Sunteți pe pagina 1din 19

Fiziokinetoterapia in spondilita

anchilozanta
By Onu Ilie On 24 februarie 2009
| Niciun comentariu
GENERALITATI:
Spondilita anchilozanta este o boala inflamatoare cronica care
afecteaza predominant coloana vertebrala, procesul inflamator
debutand frecvent la nivelul articulatilor sacroiliace si progresand
ascendent. Boala evolueaza spre fibroza, osificare si anchiloza a
coloanei vertebrale, proces reflectat in denumirea greceasca a bolii:
„spondilos” =vertebra si „anchilos” =stramb.
Suferinta mai este cunoscuta sub numele de: boala Marie Strumpel,
pelvispondilita anchilozanta, spondilartrita anchilozanta si spondilita
anchilopoetica.
Spondilita anchilozanta alaturi de: sindromul Reiter, artropatiile
reactive, artropatia psoriazica, boala Wipple, sindromul Behcet,
artropatii enteropatice;se afla sub entitatea „Spondilartropatii
seronegative”. Sub aceasta denumire este reprezentat grupul de
artropatii inflamatoare distincte fata de poliartrita reumatoida. Prefixul
„spondil” subliniaza afectarea frecventa a coloanei vertebrale, iar
termenul de „seronegativ” implica absenta factorului reumatoid .
Caracteristicile acestui grup sunt: absenta factorului reumatoid,
absenta nodulilor subcutanati, sacroileita cu sau fara spondilita,
aspecte clinice comune, agregare familiala si incidenta crescuta a
antigenului de histocompatibilitate H.L.A.-B27.
Din grupul spondilartropatiilor seronegative, spondilita anchilozanta
repede evoluari in cea ce priveste patogenia, imunologia si chiar
epidemiologia. De asemenea, terapia acestei afectiuni a fost mult
modificata de aportul antiinflamatoarelor nesteroidiene, dar si de
combinatile fizioterapice si kinetoterapice, care permit mentinerea unei
mobilitati a coloanei cat mai fiziologice si prevenirea anchilozei.

ETIOPATOGENIE.
Incidenta bolii in populatie variaza in jur de 1%, fiind mai frecventa la
barbati decat la femei. Predominanta maladiei la barbati (tineri) este
de mult recunoscuta (raport 2.5-4-8-8 la 1, dupa diferiti autori).
Ereditatea
In etiologia bolii factorii genetici joaca un rol H.L.A.-B27 fiiind intalnit la
90-95% dintre pacienti.S-a aratat ca incidenta bolii printre rudele celor
cu spondilita anchilozanta este de 22.6 ori mai mare decat in loturile
de referinta, iar intr-un studiu asemanator, se apreciaza ca maladia ar
fi de 30 de ori mai frecventa printre rudele consanguine al
spondiliticilor. S-a mai remarcat cresterea frecventei bolii in familile ce
prezinta o femeie bolnava de spondilita anchilozanta.
Astfel studiindu-se cariotipul cu spondilita anchilozanta, s-au
evidentiat, la 7% dintre spondilitici, anomalii cromozomiale (cum ar fi
prezenta unui cromozom „y” de lungime neobijnuita). Deasemenea sa
evidentiat fragilitate si anomalii cromozomiale la mai multi membrii ai
unei familii consanguine cu o agregare neobijnuita a spondilozei
anchilozante.
Situsul genetic al acestui antigen este pe cromozomul 6, in apropiere
de gena reavctiei imunitare; el se transmite autosomal dominant, cu o
penetranta de 70% la barbati si 10% la femei.
Dar antigenul H.L.A.-B27 nu are patogenitate directa (ca si complexele
imune din artrita reumatoida); este doar un martor al terenului
favorizant care se transmite genetic dominant, in timp ce spondilita
anchilozanta nu se transmite genetic. Evidentierea ei la bolnavii cu
durerilombosacrate in cadrul unui context clinic insuficient conturat
poate permite un diagnostic mai precoce al spondilitei anchilozante si
instituirea unei terapi adecvate.
Aceste date pun in evidenta modificaea raspunsului imun al
organismului purtatoare de antigen H.L.A.-B27 fata de actiunea altor
factorietiologici sau ata de alte agresiuni, cel mai adesea exogene
implicate in etiologia spondilitei anchilozant, dar, cae, in absenta
terenului ereditar favorizant nu ar conduce la o stare morbida.
Factori infectiosi
Alaturi de factorii genetici, un rol important se acorda factorilor de
mediu, respectiv infectiilor. Initial s-a acordat importanta infectiilor
genito-urinare, iar mai apoi s-a discutat implicarea Klebsellei
Pneumoniae. Agentul infectios a fost identificat la 70% dintre pacientii
cu spondilita anchilozanta in perioada activa de boala si numai 20%
dintre cei in faza inactiva, incidenta agentului infectios pe locul martor
fiind de 16%.
Forestier, in 1938 apreciaza ca infectiile gonococice latente ar juca un
rol hotarator in patogenia spondilitei anchilozante, iar frecventa
maladiei net superiora la barbati s-ar datora traectului diferit al
limfaticelor prostatei si veziculelor seminale, care merg la ganglionul
presacrat, de unde limfa urca pe fata anterioara a coloanei vertabrale,
comunicand cu limfaticele sacrului si a articulatiilor vertebrale. Mai
plauzibile fata de alte ipoteze, aceasta ar putea
explica numai acele cazuri de spondilita anchilozanta la care intalnim
infectia neisseriana in antecedente. Ori, numarul cazurilor la care nu
intalnim onococia, care sa fie precedat de aparitia spondilitei
anchilozante, este mult mai mare.
