Metode de prelucrare

numerică a imaginilor
Cuprins

• Eşantionarea semnalelor

• Utilizarea transformatei Fourier în prelucrarea semnalelor

• Transformata Fourier discretă

• Transformarea Fourier rapidă

• Transformata Fourier bidimensională continuă

• Transformata Fourier bidimensională discretă

2
 EŞANTIONAREA SEMNALELOR

Semnale și sisteme discrete

• Semnalele: funcții conținand informații asupra mediului. Matematic: valori

continue (semnale continue) sau valori discrete (semnale discrete), una
sau mai multe variabile  semnal unidimensional / multidimensional.
Variabilele unei functii: continue sau discrete.
• Exemplu: semnalul audio:
U  f (t ), t 0
tensiunea la momentul de timp t => functia: valori continue intr-un
interval [Umin,Umax] .

• Exemplu: imagine dinamică bidimensională - niveluri de gri:

G  f (t , x, y)
valoarea nivelului de gri a imaginii – stralucirea, la momentul de timp t, în
punctul de coordonate (x,y) din plan, x și y în [Xmin,Xmax] și respectiv
[Ymin,Ymax], dimensiunile imaginii, iar G în [Gmin,Gmax].
3
• Semnalul discret: definit la momente de timp discrete, variabilele și
valorile funcției iau numai valori discrete  reprezentare prin secventa
de numere.

• Exemplu: semnal audio, discretizat:

Ui=f(ti), i=0,1,2,…
iar Ui, i=1,2,...,m, aparțin unei mulțimi finite de valori {Umin,..., Umax}.

• Exemplu: imagine bidimensională statică (t fixat ) => matrice de valori

ale strălucirii:
G  [Gi, j ], Gi, j  f ( xi , yi ), i  0,1,..., n  1
j  0,1,..., m  1
Gi,j aparținand unei mulțimi finite {Gmin,...,Gmax}.

4
 Eşantionarea semnalelor periodice

• În vederea prelucrării numerice, un semnal analogic este eșantionat la

intervale egale de timp T => secvența de valori :

u[k ]  f (kT ), k  Z
unde f(t) funcția continuă ~ semnalul analogic, frecvența de eșantionare 1/T.

• Daca F(w) notează transformata Fourier a semnalului analogic 

teorema importanta privind frecvența minimă de eșantionare, în vederea
reconstituirii semnalului inițial din eșantioane. Teorema WKS (Whittaker,
Kotelnikov și Shannon):

• Teorema. Dacă un semnal f(t) are transformata Fourier F(w) de bandă

limitată, astfel încat F(w)=0 pentru w>wmax, atunci f(t) poate fi reconstituit
in mod unic din esantioanele f(kT), kεZ daca 1/T>=wmax/π.

5
• Dacă f(x,y) reprezintă un semnal continuu bidimensional, procesul de
eșantionare rectangulară poate fi descris prin relația:

g[m, n]  f (mX , nY ),   m, n  
unde X și Y : perioada de eșantionare pe orizontală, respectiv pe
verticală.

6
• Semnalul f(x,y) se consideră de banda limitată pe un domeniu D din planul
Fourier (care conține originea), dacă transformata sa Fourier F(u,v) satisface
conditia:
F (u, v)  0, pentru (u, v)  D

7
 UTILIZAREA TRANSFORMATEI FOURIER IN
PRELUCRAREA SEMNALELOR

Transformata Fourier a unui semnal

• Considerand un semnal neperiodic unidimensional, reprezentat printr-o

funcție reală f(t), se definește transformata Fourier prin relația :

F ( w)   f (t )e  i 2wt dt


unde i=  1. Relația lui Euler:

eix = cosx + i sinx

• În cazul în care funcția F(w) este cunoscută, utilizand transformata Fourier

inversă se poate determina funcția originală (inițială):


i 2wt
f (t )   F ( w) e dw
 8
• Alte definiții:


F ( w)  

f (t )e iwt dt


1
f (t )  
iwt
F ( w) e dw
2 

sau

1
F ( w) 
2


f (t )e iwt dt


1
f (t )  
iwt
F ( w) e dw
2 

9
• Dacă f(t) este continuă și integrabilă atunci și F(w) este integrabilă.

