Cultura si civilizatie britanica 

britanica
 
Introducere

Marea Britanie este cea mai mare dintre Insulele Britanice, care mai cuprind Irlanda, insula
Man, Jersey, Guernsey, arhipelagurile Shetland şi Orkney. Se mai foloseşte denumirea de Marea
Britanie pentru desemnarea celor trei ţări componente ale Regatului Unit care se află pe
această insulă: Anglia, Ţara Galilor şi Scoţia. Anglia este cea mai mare şi cea mai populata
diviziune a insulei Marea Britanie, situata in partea de sud şi de est. Ţara Galilor este în partea
de vest şi Scoţia este la nord. Capitala Mari Britanii este oraşul Londra, situat în sud-estul
Angliei. În ciuda dimensiunii relativ mici, Marea Britanie este foarte populata, cu o valoare
estimată la 58 mil locuitori. Este foarte dezvoltata din punct de vedere economic, în arte şi
ştiinţe, în tehnologie sofisticată. Populatia britanica este una din cele mai bogate din Europa şi
se bucură de un înalt nivel de trai faţă de restul lumii. Multe ţări din întreaga lume au fost
influenţate de Marea Britanie in istorie şi cultură. Marea Britanie a fost un pionier în materie
economică. Prima revoluţie industrială a avut loc în Marea Britanie, intre secolele al XVIII-lea si
al XIX-lea şi a dus la dezvoltarea, în lume, a primei societati dominate de o clasă de mijloc.
Marea Britanie a fost prima naţiune in care jumatate din populatie a trait in zonele urbane.
Rapida dezvoltare a economiei şi comerţului la nivel mondial a făcut din Marea Britanie una
dintre cele mai bogate natiuni din lume in timpul Reginei Victoria, în secolul al XIX-lea. Pentru o
lungă perioadă de timp, înainte şi după Revoluţia Industrială, Londra a fost centrul lumii
capitaliste, şi astăzi este una dintre cele mai importante centre de afaceri şi finante. Marea
Britanie a jucat un rol important în arta modernă. Jocuri, romane, povestiri şi, recent,
screenplays din Marea Britanie au fost admirate în întreaga lume. Cu toate acestea, Marea
Britanie se poate lauda si in prezent cu numerosi artisti cum ar fi pictorul David Hockney şi
compozitorul Sir Edward Elgar.
 Viata economica ,sociala si culturala

Secolele XV - XVII 

85% din populatie locuia in mediul rural si se ocupa aproape exclusiv cu muncile agricole.
Numarul acestora din urma era in crestere , dar pana in cea de-a doua jumatate a secolului al
XVI-lea nu s-a inregistrat o sporire sensibila a taranilor liberi. Cu timpul a crescut numarul
seniorilor care si-au parcelat o parte din domeniu si au instrainat-o in schimbul unei arende si
asa au aparut fermele si fermierii. Numarul fermierilor a crescut in paralel cu scaderea nr.
serbilor, care au devenit fie fermieri, fie muncitori agricoli.

In Evul Mediu s-au facut progrese mai putin notabile in agricultura. Viata in mediul rural nu era
deloc usoara mai ales primavara cand, nemaivand ce manca se apucau de braconaj cu tot riscul
pedeselor severe. Orasele erau complet diferite, din punct de vedere urbanistic si arhitectonic,
de cele din perioada romana. Anglo-saxonii au folosit cea mai importanta si utila mostenire
lasata de romani-drumurile . La randul lor au legat principalele orase si targuri cu drumuri
comerciale strabatute de doua carute cu doua si patru roti spitate din care nu s-a pastrat nici un
fragment. Monedele anglo-saxone au aparut de-abia la sfarsitul secolului al VII. La inceputul
secolului al VIII-lea s-a adoptat moneda de argint. Armata a cunoscut in timp o evolutie
cantitativa si calitativa. A existat din totdeauna si corpul de oaste al nobililor care erau
razboinici de profesie. Armele defensive erau: coiful, camasa de zale, ambele folosite de
razboinici de profesie, nu si de arcasi, si scutul rotund din lemn acoperit de piele. Scutul si
lancea erau armele de baza ale gloatei.