In 1916, Leroy si Fessinger descriu triada conjunctivita-uretrita-sinovita
postdizenterica la patru bolnavi la care Reitrer mai adaoga un caz.
Asa s-a nascut ipoteza reumatismului de origine enterica. Dar intre
cele doua razboaie mondiale, s-au descris unele oculo-uretro-sinovite
concomitent sau urmand enteritelor ndezinterice sau asociate cu
uretrite negonococice.
Este de mult cunoscut rolul recto-colitei, ulcero-hemoragice in
determinaea proceselor de sacroileita bilaterala, cu evolutie
ascendenta progresiva tip spondilta anchilozanta.
Daca asocierile amintite nu pot explica etiologia infectioasa a tuturor
cazurilor de spondilita anchilozanta, ipoteza infectioasa este mai
degraba sustinuta de aspectul clinico-evolutiv al bolii cu fenomenele
insotitoare(V.S.H.accelerat, anemie hipocroma, astenie, subfebrilitate,
pierdere in greutate), ca si modificarile anatomopatologice de tip
inflamator ale articulatiei afectate.
ALTI FACTORI ETIOPATOGENICI:
In absenta unei etiologi sigue, in aparitia si evolutia spondilitei
anchilozant au fost implicati numerosi factori.
S-a crezut ca spondilita anchilozanta s-ar datora unei hiperparatiroidii
si s-a comunicat chiar rezultate bune dupa paratiroifdectomie,
neconfirmate ulterior.
Hollander explica osificarea ligamentlor prin legea Holznecht dupa care
aceasta ar fi o reactie de aparatre fata de osteoporoza corpilor
vertebtrali, spondilita anchilozanta fiind mai mult o osteopatie decat o
poliatropatie.
Traumatismele coloanei vertebrale, chiar minore neinsemnate,
expunerile repetate sau prelungite la frig si umezeala, au fost
evidentiate anamnetic la un procent insmnat din cazuri. Observatiile
clinice precise arata ca acestea pot interveni ca factori favorizanti,
precipitanti sau de redesteptare a bolii dar nu li se pot atribui un rol
determinant evident.
Oricum, in precizarea ei individualizarea tratamentului la un spondilitic
este absolut necesar sa investigam eventuala existenta a unor factori
exogeni posibila implicare in aparitia si agravarea suferintei si saupra
carora putem interveni terapeutic si recuperator.
.ANATOMIE PATOLOGICA:
Leziunile patologice reflecta un proces inflamator cronic caracterizat
initial prin hipervascularizatie si infiltrare cu limfocite, plsmocite,
macrofage. Leziunile inflamatoare mentnate au tendinta de vindecare
prin fibroza si osificae.
Sunt afectate articulatiile coloanei vrtebrale, atit cele sinoviale
diartrodiale (interapofizare si costovertebrale), cat si cele
cartilaginoase nesinoviale (intervertregrale, manubriosternala, simfiza
pubiana). Articulatia sacroiliaca afectata precoce, poseda atat
caracterele articulatiei cartilaginoase, cat si ale celei sinoviale.
Articulatiile periferice (sold, umar, genunchi) sunt ineresate mai rar ca
cele vetebrale.
Leziunile anatomopatologice sunt de trei tipuri;
a. inflamatoare;
b. neinflamatoare (osificare, fibroze);
c. depunei de amiloid.
In functie de stadiul evolutiv si forma clinica, aceste trei tipuri de
leziuni se vor combina in grade variate caracteristice fiecarui bolnav. In
plus, o parte din bolnavi, prezinta leziuni ale unor organe interne care
complica atat diagnosticul cat si aprecierea evolutiva.
CRITERII DE SUSTINEREA DIAGNOSTICULUI SI DE LABORATOR
a) Examenul clinic semnat subiectiv si obiectiv
b) Examene clinice radiologice si de laborator.
Penru spondilita anchilozanta, la debut, s-au formulat unele criteri de
diagnosticare devenite clasice:
– rahialgia nocturna lombara, dorsala sau cervicala;
– durere in fese uni- sau bilaterala;
– prinderea toracelui in procesul inflamator cu limotarea expansiunii
respiratori;
– localizari periferice de tip inflamator;
– redoare lombara sau cervicala;
– osificari paravertebrale;
– artrite interapofizare;
– V.S.H.accelerata;
– evolutie in pusee, cel putin un puseu dureros;
– apartenenta la grupul HLA-B27.
Examenul clinic
Odata ce diagnosticul a fost stabilit examenul clinic al bolnavului trece
pe primul plan in cea ce priveste precizarea formei clinice si gradul
afectarii din punct de vedere functional al segmentelor prinse de
procesul inflamator cronic. Tot prin examenul clinic obtinem informatii
in cea ce priveste ritmul evolutiei bolii si, impreuna cu datele furnizate
de examenele paraclinice, posibilitatea de a aprecia eficacitatea
mijloacelor terapeutice aplicate.
Examenul cluinic al bolnavului de spondilita anchilozanta presupune:
– examenul clinic generap pe aparate si sisteme;
– examenul coloaneivertebrale in ansanblu si pe segmente, ca si a
articulatiilor umerilor, soldului si articulatiile peruiferice;
– stabilirea restului functional (adica a segmentelor neafectate, care
trebuie mentinute si tonificate cu ajutorul mijloacelor terapeutice si de
profilaxie de care dispunem);
– inregistrarea dinamica, in fisa de dispensarizare a bolnavului de
spondilita anchilozanta, a datelor de bilant osteoarticular si muscular,
atat pentru segmentele afectate, cat si pentru cele libere, pentru a
surprinde primele semne de extindere a bolii.