• Transformata Fourier a unei funcții reale este, de obicei, o functie

imaginară:
F (w)  R(w)  iI (w)
unde R(w) este partea reală și I(w) este partea imaginară.

• Daca f(t) este o funcție pară (f(t)=f(-t)) atunci I(w)=0, pentru că

sin(-2πwt) este o functie impară (antisimetrică).

• Daca f(t) este o funcție antisimetrică (f(t)=-f(-t)) atunci R(w)=0, pentru că

cos(-2πwt) este pară (simetrică).

10
• Sub formă exponentială:

F ( w)  F ( w) ei( w)
unde:

F ( w)  R 2 ( w)  I 2 ( w)
este numit și spectrul (amplitudinea) Fourier al lui f(t), iar:
I ( w)
( w)  arctg
R( w)
este faza. Pătratul spectrului Fourier:

E(w)  R 2 (w)  I 2 (w)

reprezintă energia spectrului. 11
• În cazul funcțiilor periodice de perioadă T, există posibilitatea
dezvoltării acestora în serie Fourier, conform relației:

C0 
f (t )    (Ck cos(kwt)  S k sin(kwt))
2 k 1
în care w=2π/T, iar coeficienții dezvoltării se calculează astfel:

T /2
2
C0   f (t ) dt
T T / 2

T /2
2
Ck   f (t ) cos(kwt)dt
T T / 2

T /2
Sk   f (t ) sin(kwt)dt
T / 2
12
 Transformata Fourier discretă

• Se consideră o functie continuă f(t) discretizată definită printr-o secvență

{f(t0),f(t0+T),f(t0+2T),...,f(t0+(N-1)T)}, formată din N valori, preluate la intervale
de timp egale T. Se notează secvența corespunzătoare de valori prin relația:

u[k ]  f (t0  kT ) k  0,1,..., N  1

• Se poate defini perechea de transformări Fourier discrete aplicate unui
semnal eșantionat în N puncte:

1 N 1
U [ j]   u[k ]e  i 2jk / N j  0,1,..., N  1
N k 0
și respectiv
N 1
u[k ]   U [ j ]e i 2jk / N k  0,1,..., N  1
j 0

13
• Valorile U[j] din ecuație, pentru j=0,1,...,N-1, corespund eșantioanelor
transformatei Fourier continue, astfel:

U[ j ]  F ( jS ) j  0,1,..., N  1
în care s-a notat prin S intervalul de esantionare în domeniul frecvență,
iar eșantionarea începe în origine.

• Se poate arăta că între intervalele de eșantionare în domeniul timp și

domeniul frevență este adevărată următoarea relație:

1
S 
NT

14
 • Folosind notația W=1/Ne-i2π/N ecuația devine:

N 1
U [ j]   u[k ]W jk pentru j  0,1,..., N  1
k 0
care se mai poate scrie și sub forma matricială:

U [0]  W 0 W0 W0 W0  u[0] 
U [1]   0 N 1   
  W W1 W2 W   u[1] 
U [2]   W 0 W2 W4 W 2( N 1)   u[2] 
     
...    ... 
U [ N  1] W 0 W N 1 W 2( N 1)

W ( N 1)( N 1)  u[ N  1]


15
• O proprietate importantă a transformatei Fourier discrete: teorema lui
Parceval (relația energiilor):

Teoremă. Puterea medie a unei funcții eșantionate în timp este egală cu

suma puterilor asociate fiecarei componente Fourier individuale și nu este
afectată prin relația de fază între aceste componente:

N 1 2 N 1 2
1

N k 0
u[k ]   U [ j]
j 0

• Alte proprietăți importante se referă la convoluție și corelație.

