Stomacul este portiunea cea mai dilatata a tubului digestiv, situate intre esofag si duoden,

constituie un rezervor musculomembranos, cu rol in digestie, prin functia sa secretorie. Stomacul

prezinta doua portiuni: verticala si orizontala.

Portiunea verticala-este proximala, descendenta numita partea digestiva alcatuita din doua
segmente:

– Fundul stomacului sau tuberozitatea mare constituie partea cea mai larga si inalta a
stomacului,aflata deasupra cardiei, imediat sub diafragm, ocupand 13 din lungimea portiunii
verticale (4cm); in interior, se afla aerul inghitit in timpul deglutitiei (camera cu aer a
stomacului)

– Capul stomacului are forma de cilindru, turtit anteroposterior, se intinde de la cardia pana la
linia orizontala trasata prin marginea superioara a portiunii orizontale.

Portiunea orizontala – este distala si usor ascendenta, este constituita tot din doua segmente:

– Sinusul stomacului sau mica tuberozitate constituie partea cea mai decliva a stomacului, are o
lungime de 7,5cm si forma unui segment de sfera. – Portiunea pilorica este usor ascendenta,
alcatuita la randul ei din alte doua segmente: antrul piloric sau vestibulul piloric si canalul
piloric, separate intre ele prin santul piloric superior si inferior.

Anatomie descriptiva – Situatie

Stomacul este un organ toracoabdominal, situat in etajul supramezocolic al cavitatii peritoniale

mari, in loja gastrica, imediat sub cupola diafragmatica, delimitata:

 Superior – diafragmul toracoabdominal;

 Inferior – de colonul si mezocolonul transvers;
 Posterior – de peritoneul care constituie peretele posterior al bursei omentale;
 La stanga – de loja splenica;
 La dreapta – de loja hepatica cu care comunica larg.
 Prezenta stomacului la acest nivel, imparte loja gastrica in doua sectoare principale: sectorul
retrogastric reprezentat de bursa omentala mare si sectorul pregastric, care comunica superior cu
spatiul interhepatodiafragmatic, iar inferior cu etajul submezocolic al cavitatii peritoniale mari.

Formele si dimensiunile stomacului

Stomacul este un organ cavitar, din aceasta cauza, forma si dimensiunile lui sunt diferite,
elementele de variabilitate sunt multiple, astfel ca aspectul morfologic si dimensial este
modificat la cadavru fata de omul viu:

-La cadavru, stomacul isi schimba rapid forma initiala datorita scaderii tensiunii peretilor
abdominali, diminuarii tonicitatii stratului muscular al stomacului, aparitia secundara a distensiei
prin gazele intracavitare, care ii determina forma se aspectul unui sac, sau de cimpoi, cu directie
predominant transversala, pe care vechii anatomisti o atribuiau stomacului.

-Stomacul pe viu, in repaos si examinat in ortostatism, are forma unui “J” majuscul, sau de
carlig, format din doua parti – una verticala si alta transversala. Stomacul umplut moderat are
urmatoarele dimensiuni: lungime totala 25cm, latimea de la marginea stanga la cea dreapta, la
nivelul corpului stomacului 8,5cm, largimea dintre cele doua margini ale canalului piloric de
3cm, diametrul anteroposterior 8cm, inaltimea fundului stomacului 4cm, lungimea vestibulului
piloric 7cm si a canalului piloric 3cm. Capacitatea stomacului, in mod normal, variaza intre 600-
2000cm, in functie de varsta, sex, regimurile alimentare si starile patologice.

Mijloace de fixare ale stomacului

Stomacul este mentinut in locul sau, gratie tubului digestiv , conexiunilor sale cu ficatul,
intestinul gros, splina si peretele posterior al abdomenului.

1. Continuarea cu esofagul, la nivelul cardiei, contribuie la fixarea stomacului, prin aderenta

esofagului la nivelul diafragmului;
2. Continuarea cu duodenul la nivelul pilorului, fixat in mod secundar, la peretele posterior al
abdomenului prin fascia lui Treitz dreapta si stanga;
3. Ligamentul gastrohepatic sau epiplonul gastrohepatic leaga stomacul de ficat: el contine intre
foitele sale pediculul hepatic, vasele gastrice stangi, vasele pilorice, noduli limfatici si
elemente nervoase;
4. Ligamentul gastrocolic face legatura dintre stomac si colonul transvers;
5. Ligamentul gastrofrenic reprezinta cel mai puternic mijloc de fixare al stomacului, constituit
din fibre conjunctive, intinse de la stomac la fata inferioara a diafragmului;
6. Pediculii vasculari si tesutul conjunctiv organizat de-a lungul lor, acoperiti de peritoneu: artera
gastrica stanga, artera hepatica si artera splenica;
7. Presa abdominala constituie un factor important in modalitatile de mentinere a stomacului in
pozitia normala.
Conformatie exterioara si raporturile stomacului

Descriptiv, stomacul prezinta: doi pereti (anterior si posterior), doua margini (curbura mare si
mica) si doua orificii (cardia si pilorul).