Aceste date vor fi comparate cu cele considerate normale de statica si
dinamica osteoarticulara si vor fi raportate la situatia concreta a
pacientului (conditi de viata si munca, activitate profesionala cu
specificul ei, deprinderi etc.).
b).INVESTIGATII PARACLINICE:
Examenul Radiologic
In cazul suspectarii unei spondilite anchilozante, trebuie executat la
nivelul coloanei si articulatilor sacroiliace.
Tabloul radiologic al leziunilor spondilitei anchilozante ale articulatilor
periferice seamana foarte mult cu leziunile din artrita reumatoida dar
evolutia lor difera: in spondilita anchilozanta artritele sunt
nondistructive si osifiante.
Examenul de laborator
Cea mai valorioasa proba de laborator este viteza de sedimentare a
hematiilor (V.S.H.).
La 80% din bolnavi V.S.H. este crescut cu valori osciland intre 20-100
mm/h. Nu exista relatie intre valorile V.S.H. si vechimea bolii, dar
accelarea ei arata, de cele mai multe ori, o faza de activitate a bolii.
In 15-20% din cazuri, V.S.H. este normala, desi clinic pot fi uneori
semne de evolutie.
La 23% din cazuri s-au intalnit valori pana la 10.5 gr la mie
hemoglobina.
Numarul leucocitelor se situeaza, in majoritatea cazurilor intre limitele
normale.
Urocultura a fost sterila la 87.5% si a evidentiat prezenta colibacilului
la12.5%.
EVOLUTIA BOLII
Boala are o evolutie indelungata cu exarcerbari si remisiuni spontane
sau terapeutice Cu cat debutul bolii este mai precoce cu atat evolutia
este mai severa. 15% dintre bolnavii cu spondilita debutanta la varsta
de 15-16 ani vor necesita in urmatoii 15 ani de proteza totala de sold.
Prezenta manifestarilor extraarticulare ca irita acuta, amiloidaza
secundara sau o evolutie rezistenta la tratament intuneca prognosticul
bolii.
PROGNOSTICUL BOLII.
Prognosticul functional, cu exceptia formelor rapid si sever invalidante,
este, de asemenea, bun ca si capacitatea de munca pe care va trebuii
sa o pastram atat cat este posibil si sa incurajam bolnavii sa nu
abandoneze munca. Uneori, se poate pune problema reorientarii
profesionale.
In general, evolutia si prognosticul spondilitei anchilozante sunt in
functie de precocitatea diagnosticului si tratamentului.
TRATAMENT:
Profilactic
Sunt recomandate metode de profilaxie secundara, prin evitarea
pozitiilor vicioase, gimnastica respiratorie, evitrea staticii prelungite si
mersul pe teren accidentat.
Sportul recomandat este inoul: spate, bras, fluture . Se mai pot executa
exercitii de fitness in limita posibilitatilor.
2 Tratament igieno-dietetic
Caracterul cronic al bolii, modificarile degenerative articulare si atrofiile
musculare, anemia etc., sunt elemente clinice care orienteaza regimul
alimentar al spondilartriticului.
Este necesar un aport caloric suficient, dar cu o proportie crescuta de
proteine animale, in scopul diminuarii Tulburarilor distrofice si anemiei.
De asemenea, regimul va inclusde suplimentari de vitamine, in special
vitamina C dar si a vitaminelor din grupul B, si a vitaminelor A si D.
Prezenta anemiei impune, in plus, o alimentatie bogata in fier.
Mai este recomandat un regim alimentar moderat hiposodat.
Mai este necesar un regim de protectie a mucoasei gastrice, cu
evitarea alcoolului, condimentelor, supelor de carmne, dulciurilor
concentrate etc. (deci a tuturor alimentelor care cresc secretia
gastrica) si administrarea preventiva a laptelui si derivatilor
nefermentati. Se indica, de asemenea aplicarea unui sistem de mese
mici, repetate cel putin in perioada administrarii unor medicamnente
ca drogurile antiinflamatoare nesteroidiene.
3.Tratament medicamentos
Recunoscuta: substante antiinflamatoare nesteroidiene. In al doilea
rand se utilizeaza glucocortizonii.
Medicamentatia folosita in spondilita anchilozanta se dozeaza dipa
cum urmeaza:
Droguri antiinflamatoare nesteroidiene:
– Acidul acetilsolicilic;
– Indometacin;
– Talmetin;
– Suldinac;
– Zomeripac;
– Fenilbutazona;
– Oxifenilbutazona;
– Ibuprofen;
– Fenoprofen Ca;
– Pirprofen;
– Naproxen;
– Meclofenamat de Na;
– Acid nefenomic;
– Diclofenac;
– Felden.
In spondilita anchilozanta utilizarea acestor substante constituie baza
terapiei medicamentoase,.
Alte droguri utilizate in conditi oarecum speciale in spondilita include
glucocortizonii.
4…TRATAMENT ORTOPEDIC:
Tratamentul ortopedic este indicat pentru corectarea unor mari
diformitati care se instaleaza, cu tot tratamentul medicamentos si
balneo-fizoical corect aplicate.