16
 Convolutia

• Convoluția a două funcții reprezintă un proces de combinare a acestora, de

introducere a unei funcții în cadrul celeilalte. Astfel, fiind date două funcții f(t) și
g(t) se definește convoluția acestora prin relatia:

f (t )  g (t )   f ( s ) g (t  s )ds

unde s este o variabila de integrare.

• Notand F(w) și G(w) transformatele Fourier ale celor două funcții se poate
arăta că transformata Fourier a convoluției f(t)*g(t) este produsul F(w)G(w):

fourier ( f (t )  g (t ))  F ( w)G(w)
• Analog, transformata Fourirer a produsului de funcții f(t)g(t) este convoluția
transformatelor lor Fourier:

fourier ( f (t ) g (t ))  F (w)  G(w)

17
• În cazul discret, considerand doi vectori reprezentand eșantioanele a două
funcții f(t) și g(t):
u  [u[0], u[1],..., u[ N  1]]t
v  [v[0], v[1],..., v[ N  1]]t
se definește convoluția acestora prin relația:

u  v  w  [ w[0], w[1],..., w[2 N  1]]t

cu N 1
w[i ]   u[ j ]v[i  j]
j 0

considerand u[k]=v[k]=0 pentru k<0 sau kN. Se poate demonstra ca:

fourier (u  v)  fourier (u) fourier ( v)

rezultat care permite obținerea convoluției a doi vectori aplicand transformata
Fourier inversă produsului transformatelor Fourier al celor doi vectori. 18
• Alte proprietăți importante ale convoluției sunt:

c=a*b=b*a (comutativitatea)

c=a*(b*d)=(a*b)*d=a*b*d (asociativitatea)

c=a*(b+d)=(a*b)+(a*d) (distributivitatea)

unde a, b, c si d sunt semnale unidimensionale sau imagini

bidimensionale continue sau discrete.

19
 Corelația a două funcții

• Asemănător, se definește corelația a două funcții continue f(t) și g(t) prin

relația:

f (t )  g (t )   f ( s) g (t  s)ds

indicand gradul de apropiere (asemănare) dintre ele.

• În cazul discret:

u v  w
cu
N 1
w[i ]   u[ j ]v[i  j]
j 0

considerand u[k]=v[k]=0 pentru k<0 sau kN.

20
• Se poate demonstra că:

fourier (u  v)  fourier (u) fourier ( v)

unde fourier (v)

reprezintă complex conjugatul lui fourier(v).

• De asemenea:

fourier (u v)  fourier (u)  fourier ( v)

aceste relații fiind valabile și pentru cazul continuu.

21
 Transformarea Fourier rapidă

• Calcularea valorilor date de DFT  numărul de înmulțiri și

adunări complexe este proporțional cu N2. Într-adevar, pentru
fiecare din cele N valori ale lui U[j] sunt necesare N inmulțiri
complexe dintre valorile eșantioanelor u[k] și valorile funcției
exponențiale e-i2πjk/N și N-1 adunări ale rezultatelor. S-au
considerat valorile exponențialei calculate o singură dată și
păstrate (memorate) într-o tabelă.

• Au fost dezvoltați algoritmi care calculează transformata Fourier a

unui set de eșantioane într-un interval de timp mult mai scurt,
necesitand un număr de operații de înmulțire și adunare
proporțional cu Nlog2N => algoritmi de transformare Fourier
rapidă (FFT).

22
 Transformata Fourier bidimensională continuă

• Transformata Fourier poate fi extinsă cu ușurință la o funcție f(x,y) de două

variabile, ca de exemplu, în cazul imaginilor statice.

• Dacă f(x,y) este continuă și integrabilă iar F(u,v) este integrabilă atunci sunt
adevărate relațiile de transformare Fourier directă și inversă:


 i 2 (ux  vy )
F (u, v)    f ( x, y)e dxdy


i 2 (ux  vy )
f ( x, y )    F (u , v ) e dudv


23
• La fel ca în cazul unidimensional, se pot defini relațiile pentru spectrul
(magnitudinea) Fourier:

F (u, v)  R (u, v)  I (u, v)

2 2

faza:
I (u, v)
(u, v)  arctg
R(u, v)
spectrul energiei:

E(u, v)  R (u, v)  I (u, v)

2 2

unde R(u,v) și I(u,v) reprezintă componentele reală și imaginară ale lui

F(u,v).

