COMUNICARE SCRISĂ

COMUNICAREA  SCRISĂ  
   
Conţținut:  
Importanţța  comunicării  scrise  
  Planificarea  conţținutului  mesajelor  scrise  
Definirea  scopului  
Organizarea  ideilor  
SElul  de  exprimare  în  comunicarea  scrisă  
Raportarea  la  un  text  scris  –  cum  ciEm?  
GesEonarea  ciEtului  –  deprinderi  de  ciEre  eficientă  
Lectura  eficientă  prin  metoda  SQ3R  
   
ObiecEve:  
Să  înţțelegem  cmunicarea  scrisă  
Să  înţțelegem  modul  de  gesEonare  a  mesajelor  scriese  
Să  ne  putem  organiza  ideile  în  comunicarea  scrisă  
Să  înţțelegem  sElul  de  comunicare  scrisă  
Să  învăţțăm  să  ciEm  eficient  

ELEMENTE  INTRODUCTIVE  –  LIMITELE  COMUNICARII  SCRISE

•  mesajul  scris  este  ireversibil  şi  defini3v  

•  concentrarea  pe  mesaj  face  adesea  ca    oratorul  să  nu  aibă  în  vedere  decât  parţial  cealaltă  parte  a  
relaţiei  de  comunicare,  şi  anume  ci3torul  
•  nu  există  control  asupra  receptării  mesajului  

De  reținut:  
regula  de  bază  a  comunicării  scrise  eficiente  este:  ”spuneţi  ci3torului,  clar  şi  simplu,  ceea  ce  vrea  să  
ş3e”  
 
 
 
Reguli  de  bază  în  comunicarea  scrisă
De  reținut!  

Aşa  cum  menţionam  anterior,  scriitorul  de  mesaje  nu  trebuie  să  piardă  din  vedere  nici  un  moment  că  se  
adresează  cuiva.  Acest  fapt  îl  obligă  să  urmărească  reguli  de  bază:    
 
•   limbajul  şi  formularea  trebuie  să  respecte  nivelul  ci3torului  din  punctul  de  vedere  al  pregă3rii,  al  
profesiunii  prac3cate  şi  al  gradului  de  familiaritate  cu  subiectul  abordat  
•  construcţia  propoziţiilor  (ca  lungime,  sintaxă)  trebuie  să  susţină  mesajul  în  ceea  ce  priveşte  gradul  de  
complexitate  şi  de  abstrac3zare  a  materialului  
•   sub  aspect  formal,  pentru  a  uşura  lectura,  pagina  de  text  trebuie  divizată  în  paragrafe,  fiecare  dintre  ele  
conţinând  o  singură  idee.  Propoziţia  subiect  se  poziţionează  în  mod  obligatoriu  la  început  de  paragraf;  
lungimea  paragrafelor  nu  ar  trebui  să  depăşească  4-­‐5  fraze    
•   pentru  a  veni  în  sprijinul  ci3torului,  facilitându-­‐i  accesul  mai  rapid  la  semnificaţiile  mesajului,  
comunicatorul  poate  construi  un  “schelet”  logic  al  textului  sau  poate  face  apel  la  cuvinte  “semnal”.  
 Cuvintele  semnal  pot  fi:    
-­‐  de  “înce3nire”-­‐  aver3zează  ci3torul  că  trebuie  să  reducă  ritmul  lecturii  întrucât  urmează  o  schimbare  de  
idee  (exemple:  totuşi,  de  alOel,  încă,  dar,  în  pofida  faptului  că,  cu  toate  acestea,  mai  degrabă);    
-­‐  de  “con3nuare”  -­‐  atenţionează  ci3torul  că  frazele  următoare  con3nuă  ideea  sau  ideile  anterioare,  fiind  un  
element  de  detaliu  sau  un  element  argumenta3v  (exemple:  tot  asOel,  de  asemenea,  în  plus,  şi,  mai  mult,  
asemănător,  mai  des,  mai  mult  decât  atât,  în  mod  similar);  
-­‐   de  “recapitulare”  -­‐  semnalizează  un  sumar  sau  o  concluzie  (exemple:  de  aceea,  în  concluzie,  în  acord  cu,  
consecvent  cu,  deci,  asOel,  atunci).    
Reguli  de  bază  în  comunicarea  scrisă