Cand pozitiile fiziologice nu pot fi controlate si corectate cu ajutorul
posturilor sau cand durerile si contracturile musculare sunt mari si nu
diminueaza sub tratament pot fi indicate corsete rigide de gips. Pentru
a forta corectarea cifozei dorsale,uneori se introduc bucati de fetru
intre corset si stern. Pentru prevenirea si corectarea flexiei coloanei
cervicale cat si proiectiei anterioare a capului se adaoga corsetului un
support pentru barbie, care mentine privirea bolnavului inainte si
extensia coloanei cervicale.
Tot ca masuri ortopedice pot fi indicate cadre sau paturi de
hiperextensie.
Indicatiile uneia sau alteia dintre posibilitatile oferite de ortopedie se
va face in functie de starea clinica a bolnavului si de felul cum
raspunde la tratamente, avand totdeauna in vedere faptul ca anchiloza
coloanei si a altor articulatii afectate in spondilita, este de dorit sa se
faca in pozitii fiziologice cu pastrarea axelor, functionale, de miscare.
5. TRATAMENT CHIRURGICAL:
Tratamentul chirurgical in spondilita anchilozanta este rezervat unor
cazuri speciale atunci cand afectarea articulatiilor periferice este de o
agresivitate intensa sau cand deformarile si anchilozele sunt atat de
pronuntate, incat fac dificila sau imposibila activitatea de autoservitre
a bolnavului.
– Sinovectomia, de preferet timpurie;
– Osteotomiile vertebrale sunt indicate celor cu deformare fixa si mare
a coloanei in flexie;
– Artrodeza unei articulati mari;
– Endoprotezele, daca indicatia pentru endoproteza se pune relativ
usor in cazul pacientilor de 60-70 ani, in cazul tinerilor nu se poate
opta de la inceput pentru endoproteza ca solutie definitiva.
a)Principiile si obiectivele tratamentului B.F.T.
b)Tratamentul prin hidrotermoterapie (tehnica efecte)
Termoterapia este o procedura de baza in cadrul terapiei fizicale a
spondilitei anchilozante. Importanta ei consta din:
– ca procedura care precede si pregateste kinetoterapia si
– ca procedura in sine, producatoare de hiperemie, cand urmarim
aceasta.
Aplicatile de caldura se impart in:
– aplicatii generale de caldura si
– aplicatii locale de caldura.
Aplicatile generale de caldura se impart in aplicatii umede si uscate.
Din cele umede fac parte baile, impachetarile generale cu namol si
baile cu aburi.
Baile calde
Baile calde, in functie de temperatura apei, sunt considerate
urmatoarele:
– la temperatura de indiferenta (360 C);
– calde (370 C);
– hiperterme (38-390 C);
– intenshiperterme (400 C).
In spondilita anchilozantasunt indicate, mai ales, baile hiperterme,
cand urmarim efectele circulatorii si spasmolitice, miorelaxante in
vederea pregatirii pentru kinetoterapie si baile intens hiperterme de
400 C si peste, atunci cand dorim sa interceptam mecanismele
imunologice cu scopul modularii lor.
Baile de 380 C timp de 10 minute sunt foarte potrivite inainte de o
sedinta de kinetoterapie.
In baile de 400 C si peste fluxul termic este foarte intens.
Termoreceptorii sunt puternic excitati, se produce reflexul
termocirculator, care va declansa vazodilatatia brusca periferica, cea
ce va solicita circulatia sistematica.
Efectul antiinflamator si antiinfectios se explica atat prin actiunea
directa pe germenele incriminat, cunoscandu-se sensibilitatea
diferitilor germeni la valori variate de temperatura inalta, cat si prin
vazodilatatie si cresterea debitului circulator.
Vom evita termoterapia generala la bolnavii tratati, cu afectiuni
asociate, cardiovasculare sau respiratorii, la care vom prefera o
termoterapie generala blanda sau locala.
Pentru efectul miorelaxant sunt incluse aplicatile umede de caldura
decat cele uscate.
Bolnavilor de spondilita li se pot indica baile hiperterme atat in
stationare cat si in dispensare, policlinici, sanatorii balneare sau la
domiciliu dupa urmatoarea tehnica: Corpul imersionat pana la gat in
cada cu apa calda la 350C. Comprese umede reci pe frunte,
termometru sub limba aparat de tensiune landemana. La 3-5 minute
din momentul imersiei se creste temperatura apei cu 10 C si, apoi, la
fiecare 1-3 minute se sreste cu 10 C prin adaous de apa calda, pana la
38.50 C-39.50-400 C temperatura sublinguala si 41-450 C temperatura
apei din baie. Dupa ce am atis temperatura centrala dorita, bolnavul
ramane in baie inca 10-20 minute.
In timpul procedurii se urmareste pulsul, care creste cu 10-20 batai pe
minut, pentru fiecare grad de temperatura centrala. Se va urmari, de
asemenea raportul dintre puls si respiratie.
Pentru a mentine efectul de incalzire se recomanda, dupa baie,
impachetarea uscata completa 40-50 minute, cu comprese pe frunte,
controland pulsul si tensiunea in continuare.
Procedura poate fi urmata si de masaj sedativ sau spalare cu dus rece
la 200 C -20 secunde.
Alta procedura de hidroterapie generala, mai putin folosita este baia cu
namol integral (cu namol sapropelic sau cu namol de turba). Deoarece
namolul are termoconductibilitate mai mica decat apa, transferul de
caldura spre tegument este mai lent. De acea, la baile de namol se
folosesc temperaturi mai mari, pana la 46-470 C fata de 44-450 C in
baile cu apa.
Mai des folosite in statiuni balneare sunt baile cu namol diluat (5-10
Kg./vana) la 37-390 C la 20 de minute, sau baile cu sare (2-4 Kg/vana)
sau apa sarata de Ghiol 37-390 C, 15-20 minute.