– Peretele anterior – poate fi impartit , din punct de vedere al rapoartelor intr-un segment toracic
si unul abdominal:

1) – Segmentul toracic – corespunde celor 2/3 superioare din portiunea sa verticala; este situate
intr-un plan usor oblic anteroinferior, avand raporturi cu diafragmul si ficatul.

2) – Segmentul abdominal – corespunde 1/3 inferioare a portiunii verticale si portiunii

orizontale in intregime, acest segment are tendinta de orizontalizare, din cauza colonului
transvers si a mezoului sau, vine in raport direct cu peretele abdominal anterior, pe o suprafata
numita, din cauza formei sale, triunghiul lui Labee.

– Peretele posterior – al stomacului are rapoarte cu peretele abdominal posterior si cu organelle

de la acest nivel, prin intermediul bursei omentale. Peretele posterior din punct de vedere al
rapoartelor, poate fi impartit in trei segmente: gastrofrenic, supramezocolic si mezocolic.

– Curba mare a stomacului – este convexa, subtire, are circa 40 cm, pleaca de la incizura
cardiotuberozitara si ajunge la pilor; prezinta doua segmente: vertical si orizontal.
 – Curba mica a stomacului – este concava, groasa , sub forma unui unghi diedru, cu un versant
anterior si unul posterior, are 15cm lungime si prezinta tot doua segmente: vertical si orizontal,
intre care delimiteaza incizura angulara sau angulus.

– Esofagul abdominal si cardia – importanta cardiei este data de rolul sau de sfincter care
asigura rolul bolurilor din esofagul terminal spre stomac, pe de o parte si impiedicarea refluxului
gastroesofagian, pe de alta parte.

– Pilorul – sau orificiul inferior al stomacului este situat paravertebral, pe flancul drept al primei
vertebre lombare; limita sa este precisa, data de prezenta santului piloroduodenal si a venei
prepilorice, care coboara spre vena gastroepiploica dreapta. Anterior, pilorul este acoperit de
lobul patrat al ficatului; -posterior corespunde arterei hepatice si venei porte. Marginea
superioara a pilorului are raport cu artera gastrica dreapta (artera pilorica ); – marginea
inferioara da insertie epiplonului mare, unde se afla vasele gastroepiploice drepte.

Stomacul este un organ cavitar cu rol de depozitare a alimentelor, timp in care au loc o serie de
procese mecanice si chimice; in vederea realizarii celor doua functii, peretii stomacului sunt
alcatuiti din patru tunici:

– Tunica seroasa – este reprezentata de peritoneul visceral, care acopera stomacul aproape in
intregime

– Tunica musculara – constituie dupa Braus, aparatul motor al stomacului, fiind alcatuita din
trei straturi:

 Stratul longitudinal;
 Stratul circular;
 Fibrele oblice.
– Tunica submucoasa – captuseste musculatura si permite alunecarea mucoasei, este alcatuita
din tesut conjunctiv lax, vase de sange si limfatice, nervi care constituie un plex secretor pentru
glandele mucoase.
– Tunica mucoasa – este structuralizata, complex, morfofiziologic se continua superior cu
mucoasa esofagului si – inferior, la nivelul pilorului, cu mucoasa duodenala.

Mucoasa gasrica este alb-cenusie pe stomacul gol, roz-rosiatica in timpul digestiei si cenusie-la
cadavru.

by DNSUnlocker
X

Venele si nervii stomacului

Importanta secretiei gastrice cotidiene si energia necesara functionarii tunicii musculare explica
vascularizatia bogata a stomacului: – arterele stomacului provin din trunchiul (gastrica stanga,
hepatica si splenica) din care deriva cinci artere primare si numeroase artere secundare:

1. Artera gastrica stanga – are originea in trunchiul celiac, exceptional din artera
abdominala, pe traiectul ei prezinta trei segmente: segmental parietal posterior cu directie oblica,
la stanga si anterior, este alipit de peretele abdominal, segmentul intermediar-se orienteaza
posteroanterior, paraseste planul parietal, ridica peritoneul si formeaza crosa arterei gastrice
stangi, segmental terminal – are un traiect anteroinferior, ajunge la curbura mica gastrica si
coboara in lungul acesteia, dupa care se imparte in cele doua ramuri terminale: anterioara si
posterioara. Artera gastrica stanga da doua ramuri colaterale: artera cardioesofagiana anterioara
si artera hepatica stanga.

2. Artera gastrica dreapta – este un ram subtire, cu originea la nivelul arterei hepatice
proprii sau a ramurei ei stangi, coboara spre pilor, anterior si la stanga pediculului hepatic, dupa
care urca in lungul curburii mici gastrice pentru a se anastomoza cu ramura posterioara a arterei
gastrice drepte. Artera gastrica dreapta, la nivelul pilorului furnizeaza colateralele drepte care se
anastomozeaza cu ramurile retroduodenale, alcatuind arcade de la care pleaca vase subtiri pentru
pilor si prima portiune a duodenului.