24
• Următoarele proprietăți sunt valabile atat în domeniul continuu, cat și în
domeniul discret:

a) transformata Fourier poate fi exprimată prin magnitudine și fază:

F (u, v)  F (u, v) ei(u, v)

Transformata Fourier a unei imagini poate fi complexă.
Pentru reconstruirea completă a imaginii inițiale sunt necesare ambele funcții,
magnitudinea și faza.

Θ(u,v)=0 |F(u,v)|=const
Imaginea inițială, magnitudinea și faza acesteia. Refacerea imaginii inițiale

25
• Sunt arătate mai jos două imagini cu dungi, 8 dungi verticale, respectiv 32
dungi orizontale.
• Se reprezintă magnitudinile transformatelor Fourier (axa u pe orizontală și v
pe verticală).
• În ambele cazuri rezultă un punct luminos în centru, frecvența (0,0)
însemnand valoarea medie.
• Frecvența mare în directia verticală generează două puncte simetrice pe
direcție verticală, depărtate față de punctul luminos din centru.

26
b) dacă semnalul 2D este real, atunci transformata Fourier are o
anumită simetrie:

F (u, v)  F (u,v)
unde

F (u,v)
este complex conjugatul lui F(-u,-v). Aceasta implică:

F (u, v)  F (u,v) (u, v)  (u,v)

c) dacă semnalul 2D este real și par, atunci transformata Fourier este

reală și este o funcție pară:

F (u, v)  F (u,v)
27
d) transformarile Fourier directă și inversă sunt operații liniare:

fourier(w1a+w2b)=fourier(w1a)+fourier(w2b)=w1A+w2B

fourier-1(w1A+w2B)=fourier-1(w1A)+fourier-1(w2B)=w1a+w2b

unde a si b sunt semnale 2D (imagini), iar w1 si w2 sunt constante

complexe arbitrare.

e) transformata Fourier din spațiul discret este o funcție periodică în

ambele variabile u și v.

F(u+2πj,v+2πk)=F(u,v)

pentru j și k întregi.

28
f) fiind date semnalele multidimensionale a, b și c, precum și
transformatele lor Fourier A, B și C, atunci sunt adevărate relațiile:

c=a*b  C=AB

c=ab  C=1/(4π2)A*B

Este o proprietate foarte importantă egalitatea între convoluția din

domeniul spațial și înmultirea din domeniul frecvență, și reciproc!
=> metodologie pentru implementarea convoluției;
=> modul în care două semnale interacționează pentru a
produce un al treilea semnal.

29
 Transformata Fourier bidimensionala discreta

• Considerand discretizarea funcției continue f(x,y) într-o matrice de eșantioane

de tipul:
 f ( x0 , y 0 ) f ( x0  x, y0 ) ... f ( x0  ( N  1)x, y0 ) 
 f ( x , y  y) f ( x0  x, y0  y) ... f ( x0  ( N  1)x, y0  y) 
 0 0 
 f ( x0 , y0  2y) f ( x0  x, y0  2y) ... f ( x0  ( N  1)x, y0  2y) 
 
... ... ... ... 
 f ( x0 , y0  ( M  1)y) f ( x0  x, y0  ( M  1)y) ... f ( x0  ( N  1)x, y0  ( M  1)y)
în care (x0,y0)=(0,0)
 f [0,0] f [1,0] ... f [ N  1,0] 
 f [0,1] f [1,1] ... f [ N  1,1] 
 
 f [0,2} f [1,2] ... f [ N  1,2] 
 
... ... ... ... 
 f [0, M  1] f [1, M  1] ... f [ N  1, M  1]
pentru u=0,1,2,...(M-1) și v=0,1,2,...(N-1). 30
• Se definește transformata Fourier discretă bidimensională prin relația:

1 M 1N 1  i 2 (ux / M  vy / N )
F [u, v]   
MN x  0 y  0
f [ x, y ]e

iar transformarea Fourier inversă prin relația:

M 1 N 1
f [ x, y ]   F [u ,
u 0 v 0
v ]e i 2 ( ux / M  vy / N )

pentru x=0,1,2,...,(M-1) și y=0,1,2,...,(N-1).