Impachetarea generala cu namol cald necesita 25-35 Kg namol la cel
putin 420 C, cu care se face o ungere pe partile expuse ale corpului, in
strat gros de 2-3 cm. Cu cat namolul este mai vascos, se poate folosi la
temperaturi mai mari, pana la 500 C.
Atat in timpul baii cat si impachetarii cu namol, se va pune compresa
umeda rece pe frunte, care protejeaza, crescand termoliza.
Baia de abur
In baia de abur completa, vaporii de apa au temperatura de 500 C sau
putin peste.
Baia de abur se poate face in camera cu abur, dulap cu abur sau in
instalatii improvizate.
In 15 minute se elibereaza deficitul caloric, dupa care, la fiecare 15
minute temperatura centrala creste cu 10 C, aceasta ajungand la 39-
39.50 dupa 25-30 minute de baie.
Dupa baia de aburi, se recomanda o procedura de racire(o fuziune
completa, baie de imersiein cada sau bazin, dus general rece), pentru
a reface tonusul vascularsi a indeparta transpiratia.
Dintre procedurile uscate de termoterapie generala, bolnavilor de
spondilita le pot fi indicate: baia de lumina generala, sauna si baia de
nisip.
Baia de lumina genera
Este o procedura termoterapeutica intensa, datorita actiunii directe
asupra tegumentelor a razelor inflarosii si vizibile din spectrul
electromagnetic.
Este o baie de aer cald. Caldura este data de 20-25 de becuti de 100-
wati. Aerul din baia de lumina se incalzeste la 60-800 C.
Baia generala de lumina se suporta bine, in prima faza, pentru ca aerul
este uscat. Dupa 20 de minute, in faza a doua a baii de lumina,
termoliza nu mai este eficienta, transpiratia stagneaza si curge,
procedura se suporta greu. Se pune compresa umeda pe frunte,
termometrul sub limba. Procedura poate fi urmata de impachetare
umeda completa 20-30 minute sau spalare completa la 220 C dus sau
afuziune fulger. O baie generala de lumina de 15 minute este o
pregatire foarte buna pentru kinetoterapie. Ea poate preceda si unele
proceduri de electroterapie indicata in spondilita.
Sauna
Se executa intr-o camera cu pereti din lemn de pin. Temperatura
aerului se ridica la 80-1000 C, dar umiditatea aerului este foarte mica.
Este bine suportata chiar de cei cu infarct in antecedente. In timpul
procedurii se poate arunca peste piatra incinsa 1-2 litri de apa, care se
evapora instantaneu, si da senzatia unui jet de caldura pe piele. Se
poate face si flagerare cu nuiele foarte elastice, care elibereaza
histamina, marind vazodilatatia. Dupa aceasta supraincalzire, urmeaza
imersia intr-un bazin mic, cu apa rece sau un dus foarte rece sau
imersia in piscina terapeutica.
Baia completa de nisip
Este indicata la cei cu spondilita in timpul curei de litoral. Se poate face
pe plaja marii sau cu nisip fin, cuartos, incalzit artificial la 40-500 C.
Pacientul se aseaza dezbracat pe nisip, apoi va fi acoperit cu un strat
de nisip, gros de 10-12 cm. Compresa umeda rece pe frunte.
Durata 20-30 minute. Dupa procedura urmeaza spalare completa sau
baie in mare.
Aplicatiile locale de caldura ca si cele generale pot fi umede sau
uscate.
Dintre aplicatiile locale de caldura se pot recomanda:
Baia ascendenta la extermitati
Se gface in cazi speciale pentru maini si picioare. La inceput apa are
temperatura de 350 C si in decurs de 6 minute se creste pana la 40-
440 C. Dupa atingerea acestei temperaturi procedura se continua inca
20-450minute. Este indicata, mai ales, bolnavilor de spondilita care au
si tulburari de circulatie periferica. Daca restul corpului este izolat
termic (acoperit) si sudoarea nu se poate evapora suficient, aportul de
caldura poate avea efect hiperemiant.
Impachetarea cu parafina
Aplicata corect, este cea mai buna procedura de termoterapie locala.
Parafina are temperatura de topire de 50-600 C si
termoconductibilitatea mai mica decat a apei. Corect, parafina, se
aplica lichida sau semilichida prin pensulare, baie sau turanand-o intr-
un manson in jurul articulatiei.
Impachetarea cu parafina va fi urmata de spalarea regiunii la 20
220 C.
Cataplasme impachetarile locale cu namol
La 44-460 C in strat de 2-4 cm., pe o durata de 25-35 minute,
realizeaza o termoterapie mai intensa. Se aplica in regiunea dorsala a
trunchiului pe centuri si pe membre, partile de corp pe care nu sa
aplicat namolul fiind acoperite. Urmeaza sud de curatire.
Aplicatiile locale de caldura uscata:
Baia de lumina partiala
Poate fi indicata c preincalzire inainte de kinetoterapie. Daca durata
este mai mare de20 minute si restul corpului este acoperit, poate avea
efect iperemiant. Este urmata de spalare la 220 C sau dus general,
scurt. Se pot prescrie de 1-3 ori pe zi cate 15-20 minute.
Termopatul
Este indicat cand urmarim un flix termic moderat si de durata. Caldura
este cedaaq de cele 3-4 pungi cu lichid termopexic incalzit la 70-800 C,
care, in primele 30 minute, cedeaza multa caldura cu efect miorelaxant
si de profunzime.
c)Tratamentul prin electroterapie
Foloseste curentul electric sub diferite aspecte in scop terapeutic.