3. Artera gastroepiploica dreapta – este ramul terminal al arterei gastroduodenale, originea

se afla inferior de prima portiune a duodenului, dupa care patrunde intre cele doua foite ale
ligamentului gastrocolic si are un traiect de la stanga la dreapta, la distanta de 1-2cm de curba
mare gastrica.

4. Artera gastroepiploica stanga – ia nastere din artera splenica la nivele variabile posterior
de stomac, la nivelul curburii mari gastrice si, chiar in hilul splinei; de la origine se indreapta de
la stanga la dreapta de-a lungul curburii mari gastrice si se uneste cu artera gastroepiploica
dreapta formand cercul arterial al curburii.

5. Artera splenica – are originea in trunchiul celiac, distributia principala este splina dar da si
ramuri gastrice:

– Artera cardiotuberozitara posterioara-are originea la nivelul peretelui posterior al bursei

omentale, merge ascendant si vascularizeaza fata posterioara a esofagului abdominal, cardia si
tuberozitatea mare.

– Artera gastroepiploica stanga

– Arterele gastrice scurte – provin din artera splenica, fie din segmental sau terminal sau din
ramurile acesteia, la nivelul hilului splenic; in numar de 6-7, ele patrund in epiplonul
gastrosplenic, se indreapta catre marea curbura a stomacului si se impart in trei grupe: superior-
cu destinatie pentru tuberozitatea mare gastrica; – mijlociu – format din 3-4 ramuri care ajung in
portiunea mijlocie a curburii mari si – inferior – constituit din artera gastroepiploica stanga.

In concluzie, arterele gastrice stanga si dreapta, prin anastomozele lor, constituie cercul arterial al
curburii mici, pe cand arterele gastroepiploice dreapta si stanga contribuie la alcatuirea cercului
arterial al curburii mari, din aceste inele arteriale pornesc ramuri care se indreapta spre peretii
stomacului.

Venele stomacului

Venele stomacului urmeaza in deaproape dispozitia arteriala existand insa numai o singura vena
pentru artera respectiva, ele pornesc din tunicile peretelui gastric, ajung la curburile stomacului,
perpendiculare pe axa gastrica, dupa care se grupeaza in diverse trunchiuri venoase.
1. Vena gastrica stanga – porneste de la pilor, urca in lungul curburii mici si devine satelita
arterei; merge in coasa peritoneala, ajunge la peretele posterior, coboara oblic la dreapta,
posterior pancreasului si se varsa in marginea stanga a venei porte.

2. Vena gastrica dreapta – se formeaza din ramurile satelite ale arterei cu acelasi nume,
colectand sangele de la marginea superioara a regiunii piloroduodenale, urca in partea anterioara
si dreapta a pediculului hepatic si se varsa in trunchiul venos port la diferite nivele.

3. Sistemul venei splenice – este reprezentat de:

– Vena gastroepiploica stanga – este satelita arterei omonime; ea primeste ramuri gastrice si
epiploice, dupa care ajunge la hilul splinei, unde se varsa in trunchiul venei splenice sau in
ramurile sale de origine.

– Venele gastrice scurte – pornesc de la curbura mare a stomacului, merg in epiplonul

gastrosplenic si se termina in vena splenica.

– Vena cardiotuberozitara posterioara – porneste din partea superioara a fetei posterioare a

stomacului, merge pe peretele posterior al bursei retrogastrice si se termina in vena splenica.

4.Vena gastroepiploica dreapta – este satelita arterei omonime, merge de la stanga la dreapta,
ajunge inferior pilorului, se varsa in vena mezenterica superioara, uneori se uneste cu vena colica
dreapta si formeaza trunchiul gastrocolic al lui Honls.

5. Vena prepilorica – a lui Maye si Mayniham face legatura dintre circulatia venoasa a curburii
mari si mici, delimiteaza santul prepiloric, reper important, superficial, al granitei
gastroduodenale.

6. Venele cardiotuberozitare – se varsa in venele diafragmatice, tributare venei cave inferioare

sau in vena suprarenala superioara, prin aceste vene se realizeaza o cale anastomotica intre
sistemul venos port si sistemul venos cav inferior, care joaca un rol important in patologia
hipertensiunii portale.
Nervii stomacului:

Nervii stomacului sunt vegetativi, de origine simpatica si parasimpatica, – sistemul simpatic

participa la inervarea stomacului prin intermediul filetelor nervoase, plecate din plexul celiac, pe
calea ramurilor arteriale; sistemul parasimpatic este reprezentat de nervul vag drept si stang.

1. Nervul vag stang – trece anterior de esofagul abdominal si cardia, nivel la care constituie o
tesatura nervoasa, din care pleaca mai multe ramuri spre fata anterioara a stomacului, doua dintre
ele fiind principale: – ramura principala anterioara a curburii mici, descrisa de Latarjet, din care
pornesc filete pentru portiunea verticala si orizontala a stomacului, cu aspect de evantai si a doua
ramura principala este filetul gastrohepatic, care patrunde in portiunea condensata a omentului
mic si se indreapta catre pediculul hepatic, unde se bifurca intr-o ramura ascendenta, care merge
la ficat si o ramura descendenta care ajunge la duoden si pilor.