Arhitectura. ​Materialul de construtii era piatra, uneori caramida(preluate uneori de la minele

unor constructii romane din vecinatate) si lemnul disparuse.​ ​Pictura si miniaturile, singurele
reprezentari culturale au aparut in manuscrisele miniate, cel mai vechi manuscris miniat care
s-a pastrat fiind Evangheliarul de la Durow , despre care s-a crezut initial ca este de origine
olandeza.

Industria. ​Industria textila a continuat sa domine piata muncii in special in nordul si vestul
Angliei unde mana de munca era un surplus, deci era mai ieftina si costul de fabricatie era mai
redus. Mai tarziu s-a dezvolatat industria metalurgica (fier, plumb si cupru). Aici s-a produs
prima data otel cu ajutorul unor mesteri germani. Intre 1540-1640 productia de carbune a
crescut de 8 ori. Sarea continua sa se extraga din mare prin evaporare .

Comertul si descoperirile geografice. ​Principala marfa de export continua sa fie postavul , la

care s-au adaugat catre sfarsitul secolului textilele fine.

Limba ​vorbita si scrisa, incepand de la c.1500 pana in zilele noastre, apartine ultimei perioade
de dezvoltare, asa numita engleza moderna. Cea mai importanta schimbare in fonetica a fost
“marea mutatie vocala” inceputa in secolul al XV-lea si care s-a terminat in secolul al XVII-lea.
Toate vocalele lungi accentuate s-au inchis progresiv. In gramatica nu s-au produs modificari
spectaculoase.

Secolul XVII 

La inceputul secolului al XVII-lea, populatia totala a insulei era de aproximativ 6 mil., dintre care
2/3 locuiau in Anglia, iar restul in Scotia, Irlanda si Tara Galilor; la sfarsitul aceluiasi secol ea se
ridica la circa 7,5 mil. .

Agricultura. ​Continua sa fie principala indeletnicire a majoritatii populatiei. Culturile cerealiere

erau in continuare cele traditionale :

-graul (in sud-estul Angliei);

-orzul (coasta rasariteana si centrul Angliei) - care era in acelasi timp si materia prima pt
fabricarea bauturii universale, berea;
- ovazul (in nordul Angliei si Scotia) pentru hrana animalelor.

Cresterea productiei cerealiere transforma Anglia, pe la 1670-1680, dintr-o tara importatoare

de grane intr-o tara exportatoare. Cresterea se datora nu atat practicarii unei griculturi
extensive (marirea suprafetelor arabile), cat mai ales uneia intensive, prin unele imbunatatiri
funciare si asolamente. Se foloseau ca ingrasaminte natuarale (balegarul) si varul. Se fabricau si
se exportau si textile: inul in Irlanda si Scotia, matasea la Londra, bumbacul. In industria
extractiva se mai exploatau inca vechile zacaminte de minereuri de fier din Sussex dar, cum
incalzirea cuptoarelor de topit se facea tot cu mangal, iar fondul lemnos al padurilor din Weald
se imputinase de-a lungul secolelor, centrul mineritului s-a mutat in padurea Dean, bogata si in
zacaminte de carbune, ca si in Shropshire. Dupa 1615, carbunele incepe sa fie folosit in
cuptoarele de fabricat sticle, ceea ce a dus la aparitia sticlei termostabile. Sarea se extragea in
continuare, ca si in evul mediu, prin evaporarea apei de mare. Se dezvolta si alte ramuri
industrial: constructiile de nave (mai ales la Londra), industria sticlei, a hartiei, a pielariei, ca si a
unor articole de lux cu mare cautare in capital: bijuterii, aurarie, argintarie, stambe. Tot in acest
secol apar primele manufacturi de prelucrare a tutunului.

Comertul. ​Intern si extern se baza, pe produsele naturale si industriale devenite traditionale:

fier, carbune, articole de lux. Aceste marfuri se exportau mai ales in Franta, in Peninsula Italica
si in Peninsula Iberica. Cu exceptia unor comercianti particulari, comertul era monopolul
companiilor cu patenta regala. Astfel, Compania Indiilor Orientale, importa produse exotice , ca
ceaiul, articole de portelan, matasuri si salpetru (pentru praf de pusca). Compania Africii facea
comert cu scalvii intre Africa de Vest si Indiile de Vest; Compania Golfului se ocupa de comertul
cu balnuri din America de Nord. Toatea aveau antrepozite si comptoare peste mari.