Este o metoda pasiva, in general usor de suportat. In cazul spondilitei
anchilozante, electroterapia poate fi inclusa intre alte tratamente in
cadrul unei cure balneare.
Curentul de joasa frecventa
Dintre curentii de joasa frcventa (0-100 Hz) indicati ca: galvanizari,
ionizari, stimuli de joasa frecventa (sinusoidali, neofaradic, rectangular,
triunghiular, progresiv, exponential, diadinamic), in tratamentul
spondilitei putem folosi ionogalvanizarile si curentii diadinamici.
Folosirea curentului galvanic este cea mai veche dintre metodele de
electroterapie. Oricare ar fi metodologia de aplicare, efectele vasculare
sunt pe primul plan, crescand debitul cutanat circulant cu 500%, iar pe
cel muscular cu 300%.
La locul de aplicare al electrozilor se produc fenomene fizico-chimice,
care modifica excitabilitatea, si conductibilitatea tesuturilor astfel: la
anod
scade excitabilitatea si creste diferenta de potential, la catod prin
depolarizare creste excitabilitatea, scade diferenta de potential.
Durata unei sedinte este de 15-20 de minute iar ritmul de aplicare
poate fi in functie de starea clinica, de 2-3 ori pe zi, zilnic sau la 2-4
zile. Numarul total de 10-15 sedinte se poate repeta dupa 2saptamani-
3luni.
Vom avea grija ca, pe durata tratamentului bolnavul sa adopte o
postura relaxanta. In cazul spondilitei, acest aspect este foarte
important, intrucat, pe durata unei galvanizari pacientul poate face
concomitent si tratamentul postural, in functie de regiunea de tratat.
Oricare ar fi amplasamentul electrozilor, vom tine seama, mereu, ca
anodul este electrodul analgetic si de obicei, va avea o suprafata mai
mica. Electrodul indirect – catodul va avea o suprafata mai mare; situat
distal de anod, va rezulta un curent descendent sedativ, situat
proximal, va rezulta un curent ascendent proximal.
Baile galvanice (patru celulare) pot fi, deasemenea, recomandate
bolnavilor de spondilita anchilozanta, mai ales celor cu forme
periferice, cand sunt afectate articulatiile mici ale extremitatilor.
Folosind efectele de polarizare si modificare a permeabilitatii tisulare
ale curentului galvanic, putem introduce, prin tegument substante
farmacologice active. Procedura este o ionogalvanizare sau, mai simplu
o ionizare. IN cazul afectiunilor articulare cronice, inflamatorii sau
degenerative, ionoforeza este mult utilizata. Intre alte avantaje ale
metodei, fata de administrarea parenterala a medicamentelor, amintim
ca, prihn ionoforeza, putem delimita precis zona de tratat in functie de
marimea si functia electrozilor avand posibilitatea de a introduce local
doze relativ mari de substanta farmacologica activa ca ioni, deci ca
forma electrochimica, care intra imediat in reactie.
Dar datorita ionilor paraziti de la suprafata tegumentelor, cantitatea de
substanta activa care patrunde se r5educe. De aceea, este necesar ca
solutia anodica sau catodica sa contina de cel putin 20 de ori mai multi
ioni activi de introdus.
Dupa ce curatim tegumentul, aplicam electrodul prin intermediul
invelisului hidrofil imbibat cu solutia medicamentoasa la care se
adauga 4-5 ml din solutia de protectie. Trecerea unor substante prin
tegument este foarte mica sau nu patrunde deloc(butazolidina); altele
(antibioticele) nu se introduc prin ionofaza pentru ca sunt foarte
alergizante. Se folosesc substante cu actiune antiinflamatorie,
antialgica, care sunt indicate in tratamentul spodilitei.
Practic putem face ionizarile cu aceeasi aparatura si accesorii ca
pentru galvanizari. Deosebirea consta in accea ca in loc de a imbiba
stratul hidrofil
cu apa sau cu ser fiziologic caldut, vom folosi una din solutile
medicamentoase.
Curentii diadinamici sunt curenti sinusoidali redresati. Au 3 efecte
principale:
– de stimulare a motricitatii, sensibilitatii si troficitatii;
– efect de inhibitie prin blocaj catodic al durerii al tonusului muscular
crescut in starile spastice;
– efect de obijnuinta, cea ce inseamna, de fapt, inhibitia, anularea
primelor doua efecte.
Ritmul de aplicare al sedintelor poate fi, dupa starea clinica a
bolnavului de 2-3 ori pe zi sau o sedinta la 2-3 zile.
Cand urmarim, efectul analgetic, este bine sa sistam procedura dupa
6-8 sedinte, pentru ca, uneori, continuand aplicarea ei, durerile se pot
exacerba.
Campuri magnetici de joasa frecventa
Magnetodiafluxul este denumirea aparatului care genereaza campuri
magnetice de joasa frecventa folosite in scop terapeutic.
Aparatul poate furniza 3 forme de camp magnetic (continu, intrerupt
ritmic si intrerupt aritmic).
Seria de tratament cuprinde 10-12 sedinte si se recomanda 3-5 serii pe
an. Vom avea grja ca bobinele sa fie orientate cu nordul spre cap si
sudul spre picioare iar pacientul cu capul spre nord.
Curenti frecventa medie
Cuprinde domeniul intre 1000-100000 Hz.
In electroterapie se folosesc frecvente intre 4000-5000 Hz.si frecventa
de 1000 de Hz.