•  mesajul  trebuie  să  fie  adecvat  direcţiei  de  transmitere.  În  funcţie  de  direcţia  ierarhică  în  care  se  îndreaptă  
comunicarea,  mesajul  poate  fi  dinspre  subordonat  spre  şef,  respec3v  dinspre  şef  spre  subordonat.    
Pentru  comunicarea  pe  ver3cală,  dinspre  subordonat  spre  şef,  comunicatorul  ar  trebui  să  ţină  cont  de  
următoarele  aspecte:  
-­‐    tact,  conş3en3zarea  poziţiei  ierarhice  şi  adoptarea  tonului  potrivit  în  ceea  ce  priveşte  politeţea,  
argumentaţia;  
-­‐  nivelul  de  detaliu,  care  implică  nevoia  de  a  furniza  suficiente  detalii  pentru  acoperirea  subiectului  şi  
jus3ficarea  concluziilor;  
-­‐   exprimarea  părerilor  personale  trebuie  făcută  în  aşa  fel  încât  să  fie  foarte  clar  unde  se  termină  faptele  şi  
unde  încep  opiniile;  în  general,  şeful  preferă  să  desprindă  singur  concluzii.  Opiniile  trebuie  să  rezulte  din  
cercetare  şi  fapte,  nu  să  fie  simple  afirmaţii.    
-­‐  -­‐  se  impune  o  prudenţă  deosebită  în  ceea  ce  priveşte  “a3tudinea”  adoptată  -­‐  a3tudinile  de  servilism,  de  
teamă  în  faţa  puterii,  de  apărare,  sau,  pur  şi  simplu,  de  frică  pot  conduce  la  un  ton  de  nesiguranţă  sau  de  
exagerare.  
Planificarea  conţținutului  mesajelor  scrise  
 
Procesul  de  planificare  a  conţținutului  comunicării  scrise  presupune:  
 
-­‐    înţțelegerea  şi  definirea  scopului  
   
-­‐  organizarea  ideilor  
 
-­‐  alegerea  sElului  adecvat  de  exprimare  

  
Definirea  scopului  
Atâta  3mp  cât  comportamentul  uman  este  dictat  de  un  interes,  şi  comunicarea  scrisă,  ca  3p  de  acţiune,  are  la  
bază  o  mo3vaţie.    
În  comunicarea  scrisă,  spre  exemplu,  metode  de  înțelegere  a  temei  și  definire  a  scopului  sunt:  
-­‐metoda  reformulării.  Atunci  când  subiectul  este  mai  complex,  se  poate  apela  la  o  schemă  logică  care  să  
reflecte  relaţiile  dintre  conceptele  cheie.    
-­‐  Metoda    “fişe  de  concept”,  care  să  susţină  gândirea  comunicatorului  în  raport  cu  tema.  
•  Prin  fişele  concept  se  iden3fică  următoarele  corelaţii:  
•  definiţia  →noţiuni  înrudite  
•  caracteris3ci  posibile→exemple/contraexemple  
•  problema3că→referinţe  bibliografice/autori  
 
Gilles  Ferreol,  Noel  Flageul,  Metode  şi  tehnici  de  exprimare  scrisă  şi  orală,  Editura  Polirom,  Iaşi,  2007,  p.  16-­‐17  