2. Nervul vag drept – se plaseaza posterior de esofagul abdominal si cardia, dupa care se
bifurca: – ramura principala este nervul principal posterior al curburii mici, care da 4-5 ramuri
pentru curbura mica a stomacului si pentru fata sa posterioara si a doua ramura este mai subtire si
se imparte, la randul ei, in doua filete, dintre care unul merge catre cornul medial al ganglionului
semilunar drept, iar celalalt catre cornul medial al ganglionului semilunar stang, din care pornesc
ramuri eferente ce se indreapta catre regiunea pilorica si duodenala.

Pediculii nervosi ai stomacului:

Sunt in numar de trei, cu importanta deosebita in chirurgia gastrica.

1. Pediculul nervos al curburii mici – este constituit din nervii principali ai stomacului
(anterior si posterior) si din plexul nervos gastric stang; acest pedicul este sectionat in caz de
rezectie gastrica pentru ulcer si in vagotomie.

2. Pediculul nervos piloric – este alcatuit din filete subtiri care provin din ramura
gastrohepatica a vagului stang si din plexul hepatic; acest pedicul este sectionat in caz de
vagotomie selectiva, efectuata pentru ulcer duodenal.
3. Pediculul nervos gastroepiploic drept – este situata in jurul arterei cu acelasi nume, in
componenta sa intra filetele nervoase care vin mai mult de la ganglionul semilunar drept. Filetele
nervoase descrise patrund in grosimea peretilor gastrici si iau legatura cu plexul intramuscular al
lui Auerbach si cu plexul submucos, secretor al lui Meissner

http://www.ymed.ro/anatomia-stomacului/

Stomacul
Autor: Popa Sorin
by DNSUnlocker

Stomacul reprezinta cel mai dilatat segment constituitiv al tractului digestiv, fiind in acelasi timp
si cel mai proximal organ abdominal. De asemenea, stomacul indeplineste functii de importanta
majora in derularea procesului fiziologic al digestiei si conform ansamblului diversificat de
afectiuni pe care le poate dezvolta detine si o mare importanta clinica.

Anatomia stomacului

Stomacul (ventriculus sau gaster) este amplasat in loja gastrica, care ocupa cea mai mare parte
din regiunea subfrenica stanga si corespunde epigastrului si hipocondrului stang. La acest nivel,
stomacul este fixat in principal de presa abdominala exercitata in mod direct prin contractia
muschilor peretilor abdominali. De asemenea, interpozitia delimitata superior de esofag si
inferior de duoden, pachetele vasculo-nervoase ce traverseaza regiunea precum si formatiunile
peritoneale care leaga stomacul de organele din proximitate constituie alte mijloace de fixare la
acest nivel.
In situatia indivizilor normostenici, in ortostatism, stomacul gol are forma literei „J”, cu peretii
reciproc aplicati, masurand aproximativ 18 cm lungime si 7 cm latime. In cazul stomacului plin,
lungimea poate creste pana la 25 cm, iar latimea la 12 cm. Capacitatea stomacului este evaluata
intre 1-1,5 L.
Configuratie externa pune in evidenta stomacului doua margini (dreapta si stanga), doi pereti
(anterior si posterior) si doua orificii (superior si inferior).

Stomacul si duodenul

Mica curbura
Marginea dreapta sau curbura mica (curvatura ventriculi minor) continua marginea dreapta a
esofagului. Concavitatea curburii mici este descrisa de segmentul vertical si cel orizontal usor
ascendent catre partea dreapta, intersectia acestora identificandu-se cu incizura
angulara (incisura angularis) sau unghiul gastric. Segmentul orizontal prezinta
succesiv incizura pilorica superioara si incizura duodenopilorica superioara,
corespunzatoare limitei exterioare dintre stomac si duoden. Curbura mica impreuna cu bulbul
duodenal delimiteaza regiunea celiaca a lui Luschka. In plan posterior, prin intermediul
peritoneului posterior al vestibulului bursei omentale, curbura mica corespunde venei cave
inferioare, aortei abdominale, trunchiului celiac si plexului solar.

Marea curbura gastrica

Marginea stanga sau curbura mare (curvatura ventriculi major) continua marginea stanga a
esofagului. Initial descrie o traiectorie ascendenta, delimitand la exterior versantul drept al
fornixului gastric care impreuna cu marginea stanga a esofagului constituie bratele incizurii
cardiace (incisura cardica) sau unghiul lui His. Ulterior, limiteaza pe rand fornixul si corpul
stomacului, avand un traiect descendent, dupa care de la nivelul antrului se incurbeaza intr-o
traiectorie usor ascendenta catre partea dreapta. La acest nivel, sunt prezente succesiv incizura
pilorica inferioara si incizura duodenopilorica inferioara, corespunzatoare limitei exterioare
dintre stomac si duoden. Prin intermediul ligamentului gastrocolic, curbura mare vine in raport
cu colonul transvers.
Marginile stomacului reprezinta limitele de separatie intre peretele anterior si cel posterior.