Cand in spondilita sunt afectate si alte articulatii (periferice) putem
indica media frecventa sub media curentilor interferentieri, avand grija
sa aplicam electrozi in mod corespunzator, incat cele doua circuite sa
se interfereze in zona de tratat.
Intensitatea trabuie sa fie crescuta si redusa progresiv, la inceputul si
sfarsitul procedurii. Durata sedintelor este de 15-20 minute cand
folosim electrozi placa si 10 munue cand folosim electrozi ventuza.
Numarul sedintelor este variabil dupa scopul propus si starea clinica a
pacientului. Se pot face zilnic sau la doua zile.
Pentru a mari efectul de profunzime al procedurii (in general a tuturor
procedurilor de electroterapie ) este bine ca aceasta sa fie precedata
fie de masaj, fie de parafina sau baie de lumina.
Ultrassunete
Undele ultrasonore sunt oscilati mecanice ale materiei cu frecventa
mai mare decat a sunetelor percepute de urechea omului. Este o
energie mecanica obtinuta din energie electrica. Oscilatiile care sunt
imprimate tesuturilor realizeaza un micromasaj.
Ca tehnica de tratament exista doua modalitati de aplicare: directa sau
indirecta prin intermediul apei sau cu oglinda reflectorizanta.
In aplicarea directa, cu capul de tratament in contact cu tegumentul si
uniform apasat, vom face miscari longitudinale si circulare. Pielea se
unge cu ulei de parafina. Dar, pentru ca ultrasunetul mareste
permeabilitatea de membrana se pot introduce substante
medicamentoase care cresc actiunea fibrinolitica.
Eficienta ultrasunetelor este mai mare daca este facuta dupa masaj
sau parafina.
d) Tratamentul prin masaj
Sub diferite forme (manual, uscat sau umed masajul face parte din
„triada” caldura-miscare-masaj sau masaj miscare caldura, in
afectiunile aparatului locomotor.
Masajul este o prelucrare metodica a partilor moi ale corpului in scop
fiziologic sau curativo-profilactic.
Masajul are efecte locale si generale.
A. Efectele locale sunt:
– actiune sedativa asupra durerilor de tip nevralgic, muscular si
articular;
– actiune hiperemianta locala de imbunatatire a circulatiei locale, care
se manifesta prin incalzirea si inrosirea tegumentului asupra carora se
exercita masajul;
– inlaturarea lichidelor interstitiale de staza, cu accelerarea proceselor
resorbtiei in regiunea masata.
Efectele generale sunt:
– stimularea functiilor aparatului respirator;
– stimularea functiilor aparatului circulator;
– cresterea metabolismului bazal;
– efecte favorabile asupra starii generale a organismului prin
imbunatatirea somnului si sedarea durerilor musculare.
Masajul este compus din manevre principale si manevre secundare.
Manevrele principale sunt: neteziri si vibratii (manevre sedative);
framantat, frictiune si tapotament (manevre tonefiante).
B.Descrierea anatomica a regiunilor cervico-dorso lombare.
Scheletul zonei este alcatuit din: coloana vertebrala, centura
scapulohumerala, cutia toracica si centura pelviana.
Coloana vertebrala este alcatuita din 32-33 vertebre, impartita in cinci
zone:
– zona cervicala alcatuita din 7 vertebre;
– zona dorsala alcatuita din 12 vertebre;
– zona lombara alcatuita din 5 vertebre;
– zona sacrala formata din 5 vertebre sudate;
– zona coccigiana alcatuita din 4-5 vertebre sudate.
Centura scapulohumerala are scheletul format din: omuplat (scapula),
clavicula (situata anterior), acromeon.
Cutia toracica este alcatuita din 12 perechi de coaste legate posterior
de coloana vertebrala dorsala, si anterior se articuleaza cu osul stern.
Centura pelviana este alcatuita din oasele coxale (ilion, ischion),
posterior se articuleaza cu coloana vertebrala iar anterior cu osul
pubis.
Masa musculara a zonelor este alcatuita din: trapez, sterno-cleido-
mastoidian, marii dorsali, romboizi, rotunzi (mare, mic si pronator),
dintati, patratul lombar, muschii fesieri.
Tehnica masajului
Avand in vedere ca pacientul cu spondilita anchilozanta prezita dureri
se efectueaza un masaj sedativ. Masajul se executa pe regiunile:
cervicala, dorsala, lombara si in articulatiile periferice. Inaintea
masajului se poate executa o procedura de incalzire pentru relaxarea
musculaturii.
Bolnavul este asezat in decubit ventral si se incepe procedura cu
neteziri, pe zona dorso-lombara, de la plica fesiera cu palmele intinse,
se merge ascendent pe paravertebrali si pe interiorul zonei pana la
partea superioare a zonei dorsale si se opreste in jurul umerilor.
Se mai pot executa neteziri tot cu palmele intinse si pe partea
exterioara a corpului si se incheie la vertebra cervicala C7. Procedure
se mai poate continua cu frictiuni combinate cu vibratii, numai daca se
poate si in perioadele de acalmie. Dupa acea se executa netezirile de
intrerupere pe directile aratate mai sus si cu aceeasi tehnica. Urmeaza
vibratiile pe toata suprafata musculara, se executa cu mana intinsa si
articulatia carpiana relaxata. Procedura se incheie cu toate tipurile de
netezire ca la inceputul sedintei. Pe regiunea fesiera fiind o zona cu
musculatura foarte dezvoltata se pot executa si usoare framantari
combinate cu vibratii si geluiri pe toata suprafata musculara. Inaintea
procedurii de masaj se poate administra un supozitor cu indometacin
pentru calmarea durerilor lombare i o executie mai aprofundata in zona
respectiva.