Transportul​​.​ ​Transportul maritim era mai ieftin, mai sigur si mai comod decat cel rutier. Londra
era astfel aprovizionata cu produse alimentare, dar si cu carbune adus pe raul Tyne si apoi pe
mare din regiunea carbonifera Newcastle. Desigur, acest tip de transport era dependent de
conditiile atmosferice (mare calma, vant favorabil etc.). Transportul fluvial depindea de senalul
navigabil al cursurilor de apa, mai larg in aval si mai ingust in amonte. Transportul rutier era
anevoios din pricina starii proaste a drumurilor, nepietruite si acoperite de colb in sezonul
uscat, si de clisa in anotimpul ploios. Calatoria cu caruta, careta si cu putinele trasuri era lenta,
nesigura si nu putea avea loc decat in anotimpul uscat.

Orasele. ​S-au dezvoltat demografic si urbanistic, ca urmare a sporului de populatie. La inceputul

secolului, Londra, cu o populatie de cca. 220 mii loc. (de peste 3 ori cat avea la inceputul
secolului al XVI – lea), dintre care 85% in City, a depasit prima oara in istoria sa Parisul si Milano
(200 mii), Venetia (150 mii) si Amsterdam (100 mii). Pe locul al doilea s-a situat, pentru prima
data, Edinburgh (35 mii) urmat de Norwich (20 mii) si York (20 mii), ultimul oras decazand de pe
locul intai si de pe locul al doilea tocmai pe locul patru. La sfarsitul aceluiasi secol, populatia
Londrei a crescut spectaculos la cca. 575 mii, depasind Parisul si Tokyo (500 mii).

Arhitectura. ​Spre deosebire de arhitectura secolului precedent, destul de omogena, arhitectura

secolului al XVII-lea a fost mai degraba eterogena. In scopuri didactice, s-au putut distinge trei
perioade: iacobina, clasica si baroca.

Pictura si gravura. ​Miniatura engleza a continuat si in secolul al XVII-lea nu numai cu Hilliard, ci

mai ales cu epigonii sai. Un ucenic al maestrului a fost Issac Oliver care isi reclama o origine
franceza. Spre deosebire de Hilliard care teoretizase umbrele in miniatura, Oliver a procedat
invers. Samuel Cooper a fost considerat de David Piper unul dintre cei mai mari portretisti
englezi. S-au remarcat la el ample si viguroase trasaturi de penel, improprii picturi miniaturiste,
dar caracteristice picturii de sevalet si mai ales picturii monumentale.

Secolul XVIII 

Agricultura​​. Dinamica agriculturii si dinamica demografica s-au aflat intr-o relatie cauzala.
Atunci cand sporul populatiei era zero sau mic, produsele agricole in exces luau calea
exportului; cand cresterea demografica era mare, agricultura (de abia) ajungea sa satisfaca
nevoile interne, iar exportul tindea spre zero. Desigur, conditiile climatice favorizau sau
defavorizau nivelul productiei agricole.

Industria. ​S-a spus adesea ca secolul al XVIII-lea a fost secolul “revolutiei industriale” care, dupa
unii istorici, ar fi avut loc intre 1760-1830. Termenul de “revolutie industriala” avea sens numai
daca era raportat la secolele precedente. Chiar si la sfarsitul secolului al XVII-lea economia
engleza era predominant agrara, cca. doua treimi din populatie traind in sate. De abia in 1830
numarul celor ce lucrau in industrie a ajuns aproximativ egal cu numarul celor care practicau
agricultura. A aparut si s-au dezvoltat progresiv manufacturile si atelierele manufacturiale, care
foloseau munca salariala.

Comertul. ​Comertul exterior al Marii Britanii s-a dezvoltat ca urmare a extinderii imperiului
colonial in lume. Comertul interior a crescut si el datorita dezvoltarii infrastructurii transportului
intern (drumuri rutiere, canale navigabile si cale ferata).