Peretele gastric anterior(paries anterior)

Priveste inainte, putin in sus si prezinta o portiune toracica si una abdominala.
Portiunea toracica este acoperita in cea mai mare parte de diafragm. La acest nivel se
defineste spatiul semilunar Traube, corespunzator proiectiei toracice a fornixului gastric la
baza hemitoracelui stang. Astfel, convexitatea limitei superioare desfasoara un arc de cerc care
trece prin varful cordului unind extremitatea anterioara a cartilajului 8 costal stang de
extremitatea anterioara a coastei 11 stanga, iar inferior, spatiul Traube este delimitat rectiliniu de
extremitatile liniei arcuate. La nivelul spatiului semilunar al lui Traube, prin percutie este
identificat timpanismul stomacal.
Portiunea abdominala este subimpartita la randul sau in doua regiuni, mediala acoperita de fata
viscerala a ficatului, corespunzatoare lobului patrat si stang al ficatului si laterala, care vine in
raport direct cu fibrele musculare ce structureaza peretele abdominal anterior la acest nivel.
Clinic, zona laterala este recunoscuta ca triunghiul lui Labbe, delimitat la stanga de rebordul
costal stang, la dreapta de linia care se suprapune marginii inferioare a ficatului, iar inferior
corespunde liniei trasata prin cartilajul coastelor 9 de fiecare parte.

Peretele gastric posterior(paries posterior)

Priveste inapoi, putin in jos si constituie peretele anterior al bursei omentale, prin intermediul
careia stomacul vine in raport cu structurile prezente la acest nivel si peretele abdominal
posterior.

Cardia si pilorul
Stomacul comunica superior cu esofagul si inferior cu duodenul prin cate un orificiu de forma
circulara si anume orificiul cardic (ostium cardicum) si respectiv orificiul piloric (ostium
pyloricum).
In mod conventional, avand in vedere criterii anatomice, fiziologice si radiologice, stomacul este
impartit in doua portiuni, verticala si orizontala, separatia dintre acestea fiind desemnata de
incizura angulara si depresiunea formata de sfincterul antrului.

Portiunea verticala sau regiunea fundico-corporeala

Reprezinta aproximativ 2/3 din stomac si este la randul sau subimpartita in fornix si corpul
stomacului. De asemenea, la acest nivel este sesizata portiunea cardiaca (pars cardiaca),
nedefinita, ce corespunde orificiului cardic si se caracterizeaza prin prezenta glandelor cardiace.

Fornixul sau fundul stomacului (fundus ventriculi)

Reprezinta camera cu aer a stomacului, orientata catre diafragm, prin intermediul caruia vine in
raport cu cordul, pleura si plamanul stang. Delimitarea inferioara a acestuia se face prin linia
orizontala care strabate unghiul cardic. De la acest nivel stomacul se continua cu corpul (corpus
ventriculi) pana la nivelul de separatie cu portiunea orizontala, indicat de linia aproximativ
verticala trasata prin unghiul gastric si depresiunea determinata de sfincterului antrului.

Portiunea orizontala sau regiunea antro-pilorica

Continua corpul stomacului de la planul ce intersecteaza unghiul gastric si depresiunea
determinata de sfincterului antrului pana la santul duodenopiloric, in care in mod inconstant se
plaseaza vena prepilorica(vena praepylorica) ce marcheaza limita de separatie dintre stomac si
duoden. La randul sau, portiunea orizontala este divizata in antrul si canalul piloric.

Antrul piloric (antrum pyloricum)

Este segmentul mai dilatat al portiunii orizontale, iar canalul piloric (canalis pyloricus) este un
tub cilindric ce conduce catre pilor (pylorus), portiunea terminala a stomacului prevazuta
cu sfincterul piloric. Santul piloric pus in evidenta de incizurile pilorice superioara si inferioara
reprezinta un reper prin care se constata separatia dintre cele doua segmente ale portiunii
orizontale.

