Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Nu mai sunt copil dar şi acum îmi amintesc nerabdarea cu care aşteptam 15 iunie... vacanţa
de vară!
Acum ca adulţi aşteptăm nu vacanţa ci acele binefăcătoare zile de concediu... timpul acela
în care să spunem STOP rutinii şi să avem câteva zile sau săptămâni de activităţi recreatoare.
Ideea aceasta de repaus după un timp de muncă se află chiar în centrul spiritualităţii
noastre ca adventişti.
Haideţi să ne reamintim ce scrie la cartea Geneza a V.T. la cap.2 vers. 2-3:
În ziua a şaptea Dumnezeu şi-a sfârşit lucrarea, pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a
odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a
sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise şi o
făcuse.
Credinţa noastră pleacă de la relatarea din Geneza care spune că suntem făcuţi după chipul
şi asemănarea celui pe care îl numim Dumnezeu.
Si tot Geneza ne invită să intrăm într-un ritm de viaţă care reflectă ritmul vieţii
transcedentale (care este deasupra lumii reale, fizice): Muncă şi odihnă, efort si sărbătoare.
1
Sabatul ne amintește că munca este un lucru bun, dar NU este singurul lucru.
Sabatul este acea zi în care Dumnezeu îşi trage un scaun... se aşează la masă cu noi... ne
bate pe umăr şi ne spune: „Bine rob bun şi credincios!... îţi ajunge cât ai robit... hai acum să stăm
puţin de vorbă.”
Când vine Sabatul, Hristos ne invită boiereşte să sărbătorim!
Poate că ne surprinde afirmaţia aceasta şi asta pentru că Sabatul este încă acea zi în care
singura preocupare este să avem grijă la acea listă cu „ce am voie şi ce nu am voie”
2
Cred ca ar trebui să fie şi o zi a creativităţii şi nu una a rutinii.
Sabatul este o celebrare a puterii creatoare a lui Dumnezeu
Dar cum putem serba această putere creatoare?
Există 2 posibilităţi: Sabatul iudeilor – care considerau că Dumnezeu şi-a încetat activitatea
de creaţie şi varianta a 2a, Sabatul ca celebrare a unei creaţii care continuă.
Noi ar trebui să considerăm Sabatul ca o zi de continuă creaţie şi creativitate iar odihna
noastră ar trebui să se bazeze pe această lucrare de creativitate continuă.
Isus spune că Tatăl Său lucrează şi El deasemenea lucrează.
Şi dacă Hristos este Domn chiar şi al Sabatului noi ar trebui să facem ce făcea şi El: să
facem din Sabat o zi de lucrări creative!
Dar ce înseamnă a face din Sabat o zi de lucrări creative?
În niciun caz a picta un tablou, a sclupta, a compune o operă literară sau alte activităţi
artistice.
Sunt acele activităţi creative care lucrează pentru şi în favoarea înţelegerii mântuirii noastre
şi a celor din jurul nostru.
O să exemplific ce am vrut să spun printr-un episod din lucrarea lui Hristos.
Ioan 9 – vindecarea unui orb din naştere (accent pe vers. 14)
Isus cum îl vede pe orb cum vede ocazia lucrării lui Dumnezeu, vede o ocazie de a da slavă
lui Dumnezeu.
Sabatul implică 2 feluri de activităţi: puterea creatoare a lui Dumnezeu şi creativitatea
umanăâ.
Hristos vede în orb puterea creatoare a lui Dumnezeu, vede planul cu orbul acela, Îl vede la
lucru pe Dumnezeu în Sabat pentru a-l mântui pe acest om.
Ce face Isus? Scuipă în ţărână, face nişte nămol (mocirlă), unge ochii, îl trimite la
scăldătoare.
De ce tot acest efort? Nu putea doar cu un cuvânt? Ba da!
Dar Dumnezeu vrea ca noi să adăugăm creativitate la puterea Lui creatoare!
Isus ca om este foarte creativ în această zi de Sabat... transmite un mesaj creativ despre
Dumnezeu creatorul omului din ţărâna pământului.
Aşa ar trebui să fie şi Sabatul nostru. O zi în care să transmitem cu creativitate mesajul
mântuirii lui Dumnezeu.
Această creativitate a lui Isus nu a fost deloc o călcare a Sabatului ci esenţa felului în care
să ţinem Sabatul.
Hristos nu a făcut activităţi standard şi de rutină ci din contră activităţi creative şi asta i-a
iritat pe Farisei pentru că ei ştiau ce trebuie şi ce nu trebuie făcut în Sabat.