Transportul. ​Transportul rutier nu s-a imbunatatit semnificativ in acest secol. Toti calatorii
autohtoni sau straini care au scris jurnale de calatorie s-au plans de starea proasta a drumurilor,
in special in anotimpul umed. Nici introducerea taxelor de drum nu a rezolvat aceasta
problema, devenita cronica, creand in schimb nemultumirea transportatorilor si a calatorilor,
care trebuiau sa plateasca aceste taxe fara sa aiba certitudinea ca sumele colocate erau folosite
in acel scop de autoritatile locale. Totusi, situatia s-a imbunatatit prin inovatiile aduse in
sistemul de drenare, ca si in calitatea carosabilului, care impreuna au marit viteza de
desfasurare a traficului rutier. Acest secol a fost si secolul construirii de canale, lucru favorizat
de reteaua hidrografica densa a Marii Britanii. Avantajele construirii de canale au fost evidente:
reducand substantial timpul de deplasare a marfurilo, ele reduceau implicit costul transportului.
Transportul feroviar a fost o mare realizare a secolului al XVIII-lea.

Secolele XX-XXI 

 
Orase. ​In prezent, din intreaga populatie, 90% traieste in orase, iar 30% locuieste in orase mari, sau in
suburbiile acestora: Londra (6809000), Birmingham (2632000), Manchester (2600000) etc. Capitala
Scotiei este Edinburgh (440000), a Tarii Galilor, Cardiff (279000). 
Mineritul si Industria energetica. ​Cu toate ca exploatarea miniera este in regres, totusi
productia anuala de carbune depaseste 42 milioane de tone.Din totalul de energie consumata,
numai 8,5% este acoperita de carbune, 76% se obtine din titei si din gaze naturale, iar 15,5% din
energia nucleara. Hidrocentralele au un rol important in asigurarea necesarului de energie
electrica a Scotiei si a Tarii Galilor.

Agricultura. ​In agricultura lucreaza mai putin de 2% din forta de munca existenta. Pamanturi
arabile se gasesc in East Midlands (partea de set a Angliei centrale), East Anglia (partea aflata la
nord de Londra a Angliei de sud) si pe campia Fen. In tinuturile joase si umede, in zonele cu
clima blanda din vestul tarii, se cultiva grau, orz, cartofi si sfecla de zahar. Cresterea oilor si a
vitelor pentru productia de carne se desfasoara in zonele deluroase.

Pescuitul si padurile. ​Din cauza pescuitului intensiv si a concurentei extreme, pescuitul

inregistreaza un regres, dar inca este de importanta vitala in activitatea unor porturi ca
Aberdeen, Peterhead, Grimsby, Newlyn si Fleetwood. Jumatate din paduri, care acopera 10%
din suprafata tarii, se afla in proprietatea satului.

Industria. ​Marea Britanie este o tara puternic industrializata, industria prelucratoare

cuprinzand 34% din forta de munca. Jumatate din aceasta lucreaza in industria metalurgica si in
productia de vehicule: masini si utilaje. Din industria prelucratoare rezulta 24% din PIB. Sunt in
plina dezvoltare ramurile utilizatoare ale tehnicii de varf, dar regreaza ramurile industriale mai
vechi, traditionale, ca productia de oteluri si industria textila. Tot mai multi isi gasesc de lucru in
sectorul de servicii. Un loc important il ocupa si constructiile.

Transporturile. ​Din transporturile de persoane, 90% se desfasoara pe drumurile publice, iar din
transporturile de marfuri, 82% (luand in calcul si transportul de combustibil). Lungimea totala a
drumurilor cu invelis rigid este de 362.357km (din care 3147 km autostrazi). Lungimea cailor
ferate este de 37740 km.Tunelul de sub Canalul Manecii are o lungime de 49.94 km, s-a
inaugurat in mai 1994 si face legatura in Folkestone-Anglia si Calais- Franta. Se inregistreaza o
crestere in transportul aerian intern si international. In 1993 peste 89 milioane calatori au
utilizat aeroporturile britanice, iar transportul de marfuri a depasit 2 milioane de tone.