 
Organizarea  ideilor

•  organizarea  ideilor  este  cea  mai  importantă  etapă  în  planificarea  comunicării  scrise,  asigurând  
conţinutul  logic  al  mesajelor.    
•  acest  demers  se  poate  defini  prin  două  etape  dis3ncte:    
-­‐  căutarea  datelor  referitoare  la  fapte,  evenimente,  păreri,  opinii  etc.  corelate  subiectului  ce  
urmează  a  face  obiectul  comunicării    
-­‐  organizarea  datelor,  prin  plasarea  informaţiilor  într-­‐o  schemă  logică,  clară  şi  concisă,  care  să  
confere  coerenţă  finală  mesajului  
Printre  metodele  des  intțlniter  de  organizare  a  ideilor  se  numără:  
-­‐metoda  interoga3vă,  reprezentată  prin  formula    celor  “5W”:  Ce?,  Cine?,  Unde?,  Când?  Cum?  De  
ce?  Această  formulă  traduce  prin  cinci  întrebări  subiectul,  obiectul,  locul  şi  3mpul,  precum  şi  scopul  
comunicării  unui  mesaj.  
-­‐  metoda  “unghiurilor  de  abordare”,  o  modalitate  de  iden3ficare  a  ideilor  relevante  pentru  o  temă  
care  pleacă  de  la  premisa  că  orice  problemă  poate  fi  abordată  din  perspec3ve  diferite  şi  că  prezintă  
aspecte  diferite.  Diferitele  aspecte  ale  problemei  ne  obligă  la  o  abordare  interdisciplinară  a  
problema3cii.      
 
Organizarea  ideilor

De  reținut:  
Cu  cât  volumul  informaţiilor  este  mai  mare,  cu  atât  organizarea  ideilor  devine    demers  este  mai  greu  de  
realizat.  
Specialiş3i  în  comunicare  propun  instrumente  de  lucru  care  să  asigure  coerenţă  acestui  proces.  Exemplu:  
 
•  elaborarea  de  “fişe”:  s-­‐a  dovedit  a  fi  una  din  cele  mai  eficiente  modalităţi  de  ges3onare  a  infomaţiilor,  
esenţială  în  procesul  de  documentare  prealabil  etapei  de  redactare  propriu-­‐zisă  a  mesajului  scris;  
 
Întocmirea  “fişelor”  nu  se  face  aleatoriu,  asemeni  unor  simple  ciorne,  ci  trebuie  să  înmagazineze  un  set  de  
informaţii  care  sunt  un  garant  al  rigorii  şi  obiec3vităţii  mesajelor  scrise    
SElul  de  exprimare  în  comunicarea  scrisă  

Printre  elementele  care  intră  în  sfera  problema3cii  s3lului  de  exprimare  în  comunicarea  scrisă  
se  numără:  
-­‐  Alegerea  vocabularului:  rigoarea  limbajului  este  o  exigenţă  obligatorie  
-­‐   construcţia  frazelor:  este  obligatorie  frazarea  corectă  şi  exac3tatea  formelor  grama3cale  
-­‐  calităţile  s3lului:  S3lul  de  exprimare  este  un  indicator  eficient  de  măsurare  a  talentului  
scriitoricesc,  într-­‐un  sens  mai  larg  definit.    
AlOel  spus,  prin  această  sintagmă  avem  în  vedere  acele  elemente  care  dau  formă,  culoare  şi  
muzicalitate  mesajului  scris;  Structura  sintac3că  recursivă  (subiect,  predicat,  complement)  
facilitează  înţelegerea,  folosirea  frazelor  scurte  şi  prezentarea  într-­‐o  frază  a  unei  singure  idei  
asigură  concizie  materialului  scris,  în  3mp  ce  varietatea  formulărilor  şi  inserarea  de  
instrumente  vizuale  de  3pul  imaginilor  vin  să  asigure  originalitate  şi  să  confere  dinamică  
mesajului  scris.    
  
Raportarea  la  un  text  scris  –  cum  ciEm?  

•  În  medie,  un  adult  citeşte  cu  o  viteză  de  200-­‐300  cuvinte  pe  minut  (cv/m)  
•  Pentru  a  se  dovedi  eficiență  în  demersul  său,  un  student  trebuie  să  poată  ci3  cu  o  viteză  de  400-­‐450  cuvinte  
pe  minut.  Această  performanţă  nu  are  nici  o  legătură  cu  inteligenţa,  educaţia,  status-­‐ul,  ocupaţia,  ci,  mai  
degrabă,  cu  exerciţiul  constant  al  lecturii.    
De  reținut!  
•  Ci3torii  rapizi  au  o  tehnică  diferită  faţă  de  cei  lenţi.  Dincolo  de  tehnică,  însă,  comportamentul  în  lectură  este  
influenţat  de  factori  cum  ar  fi:    
•  -­‐  Complexitatea  materialului;  
•  S3lul  autorului;  
•  Dimensiunea  Corpului  de  literă;  
•   Aşezarea  în  pagină  ;  
•   Stăpânirea  limbajului.    
 