Sabatul NU trebuie să fie o zi de rutină.
Sabatele lui Isus au fost Sabate deosebite pe care nimeni nu le-a uitat... nici cei pe care i-a
vindecat în zi de Sabat nici cei pe care i-a scandalizat în zi de Sabat.
Sabatul trebuie să fie unic, special, creativ... NU un Sabat de rutină, plat şi din inerţie.
Haideţi împreună să aducem ceva nou în Sabat, ceva creativ care să îi ajute pe ceilalţi să
înţeleagă mai bine mântuirea care vine prin Isus!
3
Luca cap.13:10-17
Scena descrisă te mişcă nu prin naraţiunea în sine ci mai ales prin dinamica şi grafica ei...
Isus se află la sinagogă şi predica norodului... nimic nou sub soare... pentru asta e Sabatul...
asculţi o predică, spui da si amin şi pleci acasă.
La Sinagogă se afla şi o femeie gârbovă...undeva printr-un colţ al sinagogii pitită printre
mulţimea neimportantă.
O femeie... si gheboasă pe deasupra face parte din decorul obişnuit al oricărei adunări...
astfel de oameni găseşti în orice biserică. Cine are timp şi dispoziţie pentru astfel de oameni
neimportanţi...
Pasajul ne spune că în timpul predicii Isus o vede pe această femeie gârbovă pitită prin
toată mulţimea aceea pestriţă... se opreşte din predicat...o cheamă la amvon... şi o vindecă!
Pai stai frate Ieshua... nu întrerupi tu predica ca să bagi în seamă orice babă cocoşată şi
neimportantă. Pe deasupra o mai chemi şi în faţa Sinagogii. Aveau dreptate Fariseii să se
scandalizeze. Isus nu ţine cont de cutume şi răstoarnă ordinea de la Sinagogă.
Aici este o lecţie de învăţat... păzirea Sabatului nu constă atât de mult în a merge la
adunare, a asculta o predică ci mai degrabă să ne punem următoare întrebare: pe cine văd când vin
la biserică?
Dacă vrem să ţinem Sabatul cum l-a ţinut Isus vom avea ochi pentru acele persoane mai
puţin vizibile, marginalizate şi neimportante din adunare şi vom vedea nevoia lor.
Aceste persoane au fost în centrul atenţiei lui Isus şi dacă El este modelul meu la fel
trebuie să fac şi eu.
Spuneam mai devreme că Hristos nu a ţinut cont de cutume şi a spart tiparele... şi vă
încurajez ca în Sabat să spargeţi tiparele în sensul de a aduce mai multă viaţă şi creativitate în
dragostea faţă de aproapele.
Vă invit să trecem peste prejudecăţi, peste şabloane puse, ziduri de despărţire, peste
cutume aşezate de oameni.
Spune versetul mai departe... Luca 13:13: „Şi-a întins mâinile peste ea: îndată s-a
îndreptat, şi slăvea pe Dumnezeu.”
Iarăşi o lecţie frumoasă... Isus de fiecare dată când interacţiona cu oamenii aceştia spontan
Îl slăveau pe Dumnezeu.
Dar fariseul fruntaş mâniat NU vrea spontaneitate... el vrea reguli, rânduieli bine păzite... şi
îl mustră pe Hristos indirect adresându-se membrilor din sinagogă: "Sunt şase zile în care trebuie
să lucreze omul; veniţi dar în aceste zile să vă vindecaţi, şi nu în ziua Sabatului!"
Şi avea dreptate fruntaşul... nu perturbi tu rânduiala Sabatului pentru o babă cocoşată
neimportantă care aşa cum a stat 18 ani gârbovă mai putea sta până la asfinţit.
De ce face Hristos „călcarea” asta de Sabat? Pentru că vrea să ne înveţe care este esenţa
Sabatului... Sabatul iudeilor ajunsese o umbră iar Isus le arată care este lumina despre Sabat...
Pentru că Sabatul este despre aproapele neimportant căruia să-i întindem o mână şi apoi el să-L
slăvească pe Dumnezeu.
Isus ne vrea dezlegaţi de legăturile robiei... ne vrea liberi... dar atenţie că libertatea
înseamnă şi responsabilitate!
Astăzi în Sabat să ne uităm după femeia gârbovă şi să o ajutăm să se dezlege de orice
povară care o cocoşează... asta a facut Isus... pentru asta este Sabatul!