Peretele gastric
Grosimea peretelui gastric masoara aproximativ 3 mm, iar constitutia sa asigura functionalitatea
stomacului de a se adapta in vederea depozitarii si degradarii alimentelor concomitent cu
evacuarea acestora intermitenta catre segmentul urmator al tractului digestiv.
Structura peretelui prezinta patru tunici, dispuse de la exterior catre interior astfel: seroasa,
musculara, submucoasa, mucoasa.
Tunica seroasa (tunica serosa) consta in mezoteliul peritoneal ce captuseste intreaga suprafata
exterioara, mai putin fata posterioara a fornixului prin care stomacul adera la diafragm,
mentinand aceasta regiune intr-o imobilitate aproape completa. Seroasa se aplica de stomac prin
intermediul stratului subseros (tela subserosa) format din tesutul conjunctiv ce
prezinta ligamentele stomacului (ligamenta ventriculi) care contribuie la mentinerea formei
curbate a organului.
Tunica musculara (tunica muscularis) este responsabila cu tranzitul masei alimentare la acest
nivel, fiind constituita dintr-un strat extern cu fibre longitudinale, strat mijlociu cu fibre
circulare, a caror condensare realizeaza sfincterul piloric, si un strat intern cu fibre oblice,
prezent doar in portiunea digestorie a stomacului.
Tunica submucoasa (tela submucosa) se interpune intre musculara si mucoasa, prilejuind
adaptarea mucoasei la motilitatea gastrica. Este alcatuita din testut conjunctiv lax, bogat in fibre
elastice si formatiuni neurovasculare.
Tunica mucoasa (tunica mucosa) din punct de vedere morfofunctional reprezinta componenta
esentiala a peretelui gastric. Mucoasa este separata de tunica submuscoasa prin musculara
mucoasei, iar din structura sa fac parte stratul epitelial si corionul (lamina propria). La randul
sau, stratul epitelial prezinta epiteliu de suprafata simplu cilindric si aparatul glandular
intraepitelial reprezentat de glandele gastrice responsabile cu secretiile digestive la acest nivel.
Corionul se interpune intre epiteliul de suprafata si glandele gastrice pana la nivelul muscularei
mucoasei si este alcatuit din tesut conjunctiv si limfoid. Pe suprafata mucoasei se observa o serie
de santuri care delimiteaza ariile gastrice (area gastricae) corespunzatoare plicilor
viloase (plicae villosae) separate la randul lor de criptele sau foveolele gastrice(foveolae
gastricae) la nivelul carora se deschid glandele gastrice.

Glandele stomacului
In raport cu regiunile stomacului, glandele gastrice difera ca structura morfofunctionala, astfel se
definesc glande cardiale, gastrice propriu-zise si pilorice.
Glandele cardiale (glandulae cardiacae) individualizeaza regiunea cardiala a stomacului si
realizeaza bariera alcalina intre stomac si esofag prin secretia de mucus.
Glandele gastrice propriu-zise (glandulae gastricae propriae) sau glandele fundice sunt cele
mai numeroase, raspandite in fornixul si corpul stomacului. Celulele formatoare sunt
responsabile cu elaborarea acidului clorhidric, proenzime digestive si mucus.
Glandele pilorice (glandulae pyloricae) sunt plasate in regiunea antropilorica a stomacului si
secreta mucus.

Vascularizatia stomacului
Stomacul este cel mai bogat vascularizat segment al tubului digestiv.
In principal, circulatia arteriala este asigurata de trunchiul celiac prin artera hepatica, splenica
si gastrica stanga. Din artera hepatica se desprind artera gastrica dreapta, care dupa ce trece
inaintea pilorului se continua ascendent pe curbura mica si artera gastroduodenala, care trece
inapoia pilorului si emite artera gastroepiploica dreapta ce ascensioneaza pe curbura mare.
Din artera splenica se formeaza artera gastroepiploica stanga care are un traiect descendent in
lungul curburii mari, anastomozandu-se in plin cu artera gastroepiploica dreapta formand arcul
arterial al curburii mari, si arterele gastrice scurte, ce se distribuie fornixului stomacului,
inainte de a patrunde prin ligamentul gastrolienal. Artera gastrica stangastrabate ligamentul
gastropancreatic, ascensionand catre regiunea cardica dupa care descrie un traiect descendent in
lungul curburii mici, unde se anastomozeaza in plin cu artera gastrica dreapta si formeaza
astfel arcul arterial al curburii mici. Din arcurile arteriale corespunzatoare curburilor se
desprind ramuri arteriale prin care sangele iriga diferitele tunici ale stomacului.
Circulatia venoasa gastrica corespunde in general circulatiei arteriale de la acest nivel, venele
insotind indeaproape arterele omonime. Asadar, venele gastrice ce acompaniaza arcul arterial al
curburii mici sunt tributare venei porte, iar venele gastroepiploice, dreapta si stanga se dreneaza
in vena mezenterica superioara si respectiv vena splenica.
In sistematizarea circulatiei limfatice se disting patru teritorii limfatice al caror drenaj final
conduce catrenodurile celiace. Cea mai intinsa regiune limfatica este tributara ganglionilor
limfatici gastrici stangi, preluand limfa de la nivelul micii fornixului, precum si din cea mai mare
parte a corpului gastric si mica curbura. Limfa din partea inferioara a corpului gastric si regiunea
antro-pilorica este drenata in ganglionii limfatici gastroepiploici drepti si ganglionii limfatici
pilorici inferiori. Zona a treia cuprinde regiunea gastrica corespunzatoare segmentului stang al
marii curburii, din care vasele limfatice se varsa in ganglionii limfatici gastroepiploici
stangi si splenopancreatici. Portiunea stomacului corespunzatoare segmentului drept al curburii
mici alaturi de o parte din regiunea pilorica constituie cea de-a patra arie limfatica, la acest nivel,
limfa fiind drenata de ganglionii limfatici gastrici drepti si ganglionii limfatici pilorici superiori.