Dupa terminarea masajului in zonele respective, pacientul este ridicat
in sezut pentru a i se putea executa masajul in zona cervicala. Se
executa tot un masaj sedativ dar pe alte directii. Framantarile se incep
de la gaura occipitala si se coboara in jos pana la C7 si apoi se
inconjoara umerii pana la acromion. O alta rforma de netezire este
cand mainile maseurului se muleaza pe gatul pacientului. O alta forma
este cu degetele Index si medius pe langa coloana vertebrala, se
coboara de la gaura occipitala pana la C7.
Masajul in articulatile periferice se executa cu neteziri cu partea
cubitala sau cu policele in articulatie si se pot face usoare framantari
combinate cu vibratii. Masajul la o articulatie se executa dupa ce in
prealabil a fost facuta o incalzira a regiunii superioare si inferioare
articulatiei.
Masajul poate fi precedat de kinetoterapie.
zonei este alcatuit din: coloana vertebrala, centura scapulohumerala,
cutia toracica si centura pelviana.
Centura scapulohumerala are scheletul format din: omuplat (scapula),
clavicula (situata anterior), acromeon.
Cutia toracica este alcatuita din 12 perechi de coaste legate posterior
de coloana vertebrala dorsala, si anterior se articuleaza cu osul stern.
Centura pelviana este alcatuita din oasele coxale (ilion, ischion),
posterior se articuleaza cu coloana vertebrala iar anterior cu osul
pubis.
Masa musculara a zonelor este alcatuita din: trapez, sterno-cleido-
mastoidian, marii dorsali, romboizi, rotunzi (mare, mic si pronator),
dintati, patratul lombar, muschii fesieri.
..Mobilizarea articulatiilor Kinetoterapie
Obiectivul fundamental al terapiei spondilitei este mentinerea
mobilitatii segmentelor neafectate si imbunatatirea acesteia, atunci
cand este diminuata datorita proceselor inflamatorii-osifiante. Acest
obiectiv se realizeaza in primul rand prin miscare. Pentru a avea
rezultatele dorite kinetoterapia trebuie instituita precoce,
individualizata, adaptata la forma clinica si stadiul evolutiv al fiecarui
pacient in parte si continua.
Este bine ca sedintele individuale de kinetoterapie sa fie precedate de
practica unei tehnici de relaxare ca si a unor exercitii de gimnastica
respiratorie.
Pacientul se va aseza pe salteaua de gimnastica intro pozitie potrivita
exercitiului de executat. Dupa relaxarea si exercitile de gimnastica
respiratorie prealabila, efectuate in decubit dorsal vom incerca
adoptarea pozitiei sezand pe saltea cu trunchiul flectat in forma de
secera, cerand bolnavului ca, dupa inspiratii adanci sa mareasca flexia
trunchiului. In felul acesta urmarim largirea spatilor intercostale
cunoscut fiind ca cutia toracica a unui spondilitic este fixata in expir.
Din pozitia sezand pe taburet sau din ortostatism, bolnavul va executa
flexiuni laterale ale trunchiului pentru antrenarea la miscare a intregii
coloane vertebrelor.
Dupa aceste exercitii pregatitoare vom indica miscarile potrivite
fiecarui bolnav alegand corespunzator baza de pornire si „modelul
activ” Miscarile trebuie ca, prin accentuarea rotatiilor, a flexiunilor
laterale si a retroflexilor coloanei vertebrale, sa serveasca la
mentinerea mobilitatii acesteia. Pentru fortificarea musculaturii
extensoare si destinderea musculaturii flexoare a coloanei vertebrale,
respectiv pentru a evita atrofiile si contracturile musculare, prezente in
spondilita, se recomanda exercitiile „in lant” care sa antreneze intreg
corpul si extremitatile.
Dupa executarea individuala a exercitilor, se trece, in etapa urmatoare,
la kinetoterapie in grup. Pe cat posibil, grupele vor fi alcatuite din
pacienti cu forme clinice asemanatoare.
Sedintele vor avea loc, la inceput, zilnic, timp de 2-3 saptamana, apoi
2-3 ori pe saptamana in sala de gimnastica (a sanatoriului sau
policlinicii), eventual, in bazine pentru kinetoterapie.
7.TERAPIA OCUPATIONALA
Reprezinta forme prelungite si specializate de kinetoterapie intre ele
existand unele deosebiri de nuanta.
Terapia ocupationala foloseste intregi serii de aparate si instalatii in
scopul imbunatatiri de efectuare a unor munci sau a deprinderii unor
jocuri distractive.
8.TRATAMENTUL.BALNEOLOGIC.(APE.MINERALE,NAMOLURI)
Pe langa programul terapeutic deschis se vor adauga in statiunile de
profil:
-Bai cu ape minerale,
-Bai cu ape termale,
-Bai cu plante si sare,
-Bai cu namol.
Mediul ambiant ca si iesirea din mediul obisnuit va grabi pacientului
vindecarea si corectia starii psihice.
Se recomanda statiunile: Ocna Mures, Slanic-Moldova, Caciulata,
Calimanesti, Baile Felix, Baile 1Mai, Baile Herculane, Vatra Dornei,
Eforie Nord, Techirghiol, Mangalia Amara, Sovata.
sursa: www.elipetromed.ro
keywords: kinetoterapie, fizioterapie, iziokinetoterapie, Piatra Neamt,
recuperare medicala, masaj terapeutic, spondilita anchilozanta