și egalitar al
modernității,
Trecut: e prima retrospectiva de proportii de la implozia comunismului.Pana acum, nici unul
din verbele legate de comunism nu putuse fi conjugat la trecut.
Iluzie: Dupa el, comunismul n-a lasat decat praful si pulberea unor societati atomizate. Nu
poate, in aceste conditii, fi vorba de o istorie a comunismului, ci doar de „iluzia comunismului
[care a durat] atata timp cat Uniunea Sovietica i-a dat consistenta si viata“.
 Idee, si nu realitate, deoarece comunismul nu a alcatuit un tot, ci s-a prezentat sub
doua forme politice diferite: la putere, in Est, a ramas secret si inchis asupra lui insusi,
in timp ce in Vest, unde domnea doar in spirite, a fost public si deschis.

Claude Lefort. Complicația. Recurs asupra comunismului.

 susține că bolșevismul (ori în genere comunismul secolului XX) nu a fost pur și

simplu un miraj ideologic.
 Lefort privește comunismul ca pe un „fapt social total” (concept introdus de Marcel
Mauss). Sistemul totalitar nu poate fi deci considerat doar ca „suprastructură”
emoțional-ideatică, fără a pierde din vedere substratul său instituțional.
 Cultul dogmei însă, atât de prezent în comportamentul comunist, nu se manifestă ca
experiență pur individuală, ci ca participare la ritualul colectiv al subordonării rațiunii
autonome în raport cu dictatul ideologic al partidului.
 Sistemul comunist se definește ca ambiție de dominație totală, iar orice renunțare la
acest scop nu poate decât să-i anihileze forța de supraviețuire
 deci ca instituire a unui nou spațiu-lume (espace-monde) în care dispar diferențele
dintre eu și celălalt, și se configurează o singură stare socială

2
Hannah Arendt. Originile totalitarismului

Masele: Indiferent care ar fi fost tradiţia naţională specifică sau sursa spirituală anume a
ideologiei sale, regimul totalitar a transformat totdeauna clasele în mase, a înlocuit sistemul
partidelor nu cu dictatura unui singur partid, ci cu o mişcare de masă, a mutat centrul puterii
de la armată la poliţie şi a stabilit o politică externă făţiş orientată spre dominaţia mondială

Revizionism

Revizionism este un cuvânt derivat din termenul latin revidere care înseamnă a revizui.

Termenul de Revizionism (sinonim cu Bernsteinism) este o teorie lansată de Eduard

Bernstein (n. 6 ianuarie 1850, Berlin - d. 18 decembrie 1932, Berlin), scriitor și politician
socialist. În 1887 intră în legătură cu Friedrich Engels, la Londra. După 10 ani, Bernstein
declară că teoria socială marxistă trebuie supusă unei revizuiri, punând astfel bazele
revizionismului.

Revizionismul nu este o ideologie, nici o religie sau doctrină filosofică, ci o metodă critică de
cercetare, aplicabilă în orice domeniu al cunoașterii. Știința nu are o condiție statică. Atunci
când cercetările găsesc noi dovezi, sau când specialiștii descoperă erori în vechile teorii,
acestea sunt fie schimbate, fie abandonate.

Revizionismul istoric

Revizuirea teoriilor istorice este un act normal. Cu toate acestea, când revizuirea teoriilor
istorice nu se face pe baza unor documente sau descoperiri arheologice noi, ci în folosul unor
interese politice, ea nu mai este un act normal. Acest tip de revizuire a istoriei este cunoscut,
în prezent, ca revizionism.

Referindu-se la revizionism, Nicolae Titulescu spunea: “Revizuirea nu este o soluție; ea

consistă în a transporta răul pe care îl reprezintă o graniță din o parte în alta. Adevărata
soluție e spiritualizarea constantă și progresivă a granițelor prin scăderea barierelor vamale
și ușurarea traficului de oameni”.[1]

3
Revizionismul interbelic din Europa este acea parte a politicii unor state care din diferite
motive au căutat activ să revizuiască deciziile semnate prin tratatele de pace de la Paris, de
după Primul Război Mondial, chiar și pe calea forței. Printre aceste state s-au numărat:
Germania Nazistă, Uniunea Sovietică, Ungaria, Italia Fascistă și Bulgaria

Katherine VERDERY . Socialismul. Ce a fost si ce urmeaza

Din cuprins:
- Ce a fost socialismul si de ce s-a prabusit?
- Etatizarea timpului in Romania ceausista;
- Nationalismul si sentimentul national in Romania postsocialista;
- Elasticitatea pamintului: probleme ale restituirii proprietatii in Transilvania;
- Incredere, speranta si Caritas in Tara Piramidelor: Romania, 1990-1994.
Sfarsitul blind al Uniunii Sovietice contrazice nu doar puterea si influenta sa extraordinare in
decursul secolului al XX-lea, ci si semnificatia pozitiva a socialismului" pentru multi care au
luptat sa-1 creeze si sa-I sustina, atit in Uniunea Sovietica insasi, cit si in cadrul miscarilor de
eliberare de inspiratie socialista din alte parti. Desi cei care au creat astfel dc miscari au fost
adesea putini la numar, ei au articulat nemultumirile a milioane de oameni. Inegalitatea,
foametea, saracia si exploatarea - acestor trasaturi perene ale conditiei umane socialismul le
oferea un raspuns. Le promitea muncitorilor demnitate si libertate, femeilor plata egala pentru
munca egala, iar minoritatilor nationale drepturi egale in stat. Facind aceste promisiuni,
socialismul a atras atentia catre probleme majore pe care democratiile capitaliste liberale nu Ie
rezolvasera.
Din nefericire, infaptuirea programelor socialiste intimpinat obstacole neasteptate: incercarile
de a le rectifica au sfirsit prin coruperea obiectivelor, uneori prin politici monstruoase,
abominabile, prin care sute de mii de oameni au fost terorizati si ucisi.
Aceste indepartari de la ideal i-au determinat pe multi dintre marxistii devotati sa isi
abandoneze confingerile de stinga a aparut expresia socialism “real” sau ..”existent in
practica”, pentru a distinge deza¬greabila sa realitate de sperantele si pretentiile sale. in afara
de faptul ca astfel socialismul devenea mai greu de sustinut, trasaturile nefaste ale
socialismului real l-au lacut mai greu de studiat. Criticile si exasperarea au aparut mai repede
decit simpatia - si au fost mai repede luate in considerare. Cei care incercau sa il analizeze cu
mintea deschisa puteau II catalogati drept radicali extremisti sau apologeti ai dictaturii.