Inervatia stomacului
Inervatia stomacului este realizata pe cale intrinseca si extrinseca.
Inervatia intrinseca este asigurata de ramurile nervoase din vag si plexul celiac care patrund in
peretele gastric la nivelul stratului muscular alcatuind plexul nervos mienteric Auerbach si la
nivelul stratului submucos formand plexul nervos submucos Meissner.
Inervatia extrinseca este realizata de fibre parasimpatice din nervul vag si fibre simpatice din
plexul celiac.
La nivelul jonctiunii esogastrice, nervii vagi, stang si drept ajung sub forma trunchiurilor vagale
anterior, corespunzator vagului stang si posterior, corespunzator vagului drept. Din trunchiul
vagal anterior, care se continua in lungul curburii mici prin nervul lui Latarjet, se desprind
ramuri gastrice anterioare ce descind pe fata anterioara a stomacului dispersate pana la nivelul
regiunii pilorice. Imediat inferior de orificiul cardic, trimite un ram ce strabate partea superioara
a omentului mic pentru a patrunde in pediculul hepatic.Trunchiul vagal posterior urmareste, de
asemenea, curbura mica pe fata ei posterioara, distribuind ramuri catre fata posterioara a
stomacului.
Din lantul ganglionar T5-T10 ajung la ganglionul celiac fibrele preganglionare din nervii
splanhnici, iar fibrele postganglionare ajung sa se distribuie stomacului de la nivelul curburii
mici, pe traiectul ramurilor trunchiului celiac, in special prin intermediul plexurilor periarteriale
ce acompaniaza arterele gastrice.

Raporturile stomacului

Peretele anterior (fata anterioara)

Diafragma
Lobul patrat si stang al ficatului (medial) si peretele abdominal anterior (lateral)
Peretele posterior (fata posterioara)
Fata gastrica a splinei
Glanda suprarenala stanga
Polul superior al rinichiului stang
Artera lienala
Corpul pancreasului
Flexura duodenojejunala si anse jejunale (prin intermediul mezocolonului transvers)
Curbura mica
Omentul mic cu vasele gastrice
Lobul caudat al ficatului
Curbura mare
Ligamentul gastrolienal cu vasele gastrice scurte si artera gastroepiploica stanga
Ligamentul gastrocolic cu vasele gastroepiploice

Fiziologia stomacului

Digestia gastrica
Dupa procesele de insalivatie si masticatie derulate in cavitatea bucala, alimentele sub forma
bolului alimentar sunt transportate prin faringe si esofag catre stomac. Rolul fundamental al
stomacului consta in stocarea masei alimentare in vederea desfasurarii proceselor gastrice
specifice prin care alimentele sunt descompuse fizic si chimic pentru a fi ulterior evacuate
fractionat catre segmentul succesor al tractului digestiv. Astfel, prin demararea si derularea
proceselor secretorii si motorii ce caracterizeaza functionalitatea stomacului se desfasoara
digestia gastrica.

Functia secretorie
Digestia propriu-zisa este declansata la nivel gastric in principal sub actiunea echipamentului
enzimatic continut de sucul gastric elaborat si secretat de celulele glandelor prezente la nivelul
mucoasei gastrice. Glandele cardiale sunt alcatuite din celule epiteliale ce produc mucus si celule
endocrine. Glandele gastrice propriu-zise reprezinta 75% din totalitatea glandelor de la nivelul
stomacului si sunt formate din celule epiteliale, parietale, responsabile in principal cu secretia de
HCl, celule zimogene si endocrine. Din structura glandelor antro-pilorice fac parte celulele
epiteliale si endocrine, in principal celulele G, care elaboreaza gastrina si celulele D, ce produc
somatostatina.

Sucul gastric reprezinta amestecul produsilor de secretiei a celulelor tuturor glandelor gastrice.
Zilnic, se secreta aproximativ 2-3 L de suc gastric, constituit din 99% apa si 1% substante
organice, enzime, mucus, factorul intrinsec si substante anorganice, HCl, Na, K, Ca, Mg etc.
Mai multe despre compozitia sucului gastric cititi aici.