  
Raportarea  la  un  text  scris  –  cum  ciEm?  
Factori   psiho-­‐fiziologici  care  influențează  eficiența  lecturii  
Câmpul  de  recunoaștere  
Multe  persoane  citesc  ineficient  din  cauza  mişcărilor  oculare  greşite.  În  procesul  de  ci3re  ochii  se  “opresc”  
pentru  a  cuprinde  câte  un  cuvânt  sau  câte  o  frază,  după  care  se  reîncep  să  se  mişte  mai  departe.  Aceste  opriri  
sunt  denumite  "fixaţii„:  fiecare  fixaţie  durează  între  0,25-­‐1,5  secunde      
La  fiecare  fixaţie  ochiul  citeşte  câte  un  cuvânt  sau  poate  mai  multe.  Numărul  de  cuvinte  pe  care  un  individ  le  
poate  focaliza  sau  le  poate  reţine  printr-­‐o  fixaţie  este  denumit  "câmp  de  recunoaştere".  
 S-­‐a  demonstrat  că  unele  persoane  sunt  capabile  să  citească  o  pagină  3părită  privind  efec3v  de  sus  în  jos.  Ele  
parcurg  o  singură  dată  fiecare  rând  şi,  la  fiecare  fixaţie,  reţin  sau  recunosc  întreaga  linie.  Prin  exerciţiu,  o  
persoană  poate  să  îşi  mărească  câmpul  de  recunoaştere.  
Regresia  
Regresia  este  definită  ca  tendinţa  de  "întoarcere  înapoi"  în  3mpul  ci3tului.  Ci3torii  lenţi,  cei  care  au  obiceiul  
de  a  se  focaliza  pe  fiecare  cuvânt,  întâmpină  mari  greutăţi  în  ceea  ce  priveşte  reţinerea  înţelesului  frazei.  
După  trei-­‐patru  cuvinte  realizează  că  au  uitat  ce  au  ci3t  şi  reiau  ci3tul.  Întrucât  procesul  este  lent,  mult  mai  
încet  decât  ac3vitatea  cerebrală,  creierul  va  iden3fica  o  altă  ac3vitate.    
Reveria  
creierul  “  alunecă”  spre  ceea  ce  numim  "reverie"  sau  "gânditul  la  altceva".      
Ci3tul  cu  voce  tare  
cel  mai  rapid  lector  nu  va  depăşi  o  viteză  de  150  de  cuvinte/min.  Acest  obicei  are,  de  asemenea,  consecinţe  
asupra  înţelesului  cuvintelor.  Ci3nd  în  acest  mod,  individul  se  concentrează  mai  degrabă  asupra  cuvintelor  
decât  asupra  ideilor  sau  asupra  înţelesului  celor  ci3te.    
 