• Relațiile dintre incremenții în domeniile spațial și frecvență sunt:

1 1
u  v 
Mx Ny
31
• Considerindu-se pentru o imagine pătrată N=M, ecuațiile precedente se
mai pot scrie și sub forma:

1 N 1  i 2ux / N N 1  i 2vy / N
F [u, v]  
N x 0
e  f [ x , y ]e
y 0
pentru u,v=0,1,2,...,(N -1) iar

1 N 1 i 2ux / N N 1
f [ x, y ]   e  F [u, v]ei 2vy / N
N u 0 v 0
pentru x,y=0,1,2,...,(N-1). De notat faptul că în expresiile ambelor
funcții s-a inclus un factor 1/N.

32
• Principalul avantaj al proprietății de separabilitate este acela că:
F[u,v] și f[x,y] se pot obține în două etape succesive, aplicand transformări
Fourier directe și inverse unidimensionale.

Astfel, pentru calculul lui F[u,v], într-o primă etapă se consideră x constant
(transformare pe randuri) și se calculează:

1 N 1  i 2vy / N
F [ x, v ]  N [ 
N y 0
f [ x , y ]e ]

iar în etapa următoare (transformare pe coloane):

1 N 1  i 2ux / N
F [u, v]  
N x 0
F [ x , v ]e

33
• Calcularea unei transformări bidimensionale Fourier ca o serie de două
transformări unidimensionale:

34
• La fel ca în cazul continuu, se pot defini relațiile pentru spectrul de
frecvență (magnitudinea) Fourier:

F[u, v]  R 2 [u, v]  I 2 [u, v]

faza:
I [u, v]
[u, v]  arctg
R[u, v]
spectrul energiei:
2
E[u, v]  F[u, v]  R 2 [u, v]  I 2 [u, v]
unde R[u,v] si I[u,v]

F[u,v] = R[u,v] + i I[u,v]

reprezintă componentele reală și imaginară ale lui F[u,v].

35
• Următoarele proprietăți sunt valabile atat în domeniul continuu, cat și în
domeniul discret:

• Definiția convoluției pentru doua funcții bidimensionale f(x,y) și g(x,y) este

data de relatia: 
f ( x, y)  g ( x, y)    f ( ,  ) g ( x   , y   )d d

iar pentru cazul discret:
M 1 N 1
f [ x, y ] * g [ x, y ]    f [m, n]g[ x  m, y  n]
m0 n 0
pentru x=0,1,2,...,M-1 si y=0,1,2,...,N-1.

Teorema convoluției pentru două dimensiuni este dată de relațiile:

fourier ( f [ x, y]  g[ x, y])  F[u, v]G[u, v]

și
fourier ( f [ x, y]g[ x, y])  F[u, v]  G[u, v] 36
• Analog cazului unidimensional, corelația a două funcții bidimensionale f(x,y)
și g(x,y) este dată de relația:

f ( x, y )  g ( x, y )    f ( ,  ) g ( x   , y   )d d

iar pentru cazul discret:
M 1 N 1
f [ x, y ]  g[ x, y ]    f [m, n]g[ x  m, y  n]
m0 n 0

pentru x=0,1,2,...,M-1 și y=0,1,2,...,N-1. Se poate demonstra ca:

fourier ( f [ x, y]  g[ x, y])  F[u, v]G[u, v]

și că:
fourier ( f [ x, y]g[ x, y])  F[u, v]  G[u, v]
37
Exemple de imagini

38
39
40
41
42
43
44
45
46
47
48
Mitosis

49
50
51
52
53
54
55
56
57
58
59
60