Fenomenul gastrosecretor este controlat prin intermediul mecanismelor nervoase si umorale,

fiind in acelasi timp influentat de calitatea si cantitatea alimentelor ingerate. Nervul vag si
gastrina sunt principalii responsabili ai secretiei gastrice.
Calitatea alimentelor introduse in cavitatea bucala stimuleaza receptorii gustativi, care emit
impulsuri catre centrul gastrosecretor de la nivelul bulbului guvernat de centri nervosi superiori
din hipotalamus si scoarta cerebrala. Astfel, pe calea fibrelor vagale, la glandele gastrice ajung
impulsuri ce declanseaza secretia sucului gastric, determinand descompunerea iminenta a
alimentelor abia propulsate in stomac.
In continuare, la nivelul stomacului, reglarea secretiei gastrice este realizata prin mecanisme
nervoase, dar si umorale. Distensia stomacului provocata de prezenta masei alimentare are efect
gastrosecretor, acest reflex realizandu-se pe cale nervoasa prin intermediul cailor aferente
si eferente vagale. Intre regiunea glandelor gastrice propriu-zise si regiunea antro-pilorica exista
un mecanism de feed-back permanent. Astfel, produsii de secretie eliberati pe cale nervoasa
concomitent cu distensia gastrica conduc la descarcarea gastrinei in circulatia sanguina, care de
asemenea, stimuleaza procesul fiziologic gastrosecretor.
Pe masura ce chimul gastric ajunge la nivelul duodenului, la contactul cu mucoasa duodenala se
declanseaza eliberarea hormonilor precum gastrina duodenojejunala sau
gastrica, secretina,colecistokinina care stimuleaza in continuare secretia gastrica. De asemenea,
odata cu evacuarea gastrica, distensia duodenala exercita un mecanism reflex cu efect
gastrosecretor.

Tulburarile secretiei gastrice se intalnesc in diferite afectiuni ce influenteaza direct sau indirect
substratul secretor de suc gastric. Astfel, cresterea masei de celule parietale coroborate cu
cresterea capacitatii de reactie la stimulii secretori sau conform intensificarii stimulilor nervosi si
umorali, conduce la hipersecretie cu hiperaciditate. De asemenea, hiposecretia cu
hipoaciditate se poate manifesta pana la fenomenul deachilie gastrica, instalata consecutiv
distrugerii mucoasei secretoare prin diverse mecanisme.

Functia motorie - motilitatea gastrica

Musculatura neteda a stomacului impreuna cu mecanismele reglatoare neuro-endocrine,
demarate si influentate in permanenta de volumul si compozitia chimica a masei alimentare
ingerate, asigura functia motorie a stomacului, al carei rezultat constituie amestecul alimentelor
cu sucul gastric, formarea chimului gastric si evacuarea acestuia in duoden.
Bolul alimentar pe masura ce patrunde in stomac determina cresterea relativa a presiunii
intraluminale, desfasurandu-se procesul de distensie gastrica. Astfel, stomacul se acomodeaza la
continut, pe care il stocheaza temporar, repartizandu-l in mod egal intre peretii sai. Aceasta
relaxare adaptativa a peretelui gastric pune in evidenta functiunea peristolica sau tonicitatea
stomacului.
Mai multe despre motilitatea gastrica cititi aici.

Absorbtia gastrica
Absorbtia la nivelul stomacului este minima datorita structurii inadecvate a celulelor mucoasei
pentru indeplinirea acestui proces. Exceptie fac apa, mucoasa gastrica prezentand permeabilitate
bidirectionala pentru aceasta, anumiti electroliti, substante hidrosolubile, resorbite din stomac in
cantitati neglijabile sietanolul, a carui rata de absorbtie este direct proportionala cu concentratia
acestuia, nefiind influentat de concentratia HCl sau alte substante din compozitia sucului gastric.

Patologia gastrica

Stomacul reprezinta un organ de importanta majora, care joaca un rol important in digestia
alimentelor ingerate, eliberand diverse enzime pentru valorificarea functionalitatii acestuia,
protejand in acelasi timp intestinul de agentii nocivi ajunsi la acest nivel pe calea tractului
digestiv. Functia secretorie a stomacului este strans corelata cu functia motorie a acestuia atat din
punct de vedere fiziologic cat si patologic. Astfel, stomacul poate fi interesat de numeroase
afectiuni in care cele doua functii sunt deseori asociate. Cauzele afectiunilor gastrice pot
include factori interni, cum ar fi dereglarea nivelului de acid gastric secretat, instalandu-se
conditiile de hiperaciditate sau hipoaciditate, precum si evacuarea intarziata sau prea lenta a
continutului gastric. De asemenea, factorii externi, precum strestul, dieta necorespunzatoare,
consum excesiv de alcool si tutun, anumite medicamente, in special antiinflamoarele
nonsteroidiene sau diverse infectii de etiologie bacteriana, sunt de cele mai multe ori responsabili
cu dezvoltarea diferitelor afectiuni gastrice.
O prezentare detaliata a afectiunilor stomacului cititi aici.

Evaluarea stomacului - diagnostic

In functie de simptomalogia manifestata corelata cu afectiunile gastrice, urmatoarele metode de

investigatie pot determina sau clarifica diagnosticul.
- istoric familial;
- inspectie, palpatie, percutie;
- manometrie, scintigrafie, electrogastrografie;
- ecografie in timp real si Doppler;
- examen radiologic pe gol sau cu substanta de contrast, scanare CT, RMN;
- gastroscopia;
- analiza sange, hemoleucograma, test Helicobacter pylori;
- test pH, biopsie gastrica.

http://anatomie.romedic.ro/stomacul

http:// anm.ro