  Lectura  eficientă  prin  metoda  SQ3R
Literatura  de  specialitate  consemnează  existenţa  a  numeroase  tehnici  de  eficien3zare  a  lecturii  şi  dobândire  a  
deprinderilor  de  a  ci3  cu  uşurinţă:  exemplu  -­‐  metoda  SQ3R.    
Înainte  de  a  aplica  o  tehnică  de  eficien3zare  a  lecturii  este  necesară  pregă3rea  pentru  lectură.  Iată  trei  
modalități  trei  modalităţi  prin  care  textul  poate  fi  “pregă3t”  pentru  lectură:    
•  Scanarea  este  o  metodă  de  lectură  care  oferă  o  imagine  de  ansamblu  asupra  materialului  înainte  de  a-­‐l  ci3  
cu  atenţie,  asOel  încât  să-­‐i  poţi  aprecia  valoarea  şi  să-­‐ţi  faci  o  idee  despre  efortul  pe  care  va  trebui  să-­‐l  
depui.  Strict  vorbind,  nu  este  chiar  o  lectură,  dar  este  o  parte  esenţială  a  procesului  de  ci3re.  
•  Aprecierea  permite  determinarea  importanţei  materialului  şi  introducerea  lui  într-­‐una  din  următoarele  
categorii:    
-­‐  esenţial  (impera3v:  trebuie  ci3t  cu  maximă  atenţie!);  
-­‐  folositor  (impera3v:  trebuie  ci3t  în  momentul  când  dispuneţi  de  3mp,  după  ce  aţi  ci3t  materialele  esenţiale);    
-­‐  irelevant  (impera3v:  materialul  nu  prezintă  interes).    
•           Alunecarea  este  o  tehnică  a  lecturii,  un  gen  de  ci3re  rapidă,  în  care  parcurgi  totul  în  cea  mai  mare  
viteză  posibilă,  obţinând  un  fel  de  "rezumat  lărgit"  şi  ignorând  detaliile.  În  acest  fel,  unele  persoane  a3ng  
viteze  incredibile  în  lectură,  trecând  prin  materiale  rapid  şi  înce3nind  doar  pe  porţiunile  care  prezintă  
pentru  ele  interes.    
       
(Vezi  Nicki  Stanton,  Comunicarea,  Ed.  Societatea  ŞKinţă  şi  Tehnică,  1996,  p  132-­‐140)  
metoda  SQ3R
Metoda  este  organizată  pe  cinci  etape:    
•   Selectaţi  !  (select)  –  dacă  trebuie  ci3tă  doar  o  anumită  secţiune  a  documentului,  se  scanează  cuprinsul  
sau  indexul  pentru  a  găsi  referinţele  specifice  subiectului.  Dacă  trebuie  ci3t  tot  materialul  se  poate  
selecta  folosindu-­‐se  metoda  alunecării.  
•  Întrebaţi  !  (Ques3on)  -­‐  când  ci3ţi,  este  bine  să  vă  gândiţi  tot  3mpul  la  ceea  ce  ci3ţi:  Despre  ce  este  
vorba?,  Reprezintă  ceea  ce  caut?,  La  ce  pot  să  mă  aştept?,  Sunt  de  acord  cu  ele?  etc.)  
•  CiCţi  !  (Read)  –  când  aţi  început  lectura  căutați  să  vă  confirmaţi  ideile  principale  găsite  în  fiecare  
secţiune  sau  paragraf.  Veţi  căuta  acum  demonstraţiile,  exemplele,  ilustrările  pe  care  le-­‐aţi  ignorat  pe  
3mpul  selecţiei.  La  prima  lectură  nu  este  indicat  să  luaţi  no3ţe  –  această  acţiune  influenţează  
con3nuitatea  în  gândire  Dacă  materialul  de  lectură  este  complex,  este  recomandat  să  ci3ţi  textul  de  
două  ori,  în  s3l  rapid,  decât  o  singură  dată  şi  lent.  La  a  doua  lectură  puteţi  reţine  prin  subliniere,  no3ţe  
etc.  ideile  principale  sau  demonstrabile    
•  ReaminCţi-­‐vă  !  (Recall)  –  Vă  puteţi  lua  no3te,  dar  nu  prin  copiere!.  În  această  etapă  trebuie  să  exersaţi  
o  împrospătare  a  celor  ci3te,  pentru  a  fi  mai  atent  şi  mai  profund  
•   Verificaţi!  (Review)  –  etapa  finală,  este  şansa  de  a  verifica  dacă  aţi  omis  ceva  important,  dacă  aţi  
căpătat  răspunsuri  la  toate  întrebările,  dacă  sunteţi  în  stare  să  vă  amin3ţi  şi  să  relataţi  cele  mai  
importante  idei  sau  demonstraţii,  fără  să  omiteţi  ceva